Dezvoltarea Durabila - Strategii - Politici de Mediu

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

REFERAT LA ECOTEHNOLOGII

DEZVOLTAREA DURABILA. STRATEGII. POLITICI DE MEDIU

MANAGEMENT ECONOMIC SERIA A, GRUPA 105, AN I

1


Cuprins

1. Cuprins

2.Introducere…………………………………………………………3

3.Dezvoltarea durabila. Concept. Caracteristici………………….5

4.Scurt istoric al dezvoltarii durabile..........................................11

5.Strategii de protectie a mediului.............................................13

6.Analiza comparata a strategiilor de dezvoltare durabila la nivel

international...............................................................................15

7.Strategia de dezvoltare durabila a Romaniei..........................21

8.Conservarea şi managementul responsabil al pădurilor şi al ariilor protejate

in Romania………………………………………..........................25

9.Dezvoltare durabilă în mediul rural…………………………….26

10.Bibliografie……………………………………………………….31

2


Introducere

Economia mediului constituie, in principal, o parte centrala a teoriei economice, iar

dilema umanitatii, in prezent, este cum sa se realizeze un optim intre cresterea

economica si dezvoltarea durabila, deoarece, din punct de vedere ecologic, apreciem,

ca exista doua maniere de a analiza cresterea economica si anume:

Prin prisma tehnologiei de productie (si consumul), ce pot fi ameliorate prin:

- utilizarea progresului tehnic

- substituirea materialelor sau a procedeelor ce prezinta riscuri cu altele mai

putin periculoase

Prin prisma necesitatii de modificare a modalitatilor de consum. In aceste

conditii este incontestabila preocuparea autoritatilor pentru problemele de

mediu, mai ales ca asistam la o constientizare a gravitatii consecintelor

negative, cu impact imediat si la termen, chiar daca in timp intervin numeroase

decizii, unele probleme fiind deja rezolvate.

Protectia mediului constituie astfel un element esential al dezvoltarii durabile

economice si o conditie a stabilitatii politice si sociale pe termen lung. Totusi, pentru

multe tari in curs de dezvoltare, aceasta tema este un lux pornind de la obiectivele

economice propuse, deoarece nu dispun de sumele necesare efectuarii unor investitii

importante pentru repararea pagubelor aduse mediului.

Conform cercetarii se considera ca multe dintre problemele de mediu se pot

rezolva prin:

- stabilirea drepturilor de proprietate incontestabile si executorii

- stabilirea regulilor ce guverneaza accesul la resurse

- utilizarea instrumentelor de actiune, printre care enumeram: masuri

reglementate( norme, amenzi sau alte sanctiuni), taxe de mediu, sisteme de

consignatie si subventii.

____________________________ (1) Politici si Strategii financiare de protectie a mediului, Ed, ASE, autor Mariana Vuta

Economia de mediu constituie o ramura importanta a stiintei economice asa

cum scria B. de Jouvenel: “ Iata cine ne indeamna sa reflectam asupra disciplinei.

3


Abia ieri, domeniul sau era definit de natura raporturilor sociale ce faceau obiectul

sau; in prezent “ca un zbor de erete”, economistii acestei generatii “colonizeaza”, am

putea spune, intrebari care nu se gaseau inainte de resortul lor; aceasta eliberare de

frontiere - care fusesera trasate conform cu obiectivul - este justificata in numele

capacitatii uneltei intelectuale”.

In acest context, economia mediului inconjurator se desfasoara in principal pe

patru mari directii:

1. Elaborarea de tehnici de valorificare in termini monetari a fenomenelor mediului

inconjurator si aplicarea analizei cost – avantaje;

2. Conceptia si punerea in rol a instrumentelor politicii mediului inconjurator. Pe

plan mondial, multi cercetatori au studiat problemele poluarii si alocarii

costurilor la scara internationala

3. Cercetarile asupra dimensiunii internationale a fenomenelor si politicilor

mediului inconjurator

4. Reflectia asupra punerii in practica a procesului “dezvoltarii durabile” pentru

protectia resurselor palnetei si pentru concilierea protectiei dezvoltarii mediului

inconjurator.

(1) Politici si Strategii financiare de protectie a mediului, Ed, ASE, autor Mariana Vuta

Dezvoltarea durabila. Concept. Caracteristici

4


Indiferent daca ne place sau nu, ne-am nascut cu toţii pe aceasta planeta, facand

parte din marea familie umana, şi fiecare dintre noi are acelasi drept de a trai într-un mediu

curat si de a fi sanatos, avand în acelasi timp misiunea de a lasa în urma noastra o

mostenire nealterata de actiunile noastre.

Pentru realizarea unui echilibru dinamic al nevoilor uman-sociale cu cele de eco-

sistem, printr-o politica de stimulare a creativitatii umane in gasirea unor solutii la gravele

probleme ale lumii contemporane cum ar fi: poluarea, suprapopularea, foametea, nevoia de

lociunte, perspectiva epuizarii unor resurse de materii prime si energie in urmatorii zeci de

ani ca urmare a cresterii consumului a aparut si s-a dezvolvat conceptul de dezvoltarea

durabila.(2)

Dezvoltarea durabila (sustenabila) reprezinta un model de dezvoltarea de lunga

durata in avantajul generatiei prezente si viitoare fara a afecta optiunea acesteia din urma de

a-si stabili propriile prioritati si mijloace de realizare.(2)

De-a lungul timpului, au fost elaborate numeroase definitii privind dezvoltarea

durabila, printre care:

1. « Dezvoltarea durabila corespunde cerintelor prezentului fara sa compromita posibilitatile

generatiilor viitoare de a-si satisface propriile necesitati « - Comisia Natiunilor Unite pentru

Mediul Inconjurator si Dezvoltare

2. "Durabilitatea se refera la capacitatea unei societati, ecosistem, sau orice asemenea sistem

existent de a functiona continuu intr-un viitor nedefinit fara a ajunge la epuizarea resurselor

cheie" - Robert Gilman, Presedinte Institutului

(2)Sinergetica sistemelor tehnico- economice de eco-management si capital intelectuall, Ed. ASE, Lector univ. Dr.

