U.M.F. ,,GR.T.POPA,,-IASIFACULTATEA DE MEDICINA DENTARA

DIRECTIA DE CURS ANATOMIE III-IV SI EMBRIOLOGIE

CURSUL 3 Conf. Dr. Anca Indrei

Reproducerea - evenimentele primei săptămâni: inseminaţia,

fecundaţia începutul nidaţiei

• EVENIMENTELE PRIMEI SĂPTĂMÂNI• FERTILIZAREA• Este procesul de fuzionare a gameţilor masculini şi feminini, care are loc în

regiunea ampulară a trompei uterine. În ampula oviductului, spermatozoizii supravieţuiesc şi îşi păstrează capacitatea de fertilizare 1 - 3 zile, pe când ovocitul secundar moare în 12 - 24 de ore după ovulaţie dacă nu este fertilizat. Spermatozoizii depuşi în fundul de sac vaginal posterior nu sunt capabili să fertilizeze ovocitul. Ei vor migra către oviduct (uter, trompă uterină), această ascensiune fiind favorizată şi de contracţia musculaturii tractului genital.

• În oviduct, spermatozoizii vor căpăta capacitate fertilizantă, prin contact cu secreţiile acestuia, adică suferă procesul "de capacitaţie" şi de "reacţie acrosomală".

• Capacitaţia durează la om aproximativ 7 ore, timp în care spermatozoizii aflaţi în tractul genital feminin suferă o serie de modificări, regiunea lor acrosomică fiind curăţată de învelişurile glicoproteice seminale.

• Reacţia acrosomală apare în vecinătatea ovocitului, sub influenţa substanţelor eliberate de celulele cumulus-ului (corona radiata) şi de ovocit. Astfel, conţinutul acrosomal este eliberat şi acest conţinut enzimatic penetrează corona radiata.

• Dacă un spermatozoid întâlneşte un ovocit în ampula oviductului, el forţează intrarea în ovocit prin masa cumulus-ului. Când spermatozoidul a străbătut cu succes zona pellucida şi ajunge la ovocit are loc fuzionarea membranelor celulare ale celor două celule. Acest eveniment determină ovocitul să elibereze substanţe speciale în spaţiul dintre ovocit şi zona pellucida, substanţe ce interacţionează cu zona pellucida, alterând moleculele receptoare pentru spermatozoizi, determinând zona să devină impenetrabilă pentru alţi spermatozoizi. Acest mecanism previne polispermia sau fertilizarea ovocitului de mai mult de un spermatozoid.

• Imediat ce spermatozoidul vine în contact cu membrana celulară a ovocitului, cele două membrane plasmatice fuzionează. Imediat ce spermatozoidul a intrat în ovocit, acesta îi răspunde în trei direcţii:

• a. eliberarea de granule corticale ovocitare, ce conţin enzime, spre zona pellucida, făcând-o impenetrabilă altor spermatozoizi, prevenindu-se polispermia.

• b. reluarea meiozei II - ovocitul îşi termină metafaza celei de-a doua meioze şi trece rapid în anafază, producând al doilea globul polar. Primul globul polar îşi completează simultan cea de-a doua diviziune meiotică. Neglijând prezenţa spermatozoidului, ovocitul poate fi considerat acum un ovocit definitiv. Cromozomii săi (22 + X) sunt aranjaţi într-un nucleu vezicular, numit pronucleu feminin).

• c. activarea metabolică a oului; spermatozoidul pătruns în ovocit se localizează în vecinătatea pronucleului feminin. Nucleul său devine umflat şi formează pronucleul masculin. Cei doi pronuclei fuzionează (amfimixie), îşi pierd învelişurile nucleare pentru a produce un singur zigot diploid 2n. Acest moment al formării zigotului poate fi considerat începutul sau punctul "0" al dezvoltării embriona.

• Consecinţele fertilizării:• - restaurarea numărului diploid de cromozomi, zigotul conţinând o nouă

combinaţie de cromozomi, diferită de ambii părinţi.• - determinarea sexului noului individ; un spermatozoid X combinat cu

ovulul va da un embrion femel (XX), iar un spermatozoid Y - un embrion mascul (XY).

• - iniţierea segmentării; fără fertilizare, ovocitul degenerează, de regulă 24 de ore după ovulaţie.

• SEGMENTAREA• Prima diviziune împarte zigotul de-a lungul unui plan perpendicular pe

ecuator şi paralel cu corpii polari, la 30 de ore după fertilizare. Diviziunile ulterioare devin uşor asincrone. A doua diviziune, care este aproximativ completă la 40 de ore de la fertilizare, produce 4 blastomere egale. La 3 zile, embrionul conţine 6 - 12 celule, iar din ziua a 4-a, 16 - 32 de celule. Din stadiul de 32 de celule embrionul are aspectul unei mure mici şi se numeşte morulă (lat. morum = mură). Blastomerele vor da naştere embrionului, membranelor anexe, placentei şi structurilor adiacente. Aceste celule vor urma căi diferite de dezvoltare, ele despărţindu-se şi diferenţiindu-se în cursul diviziunilor. Începând din stadiul de 8 blastomere, aceste celule, iniţial rotunde şi aderente, încep să se aplatizeze şi apare o bipolaritate (extern şi intern).

• Apariţia adezivităţilor diferite între grupele de blastomere duce la segregarea unor celule în centrul morulei şi a altora la exterior. Se pare că blastomerele de generaţia a III-a sau a IV-a, care se divid mai devreme, se deplasează spre centrul morulei alcătuind masa celulară internă, în timp ce blastomerele periferice formează masa celulară externă. Masa celulară internă dă naştere la embrion şi se numeşte embrioblast, iar cea externă este sursa primară pentru formarea placentei şi se numeşte trofoblast.

• În ziua a 4-a de dezvoltare, morula este formată din aproximativ 30 de celule, care încep să absoarbă lichid. Presiunea hidrostatică a lichidului creşte în morulă şi se formează o cavitate numită cavitatea blastocistică. Celulele embrioblastice (masa celulară internă) formează o masă compactă la un pol al acestei cavităţi, în timp ce trofoblastul (masa celulară externă) formează un epiteliu subţire, aşezat pe un singur rând. Embrionul se numeşte acum blastocist. Partea blastocistului care conţine masa celulară internă se numeşte polul embrionar al blastocistului, iar partea opusă, polul anembrionar.

• Morula ajunge în uter între a 3-a şi a 4-a zi de dezvoltare. În ziua a 5-a blastocistul este eliberat din zona pellucida, în care sapă enzimatic un orificiu prin care iese afară. Dezvelit de învelişurile sale originale, el poate interacţiona direct cu endometrul uterin. Blastocistul devine strâns aderent de epiteliul uterin imediat ce ajunge în uter. Celulele trofoblastice de deasupra polului embrionar al blastocistului încep să pătrundă şi să se insinueze între celulele epiteliale ale mucoasei uterine în aproximativ ziua a 6-a de dezvoltare. Celulele adiacente ale stromei uterine suferă procese de diferenţiere, devenind celule metabolic active, secretorii, sub influenţa prezenţei blastocistului şi progesteronului secretat de corpus luteum. Ele se numesc celule deciduale, iar această reacţie se numeşte reacţie deciduală