Curs_Operatiunile Institutilor de Credit_Dragoi Violeta 2011_2

1

qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyu

iopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfg

hjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcv

bnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwe

rtyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopa

sdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjkl

zxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnm

qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmrtyuiopa



qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyu

iopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfg

hjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcv

bnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwe

rtyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopa



qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmrtyuiopa


Departamentul de ÎnvăŃământ

la DistanŃă şi Formare Continuă

Facultatea de ŞtiinŃe Economice

Coordonator de disciplină:

LECT.UNIV.DR. DR ĂGOI ELENA

VIOLETA

2

Suport de curs – învăŃământ la distanŃă

FinanŃe şi Bănci , Anul III, Semestrul II

Prezentul curs este protejat potrivit legii dreptului de autor și orice

folosire alta decât în scopuri personale este interzisă de lege sub sancțiune penală

ISBN 978-9731955-04-9

2011-2012

Suport de curs – învăŃământ la distanŃă

UVT

OPERAłIUNILE INSTITU łIILOR DE

CREDIT

3

SEMNIFICAłIA PICTOGRAMELOR

��= INFORMA łII DE REFERIN łĂ/CUVINTE CHEIE

= TEST DE AUTOEVALUARE

= BIBLIOGRAFIE

= TIMPUL NECESAR PENTRU STUDIUL

UNEI UNIT ĂłI DE ÎNV ĂłARE

= INFORMA łII SUPLIMENTARE PUTE łI

GĂSI PE PLARFORMA ID

4

CUPRINS - Studiu individual (S.I.)

Modul I. Organizarea şi funcŃionarea sistemelor bancare / pag.7

Obiective / pag. 7

UI 1. Rolul, caracteristicile şi structura sistemelor bancare/ pag7

1.1. Rolul băncilor în economie/ pag.8

1.2. Structura sistemelor financiar-bancare/pag.14

1.3. Tipuri de sisteme bancare/pag.19

1.4. Caracteristicile sistemelor bancare/pag. 20

UI 2. Modele şi strategii bancare/ pag23

Bibliografie / pag. 25

Modul II. Tipologia băncilor / pag.26

Obiective / pag.26

UI 3 Băncile comerciale/ pag.27

UI 4. Băncile de afaceri/ pag.34

4.1 Caracteristici generale şi operaŃiunile băncilor de afaceri/ pag.34

4.2. Tipologia băncilor de afaceri/ pag.37

UI 5. Băncile şi institu Ńiile de credit specializate/ pag. 42

5.1. Băncile mutuale şi cooperativele de credit/pag.42

5.2. Băncile de economii/ pag.43

5.3. Băncile de trezorerie/ pag.43

5.4. Institu Ńii specializate de comerŃ exterior/ pag.44

5.5. Băncile de credit ipotecar/ pag.45

5.6. Băncile străine/ pag.45

5.7. SocietăŃile de leasing/ pag.46

5.8. Institu Ńii de factoring/ pag.47

5.9. Institu Ńii de forfetare/ pag.47

Bibliografie / pag.48

5

Modul III. Politici de prudenŃă bancară şi minimizare a riscurilor une / pag.49

Obiective / pag. 49

UI 6. Principii, reglementări şi strategii de prudenŃialitate bancară europene şi

internaŃionale/ pag.50

6.1. CerinŃe cu privire la nivelul minim de solvabilitate/ pag.52

6.2. CerinŃe cu privire la diviziunea şi limitarea riscurilor/ pag.53

6.3. CerinŃe privind tratarea diferenŃiată a creditelor şi constituirea de

provizioane/ pag.56

6.4. CerinŃe privind nivelul minim de lichiditate/pag.60

6.5. CerinŃe privind poziŃia valutară/pag.61

6.6. CerinŃe privind administrarea resurselor şi a

plasamentelor/pag.63

6.7. CerinŃe prudenŃiale privind extinderea reŃelei de sucursale şi alte

sedii secundare ale băncii/pag.64

UI 7. Limitele şi riscurile reglementărilor pruden Ńiale/ pag.65


MODUL IV Organizarea şi funcŃionarea băncilor centrale/ pag. 74

Obiective / pag. 74

UI 8. Organizarea şi independenŃa băncilor centrale/pag.75

8.1. Organizarea băncilor centrale/pag.75

8.2. IndependenŃa băncii centrale/ pag.78

8.3. Criterii de apreciere a independenŃei băncii centrale/ pag.81

UI 9. OperaŃiunile băncilor centrale/ pag. 83

UI 10. Banca NaŃională a României: rol, funcŃii, operaŃiuni/ pag. 85

UI 11. Sistemul european al băncilor centrale (SEBC) şi Banca Centrala

Europeană(BCE)/ pag.89

6

11.1. Crearea Sistemului European al Băncilor Centrale)/ pag.89

11.2. Obiectivele SEBC şi ale BCE)/ pag.91

11.3. AtribuŃiile SEBC şi BCE)/ pag.91

11.4.Organe de decizie în cadrul Băncii Centrale Europene)/ pag.93

11.5. FuncŃiile şi operaŃiunile Băncii Centrale Europene)/ pag.95

11.6. IndependenŃa Băncii Centrale Europene)/ pag.97


Modul V. Politica monetară şi instrumentele acesteia/ pag.99

Obiective / pag.99

UI 12.Politică monetară – instrument al politicii economice/ pag.100

12.1. Politică monetară – instrument al politicii economice/ pag.100

12.2. Obiectivele politicii monetare/ pag.103

UI 13.Instrumentele politicii monetare/ pag.105

13.1. Sistemul rezervelor minime obligatorii/ pag.108

13.2. Taxa oficială a scontului şi politica de rescontare/ pag.109

13.3. Política monetară la piaŃa liberă (Open Market) / pag.110

13.4. Politica de rată a dobânzii şi politica de bază monetară/ pag.111

13.5. Limitarea creditului/pag.113

13.6. Reglementările bancare – expresii ale politicii monetare/ pag.114

UI 14. Impactul politicii monetare/ pag.116

14.1. Evaluarea utilizării politicii monetare/ pag.116

14.2. Efectele şi eficacitatea politicii monetare/ pag.117

14.3 . Canalele de transmitere a politicii monetare/ pag.118

14.4. Limitele politicii monetare/ pag.122

14.5. Instrumentele politicii monetare utilizate de BNR/pag.123

Bibliografie / pag.132

Bibliografie selectivă utilizată în elaborarea suportului de curs/ pag.133

7

MODUL I

ORGANIZAREA ŞI FUNCłIONAREA

SISTEMELOR BANCARE 1. Cuprins

2. Obiectiv general

3. Obiective operaŃionale

4. Dezvoltarea temei

5. Bibliografie selectivă

Cuprins

� UI 1. Rolul, caracteristicile şi structura sistemelor bancare.

= 2 ore

� UI 2. Modele şi strategii bancare.

=2 ore

� Obiectiv general: Însuşirea de cunoştin Ńe cu privire la caracteristicile sistemelor bancare din Ńările dezvoltate şi formarea deprinderii de a realiza comparaŃii între institu Ńiile de credit.

� Obiective operaŃionale: Însuşirea de noŃiuni cheie, precum: sistem bancar, structura sistemului bancar, intermediere financiară, bănci universale, concentrarea activităŃii bancare, criză financiară. Cunoaşterea funcŃiilor îndeplinite de sistemul bancar în cadrul economiei. Cunoaşterea principalelor modele şi strategii bancare.

8

UNITATEA DE ÎNV ĂłARE 1

ROLUL, CARACTERISTICILE ŞI STRUCTURA SISTEMELOR

BANCARE

1.1.Rolul băncilor în economie

Rolul băncilor în cadrul unei economii poate fi analizat prin:

1. utilizarea conceptului de intermediere între agenŃii creditori şi cei

debitori din economie;

2. funcŃiile tradiŃionale de finanŃare, de colectare a depozitelor şi de

gestionare a mijloacelor de plată.

Pentru evidenŃierea rolului băncilor, este necesară situarea acestora în

cadrul sistemului financiar, al căror element principal îl constituie. Pe plan financiar,

există la nivelul unei economii, două categorii de participanŃi, ale căror preocupări

sunt complementare, respectiv cei care au necesităŃi de finanŃare şi care doresc

procurarea de resurse, pe de o parte, şi cei cu capacităŃi de finanŃare şi care doresc

plasarea eficienŃă a resurselor lor. FuncŃia sistemului financiar este de a asigura

„interfaŃa” dintre agenŃii excedentari şi cei deficitari3).

Întâlnirea directă între agenŃii excedentari şi cei care au nevoie de fonduri

se realizează pe piaŃa financiară-vezi figura nr.1.1.

Fig. nr.1.1: Fluxurile de fonduri în cadrul sistemului financiar

3) Nicolae Dardac, Teodora Vâşcu, Monedă – Credit2, Ed. ASE, Bucureşti, 2003, p.6

Investitorii: Gospodăriile (menajele)

Întreprinderile Statul şi colectiv.

publice Restul lumii

ÎmprumutaŃii: Gospodăriile (menajele)

Întreprinderile Statele şi colectiv. publice

Restul lumii

PiaŃa financiară Fonduri Fonduri

FinanŃare directă

Fo

ndu

ri

Intermediari financiari Fonduri

Fonduri

�� Fluxurile de

fonduri

�� Rolul băncilor

9

Se observă din această figură, că circulaŃia fondurilor în economie se

realizează pe următoarele căi: prin concentrarea disponibilităŃilor băneşti la

intermediari financiari şi utilizarea de către acestea a resurselor astfel atrase pentru

creditarea utilizatorilor de fonduri – finanŃare indirectă - sau prin emisiune de titluri

financiare de către utilizatorii de fonduri pe piaŃa financiară - finanŃare directă.

În conformitate cu analiza tradiŃională, agenŃii excedentari şi deficitari se

întâlnesc, prin intermediul a două circuite de finanŃare: finanŃare directă (

beneficiarul are un contact direct cu deŃinătorii de fonduri) şi finanŃare indirectă sau

intermediară, situaŃie în care un intermediar financiar se intercalează între utilizatorii

şi deŃinătorii de fonduri.

Intermediarul financiar este un organism specializat în atragerea fondurilor

de la cei care economisesc şi în punerea lor la dispoziŃia celor care au nevoie de

fonduri pentru diferite tipuri de investiŃii.

Un intermediar financiar poate fi definit ca un organism care asigură:

� transformarea scadenŃelor;

� transformarea ratelor de dobândă fixă;

� transformarea riscurilor .

Intermedierea financiară se explică prin motive care sunt specifice şi

băncilor, respectiv:

a) reducerea costului tranzacŃiilor;

b) reducerea asimetriei informaŃiilor;

c) asigurarea lichidităŃii.

FuncŃiile de intermediere bancară clasice sau tradiŃionale vizează:

distribuirea de credite, colectarea de depozite, operaŃiuni interbancare, gestionarea

mijloacelor de plată.

Aceste funcŃii numite tradi Ńionale corespund noŃiunii de „intermediere a

bilanŃului” şi au în prezent, tendinŃa de a-şi diminua importanŃa.

Noile forme de intermediere sunt:

1) sporirea rolului operaŃiunilor cu valori mobiliare;

2) concurenŃa puternică între bănci;

3) dezvoltarea operaŃiunilor extrabilanŃiere.

�� DefiniŃii ale

intermediarului financiar

10

Sistemul financiar grupează ansamblul instituŃiilor care realizează

intermedierea financiară. Intermediarii financiari care joacă un rol efectiv în cadrul

sistemului financiar, se disting în: intermediari financiari monetari sau bancari şi

intermediarii nemonetari sau nebancari.

Intermediarii monetari sau bancari sunt instituŃiile care exercită concomitent

o funcŃie de intermediere şi o funcŃie de creaŃie monetară.

Băncile, componente ale sistemului bancar, s-au afirmat ca intermediari

monetari a căror caracteristică esenŃială este posibilitatea de a pune în circulaŃie

creanŃe asupra lor înşăşi, care conduc la sporirea masei mijloacelor de plată, volumul

circulaŃiei monetare.

Aceşti intermediari au drept caracteristică transformarea activelor

nemonetare în monedă. Emisiunea de bancnote, funcŃie iniŃial deschisă tuturor

băncilor şi restrânsă ulterior numai la banca de emisiune, reprezintă forma principală

a creaŃiei monetare şi cadrul primordial prin care are loc expansiunea masei

monetare.

Băncile comerciale transformă activele nemonetare, fără putere circulatorie,

în active monetare promovând preferinŃele pentru lichiditate ale clienŃilor lor.

Cealaltă categorie de intermediari financiari, intermediarii nemonetari nu au

decît un rol de intermediere, activitatea lor fiind limitată la colectarea economiilor şi

transformarea lor prin acordarea de credite.

Aceste organisme specializate în colectarea economiilor(casele de economii,

fondurile de pensii, companii de asigurări)nu au putere să creeze monedă; pentru

aceste organisme colectarea economiilor este singura posibilitate de a acorda credite

pe termen mijlociu şi lung, direct spre beneficiari sau prin angajarea de capitaluri

pentru recreditare. Deşi statutul acestor intermediari nemonetari este adesea foarte

apropiat de cel al băncilor, aceştia nu creează monedă şi utilizează capitalurile pe

care le colectează sau care le sunt puse la dispoziŃie.

Sistemul bancar, ca parte importantă a sistemului financiar, este un

ansamblu de instituŃii financiare “care mobilizează mijloace băneşti disponibile,

finanŃează şi creditează persoane fizice şi juridice, organizează şi efectuează

�� DefiniŃia

sistemului financiar

11

decontările şi plăŃile în cadrul economiei naŃionale şi în relaŃiile cu celelalte state, în

scopul de a obŃine profit.”1

În timp, în cadrul sistemului bancar s–au inclus şi intermediarii nemonetarii

care au ca funcŃii principale colectarea de economii sau acordarea de credite pe

termen mijlociu şi lung, direct către beneficiar i(pentru investiŃii, consum, ipotecă,

comerŃ exterior) sau prin angajarea de capitaluri pentru recreditare (prin titlurizare

sau alte forme).

Se poate că, totalitatea băncilor care funcŃionează într-o economie formează

un sistem bancar, în structura căruia distingem: banca centrală; băncile comerciale

sau de depozit; case de economii; băncile specializate; societăŃile de fonduri de

investiŃii, instituŃiile de investiŃii în titluri de valoare de pe piaŃa monetară.

Sistemul bancar, după Victor Jinga reprezintă “un ansamblu de bănci

diferite, organizat în jurul şi sub conducerea băncii centrale, în vederea coordonării

activităŃii de scont şi reescont, de credite, de plasament şi de administrare a

depozitelor bancare”.

Dr. Constantin KiriŃescu defineşte sistemul bancar ca un ansamblu

“cuprinzând înlănŃuirea logică a operaŃiunilor şi tranzacŃiilor active şi pasive

efectuate de aparatul bancar.”

Băncile constituie în cadrul unui sistem economic, intermediari de o

importanŃă deosebită, din mai multe motive:

� ele sunt de departe cei mai importanŃi intermediari financiari care

operează în economiile dezvoltate ( societăŃile de asigurare pe viaŃă, fondurile de

pensii şi fondurile mutuale);

� pe parcursul activităŃii de creditare, băncile creează bani. Motivul este că

depozitele la vedere, care sunt un pasiv pentru bancă, reprezintă o parte a masei

monetare.

În calitatea de intermediari financiari, băncile îndeplinesc dublu rol:

emit propriile lor titluri de creanŃă, negociabile, în vederea atragerii de disponibilităŃi

financiare temporar disponibile în economie; cumpară titluri de creanŃă emise de

agenŃi nebancari, pe seama resurselor financiare atrase.

1 M. Stoica - „Management bancar”, Editura Economică, Bucureşti, 1999, p.17.

�� DefiniŃii ale sistemului

bancar

12

Sistemul bancar se află într-o continuă interacŃiune cu mediul economic, din

care preia „intrări” sub diferite forme (resurse umane, resurse financiare, informaŃii)

pe care le prelucrează (le transformă) în vederea obŃinerii „ieşirilor” (produse şi

servicii bancare, informaŃii financiar- bancare). Altfel spus, sistemul bancar este un

sistem deschis. Ceea ce este specific sistemelor deschise (deci şi sistemul bancar)

este faptul că îşi reglează activitatea prin conexiune inversă (feedback), deci sunt

capabile de autoreglare –vezi figura nr.1.2..

Mediul economic Mediul economic

Mediul tehnologic Mediul legislativ

Mediul concurenŃial Mediul social

Mediul economic Mediul economic

Fig.nr.1.2. RelaŃia băncii cu mediul economic

Mediul extern al băncii este reprezentat de mediul economic în a cărui

componenŃă intră şi mediul politic, mediul legislativ şi de reglementare, mediul

BĂNCILE SISTEMUL FINANCIAR

SISTEMUL ECONOMIC

STATUL

INTRĂRI -resurse umane -resurse financiare -informaŃii

IEŞIRI -produse şi servicii bancare -informaŃii financiar-bancare

�� .RelaŃia băncii

cu mediul economic

13

concurenŃial, mediul tehnologic şi mediul social, toate acestea influenŃând în mod

semnificativ activitatea bancară. Am putea spune că prin interacŃiunea sa cu banca,

mediul economic oferă băncii contextul desfăşurări activităŃii acesteia.

PrezenŃa şi folosirea sistemului financiar în orice economie de piaŃă decurge

din existenŃa producŃiei de mărfuri, a relaŃiilor băneşi, a statului cu sarcinile sale, din

necesitatea asigurării unei juste repartiŃii a produsului naŃional brut în concordanŃă cu

nevoile sociale, precum şi din controlul pe care trebuie să-l exercite asupra agenŃilor

economici, instituŃiilor publice şi private.

Intermediarii monitorizează debitorii pentru sesizarea primelor semnale de

avertizare în cazul dificultăŃilor financiare. Pe lângă importanta funcŃie de

intermediari în economie, băncile sunt creatoare de bani pe calea creditului, motivul

fiind că depozitele la vedere reprezintă o parte a masei monetare.

Care sunt modalităŃile de finanŃare?(vezi pag. 8-9)

PrezentaŃi importanŃa sistemului bancar? (vezi pag. 11-13)

14

1.2. Structura sistemelor financiar-bancare

În cadrul sistemului financiar, deşi rolurile intermediarilor financiari sunt

bine stabilite, este necesar, totuşi, să se ia în considerare tipurile de intermediari

şi modul în care aceştia îşi îndeplinesc aceste roluri. Se pot distinge trei categorii

de intermediari: instituŃii de depozit (numite şi instituŃii financiar-monetare de

către Banca Centrală Europeană), instituŃii de economii (cum ar fi societăŃile de

asigurări de viaŃă şi fondurile de pensii) şi societăŃile de investiŃii (denumite şi

societăŃi de plasament), care facilitează investiŃiile în active financiare (se includ

aici bănci de investiŃii, fonduri de plasament colectiv, societăŃile financiare).

Activele şi pasivele principale ale acestor intermediari sunt rezumate în

tabelul nr.1.1..

Tabelul nr.1.1. Activele şi pasivele financiare ai principalilor

intermediari financiari

Tip de intermediar Pasive (surse de

fonduri)

Active (nevoi de fonduri)

Institu Ńii de depozit

Băncile comerciale Depozite Creditele acordate

persoanelor fizice şi

întreprinderilor, obligaŃiuni

de stat, credite ipotecare.

Casele de economii şi

împrumuturi

Depozite idem

Bănci mutuale de

economii

Depozite idem

Cooperativele şi uniunile

de credit

Depozite idem

Institu Ńii de economisire pe baze contractuale

Companii de asigurări de

viaŃă

Prime din poliŃe de

asigurare

ObligaŃiuni publice şi

private, acŃiuni, credite

ipotecare.

15

Companiile de asigurări

de bunuri

Prime din poliŃe de

asigurare

Idem.

Fondurile de pensii ContribuŃii ale

angajatorilor şi

angajaŃilor.

ObligaŃiuni publice şi

private, acŃiuni .

SocietăŃile de investiŃii

SocietăŃi financiare Hârtii comerciale,

acŃiuni, obligaŃiuni.

Creditele acordate firmelor

şi persoanelor fizice.

SocietăŃi de fonduri de

investiŃii, fonduri mutuale,

SICAV, fonduri comune

de plasament.

PărŃi

Credite guvernamentale şi

nonguvernamentale,

acŃiuni.

Alte societăŃi de pe piaŃa

monetară: fonduri

mutuale în instrumente

monetare, SICAV

monetare.

PărŃi Instrumente de pe piaŃa

monetară: bilete de

trezorerie, bonuri de tezaur,

certificate de depozit.

Institu Ńiile de depozit presupun constituirea în prealabil a unor fonduri din

atragerea de depozite bancare de la persoane fizice sau juridice rezidente sau

nerezidente şi împrumutarea acestora către cei care au nevoie de ele.

Din această categorie fac parte: băncile comerciale, casele de economii,

băncile mutuale de economii şi uniunile de credit.

Băncile comerciale colectează fonduri prin acceptarea depozitelor la

vedere ale agenŃilor economici, prin deschiderea conturilor de economii şi depozite

la termen (constituite pe un termen fix, de o lună, trei luni, etc.).

Banca utilizează aceste fonduri pentru distribuirea de credite de consum sau

ipotecare, precum şi pentru a cumpăra obligaŃiuni şi alte valori mobiliare publice.

Băncile comerciale reprezintă categoria de intermediari financiari importanŃi

ce deŃin portofoliile din cele mai diversificate. Economia monetară acordă o atenŃie

specială acestei categorii de intermediari financiari, deoarece acestea la nivel

16

macroeconomic, realizează o creaŃie de depozite, ce reprezintă o parte importantă din

masa monetară.

Băncile de depozit reprezintă componentele de bază ale sistemului bancar.

Casele de economii şi împrumuturi sunt instituŃii financiare de depozit

specializate în principal pe acordarea de credite ipotecare, acestea ocupând primul

loc - cca. 70 % din activele acestor instituŃii.

Serviciile financiare oferite sunt legate de activitatea lor de bază, oferind o

gamă largă de servicii de consultanŃă în domeniul ipotecar. Ca formă de organizare,

multe dintre aceste instituŃii sunt companii mutuale, dar apar şi în forma unor

societăŃi pe acŃiuni.

O instituŃie de acest fel este Casa de Economii şi ConsemnaŃiuni ( C.E.C. ),

un intermediar financiar care colectează o parte importantă din resursele băneşti ale

populaŃiei, pe care o oferă apoi pe piaŃa interbancară (băncilor si celorlalte instituŃii

financiare).

Băncile mutuale de economii au active formate în principal tot din credite

ipotecare şi instrumente cu risc redus (titluri de stat, obligaŃiuni de stat, obligaŃiuni

municipale). Sunt de dimensiuni mai mici, organizate sub forma unei simple asocieri

de fonduri (companii mutuale). În prezent, în practică, nu se mai face distincŃie între

acest tip de instituŃii de intermediere şi casele de economii şi împrumuturi.

Cooperativele şi uniunile de credit sunt companii mutuale specializate pe

acordarea de credite de consum. Din punct de vedere al fondurilor mobilizate şi al

tranzacŃiilor derulate, uniunile de credit sunt cele mai mici dintre instituŃiile de

depozit, având totuşi un grad rapid de dezvoltare în ultima perioadă. ParticipanŃii la

aceste instituŃii sunt de regulă membrii aceleiaşi organizaŃii, din acest punct de

vedere operaŃiunile financiare derulate prin aceste instituŃii fiind considerate ca

având un risc redus. Gradul de diversificare al serviciilor şi instrumentelor oferite

este relativ redus.

II. Institu Ńii de economisire pe baze contractuale cuprind instituŃiile ale

căror fonduri sunt constituite în baza unui contract pe termen lung. SocietăŃile de

asigurări şi fondurile de pensii sunt principalii intermediarii din această categorie.

SocietăŃile de asigurări sunt intermediari financiari specializaŃi care preiau

în portofoliul lor riscurile financiare/comerciale la care sunt expuşi toŃi care operează

pe piaŃă, în schimbul unei plăŃii unei sume de bani (prima de asigurare).

17

Fondurile de pensii sunt fonduri mutuale ce acumulează pasive pe termen

lung şi foarte lung. Sumele obŃinute din primele plătite de participanŃii la aceste

fonduri sunt reinvestite pe pieŃele financiare, urmărindu-se o acumulare reală de

capital pe termen lung

III. B ăncile de investiŃii sunt instituŃii specializate ce oferă servicii

financiare diverse: emiterea de titluri financiare (CP/obligaŃiuni ) pe pieŃele

financiare locale şi internaŃionale; intermedierea vânzărilor/cumpărărilor de titluri

financiare; acordarea de consultanŃă financiară investitorilor cu privire la

oportunităŃile de plasament sau la gestionarea portofoliului financiar propriu;

garantarea emisiunii de titluri financiare; monitorizare a pieŃelor.

Fondurile mutuale sunt asemănătoare fondurilor de pensii, fiind organizate

sub forma unei asocieri mutuale de fonduri, gestionate de o companie specializată. În

prezent există două tipuri distincte de astfel de fonduri, în funcŃie de posibilitatea de

accesare a lor: fonduri deschise (accesibile tuturor) şi fonduri închise (exclusive

numai membrilor fondatori).

În considerarea structurii sistemului bancar trebuie avut în vedere că în

componentele naŃionale se afirmă şi trăsături generale, dar şi particularităŃi ale

alcătuirii verigilor componente .

Astfel, în SUA (vezi tabelul nr.1.2.), în mod firesc, se consideră în

componenŃa sistemului de instituŃii: companiile de asigurări, instituŃiile ce constituie

şi administrează fondurile de pensii, fondurile comune de creanŃe etc..

18

Tabelul nr.1.2. Activele şi pasivele financiare ai principalilor intermediari financiari

Tipul

principalilor

intermediari

Active (mld dolari) sfârşitul

anului

1970 1980 1990 2000 2005

Institu Ńii (bănci) de depozit

Bănci comerciale 517 1 481 3334 6469 9156

Bănci mutuale şi

case de economii

250 792 1365 1218 1750

Uniuni de credit 18 67 215 441 688

Institu Ńii de economii

Companii de

asigurări de viaŃă

201 464 1367 3136 4351

Companii de

asigurare de

bunuri

50 182 533 862 1242

Fonduri de pensii

(private)

112 504 1629 4355 4527

Fonduri de pensii

(de stat)

60 197 737 2293 2661

Intermediari de plasament

SocietăŃi

financiare

64 205 610 1140 1439

Fonduri de

investiŃii

47 70 654 4435 5882

19

Sursa: F. Mishkin, C. Bordes, P.-C. Hautcœur, D. Lacoue-Labarthe- Monnaie, banque et

marchés financiers, 8e édition, Pearson Education, 2007, p.51.

Dimpotrivă, în alte Ńări, precum FranŃa, instituŃii de credit importante: Casa

de Depuneri şi ConsemnaŃiuni, Poşta, deŃinătoare a conturilor de depuneri poştale,

sunt ataşate Tezaurului şi nu sunt cuprinse în sistemul bancar .

Care sunt categoriile de intermediarii financiari ? (vezi pag.15-19)

1.3. Tipuri de sisteme bancare

I . O analiză a sistemelor bancare, din punct de vedere al organizării

activităŃii bancare şi al gradului de specializare, permite realizarea unei distincŃii

între două tipuri de sisteme bancare:

• sisteme bancare ale Europei continentale, puŃin specializate şi care

funcŃionează după modelul băncii universale;

• modelul american, aplicat şi în Japonia, bazat pe principiul unei

specializări stricte a instituŃiilor bancare.

II. Structura capitalului reprezintă un criteriu în funcŃie de care pot fi

distinse: bănci cu capital public, cu pondere de 0% în Marea Britanie, 50% în

Germania şi 60% în Italia şi bănci cu capital majoritar de stat în Grecia şi

Portugalia. În Belgia şi Olanda cea mai mare pondere o deŃin băncile cu capital

privat.

