Biserica lui Hristos dreptmă-ritoare prăznuiește în fi ecare

an, în data de 8 noiembrie, pe Sfi n-ţii Arhangheli Mihail și Gavriil, împreună cu soborul tuturor pu-terilor cerești.

Prin cuvântul „arhanghel“ în-ţelegem „mai mare peste îngeri“ sau „cel dintâi dintre îngeri“. Iar „înger“ înseamnă „vestitor“, pen-tru că îngerii vestesc pe pământ și fac cunoscută oamenilor voia lui Dumnezeu.

Puterile cerești netrupești, po-trivit Sfi ntei Scripturi și Sfi ntei Tradiţii, se împart în nouă cete: Serafi mii, Heruvimii, Tronurile, Domniile, Puterile, Stăpâniile, În-cepătoriile, Arhanghelii și Îngerii.

Sfi nţii Arhangheli sunt în număr de șapte: Mihail, Gavriil, Rafail, Salatiil, Uriil, Gudiil și Varahil, însă cei mai importanţi dintre ei, cei mai cunoscuţi și mai populari sunt Sfi nţii Arhangheli Mihail și Gavriil. Acești șapte Arhangheli sunt pomeniţi în cartea Apocalip-sei ca fi ind cele șapte duhuri care stau în faţa Tronului lui Dumne-zeu (cf. Apocalipsa 8, 2).

În limba ebraică a Sfi ntei Scrip-turi, numele Sfi nţilor Arhangheli conţin ideea prezenţei harului lui Dumnezeu în lucrarea lor, întrucât fi ecare nume se termină cu forma prescurtată a numelui lui Dumne-zeu El (Elohim) (Il în limba grea-că), ceea ce înseamnă că toţi acești Arhangheli sunt împlinitori ai voii lui Dumnezeu, sunt teofori sau purtători ai harului și lucrării lui Dumnezeu.

Numele Sfântului Arhanghel Mihail, Mi-cha-El în limba ebrai-că, înseamnă cine este ca Dumne-zeu? (mi=cine, cha=ca, El=Dum-nezeu), iar numele Sfântului Arhanghel Gavriil, Gabriel în lim-ba ebraică, înseamnă Dumnezeu este puterea mea.

În Acatistul dedicat Sfi nţilor Ar-hangheli, Biserica îl numește pe Sfântul Arhanghel Mihail înger (slujitor) al Legii, adică al dreptăţii și al adevărului, iar pe Sfântul Ar-hanghel Gavriil îl numește înger al harului, cel care refl ectă în fi rea și în lucrarea sa bucuria și blândeţea lui Dumnezeu.

Dreptatea și adevărul lui Dum-nezeu pe care le arată Sfântul Ar-hanghel Mihail sunt necesare ca și bucuria, bunătatea și blândeţea lui Dumnezeu, care vin prin bine-cuvântarea adusă de Arhanghelul Gavriil. Înţelegem astfel câtă com-plementaritate și ce legătură puter-nică există în lucrarea acestor doi Sfi nţi Arhangheli și de ce Biserica îi cinstește împreună. Sfi nţii Ar-hangheli Mihail și Gavriil ne arată că Dumnezeu este în același timp drept și milostiv, iubitor de adevăr și iertător al celor păcătoși sau că-zuţi, care se ridică prin pocăinţă.

În iconografi a ortodoxă, Ar-hanghelul Mihail este reprezentat purtând în mână o sabie de foc, pentru că el pedepsește păcatul, pedepsește nedreptatea și apără pe cei drepţi. El pedepsește popoare rele și apără popoare bune care împlinesc voia lui Dumnezeu. Ar-hanghelul Gavriil este reprezentat în iconografi a noastră purtând în mână o fl oare de crin alb, ca sim-bol al purităţii, al bucuriei și bine-cuvântării, pentru că el aduce nea-mului omenesc vestea cea bună a întrupării Fiului lui Dumnezeu, Care ne aduce mântuirea.[…]

Sfi nţii Îngeri păzesc și călăuzesc pe oameni pe calea mântuirii. Fie-care om primește la Botez un înger păzitor, care îl îndeamnă tainic în conștiinţă să săvârșească binele, să facă voia lui Dumnezeu. De ace-ea, în cărţile noastre de rugăciu-ne există rugăciuni către îngerul păzitor, rostite dimineaţa și seara,

precum și Canonul către îngerul păzitor din Ceaslov.

