Definirea psihologiei

Desi preocuparile cu caracter psihologic sunt stravechi termenul de psihologie are o istorie relativ recenta ,el fiind utilizat pentru prima data de reformatorul german,Philipp Schwarzerd,cunoscut sub numele de Melanchton.Termenul devine uzual uncepand cu secolul XVIII-lea,odata cu scrierile psihologului Cristian Wolff. Termenul de psihologie provine din cuvintele grecesti ,,psyche ‘ care inseamna suflet si ,,logos’’ care inseamna stiinta.

Iar Psihologia economică la rindul ei este tiin a care studiază psihologia subiectului în ș țrela iile economice.ț  Legile de bază ale acestei activită i reflectăț  tema de psihologie economice . Ca o entitate ac ionează ca un individ, precum i de familie, comunitate, ț șorganizarea, i chiar întreaga na iune.ș ț  Astfel, obiectul de studiu poate fi prezentat pe o varietate de nivele: mezo, macro i micro.ș  Originile tiin ei derivate din lucrările ș țeconomistilor bine-cunoscuti: Alfred Marshall, Adam Smith, John Maynard Keynes. Este în scrierile lor, i a fost format prin teoria "omul economic", al cărui obiectiv principal este de șa oferi venituri i beneficii.ș

Psihologia economică ca o tiin ă de sine stătătoare s-a remarcat la sfâr itul anilor '70,ș ț ș

atunci când activitatea specifică a fost văzută ca studiul a consumatorului i deș

performan ă a unei unită i.ț ț  De atunci, structura de stiinta a fost împăr it în trei sec iuni:ț ț

Pe pia ă, care examinează psihologia consumatorului i gospodărie;ț ș

De afaceri, care se ocupă cu caracteristicile de comportament i psihologică aș

individului ca un antreprenor, negocieri, tranzactii secrete comerciale, concuren ă, etc;ț

Rela iile care examinează cetă enii i societata (de profit, omaj, impozite, infla ie, etc).ț ț ș ș ț

În ceea ce prive te tiin a de psihologie, atitudinea oamenilor mereu este punctul central alș ș ț acestuia, dar acestea sunt în general considerate context non-economic. Se pare că atitudinea subiectivă a oamenilor despre lucrurile care dau de fapt, până la un proces de produc ie, schimb, distribu ie i consum nu au fost studiate în nici teoria economică sau ț ț șpsihologica.

tiin ele economiceȘ ț  s-au dezvoltat pentru cercetarea activită ilor economice, a legilor țdezvoltării economice i pentru suportul tiin ific al deciziilor care trebuie luate de către ș ș țstat sau de către unită ile economice.ț

tiin ele economice se împart de regulă în douăȘ ț  domenii: economie politică  iș  economia afacerilor.

Economia politică cercetează toate rela iile economice din domeniul microeconomiei, ca țrezultat al deciziilor ra ionale ale actorilor individuali (familii, firme) i din domeniul ț șmacroeconomiei, ca rezultat al interac iunii sistematice a tuturor agregatelor unei țeconomii (cererea agregată, investi iile, nivelul pre ului).ț ț

Economia afacerilor cercetează comportamentul unei unită i economice, a unei firme, în țcondi iile existen ei posibilită ilor i materiilor prime limitate.ț ț ț ș

Obiectul economiei politice ca stiinta îl constituie studierea vietii economice reale, a fenomenelor si proceselor economice care au loc în domeniul productiei, schimbului, repartitiei si consumului de bunuri materiale si servicii, a relatiilor cauzale, a legilor si categoriilor economice, pe diferite trepte ale evolutiei societatii, oferind un mod economic stiintific de gândire si actiune, putere de anticipare si rationalitate, tinând seama de confruntarea dintre nevoile umane nelimitate si resursele umane limitate. În sens economic, nevoile umane reprezinta cerinte materiale si spirituale, de bunuri si servicii, de mediu ecologic, ale vietii si activitatii oamenilor. Ele constituie impulsul si motivatia oricarei activitati umane. În functie de diferite criterii de clasificare, nevoile umane pot fi grupate în: nevoi naturale, sociale si rationale; nevoi primare si superioare; nevoi individuale, de grup si generale ale societatii etc.

Însa, indiferent de tipul lor, nevoile au câteva caracteristici:

a) Caracterul dinamic, în sensul ca, de la o perioada la alta, au loc modificari în structura si nivelul calitativ al cerintelor de consum.

b) Sunt reproductibile sau regenerabile, în sensul ca satisfacerea unei nevoi sau a alteia dureaza numai un anumit timp, dupa care se manifesta din nou.

c) Caracterul complementar, în sensul ca satisfacerea unei nevoi genereaza o alta.

d) Sunt concurente, în sensul ca unele se extind, iar altele se restrâng, având loc si substituirea unora cu altele.

Satisfacerea nevoilor se realizeaza prin consumul de bunuri materiale si servicii. Pentru producerea acestor bunuri si servicii este necesara utilizarea resurselor economice, umane si materiale. Problema fundamentala a tuturor economiilor o reprezinta raritatea resurselor, care sunt limitate si insuficiente pentru a produce toate bunurile material si serviciile pe care oamenii ar dori sa le consume. De aceea, apare necesitatea alegerii celei mai bune variante de alocare a resurselor.

Costul de oportunitate al unei alegeri reprezinta costul celei mai bune alternative sacrificate, atunci când se face o alegere între mai multe variante posibile. De asemenea, în studierea alternativelor de a produce, se foloseste curba (frontiera) posibilitatilor de productie.

Aceasta reflecta toate combinatiile posibile de producere a doua bunuri prin folosirea integrala si eficienta a resurselor disponibile la un moment dat. Miscarea de la un punct la altul pe aceasta frontiera arata o modificare în cantitatile de bunuri produse care necesita o realocare a resurselor.

CUPRINS1. Definirea Psihologiei 2. Psihologia Economica 3. Stiintele Economice

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Ştiinţe Economice

Finanţe şi Bănci

Eseu la ,,Psihologie ,,

TEMA:

Relatiile dintre psihologie si stiintele economice.

Elaborat: Andrei Chetrosan, Anul I , gr.1301

Titular de curs: Zgardan Elena

Chișinău, 2013