Cristian Silviu Banacu

3. "Punctul de concentrare si marimea eforturilor durabilitatii depind de conditiile locale,

inclusiv de resurse, actiuni politice, individuale si de trasaturile remarcabile ale

5


comunitatii. Demersurile pentru sustinerea comunitatilor au fost aplicate chestiunilor

privind expansiunea urbana, inner-city si redezvoltarea terenurilor brune, dezvoltarea

si progresul economic, conducerea (administrarea) ecosistemului, agriculturii,

biodiversity, cladiri ecologice, conservarea energiei, watershed management, si

prevenirea poluarii.Multe dintre aceste chestiuni si alte asemenea probleme ale

comunitatii nu pot fi abordate cu usurinta prin moduri sau elemnte traditionale in

societatea noastra.

4. "Multi oameni considera ca este mai bine ca astfel de probleme sa fie tratate prin

metode de abordare mai cooperante si holistice, deoarece asemenea probleme sunt

confuze, multidisciplinare, multiorganizationale, cu mize multiple si multisectoriale in

natura lor - Beth E. Lachman, Critical Technologies Institute, "Linking Sustainable

Community Activities to Pollution Prevention: A Sourcebook," April 1997.

5. "Durabilitatea este doctrina de urgenta prin care dezvoltarea si progresul economic

trebuie sa aiba loc si sa se mentina de-a lungul timpului, in limitele stabilite de

ecologie in sensul cel mai larg- prin interdependenta fiintelor umane si slujbelor lor,

biosferei si legilor fizicii si chimiei care o guverneaza... Rezulta ca protectia mediului

si dezvoltarea economica sunt intr-adevar procese antagonice" - William D.

Ruckelshaus, "Toward a Sustainable World," Scientific American, September 1989.

6. "Cuvantul durabil (de sustinere) are radacini in limba latina, « subtenir » insemnand "a

stavili/ retine" sau "a sprijini de jos". O comunitate trebuie sa fie sprijinita de jos de

catre locuitorii actuali si viitori. Unele locuri, prin combinarea specifica a

caracteristicilor fizice, culturale si poate spirituale, inspira oamenii sa aiba grija de

comunitatea lor. Acestea sunt locurile in care durabilitatea are cele mai mari sanse

de existenta (mentinere) - Muscoe Martin, "A Sustainable Community Profile," from

Places, Winter 1995.

___________________

(2)Sinergetica sistemelor tehnico- economice de eco-management si capital intelectual, Ed.

ASE, Lector univ. Dr. Cristian Silviu Banacu

Cea mai cunoscută definiţie a dezvoltării durabile este cu siguranţă cea dată de

Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare (WCED) în raportul "Viitorul nostru

comun", cunoscut şi sub numele de Raportul Brundtland : „ un proces de schimbare

6

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Raportul_Brundtland&action=edit

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Viitorul_nostru_comun&action=edit

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Viitorul_nostru_comun&action=edit

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Comisia_Mondial%C4%83_pentru_Mediu_%C5%9Fi_Dezvoltare&action=edit


prin care exploatarea resurselor, orientarea investitiilor, a schimbarilor tehnologice si

institutionale se gasesc in armonie si intaresc potentialul actual si viitor al satisfacerii

nevoilor omului”.(1)

Organizatia Natiunilor Unite definea prin Raportul Brundtland(1987), cerintele

dezvoltarii durabile ca fiind realizate de:

un sistem politic care asigura participarea efectiva a fiecarui cetatean la luarea

deciziilor;

un sistem economic capabil sa genereze surplus si cunostinte tehnice de pe o

baza de sine statatoare;

un sistem social capabil sa gaseasca solutii la aplanarea tensiunilor cauzate de

o dezvoltare dizarmonioasa

Dezvoltarea durabila sau sutenabila cumuleaza in fapt patru concepte ce

acopera fiecare in parte relatia mediu natural-om (conceptul de eco-dezvoltare),

relatia om- mediu artificial si natural (conceptul de dezvoltare umana), relatia

tehnologie – mediu (conceptul dezvoltarii eco- ciclice) si relatia om – tehnologie

(conceptul dezvoltarii tehnologice si al societatii informationale).

Putem distinge doua tipuri de vedere ale conceptului de dezvoltare durabila :

- o viziune economica global

- o viziune ecologica globala

Viziunea economica globala a dezvoltarii durabile : prin definitie, dezvoltarea

durabila reprezinta ansamblul conditiilor si elementelor care permit mentinere,

cresterea veniturilor si a bunastarii implicand aspecte ale vietii economice, de

exemplu: stapanirea cresterii demografice; incurajarea schimbarii termice; optimizarea

stocului factorilor ce contribuie la producerea termostarii; clasificarea resurselor

reflectand raritatea lor relativa, modificarea structurii productiei si consumului, de

maniera sa mentina la un nivel potrivit stocul de resurse rare.

Viziunea ecologica a dezvoltarii durabile implica gestiunea, mentinerea stocului

de resurse a factorilor cu productivitate cel putin constanta intr-o optica a echitatii intre

generatii si tari. In aceasta viziune, stocul cuprinde doua elemente diferite: stocul de

capital „artificial”, care include ansamblul termenilor si factorilor de productie produsi

7


de om si capitalul „natural”, resursele naturale regenerabile si neregenerabile (apa,

sol, fauna, flora).

Dimensiunea ecologica a dezvoltarii durabile, intretinerea, transmiterea

potentialului natural cer aplicarea principiilor de gestiune specifice pentru fiecare

dintre aceste componente ale capitalului global.