Sfi nţii Îngeri sunt pomeniţi săp-tămânal, în fi ecare zi de luni, dar și la fi ecare Sfântă Liturghie, deoare-ce ei se roagă împreună cu Biserica întreagă înaintea Tronului Preas-fi ntei Treimi.

Pomenirea Sfi nţilor Îngeri se face în ziua a opta din luna noiembrie, pentru că cifra 8 este simbolul vie-ţii veșnice. Biserica a fi xat ca zi de pomenire a Sfi nţilor Îngeri data de 8 noiembrie, pentru că aceasta are o legătură deosebită cu data de 8 septembrie, când sărbătorim Naș-terea Maicii Domnului. Din data de 8 septembrie, până în data de 8 noiembrie sunt exact nouă săp-tămâni, după numărul celor nouă cete îngerești. Sfi nţii Părinţi, care au întocmit calendarul Bisericii noastre, ne arată că există o legă-tură tainică între Sărbătoarea Naș-terii Maicii Domnului și Sărbătoa-rea Soborului Sfi nţilor Arhangheli Mihail și Gavriil și al tuturor pute-rilor cerești. Maica Domnului este mai presus de îngeri, fi ind numită mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafi mii. Astfel, se arată că la Tai-na Întrupării Mântuitorului Iisus Hristos, care se săvârșește prin lu-crarea Duhului Sfânt din Fecioa-ra Maria, participă ca martori și slujitori nevăzuţi, dar reali, Sfi nţii Îngeri și mai ales Sfântul Arhan-ghel Gavriil. Maica Domnului este lăudată de toţi îngerii și se roagă împreună cu toţi îngerii înaintea Tronului Preasfi ntei Treimi.[…]

În mod deosebit, felicităm pe toţi cei care poartă numele Sfi nţilor Arhangheli Mihail și Gavriil sau derivate ale acestora, dorindu-le ani mulţi, cu pace și bucurie, cu sănătate și fericire!

† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, 8.11.2013

Soborul Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil

1

Foaie parohială bilunară a bisericii ortodoxePogorârea Sfântului Duh - Sfântul Nicolae

Militari - Bucureşti

Anul

1, N

r. 20

/ 8

noie

mbr

ie 2

015

DIALOG DE DUMINICĂ

2

Reveica Enache sau mama Rica, cum îi spun apropia-

ții, te bucură de la primul cuvânt. Alături de tolba cu învățături și povești pe care le destăinuie cu generozitate, mai are ceva: o lu-mină în ochi și un zâmbet larg care îți umplu sufletul. Când nu este la pangar, se îngrijește de casă sau de prescuri. Dacă o mai doare un genunchi, încearcă să nu-l bage prea mult în seamă căci “în momentul în care trec pragul bisericii, îmi trece orice suferință”. Poate pentru că a în-vățat cea mai frumoasă lecție pe care ne-o putem însuși în aceas-tă viață - lecția iubirii.

Pe Dumnezeu nu ai cum să-l cunoști decât prin lucrurile fru-moase care ți se întâmplă. Noi credem că Dumnezeu ne ajută, dar, la rândul nostru, trebuie să facem lucruri plăcute Lui. Eu sunt creștină ortodoxă de când m-am născut, dar, în perioada comunistă nu prea mergeam la biserică. Și nu pentru că nu ne lăsa cineva, ci fiindcă lucram foar-te mult - noapte, zi, duminici - cine mai avea timp pentru Sf. Liturghie? Dar, după ce am ieșit la pensie, m-am apro-piat încet, încet și de spațiul numit bi-serică, pentru că pe Dumnezeu îl pur-tam mereu în gând.

Cum începe căutarea lui Dum-nezeu?

De cele mai multe ori, mergem la biserică într-un moment de necaz. Omul nu vine dacă e sătul de atâta bine. Am avut și eu multe încercări și epi-soade grele în viață, dar me-

reu le-am păstrat în inimă pe cele bune. Ce-i frumos

și vine cu ajutorul lui Dumnezeu nu

trebuie să uiți. La biserica Sfân-tul Nicolae am ajuns în urmă cu câțiva ani când slujea părin-tele Gheorghe, Dumnezeu să-l odihnească, într-un cort. Și pă-rintele făcea apel la oameni să-l ajute la lumânări, la curățenie etc. Pe atunci aveam grijă de un strănepot care începuse grădini-ța și nu mă înduram să renunț la timpul petrecut cu el. Până la urmă, la îndemnul unei vecine, am venit și eu și am rămas până în ziua de azi. Așa de bine m-am integrat! Părintele Visarion îmi zicea când m-a cunoscut: “Vă vedeam acolo că faceți treabă și mă tot întrebam cine este spi-ridușul acela?” Mulțumesc lui Dumnezeu că a rânduit ca și eu să ajung la biserică.

