Deontologie Tema V

Deontologia profesiei de psiholog– Lect. univ. dr. Mircea Marica

TEMA V

CODUL DEONTOLOGIC AL PROFESIEI DE PSIHOLOGCU DREPT DE LIBERĂ PRACTICĂ

În această temă vom analiza exigenţele Codului deontologic al profesiei de psiholog, normele Codului disciplinar şi vom încheia cu prezentarea principilor etice pentru psihologi cuprinse în „Declaraţia Universală” .

Structura temei:Structura codului deontologicPrincipiile şi regulile derivateStandarde etice generaleStandarde specificeProcesul de luare a deciziei eticeCodul de procedură disciplinarăDeclaraţia Universală a Principiilor Etice pentru Psihologi

1. Structura codului deontologic

Codul deontologic este definit ca fiind „un sumum de principii şi standarde etice de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică şi care instituie regulile de conduită ale psihologului cu drept de liberă practică”.

Rolul său este acela de a oferi „o bază consensuală pentru luarea de atitudine colectivă împotriva unor eventuale comportamente apreciate a încălca principiile eticii profesionale”. Valoarea sa normativă este restrânsă doar la activitatea profesională, comportamentul personal al psihologului putând fi luat în discuţie numai dacă este de o asemenea natură încât să aducă prejudicii profesiei de psiholog.

Codul este structurat în trei părţi distincte. În prima parte sunt enunţate cele trei principii şi regulile impuse de către fiecare principiu; partea a doua cuprinde şapte standarde etice generale, iar ultima parte, patru standarde specifice. Iată, sintetic structura codului:

Principii:I. Respectarea drepturilor şi demnităţii oricărei persoane

II. Responsabilitate profesională şi socială III. Integritate profesională

Standarde etice generale:IV. Standarde de competenţă V. Standarde cu privire la relaţiile umane

VI. Standarde de confidenţialitate VII. Standarde de conduită colegială

45


VIII. Standarde de înregistrare, prelucrare şi păstrare a datelor IX. Standarde de onorarii şi taxe

X. Standarde pentru declaraţii publice şi reclamă

Standarde specifice:XI. Educaţie şi formareXII. Terapie şi consiliereXIII. Evaluare şi diagnozăXIV. Cercetare ştiinţifică şi valorificarea rezultatelor

XV. Dispoziţii finale

2. Principiile şi regulile derivate

Cele trei valori fundamentale care definesc profesiunea de psiholog, luând în cod forma unor principii, sunt: respectul demnităţii persoanei, responsabilitatea şi integritatea. Le vom prezenta succint.

I. Principiul respectării drepturilor şi demnităţii persoanei vizează, kantian, aprecierea valorii înnăscute a fiinţei umane indiferent de cultură, naţionalitate, etnie, culoare sau rasă, religie, sex sau orientare sexuală, statut marital, abilităţi fizice sau intelectuale, vârstă, statut socio-economic sau orice altă caracteristică personală, condiţie sau statut; cu alte cuvinte, persoana, ca fiinţă autonomă, este scop în sine şi trebuie tratată ca atare, niciodată numai ca mijloc.

Regulile subordonate acestui principiu normează respectul faţă de trăirile, experienţele, cunoştinţele, valorile, ideile, opiniile şi opţiunile celorlalţi, fără nicio deosebire pe criterii de cultură, naţionalitate, etnie, rasă, religie, sex sau orientare sexuală. Atât prin atitudine, cât şi prin limbaj, psihologii vor face dovada respectului necondiţionat al persoanei, refuzând să participe la activităţi şi practici ce nu respectă drepturile legale, civile, ori morale ale celorlalţi. Psihologii vor refuza să consilieze, să educe ori să furnizeze informaţii oricărei persoane care, după opinia lor, va utiliza cunoştinţele şi îndemânarea dobândite pentru a viola drepturile fundamentale ale omului. Ca dovadă a respectului autonomiei persoanei, psihologul se va asigura de consimţământul informat şi liber al clientului, fără a-i viola spaţiul privat în absenţa unei permisiuni clare din partea acestuia.

II. Principiul responsabilităţii profesionale şi sociale solicită din partea psihologului o maximă responsabilitate pentru starea de bine a oricărui individ, familiei, grupului ori comunităţii faţă de care îşi exercită rolul, această preocupare incluzându-i atât pe cei direct cât şi pe cei indirect implicaţi. În numele autonomiei, psihologii vor respecta dreptul persoanei de a sista, fără nicio justificare, participarea sa la serviciul furnizat, în calitate de client, sau la activităţi de cercetare ştiinţifică, în calitate de subiect.