Dezvoltarea durabila va asigura salvarea si transmiterea in viitor a capitalului

natural din urmatoarele considerente:

capitalul natural constituie un factor neinlocuibil al cresterii economice;

resursele naturale sunt sursa de bunastare prin aporturile lor ( frumusetea unui

loc natural, placere, sanatate)

aceleasi resurse sunt neregenerabile si epuizarea este iremediabila: disparitia

unei specii de animale, a unei vegetatii, a unui lac natural

numeroase resurse care au substituibil artificial, de exemplu, ecosistemele

regulatoare: padurile tropicale, oceanele, speciile animale, vegetale care dispar

in fiecare an.

Conceptul de dezvoltare durabila, reprezinta, deci, o incercare de coexistenta

intre protectia mediului si dezvoltarea economice, intr-o optica globala si pe termen

lung. Aceasta nu este nici o doctrina, nici o teorie, cu atat mai putin o sinteza intre

economie si ecologie; este o apropiere pragmatica de punere la contributie a uneltelor

economice pentru o gestiune a planetei „ca un tata bun de familie”. Dezvoltarea

durabila este un cuvant nou pentru ideea mai veche, si de bun augur, aceea ca nu

exista economie viabila fara resurse naturale si nu exista gestionarea acestor resurse

fara rationalitatea economica.


In general conditiile minime pentru realizarea dezvoltarii durabile consideram

ca includ urmatoarele:

8


redimensionarea cresterii economice, avand in vedere o distributie mai

echitabila a resurselor si accentuarea laturilor calitative ale productiei;

eliminarea saraciei in conditiile satisfacerii nevoilor esentiale pentru un loc

de munca, hrana, energie, apa, locuinte si sanatate

asigurarea cresterii populatiei la un nivel acceptabil (reducerea cresterii

demografice necontrolate)

conservarea si sporirea resurselor naturale

intretinerea diversitatii ecosistemelor

supravegherea impactului dezvoltarii economice asupra mediului

reorientarea tehnologiei si punerea sub control a riscurilor acesteia

cresterea gradului de participare la luarea deciziilor si unificarea deciziilor

privind mediul si economia.

Dezvoltarea durabila poate fi solutie de conciliere a tuturor conflictelor cu conditia

ca interesele unanime sa convearga spre dezvoltarea umana. Investirea in

dezvoltarea umana constituie un obiectiv principal si specific tuturor economiilor cu

cresterea rapida, fiind una din cele mai eficiente cai de progres. Nou in conceptia

dezvoltarii duranile este faptul ca se acorda o atentie speciala segmentelor sarace ale

populatiei de pretutindeni.


9


Fig. 1. Dezvoltarea sustenabila( durabila) si echilibrul nevoilor ( Banacu, 1996)



Scurt istoric al dezvoltarii durabile

Nevoile individuale(exprimate de Maslow- hrana, adapost, transport munca, comunicare, siguranta, educatie)Nevoia supravietuirii pentru prezenta si viitoarea generatie

Nevoile intreprinderii:profitmateriale si energiecresteredezvoltaresupravietuire in sens economic

Calificareautoexprimare

viataaa

Nevoile statuluibunastarea cetatenilorstabilitatea macro-economicadezvoltarea economicacresterea economica

EducatieSanatateProtectie

Legi si regulamente

Support tehnic si economic

Mediul ambiantreducerea poluariireducerea consumului de energie si materiiNEVOIA SUPRAVIETUIRII

Resurse si legislatie

Mijloace tehnice

10


Conceptul a fost legat initial de problemele de mediu si de criza resurselor

naturale, in special a celor legate de energie de acum 30 de ani. Termenul insusi

este foarte tanar si s-a impus in vara lui 1992, dupa Conferinta privind mediul si

dezvoltarea, organizata de Natiunile Unite la Rio de Janeiro. Durabilitatea pleaca de

la ideea ca activitatile umane sunt dependente de mediul inconjurator si de resurse.

Sanatatea, siguranta sociala si stabilitatea economica a societatii sunt esentiale in

definirea calitatii vietii. Discutiile de la care s-a ajuns la dezvoltarea durabila au pornit

la inceputul anilor 70.

In 1972, Conferinta privind Mediul care a avut loc la Stockholm a pus pentru

prima data in mod serios problema deteriorarii mediului inconjurator in urma

activitatilor umane, ceea ce pune in pericol insusi viitorul omenirii.

In 1983, isi incepe activitatea Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare

(WCED), condusa de Gro Bruntland, dupa o rezolutie adoptata de Adunarea

Generala a Natiunilor Unite. Doi ani mai tarziu, este descoperita gaura din stratul de

ozon de deasupra Antarcticii si, prin Conventia de la Viena se incearca gasirea unor

solutii pentru reducerea consumului de substante care dauneaza stratului protector

de ozon care inconjoara planeta.

In 1986, la un an dupa catastrofa de la Cernobil, apare asa-numitul Raport

Brundtland, al WCED, cu titlul “Viitorul nostru comun” care da si cea mai citata

definitie a dezvoltarii durabile (“sustainable development”): „un proces de schimbare

prin care exploatarea resurselor, orientarea investitiilor, a schimbarilor tehnologice si

institutionale se gasesc in armonie si intaresc potentialul actual si viitor al satisfacerii

nevoilor omului”. Totodata, Raportul admitea ca dezvoltarea economica nu poate fi

oprita, dar ca strategiile trebuie schimbate astfel incat sa se potriveasca cu limitele

ecologice oferite de mediul inconjurator si de resursele planetei.

(3) Prioritati ale managementului de mediu, Virginia Ciobotaru, Socolescu Ana Maria, Ed. Meteor Press, 2006

In finalul raportului, comisia sustinea necesitatea organizarii unei conferinte

internationale asupra dezvoltarii durabile.