Chiar și așa, nici biserica nu scapă de critici…

Da, aud deseori: “Ce să caut la biserică? Să-l ascult pe popa?” Tot felul de critici la care eu răspund: “Dar chiar ne intere-sează?” Multă lume discută, dar totul se învârte în jurul unor vorbe. Adevărul adevărat îl știe cineva? Nu-l știm nici noi, care suntem în interiorul bise-

ricii. Ori ne preocupă prezența noastră sufletește și trupește în Sfânta Biserică, ori ne interesea-ză zvonurile. Apoi, dacă trăiești între oameni, ești ispitit să-i cri-tici. Fiecare avem părerile noas-tre despre orice. Dar luând lu-crurile așa cum sunt, spunând: “Lasă-i așa, că Dumnezeu știe cum rânduie pentru fiecare în parte”, te împaci cu tine însuți.

Povestiți-ne cum s-a ridicat bi-serica…

A fost muncă multă, dar și ispite mari. Acum poate că e o perioadă mai grea, a rămas lu-mea fără serviciu, în șomaj. Dar atunci se primeau donații pen-tru biserică și mulți bani veneau la pangar. Mă și minunam câte-odată și ziceam: “Doamne, dacă sunt ai tăi, ai tăi să fie…” Și, în astfel de situații, imediat te is-pitește gândul: “Dar dacă iau și

eu 100 lei, se cunoaște?” Vai, parcă simțeam că se întoarce

sufletul în mine și mă cu-prindea o emoție. Aici

e minunea și taina. Și-am zis: “Acesta e Duhul Sfânt și nu e voie.” Mi-am păstrat coloana vertebrală și a fost foarte bine că ni-ciodată nu mi-am încărcat sufletul cu lucruri care nu țin de cald și nici nu

te ajută cu nimic. Îmi amintesc că tatăl meu îmi spunea mie și fraților mei: “Dacă ai câștigat azi un bănuț de undeva, fără să muncești, du-te, cumpără de mâncare, dă și altuia să mă-nânce și pe urmă mănâncă și tu. Nimic mai mult. Să nu încerci să clădești pe bani nemunciți.” Cred că în subconștientul nos-tru s-a întipărit foarte bine și cu asta am îmbătrânit.

Iubirea este mai presus de firea omenească

Puteți caracteriza lucrarea lui Dumnezeu într-un cuvânt?

Tainică. Sunt taine pe care noi nu putem să le cunoaștem, dar ele totuși ni se arată. Eu am avut câteva etape în viață în care am simțit că numai Dumnezeu m-a salvat, am fost foarte bolnavă timp de 20 de ani. Primăvara și toamna eu eram în spital din cauza unei probleme de sănă-tate care m-a și împiedicat să pot avea copii. Dar, după câte-va operații și cu ajutorul Dom-nului, am ajuns cu bine până la această vârstă, 73 de ani.

Ați da vreun sfat tinerilor?

Sfaturi sunt multe, dar puține se potrivesc în zilele noastre. Atât fetele, cât și băieții învață foarte mult și, învățând carte nu mai ai timp să faci gospodărie. Aud foarte multe critici - că fe-tele nu sunt în stare să-și țină soțul, că nu fac treabă în casă, că nu știu să gătească etc. - și nu sunt de acord cu ele. De ce? Pentru că au învățat. Sigur, în momentul în care te căsătorești și cu adevărat ți-ai dorit acel om să îți fi e jumătate, faci și compro-misuri și încerci să-i fi i celuilalt pe plac. Aud de conceptul “că-sătorie de probă” și nu cred că e o reușită în viață. Neavând nicio legătură profundă, nu e niciun rost în viață. Se zice că iubirea vine pe parcurs. Nu, ea se stinge pe parcurs, dacă nu o îngrijești. Trebuie ca soții să se completeze unul pe celălalt și astfel lucruri-le merg strună. Seara poți să ai doar o felie de pâine și o cană de apă. Dar în ziua de azi, tinere-tul vrea sa aibă peste noapte tot. Trebuie să muncești mult ca să dobândești un lucru.

Ce schimbări remarcați față de perioada în care dvs. erați la început de drum?