Fonduri de

plasament

monetare

0 76 498 1812 1877

�� Tipuri de sisteme bancare

20

Studiile realizate asupra sistemelor bancare din Ńările dezvoltate evidenŃiază

că, în prezent, băncile se îndreaptă către modelul băncii comerciale cu acŃionariat

privat.

Care sunt tipurile de instituŃii de credit? Vezi pag. 18-19.

1.4. Caracteristicie sistemelor bancare

Sistemele bancare din Ńările dezvoltate se caracterizează printr-o serie de

trăsături, dintre care reŃin atenŃia următoarele: diversitate, concentrare,

bancarizarea activităŃii, accelerarea operaŃiunilor de restructurare, deschiderea

către relaŃiile cu străinătatea.

� Diversitatea unui sistem bancar rezidă în existenŃa unui număr sporit

de instituŃii bancare şi de credit definite de legea bancară şi ale căror caracteristici

pot fi diferite.

� Concentrarea activităŃii bancare reprezintă o caracteristică ce poate

fi cuantificată prin ponderea deŃinută de principalele bănci în totalul sistemului

bancar şi prin diminuarea numărului de bănci în totalul acestora.

� Gradul de bancarizare este o altă caracteristică a unui sistem bancar

şi al activităŃii bancare dintr-o economie. Acesta furnizează informaŃii relevante cu

privire la nivelul de dezvoltare al sistemului bancar, putând fi calculaŃi indicatori

precum numărul de conturi la vedere, numărul cardurilor bancare şi numărul

ghişeelor bancare.

� OperaŃiunile de restructurare bancară constituie o altă

caracteristică a sistemelor bancare actuale, în cadrul acestora fiind incluse fuziunile

şi absorbŃiile, operaŃiunile transfrontaliere (cu străinătatea), preluările pachetului de

control de către băncile străine, şi operaŃiunile încrucişate bănci-asigurări.

�� Caracteristicile

sistemelor bancare

21

� Un proces larg răspândit în Ńările europene este cel de integrare a

activităŃii bancare şi de asigurări în cadrul aceluiaşi grup financiar.

� Un fenomen de dimensiuni mondiale îl constituie, în contextul

globalizării financiare, criza sistemelor bancare.

La originea crizelor bancare s-a aflat un factor ce poate fi definit astfel:

adaptarea cu dificultate la globalizarea financiară, respectiv manifestarea a o serie de

fenomene în toate Ńările, care au vizat următoarele aspecte:

• amploarea şi rapiditatea modificărilor în materie de reglementări şi mediu

de activitate;

• criza pieŃelor imobiliare;

• carenŃele în exercitarea controlului şi supravegherii prudenŃiale.

La baza actualei crize sunt companiile ipotecare din SUA, care au castigat

sute de miliarde de dolari acordand împrumuturi unor persoane cu un istoric de plată

îndoielnic. Aceste datorii au fost apoi transformate în obligaŃtiuni şi vândute

institutiilor financiare din toată lumea, care le-au revandut fondurilor de pensii şi

fondurilor speculative.

Actuala criza este cea mai mare de la Marea Criza, însa nu este cea mai

gravă din toate timpurile, iar nivelul de creştere economică în Europa va fi mai

scazut, însă nu comparabil cu economia americană. Efectele se simt si se vor resimŃi

în continuare dupa cum apreciază analistii, însa în mod diferit de fiecare Ńară în parte,

în funcŃie de dezvoltarea economică si de relaŃiile pe care aceasta le are cu SUA.

După aprecierile unor analişti financiari, cauzele fundamentale ale crizei

financiare sunt mai adânci, atât de natură macroeconomică, cât şi de natură

microeconomică.

Supravegherea bancară a dobândit o dimensiune internaŃională, prin

recomandările Comitetului de la Bâle, orientate pe următoarele probleme.

• supravegherea activităŃii bancare internaŃionale

• fixarea unor norme prudenŃiale minime, dintre care raportul Cooke a

antrenat obligaŃia, pentru băncile internaŃionale, de a dispune, cu începere din 1992,

de un nivel al fondurilor proprii cel puŃin egal cu 8% din riscurile antrenate de

activitatea bancară.


sistemelor bancare

22

� În scopul menŃinerii securităŃii sistemului bancar, într-un număr foarte

mare de Ńări se utilizează asigurarea depozitelor ca instrument ce garantează

încrederea deponenŃilor.

� Restructurarea sistemelor bancare constituie, de asemenea, o trăsătură

atât a economiilor dezvoltate cât şi a celor aflate în proces de tranziŃie. În

departamentul de infrastructură financiară din cadrul BERD pentru restructurarea

băncilor utilizează atât metode interne sau bilanŃiere, cât şi metode externe.

În prima categorie de metode se înscriu operaŃiuni precum:

• recapitalizarea băncilor;

• împrumuturi de referinŃă (procedeu aplicat şi în Polonia unui număr

de 9 bănci reprezentative);

• negocierea bilaterală între bănci şi clienŃi.

Restructurarea externă se poate realiza prin modificarea structurii bancare,

respectiv prin reducerea pierderilor din totalul creditelor acordate şi prin implicarea

instituŃiilor guvernamentale în procesul de restructurare.

PrezentaŃi succint caracteristicile sistemelor bancare? Vezi pag. 20-22.

Cum au fost cauzele apariŃiei crizei financiare? Vezi pag. 21.


sistemelor bancare

23


MODELE ŞI STRATEGII BANCARE

Referitor la acest aspect, în literatura de specialitate s-au conturat două

concepŃii, respectiv două modele de bancă pentru perioada viitoare şi anume: banca

dividende şi banca fragmentată.

Modelul băncii dividende a fost lansat în anul 1995 de către autorul Henry

de Carmoy, care propune un model al băncii capitaliste, generalizat, deja, în acel

moment în SUA, ca urmare a crizei bancare din anii ‘80 şi în Marea Britanie, după

restructurarea sistemului bancar.

Obiectivul prioritar al băncii dividende este rentabilitatea fondurilor

proprii . În opinia autorului, maximizarea câştigului acŃionariatului face ca banca

secolului XXI, să fie o întreprindere obişnuită sub rezerva respectării regulilor

prudenŃiale

Modelul băncii fragmentate, a fost propus de către economistul american

L. Bryan, fiind conceput ca un mod de regândire asupra noŃiunii de intermediere

clasică, prin separarea completă a activităŃilor de depozit şi de creditare. Diferitele

funcŃii ale unei bănci trebuie să fie exercitate de entităŃi juridice distincte care

alcătuiesc de sine stătător, o bancă. După opinia autorului, banca fragmentată este

mai performantă, în măsura în care fiecare funcŃie bancară este luată în considerare

de o categorie de operatori specializaŃi şi competitivi în domeniul activităŃii lor. Deja,

în activitatea unor bănci se identifică aspecte ale băncii fragmentate, prin aceea că

îşi exprimă oferta de produse şi servicii financiare, prin încredinŃarea acestora unor

firme din exteriorul băncii.

Pentru următorul deceniu se estimează că modificările tehnologiei vor

afecta relaŃia ,,bancă-clienŃi” ceea ce s-a produs deja, în anumite Ńări odată cu

dezvoltarea “b ăncii la distanŃă”.

OperaŃiunile de restructurare bancară pot fi analizate şi din punct de vedere

al impactului acestora asupra strategiei şi gestiunii bilanŃului .

• Prima strategie care poate fi evidenŃiată este cea de ameliorare a

poziŃiei pe piaŃă a băncilor şi corelaŃia cu rentabilitatea fondurilor proprii.

�� Tipuri de modele

24

• Strategiile bazate pe îmbogăŃirea gamei de produse, creşterea gradului

de pătrundere în rândul clientelei şi punerea în evidenŃă a câştigurilor de externalităŃi,

constituie un al doilea tip de intervenŃie strategică.

Pentru băncile comerciale, această strategie se traduce prin propunerile către

clienŃi, persoane fizice, atât a unor servicii tradiŃionale (depozite, împrumuturi),

precum şi produse noi de economisire, contracte de asigurări, contracte de prevedere,

de călătorie.

În acest context, poate fi plasată strategia “bancassurance” concretizată în

fuziuni celebre între bănci şi societăŃi de asigurări, prin intermediul cărora băncile

utilizează reŃeaua de agenŃii şi informaŃiile despre clienŃi în vederea comercializării,

la un cost scăzut, a produselor de asigurări.

• Diversificarea constituie o strategie care asigură o mai bună repartizare

a riscurilor bancare.

Diversificarea surselor de profit permite o mai bună rezistenŃă a băncilor la

dificultăŃile conjuncturale. O asemenea strategie poate fi abordată după criteriul

geografic, la nivelul unei Ńări, fie la nivelul internaŃional sau intercontinental (Credit

Social de France/Credit Commercial de Belgique, ABN-AMRO, Standard Federal

Corporation).

• Specializarea, ca strategie opusă diversificării, se manifestă prin

cedarea unei părŃi din propriile activităŃi, pentru concentrarea pe un număr restrâns

de servicii.

Strategia „specializării ” constă în renunŃarea de către băncile vânzătoare la

profesii marginale, în scopul achiziŃionării de alte bănci cumpărătoare pentru

optimizarea propriei dimensiuni a activităŃii sale sau pentru îmbunătăŃirea

rentabilităŃii.

�� Strategii bancare

25

Care sunt modelele şi strategiile bancare? (vezi pag.22-23)

BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă

1. Dardac N., Barbu T., – Monedă, bănci şi politici monetare,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2005, pag.191-224

2. Drăgoi V.E., Rădoi M.A, – Băncile şi alte instituŃii de credit,

Editura Cartea StudenŃească, Bucureşti, 2009, pag.12-51.

3. Mishkin F., Bordes C., Hautcœur P.-C., Lacoue-Labarthe D., –

Monnaie, banque et marchés financiers, 8e édition, Pearson Education, 2007,

pag.27-29.

26

MODUL II

TIPOLOGIA BĂNCILOR

1. Cuprins

2. Obiectiv general




Cuprins

� UI 3. Băncile comerciale

= 2 ore

� UI 4. . Băncile de afaceri

= 2 ore

� UI 5. Băncile şi institu Ńiile de credit specializate

= 2 ore

� Obiectiv general: Cunoaşterea trăsăturilor şi caracteristicilor diverselor tipuri de bănci; identificarea operaŃiunilor specifice şi cunoaşterea unor modele de organizare a activităŃii bancare din Ńările dezvoltate

� Obiective operaŃionale: Formarea deprinderii de stabilire a asemănărilor şi deosebirilor dintre institu Ńiile bancare şi de credit. Cunoaşterea principalelor operaŃiuni bancare desfăşurate de băncile comerciale, băncile de afaceri şi institu Ńiile de credit specializate.

27


OPERAłIUNILE B ĂNCILOR COMERCIALE

În sistemul bancar funcŃionează alături de băncile centrale, băncile

comerciale orientate spre activităŃi pe termen scurt şi instituŃiile bancare pe termen

lung -băncile de afaceri sau investiŃii (FranŃa, SUA) şi băncile de piaŃă ( M. Britanie).

Rolul fundamental al băncilor comerciale este acela de a asigura

intermedierea bancară- atragerea de capitaluri temporare disponibile de la clienŃi şi

plasarea eficientă a acestora în nume şi pe cont propriu.

Băncile comerciale au un rol de intermediere nu numai între agenŃii din

afara sistemului bancar, dar şi un rol privind reciclarea şi valorificarea capitalului

în mobilizarea resurselor şi distribuirea de credite în însuşi sistemul bancar,

intermediind verigile bancare.

Băncile comerciale sau de depozit denumite deseori, simplu, “bănci” sunt

bănci universale, în sensul că efectuează toate tipurile de operaŃiuni bancare.

Ele sunt constituite ca societăŃi comerciale şi urmăresc obŃinerea de profit.

Rolul băncilor în economie este evidenŃiat de funcŃiile îndeplinite de

acestea.

În îndeplinirea funcŃiilor lor băncile comerciale efectuează operaŃiuni

bancare clasificate în pasiv şi active, evidenŃiate în bilanŃul contabil bancar.

Figura nr. 3. 1. OperaŃiunile băncilor comerciale

OperaŃiunile băncilor comerciale

OperaŃiuni active

OperaŃiuni pasive

OperaŃiuni de creditare

OperaŃiuni de plasament

Numerar şi alte active lichide

Fondurile proprii

Depozitele bancare

Rescontul şi alte operaŃiuni

Alte operaŃiuni pasive

28

În principiu, operaŃiunile pasive ale băncilor comerciale sunt operaŃiuni de

atragere şi de constituire a resurselor financiare reflectate în partea pasivă a bilanŃului

băncii, necesare formării resurselor de creditare.

OperaŃiunile pasive ale băncilor comerciale sunt:

� Fondurile proprii sunt formate din capitalul propriu şi capitalul suplimentar.

Capitalul propriu este format din capitalul social şi prelevări din profitul

băncii pentru fondul de rezervă,fondul mijloacelor fixe,fondul de dezvoltare şi alte

fonduri constituite din profitul net.Capitalul social este alcătuit din totalitatea

valorilor nominale a acŃiunilor emise de bancă. AcŃiunile pot fi nominale sau la

purtător. Pentru societăŃile bancare,BNR stabileşte şi actualizează nivelul minim al

capitalului social. Băncile comerciale pot majora nivelul capitalului social în baza

hotărârii acŃionarilor şi cu acordul BNR,utilizând următoarele surse:

- emiterea de noi acŃiuni;

- prime legate de capital rămase după acoperirea cheltuielilor legate de

operaŃiunile respective;

- rezerve constituite din profitul net;

- diferenŃe din reevaluarea patrimoniului;

- obligaŃiuni, dividende şi datorii convertibile în acŃiuni;

- rezerve constituite din diferenŃe favorabile de curs valutar, conform

normelor legale.

Capitalul suplimentar (acceptat în limita a maxim 100% din capitalul

propriu) include fondul de risc de creditare,rezervele din reevaluarea activelor,datoria

subordonată.

Datoriile subordonate reprezintă împrumuturi primite în urma unor emisiuni

de titluri sau împrumuturi subordonate,cu o scadenŃă nedeterminată sau îndepărtată,a

căror rambursare este condiŃionată de anumite clauze contractuale. Datoriile

subordonate sunt incluse în categoria capitalului suplimentar până la nivelul de 50 %

din capitalul propriu.

�� Fondurile

proprii

29

� Depozitele bancare

Constituirea depozitelor reprezintă cea mai importantă operaŃiune

pasivă a băncii de depozit, fiind o principală modalitate de mobilizarea a capitalurilor

temporar disponibile în economie şi de fructificare a acestora de către bancă.

Nivelul depozitelor reflectă încrederea deponenŃilor în bancă pe de o parte, şi

nivelul remunerării corespunzătoare sub forma ratei de dobândă pe de altă parte.

Depozitele au un dublu rol:

• Constituie obligaŃii ale băncilor faŃă de depunători;

• Constituie creanŃe creditoare ale depunătorilor faŃă de bancă, mijloace de

plată pe care aceştia le pot utiliza în orice moment pentru efectuarea de plăŃi către terŃi

prin operare în cont.

Depozitele bancare reprezintă atât o formă de existenŃă a banilor de cont -

scripturali, cât şi o formă de mobilizare a capitalurilor şi economiilor temporar

disponibile.

În activitatea bancară depozitele au mai multe forme de existenŃă, însă cea

mai uzuală formă este în raport cu scadenŃa şi cu caracteristicile conturilor de

depozite, potrivit căreia,depozitele sunt clasificate astfel:

- depozite la vedere;

- depozite cu preaviz;

- depozite la termen.

a) Depozitele la vedere sunt caracterizate prin elasticitate, având în vedere

că depunătorii pot dispune în orice moment utilizarea lor pentru plăŃile în cont sau

retrageri din cont, potrivit intereselor lor, ceea ce poate acŃiona spre eventuala lor

diminuare abruptă.

În raport cu caracteristicile conturilor de depozite la vedere au mai multe

forme de existenŃă.

Conturile curente în lei sau în valută, reprezintă o formă specială de servire

bancară a titularilor de cont; sunt conturi prin care titularii acestora, clienŃii băncii îşi

desfăşoară operaŃiunile de casierie, încasări şi plăŃi.

�� Tipuri de depozite

30

În aceste conturi se înregistrează intrări de sume prin cec-uri, ordine de

plată dispuse de alte persoane în favoarea titularului de cont, precum şi ordine de

plată privind retragerea de sume din cont, date de titularul de cont.

De asemenea, din conturi se operează de către bancă ordinele date de

titularul de cont privind plăŃile către creditorii săi prin cecuri, virament, ordine de

plată.

Potrivit reglementărilor în vigoare în România, aceste conturi nu pot avea

decât în mod excepŃional solduri debitoare, ele fiind conturi de disponibilităŃi, iar

plăŃile solicitate din acest cont sunt admise numai în limita disponibilului existent.

De asemenea, băncile deschid clienŃilor lor şi conturi de economie simple

sau în anumite sisteme.

Conturile de economii sunt conturi la vedere care oferă o rată a dobânzii

şi sunt reglate în mod diferit. Acestea au o semnificaŃie economică diferită pentru

bănci, deoarece ele reprezintă depozite pe termen mediu şi lung, spre deosebire de

conturile curente care sunt considerate, de obicei, depozite pe termen scurt.

b) Depozitele cu preaviz sunt mai puŃin utilizate şi presupune că deŃinătorii

acestora pot să utilizeze fondurile cu condiŃia înştiinŃării băncii despre această

intenŃie într-un anumit termen prevăzut în contract.

c) Depozitele la termen sunt formate din disponibilităŃile băneşti existente

în conturi de depozit care nu pot fi retrase până la scadenŃa stabilită prin contractul de

convenŃie încheiat între bancă şi deponent.

OperaŃiunile active sunt operaŃiuni care vizează patrimonial băncii, se

regăsesc în activul bilanŃului şi dau dreptul la primirea unei dobânzi,şi deci la

obŃinerea de profit.

OperaŃiunile active au ca scop obŃinerea de venituri şi pot fi grupate astfel2:

� OperaŃiuni de creditare- în cadrul acestor operaŃiuni se diferenŃiază

două categorii distincte şi anume: credite acordate societăŃilor comerciale

(corporate banking); credite acordate persoanelor fizice (retail banking).

Creditele acordate societăŃilor comerciale sunt:

- Creditele pentru procurarea de active fixe (pentru procurarea de

echipament) au o pondere redusă şi sunt acordate, în general, pe termen scurt.

2 Nicolae Dardac,Teodora Barbu-“Monedă,bănci şi politici monetare”,Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti,2005,p.228.

�� Tipuri de credite

31

- Creditele pentru activităŃi de exploatare, sub forma creditării

creanŃelor şi a creditelor de trezorerie.

● Creditarea creanŃelor este operaŃiunea prin care băncile preiau

în schimbul monedei creanŃele pe care întreprinderile le au asupra clienŃilor lor, sub

forma: scontării, pensiunii, împrumuturilor pe gaj de efecte comerciale şi

împrumuturilor pe gaj de efecte publice.

● Creditele de trezorerie sunt acordate cu scopul satisfacerii

nevoilor de finanŃare ale firmelor, generate de activitatea de producŃie şi de

comercializare, sub forma: avansurilor cont curent şi a creditelor specializate.

� OperaŃiuni de plasament- constau în achiziŃia de efecte

publice(titluri de stat) şi acŃiuni, reprezentând o modalitate de valorificare a

resurselor băncilor în vederea obŃinerii de profit din activitatea bancară.

� Numerar şi alte active lichide- reprezintă activele cele mai lichide

ale unei bănci şi sunt constituite din disponibilităŃile în contul de rezervă la banca

centrală,disponibilităŃi în conturi curente la alte bănci,sume de încasat de la alte

bănci.

Care sunt operaŃiunile băncilor comerciale? Vezi pag. 27-31

32

Tema de autoevaluare nr. 1

BilanŃul unei bănci de depozit prezintă următoarea structură:

A BilanŃ P

Numerar 5.000 Capital social 17.500

Credite acordate statului 35.000 Fond de rezervă 10.000

Credite acordate agenŃilor

economici

65.000 Profit nedistribuit 25.000

Credite acordate populaŃiei ------ Depozite ale clienŃilor 50.000

Portofoliu de titluri publice 10.000 Împrumuturi interbancare 30.000

Portofoliu de acŃiuni 3.000 RefinanŃări ------

Depozite la banca centrală 2.000

TOTAL ACTIV 155.000 TOTAL PASIV 155000

Elementele punctate în schema bilanŃului reprezintă:

a) suma creditelor acordate populaŃiei

împrumuturi de la banca centrală

= 35.000

= 22.500

b) credite acordate populaŃiei

împrumuturi de la alte bănci

= 50.000

= 25.000

c) credite acordate populaŃiei

titluri emise (obligaŃiuni)

= 30.000

= 15.000

d) credite acordate populaŃiei

depozitele agenŃilor economici cu capital de stat

= 5.000

= 15.000

e) majorări de capital = 15.000

Rezolvare: (vezi pag.33)

33

Rezolvare Tema de autoevaluare nr. 1

BilanŃul băncii de depozit prezintă următoarea structură:

A BilanŃ P

Numerar 5.000 Capital social 17.500

Credite acordate statului 35.000 Fond de rezervă 10.000

Credite acordate agenŃilor

economici

65.000 Profit nedistribuit 25.000

Credite acordate populaŃiei 35000 Depozite ale clienŃilor 50.000

Portofoliu de titluri publice 10.000 Împrumuturi interbancare 30.000

Portofoliu de acŃiuni 3.000 RefinanŃări ------

Depozite la banca centrală 2.000

TOTAL ACTIV 155.000 TOTAL PASIV 155000

Elementele punctate în schema bilanŃului reprezintă:

a) suma creditelor acordate populaŃiei

= 35.000

34

UNITATE DE ÎNV ĂłARE 4.

BĂNCILE DE AFACERI

4.1 Caracteristici generale şi operaŃiunile băncilor de afaceri

Băncile de afaceri sunt bănci de depozit care s-au specializat în operaŃiuni

de finanŃare a investiŃiilor, finanŃare realizată pe seama depozitelor constituite pe

termen lung şi a atragerii de capitaluri prin emisiuni de valori mobiliare. Ele oferă

clienŃilor sprijin financiar direct, prin participaŃii de capital(cumpărări de acŃiuni) sau

indirect, prin preluarea datoriilor acestora sub forma împrumutului obligatar (prin

emisiunea de obligaŃiuni).

Băncile de afaceri se diferenŃiază de cele comerciale (de depozit) nu atât

prin specializarea operaŃiunilor lor, cât mai ales prin orientarea activităŃii pe care o

desfăşoară, activitatea acestor bănci extinzându-se în domeniul intermedierii,

achiziŃiilor, cesiunilor şi fuziunilor de întreprinderi care operează într-o economie

concurenŃială, de consiliere managerială.

Spre deosebire de băncile comerciale, băncile de afaceri operează asupra

părŃii de sus a bilanŃului întreprinderilor intermediind operaŃiunile de gestiune

financiară ale acestora şi intervenind pe diferite pieŃe financiare pe contul lor sau al

clienŃilor, gestionând totodată şi patrimoniul particularilor.

Denumite şi bănci de investiŃii, acestea au un rol distinct în funcŃie de

tradiŃia şi natura activităŃii economice a statului în care s –au dezvoltat.

Băncile de investiŃii americane îndeplinesc, în principal, rolul de consilieri,

serviciile lor fiind remunerate prin comisioane ridicate, în funcŃie de natura acestora.

O caracteristică fundamentală a acestor bănci este aceea că majoritatea

dintre ele nu deŃin şi nu exercită controlul portofoliilor întreprinderilor industriale.

Băncile de investiŃii franceze, spre deosebire de băncile americane, se

caracterizează prin deŃineri importante de portofolii ale întreprinderilor industriale,

adesea acestea din urmă, fiind denumite şi „clienŃi captivi”.

Băncile de afaceri îndeplinesc şi rolul de consilieri în managementul

financiar al firmelor, încasând comisioane importante.

�� Caracteristici ale bancilor de

afaceri

35

Cel mai adesea, aceste bănci se regăsesc ca societăŃi de portofoliu, a căror

funcŃionalitate este dublă: de a asigura valorificarea cât mai eficientă a capitalurilor

prin sporirea dividendelor obŃinute, pe de o parte şi de a favoriza creşterea

influenŃei în conducerea societăŃilor pe acŃiuni, în orientarea politicii lor economice,

de investiŃii mai ales, pe de altă parte.

Băncile de afaceri au un rol deosebit în realizarea operaŃiunilor de achiziŃii

şi fuziuni, care în cea mai mare parte, constituie efectul consimŃămintelor reciproce

ale părŃilor.

OperaŃiile băncilor de afaceri pot fi grupate în:

a) activităŃi cu titluri;

b) activităŃi specifice băncilor comerciale;

c) activităŃi de inginerie financiară.

a) OperaŃiunile cu titluri , constau în:

� organizarea emisiunilor de titluri pentru bănci, întreprinderi, administraŃii,

şi garantarea plasamentul acestora;

� achiziŃionarea de acŃiuni ale societăŃilor cotate şi necotate, pentru contul

lor.

� exercitarea unui rol esenŃial în realizarea ofertelor publice de cumpărare

sau vânzare şi acordarea de consultanŃă sau asistenŃă financiară eventualilor

investitori;

� asigurarea unei eventuale conservări a titlurilor şi gestionarea acestora

(percep dobânzi şi dividende, exercită drepturile preferenŃiale, distribuie gratuit

acŃiuni), asigurând custodia titlurilor;

� îndeplinirea rolului de „jobber” pentru o categorie sau alta de titluri, de

întreprinderi, sau chiar pentru stat.

b) ActivităŃi de colectarea depozitelor şi acordarea creditelor ca şi

băncile comerciale, atât în relaŃiile faŃă de agenŃii economici, cât şi faŃă de

particulari.

c) Ingineria financiar ă cuprinde:

� finanŃarea unor proiecte complexe;

� operaŃiuni bilanŃiere;

� operaŃiuni de fuziuni – achiziŃii;

�� OperaŃiunile băncilor de

afaceri

36

� operaŃiuni imobiliare.

Alte caracteristici ale băncilor de afaceri

a) Intervin, într-o proporŃie importantă, în desfăşurarea operaŃiunilor

extrabilanŃiere (cauŃiuni, garanŃii, linii de credit garantate).

b) Intervin în preluări de participaŃii, caz în care trebuie să deŃină

capitaluri proprii în mod sensibil mai ridicate comparativ cu băncile comerciale.

c) Se angajează în operaŃiuni de finanŃare pe termen lung. Ele creează

titluri pe bază de active, respectiv creditele unei bănci sunt adunate într-un pool şi

angajate de către bancă contra unui împrumut similar sau mai mic, pe piaŃa

obligatară, operaŃiune numită titlurizare .

În concluzie băncile de investiŃii sau de afaceri îndeplinesc următoarele

funcŃii economice:

� asigură capital pentru firme şi pentru administraŃia centrală şi locală;

� asigură lichiditate pieŃelor de capital, prin rolul în tranzacŃionarea şi

executarea ordinelor pe piaŃa secundară;

� oferă consultanŃă cu privire la emisiunea, cumpărarea şi vânzarea

valorilor mobiliare.

�

În ce constă caracteristicile şi operaŃiunile băncilor de afaceri?(vezi pag. 34-36)


afaceri

�� FuncŃiile

bancilor de afaceri

37

4.2 Tipologia băncilor de afaceri

Tipologia băncilor de afaceri este diversă în funcŃie de caracteristicile

fiecărei Ńări, cu remarcarea câtorva cazuri reprezentative, din care: FranŃa, Germania,

Spania, S.U.A., şi Japonia.

4.2.1. Băncile de afaceri europene

A. Băncile de afaceri franceze

În FranŃa, potrivit legislaŃiei bancare (de exemplu, Legea bancară din 24

ianuarie 1984) se disting următoarele categorii de instituŃii financiar-bancare: bănci

propriu-zise (reunite în AsociaŃia Franceză a Băncilor), bănci mutuale sau

cooperatiste, case de economii, case de credit municipal, societăŃi financiare,

instituŃii financiare specializate.