11


Astfel, in 1992, are loc la Rio de Janeiro “Summit-ul Pamantului”, la care au

participat reprezentanti din aproximativ 170 de state. In urma intalnirii, au fost

adoptate cinci conventii, dintre care doua, respectiv Conventia cu privire la

Diversitatea Biologica si Conventia Cadru cu privire la modificarile climei, au fost

semnate de catre toate tarile participante. Alte trei documente reprezinta un ghid

important pentru dezvoltarea economica mondial ulterioara si anume: Declaratia de

la Rio care contine 27 de principii referitoare la dezvoltarea durabila, Agenda 21 –

program de actiune pentru secolul 21 si Raportul pentru dezvoltare forestiera cu 15

principii care privesc protectia si utilizarea durabila a resurselor forestiere.

La 10 ani de la Conferinta de la Rio, in 2002, a avut loc, la Johannesburg,

Summitul privind dezvoltarea durabila. Fiecare dintre noi, constient sau nu, putem

contribui la dezvoltarea durabila. De fapt, putem spune ca avem o gandire durabila

atunci cand aruncam deseurile din plastic sau hartie in locurile special amenajate.

Recuperarea deseurilor menajere va deveni, probabil, aproape un reflex si in randul

romanilor, dar este un proces de durata. Sa nu uitam ca dezvoltarea durabila este,

de asemenea, un concept foarte “tanar”. Deocamdata, de reciclarea deseurilor

casnice par sa se ocupe, in prezent, doar carutasii care merg printre blocuri in

cautare de fier vechi sau alte metale. In urma cu cativa ani, printre blocuri erau

amplasate containere pentru colectarea selectiva a deseurilor – sticla, plastic, hartie,

o initiativa laudabila care nu strica sa fie reluata. La nivel industrial, lucrurile s-au

miscat mult mai repede. Astfel, multe fabrici folosesc deseuri drept combustibil, iar in

anumite localitati se încearca implementarea unor sisteme de incalzire casnica pe

baza arderii deseurilor. Companiile sunt primele care au constientizat importanta

economica (dar si ecologica) a recuperarii si refolosirii deseurilor.

Lester Brown atrage atentia, in lucrarea “Planul B 2.0” asupra conflictului dintre

civilizatia industriala si mediul ambiant si mentioneaza doua aspecte: tendinta de

epuizare a resurselor naturale de energie, de materii prime si de hrana, sau

consumarea celor regenerabile intr-un ritm superior capacitatii lor de regenerare si

deteriorarea fizica si poluarea factorilor de mediu: apa, aer, sol. In acest context, el

puncteaza importanta reciclarii deseurilor. Lester Brown a creat in 1974 "Worldwatch

12


Institute" si este promotorul unor serii de studii, materializate in rapoartele anuale

privind progresele pe calea structurarii unei societati durabile: "Starea lumii" sau

"Semne vitale".

Strategii de protectie a mediului

Protecţia mediului este o problemă a tuturor; este problema pe de o parte a

dezvoltării societăţii, iar pe de altă parte a redresării, conservării şi ocrotirii mediului.

Initial notiunea de strategie de mediu a fost utilizata in domeniul militar. Prin

strategie se intelegea arta de a coordona actiunile fortelor militare, politice,

economice, morale implicate la conducerea unui razboi sau la pregatirea de aparare a

unei natiuni.

In timp notiunea s-a extins, fiind utilizata in prezent si in alte domenii:

economie, sport, finante si mai recent si in protectia mediului.

Este deja acceptat ca prin protectia mediului se intelege totalitatea actiunilor

menite sa asigure conservarea resurseor naturale si protejarea calitatii

comportamentelor mediului inconjurator. Prin strategii de protectie a mediului se

intelege arta de a coordona ansamblul actiunilor, la nivel national si la nivel local,

menite sa asigure conservarea resurselor naturale si protejarea calitatii tuturor

componentelor mediului inconjurator, precum si a mediului in ansamblu.

Modul de abordare a problematicii strategiilor de mediu poate fi perceput prin

prezentarea experientei Counitatii Europene pe aceasta directie.

Cu ocazia primei Conferinte a Natiunilor Unite privind mediul inconjurator, de la

Stockholm, din iunie 1972, Comunitatea europeana a adoptat primul Program de

Actiuni pentru Protectia Mediului pe o perioada de cinci ani( 1973-1977).

(4) Politici si Strategii de mediu, Vladimir Rojanschi, Florina Bran, Ed. Economica,2002

13


Atat primul cat si al doilea program de Actiune ( 1978-1982) au stabilit liste

detaliate de masuri ce trebuie intreprinse pentru controlul poluarii.

S-au stabilit cateva principii generale care au ramas valabile si in programele

ulterioare si care se regasesc in legislatia adoptata:

A preveni este mai eficient decat a vindeca( remedia).

Impactul asupra mediului trebuie lua in considerare in cea dintai faza de

conceptie a unui obiectiv sau a unei actiuni.

Exploatarea naturii care produce dezechilibre ecologice trebuie abandonata.

Adoptarea unei masuri trebuie sa se faca pe baza unei bune cunoasteri

stiintifice.

Principiul „ poluator- platitor” se traduce prin suportarea costurilor de catre

poluator pentru prevenirea poluarii si remedierea pegubelor produse.

Activitatile dintr-un stat membru nu trebuie sa produca daune mediului din alt

stat.

Politica de protectie a mediului din statele membre trebuie sa ia in considerare

si interesele tarilor in curs de dezvoltare.

Protectia mediului constituie o responsabilitate a tuturor, fiind necesare, in

acest scop, actiuni educationale.

Masurile de protectie a mediului trebuie luate la „ nivel adecvat”, tinand seama

de tipul de poluare, actiunile necesare si zona geografica ce trebuie protejata.