Psihologii vor promova şi facilita dezvoltarea ştiinţifică şi profesională a angajaţilor, a celor supervizaţi, studenţilor, participanţilor la programe de formare

46


profesională etc. Ca datorie profesională, psihologii vor contribui la dezvoltarea psihologiei ca ştiinţă şi a societăţii în general, vor susţine rolul psihologiei ca disciplină în faţa societăţii şi vor promova şi menţine cele mai înalte standarde ale disciplinei, sesizând Colegiului Psihologilor cazurile de abatere de la normele de etică şi deontologie profesională, dacă rezolvarea informală, amiabilă, a situaţiei nu a fost posibilă. Datoria lor este de a respecta legile şi reglementările societăţii, comunităţii în care activează, iar dacă legile sau reglementările intră în conflict cu principiile etice, psihologul va face tot posibilul să respecte principiile etice. Psihologii nu vor contribui şi nu se vor angaja în cercetare sau orice alt tip de activitate care contravine legilor umanitare internaţionale şi nu vor furniza servicii psihologice care contravin eticii profesionale. În cadrul lor de competenţă profesională, psihologii vor decide alegerea şi aplicarea celor mai potrivite metode şi tehnici psihologice, răspunzând personal de alegerile şi consecinţele acţiunilor lor.

III. Principiul integrităţii profesionale solicită psihologilor cel mai înalt grad de integritate morală şi profesională în toate relaţiile lor. Este de datoria psihologului să prezinte onest pregătirea, competenţele, calificările atestate, afilierea şi experienţa profesională oriunde se află în relaţii profesionale şi să nu permită sau să tolereze practicile incorecte şi discriminatorii, onorând toate promisiunile şi angajamentele asumate prin orice tip de convenţie. Dacă apar situaţii de forţă majoră, psihologii vor informa şi vor oferi explicaţii complete şi sincere părţilor implicate, promovând acurateţea, obiectivitatea, onestitatea şi buna-credinţă în activităţile lor profesionale. În numele onestităţii şi obiectivităţii, psihologii vor evita să ofere recompense exagerate pentru a motiva un individ sau un grup să participe într-o activitate care implică riscuri majore şi previzibile, vor evita relaţiile multiple (cu clienţii, subiecţii, angajaţii, cu cei supervizaţi, cu studenţi sau persoane aflate în formare) şi alte situaţii care pot prezenta un conflict de interese sau care pot reduce capacitatea lor de a fi obiectivi şi imparţiali. De asemenea, vor evita să participe la activităţi care pot cauza daune imaginii psihologilor sau psihologiei ca profesie. Psihologii vor fi reflexivi, deschişi şi conştienţi de limitele lor personale şi profesionale şi nu vor participa la niciun fel de practici care pot viola libertatea individuală sau integritatea fizică sau psihologică a oricărei persoane.

3. Standarde etice generale

3.1. Standardele de competenţă solicită cunoaşterea şi asumarea limitelor competenţelor, prezentarea lor onestă, oferirea de servicii psihologice numai în raport cu aceasta, datoria ridicării permanente a standardelor profesionale, apelul la consultanţă, obiectivitate, limitarea activităţii în caz de afectare a competenţei.

3.2. Standardele cu privire la relaţiile umane vizează respectul şi preocuparea faţă de binele clienţilor, minimizarea răului atunci când el este inevitabil, evitarea hărţuirii, abuzului, a relaţiei multiple, consimţământul în caz de relaţii cu terţi, nonexploatarea sau abuzul de autoritate, neintrarea în rol în diverse

47


situaţii, urgentarea consimţământului, asigurarea şi delegarea acestuia, asigurarea continuităţii serviciului, recunoaşterea dreptului clientului de a opri sau refuza serviciul.

3.3. Standardele de confidenţialitate solicită protejarea confidenţialităţii, stabilind limitele şi excepţiile, condiţiile utilizării informaţiilor şi ale încetării confidenţialităţii.

3.4. Standardele de conduită colegială solicită respect, onestitate, corectitudine, loialitate şi solidaritate, evitarea denigrării şi a concurenţei neloiale, contactul suportiv, sprijin şi atenţionare colegială, conduitele în acord cu standardele profesionale.

3.5. Standarde de înregistrare, prelucrare şi păstrare a datelor solicită obţinerea permisiunii clienţilor/subiecţilor sau a reprezentanţilor lor legali înainte de a efectua înregistrări audio, video sau scrise în timpul furnizării serviciilor sau în cercetare, colectarea numai acelor date care sunt relevante pentru serviciul oferit, protejarea informaţilor şi păstrarea acestora numai cu acordul clienţilor, transferarea lor către un alt psiholog numai cu consimţământul neechivoc al clientului şi distrugerea lor dacă nu se impune transferarea.

3.6. Standardele de onorarii şi taxe stipulează dreptul psihologilor de a primi onorarii sau salarii negociate liber pentru serviciile prestate, cu stabilirea cuantumului şi a modalităţilor de plată, cu dreptul de renegociere în funcţie de situaţie; se solicită stabilirea unui onorariu proporţionat cu valoarea serviciului oferit, fără a exploata beneficiarul.

3.7. Standardele pentru declaraţii publice şi reclamă solicită onestitate în publicitate, fără atacuri la alţi colegi, cu marcatori de indicare clară a publicităţii. Psihologii vor clarifica dacă acţionează ca simpli cetăţeni, ca membrii ai unor organizaţii sau grupuri specifice, atunci când dau declaraţii sau când sunt implicaţi în activităţi publice. Atunci când psihologii oferă informaţii, exprimă puncte de vedere pe teme profesionale şi fac declaraţii publice prin mijloace de informare în masă, publicaţii de specialitate sau în format electronic, se vor asigura că acestea se înscriu în limitele competenţelor profesionale şi nu contravin prevederilor prezentului Cod. Psihologii îşi asumă responsabilitatea deplină pentru apariţia lor publică, care trebuie să fie în acord cu principiile şi standardele din prezentul cod. Psihologii vor oferi informaţii corecte referitoare la: experienţa şi calificarea lor, titlurile academice, lucrările publicate şi rezultatele studiilor lor, statutul profesional şi afilierea la diferite organizaţii, serviciile pe care le acordă şi calitatea acestora şi taxele percepute.