În temeiul aceleiaşi legi a fost creat şi Comitetul InstituŃiilor Financiar-

Bancare, în ale cărui atribuŃii intră autorizarea activităŃii instituŃiilor financiar-

bancare şi clasificarea acestora în conformitate cu categoriile menŃionate.

Alături de acest comitet, un rol important în supravegherea activităŃii

bancare îl deŃin Consiliul NaŃional de Credit, Comitetul de Reglementări Bancare şi

Comisia Bancară.

Ca un element specific FranŃei, se distinge faptul că, alături de bănci, un rol

important îl deŃin organizaŃiile de plasament colectiv în valori mobiliare. La

începutul anilor ’90, FranŃa ocupă primul loc în Europa şi al doilea în lume, după

SUA, din punct de vedere al valorii fondurilor administrate de aceste organizaŃii.

În prezent, structurat în trei categorii de instituŃii (bănci, alte instituŃii de

credit, instituŃii financiar-bancare), sistemul bancar francez nu este specializat,

descentralizat şi segmentat, având ca dominantă relaŃiile privilegiate cu statul

existând tendinŃa universalizării băncilor.

Spre deosebire de băncile americane, băncile de investiŃii franceze se

caracterizează prin deŃineri importante ale portofoliilor întreprinderilor industriale,

numite si „clienŃi captivi”. Totodată, băncile de investiŃii franceze deŃin în gestiune

fonduri considerabile, care adesea pot fi folosite în scopul desfăşurării propriilor


afaceri franceze

38

operaŃiuni financiare. De asemenea, băncile de investiŃii franceze sunt favorizate prin

monopolul emisiunii asupra pieŃei obligatare, situaŃie profitabilă, în special pentru

marile bănci.

O categorie distinctă a băncilor de investiŃii o reprezintă societăŃile de

portofoliu. Acestea, prin numărul şi dimensiunea lor, deŃin o pondere importantă în

cadrul operaŃiunilor financiare franceze, deşi pe alte pieŃe financiare naŃionale

acŃionează societăŃi de portofoliu mult mai mari.

B. Băncile de afaceri anglo-saxone

Băncile de afaceri anglo-saxone numite „merchant banks” exercită

activităŃi deosebite de cele ale „băncilor comerciale”. Acestea au fost infiinŃate în

secolul al XVIII-lea, din necesitǎŃile comerŃului internaŃional britanic. IniŃial, au

desfǎşurat activitǎŃi de comerŃ fiind denumite „case de comerŃ” orientate cǎtre

tranzacŃii comerciale asupra unui produs prin acceptarea efectelor comerciale, de

unde şi denumirea de „merchant”. Ulterior, acestea s-au implicat în acordarea de

credite întreprinderilor intrând în competiŃie cu băncile şi în intermedierea

achiziŃiilor, cesiunilor şi fuziunilor având, în special, rolul de consilieri, serviciile lor

fiind remunerate prin comisioane, în funcŃie de natura serviciilor.

In acest domeniu, Marea Britanie este cea mai bine plasată în Europa.

C. Activitatea băncilor de afaceri din alte Ńări europene prezintă

următoarele caracteristici:

� În Germania este inutilă distincŃia între băncile comerciale şi băncile

de afaceri, băncile germane sunt modelul tipic de bancă universală.

Sistemul bancar german se caracterizează printr-o puternică reglementare,

aparent opusă procesului de dereglementare, însă în consens cu tendinŃa de

reglementare impusă de evoluŃia sistemelor bancare spre integrare şi globalizare. De

asemenea, băncile comerciale germane sunt puternic concentrate, câteva bănci mari

dominând peisajul bancar german. De exemplu, activitatea primelor trei bănci ca

mărime: Deutsche Bundesbank, Dresdner Bank şi Commerz Bank, este comparabilă

cu activitatea a 200 de bănci de ordin regional. Aceasta concepŃie a băncii în

39

serviciul întreprinderii (şi nu în al comerŃului ca în Marea Britanie) este considerată,

adesea, ca fiind unul dintre factorii care au determinat succesul industriei germane.

În acest caz, creditele se obŃin mai uşor în funcŃie de nevoile efective ale

întreprinderii şi riscurile economice aferente.

� În Spania, se menŃine tendinŃa de universalizare a băncilor, în sensul

că, băncile comerciale, profitând de dispoziŃiile fiscale cu privire la impozitarea

câştigurilor de capital, care facilitează fuziunile şi achiziŃiile, şi-au creat filiale de

afaceri.

Care sunt particularităŃile băncilor de afaceri europene?(vezi pag. 37-39)

4.2.2. Băncile de afaceri din S.U.A.-„investment banks”

Sistemul bancar american s-a constituit având în vedere atât structura

federală a Ńării, cât şi cadrul normativ specific, generând un sistem descentralizat şi

specializat.

Create prin „Glass Steagall Act” în 1993, băncile de investiŃii americane

sunt acelea care operează pe cont propriu şi în contul clienŃilor, prin gestionarea

titlurilor federale sau ale colectivităŃilor publice. ApariŃia acestora este strâns legată

de evoluŃia economiei S.U:A. dominată de marile întreprinderi industriale şi

comerciale. Acestea efectuează operaŃiuni de intermediere în domeniul atragerii

capitalurilor şi plasării lor optime, inclusiv prin administrarea pe cont propriu a

emisiunilor de valori mobiliare.

IniŃial, aceste bănci au perpetuat tradiŃia bancară de preluare în participaŃie a

întreprinderilor; ulterior au început să opereze asupra titlurilor pentru contul

40

clienŃilor. De asemenea, îndeplinesc un rol important în ofertele publice de

cumpărare(care pot fi amicale sau neamicale).

Ele operează cu fonduri împrumutate de la băncile comerciale asigurând

cumpărarea şi plasamentul titlurilor emise de societăŃile comerciale şi prestează

servicii în domeniul restructurărilor şi fuziunilor, gestionează portofolii de titluri,

dezvoltă activităŃi a achiziŃiilor prin îndatorare sau preluare a întreprinderilor de către

salariaŃi, jucând un rol important în dinamizarea economiei.

Care sunt particularităŃile băncilor de afaceri americane?(vezi pag. 39-40)

4.2.3. Băncile de afaceri japoneze ”security housses”

Majoritatea covârşitoare a Ńărilor lumii au înŃeles necesitatea apelării la

economia de piaŃă, iar fiecare din aceste Ńări a preluat o parte din caracteristicile

economiei de piaŃă pe care s-a axat în special, punându-şi de asemenea amprenta

asupra ei. In cadrul sistemul bancar japonez subordonat modelului economiei

paternaliste, regăsim mentalitatea etniei japoneze.

Confugianismul (doctrina care stă la baza acestui model) presupune o

puternică subordonare faŃă de putere. EsenŃa modelului japonez constă în:economia

care funcŃionează după modelul familiei şi promovarea care se bazează pe merit

combinat cu vechimea în muncă şi loialitatea fată de firmă.

Activitatea băncilor japoneze se asemănă cu cea a băncilor de investiŃii

americane, manifestându-se o rivalitate puternică între „băncile de investiŃii” şi

băncile comerciale.

Casele de titluri japoneze reprezintă instituŃii care sunt autorizate să

primească instrumente bursiere(acŃiuni, obligaŃiuni, instrumente condiŃionale,

contracte la termen), depozite, să le conserve(să le păstreze în custodie) şi să

41

gestioneze portofoliile constituite, în scopul obŃinerii unui randament estimat. De

asemenea, aceste bănci au şi rolul de a acorda asistenŃă întreprinderilor în emisiunea

sau cumpărarea titlurilor.

Care sunt particularităŃile băncilor de afaceri japoneze?(vezi pag. 40-41)

42


BĂNCILE ŞI INSTITU łIILE DE CREDIT SPECIALIZATE

5.1. Băncile mutuale şi cooperativele de credit

Băncile mutuale şi cooperativele de credit fac parte din instituŃiile de credit

specializate şi reprezintă asociaŃii autonome, apolitice şi neguvernamentale, al căror

scop principal este desfăşurarea activităŃilor bancare în vederea într-ajutorării

membrilor lor. O cooperativă de credit este constituită dintr-un număr variabil de

membri cooperatori şi are capitalul social variabil (alcătuit din părŃi sociale de

valoare egală). Cooperativele de credit se organizează pe o rază teritorială de operare

proprie.

O organizaŃie cooperatistă de credit se constituie din dorinŃa de a oferi

membrilor săi un serviciu de economisire şi de împrumut eficient şi ieftin. Principiul

fundamental al unei astfel de cooperative este de a-şi extinde serviciile la un număr

cât mai mare de persoane, cărora să le ofere un loc unde să-şi plaseze economiile şi

să le asigure în caz de necesitate posibilitatea luării unui credit.3

Serviciile oferite de către organizaŃiile cooperatiste sunt similare cu cele ale

unei bănci convenŃionale, dar sunt destinate, în principal, deservirii persoanelor

fizice.4 DiferenŃa esenŃială este aceea că dacă o bancă are ca principal obiectiv

obŃinerea de profit, scopul cooperativelor de credit este îmbunătăŃirea bunăstării

economice a membrilor săi. Punând pe primul loc clienŃii şi nu veniturile, serviciile

oferite de către aceste organizaŃii au taxe reduse, urmărindu-se satisfacerea

necesităŃilor membrilor lor.

3 J Dublin,, – “ Les mutuelles de credit”, Editeur France-Empire, Collection Nouveaux Horizons, 1966, p.24. 4E Botea., M. Vârban , – „ Băncile populare-Cooperative de credit”, Editura Gircom, 1999, p.5.

�� DefiniŃie

43

5.2. Băncile de economii

Ele s-au generalizat în decursul secolului al XIX-lea. Casele de economii

sau băncile de economii au funcŃionat, astfel, până la începutul secolului XX. Uneori

puterea publică a creat „case naŃionale de economii”, ulterior fiind asimilate

băncilor, sub denumirea de „b ănci de economii”.

Acestea se situează printre instituŃiile bancare care au ca principale atribuŃii

mobilizarea economiilor, dar se pot găsi şi în ipostaza de bănci ale autorităŃilor locale

şi ale instituŃiilor de prevederi sociale.

Resursele mobilizate prin casele de economii constituie, în principal,

depozite pe termen lung, astfel că acestor instituŃii le revine o mare responsabilitate

de a transfera resursele în sistemul bancar şi pe piaŃa capitalurilor printr-un

plasament cât mai bun.

În general, sistemul băncilor de economii a apărut şi s-a dezvoltat prin doua

căi:

• ca instituŃii ale statului, înfiinŃate şi sprijinite de acesta;

• ca instituŃii de credit cu caracter de mutualitate sau cooperatiste.

În majoritatea Ńărilor, statul reglementează şi supraveghează activitatea de

economii prin garantarea depozitelor formate la aceste instituŃii şi aplicarea unor

norme juridice care să-i protejeze pe cei ce economisesc şi sa stimuleze preferinŃa

spre a economisi. De asemenea, se practică instrumente şi scheme de economisire

care sa răspundă celor mai diverse opŃiuni şi care să-i atragă în special pe cei care

economisesc în sistem regulat.

5.3. Băncile de trezorerie

Primele instituŃii de acest tip au fost casele de scont britanice care datează

din 1852. ApariŃia lor a fost generată de faptul că Banca Angliei (bancă privată la

vremea aceea) a decis din motive conjuncturale să nu mai accepte la rescontare

efectele de comerŃ (cambiile). Drept urmare, anumite instituŃii financiare (bill-

brokers) au înlocuit operaŃiunile băncii centrale procedând la scontarea efectelor de

comerŃ pe baza unor fonduri împrumutate pe termen scurt de la bănci. În prezent

�� Particularit ăŃile

băncilor de economii


băncilor de trezorerie

44

există o concentrare puternică a acestor bănci de scont, îndeosebi în Marea Britanie.

Activitatea acestor case de scont se generalizează în intermediere tradiŃională între

bănci, trezoreria statului şi firme, atât pentru plasarea lichidităŃilor lor, cât şi pentru

obŃinerea / atragerea de resurse; deci ele pe de o parte colectează frecvent lichidităŃile

de pe piaŃă, iar pe de altă parte plasează aceste lichidităŃi în titluri negociabile pe

termen scurt (cambiile) astfel încât să se poată asigura în orice moment cererea de

lichidităŃi.

Euro-băncile, au apărut în anii 60 la Londra, sub forma unor instituŃii

specializate în colectarea şi acordarea de împrumuturi sub formă de devize europene.

Ele au organizat împreună cu băncile comerciale, pool-uri bancare, denumite şi cu

termenul de bănci consorŃiale, încadrate în categoria „băncilor de trezorerie” .

5.4. Institu Ńii specializate de comerŃ exterior

ImportanŃa pe care o acordă majoritatea Ńărilor comerŃului lor exterior şi

fluxurilor de capital a condus la crearea unor instituŃii specializate care deŃin

monopolul tehnicilor de finanŃare a exporturilor de mărfuri şi de capital. În sinteză,

cele mai importante operaŃiuni ale băncilor de comerŃ exterior sunt:

(a) OperaŃiuni de schimb;

(b) OperaŃiuni de încasări şi plăŃi cu străinătatea;

(c) OperaŃiuni de acordare a creditelor prin proceduri specifice comerŃului

exterior (acreditive, scrisori de garanŃii, scontări, avalizări de cambii, bilete la ordin,

etc.);

(d) Emisiuni de obligaŃiuni pe pieŃele externe şi obŃinerea de resurse

necesare finanŃării comerŃului exterior;

(e) OperaŃiuni valutare, de credit, de garantare şi de asigurarea creditelor la

export.

Cele mai importante acŃiuni sunt cele de finanŃare / creditare a activităŃii de

import-export. În structura lor includem următoarele tipuri de credite:

• Credite furnizor (exportator) care sunt credite comerciale;

• Credite cumpărător sau de importator care sunt credite bancare;

• Credite de prefinanŃare.

�� OperaŃiunile băncilor de

comerŃ exterior

45

5.5. Băncile de credit ipotecar

Creditele ipotecare sunt credite garantate cu ipotecă asupra bunurilor

imobile.

În prezent, într-o serie de Ńări, aceste credite pot fi refinanŃate, deoarece

efectele aferente (bilete la ordin garantate cu înscrisuri ipotecare) pot fi scontate la

alte instituŃii participante la piaŃa de credite respectivă, precum şi la Banca Centrală.

În SUA, ipotecile au devenit utilizate pe scară largă din 1934. În acel an,

AdministraŃia Federală a LocuinŃelor a redus cerinŃele de plată. Imediat băncile,

companiile de asigurări şi ceilalŃi împrumutatori de pe piaŃă au urmat acest exemplu.

AFL a mărit şi perioadele pentru care se acordau creditele ipotecare, introducând

credite oferite pe 15 ani. Înainte de 1930, doar 30% din locuinŃele din SUA erau în

proprietate, iar în prezent rata este de aproape 70%. În 2003, piaŃa imobiliară pe

domeniul rezidenŃial a ajuns la un nivel record de 3 800 miliarde $.

PiaŃa ipotecară din Marea Britanie reprezintă una din cele mai inovative şi

competitive pieŃe din lume. Spre deosebire de alte Ńări aici nu exista intervenŃia pe

piaŃa a statului sau a unor entităŃi ale statului, aşa că toate împrumuturile sunt bazate

fie pe organizaŃii mutuale (societăŃi de construcŃii şi uniuni de credit), fie pe bănci

specializate. Din 1982, când piaŃa a fost dereglată, s-au observat inovaŃii substanŃiale

şi diversificări ale strategiilor împrumutătorilor pentru a atrage debitori. Acest lucru a

dus la o gama larga de tipuri de ipoteci.

5.6. Băncile străine

O verigă cu pondere însemnată şi în continuă creştere în sistemul bancar o

reprezintă, în majoritatea Ńărilor dezvoltate, băncile străine. Acestea sunt, de regulă,

constituite ca sucursale ale băncilor ce funcŃionează în alte Ńări sau ca bănci mixte şi

au un rol important pe piaŃa creditului. Băncile străine au ca principal obiectiv

transferul capitalurilor băneşti dintr-o Ńară în alta, în vederea realizării de importante

profituri.

�� Particularit ăŃile băncilor străine


băncilor de credit ipotecar

46

De asemenea, băncile străine reprezintă instrumente eficiente ale

societăŃilor transnaŃionale, cărora le promovează interesele în întreaga lume.

5.7. SocietăŃile de leasing

SocietăŃile de leasing efectuează operaŃiuni de închiriere de bunuri, mobile

şi imobile, (utilaje, echipamente industriale, imobile) care aparŃin unor bănci sau

societăŃi financiare. La sfârşitul perioadei de închiriere, bunurile respective pot fi

achiziŃionate de chiriaşi la un preŃ convenabil, stabilit în funcŃie de amortizare şi

plăŃile efectuate cu titlu de chirie.

Privit din punctul de vedere al societăŃii de leasing, leasingul constituie o

cumpărare a unui bun cu scopul închirierii, urmată de o închiriere în scopul vânzării.

Din punctul de vedere al beneficiarului, leasingul reprezintă o formă de

creditare în cadrul căreia sumele necesare achiziŃionării bunului se obŃin din

exploatarea acestuia, iar rambursarea lui se face eşalonat, sub forma ratelor de

leasing, şi, în final a preŃului rezidual.

OperaŃiunile de leasing sunt avantajoase pentru ambele parŃi, atât

pentru proprietar, cât şi pentru chiria ş.

Pentru banca sau societatea financiară proprietară, operaŃiunile de

leasing asigură:

• un plasament avantajos al capitalului, deoarece prin nivelul chiriilor se

are în vedere atât amortizarea accelerată a capitalului, cât şi dobânzi ridicate asupra

capitalului investit;

• garanŃia materială certă a bunurilor încredinŃate chiriaşului, deoarece

titlul de proprietate asupra acestora asigură băncii drepturi inatacabile asupra

bunurilor, astfel că, în condiŃiile în care chiriaşul întâmpină dificultăŃi financiare

sau se găseşte în faliment, bunurile sunt recuperate de către proprietar fără

nici o reŃinere.

Pentru chiriaş, avantajul de bază constă în obŃinerea bunurilor necesare

dezvoltării fără a antrena iniŃial fondurile proprii.

�� Particularit ăŃile societăŃilor de

leasing

47

5.8. Institu Ńii de factoring

OperaŃiunile de factoring sunt realizate de instituŃii specializate, denumite

instituŃii (societăŃi) de factoring, care acŃionează în interesul vânzătorului

(creditorului) de a obŃine cât mai repede sumele datorate clienŃilor săi şi, totodată, de

a Ńine evidenŃa debitorilor şi de a-i urmări în caz de neplată. Concret, vânzătorul care

doreşte să obŃină cât mai rapid sumele datorate de clienŃi, transferă sarcina urmăririi

încasării acestor sume de la clienŃi către aceste societăŃi de factoring.

Aceste societăŃi de factoring preiau asupra lor titlurile de creanŃă şi totodată

întregul risc legat de eventuala insolvabilitate a debitorului.

5.9. Institu Ńii de forfetare

OperaŃiunile de forfetare pot fi definite ca vânzări de către exportatori a

creanŃelor lor asupra importatorilor, creanŃe care sunt materializate în înscrisuri

exigibile în termen de peste 90 de zile, în favoarea unor instituŃii specializate care

execută serviciul de cumpărare a efectelor de comerŃ contra unei taxe, numită taxă de

forfetare.

OperaŃiunea de forfetare se aseamănă în principiu, cu scontarea. DiferenŃa

dintre aceste două constă în faptul că forfetarea nu dă instituŃiei finanŃatoare drept de

recurs asupra vânzătorului creanŃei în cazul unei defecŃiuni de plată a debitorului.

Care sunt particularitrăŃile băncilor şi instituŃiilor de credit

specializate?(vezi pag. 42-47)

�� Particularit ăŃile institu Ńiilor de

factoring

�� Particularit ăŃile institu Ńiilor de

forfetare

48


1. Cocriş V., Chirleşan D., Management bancar şi analiza de risc

în activitatea bancară Editura UniversităŃii “Al. Ioan Cuza”, Iaşi, 2007,

pag.92-126.

2. Dardac N., Barbu T. – Monedă, bănci şi politici monetare,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2005, pag.225-263.

3. Drăgoi V.E., Rădoi M.A – Băncile şi alte instituŃii de credit,

Editura Cartea StudenŃească, Bucureşti, 2009, pag.78-141..

49

MODUL III

POLITICI DE PRUDENłĂ BANCARĂ ŞI

MINIMIZARE A RISCURILOR

1. Cuprins

2. Obiectiv general




Cuprins

� UI 6. Principii, reglementări şi strategii de prudenŃialitate bancară europene şi internaŃionale

= 2 ore � UI 7. Limitele şi riscurile reglementărilor pruden Ńiale

= 2ore

� Obiectiv general: ÎnŃelegerea normelor prudenŃiale aplicate în România în strânsă legătur ă şi intercondiŃionare cu normele europene şi internaŃionale.

� Obiective operaŃionale: Cunoaşterea principalelor riscuri ale activităŃii bancare şi a măsurilor de gestionare a acestora. ÎnŃelegerea necesităŃii controlului bancar intern şi a normelor prudenŃiale bancare naŃionale şi internaŃionale. Cunoaşterea mecanismului de limitare a riscurilor prin impunerea unor norme pruden Ńiale. Însuşirea algoritmului de calculare a coeficienŃilor de lichiditate, solvabilitate, adecvare a capitalului.

50


PRINCIPII, REGLEMENT ĂRI ŞI STRATEGII DE

PRUDENłIALITATE BANCAR Ă EUROPENE ŞI INTERNA łIONALE

In literatura de specialitate reglementările bancare şi prudenŃiale

exprimă ansamblul de legi şi alte norme asimilate “ pentru a asigura un cadru

legal necesar desfăşurării profesiunii de bancher şi pentru statuarea unor relaŃii

bine concentrate şi responsabile între bănci şi numeroşii lor parteneri, clienŃii

băncii” 5.

Aceste legi şi norme care statuează comerŃul de bancă, respectiv,

profesia de bancher privesc criterii, condiŃii care trebuie îndeplinite de bancă “

pentru a fi acreditate să funcŃioneze în condiŃiile de organizare şi specializare

declarate”6.

Această acreditare are două dimensiuni:

• o dimensiune profesională ce interesează pe ceilalŃi bancheri şi,

deci trebuie supusă colectivităŃii bancare.

• o dimensiune economico - socială aferentă clienŃilor bancari care

îşi încredinŃează capitalurile lor disponibile băncilor şi care trebuie supusă

factorilor care îi reprezintă pe aceştia fiind exercitată, în mare măsură prin stat

şi guvern.

Necesitatea reglementării activităŃii bancare, decurge din rolul pe

care băncile, sistemul bancar îl au în economie.

Reglementările prudenŃiale reprezintă o măsură necesară şi utilă pentru a

preveni înclinaŃia managerilor către profituri mari şi rapide care adesea implică

renunŃarea la cele mai elementare măsuri preventive. Necesitatea unei atitudini

prudenŃiale impuse băncilor prin lege decurge, în primul rând din rolul băncilor, a

sistemului bancar în economie. SituaŃia economică şi financiară a agenŃilor

economici şi a persoanelor fizice este îmbinată în procesul serviciilor bancare şi orice

5 C Basno, N. Dardac , -„Management bancar”, Editura Economică, Bucureşti, 2002, p. 20. 6 C. Basno, N. Dardac, C-tin. Floricel, op. cit., p. 279.

�� DefiniŃie

51

destabilizare a băncilor poate conduce la multiple fenomene de criză în economie, în

viaŃa întreprinderilor şi a familiilor.

Reglementările prudenŃiale au ca sferă de aplicabilitate spaŃiul naŃional,

ansamblul de legi şi norme statuate de fiecare Ńară însă pe seama intensificării

relaŃiilor de colaborare, acestea s-au extins, fiind elaborate conform principiilor

elaborate de mai multe Ńări ( internaŃionalizarea reglementărilor) sau potrivit

directivelor europene în sistemul Uniunii Economice Europene (aplicarea

normelor comunitare).

Reglementările prudenŃiale au drept scop esenŃial protecŃia instituŃiilor

financiar-bancare împotriva consecinŃelor negative ale riscurilor, îndeosebi prin

prevenirea acestora.

Aceste reglementări instituie restricŃii în activitatea financiar-bancară

privind reducerea expunerii la risc, limitarea efectelor negative ale riscurilor asupra

performanŃelor financiare ale instituŃiilor respective,dar şi norme de constituire a

unor resurse de acoperire a pierderilor din realizarea riscurilor.

Domeniile de aplicare a acestor reglementări pruden Ńiale sunt:

A. CerinŃe cu privire la nivelul minim de

solvabilitate;

B. CerinŃe cu privire la divizarea riscurilor;

C. CerinŃe privind tratarea diferenŃiată a creditelor

şi constituirea de provizioane

D. CerinŃe privind nivelul minim de lichiditate;

E. CerinŃe privind poziŃia valutară;

F. CerinŃe privind administrarea resurselor şi a

plasamentelor;

G. CerinŃe privind extinderea reŃelei de sucursale şi

alte sedii secundare ale băncii;

�� Domeniile de aplicare

a reglementărilor bancare

52

6.1. CerinŃe cu privire la nivelul minim de solvabilitate

În vederea contracarării tendinŃelor instituŃiilor de credit de a-şi maximiza

profiturile prin utilizarea intensivă a fondurilor proprii, autorităŃile de supraveghere,

în domeniu, au impus menŃinerea unui anumit echilibru între fondurile proprii şi

nivelul capitalului împrumutat, stabilind restricŃii în ceea ce priveşte utilizarea peste

anumite niveluri a resurselor proprii.

Reglementarea prudenŃială a băncii se referă la adecvarea fondurilor proprii

la riscurile asumate, fondurile proprii reprezentând ultimul garant al solvabilităŃii

în faŃa ansamblului riscurilor. De asemenea, fondurile proprii reprezintă o referinŃă

obligatorie pentru toŃi indicatorii de performanŃă, datorită condiŃiei imperative de

remunerare satisfăcătoare a acŃionarilor. Dacă fondurile nu sunt adaptate la

nivelul riscurilor pentru un motiv oarecare, nici riscul de solvabilitate, nici alte

riscuri, nici măsurările performanŃelor nu sunt bine stăpânite.

Fundamentarea recunoaşterii reciproce a băncilor în condiŃiile unor

norme prudenŃiale similare a impus:

1. stabilirea unor modalităŃi comune (convergente) de determinare a

fondurilor proprii;

2. stabilirea unor cerinŃe comune privind rata de solvabilitate.

Reglementarea cunoscută sub numele de Norma Cooke stabileşte un raport

minimal de 8% între fondurile privite în sens larg (nucleu dur + elemente

complementare) şi activele ponderate funcŃie de risc.

Scopul reglementărilor privind nivelul ratei solvabilităŃii bancare este în

primul rând de a asigura banca cu suficient capital din surse proprii pentru a absorbi

un nivel al pierderilor din tranzacŃionare şi, în al doilea rând de: a controla gradul de

îndatorare prin cerinŃa ca indicatorul de îndatorare să nu scadă sub un anumit prag

minim.

Rata solvabilităŃii bancare ca normă a activităŃii bancare, se stabileşte ca

raport între fondurile proprii şi calitatea activelor apreciată în funcŃie de risc.

Atât nivelul de capital cerut cât şi valuta elementelor care sunt incluse în

reglementările privind adecvarea capitalului variază de la o Ńară la alta.

În planul supravegherii prudenŃei bancare, la nivel internaŃional, se disting

de-a lungul ultimelor decenii câteva direcŃii clare de acŃiune. Dintre acestea

�� Nivelul ratei

de solvabilitate

53

menŃionăm: Acordul Basel I, Directiva Europeană privind gradul de Adecvare a

Capitalului şi, respectiv, Acordul Basel II.