(4) Politici si Strategii de mediu, Vladimir Rojanschi, Florina Bran, Ed. Economica,2002

14


Analiza comparata a strategiilor de dezvoltare durabila

la nivel international

1. Australia

Strategia Nationala Australiana de Dezvoltare Ecologic Durabila ( National

Strategy for Ecologically Sustainable Development) intitulata „ A conduce, organiza

si administra pentru viitor, si-a stabilit ca obiectiv dezvoltarea economic -

ecologica care are rolul de a imbunatati calitatea vietii atat in prezent cat si in viitor.

Este subliniat faptul ca procesele ecologice sunt esentiale intrucat viata depinde de

ele.

2. Uniunea Europeana

Cel de-al cincilea Program de actiune al Uniunii Europene intitulat Catre

Sustenabilitate; Catre Dezvoltarea Durabila – (Towards Sustainability), are ca

obiect principal „cresterea durabila ce tine cont de protectia mediului”. Acest

document reprezinta baza aplicarii in practica a obiectivelor stabilite la Rio in 1992

si anume: vulnerabilitatea resurselor planetei, dependenta oamenilor de existenta

acestor resurse precum si responsabilitatea gestionarii corecte a resurselor si

pentru generatiile viitoare.

3. Brazilia

Aplicarea documetului Agenda 21 privind dezvoltarea durabila in Brazilia s-a

concentrat pe urmatoarele domenii:



a) reducerea expunerii la plumb

15


b) curatarea (depoluarea) resurselor de apa potabila

c) ratificarea si implementarea Conventiei de la Basel

d) protejarea raurilor si lacurilor

Principalele cauze de degradare a mediului au fost identificate ca fiind:

a) poluarea rezidentiala si industriala produsa de concentrarile urbane in regiunile

metropolitane

b) despaduririle si degradarea solului, insotite de o agricultura intensiva cu

utilizarea fertilizatorilor agrotoxici, in special in regiunile de nord- vest si

centrale

c) lipsa unui sistem puternic si reprezentativ de protejare a ariilor vizate care sa

garanteze prezervarea bio – diversitatii.

4. Suedia

Ca urmare a Conferintei Natiunilor Unite pentru Mediu si Dezvoltare( Rio de

Janeiro, 1992), Parlamentul Suedez a adoptat in 1994 documentul strategic

intitulat Catre Dezvoltarea Durabila ( Towards Sustainable Development).

In conformitate cu Agenda 21, toate autoritatile locale au inceput inca din

perioada 1992-1996 sa dezvolte programe locale de dezvoltare durabila.

In Suedia a fost elaborata de asemenea o Strategie Nationala pentru crearea

Societatii Eco- Ciclice. Sensul dat Societatii Eco-Ciclece este acela de societate

ce-si bazeaza dezvoltarea durabila pe ciclul de resuse naturale – produse –

resurse reciclate.



16


5. Olanda

Ca reactie la Raportul Brundtland(1987), Guvernul si Parlamentul Olandei, au

adoptat inca din 1989 „ Planul National al politicii de mediu”, cu aplicabilitate in

industrie si constructii. In acest plan, trei elemente sunt considerate importante:

a) ciclul materiilor prime si materialelor extractie – reciclare;

b) reducerea consumului de energie; economisirea energiei, cresterea eficientei in

utilizare, surse de energie sustenabile

c) imbunatatirea calitatii produselor cu efect in cresterea duratei de utilizare a

materiilor prime si materialelor.

Planul Guvernului Olandei privind mediul ambiant este etapizat pe trei

perioade: termen scurt (sub 5 ani), termen mediu (5-15 ani) si termen lung (pana in

2040).

In termen scurt (sub 5 ani), reziduurile existente, gunoaiele, substantele

poluante urmeaza a fi curatate. Pentru aceasta, noi tehnologii ecologice cu functii

specifice vor fi dezvoltate. In termen mediu – intre 5 pana la 15 ani, se asteapta

ca noi tehnologii, noi produse, noi procese vor fi dezvoltate. Unele dintre acestea

pot constitui noi surse de poluare. De aceea, al doilea obiectiv al politicii

tehnologice olandeze,este sa influenteze dezvoltarea acestora, astfel incat, sa aiba

un impact minim asupra mediului. Se are in vedere si faptul ca efecte adverse sa

nu apara in viitor ca urmare a uzurii tehnologice.

Strategia Olandeza pe termen lung (pana in 2040) privind politicile de mediu

se bazeaza pe Programul de Dezvoltare Tehnologica Durabila (Sustainable

Technological Development Program-STD).

Programul de dezvoltare tehnologica sustenabila (durabila) olandez cuprinde

etapele:

__________________________________(2)Sinergetica sistemelor tehnico- economice de eco-management si capital intelectual, Ed.


17


Crearea unui suport social pentru incurajarea schimbarii tehnologice in

sensul ecologizarii acesteia;

Corecta definire a problemei la nivel de sistem (transporturi, constructii,

industrie, etc.), la nivel de produs (vehicule, case etc.) sau componente de produs

(parti componente ale casei, instalatii de incalzire, energie, materiale etc.);

Alegerea problemei de rezolvat;

Realizarea de proiecte demonstrative (cu exemple in constructii,

transporturi, alimentatie, recreere) care se stie ca au un larg impact social.

Impactul social este important, intrucat abordarea oricarei tehnologii ce va fi

dezvoltata, trebuie sa conduca la o comunicativitate sporita intre partenerii din

industrie si intre ei si clienti;

Crearea unui climat social in care tehnologiile sustenabile pot functiona;

Studierea fezabilitatii tehnico-economice a tehnologiilor sustenabile;

Cresterea increderii in capacitatea noilor tehnologii de a rezolva probleme

legate de poluare si consum de energie.

