DAN VOICULESCU Dan... · 0,5$1$7$/,$*$95,ù dan voiculescu ... %durf od&rq vhuydwruxo ciprian...

1

MIRA NATALIA GAVRIŞ

DAN VOICULESCUPOLIFONIA UNEI PERSONALITĂŢI

Cluj-Napoca, 2019

2

Coperta: OVIDIU POP – designer vestimentar și artist plastic

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României GAVRIŞ, MIRA NATALIA Dan Voiculescu - Polifonia unei personalităţi / Mira Natalia Gavriş. - Cluj-Napoca : MediaMusica, 2019 Conţine bibliografie ISBN 978-606-645-120-8

78 929

© Copyright, 2019, Editura MediaMusica

Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate. Reproducerea integrală sau parţială pe orice suport, fără acordul scris al editurii, este interzisă.

Editura MediaMusica

400079 – Cluj Napoca, str. I.C Brătianu nr. 25 tel. / fax 0264-591 241

3

Părinţilor mei

5

Cuprins

Guida ............................................................................................................ 7

Partea întâi ................................................................................................ 11

Repere biografice ....................................................................................... 12

Compozitorul ............................................................................................. 17

Muzicologul ............................................................................................... 32

Pedagogul................................................................................................... 41

Pianistul ..................................................................................................... 50

Partea a doua ............................................................................................ 67

Cuvântul lui Dan Voiculescu ..................................................................... 68

Cuvintele noastre... .................................................................................... 82

Consecventa ............................................................................................. 100

Bibliografie .............................................................................................. 101

6

Listă de acronime:

ADV – Arhiva Dan Voiculescu

AMGD – Academia de Muzică Gheorghe Dima

CMGD – Conservatorul de Muzică George Dima

FST – Fundaţia Sigismund Toduţă

UCMR – Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România

UNMB – Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti

7

Guida

Omul trece, pietrele – compoziţiile - rămân1

Este de necontestat faptul că Dan Voiculescu a fost un muzician

plurivalent, cu egală disponibilitate pentru compoziţie, cercetare muzicologică,

interpretare şi pedagogie. Toate direcţiile bogatei sale activităţi sunt

interconectate, asemenea unei ţesături polifonice la patru voci, întregind

structura unei personalităţi care îmbină logica, rigoarea, severitatea şi

meticulozitatea cu fantezia, sensibilitatea, profunzimea şi căldura sufletească.

În concepţia sa, conturarea unui profil de muzician se face prin temeinice

preocupări pedagogice, muzicologice şi interpretative2. În acest sens i-a avut

ca model pe Johann Sebastian Bach, Mihail Jora şi Sigismund Toduţă.

În ceea ce ne priveşte, apropierea de creaţia maestrului Dan Voiculescu

se datorează unui justificat interes interpretativ, dublat de sentimentul de

admiraţie şi recunoştinţă faţă de compozitorul pe care l-am cunoscut personal.

Începând cu cântecele din copilărie şi trecând în anii de şcoală prin

fermecătoarea Carte fără sfârşit, prin Canonica şi Toccatele pentru pian, Dan

Voiculescu ne-a îndrumat discret pe tot parcursul devenirii profesionale.

1 Dan Voiculescu, Drama muzicii moderne, Discursul aniversar introductiv din cadrul simpozionului dedicat personalităţii sale, Braşov, 2005, pag. 3. 2 Dan Voiculescu, Specializare şi largviziune în muzică, ADV, cutia 51, biblioraft I.

8

3

În luna august a anului 2011, la doi ani de la decesul lui Dan

Voiculescu, în urma demersurilor întreprinse de Irina Voiculescu4, prof. univ.

dr. Hans Peter Türk, profesor Mihai Ghircoiaşiu, Ana Maria Bularca, cu

sprijinul Academiei de Muzică Gheorghe Dima – Rector prof.univ.dr. Adrian

Pop, arhiva Dan Voiculescu intră în custodia Fundaţiei Sigismund Toduţă.

Astfel, compozitorul se reîntoarce „acasă”, alături de maestrul său Sigismund

Toduţă, patrimoniul fundaţiei crescând semnificativ prin volumul şi calitatea

materialului de specialitate, care oferă o consistentă sursă de documentare în

diverse domenii de interes muzical (compoziţie, stilistică, muzicologie,

pedagogie ş.a.m.d.).

Găzduirea arhivei de către Fundaţia Sigismund Toduţă este mai mult

decât un gest simbolic faţă de cel care, la data de 8 iulie 1991, împreună cu alte

personalităţi ale şcolii muzicale clujene, înfiinţa Fundaţia Sigismund Toduţă:

3 dedicaţie din partea lui Dan Voiculescu, înscrisă pe prima pagină a volumului Un şirag de

melodii pentru cei mai cei mai dragi copii, Editura Muzicală, Bucureşti, 1987. 4 fiica lui Dan Voiculescu.

9

8.VII.1991, ora 13 – adunarea generală de constituire a Fundaţiei «S. Toduţă», în sala

44 («J.S. Bach») a Academiei de Muzică; se constituie lista de 50 persoane numite

«membri fondatori», se citeşte prospectul fundaţiei, se votează. apoi se aleg organele

de conducere (consiliul): prof. dr. Hans-Peter Türk – preşedinte, prof. dr. Dan

Voiculescu – secretar general, prof. dr. Cornel Ţăranu (din partea Asociaţiei

Compozitorilor), prof. Alexandru Fărcaş (Rectorul Academiei), prof. Ninuca Oşanu-

Pop, Emil Simon – dirijor, Mihai Guttman – prof. pensionat5

15 ian. 1992 – începe inventarierea materialului muzical: creaţia (originale, copii,

xeroxuri, cartograme, tipărituri) – după un plan minuţios gândit6.

În anul 2013, cu acordul Irinei Voiculescu şi al conducerii Fundaţiei

Sigismund Toduţă, am întreprins o primă inventariere şi ordonare a arhivei.

5 Dan Voiculescu – Fundaţia Sigismund Toduţă – cronică, ADV. 6 ibidem.

10

Această activitate – pe atunci conexă demersului doctoral – a condus la

descoperirea unor documente inedite, inclusiv a unor înregistrări valoroase cu

pianistul Dan Voiculescu, care au fost conservate pe suport digital cu ajutorul

profesorului Mihai Ghircoiașu.

Informațiile obținute ne-au servit la completarea datelor biografice, la

alcătuirea listei de creaţie, a indexului cercetărilor muzicologice (lucrări

ştiinţifice, articole, studii şi altele) și la creionarea concepţiei sale pedagogice

şi interpretative. Prima parte a volumului de față reprezintă rezultatul acestei

laborioase cercetări. Dan Voiculescu a vorbit frecvent în contexte diferite

despre creaţia sa. În partea a doua, Cuvântul lui Dan Voiculescu - alcătuit din

fragmente din jurnalul de creaţie, interviuri, cronici, diverse studii (publicate

şi nepublicate), emisiuni televizate şi altele - este o mărturie autentică a

crezului său artistic. Amintirile celor care l-au cunoscut, plasate în finalul

cărții, reînvie într-o notă subiectivă personalitatea celui care a fost pentru

noi...Dan Voiculescu.

11

Partea întâi

12

Repere biografice

Dan Alexandru Voiculescu s-a născut la 20 iulie 1940 în comuna

Saschiz7, din judeţul Mureş. A fost cel de-al treilea copil al familiei de dascăli

Voiculescu, mama, Eugenia, fiind

învăţătoare iar tatăl, Stelian, director al

Şcolii generale din Saschiz.

A început studiul pianului încă

din copilărie, sub îndrumarea profesoarei

Julia Fritsch, care i-a fost alături până la

absolvirea Liceului de Băieţi8 din

Sighişoara (promoţia 1957). De mic copil

am avut înclinaţie pentru muzică. Dorinţa

aceasta veche mi-am îndeplinit-o în anul

1958, când am reuşit în anul I la

Conservator9.

A studiat în paralel secţiile Pian (1963) şi Compoziţie (1964), avându-

i îndrumători pe: Mágdá Kardos – pian, Sigismund Toduţă – compoziţie, Liviu

Comes şi Cornel Ţăranu – armonie, Max Eisikovits – contrapunct, Ioan R.

Nicola şi Traian Mârza – folclor, Wilhelm Demian şi Jodál Gábor –

orchestraţie.

A urmat stagii de perfecţionare cu Zeno Vancea (1966 – specializare

Baroc) la Conservatorul Ciprian Porumbescu din Bucureşti10, Virgilio Mortari

7 Localitate săsească lângă Sighişoara, atestată documentar în 1308, a cărei denumire germană este Keisd. Numele românesc Saschiz provine de la Szászkézd, ce înseamnă Keisd-ul săsesc în limba maghiară. 8 Actualul Colegiu Mircea Eliade. 9 Dan Voiculescu – extras din autobiografia din dosarul de cadre nr. 121/12, Arhiva AMGD. 10 Informaţie obţinută din dosarul de cadre nr. 121/12 din arhiva AMGD şi din ADV.

13

la Venezia (Vacanze Musicali, 1968), Karlheinz Stockhausen (compoziţie) şi

Hans Kumpert (electronică) la Staatliche Hochschule für Musik Köln (1971-

1972) şi a participat la Internationale Kurs fűr Neue Musik la Darmstadt (1972

şi 1978). A participat la diverse schimburi culturale, trimis de Uniunea

Compozitorilor în 1975 în Bulgaria şi 1978 în U.R.S.S. În anul 1983, sub

îndrumarea lui Sigismund Toduţă, Dan Voiculescu susţine teza de doctorat în

muzicologie intitulată Aspecte ale polifoniei secolului XX.

Cu Sigismund Toduţă, după susţinerea tezei de doctorat, 11 iulie 198311

11 ADV, cutia 9

14

În anul 1991, în memoria profesorului său, căruia i-a purtat o profundă

recunoştinţă, Dan Voiculescu înfiinţează Fundaţia Sigismund Toduţă (alături

de Hans Peter Tűrk, Cornel Ţăranu, Ninuca Oşanu-Pop, Emil Simon) al cărei

preşedinte va fi între anii 1995 şi 200012. Începând cu anul 2007 a fost ales

preşedinte al Consiliului ştiinţific al Fundaţiei Sigismund Toduţă13.

În anul 1999 a fost nominalizat de către International Biographical

Centre – Cambridge (Anglia) şi de American Biographical Institute din

Raleigh North Carolina (SUA) drept Om Internaţional al Anului iar biografia

sa şi titlurile principalelor sale lucrări figurează în volumele Who’s who, editate

la Cambridge14.

Bogata sa activitate componistică şi muzicologică a fost răsplătită cu

premii din partea UCMR (1972, 1974, 1975, 1976, 1987, 1995, 2000, 2001,

2005) dintre care amintim: premiul de compoziţie pentru lucrarea Omagiu lui

Blaga (1974), premiul pentru opera de cameră Cântăreaţa cheală (1995),

premiul pentru stilistică muzicală15 pentru Fuga în creaţia lui J. S. Bach (2001)

şi premiul pentru creaţii didactice pentru Polifonia secolului XX şi Canonica

pentru pian solo16 (2005).

12Anul 2000 marchează transferul lui Dan Voiculescu la UNMB. 13 Sursa: Dan Voiculescu – Activităţi în 2007 (din ADV). 14 Sursa: documente personale, ADV. 15 Sursa: articol din Actualitatea muzicală, Nr.4, aprilie 2002. 16 Sursa: documente personale, ADV.

15

Premii acordate de către UCMR în anul 1995 (pentru opera de cameră Cântăreaţa

cheală) şi 2001 (pentru lucrarea de stilistică muzicală Fuga în creaţia lui J.S. Bach)

A mai fost distins cu premiul George Enescu al Academiei Române

(198717) pentru lucrarea Cantata Patriei, şi cu premiul Mihai Eminescu (1989)

la Concursul de creaţie corală pentru lucrarea La Steaua, oferit de UCMR şi

Comitetul de Cultură şi Educaţie Socialistă al judeţului Iaşi, din cadrul

Festivalului de poezie „Mihai Eminescu”, ediţia a IX-a, Iaşi. A fost distins cu

Premiul al II-lea la secţiunea Creaţie muzicală în cadrul Festivalului

Internaţional Lucian Blaga, din partea Centrului Cultural Lucian Blaga şi

Consiliului Judeţean din Sebeş18. În 1993 a primit Diploma şi titlul de Membru

de onoare al Bibliotecii Paul Iorgovici din Reşiţa, cu ocazia Festivalului

Internaţional al corurilor de copii şi tineret „Timotei Popovici”, ediţia a XI-a.

În 1998 a obţinut Menţiune la Festivalul Internaţional de creaţie muzicală

religioasă, pentru lucrarea Corala Mundi19.

17 ibidem. 18 ibidem; n.b.: pe diplomă nu este trecut anul. 19 ibidem.

16

În 1972 a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a iar în

2004 i-a fost conferită Medalia Meritul Cultural clasa II-a, Categoria B –

Muzică20. A primit Diploma de excelenţă Archaeus 20” din partea Atelierului

de muzică contemporană Archaeus21 şi Diploma de Onoare pentru merite

deosebite în cunoaşterea şi promovarea personalităţii, artei dirijorale şi

componistice ale muzicianului Ionel Perlea, cu prilejul sărbătoririi a 100 de

ani de la naştere, în anul 2000, la Slobozia22. A fost distins cu două diplome

din partea Fundaţiei Culturale Sound (Bucureşti) acordate pentru deosebita

contribuţie la realizarea Simpozionului naţional de muzică corală (Sinaia –

2001, 2003)23. A fost membru de onoare al formaţiei corale clujene Antifonia

iar din partea Fundaţiei Madrigal · Marin Constantin a primit medalia jubiliară

Madrigal XXX (1963-1993).

Dan Voiculescu s-a stins din viaţă la 29 august 2009, la masa de lucru

din locuinţa sa din Bucureşti, lăsând în urmă pagini emblematice pentru cultura

muzicală românească.

20 Monitorul oficial, nr. 34 din 7 februarie 2004, ADV. 21 Sursa: documente personale, ADV; n.b.: pe diplomă nu este trecut anul. 22 ibidem. 23 ibidem.

17

Compozitorul

Mirela Zafiri : Ce aţi dori să perceapă cel ce vă ascultă piesele?

Dan Voiculescu : Să fie perceput mesajul uman24

Membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România din

1965 şi membru în biroul Asociaţiei Compozitorilor din Cluj-Napoca din anul

198025, Dan Voiculescu s-a manifestat în variate genuri muzicale. A compus

muzică instrumentală (atât pentru instrumente solo cât şi pentru ansambluri

camerale şi vocal-instrumentale), muzică simfonică, vocal-simfonică, lucrări

corale, operă, muzică electronică şi muzică dedicată copiilor. Creaţia sa

cunoaşte două orientări principale: lucrările de nivel înalt şi lucrările destinate

educaţiei muzicale (jocuri muzicale, cântece pentru copii, patru volume de

piese corale polifonice pentru copii şi ciclul de trei volume de educaţie

pianistică intitulat Carte fără sfârşit).

Discipol de prim rang al şcolii toduţiene26, Dan Voiculescu s-a călăuzit

după principii componistice solide, bazate pe o vastă cultură muzicală şi

muzicologică. În ceea ce priveşte crezul său artistic, autorul însuşi declară: Am

încercat să nu fiu un compozitor închistat într-o direcţie unică din punct de

vedere al spiritului sau limbajului muzical27. De altfel, într-unul din articolele

sale, compozitorul afirmă că necesitatea inovaţiei este consubstanţială

24 Mirela Zafiri, Dan Voiculescu - ultimul interviu, revista online No. 14 PlusMinus Contemporary Music Journal, nr. 13, August 2010. 25 Informaţie obţinută din dosarul de cadre nr. 121/12 din arhiva AMGD. 26 Ştefan Angi, Ludicul pianistic oferit copiilor în creaţia lui Dan Voiculescu, revista Muzica, Bucureşti, nr. 3/2006, pag. 33. 27 Dan Voiculescu, Drama muzicii moderne, Discursul aniversar introductiv din cadrul simpozionului dedicat personalităţii sale, Braşov, 2005, pag. 5.

18

creaţiei: nu se poate imagina o adevărată creaţie fără o oarecare doză de

înnoire28.

Dan Voiculescu mărturiseşte că, din punct de vedere stilistic, a înclinat

întotdeauna spre modalismul cromatic, că a fost un adept al polifoniei în

diferitele sale variante, că iubeşte structurile armonice simetric alcătuite (mai

ales cele cu secundă adăugată) şi pledează pentru realitatea melodică29.

Lucrările sale scrise într-un limbaj modal se remarcă în primul rând printr-un

lirism caracteristic şi o cantabilitate care-l îndreaptă firesc spre genurile

vocale şi corale, unde a dat multe pagini semnificative, unele încununate cu

premii30.

Compozitorului i-a plăcut să îmbine particularităţi de limbaj specifice

unei anume perioade stilistice cu elementele tehnicii de compoziţie

contemporane. În lucrările sale (în special cele corale) găsim subtilităţi

folclorice autohtone care transpar prin ritmuri, moduri şi cadenţe. De altfel, el

însuşi este de părere că minţile creatoare trebuie să aibă acest har al simţirii

[…] româneşti, în forme mult mai evoluate31. De pildă, în lucrarea orchestrală

de iz bizantin Inflorescenţe se regăsesc construcţii axate pe principiul

heterofoniei (pe care autorul o consideră tipică muzicii româneşti).

Şcoala de compoziţie a lui Karlheinz Stockhausen a pus o amprentă

specială asupra principiilor componistice ale lui Dan Voiculescu, mai ales în

ceea ce priveşte construcţia formală a unei lucrări. În aceeaşi perioadă (anul

universitar 1971-1972), Dan Voiculescu a activat şi în Studioul electronic de

28 Dan Voiculescu, Avangardele în muzică – Contribuţii româneşti de avangardă, 2003 (articol trimis lui Vasile Robciuc – preşedintele fondator al Societăţii Literar-Culturală Tristan Tzara din Moineşti, pentru un volum colectiv). 29Dan Voiculescu, Drama muzicii moderne, Discursul aniversar introductiv din cadrul simpozionului dedicat personalităţii sale, Braşov, 2005, pag. 6. 30 Cornel Ţăranu, Referent în comisia pentru ocuparea postului de profesor, septembrie 1990, din dosarul de cadre nr. 121/12, Arhiva AMGD. 31 Din emisiunea Amfiteatrul muzelor – Ilinca Dumitrescu şi invitaţii săi: Dan Voiculescu, Fundaţia România de mâine, Televiziunea România de mâine, Bucureşti, 18.01.2009.

19

la Staatliche Hochschule für Musik din Köln, în cadrul căruia a conceput unica

sa lucrare din sfera muzicii electronice, Reliefuri.

În ceea ce priveşte creaţia camerală (pentru instrumente solo şi

ansambluri) şi vocal-instrumentală, se detaşează preferinţa autorului pentru

stilul melodic solo, de factură aulodică32, în special afinitatea sa neabătută

pentru flaut (9 Sonate scrise în decursul mai multor ani; sonata a 10-a este

datată 2009, şi a rămas în manuscris). În aceste lucrări, compozitorul a abordat

problematici diverse, experimentând şi domeniul teatrului instrumental

(Sonata a 4-a, subintitulată cu mişcare scenică). Totuşi, nu a neglijat nici

instrumentele cu coarde, compunând Ribattuta pentru violă, Fiorituri pentru

vioară şi pian şi Meditaţie pentru chitară.

Iubitor de poezie, în special a liricii româneşti, Dan Voiculescu şi-a

manifestat preocuparea pentru acest domeniu în varii contexte. În acest sens a

elaborat un studiu intitulat Elemente muzicale în lirica eminesciană33 şi a

compus cicluri de lieduri, multe pe versuri de Blaga şi Stănescu, […]

atrăgătoare pentru substanţa lor filosofică pe care am simţit-o din ce în ce mai

profund34. Interesante sunt formulele instrumentale în care compozitorul

integrează vocea, de pildă: Două cântece pentru soprană şi vibrafon, pe versuri

de Marin Sorescu; Cântece de toamnă pentru soprană, oboi, două clarinete şi

vioară, pe versuri de Emil Isac (Cântec de toamnă, Cântec) şi Nicolae Labiş

(Toamnă). Distingem un discurs muzical de natură expresionistă, atât prin

combinarea neobişnuită a timbrurilor instrumentale cât şi prin exploatarea

vocii umane (culoare vocală, cromatisme, intervalică). Desigur, afinitatea sa

pentru literatura românească se regăseşte şi în coruri şi, nu în ultimul rând, în

32 Dan Voiculescu, Drama muzicii moderne, Discursul aniversar introductiv din cadrul simpozionului dedicat personalităţii sale, Braşov, 2005, pag. 5. 33 revista Steaua, Cluj 1989. 34 Dan Voiculescu, Drama muzicii moderne, Discursul aniversar introductiv din cadrul simpozionului dedicat personalităţii sale, Braşov, 2005, pag. 5.

20

opera de cameră Cântăreaţa cheală, inspirată de piesa de teatru omonimă

scrisă de Eugen Ionescu.

O pondere însemnată în ansamblul operei lui Dan Voiculescu o are

creaţia pentru pian, care a rămas un domeniu de suflet în urma educaţiei sale

instrumentale. Încă din anii studenţiei, semnează cicluri precum Fabule şi

Dialoguri, continuând apoi cu lucrări din ce în ce mai complexe, atât din

punctul de vedere al limbajului muzical, cât şi din perspectiva tehnicii

instrumentale.

Coperta manuscrisului35

Regăsim pasiunea sa pentru ţesăturile contrapunctice şi în lucrările

pentru pian, în mod special în ciclul Canonica, dedicat pianistei şi profesoarei

Gerda Türk. Cele 24 de canoane exploatează o diversitate de procedee precum:

canon în oglindă, la terţă – în formă de invenţiune, cu polimetrie, cu axă de

simetrie – în contrapunct dublu recurent, în augmentare şi aşa mai departe.