Care sunt cerinŃele cu privire la nivelul minim de solvabilitate? Vezi pag. 52.

6.2. CerinŃe cu privire la diviziunea şi limitarea riscurilor

In majoritatea Ńărilor, expunerea la risc este limitată prin reglementări, în

scopul utilizării unilaterale a resurselor băncii în favoarea unui număr restrâns

de clienŃi de talie mare şi deci pentru evitarea monopolizării de către aceştia a

potenŃialului institu Ńiei.

Scopul reglementărilor pentru evitarea expunerii la risc îl constituie

diviziunea riscurilor.

Diviziunea riscului urmăreşte evitarea concentrării riscurilor prin

diversificarea plasamentelor şi a creditelor în special. In sfera creditării persoanelor

fizice, diversificarea portofoliului este în primul rând o diversificare teritorială. La

creditarea agenŃilor economici importantă este diversificarea sectorială sau

economică, iar în ceea ce priveşte clienŃii suverani – diversificarea geografică.

Limitarea riscurilor are caracter normativ şi autonormativ. Fiecare bancă,

în funcŃie de calitatea mediului economic şi de evoluŃia parametrilor proprii, poate

asigura limitarea riscurilor în doua feluri: global şi analitic, astfel:

• fixând o limită proprie, internă ,ce reprezintă angajamentul său global

în operaŃii riscante (dar rentabile). Se stabileşte o limită maximă (75%) pentru

ponderea activităŃilor (plasamentelor) riscante în total active sau relativ la capitalul

bancar;

• fixând plafoane de credite pe debitor, grup de debitori, sector de

activitate sau zonă geografică pentru a preveni situaŃia ca modificări semnificative

54

ale situaŃiei economice a acestor grupe să-i afecteze negativ expunerea la risc.

Se mai pot stabili plafoane de tip <<stop-loss>> care definesc riscurile

maxime referitor la pierderile constatate sau la provizioanele constituite.

Banca centrală, ca autoritate bancară, îşi asumă responsabilitatea limitării

expunerii consolidate la risc în cadrul sistemului bancar, stabilind norme cu caracter

obligatoriu.

În România, normele bancare7 se referă la limitarea riscurilor şi vizează

expunerile acordate clienŃilor de către instituŃiile de credit.

Expunerea unei instituŃii de credit faŃă de „un singur debitor”este

considerată ca fiind expunere mare atunci când valoarea acesteia este egală sau

depăşeşte 10% din fondurile proprii ale instituŃiei de credit respective.

Expunerea unei instituŃii de credit faŃă de grupul de persoane aflate în relaŃii

speciale este considerată ca fiind expunere mare atunci când valoarea acesteia este

egală sau depăşeşte 10% din fondurile proprii ale instituŃiei de credit respective.

Expunerea unei instituŃii de credit faŃă de o persoană aflată în relaŃii

speciale, membră a propriului grup, este considerată ca fiind expunere mare

individuală în valoare relativă atunci când valoarea acesteia este egală sau depăşeşte

5% din fondurile proprii ale instituŃiei de credit respective.

Prin grupul instituŃiei de credit se va înŃelege grupul reprezentând „un

singur debitor”, din care face parte instituŃia de credit.

Un singur debitor este orice persoană sau grup de persoane fizice şi/sau

juridice faŃă de care banca are o expunere şi care sunt legate între ele în sensul că:

� una dintre persoane exercită asupra celorlalte, direct sau indirect,

putere de control;

� nivelul cumulat al împrumuturilor acordate reprezintă un singur risc

de credit pentru bancă, întrucât persoanele sunt legate într-o asemenea măsură încât,

dacă unele dintre ele vor întâmpina dificultăŃi de rambursare, alta sau celelalte vor

întâmpina dificultăŃi similar.

Expunerea unei instituŃii de credit faŃă de personalul propriu este considerată

ca fiind expunere mare atunci când valoarea acesteia este egală sau depăşeşte 10%

din fondurile proprii ale instituŃiei de credit respective.

7 Normele BNR nr.12/2003 – privind supravegherea solvabilităŃii şi a expunerilor mari ale instituŃiilor de credit, modificate şi completate prin normele nr. 9/2004 publicate în MO nr. 786/2004.

�� Limitele

expunerilor în România

55

Limitele aplicabile expunerilor mari sunt:

◘ o instituŃie de credit nu va înregistra faŃă de „un singur debitor ” o

expunere a cărei valoare depăşeşte 25% din fondurile proprii;

◘ o instituŃie de credit nu va înregistra faŃă de grupul de persoane aflate în

relaŃii speciale o expunere a cărei valoare depăşeşte 25% din fondurile proprii;

◘ o instituŃie de credit nu va înregistra faŃă de ceilalŃi membri ai propriului

grup o expunere a cărei valoare depăşeşte 20% din fondurile proprii;

◘ o instituŃie de credit nu va înregistra faŃă de o persoană aflată în relaŃii

speciale, altele decât cele din grupul instituŃiei de credit, o expunere a cărei valoare

depăşeşte o limită absolută stabilită de instituŃia de credit prin proceduri interne

aprobate de Banca NaŃională a României. În cazul în care persoane respectivă este

membră a unui grup reprezentând „un singur debitor”, expunerea luată în considerare

va fi cea faŃă de întregul grup;

◘ o instituŃie de credit nu va înregistra faŃă de personalul propriu o expunere

a cărei valoare depăşeşte 25% din fondurile proprii;

◘ valoarea cumulată a expunerilor mari ale unei instituŃii de credit, nu va

depăşi 800% din fondurile ei proprii.

Din punct de vedere al regimului participaŃiilor, directivele europene

impun o serie de limite, astfel: nici o participaŃie nu trebuie să depăşească 15% din

valoarea fondurilor proprii, iar valoarea totală a participaŃiilor nu trebuie să

depăşească 60% din valoarea fondurilor proprii.

În România8 o bancă nu poate interveni în titlurile unei societăŃi mai mult de

15% din fondurile sale proprii şi 20% din capitalul social al societăŃii comerciale

respective.

Valoarea tuturor participaŃiilor unei bănci nu poate depăşi 50% din fondurile

proprii.

Care sunt cerinŃele cu privire la nivelul expunerilor acordate clienŃilor de către

instituŃiile de credit în România? Vezi pag. 53-55.

8 Legea nr. 443/2004 pentru modificarea şi completarea legii nr.58/1998 privind activitatea bancară publicată în M.O. nr 78/24 ianuarie 2005.

�� Limitele

expunerilor în România

56

6.3. CerinŃe privind tratarea diferenŃiată a creditelor şi constituirea de

provizioane

OperaŃiunile de creditare au la baza prudenŃa bancară, principiul

fundamental ce caracterizează întreaga activitate a unei bănci.

In baza legii bancare, băncile au obligaŃia, în vederea administrării corecte a

riscului general de credite, a protejării propriului capital şi a depozitelor clienŃilor, să

constituie rezerva generală pentru riscul de credit.

Rezerva generală pentru riscul de credit se constituie în limita a 1 % din

soldul creditelor acordate, existent la sfârşitul anului, atât în lei cât şi în valută.

Sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervei generale pentru riscul de

credit sunt deductibile din punct de vedere fiscal la determinarea profitului

impozabil.

Rezerva generală pentru riscul de credit se utilizează exclusiv pentru

acoperirea de pierderi din credite, numai după epuizarea celorlalte măsuri legale de

recuperare a creditelor şi de acoperire a eventualelor pierderi aferente.

In cazul creditelor pentru care s-au constituit provizioane specifice de risc,

utilizarea de sume din rezerva constituită se poate efectua numai dacă provizioanele

specifice de risc au fost folosite integral.

Reglementările bancare obligă băncile să analizeze periodic portofoliul de

credite acordate şi să le încadreze în diverse categorii, după riscul de credit

(rambursare) ce-l prezintă fiecare din acestea şi anume: standard, în observaŃie,

substandard îndoielnic, pierdere.

Analiza şi clasificarea portofoliului se fac având în vedere evaluarea

performanŃelor financiare ale clientului şi a capacităŃii sale de a-şi onora

datoriile de scadenŃă.

AgenŃii economici sunt clasificaŃi în cinci categorii, în vederea determinării

performanŃelor lor financiare:

Categoria A – include creditele la care performanŃele financiare sunt foarte

bune şi permit achitarea la scadenŃă a dobânzii şi a ratei. În acelaşi timp, din analizele

57

efectuate de societatea bancară se prefigurează şi menŃinerea în perspectivă a

performanŃelor financiare la nivel ridicat.

Categoria B – include creditele la care performanŃele financiare sunt bune

sau foarte bune dar nu se poate menŃine acest nivel în perspective îndelungate.

Categoria C - include creditele la care performanŃele financiare sunt

satisfăcătoare, dau au o evidentă tendinŃă de înrăutăŃire.

Categoria D –include creditele la care performanŃele financiare sunt scăzute

şi cu o evidentă ciclicitate în intervale scurte de timp.

Categoria E - include creditele la care performanŃele financiare arată

pierderi şi există perspectiva clară că nu pot fi plătite nici ratele, nici dobânzile.

Analiza serviciului datoriei se realizează cu ajutorul indicatorilor :

� acoperirea dobânzii – care se determină ca raport între profitul brut

şi dobânda plătită plus cea datorată şi neachitată ;

� credite restante în cifre absolute, cât şi relative, faŃă de totalul

creditelor angajate de agentul economic ;

� plăŃi restante totale faŃă de totalul plăŃilor efective către furnizori ,

de la începutul perioadei analizate

Serviciul datoriei este apreciat astfel:

• Bun – în situaŃiile în care ratele şi dobânzile sunt plătite la scadenŃă sau

cu o întârziere maximă de 7 zile.

• Slab – când ratele şi dobânzile sunt plătite cu o întârziere de până la 30

zile.

• Necorespunzător – în situaŃia în care ratele şi dobânzile sunt plătite cu o

întârziere de peste 30 zile.

În urma analizei performanŃei financiare şi a serviciului datoriei, creditele şi

plasamentele sunt clasificate astfel:

• Standard – acele credite care nu implică deficienŃe şi riscuri,

rambursarea lor făcându-se la timpul şi la termenele prevăzute, respectiv credite

acordate unor clienŃi solvabili, pentru afaceri bune.

• În observaŃie – acele credite acordate unor clienŃi cu rezultate

economico-financiare foarte bune, dar care, în anumite perioade de timp întâmpină

greutăŃi în rambursarea ratelor scadente şi a dobânzilor aferente. Pentru aceşti clienŃi,

�� Analiza

portofoliului de credite

�� Categorii de

credite

58

banca estimează o scădere a profiturilor lor în viitor, ca urmare a unor posibile

probleme de natura aprovizionării tehnico-materiale, a reducerii de produse pe piaŃă,

a altor probleme de natură tehnică, organizatorică, de personal.

• Substandard – sunt creditele care prezintă deficienŃă şi riscuri care

periclitează rambursarea datoriei, ele neputând fi recuperate integral în cazul în care

deficienŃele creditului nu sunt corectate pe parcurs.

• Îndoielnice – sunt împrumuturile care nu pot fi rambursate, iar garanŃiile

lor sunt incerte.

• Perdante – sunt creditele care nu pot fi restituite băncii, ceea ce face ca

înregistrarea lor în continuare ca active bancre să nu fie garantată.

Sistemul de provizioane în cadrul băncilor comerciale este destinat protejării

capitalului băncii, protejării depozitelor persoanelor fizice şi juridice, acoperirii

eventualelor credite sau incertitudini în recuperare.

Provizioanele specifice de risc sunt aferente fiecărui credit aprobat, în curs

de derulare la unităŃile băncii şi sunt destinate acoperirii eventualelor credite, care în

urma analizei performanŃelor financiare ale împrumutanŃilor şi al serviciului datoriei,

prezintă incertitudine în recuperarea lor.

Baza de calcul a provizioanelor o reprezintă expunerile neajustate şi cele

ajustate în funcŃie de coeficienŃii de risc de credit stipulaŃi în reglementările

menŃionate.

Banca constituie provizioane specifice de risc în următorii coeficienŃi9- vezi

tabelul următor:

9 Regulamentul BNR nr.4 /2008 pentru modificarea si completarea Regulamentului BNR nr. 4/2004 privind organizarea şi funcŃionarea la Banca NaŃională a României a Centralei Riscurilor Bancare,

publicat în Monitorul Oficial, nr. 343 / 2009.

�� Categorii de

credite

59

Tabelul nr.3.1. CoeficienŃii de provizionare aferenŃi categoriilor de

clasificarea creditelor

Categorii de

clasificare a creditelor

CoeficienŃi de

provizionare pentru credite

(altele decât cele

înregistrate în valută sau

indexate la cursul unei

valute, acordate

persoanelor fizice expuse

la riscul valutar).

CoeficienŃi de

provizionare

pentru creditele

înregistrate în valută sau

indexate la cursul unei

valute, acordate

persoanelor fizice expuse

la

riscul valutar.

Standard

În observaŃie

Substandard

Îndoielnic

Pierdere

0

0,05

0,2

0,5

1

0,7

0,08

0,23

0,53

1

Sumele aferente provizioanelor specifice de risc se vor include în cheltuieli.

Pentru constituirea acestor provizioane, soldul creditelor acordate fiecărui

debitor al societăŃii bancare se diminuează cu valoarea garanŃiilor, ipotecilor şi a

depozitelor băneşti gajate, potrivit normelor BNR.

Analizând portofoliul de credite pe baza performanŃei financiare şi a serviciului

datoriei, care sunt categoriile de credite şi coeficienŃii de provizionare aferenŃi?

Vezi pag. 56-59.

�� CoeficienŃi de provizionare

pentru credite

60

6.4. CerinŃe privind nivelul minim de lichiditate

Lichiditatea bancară este o problemă de gestiune a activelor şi a pasivelor

bancare care au grade diferite de lichiditate şi arată capacitatea unei bănci de a-şi

finanŃa operaŃiunile curente.

Lipsa de lichiditate obligă banca respectivă să apeleze la recreditarea din

partea Băncii de Emisiune sau la credite de pe piaŃa interbancară. Aceste credite vor

angrena pentru bancă costuri ridicate, care vor trebui să fie acoperite de aceasta cu

afectarea corespunzătoare a nivelului profitului.

Problema centrală ce se ridică este ca băncile să-şi analizeze permanent

gradul lor de lichiditate, pentru a evita creşterile nejustificate de costuri.

SituaŃia lichidităŃii unei bănci este apreciată în funcŃie de nevoile anticipate

de lichiditate ale băncii şi a surselor de finanŃare.

ImportanŃa lichidităŃii transcende instituŃia individuală deoarece criza de

lichidităŃi de la o singură bancă poate avea repercusiuni la nivelul întregului sistem

bancar.

Din acest motiv autoritatea de supraveghere a sistemului bancar, în prezent,

se concretizează mai mult asupra structurii scadenŃei activelor şi a datoriilor băncii, şi

mai puŃin asupra cerinŃelor legale privind activele lichide.

În vederea satisfacerii nevoilor de lichiditate, banca poate utiliza activele

sale lichide, sau recurge la împrumuturi, vânzarea acŃiunilor sau titlurilor.

Analiza lichidităŃii bancare impune analiza situaŃiei curente a lichidităŃii

unei bănci, a nevoilor de finanŃare viitoare anticipate, a surselor de finanŃare necesare

pentru acoperirea acestor nevoi.

În scopul monitorizării şi sporirii eficienŃei controlului lichidităŃii bancare,

BNR a emis norme 10privind lichiditatea băncilor persoane juridice române.

Ideea de ansamblu a acestor norme de a corela maturităŃile reziduale ale

activelor şi pasivelor unei bănci, a apropiat analiza lichidităŃii bancare de cea aplicată

în pieŃele financiar-bancare internaŃionale.

10 Normele nr. 1din 9.04.2001 publicate în M.O.nr.201/20.04.2004 şi Normele nr. 2 din 11.02.2002 publicate în M.O.nr.133/.2002.

�� Importan Ńa lichidit ăŃii unei bănci

61

Limita minimă a indicatorului de lichiditate reglementat este 1 şi se

calculează ca raport între lichiditatea efectivă şi lichiditatea necesară, pe fiecare

bandă de scadenŃă.

PrezentaŃi importanŃa lichidităŃii bancare şi limita minimă a acesteia în România?

Vezi pag. 60-61.

6.5. CerinŃe privind poziŃia valutară

Riscul valutar se poate defini ca fiind probabilitatea ca variaŃie adversă a

cursului valutar pe piaŃă să ducă la diminuarea profitului net bancar . Riscul valutar şi

riscul dobanzii se întrepătrund deoarece cumpărarea sau vanzarea la timp a valutei ,

dă naştere riscului de schimb , iar plasarea capitalului astfel obŃinut dă naştere

riscului de dobandă . Riscul valutar este semnificativ pentru băncile implicate în

operaŃii valutare pe cont propriu sau în numele clienŃilor . În Romania acesta este

destul de important deoarece majoritatea băncilor au licenŃă pentru astfel de operaŃii

pe care le oferă clienŃilor şi pe care le folosesc şi ca o modalitate de protejare a

capitalului şi a activelor în condiŃii de inflaŃie ridicată .

Expunerea la riscul valutar se poate împarte în trei componente : „expunerea

generată de activităŃile internaŃionale prin consolidare bilanŃieră , expunerea

tranzacŃională, şi expunerea economică „ 11 .

Indicatorii principali ai riscului valutar sunt poziŃia valutară individuală şi

poziŃia valutară globală . Primul se calculează pentru fiecare valută de gestionat şi

rezultă din compararea activelor cu pasivele , iar în urma acestei comparaŃii dacă

activele sunt mai mici decat pasivele poziŃia valutară este scurtă , dacă dimpotrivă

11 L. Roxin – „Gestiunea riscurilor bancare”, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti 1997, p.195.

�� Indicatorii

riscului valutar

62

activele sunt mai mari atunci poziŃia valutară este lungă . PoziŃia valutară globală

este reprezentată prin soldul net al creanŃelor în devize faŃă de pasivele în devize ,

ambele convertite în moneda de referinŃă pentru comparabilitate . Acest indicator

oferă imaginea globală asupra expunerii valutare a băncii însă nu indică precis valuta

ce trebuie gestionată .

Expunerea băncii la riscul valutar se măsoară prin amploarea poziŃiei

valutare individuale gestionate separat pentru fiecare valută. Banca poate calcula

rapid la sfârşitul zilei (şi chiar pe parcursul zilei) expunerea la risc ca pierdere

potenŃială în cazul unei variaŃii adverse a cursului pentru fiecare valută.

Aceasta poate fi eliminată în funcŃie de mărimea fondurilor bancare, de

regulă la 8% din valoarea acestora calculată conform standardelor internaŃionale.

În România, Banca NaŃională a României a definit şi reglementat încă din

anul 199512 nivelul maxim al poziŃiilor valutare individuale şi al poziŃiilor valutare

totale pentru bănci, persoane juridice române. În vederea limitării nivelului riscului

valutar atât la nivel individual (pe fiecare valută în parte), cât şi la nivel agregat (pe

fiecare bancă), banca centrală a adoptat norme13 noi.

La sfârşitul fiecărei zile bancare lucrătoare, poziŃiile valutare ale unei bănci

sunt supuse următoarelor limitări:

a) maximum 10% din fondurile proprii ale b ăncii pentru oricare dintre

poziŃiile valutare individuale ajustate;

b) maximum 20% din fondurile proprii ale băncii pentru poziŃia

valutară totală.

Care sunt limitele poziŃiei valutare? Vezi pag. 61-62

12 Normele Băncii Nationale a României. nr. 15/24.10.1995, cu modificările şi completările ulterioare, publicate în Monitorul Oficial al României, nr. 261/1995; 13 Normele Băncii NaŃionale a României nr. 4/2001 privind supravegherea poziŃiilor valutare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 631/2001, modificate şi completate prin Normele Băncii NaŃionale a Românei nr. 14/2004, publicate în Monitorul Oficial al României, nr. 1259/.2004.

�� Limitele poziŃiei valutare

63

6.6. CerinŃe privind administrarea resurselor şi a plasamentelor

În acest domeniu, reglementările vizează un segment restrâns, orientat în

sensul de a asigura delimitarea clară a sferei de activitate în zona specifică

comerŃului de bancă şi concentrarea resurselor şi eforturilor în acest sens. De

asemenea, cerinŃele în acest domeniu înseamnă delimitarea şi interzicerea

activităŃilor şi plasamentelor care au sfera de activitate spre obiective excentrice

profesiuni, spre care băncile s-ar putea orienta în căutarea unor surse de profit

iluzorii, dar care includ riscuri mari.

Astfel, în primul rând, se interzice băncii angajarea în tranzacŃii cu bunuri

mobile şi imobile.

Se exceptează de la această interzicere bunurile necesare activităŃii băncii,

precum şi bunurile mobile şi imobile dobândite ca urmare a executării silite a

creanŃelor care, de regulă, trebuie să fie vândute în maximum un an.

Prin aceste interziceri se urmăreşte evitarea angajării resurselor băncii în alte

activităŃi străine obiectului de activitate specific, care, pe de o parte, prezintă risc, iar

pe de altă parte, poate orienta resursele băncii în acŃiuni în afara obiectivelor

specifice, fapt care ar fi dăunător echilibrului băncii şi, în ultimă instanŃă acŃionarilor

şi clienŃilor băncii.

De asemenea sunt stabilite restricŃii prin normele prudenŃiale din domeniul

plasamentelor bancare.

În primul rând, prin lege se limitează, pe de o parte, gradul general de

extindere al plasamentelor bancare în valori mobiliare. Potrivit legii, valoarea

totală a investiŃiilor unei bănci în valori mobiliare efectuate în nume şi pe cont

propriu nu poate depăşi nivelul de 100% din fondurile sale proprii. Se exceptează

depăşirile care provin din deŃinerea de titluri de stat.

În al doilea rând, prin lege se normează valoarea totală a investiŃiilor pe

termen lung în valori mobiliare (sau cote de participare) emise de societăŃi

comerciale (altele decât băncile), care nu se poate extinde peste 50% din fondurile

proprii ale băncii.

�� RestricŃii în domeniul

plasamentelor bancare

64

Care sunt cerinŃe privind administrarea resurselor şi a plasamentelor? Vezi pag. 63.

6.7. CerinŃe prudenŃiale privind extinderea reŃelei de sucursale şi alte sedii

secundare ale băncii

Extinderea în teritoriu, prin sucursale şi alte sedii secundare, reprezintă

modalitatea principală de creştere a potenŃialului bancar. A avea sucursale înseamnă

a avea capacitatea de constituire a depozitelor prin afluenŃa clienŃilor deponenŃi şi,

implicit, a solicitanŃilor de credite mărindu-se pe această bază cifra de afaceri a

băncii, implicit posibilităŃile de a oferi întreaga gamă de servicii diversificate.

Extinderea în teritoriu de unităŃi bancare este dependentă de baza de

colectare a depozitelor. Cu cât baza de colectare va fi mai extinsă, cu atât

posibilitatea de majorare a cifrei de afaceri este mai mare.

În funcŃie de răspândirea în teritoriu şi costul atragerii depozitelor, în multe

Ńări s-au conturat două categorii de bănci comerciale:

� băncile de detaliu (cu amănuntul) care au răspândire în teritoriu şi

constituie depozite cu costuri minime;

� băncile cu ridicata din centrele mari financiare, care au costuri ale

resurselor mai mari, întrucât acestea sunt procurate de la băncile de detaliu, prin

redistribuire pe piaŃa interbancară.

�

De cine este dependentă extinderea în teritoriu prin sucursale şi alte sedii ale

băncii? Vezi pag. 64.

65

UNITATEA DE ÎNV ĂłARE 7.

LIMITELE ŞI RISCURILE REGLEMENT ĂRILOR PRUDENłIALE

Introducerea raportului de solvabilitate, iniŃial sub forma normei Cooke şi

ulterior a solvabilităŃii europene, a antrenat numeroase ameliorări, astfel:

� a creat limite ale efectului de levier;

� a contribuit la punerea accentului pe cerinŃele de rentabilitate ;

� a permis, într-o mai mare măsură, evitarea falimentelor neaşteptate ale

băncilor ;

� a pus bazele unei armonizări internaŃionale a concurenŃei, datorită faptului

că bănci din Ńări diferite sunt supuse aceloraşi reglementări .

Dincolo de aceste aspecte pozitive, reglementările prudenŃial antrenează şi

efecte negative, dintre care enumerăm14:

• coeficienŃii de prudenŃă bancară nu sunt suficienŃi pentru a asigura

controlul insitu Ńiei respective;

• constrângerile prudenŃiale pot antrena efecte inverse.

� Raportul de solvabilitate bancară şi, la modul general, normele de

prudenŃă bancară, nu dau o măsură a calităŃii gestiunii bancare. Normele

internaŃionale au caracter minimal şi nu trebuie să substituie analiza internă, care prin

definiŃie trebuie să fie specifică fiecărei insituŃii de credit. Un nivel ridicat al

raportului de solvabilitate n-a prezentat, niciodată, o garanŃie a stării de sănătate a

unei bănci, iar un nivel scăzut al capitalului nu este decât un semnal al existenŃei

unor probleme.

Faptul că o bancă îndeplineşte, perfect, toate constrângerile prudenŃiale, nu

este suficient pentru ca aceasta să fie acoperită pentru toate riscurile, şi în mod

special pentru riscul de piaŃă.

Reglementările prudenŃiale prezintă şi o altă caracteristică şi anume, faptul

că sunt în evoluŃie permanentă, datorită negocierilor internaŃionale şi a regulilor care

se modifică.

14 N.Dardac, T.Barbu, o.cit., p.300-302.

�� Efecte pozitive

ale reglementărilor

prudenŃiale

�� Efecte negative

ale reglementărilor

prudenŃiale

66

Normele de solvabilitate au avut şi un impact negativ care a corespuns, în

FranŃa, cu o criză imobiliară fără precedent, iar în anii 1997-1998; după publicarea de

către Comitetul de la Bâle, în septembrie 1997 a unui document intitulat “Principi

fundamentale pentru un control bancar eficient”, s-a manifestat o criză financiară

excepŃională în Japonia, Coreea, Thailanda, Indonezia.

Toate aceaste aspecte evidenŃiază că nici în materie de fonduri, nici

raporturile de divizare a riscurilor nu pot împiedica apariŃia unor crize majore, a unor

erori în aprecierea riscurilor, şi a unor concentrări importante în cadrul aceluiaşi

sector de activitate.

�� Cu privire la efectele inverse sau perverse care pot fi antrenate de

reglementările prudenŃiale, trebuie remarcate următoarele:

i. o apreciere necorespnunzătoare a riscurilor;

ii. o creştere a riscurilor;

iii. limitarea concurenŃei.

1. Aprecierea incorectă a riscurilor

Regulile prudenŃiale nu Ńin seama de ratingul clientului şi nici de durata

creditului, factori care sunt esenŃiale pentru calitatea acestuia.

Un alt efect invers al reglementărilor prudenŃiale rezidă din dinamica pe

care acestea o antrenează, în sensul că, încurajând băncile în realizarea de operaŃiuni

în funcŃie de riscul lor actual, acestea neglijează preocupările lor strategice.

Respectarea constrângerilor prudenŃiale este o condiŃie, dar nu garantează

optimizarea strategiilor bancare şi gestionarea bilanŃului.

2. Creşterea riscurilor

Într-o primă etapă a aplicării lor, normele prudenŃiale şi, în mod special,

norma Cooke, au obligat cea mai mare parte a insituŃiilor de credit de a-şi majora

fondurile proprii pentru acoperirea unui portofoliu de riscuri relativ constant.

Modificările din domeniul reglementărilor au determinat creşterea

coeficientului de aversiune faŃă de risc, al acestor bănci.

Într-o a doua etapă, aceleaşi reglementări au creat condiŃiile pentru creşterea

nivelului riscului; efectul de levier fiind plafonat pentru atingerea unui nivel al

rentabilităŃii, băncile au căutat ameliorarea marjelor de dobândă, ceea ce semnifică

creşterea riscurilor.