________________(2)Sinergetica sistemelor tehnico- economice de eco-management si capital intelectual, Ed.


18


Anticiparea reversibila (backcasting)

Avanseaza avand viziunea dinspre viitor spre prezent

1990 2040Cultura

Tehnologie

Structura

Constructii

Transporturi

Industrie

Agricultura

Adapost

Deplasare

Imbracaminte

Hrana

Min.Energie

Inchiderea ciclurilor materialelor

Eliminarea poluantilor

Activitati Necesitati

Cererea de tehnologii ecologice

Fig. 2. Modelul programului olandez Dezvoltare Tehnologica sustenabila( Sstainable Technological Development STD) dupa Design For

Environment, 1992 (2)



19


6.Statele Unite ale Americii

Consiliul SUA pentru Dezvoltare Durabila a identificat patru domenii pe care

le considera centrale pentru dezvoltarea durabila a Statelor Unite;

Comunitati dezvoltate durabil (Sustainable Communities);

Energie;

Managementul protectiei resurselor naturale;

Eco-eficienta.

Pentru transpunerea in practica a dezideratelor de dezvoltare durabila sunt

luate in considerare:

Populatia

Consumul

Educatia

Instrumente economice de stimulare a dezvoltarii durabile (exemplu: fiscalitate

preferentiala in functie de performanta ecologica) sau tehnice (orientarea

industriei spre industrii nepoluante si economice, incurajarea cercetarilor si a

descoperirilor tehnice pe acest domeniu etc.).

In 1993, SUA a adoptat Planul National de Actiune pentru Schimbarea

Climaterica (National Climate Change Action Plan), avand ca suport legal si Actul Aer

Curat (Clean Air Act) document programatic ce contine o serie de masuri propuse a fi

aplicate pe baza voluntariatului de catre firme si dezvoltarea managementului de

mediu (eco-management).



20


Strategia de dezvoltare durabila a Romaniei

Pentru Romania, acceptarea doctrinei dezvoltarii durabile nu este o optiune

benevola, ci reprezinta singura cale responsabila de proiectare a dezvoltarii pe termen

mediu si lung, in concordanta cu interesul national si cu cerintele colaborarii

internationale.

In Romania dezvoltarea durabila presupune: bogatia generatiei actuale si a

generatiilor viitoare, restructurarea continua si extinderea capitalului fizic, in acord cu

conditiile de mediu dar si cu conditiile de sanatate a populatiei, dezvoltarea capitalului

uman si social.(5)

In opinia unor autori, conjunctura actuala ce caracterizeaza tranzitia catre

economia de piata nu a favorizat includerea protectiei mediului printre criteriile de

baza ale strategiei economice de dezvoltare a Romaniei in perioada 1990 – 1999.

Argumentele au fost:

Lipsa fondurilor investitionale pentru astfel de activitati

Structura actuala de productie

Lipsa interesului managerului firmelor de a se implica in activitati de protectie a

mediului si de prevenire a poluarii datorita inexistentei unor stimuli economico-

financiari sau fiscali

Lipsa unei culturi ecologice a populatiei (in special cea urbana)

Totusi anumiti pasi s-au facut deja. Spre exemplu din punct de vedere

legislativ si al alinierii standardelor nationale si internationale.

Se pot mentiona legi cum ar fi:

(5)Ministerul Apelor si Protectiei mediului, Strategia nationala pentru dezvoltare durabila in Romania, 2000



21


Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al marii

teritoriale, si al zonei continentale a Romaniei

Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei „ Delta Dunarii”

actualizata prin Legea 69/1996

Legea nr. 58/1994 privind ratificarea Conventiei privind diversitatea biologica

semnata la Rio de Janeirola 5 iunie 1992

Legea 137/995 Legea Protectiei Mediului

Au fost elaborate deasemenea : Strategia de Protectia Mediului, elaborata

de Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului, strategii sectoriale, Strategia

de Dezvoltare Umana si o Strategie de Dezvoltare Durabila a Romaniei. O

strategie importanta la nivel national in domeniul dezvoltarii durabile este Orizont

2020, strategie prin care se fixeaza scopul, obiectivele si termenele de realizare a

lor pe acest orizont de timp in Economia nationala.

In procesul de implementare a conceptului de dezvoltare durabila, se impune,

agregarea indicatorilor simpli, pentru obtinerea caracterizarii interactiunilor intre

resurse, activitatea umana si economie. Printre indicatorii utilizati in Romania

pentru dezvoltare durabila se numara: PIB/cap de locuitor, rata de investitii,

cheltuieli cu protectia mediului, rata de somaj, indicele dezvoltarii umane.

Intreaga dezvoltare a Romaniei din ultimul deceniu este caracterizata si

influentata de procesul, inceput dupa 1989, tranzitiei de la vechiul sistem la altul

nou, de la economia de comanda, supracentralizata la economia de piata, de la

statul comunist la statul democratic de drpt, de la structurile bazate pe proprietatea

colectivista la cele intemeiate pe proprietatea privata.

Evolutia principalilor indicatori economici si sociali in primul deceniu al

tranzitiei demonstreaza ca starea actuala a Romaniei nu perminte finantarea

actiunilor de reconstructie ecologica si de protectie a mediului la nivel real. In acest

sens, principalul indicator macroeconomic este produsul intern brut, care a evoluat

astfel:


22


Indicator 1999 2000 2001 2002 2003 2004

PIB( mld. USD) 34,08 32,5 35,5 38,59 42,12 46,5

Fig. 3. Evolutia PIB in perioada 1999 – 2004 (1)

In perspectiva, dezvoltarea durabila a societatii romanesti este dependenta de

ritmul de crestere a PIB in corelatie cu evolutia sa demografica, ca si de restructurarea

economiei in concordanta cu tendintele economiei mondiale.