Lucrarea este semnificativă şi ca exerciţiu stilistic, unele canoane fiind scrise

ca omagii aduse lui Hindemith, Bartók, Schumann şi alţii. În aceeaşi manieră

35 ADV, cutia 30; ulterior titlul a rămas doar Fabule.

21

a stilemelor este compusă şi Cadenţa la un concert imaginar de Mozart. În

rândul lucrărilor reprezentative pentru pian se află şi volumul de patru toccate

(Toccata piano, Toccata armonica, Toccata robotica şi Toccata quarta per

una mano), adevărate piese de virtuozitate, atât din punct de vedere

componistic cât şi interpretativ.

În urma cercetării noastre în ADV de la FST, a inventarierii ei şi a

consultării următoarelor surse bibliografice:

am întocmit următoarea listă de creaţie a compozitorului Dan Voiculescu:

Muzică instrumentală solo:

10 Sonate pentru flaut solo: nr. 1 – Piccola sonata, 1968;

nr. 2 – 1979; nr 3 – 1984; nr. 4 – 1989;

nr. 5 – 1992; nr. 6 – 1995; nr. 7 – 2003;

nr. 8 – 2006; nr. 9 – 2007; nr. 10 – 200937

Sonata pentru clarinet solo, 1971

Ribattuta pentru violă sau violoncel38, 1976

Schiţe cu interpretare liberă pentru oboi, 1987

Semnale pentru trombon, 1990

Descântec (Exorcisme) pentru corn, 1991

36 Listă obţinută de la Irina Voiculescu, fiica lui Dan Voiculescu. 37ADV, cutia 51, biblioraft Compoziţii instrumentale. 38 ibidem.

- Cosma, Viorel - Muzicieni români. Lexicon, vol. IX,

Editura Muzicală, Bucureşti 2006

-Ţiplea-Temeş,

Bianca

- In memoriam Dan Voiculescu, revista Muzica,

nr. 4/2009, Bucureşti

- lista36 operelor muzicale declarate la UCMR-ADA

22

Sonata pentru oboi solo, 1997

Meditaţie pentru chitară, 1998

Trilobat pentru violă solo, 2009

Creaţia pentru pian solo şi instrumente cu claviatură

Rondo pentru pian39, 1962

Fabule, 1963

Dialoguri, 1965

Sonata pentru pian, 1965

Crochiuri, 1968

Sonanţe, 1968

Spirale, 1968

Toccata piano, 1989

Toccata armonica, 1991

Toccata robotica, 1993

Cadenţă la un concert imaginar de Mozart, 1999

Enunţuri – 32 de aforisme pentru pian (forme-moment)40, 2000

Toccata quarta per una mano, 2004

Canonica, 24 de canoane pentru pian, 2004

Fantasia e Fuga sulle pedale per organo, 2009

Sonata brava pentru clavecin, 2008

Concert pentru pian41

39 Există un singur exemplar, în manuscris, ADV, cutia 31. 40Aşa apare titlul complet în jurnalul de creaţie de la FST; pe partitură este notat doar Enunţuri; la Viorel Cosma apare Enunţuri – 32 de aforisme pentru pian fără menţiunea “forme-moment”; la Bianca Temeş cele 32 de aforisme pentru pian sunt catalogate ca altă lucrare, ce datează din 2003. 41 nefinalizat, rămas în stadiul de proiect.

23

Muzică de cameră:

Sonatina pentru oboi şi pian, 1963

Fiorituri pentru vioară şi pian, 1982

Toccata pentru xilofon, trianglu, crotale şi cinel suspendat, 1985

Ecou pentru două viori, 198542

Flori pentru două toace, 1985

Diptic concertant pentru flauto dolce, flauto traverso, violoncello i

cembalo, 200143

Dileme pentru oboi, clarinet, fagot, violă, violoncel, percuţie şi pian,

200144

3 Bagatele legate pentru trei fagoţi, 2003

Trileme pentru septet instrumental, 2003

Sonata pentru violoncel şi pian45

Muzică vocal-instrumentală:

Trei cântece de bis pentru voce solo (mezzosoprană sau bas), pe versuri

de Otilia Cazimir, Fedru şi Tudor Arghezi, 2005

Cu pian:

Trei cântece pe versuri de Nicolae Labiş, pentru soprană şi pian, 1962

Două cântece pentru bariton şi pian, pe versuri de Nicolae Labiş, 1963

Am iubit pentru voce şi pian, pe versuri de Nicolae Labiş, 1965

Cântece de dor pentru voce şi pian, pe versuri de Lucian Blaga (Dorul-

dor, Nu-mi presimţi?, Sus), 1966

Cerbul cu stea în frunte, pe versuri de Lucian Blaga, 1968

42 ADV, cutia 51, biblioraft Compoziţii instrumentale. 43 ibidem. 44 ibidem; n.b.: cu dedicaţie pentru Ansamblul Archaeus şi dirijorul Liviu Dănceanu. 45 Proiect nefinalizat. Sursa: dosarul de cadre nr. 121/12 din Arhiva AMGD; în ADV de la FST se găseşte o schiţă a lucrării.

24

Cântece populare româneşti pentru voce şi pian din colecţia Béla

Bartók, (Până-i lume n-oi muri, Pe sărite, Cucule – pasăre sură, Fost-

am lăcomosu/cântec lung, ‘ntreabă-ntreabă, mari boieriu/colindă),

1981

12 Hai-ku-uri pentru voce şi pian, pe versuri de poeţi clasici japonezi,

1998

Cântece simple pentru voce şi pian, pe versuri de Nichita Stănescu

(Oraţie de nuntă, Pentru 1000 de cântece, Înapoierea cheii, Totul ar fi

trebuit, Dezîmblânzirea, Tocmai acum, Adunarea prin îndepărtare,

Necuvintele, Să ne iubim ca florile), 1999

Trei cântece pe versuri de Nichita Stănescu, pentru soprană şi pian

(Lauda omului, Muzica, Cântec/E o-ntâmplare…), 2005

Trei lieduri pe versuri de Nichita Stănescu (Ce crezi tu! «Şo pentru

zeiţă», Oratoriu, Emoţie de toamnă), 2007

Văd oameni – lied pe versuri de Tudor Mihai Cazan46, 2007

În varii formaţii instrumental-camerale:

Cântece de toamnă pentru soprană, oboi, doi clarineţi şi vioară, pe versuri

de Emil Isac (Cântec de toamnă, Cântec) şi Nicolae Labiş (Toamnă), 1963

Cânturi pentru bariton solo sau bariton, oboi şi percuţie, pe versuri de

Lucian Blaga (Inima pădurii, Cântecul somnului, Tâlcuri), 1966

Două cântece pentru soprană şi vibrafon, pe versuri de Marin Sorescu

(Reminiscenţe, De două ori), 1969

Vocaliză pentru pacea sufletului pentru soprană, pian şi clopote, 2007

46 Dan Voiculescu - Fişă cu activitatea pe anul 2007, ADV.

25

Muzică simfonică:

Divertisment pentru orchestră de coarde,1962

Simfonia ostinato, 1963

Viziuni cosmice, 1968

Blocuri, 1969

Stări, 1969

Muzică pentru coarde, 1971

Piese pentru orchestră, 1975

Suită din Codex Caioni, 1996

Inflorescenţe pentru orchestră de coarde, 2001

Muzică vocal-simfonică:

Cantata Patriei pentru bariton, cor mixt şi orchestră (1977) - cu care a

obţinut Premiul UCMR-1978 şi Premiul George Enescu al Academiei

Române-198447

Muzică de scenă48:

Prietenii Mihaelei de Al. T. Popescu – Teatrul de păpuşi Cluj, 1964

Hora Domniţelor de Radu Stanca – Teatrul Naţional Cluj, 1968

Proteu de Paul Claudel – spectacol montat de către studenţii secţiei Canto

de la CMGD, în cadrul studioului Gong ’49, 1969

Muzică pentru cor:

Cântecele toamnei - Trei coruri pentru voci egale, pe versuri de George

Bacovia, 1962

47dosarul de cadre nr. 121/12 din Arhiva AMGD. 48Dan Voiculescu – memoriu de activitate politică şi obştească, dosarul de cadre nr. 121/12 din Arhiva AMGD.

26

Partid, părinte iubitor – cor pentru voci egale şi pian, pe versuri de Tiberiu

Utan 1963

Închinare – cor mixt, pe versuri de Dan Deşliu, 1963

Să fii partidului oştean – cor mixt, pe versuri de Mihai Beniuc, 1963

23 August – cor mixt, pe versuri de Rusalin Mureşanu, 1964

În frunte e partidul – cor mixt, pe versuri de Vladimir Ciocov, 1964

Tinereţe - cor mixt şi pian, pe versuri de Ion Cocora, 1965

Suita ardeleană – cor mixt şi orchestră populară,1966

Hoi lerunda, domnul bunu – colindă pentru cor mixt, pe versuri populare,

1968

Patru cântece populare – cor mixt,1970-1971

Omagiu lui Blaga (Blagiana) – cor mixt, pe versuri de Lucian Blaga, 1971

Ce înseamnă să fii tânăr – cor mixt, pe versuri de Nina Cassian, 1971

Cântec pentru Republică – cor mixt, 1972

Mărie, Mărie – cor bărbătesc, pe versuri populare, 1973

Partid, al poporului soare – cor mixt şi pian/orchestră, pe versuri de Crişan

Constantinescu, 1973

De la maica doi mă cere – cor mixt, pe versuri populare, 1973

Mândruliţă de demult – cor mixt, pe versuri populare, 1973

Patrie din veci de veci – cor mixt şi pian/orchestră, pe versuri de Ion Bănuţă,

1974

Alegeţi – cor mixt, pe versuri de Mihai Beniuc, 1975

Aici e ţara – cor mixt a capella sau cu pian/orchestră, pe versuri de Adrian

Păunescu, 1976

Nu horesc că-mi plac horile – cor mixt, pe versuri populare, 1976

Frumoasă-i mireasa noastră – cor mixt, pe versuri populare, 1976

Marea mândră mi-l grăiare – cor mixt, 1977

Vis măreţ de sfântă libertate – cor mixt, pe versuri de Maria Racolţa,1977

Ţară de cântec, ţară de dor – cor mixt, pe versuri de Negoiţă Irimie, 1977

27

Trăim aici de peste două mii de ani – cor mixt, pe versuri de George Radu

Chirovici, 1977

Apărători de pace – cor bărbătesc şi pian, pe versuri de Vasile Preda, 1978

Chemare – cor bărbătesc şi pian, pe versuri de N. Nicolae, 1978

Un imn al muncii zboară tumultuos – cor mixt, pe versuri de Crişan

Constantinescu, 1978

Anotimpurile patriei – cor mixt şi pian/orchestră, pe versuri de N. Nicolae,

1978

Dans – cor mixt, 1978

Noi – cor mixt, pe versuri de Nikolaus Berwanger,1979

Colindă de departe – cor mixt, pe versuri populare, 1979

Republicii – cor mixt, pe versuri de Virgil Carianopol,1980

Festliches Lied für Schässburg/Cântec festiv pentru Sighişoara – cor mixt,

pe versuri de Wolf von Aichelburg şi Negoiţă Irimie, 1980

Hora secerii – cor mixt, pe versuri populare,1980

Niciodată nu a fost patria mai frumoasă – cor mixt, pe versuri de Mara

Nicoară, 1980

Noi pornim la colindat/Colindă de pricină – cor mixt, pe versuri populare,

1980

Timpul nostru - cor mixt, pe versuri de Nikolaus Berwanger, 1980

La infinit – cor mixt cu sau fără acompaniament de percuţie, pe versuri de

Ana-Maria Avram, 1980

De la arcul Carpaţilor/Astfel – cor mixt, pe versuri de Marin Sorescu, 1980

Colinda judelui – cor bărbătesc, pe versuri populare, 1980

Ce somn ţi-ai somnat – colindă pentru cor mixt, pe versuri populare,1980

Ridică-te – poem pentru cor mixt, pe versuri de Nichita Stănescu, 1980

Nicăieri – cor mixt cu sau fără acompaniament de orchestră, pe versuri de

Dionisie Fărcaşiu, 1981

Destin – cor mixt, pe versuri de Radu Ciprian, 1981

28

Ţii tu minte, mândră fată? – cor mixt, pe versuri populare, 1981

Din fluier cu drag/Fluieraş din grindă – cor mixt, pe versuri de Radu Daud,

1982

Trebuiau să poarte un nume – poem pentru cor mixt, pe versuri de Marin

Sorescu, 1982

La Alba Iulia, Mihai – cor mixt, pe versuri de Negoiţă Irimie, 1983

Toccata veselă – cor mixt, transcripţia unui cor de copii, 1985

Gând de pace – cor pentru voci egale, pe versuri de Mihaela Popescu, 1985

Despre limba română – poem pentru cor mixt, pe versuri de Nichita

Stănescu, 1985

Când e mai frumoasă ţara? – cor pentru voci egale, pe versuri de Corneliu

Şerban, 1989

Mândră turmă de oi mere – colindă pentru cor mixt, pe versuri populare,

1989

Declaraţie de pace – cor mixt, pe un text din presă, 1989

Elegii eminesciene – cor mixt, pe versuri de Mihai Eminescu, 1989

Tatăl nostru – cor mixt sau voci egale, pe text religios, 1993

Bucură-te, Marie – cor mixt sau voci egale, pe text religios,1993

Stâna prădată – colindă pentru cor mixt sau voci egale, pe versuri populare,

1994

Pe un câmp mândru-nflorit – colindă pentru trei voci egale, pe versuri

populare, 1995

Trei descântece pe versuri de Tristan Tzara (Trois dechansons d’après

Tristan Tzara) – cor mixt, 1995

Imn lui Gheorghe Lazăr – cor mixt, pe versuri de Alexandru Lazăr şi Aurel

Tita, 1996

Doamne, strigat-am – cor pentru trei voci egale, pe text religios, 1996

Liturghia modală – cor pentru voci egale, 1996

Psalmul I – cor pentru voci egale, 1997

29

Corala mundi – cor mixt şi pian/orchestră, pe text religios, 1998

La obârşie – cor mixt, pe versuri de Lucian Blaga,1998

Imnul iubirii – cor mixt şi pian/orchestră, pe versuri din Biblie, 2000

De dragoste rară – cor bărbătesc la şase voci, pe versuri de Cezar Ivănescu,

2005

Horia – poem pentru cor mixt, clopote şi toacă, pe versuri de Aron Cotruş,

200749

Două cântece – cor pentru voci egale, pe versuri de Ana Blandiana (Fapt

divers, Doină), 200750

Patrick – cor mixt, pe versuri de Hector McDonnell, 200751

Trei coruri – pentru voci egale, pe versuri de Passionaria Stoicescu (Un

copil e rodul sfânt, Moş Crăciun cel bătrân, Glasul Pădurii), 200752

Luminătoarea – cântec funerar pentru cor mixt, pe text religios, 200753

Trei cântece pe versuri de Ion Lazăr – cor pentru voci egale (Om şi pom,

Când un copil cântă, Lumina), 200954

În primăvara aceea (1907) – cor pe voci egale, pe versuri de Teodor Bratu,

200955

Rugăciune în câmp – cor pe voci egale, pe versuri de Teodor Bratu, 200956

Gând pentru floarea-soarelui – cor pentru două voci egale, pe versuri de

Csech Katalin, trad. Elena Şorban, 200957

La croce (Paolina di Nola) – cor mixt la patru voci, 200958

O croce/Quinto grado – cor pentru trei voci, 200959

49 Dan Voiculescu - fişă cu activitatea pe anul 2007, ADV 50 ibidem. 51 ibidem. 52 ibidem. 53 ibidem. 54 Dan Voiculescu – jurnal de creaţie, ADV. 55 ibidem. 56 ibidem. 57 ibidem. 58 ibidem; dedicat lui Padre Anselmo Susca (Italia, Noci). 59 ibidem; dedicat lui Padre Anselmo Susca pentru aniversarea a 80 de ani.

30

Muzică pentru copii:

Coruri pentru copii, vol. I – IV, 1974, 1975, 1976, 1995

Un şirag de melodii pentru cei mai dragi copii, cântece pentru grădiniţă,

1976

Nişte vecini (joc muzical pentru zece copii sau scenariu pentru un film de

desene animate), 1982

Ţării, inima şi gândul – cor cu acompaniament de pian/orchestră, pe

versuri de Ion Serebreanu, 1984

7 Cântece parodii – pe versuri de Marin Sorescu, 1987

Paparuda – cor de copii şi percuţie, pe versuri de Marin Sorescu, 1987

Vocaliză pentru pacea copiilor lumii, 1987

Voi, oameni mari ai Terrei – cor cu acompaniament de pian, pe versuri de

Corneliu Şerban, 1989

La Alba Iulia-n cetate – cor cu acompaniament de pian,

pe versuri de Corneliu Şerban, 1989

Foc de tabără – pe versuri de Corneliu Şerban,1989

Cearta – pe versuri de Marin Sorescu, 1990

Clorofila are treabă – pe versuri de Marin Sorescu,1990

Dodă, dodă – pe versuri de Marin Sorescu, 1990

Colindiţă/La cel pom mare rotat – pe versuri populare, 1991

Colinda amestecată – cu percuţie, pe versuri populare, 1991

Cunoştinţe despre cunoştinţe – pe versuri de Marin Sorescu, 1993

Nu mai sunt pe luncă flori – pe versuri de Ştefan Octavian Iosif, 1994

Curiozitate – pe versuri de Marin Sorescu, 1995

14 cântece pentru copii pe versuri de Passionaria Stoicescu, 200760

60 Dan Voiculescu - fişă cu activitatea pe anul 2007, ADV.

31

Poezii şi melodii despre ce-ţi doreşti să fii, pe versuri de Passionaria

Stoicescu, 2008

Muzică instrumentală didactică:

Carte fără sfârşit vol. 1-3 , 1980, 1984, 1988

Piese pentru nai (solo sau duet) – cu caracter pedagogic, 1987-198961

Cimpoiaşul62

Atemporalitate – piesă pentru mâna dreaptă, 200763

Cvasi mixturi, 200764

Studiu de acorduri în canon, 200765

DSCH, 200766

Operă:

Cântăreaţa cheală – operă comică de cameră, libretul după Eugen

Ionescu, 1993

Muzică electronică:

Reliefuri, 1972

61 ADV, Jurnal de creaţie. 62 este o miniatură pentru pian, a cărei partitură nu există în ADV, dar pe care o deţinem, primită fiind de la profesoara de pian Gerda Türk. Nu este datată. 63 ADV, cutia 51, biblioraft Compoziţii instrumentale; anul l-am identificat în jurnalul de creaţie. 64 ibidem. 65 ibidem. 66 ibidem.

32

Muzicologul

Orice ştiinţă atinge arta; orice artă are latura ei şiinţifică -

Armand Trousseau67

Activitatea muzicologică a lui Dan Voiculescu s-a materializat prin

exegeze muzicologice, lucrări monografice, studii şi articole publicate în presa

din România (Muzica, Contemporanul, Amfiteatru, Tribuna, Făclia,

Scânteia68) Franţa, Italia şi Republica Moldova şi lucrări didactice. A participat

la reuniuni ştiinţifice în cadrul Conservatorului George Dima Cluj şi

Conservatorului Ciprian Porumbescu din Bucureşti, şi în emisiuni radiofonice

(Radio Cluj, Radio Bucureşti) şi de televiziune. A scris prezentări şi programe

de sală la concertele Filarmonicii de Stat Cluj (1967-1968)69 şi a fost, în

perioada în care a activat la Cluj, redactor-editor al volumelor Lucrări de

muzicologie nr. 8-20.

Meticulozitatea şi profesionalismul lui Dan Voiculescu se oglindesc

într-o minuţioasă documentare bibliografică. În cercetările sale, a abordat

analitic şi sintetic probleme legate de polifonie, concepte tonale şi modale,

armonie şi tehnici de compoziţie privite prin prisma istorico-stilistică, folosind

un limbaj concis şi clar. Dan Voiculescu a acordat o atenţie deosebită Barocului

muzical, în special creaţiei lui J. S. Bach, pe care l-a considerat un exemplu de

maximă pregnanţă70. În acest sens, stau mărturie studii precum Privire asupra

67 Motto înscris de Dan Voiculescu pe coperta cursului său de Stilistica secolului XX, ADV, cutia 31. 68 Arhiva AMGD, din dosarul de cadre nr. 121/12; ADV. 69 Arhiva AMGD, din dosarul de cadre nr. 121/12. 70 Dan Voiculescu, Specializare şi largviziune în muzică, ADV.

33

secvenţelor în muzica lui J. S. Bach71, Cadenţa la Bach72, Tetracordul cromatic

la Bach73, Ritmica armonică bachiană74 ş.a.m.d. Aceste studii îşi găsesc

încununarea în volumele Polifonia Barocului în lucrările lui J. S. Bach şi în

lucrarea sa de suflet Fuga în creaţia lui J. S. Bach – volum la care am lucrat

vreo treizeci de ani, perfecţionând mereu modelul de analiză75. Desigur, nu

trebuie uitat volumul Polifonia secolului XX, prin care autorul aduce o

contribuţie remarcabilă la cunoaşterea tehnicilor de scriitură modernă.

76

71 Lucrări de muzicologie, vol. 2, CMGD, Cluj-Napoca, 1966. 72 Lucrări de muzicologie, vol. 4, CMGD, Cluj-Napoca, 1968. 73 Lucrări de muzicologie, vol. 5, CMGD, Cluj-Napoca, 1969. 74 Lucrări de muzicologie, vol. 16, CMGD , Cluj-Napoca, 1984. 75 Dan Voiculescu, Drama muzicii moderne, Discursul aniversar introductiv din cadrul simpozionului dedicat personalităţii sale, Braşov, 2005, pag. 5. 76 ADV, cutia 28.