Îi simt un pic dezorientați. Ai terminat un liceu, dar nu știi în ce parte să mergi. Am o străne-poată care a ajuns în Anglia cu serviciul, dar nu este împăcată. Îmi spune: “Mamaie Rica, câști-

găm bani, dar la ce ne folosește dacă nu suntem între ai noștri?” Degeaba primești bani muncind peste hotare, dorul de țară te macină încet, încet. După Re-voluție s-a zis despre noi că am fost o generație de sacrifi ciu. Nu aveam educație politică, nu în-țelegeam prea multe, mergeam de parcă aveam ochelari de cal. Însă, după atâta timp, nu văd prea multe schimbări în bine. În plus, au apărut drogurile, des-pre care noi nu știam pe vremea noastră. Azi, tinerii sunt edu-cați, însă fi ind înconjurați de atâtea lucruri nocive, se lasă in-fl uențați. Mai văd o speranță în faptul că vor să reînfi ințeze șco-lile de meserii, fi indcă ele sunt de bază.

Ce rol joacă biserica în dezvol-tarea unui tânăr?

Un rol foarte mare. Cei care se întorc cu fața către biserică, învață întâi de toate dragostea, respectul, omenia. Unii părinți le dau frâu liber să facă ce vor și greșesc, fi indcă copilul mai tre-buie și strunit, nu lăsat la voia întâmplării. Mintea omului fuge imediat într-altă parte și fuge către lucrul rău.

Dar venind că-tre biserică și ascultând predicile preoților, se să-dește în sufl et o sămânță din Adevăr. Nu spun ca cei mici să nu se joace, să nu aibă libertatea de a se desfă-șura. Eu, neavând copii, sunt înnebunită după ei. Dar toate au rostul lor. Îmi pare tare rău când aud despre unii tineri care se despart și nu reușesc să gă-sească soluții pentru a se împă-ca. Mai ales când sunt copii la mijloc, trebuie să lupți pentru căsnicie, nu să-și aleagă fi ecare partea lui de “dreptate”. Despăr-țirea e o rană care rămâne de multe ori pentru tot restul vieții. Sigur că mai sunt și situații mai rare, când se refac cuplurile. Dar, cum se spune, prima iubire nu se uită.

Cum defi niți iubirea?

Iubirea, o văd ca pe un lucru mai presus de fi rea omenească. Mulțumesc lui Dumnezeu că nu am adunat ură în sufl et de-a lungul vieții. Dacă cineva m-a jignit, am plâns, am îndurat, am iertat. Una peste alta, viața e frumoasă și merită trăită!

A consemnat Ana-Maria Sîrghi

3

Contactul redacţiei: dialog-de-duminica@sf-nicolae-militari.ro 0742 451 895 - Natalia www.sf-nicolae-militari.ro

Adresa Parohiei Ortodoxe Pogorârea Sfântului Duh-Sfântul Nicolae Militari:Str. Aleea Politehnicii, Nr. 7, Sector 6, Bucureşti

Sfântul Arhanghel Rafail (Rafael)

Comoara păianjenuluide Vasile Militaru

Sfântul Arhanghel Rafail (Ra-fael) este un înger care are în

grijă vindecarea Pământului și a locuitorilor lui. Este vindecătorul celor bolnavi, călăuzitorul tainic al celor ce călătoresc cu treburi și cu griji, precum și ocrotitorul nunții și al dragostei conjugale. Arhanghelul Rafail este amintit în Sfânta Scriptură într-un singur loc, anume în Cartea lui Tobit.

Cartea lui Tobit arată istoria a două familii israelite, a lui Tobit și a lui Raguel, deportate în Asiria. Acolo, în robie fiind, cele două familii încercau să respecte Legea lui Dumnezeu. Multe greutăţi le amărau însă viața. În familia lui Raguel, fiica sa, Sara, era greu încercată de un demon. De șap-te ori s-a căsătorit și tot de atâtea ori, în noaptea nunţii, demonul i-a ucis soţul. Pe de altă parte,

nici în familia lui Tobit lucruri-le nu stăteau mai bine. Tobit era orb și sleit de puteri și își simțea sfârșitul aproape. Într-o zi, bătrâ-nul Tobit l-a trimis pe fiul său, Tobia, împreună cu un alt tânăr, pe nume Azaria, la Media, pen-tru a recupera zece talanţi de ar-ginţi, atât de trebuincioși pentru vremurile grele pe care le trăiau. Pe tot parcursul călătoriei, Tobia a ascultat întocmai sfaturile tova-rășului său de drum. Astfel a iz-butit să o scape de sub stăpânirea demonului pe Sara, cea care apoi i-a și devenit soţie. A recuperat cu bine cei zece talanți de argint. Și, întorcându-se acasă, sfătuit de tânărul Azaria, a găsit și leacul de a ridica albeața din ochii tatălui său.