PIB pe loc. In Romania in US$ PPCRitm mediu anual neceasr de crestere a PIB in Romania

% din media UE

conform scenariilor UE Conform scenariilor UE(%)

DO Di Do DI

80 26.120 30.880 9,2 10,070 22.890 27.020 8,4 9,360 19.620 23.160 7,6 8,550 16.350 19.300 6,6 7,540 13.080 15.440 5,4 6,330 9.810 11.580 3,9 4,8

Fig.4 . Nivelul si dinamica PIB pe locuitor in Romania(1)

Conform conditiilor prezentate Romania a intampinat greutati in ceea ce

priveste redresarea factorilor de mediu, privatizarea si atragerea capitalului strain,

care, in conditii avantajoase ar putea constitui solutia pentru reconstructia ecologica.

Resursele de materii prime neregenerabile ale Romaniei au fost si sunt inca

exploatate si prelucrate cu tehnologii care au condus la poluarea intensa a unor zone

din tara ; extractia si folosirea combustibilor fosili (carbunele, titeiul), exploatarile

miniere, precum si industria siderurgica si metalurgica, industria energetica, industria

chimica,etc.

23


Conservarea si valorificarea eficienta si ecologica a resurselor energetice

prezinta o importanta majora prioritara, deoarece poluarea produsa de activitatea

energetica este responsabila de existenta poluantilor in proportie de peste 50%

la emisiile de metan si monoxid de carbon, 97% emisiile de dioxid de sulf.

In privinta conservarii resurselor energetice, se actioneaza pe linia

retehnologizarii unitatilor de extractie si prelucrare, inchiderea celor ineficiente,

folosirea cu randamente ridicate a materiilor prime energetice.

Elaborarea si aplicarae politicilor de mediu in Romania a impus o corecta

fundamentare a acestora., lunadu-se in considerare mai multe aspecte :

Elaborarea si aplicarea politicilor de mediu pe baza caracteristicilor

temporale si spatiala. Stabilirea rolului tehnologiei si a politicilor de

cercetare- dezvoltare

Coordonarea internationala si competitivitatea

Echitatea la nivel international si national

Formarea pretului si politica monetara ; stabilirea instrumentelor de

interventie in realizarea politicilor de mediu.


24


Conservarea şi managementul responsabil al pădurilor şi al ariilor protejate in Romania

În România, există peste 250,000 ha. de păduri virgine (cea mai mare

suprafaţă din Europa, după Rusia), iar majoritatea pădurilor sunt încă păduri

naturale.

Unul dintre obiectivele principale ale proiectelor din domeniul forestier este

conservarea acestor zone promovând, în acelaşi timp, un management forestier

durabil, care să aducă beneficii pe termen lung atât oamenilor, cât şi mediului

înconjurător. Programul implică informarea şi participarea proprietarilor şi

administratorilor de păduri, de stat şi private, precum şi a reprezentanţilor

companiilor din industria lemnului în sesiuni de pregătire şi specializare.

Rezultate obţinute:

17.000 hectare pădure deţinute de 9 comunităţi au primit certificarea FSC de grup;

certificarea FSC a primei păduri private din România, în jud. Vrancea;

înfiinţarea Centrelor de Informare pentru Certificare Forestieră;

elaborarea unui set de instrumente pentru pădurile cu valoare ridicată de

conservare, adaptată la situaţia locală, pe care Regia Naţională a Pădurilor (RNP)

le-a utilizat pentru certificarea FSC a 1.000.000 hectare de pădure aflate în

proprietatea statului; RNP s-a angajat să supună certificării toate cele 4.000.000

hectare de pădure deţinute, acţiune ce va servi ca exemplu pentru alte state din

regiune;

instruirea a peste 600 de persoane (proprietari de pădure, angajaţi ai structurilor

de stat cu responsabilităţi în domeniu, reprezentanţi ai companiilor din industria

lemnului) în certificarea forestieră şi gospodărirea durabilă a pădurilor;

identificarea principalelor presiuni şi ameninţări la care sunt supuse ariile protejate

din România, prin aplicarea metodologiei RAPPAM;

25

http://www.panda.org/ro/news_facts/publicatii/index.cfm?uNewsID=93620

http://www.certificareforestiera.ro/


Activităţile derulate în prezent în România cuprind:

management forestier responsabil;

implementarea legislaţiei europene în teren.

Dezvoltare durabilă în mediul rural

Zonele rurale şi agricole reprezintă una dintre cele mai semnificative contribuţii

privind capitalul natural, moştenirea culturală şi coeziunea socială pe care România

o aduce Uniunii Europene. În România, terenul agricol reprezintă 62.4% din

suprafaţa totală a ţării.

Proiectele din acest domeniu urmăresc conservarea zonelor agricole cu

valoare naturală ridicată, a habitatelor naturale şi semi-naturale din mediul rural,

precum şi dezvoltarea durabilă în comunităţile rurale prin încurajarea practicării

activităţilor tradiţionale şi a eco-turismului.

Dezvoltarea durabilă a agriculturii se bazează pe respectarea

următoarelor principii:

crearea unui sector agricol competitiv, care să facă faţă concurenţei

acerbe de pe piaţa mondială, inclusiv a U. E.;

utilizarea de metode şi practici de producţie, care să asigure protejarea

mediului natural, apte să asigure obţinerea de produse agroalimentare de

calitate şi sănătoase;

26

http://www.panda.org/ro/proiecte/forests/life_project/index.cfm

http://www.panda.org/ro/proiecte/forests/ikea/index.cfm


diversificarea formelor de practicare a activităţilor agricole, prin luarea în

considerare a tradiţiilor, specificului local, susţinerea activităţilor în spaţiul

rural şi menţinerea populaţiei existente în comunităţile rurale, îndeosebi a

tineretului şi femeilor;

recunoştinţa faţă de producătorii agricoli pentru contribuţia lor la progresul

economic;

conservarea şi revigorarea resurselor naturale şi a patrimoniului cultural,

menţinerea calităţii peisajului natural;

conştientizarea populaţiei rurale privind protecţia mediului, implicarea

activă a acesteia în actul decizional şi în activităţile ce se derulează în

spaţiul rural, prin formarea şi afirmarea conştiinţei economice şi ecologice;

egalitate de şanse între sexe.