34

Lucrări ştiinţifice77:

1. Lucrări cu caracter monografic

Polifonia Barocului în lucrările lui J. S. Bach, vol.1 - Scriitura la două

voci, CMGD, Cluj, 1975

Polifonia Barocului în lucrările lui J. S. Bach -Fuga, CMGD, 1986 / Fuga

în creaţia lui J. S. Bach, Editura Muzicală, Bucureşti, 2000

Polifonia secolului XX, Editura Muzicală. Bucureşti, 2005

2. Lucrări cu caracter didactic

Antologie corală renascentistă – pentru uzul cursului de polifonie,

CMGD, Cluj, 1975

Culegere de texte pentru studiul polifoniei secolului XX, CMGD, Cluj,

1977

Antologie Palestrina (selecţie, studiu introductiv, cronologie), CMGD,

Cluj, 1978

Studii, articole, conferinţe, comunicări, prezenţe radiofonice, etc.78:

Specializare şi largviziune în muzică - 1964-196579- dactilografiat

„Vox Maris” de George Enescu - 196580- dactilografiat

Creaţia enesciană de cameră - în revista Tribuna, Cluj, 27 mai, 196581

77 Următoarea listă este întocmită în urma comparării surselor bibliografice (menţionate în Compozitorul ) cu documente găsite în ADV şi în dosarul de cadre 121/12 din Arhiva AMGD. Dacă lucrarea nu este datată sau nu se precizează unde a fost publicată înseamnă că nu am găsit informaţii cu privire la aceste aspecte. 78 ibidem. 79 ADV, cutia 51, biblioraft I. 80 ibidem. 81 ibidem.

35

nedatate:

Prezentare pentru discul formaţiei „Collegium Musicum

Academicum”82 - dactilografiat

Fluctuaţia tempoului în opera „Oedip” de George Enescu83-

dactilografiat

Prezentare: Sonatele op. 13 Patetica şi op. 109 de Beethoven84-

manuscris

Benjamin Britten şi opera sa „Peter Grimes”85- manuscris

Profil de muzician: Tudor Jarda86- manuscris; observaţie: pare a fi un

interviu în scris cu Tudor Jarda (întrebările sunt scrise de Dan

Voiculescu iar răspunsurile ar putea fi scrisul lui Tudor Jarda)

Prezenţe la reuniuni ştiinţifice (listă selectivă)87:

5 aprilie 1964 - sesiunea cercurilor ştiinţifice studenţeşti,

CMGD, Cluj

15-16 mai 1976 - sesiunea ştiinţifică a cadrelor didactice cu

tema Muzica, societatea şi cercetările

interdisciplinare în ştiinţele muzicale,

CMGD, Cluj

13-14 mai 1978 - sesiunea ştiinţifică a cadrelor didactice şi

studenţilor, CMGD, Cluj



82 ADV, cutia 51, biblioraft I. 83 ibidem; n.b.: exemplar cu foarte multe corecturi. 84 ADV, cutia 51, dosar cu lucrări ştiinţifice vechi. 85 ibidem. 86 ibidem. 87 extrase din ADV.

36

25-27 februarie 1983 - conferinţa naţională a cercurilor ştiinţifice

studenţeşti, Conservatorul George Enescu,

Iaşi



17-22 noiembrie 1986 - simpozion Arta în cultura românească,

Zilele academice clujene

16-17 septembrie 1988 - masă rotundă cu tema Aspecte, valori şi

perspective în dezvoltarea culturii muzicale

româneşti, Festivalul internaţional George

Enescu, Conservatorul Ciprian Porumbescu,

Bucureşti

13 ianuarie 1989 - Centenar Eminescu: simpozion

Muzicalitatea versului eminescian, Oradea

17 martie 1989 - simpozion Creativitate şi eficienţă în

învăţământ, CMGD, Cluj

5-17 noiembrie 1992 - meeting di cultura musicale, Tommaso

Traetta, Bitonto

31 august 1995 - Congres Muzicologic UNESCO - Artele şi

dimensiunea culturală a dezvoltării sociale,

Universitatea de vară, Chişinău

1995 - simpozion Bartók – 50 de ani de la moarte,

Cluj

24-25 martie 1995 - simpozion naţional Arta vocală în toate

ipostazele, AMGD, Cluj

16-26 noiembrie 1995 - meeting di cultura musicale, Tommaso

Traetta compositore sacro ed operista,

Bitonto

37

7-9 noiembrie 1996 - conferinţa ştiinţifică internaţională Lumea

muzicii şi muzicologia, Academia de Muzică

Gavriil Musicescu, Chişinău

7-8 iunie 1996 - simpozion naţional de muzicologie

Musicologorum CollegiiColloquium, AMGD,

Cluj

17 mai 1997 - simpozion de muzicologie, Zilele Sigismund

Toduţă, Deva

5-6 iunie 1998 - simpozion naţional de muzicologie

Musicologorum CollegiiColloquium, AMGD,

Cluj

21 octombrie 1998 - Neue Musik in Rumänien, Potsdam – Golm

Universität

25 octombrie 1998 - idem, Schöneiche, Berlin

1999 - meeting di cultura musicale, Tommaso

Traetta – Compositore Sacro, Bitonto, Italia

24-27 mai 2001 - simpozionul naţional de muzică corală din

Sinaia, organizat de Fundaţia Culturală Sound

din Bucureşti

24-25 septembrie 2001 - simpozionul internaţional de muzicologie

George Enescu (120 de ani de la naştere),

Academia Română, UCMR, Ministerul

Culturii şi Cultelor, Bucureşti

17 decembrie 2001 - sesiunea ştiinţifică şi artistică de muzică

veche – ediţia a VI-a, G.F. Haendel – un

maestru al Barocului muzical, UNMB

16-17 mai 2003 - zilele omagiale Sigismund Toduţă, Sala

Mare a Casei de Cultură Drăgan Munteanu,

Deva

38

21-25 mai 2003 - simpozionul naţional de muzică corală din

Sinaia, organizat de Fundaţia Culturală Sound

din Bucureşti

15 decembrie 2003 - sesiunea ştiinţifică şi artistică de muzică

veche - ediţia a VIII-a, Barocul, epocă,

estetică, expresie, UNMB

15 mai 2004 - simpozion de muzicologie; lansarea

volumului Studii toduţiene, Fundaţia

Sigismund Toduţă, AMGD, Cluj

10 septembrie 2005 - simpozionul internaţional de muzicologie

George Enescu, UNMB

2005 - simpozionul naţional (cu deschidere

internaţională) George Enescu, ediţia a II-a,

Societatea cultural-literară Tristan Tzara,

Moineşti

16-17 martie 2007 - simpozionul aniversar organizat de

Filarmonica Banatul din Timişoara cu o

comunicare despre liedul românesc88

20 aprilie 2007 - simpozionul Mişcarea corală pentru copii şi

tineret în actualitate, Caransebeş

4 mai 2007 - conferinţa Reflexe ale absurdului în opera

comică de cameră Cântăreaţa cheală,

Universitatea de Arte George Enescu, Iaşi

23 octombrie 2007 - simpozionul de muzicologie din cadrul

Festivalului Muzicii Româneşti de la Iaşi

88 sursa: Dan Voiculescu – Activităţi în 2007, din arhiva FST.

39

15-16 mai 2008 - simpozion internaţional de muzicologie, sub

egida Academiei Române – Filiala Cluj,

Centenar Sigismund Toduţă, AMGD, Cluj

4-5 octombrie 2008

- simpozionul de muzicologie Identitate şi

contextualitate stilistică în creaţia

contemporană românească, din cadrul

Festivalului Muzicii Româneşti, ediţia a XII-

a, Universitatea de Arte George Enescu, Iaşi

24-26 octombrie 2008 - Sigismund Toduţă und die Klausenburger

Kompositionsschule, Symposiumsreihe

Zwischen Zeiten, Universität Carl von

Ossietzky, Oldenburg

Jurii (listă selectivă)89:

19-20 noiembrie

1988

- membru în juriul Concursului coral

interjudeţean Iosif Velceanu, Reşiţa

25-27 mai 1989 - membru în juriul Festivalului-concurs de

interpretare muzicală Tinere Talente, Oradea

25 iunie 1989 - membru în juriul Concursului de muzică

corală şi de cameră, Timişoara

30 noiembrie –

3 decembrie 1989

- membru în juriul Concursului interjudeţean

de creaţie şi interpretare muzicală George

Dima, Cluj

7-9 mai 1992 - preşedinte al juriului Festivalului-concurs de

interpretare muzicală Tinere Talente, Oradea

15-16 mai 1993 - membru în juriul Festivalului coral Timotei

Popovici- Caransebeş

89 extrase din ADV.

40

28-29 mai 1994 - membru în juriul Festivalului coral Timotei

Popovici- Caransebeş

28 august 1995 - membru în juriul Concursului-festival

internaţional de interpretare pianistică şi de

compoziţie Carl Filtsch, Sibiu

12 mai 1996 - membru în juriul Concursului naţional

studenţesc de compoziţie, Zilele Univeristăţii

de Arte George Enescu, ediţia a III-a, Iaşi

12-17 mai 1998 - preşedinte al juriului Concursului naţional de

interpretare Sigismund Toduţă, ediţia a I-a,

Cluj-Napoca

3-4 aprilie 1999 - membru în juriul Concursului naţional coral

pe secţiuni Cantus Juventutis, Tg. Mureş

4-7 mai 2000 - membru în juriul Concursului naţional de

interpretare Ionel Perlea, Slobozia

13-14 martie 2004 - membru în juriul Eurovision Young

Musicians, TVR Cultural, Bucureşti

20-21 aprilie 2007 - preşedinte al juriului Festivalului coral

Timotei Popovici, Caransebeş

Redactor-editor:

Lucrări de muzicologie nr. 8-20, CMGD, Cluj

Sigismund Toduţă – Lucrări pianistice I, FST Cluj-Napoca, în colaborare

cu Editura MediaMusica a AMGD, Cluj-Napoca, 1998

Sigismund Toduţă – Lucrări pianistice II, FST Cluj-Napoca, în

colaborare cu Editura MediaMusica a AMGD, Cluj-Napoca, 1999

Johann Sebastian Bach – 15 invenţiuni la 3 voci, Editura Arpeggione,

2005

41

Pedagogul

În ce priveşte dorinţa şi posibilitatea reală de a

scrie mai mult,între aceşti doi poli s-au interpus

mereu dragii mei studenţi, pentru care m-am

pregătit continuu, de la care am învăţat mult şi

care au fost foarte cronofagi…90

Începând cu anul 1963, la vârsta de doar 23 de ani, Dan Voiculescu

intră în corpul profesoral al Academiei de Muzică Gheorghe Dima, pe atunci

Conservatorul de Muzică George Dima, pe postul de preparator universitar la

disciplinele contrapunct şi compoziţie. Conform Lilianei Cadar91, tot în această

perioadă imediată absolvirii Conservatorului, Voiculescu a fost şi pianist

acompaniator la clasa de flaut a profesorului Gavril Costea. De-a lungul anilor

parcurge toate treptele ierarhice: 1967 – asistent, 1972 – lector, 1980 –

conferenţiar, ajungând profesor în 1990. Zece ani mai târziu, se transferă la

Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, ca profesor de compoziţie şi

îndrumător de doctorat92. A fost asistent la clasele profesorilor Max Eisikovits

şi Liviu Comes, a ţinut seminarii de Contrapunct şi Aranjament coral, a predat

disciplina Contrapunct la toate secţiile şi Armonie la secţia de Canto. Acestora

li s-a adăugat timp de câţiva ani şi cursul de Citire de partituri. Demn de

menţionat este faptul că Dan Voiculescu a introdus pentru prima dată la Cluj

cursul de Polifonia secolului XX (subiect de care s-a preocupat şi în teza sa de

doctorat). Timp de 20 de ani a condus cercul ştiinţific studenţesc de analize

muzicale şi a fost responsabil de coordonarea activităţii tuturor cercurilor

90 Mirela Zafiri, Dan Voiculescu - ultimul interviu, revista online No. 14 PlusMinus Contemporary Music Journal, nr. 13, August 2010. 91 în lucrarea Flautul cu rol solistic în creaţia compozitorilor clujeni, teză de doctorat, AMGD, Cluj-Napoca, 2011, pag. 144. 92 Pe parcursul carierei sale, Dan Voiculescu a coordonat şi lucrări pentru obţinerea gradelor didactice în învăţământul preuniversitar.

42

ştiinţifice studenţeşti93. Între anii 1965-1966 a fost director de studii la

Universitatea Populară Cluj94, şi în anul 1968 a susţinut cinci concerte-lecţii

pentru elevi în cadrul Filarmonicii de Stat Cluj95.

Putem vorbi despre profesorul Dan Voiculescu din trei puncte de

vedere: în primul rând a fost autorul unui substanţial corpus de lucrări cu

caracter documentar şi analitic; în al doilea rând a fost creator de lucrări

muzicale cu scop didactic (cicluri evolutive urmând modele consacrate – de la

Bach la Bártok) şi în al treilea rând a reprezentat un exemplu de exigenţă şi

rigoare în administrarea actului didactic.

Scrierile didactice, care includ şi volumele Polifonia Barocului în

lucrările lui J. S. Bach, vol.1 - Scriitura la două voci, Polifonia Barocului în

lucrările lui J. S. Bach – Fuga (care poartă dedicaţia Marelui meu profesor,

maestrul Sigismund Toduţă) şi Polifonia secolului XX reprezintă repere

referenţiale în literatura românească de specialitate. Ţinând cont de orientarea

către disciplina contrapunct a profesorului Dan Voiculescu şi de insistenta sa

observaţie: În viziunea noastră, încheierea studiilor contrapunctice nu se poate

face fără abordarea polifoniei sec. XX96, aceste ample lucrări monografice au

o evidentă aplicabilitate în planul didacticii universitare. În aceeaşi ordine de

idei amintim şi studiile Opinii privind modernizarea studiului contrapunctului,

Modalităţi de apropiere a repertoriului coral destinat copiilor de problemele

limbajului muzical contemporan, Cu privire la îmbunătăţirea predării cursului

de contrapunct la secţiile pedagogie şi instrumente.

93 Arhiva AMGD, din dosarul de cadre nr. 121/12. 94 ibidem. 95 Dan Voiculescu – memoriu de activitate, Arhiva AMGD, din dosarul de cadre nr. 121/12. 96 Dan Voiculescu, Polifonia Barocului în lucrările lui J. S.Bach – Fuga; Introducere, pag.9. Aceeaşi idee este susţinută şi în Argument la Culegere de texte pentru studiul polifoniei secolului

XX, pag. 3: Pornind de la constatarea că studiul polifoniei rămâne incomplet atâta vreme cât el

se axează doar pe cunoaşterea tehnicilor de scriitură ale Renaşterii şi Barocului, precum şi de

la necesitatea ca învăţământul superior să pregătească practicieni şi teoreticieni capabili să

abordeze temeinic creaţia contemporană, am ajuns la concluzia că acest capitol poate forma

obiectul de studiu al unui curs aparte.

43

În privinţa culegerilor repertoriale Antologie corală renascentistă –

pentru uzul cursului de polifonie, Antologie Palestrina – Selecţie, studiu

introductiv şi cronologie şi Culegere de texte pentru studiul polifoniei secolului

XX , ele vin în sprijinul unui principiu pedagogic clar exprimat: Desigur că

însuşirea şi finalizarea cunoştinţelor teoretice acumulată în fiecare capitol se

va putea realiza deplin numai cu ajutorul practicii…În primul rând se

recomandă parcurgerea literaturii muzicale…îmbogăţind astfel experienţa

auditivă, practică, vizuală şi analitică97. Metodologia utilizării textului

muzical nu se opreşte doar la analiza exemplelor, extragerea vocilor şi

ierarhizarea lor, audierea integrală sau fragmentară a lucrărilor, citirea la pian

a partiturilor, realizarea de sinteze grafice, ci şi la căutarea unor exemple

similare în completarea celor date, compunerea unor lucrări în care să se

abordeze tehnicile de scriitură studiate.

Dincolo de sfera învăţământului universitar, Dan Voiculescu a

manifestat o disponibilitate aparte pentru lumea celor mici, adaptându-se cu

sensibilitate şi afecţiune particularităţilor de vârstă şi de intelect ale copiilor.

În acest sens, scrisorile adresate violonistului Vlad Hîrlav Maistorovici, care la

vârsta de doar 10 ani manifesta deja interes pentru arta compoziţiei, sunt o

emoţionantă mărturie:

Dragă Vlad,

Am primit cu multă bucurie scrisoarea ta şi cele două piese (care mai

de care fără titlu!) trimise prin mama ta [...]. În primul rând, mă bucur

că scrii mereu câte ceva. E foarte important să te gândeşti în fiecare

zi la acest lucru, căci astfel îţi pui întrebări noi, încerci mereu altceva,

te dezvolţi – ca şi la vioară [...]. Acum ar fi bine să te înveţe un profesor

forme mici: cum se compune o propoziţie muzicală, o frază, cum se

97 Dan Voiculescu, Polifonia Barocului în lucrările lui J .S.Bach – Scriitura la două voci, Anexa Lucrări practice, Indicaţii metodologice, pag.241.

44

continuă ea (cum se dezvoltă), cum se aduce ceva contrastant etc. Ar

fi bine dacă ai lua ca model câteva piese din volumul pentru Anna

Magdalena Bach, de unde – după ce ai învăţat bine o piesă – te poţi

inspira în privinţa alcătuirii (construcţiei) ei [...]. Şi acum despre

compoziţiile trimise: sunt frumoase şi ne arată că îţi place mult

cântecul popular. Se vede că te preocupă şi îmbunătăţirea

acompaniamentului în formă pianistică, deşi tu eşti violonist [...]. Nu

pot să închei fără să îţi spun că încadrarea mea pe lângă Queen şi

Freddy Mercury m-a dat gata! [...]

Cluj, 26 noiembrie, 1995

[...] Ceea ce mi-ai trimis de data aceasta arată iarăşi progrese: în

ritmică este mai multă varietate, foloseşti şi cromatisme şi chiar şi

imitaţii – ceea ce e foarte bine.

Sigur că ar fi bine să scrii şi pentru alte instrumente: de pildă pentru

vioară şi violoncel (sau vioară şi violă), ori pentru flaut şi oboi (sau

două flaute) etc. De fapt, culorile contează mai puţin. Mai mult

muzica. Poţi să faci o mică „poveste” a raporturilor dintre două

personaje, pe care să o urmezi şi în muzică: se ceartă pentru ceva,

fiecare îşi spune părerea, iar la sfârşit se împacă. Te poţi gândi la o

fabulă sau ceva asemănător. Să te străduieşti să găseşti un titlu nostim,

spiritual, potrivit cu muzica [...]. Pentru că îmi scrii aşa de frumos şi

îmi trimiţi câte o compoziţie nu te consider deloc „tupeist” – cum zici

-, ci îmi faci multă plăcere. Asta, deoarece oamenii de aceeaşi

specialitate trebuie să comunice între ei, să se ajute, să colaboreze. Cu

atât mai mult în muzică.

Cluj, 31 decembrie, 1995

45

Prin creaţia sa componistică Dan Voiculescu pune în fapt

preocuparea sa pentru educaţia muzicală a copiilor, cărora le dedică un

repertoriu consistent atât vocal cât şi instrumental. E foarte greu să scrii cât de

cât original, cu mijloace puţine, cu mijloace accesibile intelectului muzical al

copiilor la vârste mici – până la adolescenţă; şi e tot atât de greu să le faci o

educaţie muzicală fără a păcătui fie prin lucruri prea dificile, fie prea simple

[…]. Nu trebuie să zăbovim trei luni la o piesă şi să o cântăm la o producţie

de clasă; e nevoie să citim foarte mult (ca în învăţământul programat). Să

parcurgi repertoriul cuvenit la timpul cuvenit, să dezvolţi capacitatea de citire

şi de înţelegere a micului pianist – acestea ar fi două deziderate de bază ale

unui învăţământ modern. […]. Aceasta ar fi o latură a creaţiei mele, dedicată

educaţiei muzicale, dedicată copiilor: lucrările pentru pian şi caietele de

coruri. Am simţit această chemare, în condiţiile în care, poate, aş fi putut scrie

piese mult mai moderne şi mai ample98

Pornind de la bazele educaţiei muzicale – exprimarea vocală, liniară

(Un şirag de melodii pentru cei mai dragi copii) şi corală (4 volume de coruri)

spre educaţia instrumentală (Cartea fără sfărşit) compozitorul şi profesorul

Dan Voiculescu vizează prin intermediul ludicului exprimarea mesajului sonor

de pe parametrii prioritari expresivi urmărind doar în subsidiar aspectele de

tehnică ale scriiturii, prin aceasta creând o dezinvoltură a exprimării

muzicale. Sonorităţile sunt eliberate de prejudecăţile tonal-funcţionalului,

compozitorul propunând o plajă sonoră mult mai naturală şi mai firească,

propulsată din sfera modalului99. De pildă, miniaturile din cele trei volume

ale Cărţii fără sfârşit urmăresc un parcurs gradual de la simplu la complex,

împletind polivalent, sub aparenta simplitate a textului, probleme de tehnică

98 Dan Voiculescu – Drama muzicii moderne, ADV. 99 Gabriela Viorica Munteanu, Concepţii pedagogice româneşti în domeniul muzical. Liviu

Comes, Dan Voiculescu, Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2013, pag.108.

46

pianistică cu elemente de limbaj specifice secolului XX (disonanţe,

heterofonie, improvizaţie, cluster, utilizarea semnelor grafice neconvenţionale

etc.), valorificând astfel instrumentarul metodic specific (joc, verbalizare,

ilustrare muzicală a textului literar ş.a.m.d.). Prin complexitatea problematicii

lor, aceste fermecătoare piese au devenit lucrări de referinţă în pedagogia

pianistică.

Astfel, putem spune că Dan Voiculescu a fost un pedagog de vocaţie,

deschizător de drumuri pentru toate etapele instruirii muzicale a tinerilor, fie ei

copii, elevi, studenţi sau doctoranzi.

Dan Voiculescu alături de profesoara Celita Sechel şi Corul de copii Toccatina al Şcolii

Generale Saschiz, Sighişoara, 13 iunie 1987100.

Când se vorbeşte despre activitatea la clasă a profesorului

Voiculescu, se evocă erudiţia, exigenţa, rigoarea, transparenţa şi claritatea

100 ADV, cutia 9; fotografia poartă dedicaţia Cele mai frumoase gânduri compozitorului Dan

Voiculescu din partea profesoarei Celita Sechel.