67

Normele prudenŃiale privind adecvarea capitalului operează o clasificare

strictă a portofoliilor pe tipuri de active şi nu permit luarea în considereare a

corelaŃiilor dintre categoriile de risc.

3. Limitarea concurenŃei

Datorită faptului că impun anumite constrângeri, reglementările prudenŃiale

creează limite ale concurenŃei, prin impunerea de bariere la intrare în domeniul

activităŃii bancare. Oricare creare a unei insituŃii bancare trebuie să facă obiectul unei

autorizări, ca de altfel oricare modificare a structurii capitalului. Procedura de

autorizare impune, pe de o parte un capital minim şi aprobarea unui program de

activitate, precum şi existenŃa unui acŃionar de referinŃă care să asigure soliditate

băncii respective. Datorită unor astfel de constrângeri, tot mai puŃine instituŃii obŃin

autorizări de funcŃionare, iar supravieŃuirea micilor bănci devine precară, ceea ce

conduce la aprecierea controlului prudenŃial ca factor suplimentar de concentrare a

profesiei bancare.

Care sunt efectele antrenate de reglementările prudenŃiale? Vezi pag.65-67.


O bancă românească prezintă următoarea situaŃie bilanŃieră: A BilanŃ P Numerar 3750

Capital propriu - rezerve + alte fonduri - profitul extern curent

37500 78750

Credite acordate unei instituŃii centrale dintr-o tară dezvoltată

240000 Depozite ale cheltuielilor 397500

Credite acordate administraŃiei locale

135000 Împrumuturi interbancare 225000

Credite garantate cu ipoteci 112500 Împrumuturi de la banca centrală

108750 Credite acordate întreprinderilor şi persoanelor fizice

187500

68

Imobilizări corporale şi alte activităŃi

168750

TOTAL ACTIVE 847500 TOTAL PASIVE 847500

Prin operaŃiunile extrabilanŃiere (garanŃii, avaluri, cauŃiuni) banca angajează riscuri în valoare de 562500 u.m.

a) Să se stabilească indicatorul de solvabilitate pentru cele două niveluri b) Să se determine nivelul minim al fondurilor proprii necesare pentru

respectarea normelor prudenŃiale (vezi pag.68)


a) Se determină riscurile de credit pentru activele bilanŃiere:

(3750 × 0%) + (240000 × 0%) + (135000 × 20%) + (112500 × 50%) +

+(187500 × 100%) + (168750 × 0%) = 270750

Se transformă angajamentele extrabilanŃiere în risc de credit:

562500 × 50% = 281250

Total riscuri de credit = 270750 + 281250 = 552000

Se calculează indicatorii de solvabilitate:

%8%79,6100552000

37500100

credit de Riscuri

propriu Capital 1Indicator <<<<====××××====××××====

Nu este respectată solvabilitatea în funcŃie de nivelul capitalului propriu.

%12%06,21100552000

7875037500100

credit de Riscuri

proprii Fonduri 2Indicator >>>>====××××

++++====××××====

Acest nivel al solvabilităŃii este respectat.

Nivelul minim al fondurilor proprii, astfel încât să fie respectat indicatorul de

solvabilitate bancară.

%12552000

proprii Fonduri====

Fonduri proprii = 12% × 552000 = 66240 u.m.

Rezultă că banca îşi poate diminua nivelul fondurilor proprii de la 116250

u.m. până la 66240 u.m.

69


Să se calculeze riscul bancar aferent bilanŃului de mai jos sub aspectul resurselor pe termen lung şi al utilizărilor pe termen lung.

A BilanŃ banca „X” (u.m.) P Numerar 100 Capital social 1000 ObligaŃiuni de stat 1120 Rezerve 200 ParticipaŃii la capitalul altor societăŃi 1200 Depozite la vedere 3800 Credite de consum 3000 Depozite la termen

scurt 1800

Credite ipotecare 2000 Datoria subordonată 1800 Imobilizări corporale 1180 TOTAL ACTIV 8600 TOTAL PASIV 8600

(vezi pag.69)


Se determină coeficientul fondurilor proprii şi al resurselor permanente

(CFPRP) ca raport între resursele permanente şi utilizările pe termen lung.

Fonduri proprii şi resurse permanente, în cazul de faŃă sunt:

- capital social 1000 u.m.

- rezerve 200 u.m.

- datoria subordonată 1800 u.m.

Total resurse pe termen lung 3000 u.m.

Utilizările pe termen lung ale acestor resurse sunt:

- obligaŃiuni de stat 1120 u.m.

- participaŃii la capital 1200 u.m.

- credite ipotecare 2000 u.m.

- imobilizări 1180 u.m.

Total utiliz ări pe termen lung 5500 u.m.

545,05500

3000

lung termen pe Utilizari lung termen pe Credite

lung termen pe ResurseCFPRP ========

++++====

În mod normal coeficientul CFPRP ≥ 0,6. În cazul nostru banca nu se

încadrează în această valoare, ceea ce înseamnă că sumele alocate în utilizări pe

termen lung sunt prea mari. Se va lua măsura reducerii unora din elementele de la

utilizări pe termen lung, astfel încât acestea să aibă valoarea maximă de:

70

u.m. 50006,0

3000

6,0

lung termen pe resurse lung termen pe Utilizari ============

deci se va reduce, de exemplu, cu 500 u.m. elementul de activ „participaŃii

la capitalul altor societăŃi”, prin vânzarea părŃilor de capital deŃinute, iar banii

obŃinuŃi se vor aloca, de exemplu, spre credite de consum.

O altă măsură posibilă ar fi majorarea fondurilor proprii sau a resurselor

permanente la valoarea de:

Resurse pe termen lung = 0,6 × utilizări pe termen lung = 0,6 × 5500 =

3300u.m.

deci se vor majora fondurile proprii cu 300 u.m.


În tabelul următor este redat bilanŃul simplificat al Băncii „Y”:

A BilanŃ Banca „Y” P Active interbancare 4575 Pasive interbancare 4500 Numerar 190 Depozite ale clienŃilor 6075 Credite acordate clienŃilor 8410 Împrumuturi pe termen lung 2175 Portofolii de titluri pe termen lung 1500 Împrumuturi pe termen scurt 1350 Portofolii de titluri pe termen scurt 525 ………………….. ……

a) Să se completeze linia punctată cu denumirea şi suma corespunzătoare;

b) Să se determine marja globală de dobândă, pornind de la următoarele rate de

remunerare ale elementelor bilanŃiere:

credite interbancare 6 %

credite acordate clienŃilor 18 %

depozite ale clienŃilor 12 %

titluri pe termen scurt 14 %

71

titluri pe termen lung 19 %

fonduri proprii 5 %



Se cunosc următoarele informaŃii referitoare la o bancă europeană: A BilanŃ (mil. euro) P Depozite la banca centrală 7300 Împrumuturi interbancare 51400 Credite interbancare 38500 Depozite ale clienŃilor 64300 Credite acordate clienŃilor 69700 Titluri emise 54800 Portofolii de titluri 58700 Fonduri proprii 12900 Active imobilizate 9200 TOTAL ACTIV 183400 TOTAL PASIV 183400 Structura elementelor bilanŃiere pe scadenŃe (în procente): Termen < 1 lună 1 – 3 luni 3 luni – 1 an 1 an – 5 ani > 5 ani TOTAL Active 35% 10% 20% 15% 20% 100% Pasive 30% 25% 10% 20% 15% 100% a) Să se determine coeficientul de lichiditate şi al resurselor permanente; b) Să se calculeze raportul de solvabilitate european (RSE) utilizând următoarele ponderi reglementate:

deŃineri la banca centrală 0 % creanŃe asupra instituŃiilor de credit 20 % credite acordate clienŃilor 100 %

OperaŃiunile extrabilanŃiere degajă un risc total de credit de 14400 milioane euro, iar postul de valori imobilizate un risc de 6200 milioane euro.


72


a) Linia punctată din pasivul bilanŃului reprezintă fondurile proprii, iar nivelul acestora se determină ca diferenŃă între TOTAL ACTIVE şi suma elementelor de pasiv. Fondurile proprii = (4575 +190 + 8410 + 1500 + 525) – (4500 + 6075 + 2175 + 1350) = 15200 – 14100 = 1100 u.m. Marja de dobândă = = Randamentul mediu al activelor – Costul mediu al fondurilor împrumutate Randamentul mediu al activelor =

(((( )))) (((( )))) (((( )))) (((( ))))%12,14

15200

8,2146

15200

%14525%191500%188410%64575 ========××××++++××××++++××××++++××××====

Costul mediu al fondurilor împrumutate =

(((( )))) (((( )))) (((( )))) (((( )))) (((( ))))%89,10

15200

25,1656

15200

%51100%141350%192175%126075%64500 ========××××++++××××++++××××++++××××++++××××====

Marja de dobândă = 14,12% – 10,89% = 3,23% Rezolvare Tema de autoevaluare nr. 4

a) Coeficientul de lichiditate şi al resurselor permanente se determină pe fiecare scadenŃă a elementelor bilanŃiere. Un raport prudenŃial de lichiditate (L) se calculează prin luarea în considerare a creanŃelor şi exigibilităŃilor mai reduse de o lună:

L1 = 30

35 =1,16 (care prin nivelul mai mare decât 1 evidenŃiază că sunt respectate

reglementările) Raportul resurselor permanente (RP) ia în considerare resursele şi utilizările mai mari de 5 ani:

RP = 20

15 = 0,75 (care fiind superior nivelului de 0,6 arată respectarea

reglementărilor). b) Calculul raportului de solvabilitate europeană (RSE)

(((( )))) 100risc de functiein ponderate tiereextrabilan bilantiere Active

proprii Fonduri RSE ××××

++++====

73

Riscurile se calculează astfel: Elemente bilanŃiere:

Depozite la banca centrală 7300× 0% = 0 Credite interbancare 38500× 20% = 7700 Credite acordate clienŃilor 69700× 100% = 69700 Portofolii de titluri 58700× 100% = 58700 Valori imobilizate 6200 Riscuri extrabilanŃiere 14400 TOTAL 156700

%23,8100156700

12900RSE ====××××==== , ceea ce reprezintă un nivel satisfăcător al solvabilităŃii.


1. Dardac N., Barbu T., – Monedă, bănci şi politici monetare, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2005, pag.277-304.

2. Drăgoi V.E., Rădoi M.A, – Băncile şi alte instituŃii de credit, Editura

Cartea StudenŃească, Bucureşti, 2009, pag.175-230.

3. Mishkin F., Bordes C., Hautcœur P.-C., Lacoue-Labarthe D., – Monnaie,

banque et marchés financiers, 8e édition, Pearson Education, 2007,

pag.27-29.

74

MODUL IV

ORGANIZAREA ŞI FUNCłIONAREA

BĂNCILOR CENTRALE 1. Cuprins

2. Obiectiv general




Cuprins � UI 8. Organizarea şi independenŃa băncilor centrale

= 2 ore � UI 9. BilanŃul şi operaŃiunile băncilor centrale

= 2 ore � UI 10. Sistemul european al băncilor centrale (SEBC) şi Banca

Centrala Europeană(BCE)

= 2 ore

� Obiectiv general: : Formarea deprinderii de analiză a criteriilor de independenŃă economică şi politică a băncii centrale, de analiză a operaŃiunilor b ăncii centrale; înŃelegerea şi cunoaşterea mecanismului de funcŃionare al SEBC.

� Obiective operaŃionale: Însuşirea de noŃiuni cheie: emisiune monetară, creaŃie monetară,independenŃa băncii centrale, bilanŃul băncilor centrale din Ńările UEM; func Ńiile SEBC. Cunoaşterea atribuŃiilor SEBC şi BCE, a funcŃiilor şi intrumentelor de politică monetară ale acestora.

75


ORGANIZAREA ŞI INDEPENDENłA BĂNCILOR CENTRALE

8.1. Organizarea băncilor centrale

Băncile centrale reprezintă instituŃii publice, care îndeplinesc funcŃii de

autoritate monetară, referitoare la reglementarea, reglarea şi supravegherea

funcŃionării sistemului bancar, în scopul asigurării ofertei de monedă conform

nevoilor economiei.

Organizarea băncilor centrale depinde în mare măsură de condiŃiile şi

factorii politici şi economici din fiecare Ńară precum şi de tradiŃia acestora.

În Ńările centralizate există o singură instituŃie, ca bancă centrală, care deŃine

sucursale sau agenŃii în regiuni sau departamente, în timp ce în Ńările federale,

structura federală se regăseşte şi la nivelul băncii centrale, în grade diferite.

Prezentăm în continuare, pe scurt, principalele elemente de organizare

specifice băncilor centrale în unele Ńări dezvoltate astfel :

În S.U.A. organizarea federală a determinat evoluŃia structurii formale a

băncii centrale spre Sistemul Fderal de Rezerve(FED), în cadrul căruia puterea este

difuzată regional între sectorul privat şi guvern, între bancheri, oameni de afaceri şi

public. Acest sistem include următoarele entităŃi: băncile federale de rezervă,

Consiliul Guvernatorilor Sistemului, Comitetul pieŃei federale deschise, Consiliul

consultativ federal şi 4000 de reprezantanŃi ai băncilor comerciale.

FED mentine o formă descentralizată, în sensul că acesta este format din

12 bănci federale de rezerve localizate în fiecare stat american, având capitalul

constituit de băncile comerciale din subordine.

Băncile federale de rezervă îndeplinesc funcŃia de bancă a băncilor, deŃin

depozitele băncilor comerciale, acordă împrumuturi şi acŃionează ca împrumutător

de ultim rang pentru băncile comerciale cu dificultăŃi, altfel spus acestea au rolul

unei bănci centrale din punct de vedere al emisiunii şi al refinanŃării băncilor din

sistem.

Pentru realizarea emisiunii monetare, din punct de vedere tehnic, FED

apelează la Tezaur, iar pentru aplicarea politicii monetare sunt necesare deciziile

76

Consiliului Guvernatorilor Sistemului(compus din 7 membri numiŃi de către

Preşedintele SUA pentru o perioadă de 14 ani).

Pentru realizarea politicii de open-market (operaŃiuni cu titluri), băncile

federale se află sub tutela Comitetului pieŃei federale deschise, format din 5

preşedinŃi ai băncilor de rezerve şi din 7 membri ai Consiliului Guvernatorilor.

În Marea Britanie, Banca Angliei, banca centrală a fost constituită în 1694

sub formă de societate privată pe acŃiuni. Guvernatorul şi cei 16 directori sunt numiŃi

de către guvern pe o perioadă de 4 ani, prin aceasta fiind mai puŃin independentă

decât Sistemul Federal. Începând cu anii ’90 independenŃa băncii a crescut în ceea ce

priveşte politica monetară, banca fiind unic responsabil pentru determinarea ratelor

dobânzii şi implicit de realizarea politicii monetare, totodată responsabilităŃile de

supraveghere bancară fiind transferate AutorităŃii Serviciilor Financiare.

În prezent, Banca Angliei este reprezentată de Consiliul General al Băncii

Centrale Europene fără însă ca Anglia să opteze pentru introducerea Euro.

În Germania, Budesbank, moştenitoarea Băncii Prusiei, deŃine o mare

independenŃă faŃă de guvern, principala atribuŃie fiind menŃinerea valorii monedei

naŃionale. Organizată federativ, cuprinde 11 bănci regionale, ale landurilor, fiind

condusă de Consiliul Central al Guvernatorilor în care sunt reprezentanŃii şi

preşedinŃii băncilor regionale, membrii acestuia fiind aleşi pe o perioadă de 14 ani,

preşedintele Consiliului fiind numit pe 4 ani, iar Guvernatorul băncii este ales pentru

8 ani. Politica monetară este determinată de către bancă în mod unic, aceasta

nefiind obligată să crediteze guvernul şi totodată nu i se cere să raporteze

Parlamentului sau altor organe activitatea sa, obiectivul central fiind menŃinerea

stabilităŃii preŃurilor.

În FranŃa, mult timp adoptarea deciziilor politicii monetare de către

Consiliul General al Băncii FranŃei necesita şi aprobarea Ministerului Economiei şi

FinanŃelor. Dar, începând cu 1944 s-a format un Comitet al băncii, alcătuit din 9

persoane, pentru realizarea independentă a politicii monetare. Conducerea băncii

centrale este realizată de către un Consiliu General al băncii format din: un

guvernator, 2 viceguvernatori şi 10 consilieri.

Începând cu 1 ianuarie 1999, Banca FranŃei devine membră a SEBC

asumându-şi responsabilităŃile în implementarea unei politici monetare unice,

pentru toate statele membre U.E..

77

În Japonia, banca centrală, Banca Japoniei, a fost organizată ca societate pe

acŃiuni, în cadrul căreia jumătate din capitalul său a fost furnizat de către guvern.

Numirea Guvernatorului şi a Viceguvernatorului este realizată pe o

perioadă de 5 ani, de către executiv, iar Consiliul de administraŃie este format dintr-

un reprezentant al Ministerului de FinanŃe şi altul al AgenŃiei de planificare.

Încă de la înfiinŃare banca a deŃinut monopolul asupra emisiunii monetare şi

a acŃionat ca împrumutător de ultimul rang.

În anul 1997 este adoptată Legea Băncii Japoniei prin care i se recunoaşte

autonomia.

În zona Euro, Banca Centrală Europeană (BCE) este organizată similar

Sistemului Federal de Rezerve, în care băncile centrale din fiecare Ńară au un rol

similar băncilor de rezerve. Banca Centrală Europeană are o mare independenŃă, atât

faŃă de guvernele naŃionale, cât şi faŃă de conducerea politică a U.E., având controlul

complet asupra politicii monetare şi urmărind prioritar stabilitatea preŃurilor.

Spre deosebire de SUA, structura administrativă europeană include statele

cu grade diferite de dezvoltare, cu culturi diferite, ceea ce face dificilă îndeplinirea

misiunii autorităŃii centrale monetare europene. ÎniŃial, de la 1 ianuarie 1999, Ńările

din zona Euro au fost: Austria, Belgia, Finlanda, Germania, FranŃa, Grecia, Irlanda,

Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia şi Spania. De la 1 ianuarie 2001 Grecia a

devenit şi ea membră a zonei euro.

În vârful piramidei se află BCE care are rolul alături de celelalte Bănci

Centrale NaŃionale ale Ńărilor membre să asigure stabilitatea preŃurilor ca obiectiv

major al politicii monetare.

Cum sunt organizate băncile centrale? Vezi pag. 75-77

78

8.2. IndependenŃa băncii centrale

IndependenŃa băncii centrale poate fi definită ca 15 „situaŃia în care

guvernul unui stat nu deŃine nici o pârghie pentru a influenŃa deciziile băncii

centrale în ceea ce priveşte politica monetară”.

Aşa cum am arătat, activităŃile băncii centrale sunt coordonate de anumite

organisme, care cuprind membrii aleşi sau numiŃi pe criterii determinate, iar în

funcŃie de alegerea acestor organisme pe criterii politice se apreciează gradul de

independenŃă a băncii centrale.

Pentru definirea gradului de independenŃă al băncilor centrale se au în

vedere:

• numirea guvernatorului şi a consiliului de administraŃie pe o perioadă

determinată de către legislativ;

• neimplicarea guvernului sau a organului legislativ în aprobarea

politicii monetare;

• stabilirea ratei dobânzii de referinŃă se realizează fără imixtiunea

executivului sau a autorităŃii legislative;

• asigurarea stabilităŃii monetare de către băncile centrale.

Astfel, în funcŃie de măsura în care alegerea Guvernatorului şi a membrilor

Consiliului de AdministraŃie depind de raportul dintre puterea politică şi banca de

emisiune, se poate stabili gradul de independenŃă al băncii centrale.

De altfel, structurile băncilor centrale sunt legate de factori politici şi

economici din fiecare Ńară, şi de tradiŃia existentă în Ńara respectivă.

Problema gradului de independenŃă al băncii centrale abordată din punct de

vedere al implicării autorităŃii politice în deciziile monetare evidenŃiază două aspecte

de manifestare a independenŃei băncii centrale:16

15N Dardac., T. Barbu – „Monedă, bănci şi politici monetare”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2005, p.344. 16 I Costică., S. A Lăzărescu. –„ Politici şi tehnici bancare”, Editura ASE, Bucureşti, 2004, p.15.

79

• independenŃa relativă (activitatea băncii centrale fiind subordonată

autorităŃii executive);

• independenŃă absolută (în sensul că activitate băncii centrale este

coordonată de autoritatea legislativă, iar politica monetară este realizată în cadrul

amplu al politicii macroeconomice a statului). Acest tip de independenŃă a băncii

centrale reflectă capacitatea acesteia de a dispune de independenŃă în alegerea şi

utilizarea istrumentelor necesare atingerii obiectivului de politică monetară-

componentă a politicii macroeconomice.

In aceeaşi măsură banca centrala este responsabilizată in acitivitatea sa

aducand anual un raport in faŃa Parlamentului, acŃiune care vine sa sporească

credibilitatea sa interna.

Elementele principale care determină orientarea independenŃei băncii

centrale spre o latură sau alta sunt:

• forma de proprietate asupra capitalului;

• atribuŃiile legale ale băncii centrale;

• modalitatea de numire a conducerii băncii;

• reprezentarea guvernului în organele de conducere ale băncii şi invers;

• finanŃarea statului de către banca centrală;

• repartizarea profiturilor.

Un grad înalt de independenŃă îl prezintă banca centrală din Germania unde

guvernatorul este numit pe o perioadă de 8 ani, deciziile adoptate de către acesta

nefiind influenŃate politic. De asemenea, în SUA, banca centrală dispune de

independenŃă, membrii consiliului fiind numiŃi pe o perioadă de 14 ani.

În Anglia măsurile privind controlul inflaŃiei sunt dirijate de către Guvern.

În zona euro, misiunile Sistemului European al Băncilor Centrale şi al BCE

sunt realizate prin respectarea principiului independenŃei absolute.

BCE este condusă de Consiliul Guvernatorilor şi Directoratul, formaŃi din

membri ai Băncilor Centrale NaŃionale (adică guvernatorii) fiind numiŃi pe o

perioadă de 8 ani.

Consiliul Guvernatorilor defineşte politica monetară a comunităŃii, deciziile

cu privire la obiectivele monetare intermediare, aprovizionarea cu rezerve a SEBC.

�� Tipuri de

independenŃă a băncii centrale

80

Directoratul BCE aplică politicile monetare şi dă instrucŃiunile necesare

Băncilor Centrale NaŃionale. Preşedintele BCE prezidează Consiliul guvernatorilor şi

Directoratul având rolul de a reprezenta banca în exterior. Băncile Centrale NaŃionale

sunt obligate să armonizeze legislaŃia naŃională la aceea a Uniunii Monetare. De

asemenea ele acŃionează conform reglementărilor BCE.

Emiterea bancnotelor este autorizată de către Consiliul Guvernatorilor,

emisiunea aparŃinând atât BCE cât şi Băncilor Centrale NaŃionale.

În România, BNR este condusă17 de un Consiliu de AdministraŃie, format

din 9 membri aleşi de Parlamentul României la propunerea comisiilor permanente de

specialitate ale celor două Camere. Numirile se fac pe o perioadă de 5 ani, cu

posibilitatea reînnoirii mandatului. Dintre cei 9 membri, 4 aparŃin direct structurii

executive permanente a BNR: Guvernatorul şi cei trei Viceguvernatori (dintre care

unul este Prim-viceguvernator), ceilalŃi 5 membri nefiind salariaŃi ai BNR. Potrivit

legii, membrii Consiliului de AdministraŃie nu pot fi parlamentari sau membri ai unui

partid politic şi nu pot face parte din autoritatea judecătorească sau din administraŃia

publică.

Principalele atribuŃii ale Consiliului de AdministraŃie sunt: stabilirea

politicilor în domeniile monetar, valutar, de credit şi de plăŃi, şi a măsurilor necesare

în domeniul autorizării şi supravegherii prudenŃiale a băncilor, în scopul asigurării

stabilităŃii sistemului bancar.

Ce reprezintă independenŃa băncii centrale? (vezi pag. 78-80)

17 Legea nr.312/2004 privind Statutul Băncii NaŃionale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, nr.582/2004.

81

8.3. Criterii de apreciere a independenŃei băncii centrale

ImportanŃa independenŃei Băncii Centrale este relevantă pentru nivelul unor

indicatori macroeconomici, studiile econometrice orientându-se către două direcŃii

importante: în ce măsură există o legătură între independenŃa băncii centrale şi

creşterea economică pe de o parte, şi care este legătura dintre gradul de independenŃă

şi costurile dezinflaŃiei pe de altă parte.

În majoritatea studiilor empirice se evidenŃiează ca principale criterii de

apreciere a independenŃei băncilor centrale:

• Rata inflaŃiei.

• Nivelul PIB.

• Ocuparea forŃei de muncă.

� Rata inflaŃiei

Teoriile adoptate privind creşterea independenŃei băncilor centrale au

afirmat faptul că pe măsura creşterii independenŃei băncilor centrale se reduce rata

inflaŃiei. Astfel între gradul de independenŃă al băncilor centrale şi rata inflaŃiei există

o corelaŃie negativă. Aceste teorii privind creşterea independenŃei băncilor centrale

pentru diminuarea inflaŃiei au fost susŃinute şi de către Milton Friedman18 potrivit

căruia băncile independente se opun emisiunii de bani pentru acoperirea deficitului

bugetar.

El argumentează că, deşi guvernul poate urmări obiectivele politicii

monetare, nivelul veniturilor şi gradul de ocupare a forŃei de muncă, o bancă centrală

independentă se poate opune emisiunii de bani uşori pentru acoperirea deficitelor

bugetare.

18 M. Friedman, –Studies in the Quantity Theory of Money, University of Chicago Press, 1956, Chicago.

82

b) Nivelul PIB

Studiile realizate au evidenŃiat faptul că, nivelul venitului real pe cap de

locuitor este corelat pozitiv cu nivelul independenŃei băncilor centrale.

Aceste studii evidenŃiează corelaŃia existentă între creşterea economică şi

gradul de independenŃă precum şi corelaŃia existentă între costurile dezinflaŃiei şi

gradul de independenŃă.

Aversiunea inflaŃiei faŃă de independenŃa băncii centrale, generează efecte şi

asupra ritmului de creştere economică.

Pentru a evidenŃia această corelaŃie se calculează un indicator denumit rata

sacrificiului ca sumă a ieşirilor de venit naŃional divizate de modificări ale inflaŃiei în

decursul perioadelor de diminuare a nivelului acesteia.

c)Ocuparea forŃei de muncă

Între gradul de independenŃă şi gradul de ocupare a forŃei de muncă există o

corelaŃie pozitivă, în sensul că cu cât banca centrală dispune de independenŃă

absolută cu atît nivelul de ocupare al forŃei de muncă este mai ridicat.

Aprecierea independenŃei băncii centrale este realizată, în cadrul studiilor şi

teoriilor financiar-monetare, şi prin modele diferite care analizează gradul de

independenŃă legală, politică şi economică a băncii cenrale.19

Care sunt criteriile de apreciere a independenŃei băncii centrale? Vezi pag. 81-82.

19 Vezi A.Olteanu, M.A.Olteanu (Rădoi), – „Politici şi strategii naŃionale şi comunitare în domeniul financiar-bancar”, Ed.a II, Ed.Dareco, Bucureşti, 2007, p.35-37.

83


OPERAłIUNILE B ĂNCILOR CENTRALE

În activitatea pe care o desfăşoară, băncile de emisiune efectuează, conform

criteriului bilanŃier, două tipuri de operaŃiuni clasice: operaŃiuni pasive şi operaŃiuni

active.