În ţara noastră, agricultura reprezintă unul din cele mai importante

subsisteme ale economiei naţionale, care are un rol decisiv în asigurarea

securităţii alimentare a populaţiei, prin punerea la dispoziţie a produselor

agroalimentare în cantităţi optime satisfacerii necesităţii stringente, de calitate şi

curate, la preţuri rezonabile.

În perspectiva integrării agriculturii româneşti în structurile agrare

comunitare, în anul 2007, în condiţiile îndeplinirii exigenţelor impuse de U.E., au

fost stabilite 5 axe :

AXA 1. Realizarea unui amplu program de investiţii în agricultură, dezvoltare

rurală şi îmbunătăţiri funciare, din fonduri externe şi naţionale, pentru dezvoltarea

durabilă a agriculturii ;

AXA 1. Realizarea unui amplu program de investiţii în agricultură, dezvoltarea

rurală şi îmbunătăţiri funciare, din fonduri externe şi naţionale, pentru dezvoltarea

durabilă a agriculturii

Obiective:

consolidarea şi dezvoltarea Agenţiei SAPARD şi pregătirea pentru

implementarea noilor măsuri de dezvoltare rurală aplicate după aderare;

preluarea acquis-ului comunitar în domeniul dezvoltării rurale;

27


consolidarea şi dezvoltarea zonelor defavorizate pentru accesarea

fondurilor structurale.

AXA 3. Organizarea noilor structuri instituţionale cerute de integrarea europeană;

definitivarea şi implementarea noilor politici agricole, structuri şi sisteme

subsectoriale.

Obiective:

consolidarea structurilor administrative, dezvoltarea capacităţii pentru

analiza economică, politică şi dezvoltarea legislativă, în vederea alinierii

la noile evoluţii ale PAC;

consolidarea armonizării legislative, a cadrului instituţional şi a

infrastructurii pentru determinarea calităţii în sectorul fructelor şi

legumelor;

consolidarea subsectorului vitivinicol;

consolidarea pieţei de produse piscicole şi de acvacultură.

AXA 4. Organizarea şi funcţionarea instituţiilor şi sistemelor necesare pentru

FEOGA.

AXA 5. Siguranţa alimentară, cerinţe veterinare şi fitosanitare.

În anul 2004, pentru agricultură şi silvicultură s-au asigurat surse de finanţare şi

investiţii de la bugetul de stat, credite externe, proprii, extrabugetare etc. care se

cifrează la 3521,791 miliarde lei, ceea ce reprezintă o creştere de 12,8 ori mai mare,

comparativ cu cele din anul 2003.

În perioada 2001-2003 s-au derulat proiecte Phare pentru pregătirea

agriculturii româneşti la cerinţele U.E., care însumează 36,4 milioane Euro. Aceste

proiecte au vizat următoarele obiective:

■ politica agricolă şi de dezvoltare rurală la nivel naţional şi regional, căreia i s-au

alocat 4,0 milioane Euro şi s-a concretizat în:

• armonizarea legislativă şi construcţia instituţională;

• investiţii;

• asistenţă tehnică;

■ întărirea capacităţii administrative fitosanitare, căreia i-au fost destinate fonduri care

însumează 12,75 milioane Euro, concretizate în:

28


• armonizarea legislativă şi construcţia instituţională;

• investiţii;

• asistenţă tehnică;

Specificare Număr % din total Total 3557505 100 Angajat 215371 6,1 Angajator 3104 0,1 Lucrător independent 1825209 51,3 Lucrător familial neplătit 1495679 42,0 Membru al unei cooperative 18142 0,5

Fig. 5. Populaţia angajată în agricultură, din punctul de vedere al statutului profesional, în anul 2002

29


Specificare UM Anii 2000 2001 2002 2003

1. Suprafaţa totală, d. c.: ha 17438 28800 43850 Cereale ha 4000 8000 12000 Culturi furajere şi păşuni ha 9300 14000 20000 Oleaginoase şi proteice ha 4000 6300 10000 Legume ha 38 100 700 Fructe (vişine, cireşe) ha - - 50 Fructe de pădure (zmeură, afine, nuci)

ha 50 100 300

Alte culturi ha 50 300 800 2. Animale total, d. c.: Vaci lapte cap. 2500 3000 5000 Oi lapte cap. 7600 10000 15000 Găini ouătoare cap. 2000 4000

Fig. 6. Evoluţia suprafeţelor certificate şi a efectivelor de animale

în agricultura ecologică

30


Bibliografie

1. Politici si strategii financiare de protectie a mediului, Mariana Vuta, editura ASE, Bucuresti, 2004

2. Sinergetica sistemelor de eco-management si capital intelectual, Cristian Silviu Banacu, editura ASE, Bucuresti ,2004

3. Prioritati ale managementului de mediu, Ciobotaru Virginia, Socolescu Ana Maria, editura Meteor Press, Bucuresti, 2006

4. Politici si strategii de mediu, Vladimir Rojanschi, Florina Bran, Editura Economica, Bucuresti, 2002

5. Ministerul Apelor si Protectiei mediului, Strategia nationala pentru dezvoltare

durabila in Romania, 2000

6. http://www.google.ro/

31

Dezvoltarea Durabila - Strategii - Politici de Mediu

Documents

Transcript of Dezvoltarea Durabila - Strategii - Politici de Mediu