47

expunerii. Cursurile sale, ţinute cu exemplară regularitate şi punctualitate se

caracterizează prin bogata informaţie profesională şi probitate ştiinţifică101.

Plurivalenţa pregătirii sale muzicale, cultura vastă şi abordarea în profunzime

a fenomenului muzical l-au recomandat în îndrumarea muzicienilor de diverse

specializări: cântăreţi, instrumentişti, dirijori, compozitori, muzicologi şi

pedagogi.

Temeinic pregătit, multilateral documentat, sensibil pentru noul în

abordarea metodelor de predare, înflăcărat animator al tinerei generaţii de

studenţi, Dan Voiculescu se afirmă ca un excelent pedagog, care urmăreşte

prin dubla sa calitate de compozitor-pedagog să transforme orele de curs într-

un proces viu, animat de obiective didactice-artistice102.

Această preocupare permanentă

pentru actul didactic este mărturisită de

însuşi Dan Voiculescu într-una dintre

scrisorile adresate lui Vlad Hîrlav

Maistorovici: A fost plăcut la Braşov, în

vara trecută, şi am învăţat multe despre

felul în care trebuie să mă gândesc

pentru a preda elevilor care de data

asta erau de niveluri foarte diferite103

Dan Voiculescu la cursurile de vară de la Braşov, 1996104

101 Rodica Pop – fişă de caracterizare, 10.02.1981, Arhiva AMGD, din dosarul de cadre nr. 121/12. 102 Romeo Ghircoiaşiu – Caracterizare a activităţii profesionale a lui Dan Voiculescu, septembrie 1972, Arhiva AMGD, din dosarul de cadre nr. 121/12. 103 Dan Voiculescu, fragment dintr-o scrisoare adresată lui Vlad Maistorovici, Cluj, 31 decembrie, 1995. 104 ADV, cutia 9.

48

Îndrumător de doctorat:

la Academia de Muzică Gheorghe Dima, Cluj-Napoca:

1998 - Aspecte stilistice în creaţia vocală, corală şi vocal-simfonică a lui

Sigismund Toduţă, autor Hilda Şerdean

1999 - Elemente algebrice în gândirea muzicală a secolului XX, autor

Kaban Ata

2000 - Direcţii stilistice în creaţia pianistică românească 1900-1945,

autor Stoica Adrian Oliviu

2001 - Elemente stilistice înnoitoare ale îmbinării pian-vioară în

literatura muzicală a primei jumătăţi a secolului XX, autor Liliana

Iacobescu

la Universitatea Naţională de Muzică, Bucureşti105:

2002 - Augustin Bena – Monografie, autor Bianca Ţiplea Temeş

2003 - Sinestezia muzicală, autor András Enikö

2003 - Fenomenul bi- şi polimodal în creaţia contemporană românească,

autor Gheorghe Duţică

2003 - Tudor Ciortea – studiu monografic, autor Petre Marcel Vârlan

2004 - Direcţii poetice în creaţia românească de lied a secolului XX,

autor Bianca Manoleanu

2004 - Concertul pentru vioară şi orchestră în creaţia românească –

aspecte stilistice, estetice şi interpretative, autor Corina Bura

2004 - Modificări psiho-fiziologice în performanţa muzicală a tinerilor

interpreţi, autor Luchian Ionescu

2005 - Educaţia muzicală în România interbelică, autor Mihaela

Modoran

105 listă selectivă; date preluate de pe site-ul UNMB şi din ADV, cutia 7.

49

2006 - Cercetare şi experiment în domeniul formării deprinderilor

auditive şi vocale ale copilului afon (6 – 10 ani), autor Dorina Creţ

2006 - Teatrul liric – Constanţa, autor Adrian Doxan

2006 - Modalismul în creaţia lui Paul Constantinescu, autor Maria

Roxana Pepelea

2006 - Anatol Vieru – Creaţia concertantă, autor Valentin Petculescu

2008 - Modalismul în creaţia lui Alexandru Paşcanu, autor Dan

Pavelescu

2009 - Antecedentele muzicii simfonice la Cluj de la începutul secolului

al XIX-lea până la înfiinţarea Filarmonicii de Stat, autor Benkö

Judit-Emese

2009 - Oratoriul Mioriţa de Sigismund Toduţă, autor Romeo Râmbu

50

Pianistul

Provenit dintr-o familie erudită de dascăli, Dan Voiculescu a primit o

educaţie exigentă şi complexă: a urmat cursurile unei şcoli cu profil general,

pe care le-a completat, timp de 11 ani, cu orele particulare de pian ale

profesoarei sighişorene de origine germană, Iulia Fritsch106. Dan Voiculescu

mărturiseşte: am avut parte de o îndrumare competentă, poate nu cea mai

înaltă, dar foarte multe lucruri am învăţat, repertoriu în primul rând107.

Dan Voiculescu în recital, Cluj, 1965108

106 Deşi am luat legătura cu foşti colegi ai lui Dan Voiculescu, cu Mariana Voiculescu (sora compozitorului) şi cu doamna Celita Sechel (profesoară de muzică la Sighişoara şi Saschiz) nu am reuşit să găsim alte informaţii despre profesoara Fritsch. 107 Din emisiunea Amfiteatrul muzelor – Ilinca Dumitrescu şi invitaţii săi: Dan Voiculescu, Fundaţia România de mâine, Televiziunea România de mâine, Bucureşti, 18.01.2009. 108 ADV, cutia 9; este foarte posibil să fie vorba despre recitalul de pian din 7 aprilie 1965 de la CMGD, când Dan Voiculescu a realizat prima audiţie a Sonatei sale pentru pian.

51

Deşi nu a beneficiat de pregătirea muzicală specifică învăţământului

instituţionalizat de specialitate, în 1958 a fost admis la CMGD din Cluj-

Napoca, atât la secţia de Compoziţie cât şi la secţia de Pian principal, unde s-

a dezvoltat sub îndrumarea profesoarei Mágdá Kardos, fiind chiar ultimul ei

absolvent109.

Mágdá Kardos (1900 - 1977), s-a născut la Cluj-Napoca. Şi-a

desfăşurat studiile de specialitate la Budapesta, la Academia Regală Maghiară

de Stat, pe care a absolvit-o în 1924 sub îndrumarea profesorului Székely

Arnold. A mai continuat doi ani pedagogia pianului şi muzică de cameră,

avându-i maeştri pe Iren Somu, Leo Weiner şi Siklos Albert. Începând cu anul

1929 a activat în Timişoara ca profesoară particulară de pian, în paralel predând

şi la Conservatorul Goldmark (1942-1944). Între anii 1949-1950 a fost

profesoară de pian şi şefă de catedră la Institutul de Artă din Timişoara, iar

printre elevii săi din acea perioadă se numără şi compozitorul György Kurtág.

În 1950, chemată de Max Eisikovitz110, se transferă de la Institutul de Artă din

Timişoara (care s-a şi desfiinţat în acelaşi an), la Conservatorul de Muzică din

Cluj, ca şefă de catedră la disciplina Pian principal - poziţie pe care a ocupat-o

până în 1963 – alături de cadre didactice precum Eliza Ciolan, Gheorghe

Halmoş şi Ecaterina Fotino-Negru. În 1974 fost distinsă cu Diploma de Aur

pentru 50 de ani de activitate. Alături de Dan Voiculescu, printre discipolii săi

se numără: Eva Freund, Magda Paka-Hamza, Constanţa Mihu, Boér Marika,

Cristina Mihăilescu, compozitorii Csiky Boldizsár şi Vermessy Peter.

Theodoru Constantin111 o descria pe profesoara Kardos ca fiind şef de catedră

de o autoritate incontestabilă, profesoară excepţional de bine pregătită. A

susţinut conferinţe în Conservator112 şi a publicat articole în diverse ziare şi

reviste, ca de pildă: Raportul între compozitor şi interpret –în ziarul Igazság

109 Francisc Laszló – Cu Dan Voiculescu la Budapesta, Adevărul de Cluj, 28.03.2004. 110 informaţie găsită pe o ciornă la FST. 111 decanul Facultăţii de Canto, Pian şi Orchestră; Fişă de caracterizare a profesoarei Mágdá Kardos, Arhiva AMGD, din dosarul de cadre nr. 4/59. 112 despre Istoria metodelor de pian (1950), despre Arta pianistică sovietică (1954).

52

din 28.09.1951 şi Modul de interpretare realist în muzica instrumentală –

apărut în revista Utunk din 20.06.1952. Preocupată de problemele de

pedagogie, Mágdá Kardos a susţinut şi cursul de Metodica predării pianului113,

aspect ce sugerează o posibilă legătură a sa cu ciclurile Cărţii fără sfârşit114 de

Dan Voiculescu şi Játékok115 de György Kurtág – despre care se consideră că

ar fi continuări ale ciclului bartókian Mikrokosmos116.

Dan Voiculescu îndrăgea atmosfera clasei de pian, pe care o descria ca

fiind fascinantă: se asista continuu la orele colegilor, astfel încât se asimilau

numeroase noţiuni privind tehnica şi muzicalitatea, pe un repertoriu mult mai

variat decât cel abordat de un singur student. Aşadar conţinutul informaţional

era mult îmbogăţit şi mai uşor de conştientizat, asistenţa la clasă fiind o metodă

pedagogică de succes. Despre doamna Kardos spunea că a fost o profesoară

excepţională, care aprecia foarte mult spiritualul117, şi căreia îi va purta toată

viaţa o amintire de divinizare118.

În urma anilor de studiu al pianului, Dan Voiculescu şi-a dezvoltat

abilităţi de tehnică instrumentală avansată, care i-au asigurat apariţii scenice de

succes. Muzician bine pregătit. Posedă cunoştinţe aprofundate de stil şi

estetică muzicală […]. Interpretarea sa este caracterizată printr-o

aprofundare a problemelor de formă, de stiluri […]. Este un bun acompaniator

şi corepetitor, se evidenţiază şi în muzica de cameră. Capacităţile sale

pedagogice deosebite se remarcă şi printr-o mare răbdare în predare119.

113 Ninuca Oşanu-Pop, Catedra de pian a Academiei de Muzică Gheorghe Dima – de la valoare

la performanţă, Simpozion Evocări, Zilele Academiei de Muzică Gheorghe Dima – 90 de ani. 114 conform lui Ştefan Angi în articolul Ludicul pianistic oferit copiilor în creaţia lui Dan

Voiculescu, revista Muzica nr. 3/2006, Dan Voiculescu şi-a exprimat regretul de a nu fi dedicat aceste volume profesoarei Kardos. 115 trad. Jocuri - dedicat Mágdei Kardos. 116 Francisc László, Cu Dan Voiculescu la Budapesta. Adevărul de Cluj, 28.03.2004. 117 informaţie provenită din arhivele FST – notiţă pe o ciornă ce conţine câteva date despre doamna Kardos. 118 Din emisiunea Amfiteatrul muzelor – Ilinca Dumitrescu şi invitaţii săi: Dan Voiculescu, Fundaţia România de mâine, Televiziunea România de mâine, Bucureşti, 18.01.2009. 119 Mágdá Kardos – Caracterizarea studentului Dan Voiculescu, Cluj, 15 martie 1963, din dosarul de cadre nr. 121/12 (Dan Voiculescu), AMGD.

53

Cunosc pe tov. Voiculescu Dan din anul 1959 decînd este studentul meu. Este

un muzician bun, pianist talentat. Este multilateral dotat şi în domeniul compoziţiei.

Ca pianist interpretează cu multă înţelegere Beethoven, Chopin şi muzica romînească.

Activează intensiv, la cercul ştiinţific studenţesc. Ia parte şi în munca obştească.

Îndeplineşte toate sarcinile primite. Este un bun tovarăş. Părţile negative: este puţin

nervos, prea sensibil şi cîteodată nedisciplinat. Are multe posibilităţi de dezvoltare ca

pianist şi ca compozitor. Kardos Magda prof. şef de catedră, Cluj, 24/I 1962

Exigenţa lui Dan Voiculescu se manifestă şi în actul interpretativ,

apropierea stilistică riguroasă de litera şi de spiritul partiturii fiind primordială:

Întrucât fiecare stil muzical este un limbaj, se subînţelege că abordarea

creaţiei unei epoci la un nivel profesional presupune cunoaşterea temeinică a

acestuia. Simpla parcurgere „mecanică” a unei partituri nu asigură

54

perceperea corectă a mesajului artistic. Procesul de decodificare şi

transmitere conştientă a conţinutului partiturii înseamnă înţelegerea tuturor

fonemelor, motivelor, frazelor, armoniilor, polifoniilor, proceselor formale

încifrate pe partitură. Ceea ce presupune studii prealabile, îndelungate, o

experienţă auditivă, cunoaşterea literaturii de specialitate despre epocă şi

autor120.

Pianistica lui Dan Voiculescu se evidenţiază prin claritate, acurateţe şi

precizie, aşa cum se poate remarca urmărind înregistrările pe care le-a realizat

de-a lungul anilor. Rigoarea şi verva ritmică personalizează interpretările sale

(atribute proprii şi creaţiei pentru pian). Agogica serveşte mereu continuitatea

discursului muzical, subliniind cu precădere schimbarea caracterului melodic.

De altfel, problema tempo-ului l-a preocupat pe Dan Voiculescu şi în

cercetările sale muzicologice (Probleme ale tempo-ului în creaţia lui

Sigismund Toduţă, Fluctuaţia tempoului în opera Oedip de George Enescu).

Factura sa de polifonist se manifestă şi în actul interpretativ, reflectându-se în

claritatea evidenţierii planurilor sonore şi conducerii independente a vocilor

precum şi în urmărirea evoluţiei armonice a piesei. Acordurile sunt mereu bine

„orchestrate” iar pedalizarea este folosită cu precauţie şi discreţie. Eduard

Terényi precizează în cronica Recitalului de pian pe care Dan Voiculescu l-a

susţinut în 7 aprilie 1965 la Conservator: Caracteristica redării la pian a lui

Dan Voiculescu se remarcă mai ales prin reliefarea coloritului, prin uşurinţa

interpretării şi a intonaţiei […]. S-a remarcat redarea compoziţiei lui Casella

pe numele lui Bach. Talentul pianistului Dan Voiculescu s-a relevat cel mai

mult cu ocazia interpretării propriilor sale lucrări121.

120 Emiliu Dragea, Orientări contemporane în interpretarea muzicală – Compozitorul şi muzicologul Dan Voiculescu despre interpretarea muzicală a barocului, Adevărul de Cluj, anul IX, nr. 2590, 24 mai 1999, Cluj-Napoca. 121 Terényi Eduard, Doi artişti ai pianului, Igaszag, Cluj, 1965.

55

Alături de prezenţele solistice122, Dan Voiculescu a susţinut numeroase

recitaluri şi ca acompaniator alături de soţia sa, mezzosoprana Mihaela Agachi

- prim-solistă a operelor naţionale din Iaşi şi Bucureşti, şi de basul Pompei

Hărăşteanu - prim solist al Operei Naţionale din Bucureşti, abordând un

repertoriu variat, atât din literatura muzicală universală cât şi românească. Dan

Voiculescu mărturiseşte: lied-ul a fost o preocupare şi o dragoste veche încă

din timpul studenţiei, când practicam acest gen la clasa profesorului de

excepţie Ferdinand Weiss, la muzică de cameră123.

8 februarie 2008, Sala Euterpe (TVRM), cu basul Pompei Hărăşteanu124

Talentul său de acompaniator desăvârşit se remarcă prin urmărirea şi

susţinerea dinamică, armonică şi agogică a vocii soliste, care se poate astfel

manifesta liber dar în acelaşi timp în perfectă concordanţă cu textul muzical.

122 Dan Voiculescu menţionează că a avut participări la diferite manifestări muzicale, ca pianist,

interpretând mai ales lucrări româneşti; mai multe recitaluri pentru elevii şi cadrele didactice

din Sighişoara (1961-1966); memoriu de activitate, Arhiva AMGD, din dosarul de cadre nr. 121/12. 123 emisiunea Maeştri ai artei interpretative româneşti: Mihaela Agachi, realizator Alex Vasiliu, Holul Teatrului Naţional Vasile Alecsandri, Iaşi, o producţie TVR Iaşi pentru TVR Cultural, 2005. 124 ADV, cutia 9, fotografie făcută în cadrul emisiunii Amfiteatrul muzelor – Ilinca Dumitrescu şi invitaţii săi: Dan Voiculescu, Fundaţia România de mâine, Televiziunea România de mâine, Bucureşti, 18.01.2009

56

Repertoriu125 - listă selectivă:

solo:

J. S. Bach - Preludiul şi Fuga în si minor din Das

Wohltemperierte Klavier, caietul I, Concertul pentru

trei piane şi orchestră în re minor, BWV 1063

L. van Beethoven: - Sonata în Mi major op. 109

J. Brahms: - Sonata a 2-a în fa diez minor, op. 2

A. Casella: - Două ricercare pe numele BACH (Funebre,

Ostinato), op. 52

Fr. Chopin - Balada a 2-a în Fa major, op. 38, Studiile în fa minor

op. 25 nr. 2 şi în do diez minor op. 10 nr. 4, Valsuri

Cl. Debussy - Preludiul La cathédrale engloutie, din Preludii –

volumul I

G. Enescu - Sonata nr. 1 în fa diez minor, op. 24 (partea a II-a ),

Suita op. 10 (Sarabanda şi Toccata)

Fr. Liszt - Studiu transcendental nr. 10 în fa minor

D. Scarlatti - Sonate

R. Schumann - Concertul pentru pian şi orchestră în la minor, op. 54

S. Prokofiev - şase Viziuni fugitive, op. 22

D. Voiculescu - 5 Fabule pentru pian, Enunţuri, Sonata 1 pentru pian,

Sonanţe, Toccata armonica, Toccata piano, Toccata

robotica, Toccata quarta per una mano

cameral:

A. Corelli - Sonata pentru vioară şi pian în Re major, op. 5

125 extras din programe de sală, afişe şi articole existente în ADV de la FST.

57

J. Haydn - Trio nr. 39 pentru pian, vioară şi violoncel în Sol

major, op. 82

Jerry Sieg - Episode II pentru cvintet de suflători126

T. Traetta - Le serve rivali127

D. Voiculescu - Fiorituri pentru vioară şi pian, Sonatina pentru oboi şi

pian

vocal-instrumental:

literatura muzicală universală:

J. S. Bach - Preludio-Corale Invoco te, Domine, Aria Erbarme

dich din Matthäus Passion

Bach/Gounod - Ave Maria

G. Bizet - Habanera şi Seguedilla din Carmen

J. Brahms - Die Mainacht, Von ewiger Liebe, Cântece ţigăneşti,

Cântec de leagăn, Serenadă zadarnică

P.I. Ceaikovski - Aria lui Gremin din Evghenii Oneghin

Cl. Debussy - Romance, Chansons de Bilitis: 1. La flûte de Pan, 2.

La Chevelure, 3. Le tombeau des Naiades

H. Duparc - L’invitation au voyage, Chanson triste

A. Dvořák - ciclul Zigeunerlieder

G. Fauré - Après un rêve, Notre amour

Chr. W. Gluck - Aria Che farò senza Euridice din Orfeo ed Euridice

T. Traetta - Uvertura şi Aria Quegli occhietti din opera Le serve

rivali

G. Mahler - ciclul Kindertotenlieder

J. P. Martini - Plaisir d’amour

126 Dan Voiculescu apare în ipostaza de dirijor (2 noiembrie 1997 – AMGD Cluj – Portret componistic Jerry Sieg). 127 Dan Voiculescu – maestro a cembalo.

58

J. Massenet - Aria Charlottei Les larmes din Werther

W.A. Mozart - Aria Non so più cosa son din Le nozze di Figaro, actul

I, Arietta Voi che sapete din Le nozze di Figaro, actul II

Fr. Poulenc - Trois chançons: – Voyage à Paris, L’Hôtel, Les

Chemins de l’amour

G. Rossini - Cavatina di Rosina din Il barbiere di Siviglia, Cruda

sorte din Italiana in Algeri

C. Saint-Saens - Aria Mon coeur s’ouvre à ta voix din Samson şi Dalila

A. Scarlatti - Cinci arii antice

Fr. Schubert - Păstrăvul, Serenada, Ave Maria

R. Schumann - ciclurile de lieduri Liederkreis, Frauenliebe und

leben, Dichterliebe

R. Strauss - Morgen, Zueignung

A. Thomas - Mignon Romanze din Mignon

G. Verdi - Arie din Don Carlo

H. Wolf - Verborgenheit, Der Gärtner

literatura muzicală autohtonă:

Tiberiu Brediceanu - Bade, pentru ochii tăi, Floricică de pe apă, Vai,

bădiţă, dragi ne-avem, Cine m-aude cântând

Felicia Donceanu - Pledoarii lirice din Omar Khayyam

George Enescu - Aux damoyselles paresseuses d’escrire a leurs

amys, Languir me fais…

Theodor Grigoriu - Scrisoare către păsări a Sf. Francisc din Assisi

Mihail Jora - Păstrează

Doru Popovici - Cântec vechi

Laurenţiu Profeta - Artiştii

George Stephănescu - Mândruliţă de la munte

59

Dan Voiculescu - Trei cântece pentru soprană şi un ansamblu de

cameră, pe versuri de Emil Isac şi Nicolae Labiş,

Două lieduri pentru bariton (Gol, Odă Soarelui), pe

versuri de Nicolae Labiş, Cântece simple, pe versuri

de Nichita Stănescu, Să ne iubim ca florile Trei

lieduri, pe versuri de Nichita Stănescu

Colaboratori – listă selectivă:

De-a lungul carierei sale pianistice, Dan Voiculescu a colaborat cu

dirijorii Emil Simon şi Vito Clemente, violoniştii Dieter Schuller şi Paul

Schuller jun., violoncelistul Hans Markus, oboistul Martin Szöverdi şi pianiştii

Parádi Gyöngy şi Rónai Ştefan. A susţinut concerte alături de soliştii vocali

Agneta Kriza, Dan Serbac, Alexandru Fărcaş, Mihaela Agachi, Pompei

Hărăşteanu şi Cristina Radu.