� OperaŃiunile pasive ale băncii centrale constau în:

• constituirea capitalului propriu;

• depunerile sau constituirea surselor atrase;

• emisiunea bănească.

a) Capitalul propriu, constituit la dispoziŃia băncii de emisiune, are ca

principală trăsătură faptul că înregistrează o dimensiune mai redusă decât la băncile

comerciale. Totuşi, reputaŃia şi rolul băncii de emisiune se datorează sprijinului

statului şi locului central ocupat de aceasta în ansamblul sistemului bancar. În

structura capitalului propriu se includ fondul statutar, fondul de rezervă şi profitul

bancar.

b) Depunerile în conturi la banca centrală sunt făcute de către celelalte

bănci şi, uneori, de către marile întreprinderi. De asemenea, băncile de emisiune

reprezintă casierul statului, în conturile lor statul păstrându-şi rezervele financiare.

Pe de altă parte, băncile de emisiune ale Ńărilor dezvoltate sunt puternice centre

financiare internaŃionale şi îşi atrag depuneri prin participarea băncilor străine, în

cadrul surselor atrase fiind incluse şi împrumuturile de la bănci străine, depozitele

unor organisme internaŃionale, cumpărări de DST de la FMI.

c) Emisiunea bănească reprezintă cea mai importantă sursă operaŃională a

băncii centrale, însăşi originea băncilor de emisiune fiind strâns legată de apariŃia

monedei fiduciare.

� OperaŃiuni active desfăşurate de către banca centrală, cuprind:

• operaŃiuni de creditare;

• decontări interbancare;

�� OperaŃiunile

pasive ale băncii

centrale


active ale băncii

centrale

84

• operaŃiuni de vânzare – cumpărarea de aur şi devize.

a) Acordarea de credite reprezintă principala grupă de operaŃiuni active

a băncii centrale, atât celorlalte bănci (în primul rând băncile comerciale), prin

rescontare sau refinanŃare, cât şi statului, sub forma creditelor guvernamentale.

b) Prin specificul activităŃii sale, de bancă centrală, banca de emisiune

efectuează şi operaŃiuni de decontare interbancare, pe de o parte prin compensarea

multilaterală a plăŃilor ce au loc între celelalte unităŃi bancare, banca de emisiune

găsindu-se în postura de a gestiona fluxurile băneşti interbancare, iar pe de altă parte,

unităŃile din reŃeaua băncii de emisiune, ca sedii bancare, sunt implicate în

desfăşurarea decontărilor intrabancare.

c) Banca de emisiune mai efectuează şi operaŃiuni de vânzare –

cumpărare de aur şi devize, prin intermediul acestor operaŃiuni, banca de emisiune

consolidându-şi rezerva valutară, urmărind influenŃarea cursului monedei naŃionale

faŃă de valutele de referinŃă, în funcŃie de condiŃiile şi interesele existente, impuse de

o anumită politică monetar – valutară practicată de Ńara respectivă.

OperaŃiunile pasive şi active ale băncii de emisiune se regăsesc ca posturi

distincte în cadrul bilanŃului şi sunt structurate, de regulă, pe două nivele: active /

pasive externe şi active / pasive interne, funcŃie de originea resurselor şi destinaŃia

plasamentelor.

PrezentaŃi operaŃiunile băncii centrale? Vezi pag. 83-84.

85

UNITATE DE ÎNV ĂłARE 10

BANCA NAłIONAL Ă A ROMÂNIEI: ROL, FUNC łII,

OPERAłIUNI

Banca NaŃională a României este banca centrală a statului român, având

personalitate juridică. Ea este organul unic de emisiune al statului şi stabileşte

reglementările în domeniile: monetar, de credit, valutar şi de plăŃi.

Obiectivul fundamental al Băncii NaŃionale a României este asigurarea

stabilităŃii monedei naŃionale, pentru a contribui la stabilitatea preŃurilor.

Banca de emisiune (centrală) intervine, cu ajutorul politicilor monetare, în

stabilizarea preŃurilor, în comportamentul populaŃiei şi al agenŃilor economici. De

asemenea banca de emisiune ajută la stoparea inflaŃiei şi dezvoltarea economiei

naŃionale.

Pentru atingerea obiectivului său fundamental, Banca NaŃională a României

elaborează, aplică şi răspunde de politica monetară, valutară, de credit, de plăŃi,

precum şi de autorizarea şi supravegherea prudenŃială bancară, în cadrul politicii

generale a statului, urmărind funcŃionarea normală a sistemului bancar şi participarea

la promovarea unui sistem financiar specific economiei de piaŃă.

În vederea îndeplinirii obiectivului său fundamental, i se va solicita Băncii

NaŃionale a României punctul de vedere asupra actelor normative ale autorităŃilor

publice, care privesc direct politica monetară, activitatea bancară, regimul valutar şi

datoria publică.

Banca NaŃională a României are competenŃa exclusivă de autorizare a

funcŃionării b ăncilor şi răspunde de supravegherea prudenŃială a băncilor pe

care le-a autorizat să opereze în România, în conformitate cu prevederile legii

bancare.

Pentru necesităŃile proprii şi ale autorităŃilor publice, Banca NaŃionlă a

României elaborează studii şi analize privind moneda, regimul valutar, creditul

şi operaŃiunile sistemului bancar şi de plăŃi.

�� Rolul BNR

86

FuncŃiile Băncilor Centrale

Pot fi enumerate următoarele funcŃii:

�� funcŃia de emisiune;

�� funcŃia de bancă a statului;

�� funcŃia de bancă a băncilor;

�� funcŃia de centru valutar;

�� funcŃia prudenŃială şi de supraveghere;

FuncŃia de emisiune

În domeniul emisiunii de monedă s-au manifestat două principii, astfel:

�� principiul băncii, potrivit căruia emisiunea de monedă putea fi garantată

cu avansuri şi împrumuturi, garantate la rândul lor cu activitatea economică reală de

producŃie şi schimb;

�� principul încasării metalice, care avea la bază garantarea cu piese

metalice a emisiunii monetare.

FuncŃia de banca a statului

În toate Ńările, banca centrală reprezintă banca statului, a administraŃiei şi

serviciilor publice, cărora le deŃine şi administrează conturile şi are un rol direct sau

indirect în finanŃarea statului sau administraŃiei publice, sub forma creanŃelor asupra

Tezaurului şi creanŃelor asupra guvernului.

Ea îndeplineşte şi rolul esenŃial de consilier şi realizator al emisiunilor de

titluri pentru contul statului.

FuncŃia de bancă a băncilor

Această funcŃie reuneşte trei activităŃi:

�� łine conturile băncilor.

�� Furnizează resurse băncilor în procesul compensărilor.

�� FuncŃii BNR

87

�� Intervine pe piaŃa monetară pentru a menŃine masa monetară şi rata

dobânzii în limitele fixate de autoritatea monetară.

FuncŃia de centru valutar

Aceasta desemnează o triplă funcŃie a băncii centrale:

• asigurarea, singură sau în concurenŃă cu băncile de rang secundar, a

schimbului de monedă naŃională în devize;

• păstrarea şi gestionarea rezervelor valutare;

• supravegherea ratei de schimb a monedei naŃionale.

FuncŃia prudenŃială şi de supraveghere

Aplicarea acestei funcŃii se referă la:

�� autorizarea exercitării activităŃii bancare, crearea şi transformarea

băncilor;

�� concentrarea şi divizarea riscurilor bancare;

�� lichidarea şi solvabilitatea bancară

.

În concordanŃă cu statutul său, BNR, desfăşoară următoarele operaŃiuni :

a) Emisiunea monetară

b) OperaŃiuni cu societăŃile bancare şi cu alte instituŃii de credit

c) OperaŃiuni în contul statului

d) OperaŃiuni valutare şi cu aur

e) Supravegherea bancară

După 1991 BNR desfăşoară următoarele operaŃiuni:

a) emisiunea monetară: BNR este singura instituŃie autorizată să emită

bancnote şi piese metalice în întreaga Ńară; administrează stocul de bancnote şi

monede.

Cantitatea de monedă emisă peste nivelul rezervelor internaŃionale este

acoperită prin următoarele active:

• avansuri acordate de BNR statului şi împrumuturi acordate;

• credite acordate societăŃilor bancare:

�� OperaŃiuni

BNR

88

- titluri deŃinute în portofoliu: cecuri, titluri comerciale;

- alte instrumente rescontante de BNR.

b) operaŃiuni cu societăŃile bancare şi cu alte instituŃii de credit constând

în: scontarea şi rescontarea titlurilor comerciale, acordarea de credite, operaŃiuni de

refinanŃare. RefinanŃarea îmbracă următoarele forme: creditul structural, creditul de

licitaŃie, creditul special ş creditul de lombard.

c) OperaŃiuni în contul statului constau în: administrarea contului curent

al Trezoreriei statului; acoperirea deficitelor temporare ale acesteia, prin acordarea de

asistenŃă financiară sub forma unor credite; plasarea titlurilor emise de stat şi a altor

titluri de datorie ale statului; exercitarea funcŃiilor de înregistrare, depozitare şi

transfer al titlurilor; plata dobânzilor şi a principalului.

d) OperaŃiuni valutare şi cu aur, care constau în:

BNR stabileşte şi conduce politica în domeniul valutar şi al rezervelor de

aur, cu scopul menŃinerii stabilităŃii monedei naŃionale, în care scop:

- elaborarea balanŃei de plăŃi externe;

- stabilirea şi publicarea ratelor de schimb;

- stabilirea limitelor rezervelor de valută şi de aur care pot fi schimbate sau

care pot fi păstrate în depozite;

- administrarea rezervelor internaŃionale (aur, active externe, titluri

comerciale, cecuri exprimate în valută, bilete de trezorerie şi alte titluri emise de

guverne străine).

e) Supravegherea bancară, constând în emiterea reglementărilor bancare şi

adoptarea de măsuri de sancŃionare a băncilor care nu respectă normele prudenŃiale.

Care sunt funcŃiile şi operaŃiunile BNR ? (vezi pag. 86-88)

�� OperaŃiuni

BNR

89


SISTEMUL EUROPEAN AL B ĂNCILOR CENTRALE (SEBC) ŞI BANCA

CENTRALA EUROPEAN Ă(BCE)

11.1. Crearea Sistemului European al Băncilor Centrale

Crearea Sistemului European al Băncilor Centrale şi a Băncii Centrale

Europene reprezintă o importantă construcŃie instituŃională creată în vederea

instaurării Uniunii Monetare, introducerii monedei unice şi a politicii monetare

unice.

Banca Centrala Europeana, înfiinŃată oficial la data de 1.06.1998, reprezintă

pilonul central al Uniunii Economice şi Monetare. Împreună cu băncile centrale ale

statelor membre UE, BCE face parte din Sistemul European de Bănci Centrale

(SEBC), al cărui Ńel principal este menŃinerea stabilităŃii preŃurilor. Fondatorii SEBC

sunt împărŃiŃi astfel :

- un grup de 12 state dezvoltate semnatare ale Tratatului(1 ianuarie

1999) care folosesc euro fără restricŃii pentru toate funcŃiile banilor (Belgia. Olanda,

Germania, Spania, FranŃa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Austria, Portugalia, Finlanda şi

Grecia), denumit „Euro area”, „Eurosystem” sau „Eurozona”

- celelalte 3 state în care euro se foloseşte pentru moment cu restricŃii -

printr-o derogare acordată de instituŃiile comunitare, moneda naŃională şi politica

autonomă a băncii centrale continuând să fie integral un atribut al suveranităŃii

statului naŃiune (Marea Britanie, Suedia şi Danemarca) denumite „Ńările UE din afara

Uniunii Monetare”sau „non-Euro area”, iar prescurtat „E-3”.

În prezent Sistemul European al Băncilor Centrale este compus, din Banca

Centrală Europeană (succesorul Institutului Monetar European) şi băncile centrale

naŃionale (BCN) ale celor 27 de state membre ale Uniunii Europene. Băncile centrale

ale statelor membre ale Uniunii Europene neparticipante la Euroland (zona euro) sunt

totuşi membre ale Sistemului European al Băncilor Centrale, dar cu un statut special

(cu rol consultativ).

�� Fondatorii

SEBC

http://www.euromoneda.ro/intrebari.asp?key=Institu%C5%A3ii

http://www.euromoneda.ro/intrebari.asp?key=Institu%C5%A3ii

90

Zona euro a luat fiinŃă în momentul în care responsabilitatea privind politica

monetară a fost transferată de la băncile centrale naŃionale ale celor 11 state membre

la BCE, în luna ianuarie 1999. Grecia a aderat la zona euro în anul 2001, Slovenia în

anul 2007, Cipru şi Malta în anul 2008, iar Slovacia în anul 2009.Toate aceste 16

state ce fac parte din yona euro formează Eurosistemul.

Pentru a intra în zona euro, a fost necesar ca cele 16 Ńări să îndeplinească

criteriile de convergenŃă, condiŃie impusă şi viitoarelor state membre înainte de

adoptarea euro. Criteriile includ condiŃiile juridice şi economice prealabile pe care

Ńările candidate trebuie să le îndeplinească în vederea participării cu succes la

Uniunea Economică şi Monetară şi se referă la:

1. rata infla Ńiei să nu depăşească cu un an înaintea examinării, mai mult

de 1,5 % media ratei inflaŃiei a celor mai bune trei Ńări membre ale U.E. cu cele mai

stabile preŃuri;

2. deficitul bugetar să nu depăşească 3 % din PIB-ul fiecărei Ńări;

3. datoria publică a Ńării respective să nu depăşească 60 % din PIB-ul

acesteia;

4. rata dobânzii nu trebuie să fie mai mare de 2 puncte procentuale faŃă de

media pe termen lung a primelor trei state performante în acest domeniu;

5. rata de schimb nu trebuie să depăşească marjele normale de fluctuaŃie

prevăzute în cadrul SME , în timpul celor doi ani precedenŃi eligibilit ăŃii pentru

trecerea la monedă unică.

Care sunt criteriile de convergenŃă pe care tările candidate trebuie sa le

îndeplinească pentru adoptarea euro ? (vezi pag. 90)

�� Criteriile de convergenŃă

http://www.ecb.int/ecb/orga/escb/html/convergence-criteria.ro.html

91

11.2. Obiectivele SEBC şi ale BCE

Obiectivul primordial al SEBC este definit prin statut ca fiind

este”menŃinerea stabilităŃii preŃurilor", cu adaosul conjunct că, “fără a aduce atingere

obiectivului stabilităŃii preŃurilor, SEBC sprijină politicile economice generale din

Comunitate, pentru a contribui la realizarea obiectivelor ComunităŃii .20

În vârful piramidei SEBC se află, astfel, Banca Centrală Europeană, care are

rolul, alături de celelalte Bănci Centrale NaŃionale, de a asigura menŃinerea

stabilităŃii preŃurilor, ca obiectiv fundamental de politică monetară. În acelaşi timp,

SEBC trebuie să contribuie la susŃinerea politicilor economice generale la nivel

comunitar, în vederea obŃinerii unui nivel ridicat al ocupării forŃei de muncă şi a

asigurării unei creşteri economice durabile, bazată pe măsuri neinflaŃioniste, fără a

prejudicia realizarea obiectivului fundamental.

11.3. AtribuŃiile SEBC şi BCE

AtribuŃiile SEBC şi ale Eurosistemului sunt prevăzute în Tratatul de

instituire a ComunităŃii Europene, precum şi în Statutul Sistemului European al

Băncilor Centrale (SEBC) şi al Băncii Centrale Europene (BCE). Statutul este actul

adiŃional tratatului.

I. Atribu Ńiile de bază ale SEBC sunt definite astfel:

- stabilirea si conducerea unei politici monetare corelate a grupului de state

membre ale UE

- conducerea operatilor cu valute si pastrarea si administrarea rezervei

valutare oficiale ale statelor membre

- promovarea functionarii fluente a sistemelor de plati

20 articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană

�� Atribu Ńiile

SEBC

92

- contributia la conducerea fluenta a politicilor duse de autoritatile

competente in domeniul supravegherii prudentiale a institutiilor de credit si in

domeniul stabilitatii financiare.

.

II. Eurosistemul

Eurosistemul cuprinde BCE si BCN ale statelor care au adoptat moneda

euro. Eurosistemul şi SEBC vor coexista atâta timp cât vor exista state membre UE

în afara zonei euro. Eurosistemul, alcătuit din Banca Centrală Europeană şi băncile

centrale naŃionale ale statelor membre care au adoptat euro, reprezintă autoritatea

monetara a zonei euro.

Zona euro cuprinde statele membre UE care au adoptat moneda euro.

Atributii ale Eurosistemului

- Colectarea şi compilarea statisticilor- BCE asistată de bancile centrale

nationale, colecteaza o gama larga de informatii statistice necesare indeplinirii

atributiilor sale;

- Contributia la supravegherea prudenŃiala şi la stabilitatea financiară-

aceasta indatorire vizeaza trei activitati principale: monitorizarea stabilitatii

financiare, furnizarea de consultanta autoritaŃilor competente cu privire la conceperea

si modificarea regulilor financiare si promovarea mecanismelor de mentinere a

stabilitatii financiare si de administrare eficienta a crizelor financiare;

- Emisiunea de bancnote euro si asigurarea integrităŃii acestora;

- Cooperarea internaŃionala.

III. Repartizarea responsabilităŃilor în cadrul Eurosistemului

Cu exeptia atributiilor statutare care au fost acordate exclusiv BCE, in

Statutul SEBC nu este indicata masura in care politicile BCE urmeaza sa fie puse in

aplicare de catre BCE sau BCN.

Spre deosebire de BCN, BCE indeplineste numai cateva operatiuni si se

concretizeaza asupra formulării de politici si asupra asigurarii implementarii

consistente a deciziilor, de catre BCN.

In special, BCE este responsabilă pentru:

- definirea politicilor eurosistemului;

�� Atribu Ńiile

Eurosistemului

93

- adoptarea de decizii privind operatiunile de politica monetara,

coordonarea si monitorizarea acestora;

- adoptarea de acte juridice;

- autorizarea emiterii de bancnote;

- interventii pe pietele valutare;

- cooperarea la nivel international si european.

-

Care sunt atribuŃiile SEBC şi BCE ? (vezi pag. 91-93)

11.4.Organe de decizie în cadrul Băncii Centrale Europene

Principalele organe de decizie în cadrul Eurosistemului sunt : Consiliul

Guvernatorilor , Comitetul Executiv, Consiliu General.

.

Consiliul Guvernatorilor

Consiliul Guvernatorilor este format din sase membrii ai Comitetului

Executiv, şi guvernatorii băncilor centrale naŃionale ale celor 27 state membre care

au adoptat moneda euro. Este principalul organ de decizie din cadrul BCE.

Principalele responsabilităŃi ale Consiliului Guvernatorilor sunt:

1. adoptă orientările şi ia deciziile necesare îndeplinirii sarcinilor

încredinŃate Eurosistemului prin Tratat şi Statut, mai exact cu referire la controlul

monetar, mărimea rezervelor minime obligatorii, eficienŃei sistemelor de plăŃi,

emisiunea bancnotelor şi monedelor euro;

�� ResponsabilităŃile

Consiliului Guvernatorilor

94

2. elaborează politica monetară în zona euro, inclusiv a obiectivelor

monetare intermediare, a ratelor dobânzii de referinŃă şi a alimentării cu rezerve în

cadrul Eurosistemului;

3. fixarea orientărilor necesare executării deciziilor respective.

Comitetul Executiv

Comitetul Executiv se compune din preşedintele şi vicepreşedintele BCE şi

din alŃi patru membri aleşi dintre persoanele a căror autoritate şi experienŃă

profesională în domeniul monetar sau bancar sunt recunoscute. Procedura de numire

a membrilor Consiliului Executiv conferă deciziilor acestuia un grad ridicat de

legitimitate. Astfel, ei sunt numiŃi de comun acord de către guvernele statelor

membre la nivel de şefi de stat sau de guvern, la recomandarea Consiliului UE şi

după consultarea Parlamentului European şi a Consiliului Guvernatorilor al BCE

(sau a Consiliului IME pentru primele numiri).

Principalele responsabilităŃi ale Consiliului Executiv sunt:

1 pregăteşte reuniunile Consiliului guvernatorilor

2 punerea în practică a politicii monetare urmărind orientările şi deciziile

fixate de către Consiliul Guvernatorilor BCE şi, în acest cadru, dă instrucŃiuni

băncilor centrale naŃionale;

3 gestionează activitatea zilnică a BCE

4 exercitarea competenŃelor delegate prin decizii de Consiliul

Guvernatorilor BCE, unele având caracter de reglementare.

Consiliul General

Consiliul general este compus din preşedintele şi vicepreşedintele Băncii

Centrale Europene şi guvernatorii băncilor centrale naŃionale ale statelor membre ale

Uniunii Europene, inclusiv cei ai băncilor centrale naŃionale cu statut derogatoriu

(Ńări care fac parte din Uniunea Europeană, dar nu au adoptat moneda euro( în număr

de 27 în prezent). La şedinŃele sale pot participa şi alŃi membri ai Consiliului

Executiv al Băncii Centrale Europene, preşedintele Consiliului European şi un

membru al Comisiei Europene, însă aceştia nu au drept de vot. Cu alte cuvinte,

Consiliul general include reprezentanŃii celor 16 state din zona euro şi reprezentanŃii

celor 11 state din afara zonei euro.

�� ResponsabilităŃile

Consiliului Executiv

95

CeilalŃi membri ai Comitetului executiv al BCE, preşedintele Consiliului

UE şi un membru al Comisiei Europene pot participa la şedinŃele Consiliului general,

dar nu au drept de vot.

Care sunt principalele organe de decizie în cadrul Eurosistemului ? (vezi

pag. 93-95)

11.5. FuncŃiile şi operaŃiunile Băncii Centrale Europene

FuncŃiile BCE

Tratatul de la Maastricht a stabilit atribuŃiile Sistemului European al

Băncilor Centrale şi, respectiv, ale Băncii Centrale Europene (articolul 105), se

referă, în principal, la:

A. Emisiunea monetară

B. Definirea şi implementarea politicii monetare unice

C. Conducerea operaŃiunilor valutare

D. Promovarea bunei funcŃionări a sistemului de plăŃi în zona euro

E. Colectarea de informaŃii statistice

F. Cooperarea în domeniul supravegherii bancare

�� FuncŃiile

BCE

96

Principalele operatiuni realizate de BCE în domeniul politicii monetare:

� Operatiuni de open-market, prin interventia pe piata de capital, fie prin

vanzari si cumparari ferme de titluri, fie prin preluari in pensiune, sau prin

imprumuturi de creante si titluri negociabile;

� Operatiuni de credit realizate cu institutii de credit si alti participanti

pe piata;

� Rezervele obligatorii – BCE este abilitata sa impuna institutiilor de

credit din tarile membre constituirea de rezerve obligatorii la BCE si la Bancile

Centrale Nationale; modalitatile de calcul si determinarea sumei cerute poate fi fixata

de catre Consiliul Guvernatorilor;

� Operatiunile cu organismele politice-regimurile in acest domeniu

interzic Bancilor Centrale Nationale sa acorde credite institutiilor sau organelor

comunitatii, administratiilor centrale si locale, autoritatilor publice sau

intreprinderilor publice din statele membre; de asemenea este interzisa achizitionarea

directa de catre BCE de la aceste institutii a titlurilor de natura obligatiunilor;

� BCE si Bancile Centrale Nationale pot achizitiona in calitate de agenti

fiscali pentru contul organismelor vizate;

� Sisteme de compensare si de plati; BCE si BCN pot acorda facilitati in

vederea asigurarii eficacitatii si solidaritatii sistemelor de compensare si de plati;

� OperaŃiuni externe. BCE

o Intră în relaŃii băncile centrale şi instituŃii financiare ale Ńărilor terŃe,

precum şi cu organisme internaŃionale;

o cumpara sau vinde, la vedere sau la termen, orice tip de active din

rezerva de schimb si de metale pretioase;

o Efectuează toate tipurile de operatiuni bancare cu tari terte si

organisme internationale, precum si operatiuni de imprumut.

�

Care sunt funcŃiile şi operaŃiunile BCE ? (vezi pag. 95-96)


BCE

97

11.6. IndependenŃa Băncii Centrale Europene

SEBC funcŃionează , după modelul de tip federal, în jurul unei bănci

centrale , pentru o colectivitate de state naŃionale aflate în legături juridice speciale

liber consimŃite pentru a defini o regiune în care 12 state au cedat complet şi 3 parŃial

suveranitatea asupra gestiunii monedei naŃionale şi a deciziei de politică monetară a

băncilor lor centrale, având independenŃă faŃă de factorul politic. Ca şi în cazul

FED, Banca Centrală Europeană trebuie analizata în contextul complexităŃii zonei

Euro, luând în considerare Sistemul European al Băncilor Centrale. Nu trebuie uitat

nici faptul că, spre deosebire de Statele Unite, structura administrativă europeană

include state cu grade diferite de dezvoltare, dar şi culturi diferite, ceea ce face

dificil ă misiunea autorităŃii monetare europene.

În principiu, independenŃa BCE rezultă din:

a) numirea membrilor organelor de decizie ale BCE (mandate

reînnoibile de câte 5 ani pentru guvernatorii băncilor centrale, naŃionale şi mandate

non-reînnoibile de câte 8 ani pentru membri Consiliului Executiv);

b) interdicŃia acestora de a solicita sau accepta instrucŃiuni din partea

instituŃiilor comunitare;

c) absenŃa controlului sau, pur şi simplu, a aprobării de către un organism

comunitar a actelor adoptate de către BCE;

d) independenŃa financiară (exemplu: bugetul său nu este supus nici unei

aprobări din partea altui organism comunitar);

e) procedura revizuirii statutelor - de către Consiliu, cu majoritate

calificată, dar cu recomandarea BCE şi după consultarea Comisiei, sau la propunerea

Comisiei, după consultarea BCE (cu unanimitatea Consiliului).

Cum apreciaŃi independenŃa BCE ? (vezi pag. 97)

98


1. Dardac N., Barbu T. – „Monedă, bănci şi politici monetare”, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2005, pag.317-377.

2. Dardac N., Barbu T. – „Monedă”, Editura ASE, Bucureşti, 2009,

pag.215-248.

3. Olteanu A., Drăgoi E. V. – „Monedă–credit, AplicaŃii, teste şi studii

de caz” EdiŃia a II a revăzută, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2006, pag.81-88.

4. Dedu V. – Gestiune şi audit bancar, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 2001, pag.15-25.

5. Drăgoi V. E., Rădoi A.M. – „ Monedă”, Editura Cartea StudenŃească,

Bucureşti, 2010. pag. 52-77.

99

MODUL V

POLITICA MONETARĂ ŞI INSTRUMENTELE

ACESTEIA

1. Cuprins

2. Obiectiv general




Cuprins � UI 12. Politică monetară – instrument al politicii economice

= 2 ore � UI 13. Instrumentele politicii monetare

= 2 ore

� Obiectiv general: Cunoaşterea mecanismelor de utilizare a instrumentelor de politica monetară şi înŃelegerea evoluŃiei acestora în conformitate cu contextul economic.

� Obiective operaŃionale: Însuşirea de noŃiuni cheie: politica monetară, instrumente ale politicii monetare, politica de open-market, manevrarea ratei rezervei minime obligatorii, manevrarea ratei oficiale a scontului, încadrarea (limitarea) creditului. Formarea deprinderilor de calcul a rezervei minime obligatorii potrivit metodologiei bancare. Cuantificarea efectelor antrenate de utilizarea instrumentelor de politică monetară asupra activităŃii bancare.Cunoaşterea principalelor corelaŃii între politica monetară şi indicatorii macroeconomici.

100


POLITIC Ă MONETARĂ – INSTRUMENT AL POLITICII

ECONOMICE

12.1. Politică monetară – instrument al politicii economice

Politica monetară este unul din instrumentele politicii economice şi

semnifică recunoaşterea posibilităŃilor de a acŃiona prin monedă asupra monedei şi

deci renunŃarea la conceptul de neutralitate monetară.

Politica monetară poate fi definită ca ansamblul acŃiunilor întreprinse de

autoritatea monetară a unei Ńări pentru ca prin reglarea cantităŃii şi a costului

monedei să influenŃeze nivelul activităŃii economice şi să menŃină stabilitatea

preŃurilor21.

