Băla Mihaela ElenaMG1, Seria1, Grupa 1

Dializa

Definirea fenomenului:

Dializa poate fi definită ca fiind un fenomen de transport printr-o membrană selectiv

permeabilă a particulelor solvite cu diametrul mai mic decât diametrul porilor membranari.

Solviţii difuzibili sunt cristaloizi, iar cei nedifuzibili – coloizii; ca urmare, prin dializă se

separă cristaloizii, difuzibili, de coloizi.

Schema unei membrane semipermeabile în timpul hemodializei, unde sângele este roşu, albastrul este pentru fluidul de dializă, iar cu galben este desenată membrana.

Separarea este, deci, consecinţa transportului prin membrană, în sensul gradientului

electrochimic, a particulelor solvite pentru care membrana este permeabilă.

O membrană semipermeabilă:porii membranari au diametrul de ordinul a 0,2 nm. În

acest caz prin membrană nu poate trece decât apa, nici un solvit nu o poate traversa. În

realitate, nu există membrane strict semipermeabile. Din acest motiv noţiunea de

semipermeabilitate este frecvent folosită şi atunci când ne referim la o membrană artificială

prin care, ca urmare a dimensiunilor porilor, o parte din solviţi trec şi alţii nu, deşi aici mult

mai corect ar fi termenul de membrane selectiv permeabile.

Băla Mihaela ElenaMG1, Seria1, Grupa 1

Coeficientul de dializă:

Să considerăm o soluţie de concentraţie iniţială, , separată printr-o membrană

dializantă de un compartiment cu apă distilată, recirculată. Prin membrană va avea loc un

fenomen de dializă cu o viteză, dC/dt, proporţională concentraţiei C a soluţiei de dializat,

printr-un coeficient, δ, numit coeficientul de dializă:

Semnul minus semnifică scăderea concentraţiei în timp. Această formulă se mai poate scrie,

după integrare şi ţinând cont de concentraţia iniţială:

Această ultimă ecuaţie demonstrează că, în timp, concentraţia soluţiei dializate scade

exponenţial, şi, odată cu aceasta, scade şi viteza fenomenului de dializă.

Principiul dispozitivelor de dializă:

Un dializor include, în esenţă, două compartimente separate printr-o membrană

dializantă cu suprafaţă mare şi grosime redusă(celofanul, de exemplu, sau alte membrane

comercializate cu diametrul porului între 5-200μm, numite membrane de ultrafiltrare). Un

Băla Mihaela ElenaMG1, Seria1, Grupa 1

compartiment conţine soluţia de dializat, celălalt compartiment, baia de dializă, conţine o

soluţie de concentraţie foarte mică, chiar nulă, pentru solvitul care trebuie dializat; din acest

motiv, pentru menţinerea gradientului, lichidul din baia de dializă trebuie continuu recirculat.

Diferite tipuri de dializoare au fost utilizate, de-a lungul timpului (dializorul lui

Graham, dializorul lui Monod, etc.)

Exemple de dializoare: a) în spirală; b) tip placă; c) diferite dimensiuni

Electrodializa:

Băla Mihaela ElenaMG1, Seria1, Grupa 1

O eliminare mai completă şi mai rapidă a cristaloizilor electroliţi poate fi obţinută prin

accelerarea deplasării şi, deci, a separării acestora prin aplicarea unui câmp electric, prin

intermediul unor electrozi plasaţi de o parte şi de alta a membranei dializante. Electrodializa

poate utiliza membrane anionice sau cationice, care pot fi concepute astfel încât să realizeze

un schimb de ioni cu specia moleculară dializată. Ca urmare a posibilităţii de modificare a

pH-ului sau a temperaturii, este necesară supravegherea acestor parametri, pentru a evita, de

exemplu, denaturarea proteinelor.

Aplicabilitatea dializei in medicina:

În medicină termenul „dializă” este frecvent utilizat cu referire la funcţia renală. La

nivelul membranei glomerulului renal – considerată membrană dializantă - se realizează

pasajul selectiv al unor constituenţi ai sângelui. Urina va conţine, calitativ, aceiaşi electroliţi

ca şi sângele dar nu va conţine macromolecule sau elemente figurate. Dacă membrana

glomerulară este eficientă, orice creştere a concentraţiei cristaloidelor din sânge va determina

eliminarea crescută a acestora în urină.

Ce se va întâmpla însă dacă aceasta va fi alterată la un număr mare de nefroni?

Imposibilitatea de eliminare a cataboliţilor produşi de organism – dintre care ureea, cristaloid

neelectrolit, este cel mai toxic - poate determina moartea; aşa se poate întâmpla în cazul

insuficienţei renale.

În această situaţie una din posibilităţi constă în asigurarea epurării sângelui de

substanţele nocive prin intermediul unei alte membrane dializante, extrarenale. O astfel de

membrană trebuie să permită pasajul aceloraşi solviţi care trec şi prin membrana glomerulară.