Apariţii scenice128 – listă selectivă:

3 septembrie 1961 – Casa Municipală Sighişoara, Recital de muzică de

cameră

29 martie 1963 – Sala Mare a Casei Universitarilor Cluj, Concert

simfonic J. S. Bach

7 aprilie 1963

19 iunie 1963

– CMGD – Producţia absolvenţilor

– Sala Mare a Casei Universitarilor Cluj, Concert

simfonic dat de soliştii absolvenţi acompaniaţi de

Orchestra Filarmonicii de Stat

1 septembrie 1963 – Sala Liceului German, Sighişoara, Recital de pian

Dan Voiculescu

128 preluate de pe programele de sală găsite la FST.

60

19 decembrie 1963

– CMGD, Producţia clasei de compoziţie Sigismund

Toduţă - anul VI

1 iunie 1964 – Sala festivă a CMGD, Recital al cadrelor didactice

tinere (compozitori şi interpreţi)

7 aprilie 1965 – CMGD, Recital de pian, Ileana Jánki şi Dan

Voiculescu

decembrie 1965 – Seară comemorativă Nicolae Labiş, Palatul

Culturii, Cluj129

februarie 1981 – Casa de Cultură Municipală, Oradea, Medalion

Dan Voiculescu

12 octombrie 1993 – Toamna muzicală clujeană, Panoramic

componistic contemporan II – Din creaţia

compozitorilor clujeni, AMGD

27 mai 1995 – Autorenkonzert, Klavierhaus Hermann,

Trossingen

28 mai 1995 – Autorenkonzert, Schloß Hohenstein

2 noiembrie 1997 – Portret componistic Jerry Sieg (SUA)130, AMGD

22 august 1999 – Festival Internazionale di opere da camera131,

Bitonto

24 august 1999 – Concerto vocale-strumentale Mihaela Agachi –

Dan Voiculescu, Comune di Bitonto, Italia


componistic contemporan I, AMGD

8 noiembrie 2000 – Toamna muzicală clujeană, Panoramic

componistic contemporan (concert dedicat

129 Arhiva AMGD, din dosarul de cadre nr. 121/12. 130 Dan Voiculescu – dirijor (Episode II pentru cvintet de suflători). 131 Dan Voiculescu – maestro a cembalo ( T. Traetta – Le serve rivali).

61

aniversării a 80 de ani de la înfiinţarea UCMR),

AMGD

7 iunie 2000

– Chişinău – Profil de creaţie Dan Voiculescu la 60

de ani de la naştere, prezintă Ion Păcuraru,

muzicolog132

8 decembrie 2001 – UCMR, Fundaţia George Enescu, Aula Palatului

Cantacuzino, Concert-audiţie de muzică

românească, prezintă Loredana Baltazar

28 februarie 2002 – Cercul Militar Naţional, Concert-lecţie cu tema:

Tematica de inspiraţie istorică în muzica

românească şi universală, prezentarea şi conducerea

muzicală: Doru Popovici

12 mai 2002 – Festivalul şi Concursul Naţional de Interpretare a

Liedului Ionel Perlea Slobozia, Recital Mihaela

Agachi – Dan Voiculescu, Melodii franceze de

dragoste, sec. XX,

14 iunie 2003 – Rümanisches Kulturinstitut Titu Maiorescu,

Berlin, Concert de arii şi lieduri cu mezzosoprana

Mihaela Agachi


Liedului Ionel Perlea, Sala de spectacol a Centrului

Cultural UNESCO Ionel Perlea – Slobozia, Mihaela

Agachi – Dan Voiculescu

2 iunie 2004 – Ateneul Român, Bucureşti, Seară de lieduri

Mihaela Agachi - Dan Voiculescu

15 iunie 2005 – Zilele Muzicii Contemporane, Bacău, Recital de

lieduri Mihaela Agachi – Dan Voiculescu

132 Dan Voiculescu apare şi ca interpret, dar nu se precizează repertoriul.

62


componistic contemporan, AMGD

7 aprilie 2005 – Opera Naţională Română Iaşi, Recital extraordinar

Mihaela Agachi – Dan Voiculescu

8 octombrie 2005 – Casa Municipală de Cultură Mihail Sadoveanu,

Paşcani Recital de lieduri şi arii din opere cu

mezzosoprana Mihaela Agachi

4 februarie 2006 – Muzeul Naţional George Enescu, UCMR,

Concert-audiţie Muzică şi poezie românească,

Mihaela Agachi – Dan Voiculescu

27 februarie 2006 – Sala Dalles, Bucureşti, Seară de lied şi oratoriu

Mihalea Agachi împreună cu clasa de lied şi oratoriu


Liedului Ionel Perlea, Sala de spectacol a Centrului

Cultural UNESCO Ionel Perlea – Slobozia, Mihaela

Agachi, Dan Voiculescu

18 martie 2006 – Filarmonica Banatul din Timişoara – Recital de

lied

16 ianuarie 2009 – Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, Sala

George Enescu, Concert aniversar Grigore

Constantinescu

6 iulie 2009 – UCMR, Aula Palatului Cantacuzino, Un deceniu

de muzică şi poezie românească

Înregistrări cu pianistul Dan Voiculescu

din creaţia proprie:

În Arhiva Dan Voiculescu există următoarele documente

interpretative, care au fost transferate de pe bandă de magnetofon în format

63

digital (mp3), prin bunăvoinţa şi străduinţa profesorului Mihai Ghircoiaşiu,

secretarul ştiinţific al Fundaţiei Sigismund Toduţă:

Sonata nr. 1 pentru pian, înregistrare Radio Bucureşti, 1968

5 Fabule pentru pian, înregistrare Radio Bucureşti, 1968

Sonanţe pentru pian, CMGD, Cluj, 1968

Toccata piano, CMGD, Cluj, Toamna Muzicală Clujeană, 1989

Toccata armonica133

Toccata armonica, interpretată în cadrul emisiunii Amfiteatrul

muzelor – Ilinca Dumitrescu şi invitaţii săi: Dan Voiculescu,

Fundaţia România de mâine, Televiziunea România de mâine,

Bucureşti, 18.01.2009 (pe suport DVD)

Carte fără sfârşit, volumul I – citire la pian134

La studioul acustic al AMGD am mai găsit următoarele înregistrări cu

piese din creaţia proprie, care, de asemenea datorită domnului Mihai

Ghircoiaşiu, sunt acum în format digital (mp3):

Sonatina pentru oboi şi pian135, alături de Martin Szövérdi – nu

avem data în fişa de la Studio, dar este posibil să fie Joi, 19

decembrie 1963 - CMGD, Producţia clasei de compoziţie anul VI,

clasa prof. Sigismund Toduţă (din programele de sală găsite la

ADV)

5 Fabule pentru pian136 – nu avem data în fişa de la Studio

Trei cântece pe versuri de Nicolae Labiş, pentru soprană şi pian137,

alături de Agneta Kriza – nu avem data în fişa de la Studio

133 pe coperta benzii nu există informaţii privind data şi locul interpretării piesei. 134 este vorba despre o înregistrare făcută de însuşi Dan Voiculescu, o parcurgere a întregului volum cu prezentarea titlurilor pieselor. 135 B724 şi B790. 136 B724. 137 B724 şi B790.

64

Două cântece pentru bariton şi pian, pe versuri de Nicolae Labiş138

, alături de Dan Serbac – nu avem data în fişa de la Studio

Sonanţe pentru pian139, CMGD, Cluj, Recital de muzică

contemporană, 24 iunie 1970

din repertoriul universal:

Recital vocal-instrumental cu mezzosoprana Mihaela Agachi, Zilele

Muzicii Contemporane, Bacău, 15 iunie 2004 (pe suport CD)

Recital vocal-instrumental cu mezzosoprana Mihaela Agachi, în

emisiunea Maeştri ai artei interpretative româneşti: Mihaela Agachi,

realizator Alex Vasiliu, Holul Teatrului Naţional Vasile Alecsandri,

Iaşi, o producţie TVR Iaşi pentru TVR Cultural, 2005 (pe suport

DVD)

Apariţie scenică în emisiunea Amfiteatrul muzelor – Ilinca

Dumitrescu şi invitaţii săi: Dan Voiculescu, Fundaţia România de

mâine, Televiziunea România de mâine, Bucureşti, 18.01.2009 (pe

suport DVD)

138 B790. 139 B1961.

67

Partea a doua

68

Cuvântul lui Dan Voiculescu

...vreau să grăiesc semenilor şi urmaşilor,

chemându-i la a fi mai buni140

Pe parcursul vieţii sale Dan Voiculescu a vorbit în repetate ocazii

despre coordonatele creaţiei sale: gândirea polifonică, preocuparea pentru

construcţie şi simetrie, aple-

carea spre genul miniatural şi,

nu în ultimul rând, dorinţa

păstrării unei certe muzi-

calităţi. Pe de o parte aceste

documente sunt greu accesi-

bile, iar pe de altă parte ele

reprezintă cea mai autorizată

sursă de orientare a cerce-

tătorului în universul sonor al

compozitorului.

Dan Voiculescu prezentându-şi volumul

Canonica141

Astfel considerăm oportună alcătuirea unei antologii selective, ca

fundament al abordării creaţiei sale atât în plan interpretativ cât şi analitic.

140 Mirela Zafiri – Dan Voiculescu – ultimul interviu, revista electronică No.14 PlusMinus Contemporary Music Journal, nr. 13/August 2010. 141 ADV, cutia 9; fotografia a fost realizată în emisiunea Amfiteatrul muzelor – Ilinca

Dumitrescu şi invitaţii săi: Dan Voiculescu, Fundaţia România de mâine, Televiziunea România

de mâine, Bucureşti, 18.01.2009.

69

citat din Jurnalul de creaţie142

Totuşi, dacă e să răspundem la întrebarea: „Care este forma

caracteristică secolului nostru?”, răspunsul cred că nu poate fi decât:

„piesa!, piesa instrumentală sau piesa simfonică, într-o impresionantă

mulţime de variante de concepţie.

Specializare şi largviziune în muzică143

[…] adevăratul compozitor de azi nu va încerca să se eschiveze din

drumul muzicii – prin adaptarea experimentelor sterile şi aride, rupând

complet cu tradiţia – ci i se va alătura cu toate puterile sale.

Certitudini viitoare144

[…] Pentru mine, anul 1965 a fost un an destul de bogat în evenimente

profesionale. Simfonia ostinato (executată la Târgu Mureş şi Cluj), o

serie de lieduri, Sonata pentru pian şi alte lucrări instrumentale

interpretate în diferite concerte, au fost tot atâtea prilejuri de verificare

în faţa publicului, mi-au dat întotdeauna de gândit asupra mijloacelor

componistice folosite, asupra accesibilităţii contemporane etc. Sper ca

linia căutărilor unui limbaj din ce în ce mai personal să fie continuată

în lucrările următoare […].

Michaela Caranica-Fulea – Cu Dan Voiculescu despre şcoala lui

Stockhausen145

M. C-F.: Ce v-a învăţat compozitorul Stockhausen?

D.V.: În primul rând, procesul de construcţie al unei lucrări, văzut, în

142 ADV. 143 1964-1965, ADV, cutia 51, biblioraft I. 144 ziarul Făclia, Cluj-Napoca, 31 decembrie, 1965, rubrica Gânduri pentru noul an. 145 revista Tribuna, nr. 45, 9 noiembrie 1972, Cluj-Napoca, pag. 11.

70

sens arhitectonic, ca un proces de planificare al tuturor evenimentelor

sonore.

M. C-F.: Este ceea ce numea, în alţi termeni, şi Hindemith când se

referea la „viziunea de ansamblu” a lucrării şi – aşa cum îmi spuneaţi

acum un an – o lucrare în acest sens concepută, e apriori făcută. În

legătură cu forma muzicală – am ascultat adineaori Muzica Dvs. pentru

coarde ce face apel la o formă deschisă cu variaţiuni, cu dinamizări ale

unei structuri ternare – ce alte soluţii mai întrezăriţi?

D.V.: Mi se pare, aşa cum spunea şi Stockhausen – că astăzi forma nu

mai poate fi considerată ca element central. Ceea ce contează în primul

rând este tocmai procesul iniţial de planificare a evenimentelor sonore

de care aminteam înainte. Din acest control arhitectonic logic rezultă,

de fapt, forma […].

M. C-F.: Aţi lucrat cu Stockhausen şi la un studio electronic?

D.V.: Nu, am lucrat pe cont propriu la lucrarea mea Reliefuri, de altfel

singura compusă în R.F. a Germaniei, lucrare care mi-a luat un timp

enorm […]. Vă mărturisesc că optez pentru creaţia interpretată care,

cu toate neajunsurile ei, are ceva viu, tocmai datorită interpretării.

Muzică pentru coarde; cuvântul autorului146

[…] În fond, piesele simfonice libere sau serialiste, structuraliste sau

aleatorice, s-au dezvoltat în paralel cu noi încercări de actualizare a

formelor vechi. În căutarea ineditului - exprimat, să recunoaştem, cu

oarecare modestie, dacă ţinem cont de brevitatea ce caracterizează

muzica modernă – piesele simfonice par a tinde să incifreze un anumit

gen de simbolism, sensul ideatic evidenţiind de la lucrare la lucrare

146 notiţă în manuscris, nedatată, ADV; posibil să fie discursul pe care Dan Voiculescu l-a susţinut în Toamna muzicală clujeană 1972, existând şi o înregistrare din concert cu această lucrare.

71

articulări pe cât se poate noi, cu evitarea voită a tiparelor cunoscute

[…]. Simbolul piese pe care o veţi asculta în această seară, Muzică

pentru coarde (1971) este repetiţia: există repetări de sunete, de ritmuri

sau melodii, de armonii sau polifonii, de structuri întregi. Secvenţele

contrastante sau derivate (după un principiu variaţional liber) conduc

în jumătatea a doua a piesei la o gradaţie polifonică unde, prin prisma

unei polifonii de repetiţie, discursul se bazează pe convergenţa sau

divergenţa unor mici desene melodice. Tendinţa va fi aceea de întâlnire

a tuturor instrumentelor într-un sunet unic, ceea ce se întâmplă spre

sfârşit. Forma de arc conduce spre reluarea variată a introducerii, cu

rol de codă. Dincolo de detalii tehnice-constructive, doresc să cred că

piesa vehiculează un conţinut emoţional nou, încărcat de tensiunile

contemporane.

Reliefuri147

În anul universitar 1971-72 am beneficiat de o bursă de studii în

R.F.G., unde, datorită unui concurs favorabil de împrejurări, am avut

ocazia să urmez cursul de compoziţie al Prof. Karlheinz Stockhausen

şi să lucrez, în paralel, în Studioul electronic de la Saatliche

Hochschule für Musik din Köln. Rodul acestui stagiu în studioul

electronic nu a fost numai dobândirea unor cunoştinţe de electronică

muzicală, sau analiza unor creaţii, ci elaborarea şi realizarea unei

lucrări proprii, intitulată Reliefuri […]. Ideea acestei lucrări mi-a fost

sugerată de mişcarea muzicală, care este în esenţă un continuum de

reliefuri. În concepţia generală am încercat să sugerez relieful muzical

în mai multe planuri: melodic, polifonic, stereofonic şi formal […].

Realizarea tehnică a fost extrem de anevoioasă: ton cu ton, sau câteva

147 autoreferat, ianuarie, 1973, ADV.

72

grupuri de câteva sunete produse separat, după planurile amănunţite

pregătitoare. Apoi, după ce materialul sonor al unei structuri era

pregătit în întregime, se trecea la faza combinării, suprapunerii, lipirii,

dispunerii stereofonice. O partitură generală amănunţită nu există;

există doar planurile separate ale fiecărei secţiuni şi ale fiecărui strat

melodic […]. Lucrând nemijlocit la realizarea tehnică a acestei piese

electronice (împreună cu tehnicianul Albert Hoppenrath, sub

conducerea docentului Hans-Ulrich Humpert), am ajuns la concluzia

că muzica electronică oferă nu numai un larg câmp de investigaţie

pentru viitor, ci şi reale posibilităţi de realizare muzicală. Cum însă nu

dispun de şansa de a elabora o nouă lucrare în acest gen (posed însă

materialul sonor imprimat pe bandă, încă neprelucrat), consider că prin

lucrarea Reliefuri am depăşit o fază de experiment, realizând o muzică

în care mă pot recunoaşte, în care văd şi calităţi, dar şi lipsuri […].

pentru Crenguţa Goilă148

Între alte lucrări pianistice (Fabule, Dialoguri, Sonata, Spirale,

Crochiuri, trei Toccate, precum şi cele 3 volume de educaţie pianistică

intitulate Carte fără sfârşit, piesa Sonanţe (1968) are o coloratură

modernă. Scriitura fără bare de măsură, bazată pe microstructuri de bar

(a a b) apelează la mari contraste dinamice şi de registru, ca şi de

factură pianistică. Forma se constituie tot ternar A-A-B, subtitlurile

indicând derivaţia din tragedia antică: Stropha – Antistropha – Epoda.

Antistropha reia variat conţinutul strophei, iar epoda are rol conclusiv.

148 notiţă găsită în ADV, scrisă de mână de către Dan Voiculescu pentru Crenguţa Goilă (Mexico City), aprilie, 1997.

73

Oleg Garaz – De vorbă cu compozitorul Dan Voiculescu149

O.G.: Domnule compozitor Dan Voiculescu, ce este pentru Dvs.

contrapunctul atât ca tip sintactic, dar şi ca tehnică de compoziţie, dacă

ne gândim la esoterismul implicit pe care îl comportă acest tip de

gândire muzicală?

D.V.: Consider gândirea polifonică (sau contrapunctică) drept o cale

de exprimare muzicală complexă. Incluzând aspecte de contrast între

două sau mai multe planuri, de imitaţie – în sensul unificării unei

ţesături – sau de operare cu inversiune de planuri, conceptul polifonic

a evoluat în secolul nostru spre domenii noi, compatibile cu cuceririle

exprimate în alte arte sau ştiinţe. Astfel noi operăm azi cu termeni ca

polimodalism, poliritmie, polifonie de grup, poantilism, textură

(polifonie de mase), heterofonie. Este evident deci un sens de

modernizare a vechilor concepte sintactice exprimabile în scriitura

muzicală.

O.G.: Consistenţa unei personalităţi creatoare o deducem din

consistenţa “produsului” artistic pe care îl realizează. Care este, în

acest sens, “harta” lumii pe care o materializează compozitorul Dan

Voiculescu? Care sunt accentele pur individuale pe care le aduceţi în

structurarea triadei gen-formă-stil? […]

D.V.: Datorez foarte mult personalităţilor în preajma cărora m-am

format […]. Evoluţia este o condiţie primordială a creaţiei. În

condiţiile în care ne este accesibil doar în parte fondul componistic

contemporan, selectivitatea – şi ea supusă riscului şi aleatoriului –

devine subînţeleasă. Am scris destul de mult, de la operă şi lucrări

simfonice, până la miniatura corală sau instrumentală. Poate cu o prea

mare aplecare spre genul miniatural. În funcţie de gen, de

149 revista Tribuna, Nr.11-12, 16-31 martie 1999, Cluj-Napoca.

74

accesibilitate, particularităţile de limbaj şi formă se desprind cu o

oarecare claritate. Modalismul şi coloratura folclorică s-au sublimat

mult, iar pe de-altă parte, dacă în lucrările de tinereţe tindeam spre

formele deschise, fără reprize, în cele din ultimii ani am învăţat să

apreciez principiul constructiv permeabil la reluarea variată, la

insistenţa pe unele celule redate repetitiv, pentru a deveni

memorizabile. Iubesc de asemenea principiul simetriei. Aleatorismul

l-am cultivat mai puţin; se poate găsi, în diferite configurări, în unele

piese din Carte fără sfârşit (în 3 volume) dedicată educaţiei pianistice,

în scopul stimulării creativităţii copilului. Acolo ajung chiar şi la Text-

Musik, adică la muzica descrisă în cuvinte. Nu sunt adeptul unor

maniere unice şi nici al unei căutate originalităţi. Permeabil la orice

sugestii, un compozitor trebuie să fie capabil să realizeze lucrări în

orice gen […].

O.G.: În contextul muzicii culte româneşti, începând din anii ’60 s-au

impus două „câmpuri” de forţă: tradiţionalismul „bicefal” post-

enescian şi post-bartokian şi radicalizarea tendinţelor avangardiste –

post-serialism, aleatorism şi, ce este mai important, noua valoare pe

care o capătă tehnica eterofonă. Care este acel echilibru „just” între

tradiţie şi inovaţie, pe care îl instauraţi prin ceea ce compuneţi? Ce este,

în economia creaţiei Dvs., opera Cântăreaţa cheală şi liedurile pe texte

de poeţi români şi, pe de altă parte, vocalitatea scenic operistică şi

instrumentalitatea pură – ciclul de piese Carte fără sfârşit?

D.V.: […] În lucrările mele m-am străduit să păstrez un echilibru între

tradiţie şi inovaţie. Undeva îmi repugnă tot atât de mult epigonismul

ca şi epatarea, bravada. Cântăreaţa cheală reprezintă în sine o excepţie

prin polistilismul de care face uz – generat de alienarea personajelor,

de critica acerbă pe care o aduce Eugen Ionescu la adresa lipsei de

temeinicie […]. Apelarea la o mare diversitate tehnică, de multe ori de

75

o certă modernitate, este undeva subînţeleasă într-o lucrare de

asemenea dimensiuni, căci altfel s-ar cădea în păcatul macromiei.

Desigur, lumea liedului este de o cu totul altă factură: am căutat valenţe

muzicale încifrate în versuri semnate de Blaga, Labiş, Sorescu,

Stănescu. Nuanţa lor lirico-filosofică m-a atras în mod deosebit, pentru

că prezintă congruenţe multiple cu limbajul contorsionat modern […].