4. Standarde specifice

4.1. Standardele de educaţie şi formare solicită psihologului preocupare pentru calitatea programelor de formarea profesională, atât a celor de formare iniţială cât şi a celor ulterioare, evitate fiind relaţia multiplă (profesor şi terapeut), hărţuirea şi relaţiile sexuale cu studenţi sau supervizaţi, abuzul de autoritate, umilirea, ameninţarea integrităţii (toate redundante, fiind amintite deja); ca exigenţă nouă, interzicerea formării persoanelor lipsite de pregătire profesională în tehnici speciale (de ex. hipnoză, biofeedback, tehnici avansate de testare etc.)

48


4.2. Standardele de terapie şi consiliere revin (redundant) asupra consimţământului informat, asupra limitelor confidenţialităţii, transferul înregistrărilor, precizarea clientului, refuzul relaţiilor sexuale cu clientul şi cu persoanele apropiate clientului („rude, prieteni, alţi cunoscuţi”) şi nu vor încheia terapia pentru a nu intra sub incidenţa acestui standard (cel puţin 2 ani de interdicţie postterapie, cu „dovada” (!) absenţei exploatării), refuzul acceptării în terapie a persoanelor cu care a întreţinut relaţii sexuale.

Sunt precizate, de asemenea, condiţiile încheierii terapiei (absenţa beneficiilor, posibilitatea producerii daunelor, apariţia riscului relaţiei multiple, agresiuni din partea clientului sau la solicitarea acestuia, boala, indisponibilitatea psihologului şi plasarea clientului.

4.3. Standardele de evaluare şi diagnoză solicită susţinerea ştiinţifică a acestor demersuri, cu instrumente adecvate (actualitate, validitate, fidelitate, etalonare pe populaţie, însoţite de manual), respectând legislaţia privind drepturile de autor şi proprietate intelectuală. Se revine şi aici asupra consimţământului informat, confidenţialităţii rezultatelor, securizarea instrumentelor, responsabilitatea activităţii.

4.4. Standardele de cercetare ştiinţifică şi valorificarea rezultatelor solicită promovarea rigorilor metodologiilor moderne, consimţământul informat atât pentru desfăşurarea cercetării, cât şi pentru înregistrările audio-video sau transmiterea datelor, excluderea manipulărilor prin compensaţii, evitarea producerii suferinţei în cazul cercetării pe animale şi evitarea abuzului de status. Tot la acest capitol sunt incriminate fabricarea şi falsificarea datelor, plagiatul, deturnarea fondurilor, neînregistrarea şi/sau nestocarea rezultatelor, lipsa de obiectivitate în evaluări etc. În dispoziţiile finale (cap. XV) se atrage atenţia asupra obligativităţii cunoaşterii şi aplicării prevederilor codului ca o condiţie a recunoaşterii profesionale, necesitatea cooperării cu Comisia de Deontologie şi Disciplină a Colegiului Psihologilor din România, atât în supervizarea conduitelor etice cât şi în promovarea lor, refuzul cooperării atrăgând violarea prevederilor Codului şi prin urmare sancţionarea psihologilor în cauză în conformitate cu Codul de procedură disciplinară.

Pentru a menţine relevanţa şi actualitatea codului, acesta este revizuit de Comisia de Deotologie şi Disciplină a Colegiului Psihologilor din România după o perioadă de 4 ani sau atunci când situaţia o impune. Această precizare subliniază caracterul istoricizant al reglementărilor şi nevoia de perfectibilitate. Pentru ca acţiunea de actualizare şi ameliorare a codului să nu fie o simplă formalitate birocratică, asumată de o anume comisie, sugerez necesitatea unor dezbateri, deliberări, reformulări în lumina exigenţelor izvorâte din practica psihologică; din păcate, nu prea avem acest exerciţiu al implicării şi reflecţiei critice, dar, conştientizând acest fapt, avem şanse să corectăm situaţia.

5. Procesul de luare a unei decizii etice

Codul deontologic formulează şi unele recomandări privind procedurile deciziei etice, subliniind ideea că toate componentele codului, cele 3 principii şi

49


standardele (7 generale + 4 specifice) trebuie să fie luate în considerare pentru luarea unei decizii, atunci când suntem în faţa unei dileme, principiile fiind ordonate în concordanţă cu greutatea lor.

Paşii de bază sugeraţi în luarea unei decizii etice1 sunt:

1. Identificarea aspectelor şi practicilor relevante etic2. Elaborarea alternativelor posibile3. Analiza probabilităţii riscurilor şi beneficiilor de scurtă durată, de lungă

durată şi a celor în derulare (prezente) pentru fiecare alternativă de acţiune asupra individului / grupului implicat şi de asemenea probabilitatea de a afecta clientul, familia sau colegii clientului, instituţia în care este angajat clientul, studenţii, participanţii la cercetare, disciplina, societatea.