Când bătrânul Tobit a vrut să-l răsplătească pe Azaria pentru

osteneală, acesta și-a arătat ade-vărata sa înfățișare. Era Sfântul Arhanghel Rafail. Apoi a grăit: “Eu sunt Rafail, unul din cei șapte Sfinți Îngeri, care ridică rugăciu-nile sfinților și le înalță înaintea slavei lui Dumnezeu.” Și mare teamă i-a cuprins pe Tobit și fiul său, Tobia, văzându-i măreția. Dar Sfântul Arhanghel Rafail le-a alungat sperietura, vorbindu-le cu blândețe: “Nu vă temeți! Pace veți avea! Căci eu n-am venit de voia mea, ci după voia lui Dum-nezeu, de aceea să-L și binecu-vântați în veac. Așadar, preaslă-viți pe Dumnezeu, căci eu mă înalț acum la El, și scrieți într-o carte toate cele ce s-au săvârșit”. Și apoi Sfântul Arhanghel Rafail s-a făcut nevăzut.

Sursa:http://ro.orthodoxwiki.org/

Odată un păiajen ce viețuia la vie, Țesu-ntr-o noapte plină de Mai, cu măiestrieȘi fără nici un greș,O plasă uriașă, în chipul unei stele, pe-o creangă de cireș…

A doua zi, din somnu-i când l-a trezit un cuc,Păianjenul rămase cu ochii mari, năuc:Privind ca-n aiurare la măiestrita-i plasă,El, tremurând, din minte aproape fu să-și iasă,Că, ceia ce-avea-n față, i se părea minuneȘi nimeni fericirea nu i-ar putea-o spune!…

Ce se-ntâmplase?: Noaptea, pe plasa lui cea nouă,Cernuse din adâncuri o pulbere de rouă,Iar soarele-n văzduhuri când a putut irumpe,Schimbase toată roua în colb de pietre scumpe!

Și, cum în ele cerul frângea potop de raze, -Ardeau în a lui plasă rubine și topaze;Iți îmbiau privirea, în ele să ți-o scalde:Safire și-ametiste, opale și smaralde;Încrucișau pumnale de focuri tot mai ‘nalteO spuză orbitoare de scumpe diamanteȘi fiecare piatră, cu-o altfel de scântee,Întrețesea o pânză de mii de curcubee!…

Păiajenul, dând fuga pe fiecare lature,Nu mai putea privirea de ele să și-o satureȘi, mândru peste fire, că are-așa comoară,Trufia-n micu-i suflet pătrunse-ntâia oarăȘi zise cu-ngâmfare: “De-acum e-al meu pământul,“Că nu-i bogat ca mine nici Dumnezeu Preasfântul!”

Cât despre celelalte sărmane vietăți,Cu cari frăție bună dusese alte dăți, -El le uitase iute: nici nu le știa de nume,Nici c-au trăit vre-odată alăturea pe lume, -Și, de-ar fi fost să vină vreuna ca să-i cearăMăcar o firmitură, -de foame să nu piară, -Nu i-ar fi dat paingul, să-l fi picat cu cearăȘi, cu nespusă silă privea, într-un cuvânt,Spre orice vietate a bunului pământ!…

Dar când acel păianjen credea mai cu tărie,În marea lui putere: în marea-i avuție, -O mierlă, nu știu ce fel, în zbor ușor s-abateȘi, ca la ea acasă,Trecând prin acea plasă,Îi spulberă comoara de pietre nestemate!…

Păianjenul, văzându-și pierdut al lui hamacȘi-nțelegând că iarăși e cum a fost: sărac, -Și-a dat cu pumnii-n tâmple, ne mai curmându-și plânsul,Și-apoi, căzând grămadă,Abia putu să vadă:Pământul plin de lacrimi și de săraci ca dânsul………………………………………………………

Voi, ce clădiți din aur un Dumnezeu sub soareȘi-n viață strângeți banii cu mâinile-amândouă;Să știți: comoara voastră e-așa de trecătoare,Ca pânza de păiajen înveșmântată-n rouă !…