Pentru instrumentalitate există desigur alte preocupări – poate cele mai

importante în privinţa evoluţiei limbajului. Atât în ciclurile de sonate

pentru flaut sau oboi, cât şi în cele pianistice de la Fabule şi Dialoguri

până la Sonanţe şi cele trei Toccate. Cartea fără sfârşit e un ciclu de

trei volume de educaţie pianistică, în care se vizează o lărgire a

spectrului tematic şi tehnic de la ancestral spre modern. Desigur că

muzica instrumentală are coordonate speciale, dat fiind că dispunem

de interpreţi cu o excepţională pregătire profesională şi cu larg orizont

stilistic […].

Liliana Constantinescu – Compozitorul Dan Voiculescu şi opţiunea lui George

Enescu150

[...] Am ales Eugen Ionesco şi Cântăreaţa cheală dintr-un prim impuls

străfulgerător, încă din anii 1968-70, când a apărut prima dată în

revista Secolul XX, la două decenii după scrierea ei. Am intuit imediat

originalitatea viziunii, acuitatea criticii morale şi sociale pe care o face

Eugen Ionesco la adresa contemporaneităţii[...]. Există o sumedenie de

elemente specifice muzicale care fac posibilă transpunerea operistică a

unui asemenea text. Am apelat la polistilism: de la limbajul modern,

general, au loc sumedenie de alunecări spre alte stiluri, în scopul

sublinierii comicului, existând colţuri mozartiene, bachiene, raveliene,

150 revista Melos, pag. 22-23, martie 2005, Bucureşti.

76

musorgskiene, de romanţă sau chiar de cântec popular, tocmai acolo

unde nu te aştepţi. Spre final, pentru sublinierea degringoladei

personajelor, am apelat la repetări stângace de silabe (bâlbâieli). E

fructificată o întreagă tipologie de procedee de Sprechgesang, pe lângă

cântatul declamativ, sau e solicitată chiar şi contribuţia interpreţilor în

câteva momente aleatoare. Unitatea discursului muzical se obţine prin

câteva idei muzicale-cheie, care sunt valorificate variaţional [...].

Drama muzicii moderne151

E foarte greu de spus, în puţine cuvinte, într-un timp limitat, ce-ai făcut

într-o viaţă de om […]. Voi începe cu câteva consideraţii asupra

dramei muzicii moderne, şi abia spre sfârşit vă voi spune câte ceva

despre lucrările proprii […].

«Am dreptul să scriu muzică, sau nu? Oare nu greşesc încercând

afirmarea în acest domeniu?» Acestea ramân întrebări existenţiale.

Probabil nici când îţi dai sufletul nu ştii dacă ai făcut bine că ai abordat

scrisul sau, dimpotrivă, trebuia să încerci o afirmare într-un alt plan, în

deplinătatea forţelor – desigur - , dar care să nu implice întratât

creativitatea. Căci creativitatea este cel mai vulnerabil lucru în

domeniul artistic. Aşa cum am fost crescut, în lumea şcolii maestrului

Sigismund Toduţă, la Cluj, creativitatea înseamnă bunul suprem în

artă. Îmi aduc aminte că şi una dintre profesoarele de pian ale

Conservatorului din Cluj – Dna Ana Voileanu-Nicoară – mi-a spus

acelaşi lucru: dacă poţi scrie, dacă poţi concepe muzică, tinzi spre

superlativul domeniului muzical. A avut dreptate[…].

151 Discursul aniversar introductiv din cadrul simpozionului dedicat personalităţii sale, Braşov, 2005.

77

Azi e foarte greu de selectat între atâtea tendinţe. Să scrii muzică

organizată strict serial (à la Schoenberg, à la Webern) sau muzică

matematizată, controlată stochastic, à la Xenakis? Să scrii muzică

improvizatorică, să scrii muzică minimală?...E foarte greu să poţi

răspunde cu mâna pe inimă la asemenea întrebări. A adera la o singură

direcţie stilistică e aproape imposibil astăzi. Şi totuşi creația presupune

selectivitate […].

Cred însă în exprimarea lui Paul Hindemith, care deosebea muzica

„pentru folosinţă uzuală” (Gebrauchmusik) – destinată uzului cotidian,

laturii formative, educaţiei – de muzica superioară, profesională, un fel

de „artă pentru artă” […].

Fiind invitat să vă prezint câteva dintre lucrările proprii, am considerat

util să aduc dintre cele editate. Iată 4 volume de piese corale polifonice

pentru copii, fiecare cu un alt titlu şi cuprinzând câte 20 piese […].

Creaţia pianistică a fost un domeniu predilect. Începând din anii

studenţiei şi imediat după absolvire am scris Fabule şi Dialoguri

(cicluri conţinând câte cinci piese), o Sonată, Spirale – un ciclu de trei

piese, apoi Sonanţe – o piesă foarte modernă, care se cântă şi astăzi

mult – ciclul Enunţuri şi un altul intitulat Canonica – o culegere de 24

de canoane („24” poate că este un omagiu lui Bach, deşi nu apar centri

tonali).

Mai amintesc cele 4 Toccate pentru pian: un gen de virtuozitate, de

strălucire. În Toccata piano, prima dintre acestea este, dimpotrivă,

foarte „retractilă”, cu sonorităţi estompate: se bazează pe repetiţii

foarte rapide, doar în p şi pp, ce construiesc sonorităţi cvasi-electronice

la început, după care se dezvoltă o idee secundă, care prilejuieşte

articularea unei forme libere de sonată. În Toccata armonica se

utilizează o grafie specială: cifrele dintre portative indică de câte ori

trebuie să se repete fiecare acord; într-un cuvânt explicativ am arătat

78

că această cifră este uşor variabilă; acordurile se repetă de un număr

asimetric de ori, care poate fi 4, 7, 5, 3, 9, 20...Vocea superioară a

acordurilor, decantată în procesul interpretativ, formează fraze

melodice ce se termină pe câte o notă cu fermata, unde cifra e

întotdeauna mai mare. Toccata a 4-a, pentru o mână, este de asemenea

extrem de pretenţioasă din punct de vedere tehnic […].

Cred cu tărie în legătura muzicii noastre contemporane cu tradiţiile

cele mai valoroase, cu ceea ce ne-au învăţat Bach şi Beethoven, Mozart

şi Brahms, care ne-au învăţat că trebuie să existe un flux muzical

sănătos, benefic, plăcut auzului, interesant. Cred în muzica frumoasă

şi expresivă din zilele noastre […].

prezentare Canonica152

[…] Prin această lucrare am recultivat, am readus în atenţie genul

vechi, dar niciodată dispărut, al canonului. Este pe de-o parte o specie

de scriitură, o tehnică de scriitură, şi pe de altă parte o formă [...].

Aceste 24 de canoane sunt realizate în cele mai diferite modalităţi.

Unele duc cu gândul la tehnica lui Bach – genialul compozitor al

Barocului, altele duc cu gândul la tehnici mai moderne, modal-seriale

sau modale-sintetice, modalism făcut de compozitor în timpul scrierii

şi care sunt şi colorate cu mici adaosuri intenţionat alese, pentru a face

muzicile astea - de altminteri mai aride - mai plăcute auzului, spiritului

ascultătorului […]. A cultiva canonul este, până la urmă, o faptă de artă

– dacă e făcut cu bun gust, cu oarecare meşteşug. Eu sper să fie şi

dramul de adevăr muzical, de frumuseţe expresivă în aceste lucrări.

152 Cuvânt înaintea recitalului Canonica – In memoriam Gerda Türk, 13 mai, 2008, Liceul de muzică Sigismund Toduţă Cluj, DVD.

79

Amfiteatrul muzelor - Ilinca Dumitrescu şi invitaţii săi: Dan Voiculescu153

[…] ciclul Canonica – e o carte întreagă, scrisă într-o tehnică specială

cum este cea de canon, a cărei structură este cât se poate de diferită de

la piesă la piesă. Sunt 24 de piese, 24 fiind un număr, o cifră

clasicizantă – omagiu lui Bach care a scris 24 de Preludii şi Fugi […].

Am ascultat un canon la unison154 – adică pe acelaşi ton, şi care se

numeşte Canon heterofonic. Este un fel de non-sens. Canonul

înseamnă regula cea mai desăvârşită, cea mai strict aplicată în scriitură

iar heterofonia înseamnă libertate ritmico-melodică în realizarea celei

de-a doua voci. Este o piesă realizată în stil românesc, ducând cu

gândul la cântecul lung, la atmosfera de doinire a spaţiului mioritic.

Fără să fie pastişă după Enescu […].

Canon cu variaţii – sunt 3 voci care se urmăresc canonic şi apar mereu

noi şi noi ipostaze ale unei unităţi melodico-ritmice exprimate variat

[…].

Canonica – este un omagiu canonului. Fiecare piesă din această carte

este făcută cu altă modalitate tehnică, sunt chiar şi modalităţi noi faţă

de ceea ce cunoaşte tradiţia (de exemplu Canon heterofonic) […].

Multe canoane sunt făcute cu o ştiinţă specială, cu axe de simetrie pe

care le cunoştea şi Bach la 1720-1730, în care planurile se inversează

în partea a doua faţă de partea întâi […].

Am un volum de patru toccate, din care am ales că o voi cânta pe a

treia, că îmi este mai la îndemână, ca să fiu sincer. Prima este foarte

dificilă, e Toccata piano, şi conţine nişte repetări ultra rapide şi cu

rezultante fonice aproape electronice, se apropie de muzica

electronică. Vă cânt Toccata armonica. Scriitura este cu totul specială.

153 emisiunea Amfiteatrul muzelor – Ilinca Dumitrescu şi invitaţii săi: Dan Voiculescu, Fundaţia România de mâine, Televiziunea România de mâine, Bucureşti, 18.01.2009. 154 interpretat în cadrul emisiunii de către pianista Oana Velcovici-Rădulescu.

80

O modalitate nouă de grafie: numai nişte acorduri - care îl contestă pe

polifonistul care era înainte comentat - acorduri între ale căror două

portative există cifre scrise cu caractere mici care indică de câte ori se

repetă acel acord. Totuşi legătura dintre această muzică prioritar

armonică şi gândirea să zicem folclorică sau gândirea melodică există:

vârfurile acordurilor creează linii melodice, care se încheie pe o notă

mai lungă, cu acordul repetat mai îndelung.

Mirela Zafiri – Dan Voiculescu – ultimul interviu155

M.Z.: Stimate Maestre, aş dori să ne spuneţi câteva cuvinte despre

gândurile încifrate în muzica Dvs.

D.V.: În funcţie de lucrare, mesajul se desprinde din spectrul tematic

abordat, încadrabil în categoriile estetice, de la liric la dramatic, de la

comic la tragic. Chiar şi în lucrările fără text transpar aceste elemente

de conţinut.

M.Z.: Văzute prin prisma ochilor autorului, ce ne puteţi spune despre

trăsăturile caracteristice, particulare ale operei Dvs.?

D.V.: Lucrările muzicale vorbesc de la sine. Probabil că există unele

particularităţi melodice, cu sublinieri ale aulodiei (în lucrările pentru

instrumente de suflat, solo), celule extrase din folclor, stilizate la rang

modern, armoniile îndrăzneţe dar încă inteligibile, diversitatea

polifoniilor şi heterofoniilor abordate. Sunt resorturi ce ţin de

muzicologie […].

M.Z.: S-a demonstrat că dacă poţi să-ţi focalizezi atenţia mai mult de

o fracţiune de secundă pe o formă gând – ea se materializează. Cumva,

creatorul depinde în concretizarea creaţiei sale, de intuiţia, fantezia,

155 publicat în revista electronică No.14 PlusMinus Contemporary Music Journal, nr. 13/August 2010.

81

puterea de concentrare şi bagajul tehnic, emoţional şi cultural al celui

ce-i expune publicului lucrarea. Ca interpretă de lied – unde

universurile se succed cu intensitatea şi rapiditatea fulgerului – mi-am

clădit o regulă proprie după care trăiesc o partitură, şi anume: Credinţa

interpretului induce publicului certitudinea adevărurilor

compozitorului. Prin prisma compozitorului, cum se vede această

legătură?

D.V.: Importanţa interpretului nu mai trebuie dovedită. El trebuie sa

fie foarte bine pregătit şi dornic de a stabili un contact psihologic cu

lumea compozitorului. Un interpret poate ridica mult o lucrare sau o

poate distruge, în unele cazuri, când nu-i înţelege mesajul şi nu dispune

de mijloacele tehnice de realizare. Compozitorul mizează întotdeauna

pe o decodificare justă şi pe o pronunţie clară a fiecărui fragment al

lucrării sale.

M.Z.: Cum vedeţi legătura interpret – compozitor? Ce aşteptări aveţi

de la interpret, câtă libertate de mişcare îi oferiţi – sau vă doriţi să-şi

ia?

D.V.: În funcţie de lucrare, se aşteaptă o mai mare sau mai mică

implicare participativă a interpretului. Am cultivat şi anumite forme de

muzici aleatorice, muzica descrisă în cuvinte etc., începând chiar de la

piese adresate etapei formative a celor mai mici muzicieni. Un interpret

care înţelege litera şi spiritul unei lucrări o va reda în condiţii credibile.

82

Cuvintele noastre...

Urmând pilda maestrului său, Sigismund

Toduță, și Dan Voiculescu este cel puțin „trei

într-unul”: compozitor, muzicolog și dascăl, o

personalitate foarte respectată a Clujului

muzical și nu numai.

Francisc László156

Maestrul Dan Voiculescu

În ziua de astăzi se foloseşte cu multă uşurinţă apelativul „maestru”,

deseori atribuindu-se unora care nu au nimic de-a face cu măiestria şi prea puţin

cu meseria. Maestru este acela care atinge cele mai înalte cote ale artei, ale

ştiinţei, ale meşteşugului pe care îl stăpâneşte şi-l împlineşte până la cele mai

discrete detalii. Dan Voiculescu a fost un veritabil maestru la catedră, în

compoziţie şi în muzicologie, şi era cumplit de sarcastic cu asemenea

pseudomaeştri.

Era atât de meticulos în corectura temelor de seminar la contrapunct,

încât atunci când nu avea ce-mi reproşa îmi reproşa că mi-a bătut vântul

codiţele de la note. La un examen de contrapunct mi-a dat nota 9 pentru că mi-

a depistat cvinte paralele la trecerea paginii. Cu toate acestea, amintirea pe care

i-o păstrez este una luminoasă şi plină de recunoştinţă. De ce? Pentru că, de

fiecare dată când aveam o dilemă de opţiune metodologică în demersurile mele

de cercetare muzicologică, apelam la înţelepciunea Maestrului şi drumul

cercetării mi se limpezea. Aceasta mai ales în perioada în care am abordat

156 László, Francisc - O autoritate artistică şi academică: Dan Voiculescu, în revista Melos,

Bucureşti, nr. 1-3/2000

83

cercetarea stilurilor regionale ale muzicii româneşti de tradiţie bizantină,

domeniu explorat doar de Gheorghe Ciobanu pentru a dovedi unitatea stilistică

a bizantinismului muzical românesc.

Dan Voiculescu îmi confirmase, în demersul metodologic de cercetare

stilistică a monodiei Bisericii Ortodoxe din vestul şi sudvestul României, cu

clar-viziunea sa, oportunitatea evaluării modale dintr-o perspectivă

muzicologică descătuşată de convenţii şi prejudecăţi de castă. Aşa am pătruns

enigmele interculturalităţii ce a dus la configurarea unor stiluri regionale atât

de personalizate, de frumoase şi valoroase, în muzica de tradiţie bizantină din

Ardeal şi Banat. A fost un demers fascinant, care mi-a adus şi bucurii şi multă

tristeţe...

Una dintre bucuriile cu care Dan Voiculescu mi-a binecuvântat

cercetarea aceasta a fost faptul că la un moment dat mi-a pus în braţe, la

UCMR, copia partiturii unicei Liturghii compusă de el, care mi s-a dezvăluit a

fi inspirată de glasurile stilului bisericesc arădean. Când l-am întrebat pe

Maestru de unde a luat glasurile din care s-a inspirat, a început să se apere cu

vehemenţă în faţa mea, spunând că sunt dintr-o colecţie veche de cântări

bisericeşti pe care i-a împrumutat-o Dl. Ciprian Para. Era colecţia foarte

valoroasă de cântări bisericeşti în stilul episcopului Ioan I. Papp al Aradului,

stil fixat pe partitură cu notaţia muzicală occidentală de profesorul Trifon

Lugojan. Aşa mi-a confirmat Maestrul Dan Voiculescu valoarea patrimonială

şi artistică a stilurilor regionale pe care m-a încurajat să le cercetez: prin

valorificarea lor componistică.

Maestrul Dan Voiculescu a fost foarte generos şi nepreţuit sfetnic în

consultanţa profesională pe care mi-a acordat-o. Omagiu MAESTRULUI.

Constanţa Cristescu

84

În amintirea lui Dan Voiculescu

Ce păcat că un om ca Dan Voiculescu a dispărut atât de repede dintre

noi... Un artist de inteligenţa, profunzimea, sensibilitatea, seriozitatea,

rafinamentul, într-un cuvânt complexitatea sa ar fi trebuit să trăiască până la

adânci bătrâneţi şi să ne fie alături în grelele bătălii muzicale şi ideatice ale

timpurilor învolburate pe care le trăim.

A făcut parte dintr-o generaţie de maeştri luminaţi, oameni cultivaţi şi

temeinici, care la rândul lor au învăţat de la clasicii muzicii româneşti,

transmiţând mai apoi minunata noastră artă tinerelor generaţii.

Om sensibil şi introvertit, a suportat cu greu loviturile destinului. Ne-

am reîntâlnit târziu, în anii maturităţii şi însingurării, şi ne-am împrietenit

imediat. Ne-a ajutat şi vecinătatea străzilor din cartierul Cotroceni şi prezenţa

unor prieteni comuni muzicieni. Aş fi avut încă multe de vorbit cu el, sunt

sigură că ne-am fi înţeles în continuare în multe privinţe. Ar fi trebuit să-i

interpretez lucrări, aşa cum i-am promis...

Am realizat însă împreună cu el un amplu spectacol TV cu public, ce

i-a fost dedicat (în cadrul emisiunii mele săptămânale „Ilinca Dumitrescu şi

invitaţii săi”, la Televiziunea „România de Mâine”). Am invitat, să-i fie

alături, un mănunchi de admirabili muzicieni. S-a vorbit, cu vervă şi sclipiri, s-

a cântat mult, s-au făcut zeci de fotografii. Dan a fost fermecător şi cred că a

fost fericit. O fotografie din timpul spectacolului nostru îşi găsise locul pe

peretele din biroul său.

Aşa vreau să mi-l amintesc, zâmbitor, luminos şi distins, cu părul alb,

bogat, în mână cu un buchet de orhidee mov, adus la finalul unui recital al meu

la Ateneul Român...

Ilinca Dumitrescu

Bucureşti, 29 august 2019

85

Dan Voiculescu – Filă din cronica întâlnirilor memorabile

Cum s-ar rostui rostirea în creuzetul mărturisirii despre cineva „cu putere de

destin” asupra ta?

Cum s-ar tângui cuvintele în canonul nostalgiei după cineva pe care l-ai

întâlnit prea târziu şi de care te-ai despărţit prea devreme?

„Clipa cea repede ce ni s-a dat...”

Despre Dan Voiculescu. Acum...

Despre trecut? Sau despre „trecere”...?

L-am întâlnit (abia) la 38 de ani, când „mă pregăteam” de vârsta

maturităţii. Venise la Iaşi pentru a participa la un Simpozion de Muzicologie.

Cu acea ocazie, mi-am exprimat dorinţa de a face un doctorat sub îndrumarea

sa, prilej de prezentare a unor compoziţii şi lucrări de muzicologie proprii. A

fost foarte impresionat de realizările şi preocupările mele de la acea vreme, dar,

în aceeaşi măsură, surprins de quasi-anonimatul în care mă complăcusem

(epoca Internetului era pe atunci „orizont de aşteptare”): „Unde l-aţi ţinut

ascuns atâta timp pe omul ăsta, domnilor?”, i-a întrebat - mai în glumă, mai în

serios - pe unii dintre decidenţii vremelnici ai instituţiei din care făceam parte,

încercând să împartă, diplomatic, povara responsabilităţii care mă apăsa.

Ceva mai târziu, după ce am descoperit prin experienţă directă

rigoarea, severitatea şi non-conformismul Maestrului, rememorarea

aprecierilor şi îndemnurilor primite în acea clipă de graţie – dar şi în

numeroasele scrisori, care ar merita cândva publicate – „mi-au dat aripi”, cum

se spune.

Au urmat anii doctoratului, prilej de încântare pentru mine, de această

dată. Cultura, talentul, creativitatea, meşteşugul componistic, vocaţia

pedagogică şi, nu în ultimul rând, nobleţea sufletească, omenia lui Dan

Voiculescu m-au cucerit.

86

Am asistat la minunatele sale cursuri de polifonie barocă, unde am avut

revelaţia unor abordări stilistice vizionare („chei” analitice-unicat!), însoţite la

tot pasul de „şarje” bachiene („memorate”, nu doar memorabile!) din

Clavecinul bine temperat, Ofranda muzicală sau Arta fugii.

L-am urmărit pe parcursul ineditelor „serate” de îndrumare doctorală,

oferind, până târziu, în noapte – cu o generozitate şi o tenacitate greu egalabile

– idei, soluţii, alternative, ancore bibliografice de profunzime, găsind, pentru

fiecare doctorand în parte firul salvator al „ieşirii din labirint”.

L-am însoţit, cu veneraţie, în lungi dezbateri colocviale despre creaţia

şi interpretarea muzicii contemporane, împărtăşindu-ne reciproc ideile şi, mai

ales, interogaţiile sau dilemele privitoare la experiment, avangardă,

postmodernism.

Dan Voiculescu a fost un „risipitor” de ofrande. Sensibil, receptiv,

grijuliu, ospitalier. Mentor dăruit şi prieten neclintit.

Odată, i-am dus o culegere de haiku-uri japoneze şi l-am rugat:

„Maestre, vă rog să alegeţi pentru mine metafora-aforism care credeţi că ar

trebui să-mi însoţească întreaga viaţă”. La următoarea întâlnire, m-a întâmpinat

în pragul casei, cu un zâmbet larg şi mi-a spus, de parcă ar fi vrut să arunce un

arc peste timp între prezent şi momentul primei noastre întâlniri: Dacă mergi,

mergi./ Dacă stai, stai./ Mai presus de orice,/ nu ezita.