4. Alegerea celei mai bune direcţii de acţiune după aplicarea conştientă a principiilor şi standardelor acestui Cod.

5. Evaluarea rezultatelor acţiunii alese.6. Asumarea responsabilităţii pentru consecinţele acţiunii, incluzând

corectarea consecinţelor negative, dacă se poate, ori reangajarea în procesul de luare a deciziei dacă situaţia etică nu a fost soluţionată.

1 Iată câţiva paşi utili, sintetizaţi în prelungirea codului Canadian Psychological Association (CPA):

1. Identificarea situaţiei care necesită consideraţii etice în luarea deciziilor.

2. Anticiparea consecinţelor şi persoanelor care vor fi afectate de decizie.

3. Identificarea posibilelor conflicte care ar putea influenţa decizia.

4. Examinarea standardelor etice pentru a vedea dacă pot fi aplicate direct sau indirect la situaţia

dată. Dacă situaţia nu este prevăzută în standarde, atunci se impune reflecţia critică. Luaţi în

considerare sentimentele dumneavoastră personale, distorsiunilor, sau interesele care ar putea să

vă afecteze hotărârea. Luaţi în considerare efectele sociale, culturale, religioase care pot avea

semnificaţie asupra situaţiei. Luaţi în considerare şi posibilitatea consultării unui expert. Dacă

decizia poate intra în contradicţie cu standardele legale, este utilă consultarea unui avocat.

5. Elaborarea alternativelor de acţiune. Ce posibilele metode de a răspunde la această situaţie, vă

puteţi imagina? Ce abordări alternative puteţi crea?

6. Evaluarea alternative de acţiune. Ce impact are fiecare sau ce impact ar putea avea fiecare în

cele mai bune şi mai rele consecinţe posibile pentru fiecare dintre persoanele care vor fi afectate de

decizie. Care sunt consecinţele şi implicaţiile imediate şi pe termen lung pentru fiecare individ, -

inclusiv pentru dumneavoastră - şi pentru organizaţie sau societate? Care sunt riscurile şi

beneficiile?

Încercaţi să adoptaţi o perspectivă pentru fiecare persoană care va fi afectată. Prin punerea în

situaţia celor care vor fi afectaţi de decizie puteţi să vă schimbaţi înţelegerea situaţiei.

7. Luarea deciziei. Opţiunea care pare a le exclude pe toate celelalte poate avea defecte care au

trecut neobservate până la acel moment. Revizuieşte sau reconsideră decizia, dacă este cazul.

8. Asumarea responsabilităţii pentru decizie. Aveţi în vedere faptul că atunci când riscurile sau

costurile noastre sunt mari, există o tentaţie naturală de a ne sustrage răspunderii.

9. Evaluarea rezultatelor. Care a fost efectul deciziei? Au apărut consecinţe neprevăzute? Ştiind

ceea ce ştii acum, ai acţiona în acelaşi fel sau diferit? Ce ai modifica?

10. Evaluarea implicaţiilor. Ar fi necesare schimbări în politici, proceduri sau practici? Poate fi

generalizată soluţia?

50


Se recomandă consultarea colegilor sau persoanelor avizate (ex. Comisia de deontologie şi disciplină a Colegiului) pentru clarificări (o reflectare a maturităţii profesionale), decizia şi responsabilitatea aparţinându-i psihologului.

În finalul codului sunt oferite definiţii unor termeni ca: psiholog, client, subiecţi, ceilalţi, drepturi legale, morale, discriminare, hărţuire sexuală, psihologie, relaţie multiplă, exploatarea clientului.

Normele eticii profesionale rămân simple deziderate în situaţia în care nu sunt stabilite explicit sancţiuni pentru încălcarea lor. Este motivul pentru care Codul deontologic al profesiunii de psiholog este însoţit de un Cod de procedură disciplinară.

6. Codul de procedură disciplinară

Codul de procedură disciplinară (Anexa 6) stabileşte sancţiunile şi modul lor de administrare în cazul abaterilor de la reglementările Colegiului Psihologilor.

Codul de procedură este structurat pe opt capitole:I. Dispoziţii generaleII. Răspunderea disciplinarăIII. Procedura cercetării prealabileIV. Judecarea abaterilor disciplinareV. Aplicarea sancţiunilor disciplinareVI. Contestarea sancţiunilor disciplinareVII. Medierea litigiilorVIII. Dispoziţii finale

În cele ce urmează vom încerca să analizăm critic conţinutul acestui cod în ideea cunoaşterii, înţelegerii, asumării şi ameliorării lui.

În Cap. I. Dispoziţii generale se precizează faptul că psihologul răspunde disciplinar pentru:- nerespectarea reglementărilor legale în vigoare referitoare la exercitarea

profesiei;- nerespectarea Codului deontologic al profesiei;- nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de Colegiul Psihologilor;- pentru orice fapte de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei.

În Cap. II, Răspunderea disciplinară, sunt stipulate trei categorii de abateri (art.2 (1):- abatere disciplinară;- abatere deontologică;- abatere profesională.