Într-o formulare extinsă, politica monetară poate fi definită ca ansamblul

intervenŃiilor Băncii centrale sau ale autorităŃilor monetare care se efectuează

asupra lichidităŃilor economiei, în scopul de a contribui, prin utilizarea tehnicilor şi

instrumentelor monetare, la realizarea obiectivelor politicii economice22.

În sens larg, prin politica monetară se înțelege „ansamblul de măsuri prin

care statul (reprezentat, de regulă, de bancă centrală) acționează asupra agregatelor

monetare şi a activelor financiare în vederea menținerii lor sub control și a realizării

echilibrului economic sau în vederea orientării activității economice într-o anumită

direcție.”23

În calitate de instrument al politicii economice, politica monetară

(alături de politica bugetară, politica fiscală, politica comercială şi politica valutară),

are un rol important în realizarea obiectivelor principale ale acesteia: asigurarea

unei creşterii economice echilibrate, ocuparea deplină a forŃei de muncă,

stabilitatea preŃurilor, asigurarea echilibrului balan Ńei de plăŃi externe,

reducerea deficitului bugetar.

Prin urmare, elaborarea politicii monetare este subordonată atingerii

obiectivului de politică economică, având ca misiune principală controlul cantităŃii

21 V. Turliuc – “Politici monetare” Editura Polirom, Iaşi, 2002. 22 C. C. KiriŃescu, E. M. Dobrescu – “Băncile. Mică enciclopedie”, Editura Expert, Bucureşti, 1998. 23 M. Isărescu , –“Economia românească în perspectiva anului 2000: PiaŃa şi politica valutară în România”, Banca NaŃională a României, 1999.

�� DefiniŃii ale

politicii monetare

�� Rolul politicii

monetare

101

de monedă disponibilă în economie, în aşa fel încât aceasta să dispună de lichidităŃi

suficiente în vederea asigurării funcŃionării sale normale şi a dezvoltării echilibrate.

Rolul principal al politicii monetare îl reprezint ă reglarea volumului

mijloacelor de plată utilizabile pe piaŃa bunurilor şi a serviciilor, prin folosirea de

instrumente specifice (operaŃiunile open-market, rata dobânzii de refinanŃare,

rezervele minime obligatorii).

Politica monetară are ca prioritate asigurarea stabilităŃii preŃurilor ,

astfel spus, menŃinerea inflaŃiei în limite favorabile unei dinamici economice centrate

pe creşterea echilibrată şi, în acest sens, utilizează instrumente specifice, adecvate

promovării acŃiunilor necesare realizării unor obiective finale şi intermediare, care să

conveargă spre împlinirea acestei priorităŃi. Obiectivele şi instrumentele politicii

monetare se circumscriu finalităŃilor strategiei economice şi Ńintelor politicii

economice, politica monetară integrându-se în mixul de componente ale politicii

economice, adecvate nevoilor conjuncturale şi structurale ale dinamicii economice,

ale coordonării coerente şi consistente a evoluŃiei economiei.

Pentru a realiza obiectivele politicii economice se folosesc numeroase

instrumente de intervenŃie, care sunt supuse unor revizuiri substanŃiale, anumite

instrumente fiind prioritare, substituindu-se altora.

Instrumentele politicii economice sunt grupate astfel:

� Instrumente de intervenŃie directă: controlul direct al preŃurilor,

salariilor, comerŃului exterior;

� Instrumente de intervenŃie indirectă: politicile economice şi financiare

(bugetară, fiscală, a veniturilor, comercială, a forŃei de muncă, monetară).

Problema care se ridică este aceea a alegerii obiectivului de politică

economică ce trebuie avut în vedere prin mixul de politici economice care se

adoptă. Chiar dacă „obiectivul este acelaşi, mijloacele de a-l atinge – nu.24

Atingerea acestor obiective are la bază, instrumentele utilizate de autoritatea

abilitată cu realizarea politicii macroeconomice25. Aceste instrumente pot conduce la

realizarea doar a unei părŃi din obiectivele propuse-figura nr.5.1..

24 I. Costică, S.A. Lăzărescu, – ”Politici şi tehnici bancare”, Ed. ASE, Bucureşti, 2004, p.43. 25 E. Rădulescu, „InflaŃia, marea provocare”,Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1999, p. 8.

�� Instrumentele

politicii economice

102

Fig.nr.5.1 CorelaŃia dintre obiectivele şi instrumentele politicii

economice26

Între aceste instrumente de intervenŃie indirectă cel mai frecvent utilizat

este politica monetară, exprimată esenŃial ca: ansamblul măsurilor luate, prin banca

centrală sau autorităŃile monetare, pentru a exercita o anumită influenŃă asupra

dezvoltării economiei sau pentru a asigura stabilitatea preŃurilor sau a cursurilor de

schimb.

26 I. Costică, S.A. Lăzărescu, op.cit., p.43.

Obiective de politică economică

Creștere economică

Gradul de ocupare al forței de muncă

Stabilitatea prețurilor

Echilibrarea balanței de plăți externe

Reducerea deficitului bugetar

Instrumente de politică economică

1. Politica monetară

2. Politica fiscală

4. Politica valutară

3. Politica veniturilor

5. Politica comercială

1. 2. 3. 4. 5.

2. 3.

1. 2. 3.

2. 4. 5.

1. 2. 4. 5.

103

Obiectivele politicii monetare se confundă cu cele ale politicii

economice, pentru realizarea cărora aceasta acŃionează ca un instrument. Aceasta

implică, pe de o parte, necesitatea de a asigura un maximum de coerenŃă între

tehnicile politicii monetare şi celelalte instrumente ale intervenienŃei. Pe de altă

parte, este necesară o ordine în acŃiunea şi manifestarea lor, în sensul că obiectivele

strict monetare apar ca un stadiu preliminar realizării obiectivelor economice.

Aceasta implică necesitatea de a asigura un maximum de coerenŃă între

instrumentele politicii monetare şi celelalte instrumente de acŃiune, în acest sens

existând o anumită ordine în acŃiunea instrumentelor, determinată de ierarhizarea

obiectivelor.

12.2. Obiectivele politicii monetare

Obiectivele de politică monetară stabilite de banca centrală sunt clasificate

astfel-vezi fig.nr. 5.2. :

• obiective intermediare ;

• obiective operaŃionale.

Fig. nr. 5. 2. Obiectivele politicii monetare

Obiectivele politicii monetare Obiective

intermediare

Obiective operaționale

• Obiective cantitative (agregatele masei monetare) • Obiectivul ratei dobânzii • Obiectivul cursului de schimb

• Obiective de natură monetară: - baza monetară; - rata dobânzii pe piaŃa monetară; • Obiective de natura creditului

�� Obiectivele

politicii monetare

104

Obiectivele intermediare sunt variabile care au o influenŃă directă asupra

obiectivelor finale (masa monetară, cursul de schimb) şi care servesc drept Ńintă

pentru autorităŃile monetare.

Obiectivele operaŃionale sunt variabile care se află sub controlul direct al

băncii centrale (baza monetară, rata dobânzii de pe piaŃa monetară) şi care sunt

utilizate de banca centrală din următoarele motive: variabilele nu arată caracterul

restrictiv al politicii monetare şi autorităŃile pot să aibă nevoie să transmită, pieŃelor

şi participanŃilor la acestea, semnale rapide, clare şi precise cu privire la caracterul

politicii promovate.

Realizarea acestor obiective depinde, în final, de politica monetară adoptată

ce poate viza atingerea acestor obiective,

Obiectivele intermediare monetare sunt de trei tipuri :

� obiective cantitative, adică agregatele monetare;

� rata dobânzii;

� cursul de schimb.

Care sunt obiectivele politicii monetare? Vezi pag. 103-104.

105


INSTRUMENTELE POLITICII MONETARE

Aplicarea măsurilor de politică monetară necesită utilizarea unui set de

instrumente și tehnici de intervenŃie prin intermediul cărora banca centrală să-şi

exercite influenŃa la nivelul economiei. Băncile centrale utilizează o multitudine de

instrumente de politică monetară, unele dintre acestea fiind generate prin propriile

acŃiuni întreprinse, altele generând influenŃe în plan monetar ca urmare a acŃiunilor

întreprinse de băncile din sistem, finalitatea acestor acŃiuni fiind aceea de a injecta

sau, dimpotrivă, de a retrage din economie lichiditate.

Instrumentele şi tehnicile de intervenŃie utilizate în influenŃarea

economiei sunt:

a) indirecte;

b) directe sau reglementările legale.

106

Fig. nr. 5. 3. Instrumentele de politică monetară

Clasificarea instrumentelor după structură este următoarea:

a) instrumente prin care banca centrală furnizează şi retrage moneda

centrală:

� operaŃiunile de open-market şi acordarea de credite cu rată variabilă a

dobânzii;

� operaŃiunile de rescontare;

� avansurile acordate de către banca centrală statului şi celorlalte bănci;

� constituirea rezervelor obligatorii;

b) instrumente care afectează direct activele sau pasivele băncilor:

� încadrarea creditului bancar sau a finanŃărilor;

Instrumente de politică monetară

Directe Indirecte

� Sistemul rezervelor minime obligatorii � Taxa oficială a scontului � Rata dobânzii de refinanțare � Operațiunile de open-market � Politica de rată a dobânzii � Limitarea creditului � Politica de baza monetară

� Reglementările bancare

� Fixarea administrativă a unor rate ale dobânzii � Controlul asupra ratei de schimb


politicii monetare

107

� încadrarea sau limitarea depozitelor remunerate şi gestionate de

către bănci;

� raporturile bilanŃului (raportul dintre credite şi fonduri proprii);

� coeficientul de utilizare obligatoriu, concretizat în portofoliul

minim de obligaŃiuni, bonuri de tezaur sau alte utilizări;

� controlul emisiunilor de titluri pe piaŃa financiară;

� stabilirea ratei de dobândă debitoare sau creditoare;

c) instrumente care permit controlul operaŃiunilor cu străinătatea:

� controlul schimburilor (împrumuturi externe autorizate, piaŃa devizelor,

reglementarea poziŃiei exterioare a băncilor, depozitele constituite la banca centrală

din devizele achiziŃionate de către agenŃii nefinanciari)

� reglementările aplicabile dobânzilor plătite pentru depozitele

nerezidenŃilor şi nivelul ratelor de dobândă;

� rezervele obligatorii constituite pentru depozitele nerezidenŃilor;

� intervenŃiile băncii centrale pe piaŃa schimburilor valutare.

Care sunt instrumentele politicii monetare? Vezi pag. 105-107.


politicii monetare

108

13.1. Sistemul rezervelor minime obligatorii

Sistemul rezervelor minime obligatorii instituit pentru a asigura o lichiditate

minimă in sistemul bancar constă în obligaŃia băncilor, care colectează depozite, de a

consemna, în conturile lor deschise la Banca Centrală, sume stabilite prin aplicarea

unei cote procentuale asupra resurselor atrase de acestea sub formă de depozite.

Scopul urmărit prin sistemul rezervelor minime obligatorii este atât

monetar, cât şi prudenŃial.

Scopul principal (cel monetar) constă în limitarea potenŃialului de

multiplicare a creditului în cadrul sistemului bancar, iar scopul prudenŃial se

manifestă prin siguranŃa pe care o conferă publicului prin faptul că băncile dispun

oricand de lichidităŃi suficiente, pentru a face faŃă solicitărilor de retragere a

depunerilor.

Rolul sistemului rezervelor minime obligatorii rezidă şi din faptul că

acestea constituie sursă de venituri pentru banca centrală, contribuie la fluidizarea

sistemului de plăŃi, reprezintă sursa de informaŃii statistice cu privire la bilanŃurile

băncilor, contribuie la stabilitatea financiară a acestora.

În cadrul economiei contemporane, sistemul rezervelor minime obligatorii

îndeplineşte o funcŃie importantă ca instrument al politicii monetare şi de credit.

Acest sistem determina un raport între volumul depozitelor şi volumul

creditului ce se poate acorda în baza acestor resurse de creditare. Modificarea

acestui raport are loc ca urmare a cuantumului rezervei minime obligatorii.

Astfel, creşterea rezervei minime conduce la restrângerea posibilit ăŃilor de

acordare de credit de către bănci, în timp ce reducerea rezervei minime are ca efect

creşterea posibilităŃilor de creditare.

În sens strict, rezervele obligatorii reprezintă o obligaŃie de utilizare a

monedei băncii centrale. În momentul iniŃial, al conceperii acestui instrument,

obiectivul principal a fost de a permite băncilor centrale să acŃioneze asupra creaŃiei

monetare, prin influenŃarea comportamentului băncilor în materie de credite.

Remunerarea rezervelor obligatorii generează o serie de efecte, astfel:

a) în toate Ńările, rezervele obligatorii antrenează un cost care afectează

costul de exploatare bancară fiind practicate două tipuri de situaŃii: rezerve

remunerate şi rezerve neremunerate;

�� Scopul

constituirii rezervelor

minime obligatorii

109

b) din punct de vedere tehnic apar diferenŃieri între sistemele rezervelor

obligatorii, în funcŃie de: baza de calcul, rata RMO aplicată şi modul de constituire.

Care este scopul constituirii reyervelor minime obligatorii? Vezi pag.108-

109.

13.2. Taxa oficială a scontului şi politica de rescontare

Taxa oficială a scontului este un instrument de politică monetară prin care

Banca Centrală poate interveni asupra nivelului dobânzii practicate şi a politicii de

credit adoptate de către celelalte bănci. Ea reprezintă dobânda uzuală pentru

creditele acordate de către banca de emisiune în cadrul operaŃiilor de

rescontare. Această taxa este strâns legată de dobândă, prin faptul că este o formă de

remunerare a unei operaŃiuni de plasament, deşi diferă de multitudinea dobânzilor de

pe piaŃă, determinate de diversitatea condiŃiilor de creditare.

În principal, acŃiunea taxei scontului influenŃează piaŃa capitalurilor, sfera

creditului şi respectiv ritmul desfăşurării vieŃii economice în ansamblul ei. Astfel,

scăderea taxei scontului determină diminuarea generală a dobânzilor, sporeşte

eficienŃa utilizării creditelor pentru întreprinzători şi-i orientează în sensul dezvoltării

activităŃii lor pe baza angrenării de capitaluri suplimentare.

Creşterea taxei scontului are ca urmare sporirea generală a dobânzilor,

înrăutăŃirea condiŃiilor de obŃinere a creditelor şi duce la scăderea profiturilor pentru

cei care utilizează capitaluri suplimentare.

Manevrarea taxei scontului acŃionează şi asupra capitalurilor str ăine.

Scăderea taxei scontului duce la emigrarea capitalurilor străine şi chiar a unor

capitaluri indigene, lăsând sarcina înviorării numai pe seama capitalurilor interne

rămase. Creşterea taxei scontului atrage în Ńară capitaluri străine.

�� DefiniŃie

110

Rescontul se poate defini, pentru banca de emisiune, ca o achiziŃie fermă,

cu plata imediată, a unor creanŃe, în termen, prezentate de băncile comerciale.

Un regim similar au şi pensiunile, respectiv achiziŃiile însoŃite de angajamentul de

răscumpărare la un anumit termen a creanŃelor de către banca prezentatoare.

.

Care acŃionează taxa scontului ? Vezi pag. 109.

13.3. Política monetară la piaŃa liberă (Open Market)

IntervenŃia Băncii Centrale pe piaŃa monetară este, atât în spiritul său, cât şi

în tehnica aplicată, diferită de scontare.

Politica de open market a Băncii Centrale este o formă de intervenŃie a

acesteia pe piaŃa monetară liberă sau deschisă, pentru a creşte sau diminua

lichidităŃile băncilor comerciale şi ale instituŃiilor de credit care operează pe

această piaŃă.

Aceste operaŃiuni se deosebesc structural de operaŃiunile de rescont în ce

priveşte nivelul dobânzii practicate, care variază în funcŃie de evoluŃia pieŃei şi

orientarea pe care o impune banca centrală, operaŃiile au dublu sens, asigurând

lichidităŃi atât pentru bănci, cât şi pentru banca centrală, care se împrumută pe piaŃa

financiară pentru a diminua lichidităŃile băncilor şi implicit ale economiei; banca

centrală face şi oferte proprii de alimentare cu lichiditate a pieŃei monetare.

Cu alte cuvinte, politica de open market reprezintă în esenŃă, o intervenŃie a

băncii centrale pe piaŃa monetară liberă sau deschisă pentru a creşte sau diminua

lichidităŃile băncilor şi instituŃiilor de credit care operează pe această piaŃă deci a

posibilităŃilor lor de creditare şi de creaŃie a monedei scripturale.

Practic banca centrală este cea care decide, de exemplu, să majoreze

lichidităŃile băncilor, prin achiziŃionarea de titluri de credit public pe termen scurt sau

titluri pe termen lung, ori să reducă într-o anumită măsură baza creditului bancar, în

111

care sens vând pe piaŃa de capital astfel de titluri. În acest fel, banca centrală prin

intervenŃia sa pe piaŃa liberă, asigură o redistribuire a lichidităŃilor între aceasta şi

sistemul bancar, având un rol major în influennŃarea masei creditului bancar în

economie.

În ce constă politica de open market? Vezi pag. 110-111

13.4. Politica de rată a dobânzii şi politica de bază monetară

Politica monetară a Băncii Centrale implică şi folosirea unui instrument

esenŃial, acela de refinanŃare a sistemului bancar. Banca Centrală reglează masa

creditului în economie, dezvoltarea economică a acesteia prin mecanismul creditului

de refinanŃare.

Politica ratei dobânzii joacă un rol major în mecanismul de creditare,

deoarece, pe de o parte, poate încuraja sau descuraja băncile pentru apelarea la

credite de refinanŃare de la Banca Centrală, dar, pe de o altă parte, poate influenŃa

nivelul dobânzilor bancare practicate pe piaŃă monetară.

În cadrul acestui mecanism intervine raportul dintre rata nominal ă a

dobânzii plătită iniŃial de debitor şi rata reală a dobânzii determinată de nivelul

inflaŃiei.

Treptat rata dobânzii de refinanŃare a fost înlocuită cu rata dobânzii

de referinŃă (în 2002).

În concluzie,se apreciează că, prin măsurile ce vizează rata dobânzii,

banca centrală caută un nivel al ratei pe care îl poate obŃine prin restrângerea

ofertei de monedă centrală pe piaŃa monetară, dar şi prin majorarea nivelului acesteia

pentru reducerea aportului de monedă centrală. În acelaşi timp, acŃiunile băncii

centrale afectează şi baza monetară prin contingentarea furnizărilor de monedă

centrală către bănci, prin lăsarea ratei de dobândă să fluctueze liber.

�� DefiniŃie

112

Politica intervenŃiilor pe piaŃa monetară a băncilor centrale antrenează două

efecte: efectul cantitativ şi efectul preŃ.

Efectul cantitativ este cunoscut şi sub denumirea de politica de bază

monetară, care se manifestă atunci când banca centrală cumpără sau vinde efecte pe

piaŃa monetară. Astfel, dacă instituŃia de emisiune monetară cumpără titluri ale pieŃei

monetare, atunci mobilizează şi majorează lichiditatea bancară, situaŃie care permite

băncilor să facă faŃă cererii de monedă centrală. În cazul invers, al vânzării de efecte

pe piaŃa monetară, este antrenată reducerea lichidităŃii bancare, ceea ce generează

dificultăŃi de trezorerie pentru bănci.

Această politică denumită politica de bază monetară se bazează pe ideea

existenŃei unei relaŃii stabile între baza monetară şi agregatul monetar controlat,

respectiv o dependenŃă strânsă între oferta de credit şi cantitatea de monedă

centrală disponibilă.

Efectul preŃ se manifestă în cazul acŃiunilor băncii centrale asupra ratei de

dobândă; acest efect este foarte important întrucât constituie fundamentul politicii de

intervenŃie la rate variabile ale dobânzii.

Banca centrală rescontează efectele ce sunt prezentate de băncile comerciale

mijlocind plata unui anumit preŃ, pe care îl determină în mod unilateral. Acest preŃ

este rata rescontului şi exercită un rol director asupra tuturor ratelor de dobândă,

fiind legată de rata dobânzii la creditele din economie, cât şi de rata îndatorării

publice (atunci când Trezoreria plasează titluri în sectorul bancar, rata de randament

a acestora trebuie să fie egală cu rata rescontului).

Care sunt efectele intervenŃiilor băncii centrale pe piaŃa monetară? Vezi

pag. 112.

113

13.5. Limitarea creditului

Încadrarea creditului constituie un instrument al politicii monetare, practicat

de majoritatea Ńărilor dezvoltate prin care banca centrală limitează masa monetară

prin adoptarea unor reglementări de limitare a creditului. În politica intervenŃiilor

cantitative asupra ratei de creştere a ofertei de monedă, autorităŃile pot utiliza diverse

modalităŃi de control direct al creditului bancar, dintre care cea mai des folosită este

limitarea creşterii creditului neguvernamental

Creditul bancar acordat sectorului neguvernamental nu este însă singura cale

de creare a monedei, iar ca urmare limitarea acestuia este însoŃită adesea de

plafonarea creşterii celorlalte contraposturi ale masei monetare.

Limitarea creditului, de cele mai multe ori, a fost legată de existenŃa unei

puternice instabilităŃi la nivelul sistemului bancar, banca centrală fiind nevoită să

adopte o astfel de măsură prin care influenŃează în mod direct mărimea activelor nete

interne ale băncilor din cadrul sitemului bancar respectiv.

Limitarea creditului poate fi fixată în cadrul normelor fie prin referinŃă la

nivelul creditelor care figurează în activ, aceasta fiind regula generală, fie prin

referinŃă la elementele de pasiv. Limitele sunt formulate în procente sau în sumă

absolută, prin raportare la o dată de referinŃă unică sau la media unei perioade.

Exprimarea poate fi realizată în valoare brută (fără luarea în considerare a

rambursărilor) sau în valoare netă. De asemenea, încadrarea creditului poate viza

anumite categorii de credit sau de instituŃii bancare.

De ce limitarea creditului constituie un instrument al politicii monetare?

Vezi pag. 113.

�� Caracteristici

114

13.6. Reglementările bancare – expresii ale politicii monetare

Obiectivul central al activităŃii de autorizare, reglementare şi supraveghere

prudenŃială a băncilor îl constituie realizarea stabilităŃii şi viabilităŃii întregului

sistem bancar prin stabilirea unor norme si indicatori de prudenŃă bancară şi

urmărirea respectării cu stricteŃe a acestora, precum şi prin asigurarea eliminării din

sistem a băncilor neviabile. Prin urmare, rolul supravegherii prudenŃiale a băncilor

este acela de a preveni riscul sistemic, avându-se însă în vedere respectarea

autonomiei fiecărei bănci în organizarea şi desfăşurarea activităŃii sale pe baze

concurenŃiale.

Problemele fundamentale ce stau în atenŃia sectorului bancar privesc atât

dezvoltarea şi creşterea eficienŃei acestuia cât şi restructurarea şi soluŃionarea

portofoliului de credite neperformante, care continuă să înregistreze niveluri ridicate.

Normele prudenŃiale nou instituite sunt:

• acoperirea creşterii creditelor cu resurse stabile echivalente;

• coeficientul fondurilor proprii şi a resurselor permanente;

• coeficientul de lichiditate;

• norma Cooke.

Acoperirea creşterii creditelor acordate printr-o creştere proporŃională a

resurselor stabile este o măsură de reglementare, eficientă prin rezultatul

sancŃionator al îndeplinirii cerinŃei declarate: formarea unei rezerve neremunerate, de

o înaltă progresivitate, la banca de emisiune.

Coeficientul fondurilor proprii şi al resurselor permanente stabileşte un

raport minim de 60 % între resursele bancare pe termen lung şi utilizarea lor. Sunt

considerate fonduri proprii şi asimilate: fondurile proprii, rezervele, resursele pe

termen lung cu scadenŃe de peste 5 ani.

Coeficientul lichidităŃii potenŃiale, ca modalitate de reprezentare a

lichidităŃii, se determină ca raport între lichiditatea activelor şi exigibilitatea

pasivelor mai mari de o lună. Numărătorul cuprinde creditele mai mari de o lună şi

alte active, negociabile, ponderate după natura lor, funcŃie de gradul de lichiditate,

numitorul cuprinzând pasivele la vedere sau exigibile pe termen scurt ponderate după

gradul de exigibilitate.

�� Norme

prudenŃiale

115

Norma Cooke, după numele iniŃiatorului, este considerată ca o importantă

inovaŃie la nivel internaŃional în domeniul reglemetării prudenŃiale, fiind adoptată în

iulie, la Basel, de către Banca Reglementărilor InternaŃionale (BRI), instituŃie

internaŃională consacrată în domeniul cooperării interbancare şi armonizării bancare

internaŃionale, angajând pe toŃi membrii săi, băncile centrale din Ńările europene şi

SUA şi, prin aceasta, având o amplă vocaŃie internaŃională. Potrivit acordului,

băncile trebuie să respecte un raport minimal între fondurile proprii şi activele

ponderate în funcŃie de risc.

Acest raport trebuie să fie de 4 %, în cazul luării în considerare a fondurilor

proprii restrânse ( capital + rezerve) şi de 8 % în cazul fondurilor proprii, în sens

larg.

Care sunt normele prudenŃiale nou instituite în domeniul bancar? Vezi

pag. 114.

116


IMPACTUL POLITICII MONETARE

14.1. Evaluarea utilizării politicii monetare

În condiŃiile unor fluctuaŃii semnificative ale producŃiei, ale PIB, reflectate

în ratele şomajului şi a inflaŃiei, precum şi în instabilităŃile care le însoŃesc, politica

monetară se confruntă cu problema alegerii instrumentelor monetare adecvate

reducerii acestor fluctuaŃii. Pentru aceasta trebuie realizată o evaluare corectă a

utiliz ării şi efectelor acestor instrumente asupra economiei, în acest sens fiind

necesară cunoaşterea mecanismelor prin care politica monetară afectează

economia, ceea ce evidenŃiază legătura dintre sistemul financiar (instituŃii, pieŃe,

instrumente) şi teoria monetară.

Evaluarea relaŃiei dintre două variabile, a impactului asupra alteia, se face

prin două metode:

• metoda structurală, care explică, prin construirea unui model teoretic,

canalele prin care o variabilă afectează o altă variabilă;

• metoda empirică, ce evidenŃiază relaŃia directă, concretă dintre cele

două variabile.

a) Modelul structural

Sintetic, mecanismul de transmitere a efectelor politicii monetare adoptate

într-un model Keynesian este următorul:

Oferta de monedă (M) → rata dobânzii (rd) → investiŃiile (I) → PIB (Y)

Figura nr 5.4. Modelul keynesist de transmisie a politicii monetare

Keynesieni examinează relaŃia dintre M şi Y prin intermediul unei analize

empirice a diferitelor canale de transmisie de influenŃă a monedei, cum ar fi relaŃia

dintre ratele de dobândă şi a cheltuielilor de investiŃii I.

rd y I M

�� Metode

117

b)Modelul redus, denumit simplist elaborat de monetari şti evidenŃiază

empiric, econometric, dacă mişcările lui M sunt însoŃite de mişcări ale lui Y,

determinând corelaŃia dintre cele două variabile.

Monetaristii sunt adepŃii acestui tip de model, acestia nu specifică diferitele

canale prin care banii afectează cererea globală. În schimb, au examinat efectul

banilor asupra activităŃii economice în cazul în care evoluŃia Y este strâns legată (de

exemplu, in mod puternic corelat) de evoluŃia M. Utilizînd acest model, monetaristii

analizează efectul exercitat pe M pe Y presupunând că economia este “ o cutie

neagră” în care nu se poate vedea. Următoarea diagramă - unde economia este

reprezentată de o cutie neagră care conŃine un semn de întrebare – ilustrează

abordarea monetaristă:

M→?→Y

Figura nr 5.5. Modelul monetarist de transmisie a politicii monetare

Care sunt modelele de evaluare a utilizării politicii monetare . (vezi pag. 115-

116)

14.2. Efectele şi eficacitatea politicii monetare

În funcŃie de situaŃia conjuncturală a economiei, autoritatea monetară poate

decide creşterea sau diminuarea ofertei de monedă prin utilizarea instrumentelor de

politică monetară, utilizându-se două tipuri de măsuri reunite în:

� politica monetară expansionistă (lejeră sau uşoară);

� politica monetară restrictivă sau restrânsă.