Gheorghe Duţică

Să scriu...să scriu...

Cum să scriu și să descriu momente de viață? Ca pe o dedicație? Ca pe

o aducere aminte? Ca pe un omagiu? Toate acestea ar fi potrivite, căci timpul

în care am trăit și noi și el a fost un timp al prieteniei dintre doi muzicieni, doi

interpreți, un profesor și studentul său. Mai mult decât atât, o relație aproape

familială, prin evenimentele timpului din urmă.

87

Primul gând care sosește în amintirea lui Dan spune despre îndârjirea

de a duce la capăt o idee muzicală începută, doborând pe rând, cu

meticulozitate și răbdare fiecare obstacol, sub îndrumarea mentorului.

Apoi, muzica creată pentru noi, cei mari și mici, dedicată cu

generozitate. Păstrez sfertul de pagină pe care la botezul Stancăi a scris un

cântec de leagăn. Ciclul de 12 Hai-ku este poate partitura pe care am înțeles-o

cel mai bine din toate liedurile sale. Lucrarea reprezintă pentru noi o stare ce

generează multiple interpretări. Clipa de liniște, de reflexie, bucuria abstractă

a umbrei unui gând...iată ce reușește compozitorul Dan Voiculescu în

metamorfoza muzicală a poemelor japoneze.

Şi mai este amintirea prieteniei noastre, a sentimentului că ceva mai

mult decât apartenența la un loc anume ne lega. Bucuria oricărei revederi,

însoțită mereu de dispute în plan muzical (dar acesta era Dan, nu-i așa?). Dan

era din generația veche. Așa ne-a rămas în minte: cordial, bonom, curtenitor,

excesiv de politicos și...drag.

Bianca şi Remus Manoleanu

... lecția lui ”de ce?”

Dan Voiculescu a fost o apariție decisivă în viața mea. A fost prima

persoană care mi-a insuflat încrederea că trebuie să devin compozitor. Mi-l

amintesc exact așa cum este în aceste scrisori: într-un echilibrul seren între

pedagogul riguros, discipol al școlii de la Cluj și al lui Stockhausen, și artistul

plin de umanitate, care trata un copil de 9 ani care se juca de-a compoziția ca

pe un ”om de aceeași specialitate”. Dincolo de tehnici componistice și principii

teoretice pe care am avut privilegiul să le studiez la o vârstă atât de fragedă cu

unul dintre marii specialiști români în Bach, cea mai importantă lecție pe care

mi-a predat-o este lecția lui ”de ce?”. Dan Voiculescu spunea că un compozitor

trebuie să se întrebe la fiecare notă pe care o scrie ”de ce?”. Dialectica acestei

88

întrebări mă strunește încă să dau ce am mai bun, chiar și atunci când soluția

este ”de ce nu!”. La apusul epocii postmoderne a lui ”anything goes” poate că

progresul la o nouă paradigmă vine ca un răspuns la întrebarea purificatoare

pusă de Dan Voiculescu.

Vlad Hîrlav Maistorovici

Un om providențial

Compozitorul și profesorul Dan Voiculescu a avut un rol decisiv

pentru mine în alegerea Academiei de Muzică din Cluj pentru studiile

universitare, alegere care mi-a marcat destinul. L-am cunoscut la Brașov, la un

curs de vară, și ne-am simpatizat de la bun început. Scriam piese în stil

folcloric, „cu miros de brânză ciobănească”, cum zicea el, cu un ton ușor

persiflant. În perioada respectivă mă pregăteam să dau admitere la București,

la actuala UNMB. Profesorul Dan Voiculescu m-a fermecat cu căldura lui și

m-a convins să-mi schimb opțiunea. „O să vezi, lumea la Cluj e altfel...”. Pe

urmă, în mod ironic, s-a mutat de la Cluj... la București, dar, din fericire, măcar

apucasem să parcurgem împreună disciplina contrapunct și să mă bucur de el

ca profesor. Era un vrăjitor al predatului, nu simțeai când trece timpul, și era

un profesionist extrem de competent. La seminarii îi plăcea să-i ironizeze pe

studenți, dar cu prietenie, niciodată cu superioritate. (Ca să fiu complet sincer,

uneori mai exagera și devenea caustic și malițios: „Stați liniștit: de la nivelul

dumneavoastră nu se poate decât să progresați”, și altele asemenea, comentarii

care-i amuzau doar pe colegii împricinatului.) Se vedea că-i place să ne facă să

râdem. La un concert de muzică contemporană am făcut „greșeala” să mă așez,

în public, lângă el. Din boxe se auzea o piesă electroacustică (când dăm fapte,

nu dăm nume...) – care probabil că nu era pe gustul lui. „Chelie de idei”, zicea

el. A început să-mi „traducă” „acțiunea” piesei. „[Personajul] s-a trezit,...

acuma cască...” Bolboroselile și sunetele ciudate continuau. „Acuma își face o

89

cafea...”. Savura cu sadism chinul meu de a râde înfundat, încercând cu

disperare să nu deranjez spectatorii care ascultau cu religiozitate. Avea acest

spirit jucăuș, care se vede cel mai bine în creația lui pentru copii. A fost un om

minunat, care ne-a părăsit înainte să apuce să îmbătrânească, și care a plecat,

din păcate, cu sentimentul că ceea ce are de oferit nu mai este căutat. Mi-a spus

la un moment dat: „drama compozitorului din zilele noastre este că creează

ceva de care nimeni nu mai are nevoie”. Rămâne în sarcina noastră să

demonstrăm – dacă vrem și dacă putem – că n-a avut dreptate. Cartea Mirei

Gavriș este o contribuție importantă în acest sens.

Şerban Marcu

Un senior

Zece ani! E mult, e puțin? Greu de spus.

Pradă imperativelor prezentului imediat, memoria colectivă devine pe

zi ce trece mai perisabilă. O răscumpără memoria individuală, a fiecăruia dintre

noi, în care amintirile de preț stăruie, de parcă ar fi fost mai ieri...

Nu trec niciodată prin Saschiz, neînsoțit de umbra unui gând, a unei

aduceri aminte. Există ceva acolo care, de fiecare dată, mă face să-i întrezăresc

figura bine profilată, cu trăsături sculpturale, ferme și să-i aud glasul timbrat,

baritonal, ușor metalic.

L-am cunoscut pe Dan cu peste patruzeci de ani în urmă, la Iași, la

Săptămâna muzicii românești, o sărbătoare de primăvară, la care-și dădea

întâlnire floarea componisticii noastre. Făcea figură aparte în peisaj. Distins,

elegant, curtenitor, contrasta puternic cu alura boemă, nonconformistă a

multora dintre confrați. Mai târziu, în iarna lui ’81, pe un frig primordial, am

fost invitat la Cluj, împreună cu Viorel Munteanu, să ne prezentăm două lucrări

care tocmai fuseseră premiate. Atenția de care ne-am bucurat a fost

emoționantă. A doua zi, la Conservator, într-o întâlnire cu totul neprotocolară,

90

Dan și Hans (Peter Türk) ne-au încălzit înainte de drumul de întoarcere cu

câteva înghițituri de tărie strașnică, din cele două sticluțe extrase subversiv de

fiecare dintre ei din palton.

M-am revăzut cu Dan în câteva jurii naționale, apoi din nou la Iași, în

’89, când o lucrare a sa a fost distinsă cu premiul Eminescu.

Odată cu strămutarea mea la Cluj, ne vedeam destul de des în

Conservator. Nu de puține ori m-a invitat la el acasă, pe Argeș 13, întâlniri care

se prelungeau până seara târziu, în fața pianului, înconjurați de muzici dintre

cele mai diverse, între care și ale noastre – îi plăcea să-și împărtășească atât

certitudinile cât și îndoielile componistice – asupra cărora nu ne aflam

întotdeauna – dar fără supărare – în consonanță.

Ne-am bucurat împreună în câteva rânduri de ieșiri la iarbă verde.

Avea o Dacie albă, cam pauperă, în contrast cu pedanteria cu care se însoțea.

Odată, țin minte că ne-a dus pe mine și pe fetele mele – mici pe atunci, venite

la Cluj în vacanță – la Măguri Răcătău. O frumusețe de loc. Pasămite, îi

încolțise gândul de a-și lua o căsuță acolo, lucru ce s-a și întâmplat mai târziu.

Am surprins bucuria nedisimulată pe care o împărtășea alături de copii și în

același timp atracția pe care o exercita asupra lor. ”Nenea Dan” în sus, ”nenea

Dan” în jos, eu nu mai existam. Așa mi-am explicat atașamentul pe care l-a

manifestat cu consecvență în creație pentru genurile miniaturale – vocale,

instrumentale – dedicate celor mici.

Altfel, o fire neîmpăcată, tulburată de îndoieli, bântuită de demonii

perfecțiunii, ușor suspicioasă – mai cu seamă la adresa acelora dintre discipolii

săi care nu-i răsplăteau așteptările. Într-un cuvânt, o personalitate

contradictorie, un artist...

Educația aleasă, o instrucție riguroasă și o cultură solidă l-au făcut să

fie unul dintre puținii ”aleși” ai lui Sigismund Toduță, pe care la rândul său l-

a venerat. Fără să se ascundă în umbra ”Maestrului maeștrilor”, fără

epigonisme, a încercat și a izbutit să ducă mai departe, cu discreție și evlavie,

91

opera muzicologică și pedagogică a acestuia, atât în literă cât mai cu seamă în

spirit.

Dan Voiculescu aparține definitiv unei strălucite generații de

muzicieni clujeni care a înnobilat cultura muzicală românească. Iată de ce,

elogiez gestul tinerei, destoinicei și inimoasei Mira Gavriș, care vine să-mi

dezmintă spusa de la începutul acestor rânduri, cu privire la perisabilitatea

memoriei colective, și să-mi întărească credința în izbânda perenului asupra

efemerului.

Cristian Misievici

... temeinic aşezat în meseria sa ...

Mi-l amintesc pe Dan Voiculescu ca pe un exemplu al omului de

cultură academică: sobru, riguros, manierat, elevat în exprimare, doct. Un

maestru al contrapunctului, sintetizând experiența unei solide școli clujene a

acestei discipline (Marțian Negrea, Ioan Husti, Max Eisikovits, Liviu Comes),

căreia îi adăugă perspectivele întregitoare ale contemporaneității în tratatul său

propriu, sinteză de mare claritate ce excelează printr-un spirit de pătrundere și

analiză cu adevărat de invidiat – o carte ce ar trebui tradusă și dăruită unui larg

circuit internațional. Un compozitor temeinic așezat în meseria sa, evoluând pe

multiplele registre ale muzicii instrumentale și vocale. Un demn discipol al

maestrului său venerat, Sigismund Toduță, ale cărui învățăminte le vedem

astfel continuate, aprofundate și îmbogățite cu probitate și talent.

Adrian Pop

Să ne bucurăm...şi să ne rămână bucuria!

Spiritual, sensibil, galant - deosebit de manierat şi respectuos,

profesorul Dan Voiculescu m-a fascinat cândva, în anii studenţiei, mai ales în

92

perioada elaborării lucrării mele de diplomă (licenţă), avându-l ca asistent

coordonator. Seminariile de contrapunct dar mai ales întâlnirile de lucru le

aşteptam cu mare emoţie şi bucurie, având darul de a captiva şi stimula

eforturile mele timide şi anevoioase de formare muzicologică. Îmbina în mod

armonios şi miraculos cunoştinţele teoretice muzicale cu poezia, istoria,

filosofia, psihologia - cu frumuseţile a tot ce ne-nconjoară - provocări

irezistibile la dialoguri interesante şi interminabile, având acel dar, rar intâlnit,

de a face să dispară acel "zid invizibil" care se ridică, din păcate, deseori între

student şi profesor.

Maestrul îşi etala cu multă măiestrie consideraţiile foarte bine

organizate şi susţinute, cu multă răbdare, pricepere şi modestie, împărtăşindu-

şi deseori experienţa, crezul şi viziunea menirii profesorului, interpretului,

dirijorului şi compozitorului în lumea asta mare, dezvăluindu-şi oră de oră

complexitatea personalităţii sale, a calităţii de om, pedagog, compozitor şi

muzicolog. Mă consider una din cele mai norocoase profesoare de muzică,

având privilegiul să fi ales la repartiţie (la îndemnul maestrului, deşi aveam pe

listă licee pedagogice din ţară) şcoala generală din comuna sa natală, Saschiz

(Mureş).

Calitatea lui de om şi pedagog nu s-a dezminţit nici după ce am absolvit

Conservatorul, continuând să mă sfătuiască şi să-mi urmărească (de cele mai

multe ori fără ştiinţa mea) activitatea, trimiţându-mi continuu din cântecele sale

corale pentru copii, pe care le-am cântat pe diverse scene din ţară, în cadrul

concursurilor corale şcolare, exprimându-şi mereu bucuria prin scrisori,

telefoane şi vizite la Saschiz (cel puţin o dată pe an), întâlniri de suflet cu

cântecele sale... Vă mulţumesc încă o dată pentru gestul Dvs. fără egal pe care

l-aţi făcut, întru sărbătorirea absolvenţilor de acum 30 de ani. Ca muzician,

este o imensă bucurie să ştiu că în satul meu natal activează o formaţie atât de

bine cotată la concursurile corale şi că din repertoriul său fac parte piese pe

care le-am dedicat copiilor. Fie ca gestul Dvs. nobil, care m-a impresionat

93

până la lacrimi, să se întoarcă înzecit în sănătate, bucurii, fericire pentru Dvs.,

pentru toate cadrele didactice care îi instruiesc atât de frumos... îmi scria

maestrul într-o scrisoare din 19 iunie 1987, după întâlnirea promoţiei de 30 de

ani de la terminarea liceului (din Sighişoara), ocazie cu care l-am surprins la

ora de dirigenţie cu corul Toccatina (denumire inspirată dintr-o culegere),

cântându-i câteva cântece. Întâlnirile cu profesorul Dan Voiculescu au dovedit

mereu deosebita calitate de om, în primul rând, sensibil faţă de frumos şi

original, faţă de bucuriile dar şi necazurile celor din jur. Ca pedagog, deşi foarte

apropiat faţă de studenţi, a fost foarte exigent, în primul rând faţă de el însuşi

dar şi faţă de învăţăceii lui, sprijinindu-i cu toate puterile şi mijloacele.

Îndemnul lui la fiecare despărţire Să ne bucurăm ...şi să ne rămână bucuria ...

- consemnat melodic şi pe o partitură dedicată copiilor din Saschiz (Prin timp),

mi-a rămas crez în activitate şi viaţă.

Destinul a făcut ca ultimul lui drum să treacă tot prin Saschiz, cu ocazia

sărbătoririi a 700 de ani de atestare a comunei, pentru ca, la câteva zile după,

să-şi încheie TRECEREA ... dedicată în întregime cu multă iubire de oameni

şi frumos, pasiune şi devotament, MUZICII!

Celita Sechel

Intelectualul „bine temperat”

Desăvârșita îmbinare dintre competență și politețe este marca

specifică, aș spune, a personalității compozitorului Dan Voiculescu. Ipostaza

de profesor este prima în care l-am cunoscut. Am avut privilegiul de a fi

membră într-o generație cu maeștri de excepție, în promoția 1979-1983:

Rodica Oană-Pop la istoria muzicii, Romeo Ghircoiașiu la muzicologie, Ștefan

Angi la estetica muzicii, Cornel Țăranu la armonie, Vasile Herman la forme

muzicale, Valentin Timaru la orchestrație, Imre Mokos la citire de partituri,

Mircea Țoca la istoria artelor. Toți cei enumerați erau „bine temperați” în

94

sensul pe care îl acord aici, acestei expresii – însă profesorul Dan Voiculescu

era neîntrecut. Plusul era voința sa fermă de a te face să devii un muzician

competent. Dacă tu nu știai încă ce vrei, de ce ai nevoie, el știa: să devii

profesionist. Și își investea întreaga energie pentru acest scop.

Ca studentă, am lucrat cu dânsul trei ani de contrapunct, în trei stiluri

diferite: palestrinian, bachian și în stilurile secolului XX. Pentru toate acestea,

profesorul Dan Voiculescu avea culegeri de sute de pagini cu materiale

publicate – fără munca sa nu am fi avut partituri și nici internet nu era încă, pe

atunci. Viziunea teoretică excelent sistematizată și analizele pe partitură se

completau cu verificarea exercițiilor de stil realizate de fiecare discipol. Alături

de câte o oră de curs, aveam câte o oră individuală de seminar, care se desfășura

la pian, muncind cot la cot – la propriu și la figurat – cu domnul Profesor. Știa

să se adapteze la nivelul de pregătire al fiecăruia și aveam senzația că efortul

său este mai mare decât al oricăruia dintre noi, pentru a ne face să ne depășim

limitele. Cu răbdare și politețe fără margini. Prin asemenea demersuri, domnul

Voiculescu era unic.

Așa se face că am optat să fac licența sub îndrumarea sa, susținând-o

în anul 1983. Elaborând un subiect despre genul și scriitura de fugă la Haydn,

Mozart și Beethoven, am experimentat o atitudine de parteneriat intelectual

fundamentat pe respect reciproc, cu o nemărginită disponibilitate și rigoare de

a verifica demersul meu muzicologic. Am învățat să confrunt opiniile

cercetătorilor anteriori, pe care să fundamentez viziunea proprie, am deprins

rigoarea terminologiei, precum și a formulării rezultatelor.

A urmat repartiția mea ca profesoară de educație muzicală, la o școală

generală din orașul Gherla. Până astăzi, foștii mei elevi mă recunosc când ne

vedem ocazional și îmi rememorează frânturi din piesele compozitorului Dan

Voiculescu, pe care au avut plăcerea să le învățăm cu corul de copii.

În ultimii doi-trei ani din perioada comunistă, domnul Profesor mi-a

încredințat efectuarea seminariilor pentru cursul său de contrapunct. Îi datorez

95

astfel, nu numai debutul meu în calitate de cadru didactic colaborator la

Conservatorul clujean, ci, mai ales, posibilitatea de a mă menține legată de

exigențe profesionale superioare.

Cartea fără sfârșit, pentru pian, a fost primul cadou pe care l-a primit

la naștere întâiul meu născut. Mă voi strădui să o perpetuez și urmașilor.

Trebuie să regretăm că, în societatea noastră aflată în deriva dintre comunism

și consumism, creația componistică a lui Dan Voiculescu și a generației sale

este, în mare parte și pe nedrept, cvasi-necunoscută.

Aplecarea compozitorului Dan Voiculescu către sensurile cuvintelor

sporesc înțelegerea valorii textelor de Eminescu, Blaga, Tudor Arghezi, Eugen

Ionescu, Nicolae Labiș, Nichita Stănescu, Marin Sorescu și a tuturor celor pe

care i-a pus pe muzică.

Studiile sale, între care cele despre Bach, Tommaso Traetta, Enescu,

Bartók, Șostakovici, Toduță, muzicalitatea versului eminescian și monografiile

despre genul de fugă la Bach, respectiv polifonia secolului XX rămân referințe

muzicologice importante.

Profesorul Dan Voiculescu a contribuit decisiv la devenirea mea ca

muzicolog. Deși astăzi, paradigma relațiilor unui cadru didactic cu studenții s-

a schimbat în mod esențial – în sensul că ele sunt mai colocviale, iar autoritatea

este pusă sub semnul întrebării –, încerc să adaptez la contemporaneitate felul

de a fi al celui care m-a modelat și îmi rămâne în suflet ca model al

intelectualului „bine temperat”: pe cât de doct, pe atât de amabil.

Elena Maria Şorban

Gândind la Dan...

Mă gândesc şi astăzi la Dan Voiculescu cu sufletul cuprins pe de o

parte de admiraţie pe de altă parte de regret că nu mai este printre noi.

96

Admiraţie faţă de sufletul lui gingaş, care a fost binecuvântat de cineva de

acolo de Sus, care l-a iubit şi care l-a ajutat să îşi ocrotească până la sfârșitul

vieții sufletul lui de copil. Copilul care trăieşte în frumusețea, inefabilul și

neprevăzutul jocului, care îți oferă în fiecare clipă mereu altceva, mereu ceva

nou. Aici a fost baza creativității lui, în lumea asta minunată a copilăriei, care

pe undeva se confundă cu intimitatea lumii noastre ...aşa pot să îmi explic de

ce a excelat în genurile miniaturale. Pentru că acolo era adevărul lui. Nu

întâmplător marii înţelepţi au spus: când nu mai suntem copii, am murit demult.

Îmi amintesc serile când venea la Bucureşti, eu fiind în vremea

respectivă profesor la Buftea. Nu stătea la hotel, ci venea la mine şi discutam

până ne prindea geana răsăritului zilei de mâine. Una dintre discuțiile centrale

era tocmai liedul Moartea şi Fata al lui Schubert şi în acele momente am

surprins faptul că în gândirea, mentalitatea germană, moartea era EL, iar EA,

fata neliniștită, disperată, îi spune: îndepărtează-te, fugi..nu vezi că eu sunt

tânără? du-te, nu te apropia! Moartea îi răspunde: dă-mi mâna ta, tu chip

frumos şi blând. Îţi sunt prieten, nu duşman. În braţele mele iţi vei găsi

liniştea...

În veşnicia sa, muzica lui Dan Voiculescu rămâne imaginea frumuseții

copilăriei.

Valentin Timaru

Amintiri despre Dan Voiculescu

Pe Dan Voiculescu l-am cunoscut abia din clipa în care urma primul

an de compoziţie (1960) la clasa Maestrului Sigismund Toduţă. Ştiind că peste

un an voi fi şi eu discipolul Maestrului, l-am pândit adesea pe Dan după ora lui

de compoziţie, ca să aflu cum a fost şi la ce m-aş putea şi eu aştepta pe viitor.

De atunci am legat o prietenie statornică, ce avea să dăinuie o viaţă întreagă.

Dan urma concomitent şi secţia de pian principal la „Conservatorul de Muzică

97

George Dima” (cum era pe atunci denumirea oficială a instituţiei), performanţă

egalată înaintea lui doar de Maestrul Toduţă însuşi şi de Cornel Ţăranu.