(Limite: Aici încep ambiguităţile, datorită, în primul rând, absenţei unei definiţii pentru fiecare categorie de abatere. Sancţiunile sunt disciplinare, iar în

51


categoria abaterilor avem alături de abateri disciplinare încă două categorii. Sunt justificat să mă întreb dacă abaterile nu sunt de la disciplina profesională, iar în cazul acesta mai putem vorbi de abateri disciplinare şi, ca altă categorie, de abateri profesionale? Dar abaterile deontologice nu sunt abateri de la disciplina profesională? Încălcarea normelor deontologice ale profesiei nu reprezintă abateri de la normele profesiei? Soluţia simplă ar consta în definirea fiecărei categorii de abatere, sau în renunţarea la clasificarea lor tripartită).

Evident, răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea contravenţională, civilă sau materială, stabilită de organele de către organele de justiţie (art.2 (2)).

Sancţiunile disciplinare (art.3.(1)) care pot fi aplicate sunt:a) mustrare;b) avertisment;c) suspendarea temporară (6-12 luni) a avizului de exercitare a profesiei;d) retragerea definitivă a atestatului de liberă practică.

Primele două sunt de competenţa Comisiei de deontologie şi disciplină, la propunerea comisiilor de specialitate, iar ultimele două sunt în competenţa Comitetului director, la propunerea Comisiei de deontologie şi disciplină (numită simplu Comisie).

La art. 4. se precizează faptul că „Sancţiunile disciplinare se stabilesc şi se aplică numai după efectuarea cercetării prealabile.”

(Limite: Deşi nu este vorba de o eroare logică propriu-zisă, sintagma „după efectuarea cercetării prealabile” fiind acceptabilă, prin faptul că urmează două capitole distincte: „III. Procedura cercetării prealabile” şi „IV. Judecarea abaterilor disciplinare” se instituie o anume echivocaţie: sancţiunea se poate stabili după procedura cercetării prealabile (III) sau numai după judecarea abaterii (IV)? Soluţia simplă ar consta în înlocuirea sintagmei „după efectuarea cercetării prealabile” cu „după judecarea abaterii disciplinare” (care presupune, evident, o cercetare prealabilă).

Urmează art. 5., care stabileşte atribuţiile principale ale Comisiei de deontologie şi disciplină:

a) studiază şi analizează materialele şi referatul de cercetare prealabilăb) întocmeşte dosarulc) aplică, la propunerea comisiilor de specialitate ale Comitetului director,

sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 3 alin (1) lit. A) şi b);d) propune Comitetului director aplicarea uneia din sancţiunile disciplinare

prevăzute la art. 3 alin (1) lit. C) şi d).

(Limite: Aparent, totul e clar; dar numai aparent. În primul rând, acest articol, care precizează cine are atribuţia cercetării prealabile (Comisia de …) nu îşi avea locul aici, la cap. II. Răspundere disciplinară, ci la cap. următor, III. Procedura cercetării prealabile, după art 7, care precizează faptul că plângerile se adresează exclusiv Comisiei (care are următoarele atribuţii…) În al doilea rând, şi aici începe,

52


cu adevărat haosul: la art.3. alin (2) se spune că Sancţiunile lit. a) şi b) se aplică de Comisia de deontologie şi disciplină, la propunerea comisiilor de specialitate ale Comitetului director (la fel şi art. 5 lit c) (de unde rezultă faptul că aceste comisii de specialitate propun sancţiunea, evident, în urma judecării cauzei, iar printre atribuţiile Comisiei de deontologie nu figurează şi judecarea cauzei, ci doar întocmirea dosarului (art. 5 lit. b) şi aplicarea sancţiunilor la propunerea comisiilor de specialitate; s-ar părea aşadar, că acele comisii judecă, iar Comisia de deontologie nu, dar judecarea o face Comisia de deontologie şi abateri disciplinare! (cf. cap 14). Atunci, care este rolul „comisiilor de specialitate ale Comitetului director”? Am zice că aceste comisii sesizează Comisia de disciplină, dar plângerile se adresează exclusiv Comisiei de deontologie şi disciplină. Ambiguitatea este desăvârşită. De această dată, soluţia nu mai este simplă; codul de procedură ar trebui regândit, în esenţa sa, şi rescris!!!).

Simplu spus, pentru că mi-e teamă că v-am ameţit: Comisia de deontologie a) studiază, b) întocmeşte dosarul, c) aplică sancţiunea la propunerea comisiilor de specialitate (deci acestea propun sancţiunea!!!, iar d) propune Comitetului director sancţiuni de tipul 3.1.c şi d.(aici judecă ea, Comisia, şi propune altuia – Comitetului, aşa cum pentru celelalte sancţiuni judecă acele comisii de specialitate, care propun altuia, Comisiei, sancţiunea). Totul ar fi acceptabil în ambiguitatea sa dacă n-ar urma, stupoare!, cap.IV, care precizează mecanismul judecării de către Comisie.