A. Politica monetară expansionistă prevede măsuri de reducere a ratei

dobânzii şi de majorare a masei monetare în scopul revigorării economiei. Această

politică influenŃează cererea agregată şi producŃia stimulând acele componente ale

cererii agregate care sunt sensibile la rata dobânzii.

? M Y

118

B. Politica monetară restrictivă este politica de majorare a ratei dobânzii

şi de diminuare a masei monetare în scopul combaterii inflaŃiei

Care sunt tipurile de politică monetară ce pot fii adoptate în funcŃie de

situaŃia conjuncturală a economiei . (vezi pag. 117-118)

14.3 . Canalele de transmitere a politicii monetare

Canalele de transmitere a politicii monetare reprezintă căile prin care se

transmit efectele modificării ofertei de monedă asupra economiei reale. Ele pun în

evidenŃă modul în care variaŃiile ofertei de monedă antrenează modificări ale

variabilelor reale (producŃie, grad de ocupare a forŃei de muncă, investiŃii, în

general, cererea de bunuri şi servicii).

Tabelul nr.5.1. Canale de transmitere a efectelor politicii monetare

asupra economiei reale

MODIFICAREA

OFERTEI DE

MONEDĂ DE

BANCA

CENTRALĂ

Rata dobânzii

PreŃul activelor

financiare

• Cursul de schimb

• Creditul

• AnticipaŃiile şi

efectele de anunŃ

• ProducŃie

• Grad de ocupare a forŃei

de muncă

• InvestiŃii

• Cererea de bunuri şi

servicii

• Echilibrul balanŃei de

ăŃi

externe, etc.

Politica monetară Canale de transmitere Economia reală

�� DefiniŃie

119

Principalele canale de transmitere sunt:

- canalul ratei dobânzii;

- canalul altor preŃuri ale activelor;

- canalul cursului de schimb;

- canalul creditului;

- canalul anticipaŃiilor şi a efectelor de anunŃ.

a) Canalul ratei dobânzii

Canalul ratei dobânzii accentuează importanŃa variaŃiei ratei dobânzii, în

special a celei pe termen lung, asupra economiei reale.

Modificarea ratei dobânzii, determinată de acŃiunea autorităŃilor monetare,

are ca principale efecte asupra economiei reale1:

• efectul de substituire presupune influenŃa variaŃiei ratei dobânzii

asupra opŃiunii între consum şi economisire a agenŃilor nefinanciari. Astfel,

creşterea ratelor de dobândă stimulează agenŃii economici şi populaŃia să

economisească (↑ E) sau să efectueze plasamente pe piaŃa financiară şi

descurajează (↓C,Ip) consumul sau investiŃiile productive (randamentul investiŃiilor

productive este aleatoriu şi pe termen lung).Analog, în cazul scăderii ratelor de

dobândă situaŃia se prezintă invers. Prin urmare, politica monetară influenŃează, prin

intermediul ratei dobânzii, cheltuielile de consum şi de investiŃii, respectiv cererea

de bunuri şi servicii.

Grafic, impactul ratei dobânzii prin prisma efectului de substituire poate fi

reprezentat astfel:

↑ E

↑ M ⇒ ↑ rd

↓ C, Ip

• efectul de avere se manifestă prin intermediul preŃului activelor, în

special a celor financiare, care depinde de rata dobânzii. Orice variaŃie a ratei

dobânzii antrenează modificarea valorii activelor deŃinute de agenŃii nefinanciari.

Astfel, creşterea ratei dobânzii determină scăderea preŃului activelor agenŃilor

nefinanciari (↓ PA) şi, prin urmare, a valorii patrimoniului (averii) lor (↓ Vp) care îi

120

stimulează să economisească pentru a-şi reconstitui averea. În acest caz, se

amplifică efectul de substituire prezentat anterior.

Schematic, efectul de avere se reprezintă astfel:

↓ M ⇒ ↑ rd ⇒ ↓ PA ( ↓ Vp) ⇒ ↑ E

În situaŃia inversă, scăderea ratei dobânzii, determinată de acŃiunea

autorităŃilor monetare, antrenează creşterea preŃului activelor deŃinute de agenŃii

nefinanciari, respectiv a valorii patrimoniului acestora, care la rândul său,

determină creşterea consumului: ↑ M ⇒ ↓ rd ⇒ ↑ PA (↑ Vp) ⇒ ↑ C

• efectul de venit se explică prin faptul că, variaŃia ratei dobânzii are

impact asupra cheltuielilor de consum şi de investiŃii ale agenŃilor nefinanciari, în

funcŃie de ipostaza în care se află aceştia, respectiv creditori sau debitori. Creşterea

ratelor de dobândă antrenează, pe termen scurt, sporirea veniturilor financiare ale

agenŃilor creditori (↑Vf), care pot, astfel, să-şi sporească consumul sau

investiŃiile (↑ C, I) şi, dimpotrivă, reducerea veniturilor disponibile ale

agenŃilor debitori (↓ Vd).

Schematic efectul se reprezintă:

↑ Vf ⇒ ↑ C, I

↑ M ⇒ ↑ rd

↓ Vd ⇒ ↓ C, I

b) Canalele altor preŃuri ale activelor

Impactul politicii monetare asupra comportamentului populaŃiei prin

intermediul preŃului activelor financiare se poate reprezenta astfel:

↓ E

↑ M ⇒ ↓ rd

↑ C

Politica monetară expansionistă stimulează cheltuielile de investiŃii şi deci,

cererea de bunuri şi servicii: ↑ M ⇒ ↓ rd ⇒ ↑ Pact ⇒ ↑ I

În situaŃia inversă, promovarea unei politici monetare restrictive

determină scăderea preŃului de piaŃă al acŃiunilor, care antrenează reducerea

121

cheltuielilor de investiŃii şi, prin urmare, scăderea cererii de bunuri şi servicii: ↓ M ⇒

↑ rd ⇒ ↓ Pact ⇒ ↓ I

c) Canalul cursului de schimb

În contextul liberalizării mişcărilor de capital, cursul de schimb reprezintă

un canal important de transmitere a politicii monetare.

VariaŃia ratelor de dobândă din interiorul Ńării, decisă de banca centrală,

antrenează fluxuri de capital, care vor influenŃa cursul de schimb. Acesta din urmă

are impact asupra economiei reale prin influenŃa exercitată asupra preŃurilor, precum

şi asupra competitivităŃii întreprinderilor naŃionale.

Deprecierea monedei naŃionale stimulează exporturile întrucât preŃul

bunurilor naŃionale este mai scăzut comparativ cu cel al bunurilor din străinătate şi,

astfel, este sporită cererea globală de bunuri şi servicii. Pe de altă parte,

deprecierea monedei naŃionale scumpeşte importurile. Creşterea costului

importurilor se repercutează asupra preŃurilor naŃionale manifestându-se, aşa-numita,

inflaŃie importată.

d) Canalul creditului

Canalul creditului se prezintă sub forme, şi anume: canalul creditului

bancar (sau canalul creditului restrâns) şi canalul creditului larg (denumit şi canalul

bilanŃului)27.

Canalul creditului bancar (denumit şi canalul băncilor comerciale)

reflectă impactul politicii monetare asupra economiei reale prin intermediul

ofertei de credite bancare şi se bazează pe concepŃia potrivit căreia creditul bancar

şi titlurile financiare sunt imperfect substituibile.

Canalul creditului larg (numit şi canalul bilanŃului), are în vedere toate

modalităŃile de finanŃare ale unui agent economic, inclusiv apelul la piaŃa financiară

(prin emisiune de obligaŃiuni, bilete de trezorerie etc).

e) Canalul anticipaŃiilor şi al efectelor de anunŃ

Acest canal de transmitere a efectelor politicii monetare se bazează pe

două aspecte esenŃiale ale anticipaŃiilor 8: pe de o parte, orice previziune asupra

27 Dominique Plihon,- „La monnaie et ses mecanismes”, Editions La Decouverte & Syros, Paris, 2001.

122

viitorului are impact imediat asupra situaŃiei prezente, iar, pe de altă parte, orice

neîncredere a participanŃilor pe pieŃe în deciziile autorităŃilor monetare poate să

aibă efecte negative însemnate. În acest context, autorităŃile monetare trebuie să

comunice cu pieŃele, transmiŃând semnale clare şi credibile.

Care sunt canalele de transmitere a politicii monetare. (vezi pag. 118-122)

14.4. Limitele politicii monetare

Limitele politicii monetare sunt:

Reducerea controlului băncii centrale asupra ofertei de monedă

Manifestarea unei asimetrii ciclice. În condiŃiile unei politici monetare

restrictive, nivelul rezervelor băncilor comerciale poate fi diminuat până la

contractarea volumului împrumuturilor şi respectiv a ofertei de moneda.

Prin practicarea unei politici monetare expansioniste băncile comerciale înregistrează

un exces de rezerve necesar pentru a „face creditele”.

Modific ări în viteza de circulaŃie a monedei. Viteza de circulaŃie a monedei

evoluează în sensul invers al ofertei de monedă.

Impact asupra investiŃiilor. Intersectarea curbei investiŃiilor cu cererea de

monedă semnifică doar o modificare particulară în oferta de monedă şi nu o

modificare semnificativă în echilibrul PIB.

OperaŃiunile de politică monetară pot fi descrise ca o modificare nefavorabilă

asupra dreptei care exprimă cererea de investiŃii.

Dilema scopului politicii monetare. Aceasta constă în a decide ce anume se

supune controlului: oferta de monedă sau rata dobânzii, în sensul ca nu pot fi stabilite

ca ambele obiective în mod simultan.

Pentru stabilizarea ratei de dobândă, respectiv revenirea acesteia la nivelul

iniŃial, banca centrală trebuie să procedeze la majorarea ofertei de monedă, ceea ce

conduce la sporirea inflaŃiei, aspect care tocmai se doreşte a fi prevenit.

�� Limitele politicii monetare

123

Dacă obiectivul politicii monetare îl constituie oferta de monedă şi nu rata de

dobândă, atunci banca centrală trebuie să tolereze fluctuaŃiile ratei de dobândă, ceea

ce contribuie la instabilitatea economiei.

Care sunt limitele politicii monetare . (vezi pag. 122-123)

14.5. Instrumentele politicii monetare utilizate de BNR

În procesul alinierii la standardele U.E. şi internaŃionale, în primul stadiu al

reformei au fost utilizate plafoanele de credit, după care, începând cu anul 1992 au

fost înlocuite cu mecanismul refinanŃării b ăncilor comerciale;

� mecanismul refinanŃării a fost îmbunătăŃit trecându-se la garantarea

creditelor acordate cu titluri de stat;

� facilităŃile de creditare (creditul structural, creditul de licitaŃie, lombard şi

creditul special) au devenit practici cuvenite în activitatea de refinanŃare;

� mecanismul rezervelor obligatorii a fost introdus, în anul 1992, şi a fost

adaptat în permanenŃă, în funcŃie de structura pasivelor băncilor comerciale;

� anul 1997 a marcat debutul operaŃiunilor pe piaŃa monetară (operaŃiuni de

open-market).

Potrivit ultimelor reglement ări, operaŃiunile BNR pe piaŃa monetară constau

în următoarele:

� TranzacŃii repo şi reverse repo (pensiuni) cu titluri de stat.

� Credite colateralizate cu active eligibile pentru garantare.

� Vânzări şi cumpărări definitive de titluri de stat .

� Emiterea de certificate de depozit de către BNR.

� Swap-ul valutar constă în două tranzacŃii simultane prin care BNR:

- cumpără la vedere lei contra valută convertibilă şi vinde la termen (forward)

aceeaşi sumă în valuta convertibilă contra lei;

- vinde la vedere lei contra valută convertibilă şi cumpără la termen (forward)


BNR

124

aceeaşi sumă în valută convertibilă în lei.

� Atragerea de depozite de la bănci.

Dintre măsurile adoptate de banca centrală privind perfecŃionarea

instrumentelor de politică monetară se enumără şi:

• FacilităŃile de refinanŃare şi de depozit acordate băncilor de către BNR;

• FacilităŃile de refinanŃare, prin creditul lombard (acordat pentru o zi –

overnight).

• FacilităŃile de depozit.

� În strategia politicii monetare a BNR, regimul cursului de schimb prezintă o

mare importanŃă, iar rolul acestuia a oscilat de la o etapă la alta, în conformitate cu

evoluŃia reformei.

Perspectivele politicii monetare a BNR

Potrivit statutului BNR, autoritatea monetară trebuie să urmărească două

obiective majore, respectiv: stabilitatea monedei şi stabilitatea preŃurilor.

Pe termen scurt, banca centrală poate stabili obiective intermediare, precum:

agregatele monetare, ratele dobânzii şi cursul de schimb, astfel încât acestea să

conducă la atingerea obiectivului de limitare a inflaŃiei.

Pe termen lung, obiectivele intermediare ale politicii monetare se pot

caracteriza astfel:

- menŃinerea controlului asupra agregatelor monetare;

- menŃinerea ratei dobânzii real pozitive;

- predictibilitatea cursului de schimb.

Deşi, pe termen mediu stabilitatea relativă a preŃurilor poate fi înfăptuită prin

mijloacele enunŃate, totuşi, pe termen lung limitarea inflaŃiei depinde nu numai de

politica monetară, ci şi de menŃinerea deficitului public în limite reduse, şi finanŃarea

neinflaŃionistă a acestuia.

Care sunt perspectivele politicii monetare a BNR . (vezi pag. 124)

125


Preluăm din bilanŃul agregat al băncilor comerciale dintr-o Ńară, următoarea

situaŃie:

Depozite bancare: 30.000 u.m.

Capital propriu 6.000 u.m.

Numerar şi active imobilizate 14.400 u.m.

Titluri de stat 12.000 u.m.

Din bilanŃul băncii centrale se cunosc:

Depozite ale băncilor comerciale 21.600 u.m.

Capital propriu 4.800 u.m.

Aur şi devize 14.400 u.m.

Credite acordate (altele decât cele din rescontare) 19.200 u.m.

Băncile comerciale prezintă spre rescontare la banca centrală un portofoliu

de titluri a căror valoare nominală este 60.000 u.m. Rata actuală a scontului este

de 14%. Dacă autoritatea monetară decide diminuarea ratei oficiale a scontului de

la 14% la 10%, să se determine efectele antrenate de această modificare,

cunoscând că portofoliul de titluri prezentate spre rescontare va cunoaşte o

creştere cu 5%. (vezi pag.126)

126


Rezolvare:

a) Se prezintă, în primul rând situaŃia bilanŃieră iniŃială, atât la nivelul băncilor

comerciale cât şi al băncii centrale.

A BilanŃul agregat al băncilor comerciale P Numerar şi active imobilizate 14.400 u.m. Capital propriu 6.000

u.m.

Titluri de stat 12.000 u.m. Depozite bancare 30.000 Credite acordate economiei 61.200 u.m. Sume obŃinute din rescontare 51.600

TOTAL ACTIV 87.600 u.m. TOTAL PASIV 87.600

Sumele obŃinute din rescontare =

= Val. nominală a portofoliului de cambii – Rescont =

= 60.000 – 60.000 x 14% =

= 60.000 – 8.400 = 51.600 u.m.

A BilanŃul Băncii Centrale P Aur şi devize 14.400 u.m. Capital propriu 4.800 u.m. Credite acordate (altele decât cele din rescontare)

19.200 u.m. Depozite 21.600 u.m.

Credite de rescont 51.600 u.m. Emisiune monetară 58.800 u.m.

TOTAL activ: 85.200 u.m. TOTAL pasiv: 85.200 u.m.

b) În continuare, se determină situaŃia bilanŃieră pentru cazul în care rata oficială a

scontului s-a modificat de la 14% la 10%.

A BilanŃul agregat al băncilor comerciale P Numerar şi active imobilizate 14.400 u.m. Capital propriu 6.000 u.m.

Titluri de stat 12.000 u.m. Depozite bancare 30.000 u.m. Credite acordate economiei 66.300 u.m. Sume obŃinute din rescontare 56.700 u.m.

TOTAL ACTIV 92.700 u.m. TOTAL PASIV 92.700 u.m.

Sumele obŃinute din rescontare în condiŃiile ratei scontului de 10% se

determină în funcŃie de valoarea noului portofoliu care este cu 5% mai mare decât

cea precedentă.

60.000 (1 + 0,05) – 63.000 x 10% = 63.000 – 6.300 = 56.700 u.m.

127

A BilanŃul Băncii Centrale P Aur şi devize 14.400 u.m. Capital propriu 4.800 u.m. Credite acordate (altele decât cele din rescontare)

19.200 u.m. Depozite 21.600 u.m.

Credite de rescont 56.700 u.m. Emisiune monetară 63.900 u.m.

TOTAL activ: 90.300 u.m. TOTAL pasiv: 90.300 u.m. Modificările în structura bilanŃieră reflectă faptul că o diminuare a ratei oficiale

a scontului conduce la majorarea capacităŃii de creditare a economiei şi a creşterii

volumului emisiunii de monedă. Astfel, creditele acordate economiei cresc de la

61.200 la 66.300 u.m., iar volumul emisiunii de monedă creşte de la 58.800 la 63.900

u.m.


La Banca Comercială "A", pentru perioada de observare de la 1 septembrie

la 15 septembrie 2003, baza de calcul a RMO se prezintă după cum urmează:

Data

Depozite ale

clienŃilor

Sume în tranzit

(interbancare)

Baza de calcul

1.09 51.250 2.350 53.600 2.09 51.560 2.340 53.900 3.09 53.280 3.410 56.690 4.09 53.340 3.500 56.840 5.09 48.540 3.520 52.060 6.09 48.270 2.610 50.880 7.09 47.590 2.560 50.150 8.09 49.040 2.290 51.330 9.09 51.660 2.520 54.180 10.09 51.720 1.450 53.170 11.09 53.870 3.520 57.390 12.09 53.760 3.500 57.260 13.09 57.360 2.950 60.310 14.09 57.490 1.860 59.350 15.09 56.750 2.170 58.920

TOTAL 785.480 40.550 826.030 Media zilnică 52.365 2.703 55.068

Să se determine cuantumul rezervei minime obligatorii în perioada

respectivă. (vezi pag.128)

128


Rata de rezervă minimă obligatorie practicată în perioada analizată s-a situat la

18% pentru mijloacele băneşti în lei.

Astfel, nivelul calculat al RMO în lei este:

55.068 x 18% = 9.912,24 u.m.

Pentru mijloacele băneşti în valută, baza de calcul se determină urmărind

acelaşi raŃionament, asupra bazei de calcul aplicându-se procentul corespunzător

depozitelor constituite în valută.


BilanŃul agregat al băncilor comerciale la nivelul unei economii prezintă

următoarea situaŃie simplificată:

depozite 90.000 u.m.

capital propriu 13.500 u.m.

sume obŃinute de la banca centrală 22.500 u.m.

împrumuturi interbancare 4.500 u.m.

numerar şi active imobilizate 27.000 u.m.

portofoliu de efecte publice 9.000 u.m.

În bilanŃul băncii centrale figurează următoarele elemente:

capital propriu 9.000 u.m.

depozite (altele decât RMO) 3.600 u.m.

aur şi devize 7.200 u.m.

titluri de stat 18.000 u.m.

IniŃial, cota rezervei minime obligatorii a fost de 18%. Ulterior, banca centrală

decide diminuarea acesteia de la 18% la 12%. Să se prezinte situaŃiile bilanŃiere în

momentul iniŃial şi după modificarea ratei de rezervă şi să se arate efectele antrenate

de această modificare.

129



Prin operaŃiunile de vânzare sau cumpărare de titluri guvernamentale pe piaŃa

monetară, banca centrală poate influenŃa capacitatea de creditare a economiei, după

cum rezultă din următoarea exemplificare:

Se cunosc următoarele informaŃii cu privire la elementele bilanŃiere ale băncii

centrale şi ale băncilor comerciale:

Ban

ca

cen

trală

capital propriu 8.000 aur şi devize 1.900 titluri de stat 39.600 credite acordate economiei 31.100

Băn

cile

co

mer

cia

le

depozite atrase 150.000 numerar şi alte active imobilizate 38.900 titluri de stat 47.500 capital propriu 17.500

Rata de rezervă minimă obligatorie este de 16%.

Dacă banca centrală vinde către băncile comerciale titluri în sumă de 12.300

u.m., să se determine efectele antrenate de această operaŃiune.


130


SituaŃia bilanŃieră iniŃială se prezintă astfel:

A BilanŃul agregat al băncilor comerciale P Numerar şi activ imobilizat 27.000 Capital propriu 13.500

Titluri de stat 9.000 Depozite 90.000 Rezerva minimă obligatorie 16.200 Împrumuturi bancare 4.500

Creditele acordate economiei 74.700 Împrumuturi de la Banca

Centrală (rescont)

22.500 Depozite la Banca Centrală 3.600

TOTAL ACTIV 130.500 TOTAL PASIV 130.500

Rezerva minimă obligatorie s-a determinat prin aplicarea procentului iniŃial de 18%

la baza de calcul, respectiv, depozite:

18% x 90.000 = 16.200

A BilanŃul Băncii Centrale P Aur şi devize 7.200 Capital propriu 9.000 Titluri de stat 18.000 Depozite (altele decât RMO) 3.600 Credite de rescont 22.500 RMO 16.200 Emisiune monetară 18.900 TOTAL ACTIV 47.700 TOTAL PASIV 47.700

Ulterior, după modificarea ratei RMO de la 18% la 12% situaŃiile bilanŃiere se

prezintă astfel:

Activ BilanŃul agregat al băncilor comerciale P

Numerar şi activ imobilizat 27.000 Capital propriu 13.500

Titluri de stat 9.000 Depozite 90.000 Rezerva minimă obligatorie 10.800 Împrumuturi bancare 4.500

Creditele acordate economiei 80.100 Împrumuturi de la Banca

Centrală (rescont)

22.500 Depozite la Banca Centrală 3.600

TOTAL ACTIV 130.500 TOTAL PASIV 130.500

A BilanŃul Băncii Centrale P Aur şi devize 7.200 Capital propriu 9.000 Titluri de stat 18.000 Depozite (altele decât RMO) 3.600

131

Credite de rescont 22.500 RMO 10.800 Emisiune monetară 24.300 TOTAL ACTIV 47.700 TOTAL PASIV 47.700

Interpretarea rezultatelor:

După cum rezultă din modificarea sumelor care figurează în bilanŃ, efectele

modificării ratei RMO în sensul reducerii acesteia constau în sporirea potenŃialului

de creditare a economiei de la 74.700 la 80.100 u.m., precum şi în majorarea

dimensiunilor emisiunii monetare de la 18.900 la 24.300 u.m.


Se prezintă situaŃia bilanŃieră iniŃială:

A BilanŃ Banca Centrală P Aur şi devize 1.900 Capital propriu 8.000

Titluri de stat 39.600 Rezerve ale băncilor comerciale 24.000 Credite acordate 31.100 Emisiune monetară 40.600 TOTAL ACTIV 72.600 TOTAL PASIV 72.600

Rezervele băncilor comerciale s-au determinat prin aplicarea ratei RMO asupra bazei

de calcul, respectiv:

16% x 150.000= 24.000 u.m.

A BilanŃ agregat al băncilor comerciale P Numerar şi alte active 38.900 Capital propriu 17.500

Titluri de stat 47.500 Depozite 150.000 Rezerve minime obligatorii 24.000 Creditele acordate economiei 57.100 TOTAL ACTIV 167.500 TOTAL PASIV 167.500

În urma operaŃiunii de vânzare a unui portofoliu de titluri de 12.300 u.m. de către

banca centrală, situaŃia bilanŃieră se modifică după cum urmează:

A BilanŃ Banca Centrală P

132

Aur şi devize 1.900 Capital propriu 8.000

Titluri de stat 27.300 Rezerve ale băncilor comerciale 24.000 Credite acordate 31.100 Emisiune monetară 28.300 TOTAL ACTIV 60.300 TOTAL PASIV 60.300

A BilanŃ agregat al băncilor comerciale Numerar şi alte active 38.900 Capital propriu 17.500

Titluri de stat 59.800 Depozite 150.000 Rezerve minime obligatorii 24.000 Creditele acordate economiei 44.800 TOTAL ACTIV 167.500 TOTAL PASIV 167.500

Rezultatele evidenŃiază faptul că, prin operaŃiunile de vânzare a titlurilor de

către banca centrală, efectele se regăsesc asupra modificării volumului creditelor

acordate economiei şi asupra emisiunii monetare. În cazul nostru, a scăzut volumul

creditelor acordate economiei de la 57.100 la 44.800 u.m., iar emisiunea monetară de

la 40.600 la 28.300 u.m.


1. Dardac N., Barbu T. – Monedă, bănci şi politici monetare,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2005, pag.378-438.

2. Drăgoi V.E., Rădoi M.A – Băncile şi alte instituŃii de credit,

Editura Cartea StudenŃească, Bucureşti, 2009, pag.242-289.

3. Olteanu Al., Drăgoi E.V. – Monedă –Credit, AplicaŃii, teste şi

studii de caz, EdiŃia a II a revăzută, Editura Bibliotheca,Târgovişte, 2006.,

pag.111-123.

4. Olteanu A, Olteanu M. F., Badea L. – Management bancar.

Caracteristici, strategii, studii de caz, Editura Dareco, Bucureşti, 2005,

pag.315-325.

5. Zăpodeanu Daniela–Politici monetare , Editura Dacia,Cluj-

Napoca, 2002, pag.137-173.

133

Bibliografie selectivă utilizată în elaborarea suportului de curs

Basno C., Dardac N., Floricel C.– Monedă, credit, bănci, Editura Didactică

şi Pedagogică, Bucureşti, 1999.

Basno C., Dardac N.– Management bancar, Editura Economică, Bucureşti,

2002.

Cocriş V., Chirleşan D. – Management bancar şi analiza de risc în

activitatea bancară Editura UniversităŃii “Al. Ioan Cuza”, Iaşi, 2007.

Costică I., Lăzărescu S. –Politici şi tehnici bancare, Editura ASE,

Bucureşti, 2004.

Dardac N., Barbu T. – Monedă, bănci şi politici monetare, Editura Didactică

şi Pedagogică, Bucureşti, 2005.

Dedu V. – Gestiune bancară, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

1999.

Dragomir-Drăgoi V.E., Rădoi M.A, – Managementul performanŃelor

bancare, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2007.

Drăgoi V.E., Rădoi M.A – Băncile şi alte instituŃii de credit, Editura Cartea

StudenŃească, Bucureşti, 2009.

Lamarque E. - Gestion bancaire, Collection Gestion appliquée, 2e édition,

Pearson Education, 2008.

Manolescu Gh., Diaconescu Sîrbea A. –Management bancar, Editura

FundŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2001.

Mishkin F., Bordes C., Hautcœur P.-C., Lacoue-Labarthe D. – Monnaie,

banque et marchés financiers, 8e édition, Pearson Education, 2007.

Olteanu A. – Management bancar, Editura Dareco, Bucureşti, 2005.

Olteanu A, Olteanu M. F., Badea L. – Management bancar. Caracteristici,

strategii, studii de caz, Editura Dareco, Bucureşti, 2005.

Olteanu A., Olteanu (Rădoi) M.A. - Managementul riscurilor financiar-

bancare, vol.I, Editura Dareco, Bucureşti, 2006.

Stoica M. – Management bancar, Editura Economică, Bucureşti, 1999.

Zăpodeanu Daniela–Politici monetare , Editura Dacia,Cluj-Napoca,2002.

Curs_Operatiunile Institutilor de Credit_Dragoi Violeta 2011_2

Documents

Transcript of Curs_Operatiunile Institutilor de Credit_Dragoi Violeta 2011_2