Multe evenimente fericite trăite împreună îmi stăruiesc în minte, fie că

erau culegerile de folclor din vacanţa de vară la Cojocna, fie că era prima

noastră călătorie în străinătate, la Toamna Muzicală din Varşovia sau ultima

mea vizită, împreună cu soţia mea Gerda, din vara penultimului său an de viaţă,

la cabana lui din munţi. Nu pot să uit concertele, în care interpreta în primă

audiţie absolută unele dintre creaţiile sale pentru pian (Fabule, Dialoguri,

Toccata armonica ş.a.) – interpretări care m-au uluit de fiecare dată, ca de altfel

şi concertul lui de absolvire ca solist al Concertului pentru pian şi orchestră în

la minor de Schumann.

Ca muzicolog, excela prin conştiinciozitate, chiar meticulozitate.

Printre altele îi datorăm una dintre cele mai exhaustive şi profunde cercetări

ale creaţiei bachiene (Fuga în creaţia lui J.S. Bach), lucrare ce ar merita o

traducere într-o limbă de circulaţie internaţională. Conştiinciozitatea lui se

manifesta şi în viaţa de zi cu zi – nu uita niciodată o promisiune sau vreo

obligaţie. A fost un prieten statornic şi generos. Ori de câte ori călătoream la

Bucureşti, mă aştepta în gară şi mă invita la el acasă, unde dispunea de o

frumoasă locuinţă în zona Cotroceniului, ducând o viaţă fericită alături de soţia

lui, mezzosoprana Mihaela Agachi. Această a treia căsnicie din viaţa lui

însemna totodată şi despărţirea de Cluj şi transferul lui la Universitatea

Naţională de Muzică din Bucureşti. Boala necruţătoare care i-a răpit soţia în

ianuarie 2007 l-a marcat profund. A mai găsit forţa să se îngrijească de

publicarea tezei ei de doctorat, însă insuficienţa lui cardiacă avea să-i curme şi

lui viaţa nu peste mult timp.

Multe dintre compoziţiile sale tipărite sau în manuscris mi le-a dăruit

în semn de afecţiune şi prietenie. Soţiei mele i-a dedicat chiar un volum întreg

destinat pedagogiei pianului (Canonica). O ultimă lucrare în manuscris am

primit-o cu poşta pe data de 30 august 2009 (Fantasia e fuga sulle pedale per

98

organo, „Pentru Erich Türk şi tatăl său, cu mult drag. Dan Voiculescu”), la o

zi după decesul său prematur! Proiectul unui concert pentru pian şi orchestră a

rămas nerealizat...

A iubit mult copiii, în primul rând bineînţeles pe fiica lui Irina, de care

îmi povestea la aproape fiecare dintre întâlnirile noastre şi de al cărei parcurs

profesional a fost mândru şi recunoscător sorţii. O mare parte a creaţiei sale

este chiar destinată copiilor.

Pentru cei ce l-au cunoscut sau au avut privilegiul de a fi fost unul

dintre prietenii lui, rămâne imaginea şi amintirea unui om generos, a unui

creator înzestrat cu har şi profunzime intelectuală.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Hans Peter Türk

Laudatio postum...

Prin prisma bogatului său catalog de creație și grație unei redutabile

cariere didactice de anvergură academică, asociem automat numele lui Dan

Voiculescu cu arta compoziției și pedagogia. Mai puțin cunoscută este însă

activitatea sa în sfera formării unor studenți într-o ramură, să o numim

adiacentă: muzicologia.

Am avut privilegiul de a-l avea ca îndrumător direct pe profesorul Dan

Voiculescu pe întreg parcursul ciclului universitar în profesia aleasă (licență,

master, doctorat), fiind, de fapt, unicul muzicolog pe care domnia sa l-a format

etapă cu etapă. Privit retrospectiv, parcursul acelor ani (1989 - 2002) se

profilează ca un act de inițiere, în care ingredientele indispensabile au fost

mereu seriozitatea demersului de cercetare, sondarea profunzimilor și

inventarierea minuțioasă a detaliilor. Pentru artist, contribuția unui muzicolog

se valida doar dacă ea devenea sinonimul unui proces alchimic; el pornea de la

forarea resorturilor intime ale fenomenului muzical, traversa laborioase stadii

99

de analiză și prelucrare, pentru ca, în cele din urmă, să ia forma volatilă a

cuvintelor. Totul devenea un mecanism fascinant de extragere a esențelor și de

găsire a acelui ”grăunte de aur”, ambalat apoi, cu grijă, într-o exprimare

plastică, vegheată de o strictețe a redactării textelor, în numele clarității. Nu

erau acceptate fandările inutile, piruetele verbale gratuite sau diluarea

mesajului prin adaosuri sterile, iar impostura profesională ar fi fost aspru

taxată. Vorbirea și scrierea despre muzică trebuia să se situeze la cotele cele

mai înalte și să oglindească, la rezoluție maximă, ”obiectul” cercetat. A fost,

fără îndoială, o școală veritabilă, cu exigențe mari, fără rabat la calitate.

Mai presus de ucenicia muzicologică în sine, se situează însă o altă

dimensiune: etica profesională și verticalitatea morală, lecțiile cele mai de preț

primite de la îndrumătorul meu. Cu acest valoros bagaj, navighez și acum în

vasta profesie de muzicolog, iar la momente de cumpănă, când poate traiectoria

nu se lasă ușor găsită, mă gândesc la profesorul meu ca la un ”nord” profesional

și îmi recalibrez busola.

Bianca Ţiplea Temeş

100

Consecventa

Dan Voiculescu s-a manifestat plenar în toate domeniile muzicale, cu

neobosită pasiune şi putere de muncă. Rezultatele de excepţie ale unei activităţi

pluridimensionale îl plasează pe poziţia unui veritabil maestru, un model de

profesionalism și devotament demn de a fi cunoscut. Este ceea ce ne propunem

în primul rând cu această carte, care concentrează documente și informații

autentice privind întreaga sa creație. Mai apoi, îndrăznim să sperăm că acest

volum va fi un punct pornire, o sursă bibliografică consistentă, care să

servească unor viitoare cercetări…

Nu în ultimul rând, dorim să mulţumim tuturor celor care ne-au însoţit

în acest demers, ne-au încurajat şi ne-au fost alături, salutând cu entuziasm şi

încredere ideea noastră; în special Irinei Voiculescu şi mentorului nostru,

Cristian Misievici.

101

Bibliografie

Anghel, Irinel - Orientări, direcţii, curente ale muzicii româneşti din a

doua jumătate a sec. 20, Editura Muzicală, Bucureşti,

1997

Angi, Ştefan - Fotografii la minut din atelierele de creaţie ale

compozitorilor clujeni, vol. 1, Editura Arpeggione,

Cluj-Napoca, 2005

Angi, Ştefan - Ludicul pianistic oferit copiilor în creaţia lui Dan

Voiculescu, revista Muzica, Bucureşti, nr. 3/2006

Bălan, George - Arta de a înţelege muzica, Editura Muzicală, Bucureşti,

1970

Bălan, George - Înnoirile muzicii, Editura Muzicală, Bucureşti, 1966

Bentoiu, Pascal - Deschideri spre lumea muzicii, Colecţia Sinteze,

Editura Eminescu, Bucureşti, 1973

Bentoiu, Pascal - Gândirea muzicală, Editura Muzicală, Bucureşti, 1975

Bentoiu, Pascal - Imagine şi sens, Eseu asupra fenomenului muzical,

Ediţia a II-a, Editura Muzicală, Bucureşti, 1973

Berger, Wilhelm - Aspecte ale polifoniei moderne, revista Muzica, nr. 4,

Bucureşti, 1965

Bughici, Dumitru - Dicţionar de forme şi genuri muzicale, Editura

Muzicală, Bucureşti, 1974

Bura, Corina - Medalion Dan Voiculescu, în Actualitatea muzicală,

nr. 1, Bucureşti, ianuarie, 2010

Cadar, Liliana - Flautul cu rol solistic în creaţia compozitorilor clujeni,

teză de doctorat, AMGD, Cluj-Napoca, 2011

102

Caranica-Fulea,

Michaela

- Cu Dan Voiculescu despre şcoala lui Stockhausen, în

revista Tribuna, Cluj-Napoca, nr. 45/9.11,1972

Coman, Lavinia - Pianistica modernă – Pentru o teorie superioară a

artei pianistice - Perspective diacronice, abordări

teoretice, aspecte ale pedagogiei instrumentale, Editura

Universităţii Naţionale de Muzică, Bucureşti, 2006

Constantinescu,

Grigore

- Muzică şi poezie în recitaluri camerale. Concerte

eveniment la Studioul «Mihail Jora» al Radiodifuziunii

şi la Ateneul Român, în Curierul naţional, Bucureşti,

5-6 iunie, 2004

Constantinescu,

Grigore/Boga, Irina

- O călătorie prin istoria muzicii, Editura Didactică

şi Pedagogică, Bucureşti, 2007

Constantinescu,

Liliana

- Compozitorul Dan Voiculescu şi opţiunea lui George

Enescu, în revista Melos, Bucureşti, martie, 2005

Cornescu, E. - Muzică de Dan Voiculescu, în Făclia, Cluj, 1 februarie,

1984

Cornescu, E. - Profil componistic: Dan Voiculescu, în Adevărul de

Cluj, 17 iunie, 1992

Cosma, Viorel - Muzicieni din România,vol. 9, Editura Muzicală,

Bucureşti, 2006

Donizeau, Gérard - Să înţelegem şi să identificăm genurile muzicale; spre

o nouă istorie a muzicii, Larousse, Editura Meridiane,

2000

Doxan, Adrian - Sub aripa timpului – compozitorul Dan Voiculescu,

Editura Ex Ponto, Constanţa, 2010

Dragea, Emiliu - Compozitorul Dan Voiculescu – 60 de ani, Arhiva Dan

Voiculescu, Fundaţia Sigismund Toduţă, Cluj-Napoca

Dragea, Emiliu - Compozitorul Dan Voiculescu – Om internaţional al

anului, în Adevărul de Cluj, 18-19 decembrie, 1999

103

Dragea, Emiliu - Dan Voiculescu, cronică de concert, în revista Muzica,

Bucureşti, nr. 6/1984

Dragea, Emiliu - Orientări contemporane în interpretarea muzicală –

Compozitorul şi muzicologul Dan Voiculescu despre

interpretarea muzicală a Barocului, în Adevărul de Cluj,

anul IX, nr. 2590, 24 mai, 1999

Fărcăşel, Călin - Sonata pentru flaut solo în creaţia compozitorului Dan

Voiculescu, în revista Artes, Iaşi, vol. 9-10/2010

Firca, Gheorghe - Muzicologia contemporană şi problemele limbajului

muzical, în Studii de muzicologie, vol. 3, Editura

Muzicală, Bucureşti,1967

Firca, Gheorghe - Structură şi structuralism în cercetarea muzicală,

Lucrări de muzicologie, vol. 8-9, Cluj-Napoca, 1979

Garaz, Oleg - De vorbă cu compozitorul Dan Voiculescu, în revista

Tribuna, Cluj-Napoca, nr. 11-13/16-31 martie, 1999

Giuleanu, Victor - Principii fundamentale în teoria muzicii, Editura


Haplea, Doina - Profil componistic – Dan Voiculescu, program de sală,

AMGD, 4 iunie, 1992

Herman, Vasile - Analiză muzicală comparată, Editura MediaMusica,

Cluj-Napoca, 2009

Herman, Vasile - Aspecte ale polifoniei în muzica românească

contemporană, Lucrări de muzicologie, vol. 4, Cluj,

1968

Herman, Vasile - Aspecte modale în creaţia românească contemporană,

Studii de muzicologie, nr. 3, Editura Muzicală,

Bucureşti, 1967

Herman, Vasile - Aspecte şi perspective ale înnoirii limbajului muzical,

Lucrări de muzicologie, vol. 2, Cluj, 1966

104

Herman, Vasile - Formă şi stil în noua creaţie românească, Editura


Herman, Vasile - Probleme de formă în sonata contemporană, Lucrări

de muzicologie, vol. 6, Cluj-Napoca, 1970

Herman, Vasile - Probleme de limbaj în muzica românească

contemporană, Lucrări de muzicologie, nr. 1, Cluj,

1965

Hîrlav-

Maistrorovici,

Sanda

- Miniatura românească pentru pian din secolul XX şi

folclorul muzical autohton, Editura Premier, Ploieşti,

2002

Jámbor, Elisabeta - Miniaturile pentru pian (lucrare de doctorat), AMGD,

Cluj-Napoca, 2006

László, Francisc - Cu Dan Voiculescu la Budapesta, Adevărul de Cluj, 28

martie, 2004

László, Francisc - O autoritate artistică şi academică: Dan Voiculescu,

în revista Melos, Bucureşti, nr. 1-3/2000

Manoleanu, Remus - Ludicul în creaţia muzicală românească. Patru

paradigme: Theodor Grigoriu, Dan Voiculescu, Ede

Terény, Pascal Bentoiu, teză de doctorat, Cluj, 2000

Maruş, Loredana

Elena

- Univers imagistic şi expresie muzicală în Carte fără

sfârşit… pentru pian solo de Dan Voiculescu, în

revista Artes, Iaşi, vol. 9-10/2010

Mihu, Constanţa - Toccata în literatura pianistică; percuţie şi ritm în

muzica secolului XX, Lucrări de muzicologie, vol. 6,

Cluj-Napoca, 1970

Munteanu,

Gabriela

- Concepţii pedagogice româneşti în domeniul muzical:

Liviu Comes, Dan Voiculescu, Editura Ecou Transilvan,

Cluj-Napoca, 2013

105

Nedelcuţ, Nelida - Semiografia pianistică în creaţia românească a

secolului XX, Editura MediaMusica, Cluj-Napoca, 2003

Nicola, Ioan R. ;

Szenik, Ileana;

Mîrza, Traian

- Curs de folclor muzical, partea 1, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1963

Niculescu, Ştefan - Reflecţii despre muzică, Editura Muzicală, Bucureşti,

1980

Oană-Pop, Rodica - Creaţia pianistică românească – secolul XIX, Editura


Oană-Pop, Rodica - Particularităţi stilistice în creaţia pianistică a celei de-

a doua şcoli vieneze, în Lucrări de muzicologie, vol. 4,

Cluj-Napoca, 1968

Oşanu-Pop, Ninuca - Catedra de pian a Academiei de Muzică Gheorghe

Dima – de la valoare la performanţă, Simpozion

Evocări, Zilele Academiei de Muzică Gheorghe Dima –

90 de ani

Oşanu-Pop, Ninuca - Elemente specifice ale scriiturii pianistice enesciene,

Editura MediaMusica, Cluj-Napoca, 2003

Popovici, Doru - Muzica românească contemporană, Editura Muzicală,

Bucureşti, 1970

Răfan, Monica - Importanţa studierii lucrărilor miniaturale pentru pian

în clasele gimnaziale (Lucrare metodico-ştiinţifică

pentru obţinerea gradului didactic I), AMGD Cluj-

Napoca, 2012

Sandu-Dediu,

Valentina

- Alegeri, atitudini, afecte. Despre stil şi retorică în

muzică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

2010

Sandu-Dediu,

Valentina

- Muzica românească între 1944-2000, Editura


106

Şorban, Elena

Maria

- Recital Dan Voiculescu, în revista Tribuna, nr. 7/1984

Terényi, Eduard - Doi artişti ai pianului, în Igaszsag, Cluj, 1965

Terényi, Eduard - Tipuri de cadenţe finale în muzica contemporană,

Lucrări de muzicologie, vol. 4, Cluj-Napoca, 1968

Terényi, Eduard - Structuri de straturi acordice în muzica contemporană,


Terényi, Eduard - Unele aspecte ale întrebuinţării octavei micşorate,


Timaru, Valentin - Analiza muzicală între conştiinţa de gen şi conştiinţa

de formă, Editura Universităţii din Oradea, 2003

Timaru, Valentin - Dicţionar noţional şi terminologic, Editura

Universităţii din Oradea, 2004

Toma-Zoicaş, Ligia - Consideraţiuni asupra unor aspecte ale aleatorismului

şi perspective în legătură cu creaţia românească,

Lucrări de muzicologie, nr. 2, Cluj-Napoca, 1966

Ţăranu, Cornel - Elemente de stilistică muzicală (secolul XX), suport de

curs, vol. I, AMGD, 1981

Ţiplea-Temeş,

Bianca

- Aniversări: Dan Voiculescu, în Actualitatea muzicală,

an XI, nr. 251, II/august, 2000

Ţiplea-Temeş,

Bianca

- In memoriam Dan Voiculescu, în revista Muzica,

Bucureşti, nr. 4/2009

Voiculescu, Dan - Aspecte ale polifoniei în muzica românească

contemporană, în revista Muzica, Bucureşti, nr. 6/1974

Voiculescu, Dan - Avangardele în muzică – Contribuţii româneşti de

avangardă; fişă problematizantă, ADV, cutia 51,

biblioraft II

Voiculescu, Dan - Certitudini viitoare, în Făclia, 31 decembrie, 1965

107

Voiculescu, Dan - Cu privire la îmbunătăţirea predării cursului de

contrapunct la secţiile pedagogie şi instrumente, ADV,

cutia 51, biblioraft I

Voiculescu, Dan - Drama muzicii moderne, Discursul aniversar

introductiv din cadrul simpozionului dedicat

personalităţii sale, Braşov, 2005, ADV

Voiculescu, Dan - Fuga în creaţia lui J. S. Bach, Editura Muzicală,

Bucureşti, 2000

Voiculescu, Dan - Fundaţia Sigismund Toduţă, cronică, ADV

Voiculescu, Dan - Jurnal de creaţie, ADV

Voiculescu, Dan - Profil de muzician: Karlheinz Stockhausen, ADV

Voiculescu, Dan - Polifonia secolului XX, Editura Muzicală, Bucureşti,

2005

Voiculescu, Dan - Reliefuri, autoreferat, ADV

Voiculescu, Dan - Specializare şi largviziune în muzică, ADV, cutia 51,

biblioraft I.

Voiculescu, Dan - Structuralismul şi polifonia, în Lucrări de muzicologie,

vol. 8-9, Cluj-Napoca, 1979

Voileanu-Nicoară,

Ana

- Contribuţii la problematica interpretării muzicale,

Editura MediaMusica, Cluj-Napoca, 2006

Zafiri, Mirela - Dan Voiculescu – ultimul interviu, în revista

electronică No.14 PlusMinus Contemporary Music

Journal, nr. 13/August 2010

Zafiri, Mirela - Să ne bucurăm…şi să ne rămână bucuria!, în revista

electronică No.14 PlusMinus Contemporary Music

Journal, nr. 13/August 2010

108

*** - Sigismund Toduţă. Destăinuiri, documente, mărturii,

sub coordonarea prof. univ. dr. Ninuca Oşanu-Pop, Casa

Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2008

Dicţionare,

Lexicoane:

*** - Dicţionar de termeni muzicali, sub coordonarea lui

Zeno Vancea, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti, 1984

***

- Larousse, Dicţionar de mari muzicieni, Univers

Enciclopedic, Bucureşti, 2000

Surse online:

Albaugh, Michael - Moment form and Joseph Schwantner’s “Aftertones of

Infinity”, teză de doctorat, College of creative arts,West

Virginia University, Morgantown, West Virginia, US,

2004 – găsită online, fragmente, books.google.com

Cristescu,

Constanţa

- Cronică muzicală on-line: Dan Voiculescu, invitatul

duminical al Ilincăi Dumitrescu, 19 ianuarie, 2009

www.cimec.ro/Muzica/Cronici/ConstantaCristescu17.h

tml

Cristescu,

Constanţa

- Maestrul Dan Voiculescu – Veşnica lui pomenire, 31

august,

2009,www.cimec.ro/Muzica/Cronici/ConstantaCristesc

u54.html

Duţică, Luminiţa - Tipologii concertant-orchestrale în creaţia muzicală

românească din a doua jumătate a secolului XX, teză de

doctorat, rezumat, Universitatea de Arte George Enescu,

Iaşi, 2010

109

https://www.yumpu.com/ro/document/view/15818875/

romana-universitatea-de-arte-george-enescu/33

Kelsall, John - Compositional techniques in the music of Stockhausen

(1951-1970), teză de doctorat, University of Glasgow,

Scoţia, 1975, http://theses.gla.ac.uk

Alte surse

documentare:

*** - Dan Voiculescu, Broşura comemorativă, Saschiz,

august 2010

***

- Documente din arhiva personală a lui Dan Voiculescu,

ce se află în prezent la Fundaţia Sigismund Toduţă, Cluj

***

- Arhiva Academiei de muzică Gheorghe Dima, dosarul

de cadre nr. 121/12 (Dan Voiculescu)

***

- Arhiva Academiei de muzică Gheorghe Dima, dosarul

de cadre nr. 4/59 (Mágdá Kardos)

*** - Dan Voiculescu – prezentarea ciclului Canonica,

Recital Canonica – In memoriam Gerda Türk, Liceul de

muzică Sigismund Toduţă Cluj, DVD

***

- emisiunea Amfiteatrul muzelor – Ilinca Dumitrescu şi

invitaţii săi: Dan Voiculescu, Fundaţia România de

mâine, Televiziunea România de mâine, Bucureşti,

18.01.2009

***

- emisiunea Maeştrii ai artei interpretative româneşti:

Mihaela Agachi, realizator Alex Vasiliu, Holul Teatrului

Naţional Vasile Alecsandri, Iaşi, oproducţie TVR Iaşi

pentru TVR Cultural, 2005

Popovici, Doru - Creaţii de Dan Voiculescu, emisiunea de radio Lucrări

instrumentale, 30 octombrie, 1998

DAN VOICULESCU Dan... · 0,5$1$7$/,$*$95,ù dan voiculescu ... %durf od&rq vhuydwruxo ciprian...

Documents

Transcript of DAN VOICULESCU Dan... · 0,5$1$7$/,$*$95,ù dan voiculescu ... %durf od&rq vhuydwruxo ciprian...