Cap. III., Procedura cercetării prealabile, conţine articolele 6-14. După ce art. 6. defineşte cercetarea prealabilă, la art 7. (1) se precizează că: „Plângerile/reclamaţiile formulate împotriva psihologilor prin care sunt semnalate abateri disciplinare se adresează exclusiv Comisiei (s.n. ne aşteptăm ca celelalte două tipuri de abateri să se adreseze altcuiva, dar textul continuă cu:) Sesizarea abaterilor deontologie, disciplinare sau profesionale se va face în scris…”, cu date de identificare a reclamatului şi reclamantului, sesizările anonime nefiind luate în considerare. În urma analizei sesizării, Comisia respinge plângerea, dacă o consideră ca fiind nefondată, sau „declanşează procedura disciplinară” („procedură disciplinară” e cam ambiguu, poate mai corect: „declanşează procedura cercetării disciplinare”), precizându-se şi faptul că există şi posibilitatea sesizării din oficiu a Comisiei (art.9).

Articolele următoare precizează în ce constă procedura cercetării: Comisia desemnează un raportor dintre membrii Colegiului, care investighează în amănunt cazul, întocmind un referat, care va fi parte componentă a dosarului; acesta va mai cuprinde sesizarea, declaraţia scrisă a psihologului, declaraţii ale altor persoane şi alte documente probatorii, în vederea judecării cauzei.

Cap. IV, Judecarea abaterilor disciplinare (aceeaşi ambiguitate semnalată anterior, numai această categorie pare a fi vizată prin titlu, deşi se precizează în conţinut că e vorba de toate trei, Luca şi Matei), începe prin a preciza principiile judecării (art.15):

a) prezumţia de nevinovăţie;b) garantarea dreptului la apărare;

53


c) celeritatea procedurii;d) proporţionalitatea;e) unitatea sancţiunii.

(Aici nu am decât o mică observaţie, ce poate fi uşor trecută cu vederea: se precizează la unicitatea sancţiunii faptul că „pentru o abatere nu se poate aplica decât o singură sancţiune”, ori o sesizare poate conţine mai multe abateri de la mai multe norme; de obicei, abaterile se aglutinează, foarte puţine fiind cazurile în care putem vorbi de o singură abatere - formularea o abatere – o sancţiune lasă loc interpretării. Soluţie, „pentru fapta reclamată, săvârşită cu vinovăţie dovedită, nu se poate aplica decât o singură sancţiune”).

Judecarea abaterilor are loc în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data prezentării dosarului de către raportor, în şedinţă fără asistenţă, în prezenţa a cel puţin două treimi din membrii Comisiei, lucrările şedinţei consemnându-se în procesul-verbal.

În Art. 17. se precizează că prezenţa psihologului „chemat” (învinuit?) în faţa Comisiei este obligatorie, acesta fiind „înştiinţat în timp util” (concept vag, ce ţine de logica fuzzy; soluţie – stabilirea convenţională a unei perioade – e.g. 30 zile lucrătoare) asupra datei şi locului şedinţei prin grija secretarului Comisiei.

Comisia adoptă una din următoarele hotărâri:a) declararea vinovăţiei psihologului în cauză şi sancţionarea acestuia;b) declararea nevinovăţiei şi clasarea cazului;c) reanalizarea cazului.

În situaţia în care se constată că fapta comisă de psihologul cercetat întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni, va propune Comitetului director sesizarea organelor de urmărire penală.

În cap. V. Aplicarea sancţiunilor disciplinare se specifică elementele luate în considerare pentru stabilirea sancţiunii:

a) caracterul şi gravitatea abaterii;b) activitatea desfăşurată anterior;c) împrejurările în care abaterea a fost săvârşită;d) cauzele şi consecinţele acesteia;e) gradul de vinovăţie;f) conduita psihologului pe perioada cercetării prealabile.

Repetarea unei abateri disciplinare constituie o circumstanţă agravantă, care va fi avută în vedere la aplicarea sancţiunii.

În cap VI. Contestarea sancţiunilor disciplinare se precizează dreptul la contestare prin cerere scrisă, adresată, după caz, Comitetului director sau Colegiului Consiliului, în termen de 7 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă sau de la data comunicării (intervine aici o nouă ambiguitate ce ar putea genera dispute, soluţia fiind atât de simplă, încât nici nu merită precizată), contestaţia urmând a fi judecată în 30 de zile lucrătoare

La art. 27 se precizează că sancţiunea disciplinară aplicată se comunică în termen de 10 zile lucrătoare inspectoratului teritorial de muncă, precum şi instituţiei sau unităţii cu care psihologul are încheiat contract de muncă (ne întrebăm dacă există temeiuri suficiente pentru a comunica inspectoratului teritorial de muncă şi

54


simpla mustrare sau avertismentul, sau numai suspendarea/retragerea dreptului de liberă practică; evident că pot exista temeiuri pentru ambele situaţii, dar înclinăm spre cea de-a doua soluţie).

Aplicarea sancţiunii prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. d) atrage radierea din Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România.

Sancţiunile disciplinare aplicate se radiază, de drept, după cum urmează:a) în termen de 6 luni de la aplicare, sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 3

alin. (1) lit. a) şi b);b) în termen de un an de la expirarea termenului pentru care a fost aplicată

sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. c).Orice altă abatere deontologică, disciplinară sau profesională săvârşită

până la radierea sancţiunii constituie circumstanţă agravantă care va fi avută în vedere la judecarea noii abateri.