Metoda cel mai frecvent utilizată în clinică este hemodializa(rinichiul artificial). Alte metode

pot fi dializa peritoneală, plasmafereza. Indiferent de tipul metodei, vor exista în esenţă două

compartimente lichidiene, separate de o membrană dializantă. Se pot folosi mai multe tipuri

Băla Mihaela ElenaMG1, Seria1, Grupa 1

de membrane dializante, celofanul fiind una dintre cele mai utilizate. Astfel, dializa reprezinta

metoda prin care se elimină din organism reziduurile şi fluidele pe care rinichii nu sunt

capabili să le elimine avand are rolul de a menține echilibrul organismului, corectând

nivelurile diferitelor substanţe toxice din sânge.

Indeplineşte următoarele funcţii:

elimină toxinele,

sărurile şi apa în exces pentru a preveni acumularea acestora în organism

menţine unele substanţe chimice (potasiu, sodiu şi bicarbonat) la un nivel lipsit

de riscuri

contribuie la controlarea tensiunii arteriale

Indiferent de tipul de tratament ales, obiectivele dializei sunt foarte similare, respectiv

înlocuirea câtorva dintre funcţiile rinichiului. Orice dializă necesită o membrană

semipermeabilă, flux de sânge, lichid de dializă şi o metodă de îndepărtare a excesului de

lichid.

În cazul hemodializei, acesta este un „rinichi artificial” denumit dializor, alcătuit dintr-

o membrană sintetică semipermeabilă (permite trecerea apei şi a unor substanţe cu greutate

moleculară mică sau medie, dar împiedică filtrarea proteinelor şi altor principii indispensabile

organismului, similar modului de funcţionare a rinichiului normal) care separă sângele de un

lichid de dializă. Practic, cu ajutorul unui aparat sângele pacientului este treptat scos din

organism şi adus în contact cu membrana dializorului, iar după „curăţarea” sa (adică după

intervalul în care au fost realizate eliminarea apei în exces şi a toxinelor prin membrana

semipermeabilă pe baza proceselor fizice de difuziune conform diferenţelor de concentraţie şi

de ultrafiltrare conform diferenţelor de presiune dintre sânge şi lichidul de dializă) este

reintrodus în pacient.În fiecare minut aproximativ 250-350mL de sânge suferă acest proces,

iar întreaga cantitate de 5L de sânge este dializat într-un interval de 4-5 ore (pentru eficienţă

este necesară trecerea repetată prin aparat). Aceasta este o şedinţă de hemodializă, care trebuie

repetată de trei ori pe săptămână, toată viaţa sau până la efectuarea unui transplant renal. În

principiu, necesită prezenţa pacientului la centrul de dializă pe perioada şedinţelor de

hemodializă. Asigură o înlocuire eficientă a funcţiei de excreţie a rinichiului însă într-un mod

intermitent – câte 4-5 ore la fiecare 48 sau 72 de ore.

Dializa peritoneală, cea de a doua modalitate, utilizează drept înlocuitor al membranei

de filtrare a rinichiului peritoneul, adică foiţa subţire care în mod natural acoperă organele

intra-abdominale. Pentru realizarea proceselor de extragere a toxinelor, este introdusă în

abdomen o cantitate de lichid de dializă, prin intermediul unui tub (cateter) care rămâne

Băla Mihaela ElenaMG1, Seria1, Grupa 1

permanent în ţesutul subcutanat al pacientului. După un interval de timp în care schimburile

de substanţe s-au realizat prin peritoneu (care funcţionează ca membrană semipermeabilă

permiţând trecerea toxinelor şi lichidului în exces din capilare de sânge care îl irigă în lichidul

de dializă care a fost artificial introdus în abdomen), lichidul de dializă este eliminat şi

înlocuit cu unul nou.Procesul se repetă de 3-4 ori pe zi, zilnic şi este efectuat de către pacient

la domiciliu. Practic, procesele de excreţie şi echilibrare a echilibrelor au loc continuu, 24 de

ore pe zi, şapte zile pe săptămână, ceea ce este mai aproape de funcţionarea normală a

rinichilor, dar eficienţa de eliminare a toxinelor este ceva mai redusă decât în cazl

hemodializei.

Bibliografie:

1. http://www.romedic.ro/dializa

2. https://www.google.ro/search?

q=dializa&biw=1366&bih=657&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ei=5Z-

QVMqYBsvnarjngqAD&ved=0CAYQ_AUoAQ#facrc=_&imgdii=_&imgrc=i8R

AqDqq_vkOPM%253A%3B65CQZmaazdDRvM%3Bhttp%253A%252F

%252Fwww.bendo.ro%252Fwp-content%252Fuploads

%252F2011%252F11%252Faparat-de-dializa.jpg%3Bhttp%253A%252F

%252Fwww.bendo.ro%252Fdializa-hemodializa-si-dializa-peritoneala-principii-

de-functionare-si-complicatii%252F%3B320%3B243

3. http://www.sanatateatv.ro/articole-medicale/urologie/dializa/

4. http://www.diaverum.com/ro-RO/Tratamentul/Cum-funcioneaz-dializa/

5. http://www.csid.ro/health/sanatate/dializa-tot-ce-trebuie-sa-stii-despre-acest-tip-

de-tratament-13330008/