În cap. VII. Medierea litigiilor se stipulează obligaţia psihologilor ca, „atunci când se găsesc într-o situaţie de litigiu legată de exercitarea profesiei cu alt membru al Colegiului, înainte de a apela la instanţele de judecată, la (mijloacele) mass-media sau la intervenţia altor autorităţi competente, să se adreseze Comisiei”, care va încerca soluţionarea pe cale amiabilă a conflictului. O cerinţă menită să protejeze imaginea profesiunii.

Cu intervenţii minimale, Codul de procedură ar putea deveni rezonabil.

7. Declaraţia Universală a Principiilor Etice pentru Psihologi

Vom încheia acest curs cu declaraţia Universală a Principiilor Etice pentru Psihologi, adoptată de Adunarea Uniunii Internaţionale a Ştiinţelor Psihologie de la Berlin în data de 22 iulie 2008 şi de către Asociaţia Internaţională de Psihologie aplicată la data de 26 iulie 2008 (v. Anexa 14). Această declaraţie de principii etice este expresia preocupărilor pentru crearea unui cadru moral comun, care să ghideze activitatea psihologilor din întreaga lume.

Declaraţia este structurată într-un preambul şi patru principii etice, fiecăruia subordonându-i-se un set de valori morale.

În preambul sunt specificate patru obiective generice ale Declaraţiei Universale:

a) evaluarea relevanţei etice şi morale a codurilor de etică;b) utilizarea unui şablon pentru a ghida dezvoltarea sau evoluţia codurilor de

etică;c) încurajarea reflecţiei etice şi a acţiunilor sensibile şi receptive la nevoile şi

valorile locale;d) existenţa unei poziţii (voci) comune în problemele legate de etică.

Declaraţia exprimă angajamentul comunităţii psihologilor de a ajuta la construirea unei lumi mai bune, în care să prevaleze valorile păcii, libertăţii, responsabilităţii, dreptăţii, umanismului şi moralităţii. Rolul asumat este mai curând aspiraţional decât prescriptiv, urmând ca organismele naţionale şi locale să detalieze în coduri prescriptive standardele de conduită specifice.

55


Principiile asumate sunt următoarele:I. Respectul demnităţii persoanelor şi popoarelorII. Preocuparea pentru bunăstarea persoanelorIII. IntegritateaIV. ResponsabilitateaFiecărui principiu îi sunt subsumate anumite valori.

I. Principiul respectării demnităţii persoanelor şi popoarelor afirmă valoarea intrinsecă a tuturor fiinţelor umane, egale în demnitate, indiferent de status social, etnie, sex, capacităţi sau alte caracteristici şi necesitatea respectării diferenţelor culturale. Valorile legate de acest principiu sunt:

a) respect pentru unicitatea şi demnitatea inerentă fiecărei fiinţe umane;b) respect pentru diversitatea persoanelor şi popoarelor;c) respect pentru obiceiurile şi credinţele diverselor culturi;d) consimţământul liber şi informat al persoanei;e) confidenţialitate pentru persoane fizice, familii, grupuri şi comunităţi;f) protejarea confidenţialităţii informaţiilor;g) egalitate şi justiţie în tratament.II. Principiul grijii pentru bunăstarea persoanelor şi popoarelor vizează

maximizarea beneficiilor şi minimizarea potenţialului de prejudiciu în acţiunea psihologului, înglobând următoarele valori:

a) preocuparea activă pentru bunăstarea persoanelor fizice, familiilor, grupurilor şi comunităţilor;

b) grija de a nu face rău;c) maximizarea beneficiilor şi minimizarea potenţialului de a dăuna;d) corectarea sau compensarea efectelor nocive;e) dezvoltarea şi menţinerea competenţelor;f) cunoaşterea contextelor socioculturale concrete, cu specificul privind

valorile, atitudinile şi experienţele particulare pentru a putea face interpretări, alegeri şi recomandări;

g) respect faţă de capacităţile indivizilor, familiilor, grupurilor, comunităţilor de a lua decizii privind propriile interese

III. Principiul integrităţii este considerat a fi vital pentru dezvoltarea cunoştinţelor ştiinţifice şi întreţinerea încrederii publicului în disciplina psihologie. Valorile asimilate acestui principiu sunt:

a) onestitate, sinceritate, deschidere spre comunicare;b) evitarea divulgării informaţiilor:c) maximizarea imparţialităţii şi minimizarea distorsiunilor;d) nonexploatarea persoanelor sau popoarelor în scopuri personale;e) evitarea conflictelor de interese şi declararea acestora atunci când nu

pot fi evitate.

IV. Principiul responsabilităţii profesionale şi ştiinţifice faţă de societate subliniază raţiunea socială a psihologiei ca ştiinţă şi profesiune aflată în slujba

56


societăţii, faţă de care are responsabilităţi. Valorile subsumate acestui principiu sunt:

a) responsabilitate în pregătirea ştiinţifică pentru a putea promova bunăstarea societăţii;

b) responsabilitate în utilizarea cunoştinţelor în scopuri benefice şi nu manipulative;

c) responsabilitate în promovarea idealurilor etice şi ştiinţifice;d) responsabilitate în instruirea membrilor cu valori etice şi competenţe

necesare performanţei profesionale;e) responsabilitatea în autoperfecţionarea morală şi profesională.

După cum se poate observa, aceste exigenţe sunt implicate prescriptiv în codul deontologic al psihologilor din România.

*

În final reamintim ideea că acest curs nu s-a vrut a fi un îndreptar şi nici un reţetar al conduitei profesionale; scopul principal a fost acela de sensibilizare asupra dimensiunii etice a profesiunii, o invitaţie la reflecţie critică şi implicare avizată şi abia ca fapt secund cunoaşterea exigenţelor normative. Şi aceasta întrucât în practica profesională cunoaşterea este necesară, dar nu şi suficientă. Ea este însă suficientă pentru examenul ce va urma. Succes!

Teme pentru evaluare:

1. Structura codului deontologic2. Principiul respectării drepturilor şi demnităţii oricărei persoane3. Principiul responsabilităţii profesionale şi sociale4. Principiul integrităţii profesionale5. Standarde de competenţă6. Standarde cu privire la relaţiile umane7. Standarde de confidenţialitate8. Standarde de conduită colegială9. Standarde de înregistrare, prelucrare şi păstrare a datelor10.Standarde de onorarii şi taxe11.Standarde pentru declaraţii publice şi reclamă12.Standarde de educaţie şi formare13.Standarde de terapie şi consiliere14.Standarde de evaluare şi diagnoză15.Standarde de cercetare ştiinţifică şi valorificare a rezultatelor16.Paşi în luarea deciziei etice17.Structura codului de procedură disciplinară18.Tipurile de sancţiuni 19.Procedura cercetării prealabile20.Judecarea abaterilor disciplinare21.Aplicarea sancţiunilor şi procedura contestaţiei lor

57


22.Obiectivele generice ale Declaraţiei universale şi principiile relevante – enumerare

23. Principiile Declaraţiei universale: principiul respectării demnităţii şi principiul grijii pentru bunăstare

24.Principiile Declaraţiei universale: principiul integrităţii şi principiul responsabilităţii

Subiecte pentru examen la disciplina Deontologia profesiei de psiholog

1. Etică, morală şi deontologie profesională – delimitări conceptuale2. Stabiliţi deosebirile dintre eticile teleologice şi cele deontologice3. Caracterizaţi pe scurt eticile teleologice4. Caracterizaţi hedonismul5. Caracterizaţi eudemonismul raţional6. Specificul deontologiei kantiene7. Caracterizaţi contractualismul etic8. Specificul eticilor fenomenologice9. Caracteristici ale deontologiei contemporane10.Apariţia şi obiectul eticii aplicate11.Maniere de operare în etica aplicată: deductivismul, cântărirea

temeiurilor şi specificarea normelor12.Maniere de operare în etica aplicată: teoria virtuţii, echilibrul reflectat

şi cazuistica morală13.Maniere de operare în etica aplicată: principiismul şi narativismul14.Caracteristici ale eticii postmoderne15.Universul de discurs al profesiei; delimitări conceptuale16.Componentele paradigmei profesionale17.Structura şi atribuţiile Colegiului Psihologilor din România18.Structuri ale conducerii Colegiului: Convenţia naţională şi Consiliul

Colegiului19.Structuri ale conducerii Colegiului: Comitetul director şi Comisiile

aplicative20.Structuri ale conducerii Colegiului: Preşedintele Colegiului şi Filialele

teritoriale21.Managementul etic al profesiei22.Funcţiile codurilor de etică23.Structura codurilor de etică24.Principiile de bază ale codurilor etice25.Tipologia codurilor de etică26.Specificul codului deontologic al psihologilor27.Structura codului deontologic al profesiei de psiholog28.Principiul respectării drepturilor şi demnităţii oricărei persoane29.Principiul responsabilităţii profesionale şi sociale30.Principiul integrităţii profesionale31.Standarde de competenţă32.Standarde cu privire la relaţiile umane

58


33.Standarde de confidenţialitate34.Standarde de conduită colegială35.Standarde de înregistrare, prelucrare şi păstrare a datelor36.Standarde de onorarii şi taxe37.Standarde pentru declaraţii publice şi reclamă38.Standarde de educaţie şi formare39.Standarde de terapie şi consiliere40.Standarde de evaluare şi diagnoză41.Standarde de cercetare ştiinţifică şi valorificare a rezultatelor42.Paşi în luarea deciziei etice43.Structura codului de procedură disciplinară44.Tipurile de sancţiuni 45.Procedura cercetării prealabile46.Judecarea abaterilor disciplinare47.Aplicarea sancţiunilor şi procedura contestaţiei lor48.Obiectivele generice ale Declaraţiei universale şi principiile relevante 49.Principii şi valori ale Declaraţiei universale: principiul respectării

demnităţii şi principiul grijii pentru bunăstare50.Principii şi valori ale Declaraţiei universale: principiul integrităţii şi

principiul responsabilităţii

59

Deontologie Tema V

Documents

Transcript of Deontologie Tema V