Lect. dr. Simona Adam Managementul clasei de elevi

1

Rolurile manageriale ale cadrului didactic

Stilul managerial al cadrului didactic

Una dintre primele tipologii a fost realizată în 1938 de către Lewin, Lippit şi White, care au impus trei stiluri manageriale devenite clasice:

- stilul autoritar – caracterizat printr-un control absolut al cadrului didactic asupra elevilor, pe impunerea unor decizii fără consultarea colectivului de elevi; acest stil managerial are avantajul adoptării rapide a deciziilor;

- stilul democratic – caracterizat prin participarea întregului colectiv de elevi în adoptarea deciziilor sau desfăşurarea activităţilor comune;

- stilul laissez-faire – caracterizat prin lipsa totală a controlului din partea cadrului didactic şi printr-o atmosferă de lucru extrem de permisivă.

„Modelul managerial situaţional”, dezvoltat de Hersey şi Blanchard (1977), propune patru niveluri manageriale:

- managerul delegator – realizarea sarcinilor şi luarea deciziilor sunt, în mare măsură, delegate către clasa de elevi; acest stil este aplicabil unor clase în care elevii au performanţe la învăţătură şi sunt motivaţi, iar relaţiile profesor-elevi sunt foarte bune;

- managerul participativ – urmărirea scopurilor şi luarea deciziilor se realizează prin co-participarea profesorului şi a clasei; e un stil aplicabil colectivelor a căror capacitate şi motivaţie pentru învăţare este la nivel mediu;

- managerul persuasiv – profesorul încearcă să-şi convingă elevii prin sugestii şi idei; este un stil aplicabil claselor care nu au capacităţi de învăţare ridicate, dar care au motivaţie;

- managerul directiv (autoritar) – profesorul îndrumă şi direcţionează îndeaproape activităţile şi controlează fiecare activitate a elevilor; e un stil managerial aplicabil colectivelor de elevi care nu au nici capacitate, nici motivaţie pentru învăţare;

Reddin a realizat o grilă de analiză a comportamentului managerului, ce cuprinde

următoarele dimensiuni: orientarea pe relaţie, orientarea pe sarcină, orientarea pe eficienţă.

Eficienţa conducerii colectivului de elevi depinde pe de-o parte de personalitatea profesorului, iar pe de altă parte de variabilele situaţionale.

Lect. dr. Simona Adam Managementul clasei de elevi

2

Roluri manageriale de bază ale cadrului didactic

1. Planificarea – un sistem de decizii privitoare la o serie de obiective şi la viitoarele mijloace, acţiuni, resurse şi etape pentru realizarea acestora. Cuprinde următoarele subetape: a) analiza ciclului managerial anterior – prin diverse modalităţi de evaluare; b) diagnoza stării ini ţiale – indispensabilă oricărei proiectări eficiente şi vizează

concentrarea acţiunilor viitoare pe elementele deficitare; c) prognoza – sesizarea direcţiei de evoluţie a fenomenelor socio-educaţionale, in

scopul reorganizării informaţiilor prezente; d) alcătuirea planului – care cuprinde descrierea modului de utilizare în timp a

resurselor pentru atingerea obiectivelor stabilite. Elementele esenţiale ale planificării sunt:

- stabilirea obiectivelor; - analiza detaliată a resurselor educaţionale şi manageriale; - precizarea activităţilor ce se vor organiza pentru realizarea obiectivelor; - stabilirea şi eşalonarea in timp a responsabilităţilor pentru cadrul didactic şi

pentru elevi;

2. Organizarea – cuprinde un ansamblu de acţiuni menite să valorifice optim mijloacele umane şi materiale ale clasei de elevi şi ale procesului de învăţământ;

Cele mai importante principii ale organizării sunt: - coordonarea; - echilibrul autoritate – putere – responsabilitate; - unitatea de comandă; - delegarea;

Un exemplu de document care organizează activitatea didactică este Regulamentul de ordine interioară, care prevede obligaţiile instituţionale sau personale ale cadrelor didactice şi elevilor, disciplina, recompensele şi sancţiunile, precum şi detalierea responsabilităţilor, a formelor de activitate, a timpului.

3. Controlul şi îndrumarea Prin intermediul controlului se urmăreşte modul de aplicare a prevederilor

regulamentare. La nivelul clasei de elevi, controlul este şi un suport pentru activităţile de îndrumare, de stimulare a iniţiativelor, de generalizare a unor experienţe favorabile.

4. Evaluarea – din perspectivă managerială, evaluarea reprezintă verificarea măsurii în care scopurile şi obiectivele dintr-o etapă managerială au fost atinse.

Lect. dr. Simona Adam Managementul clasei de elevi

3

Etapele evaluării: a) Obţinerea informaţiilor – date statistice, informări periodice, analiza unor

documente scrise ale elevilor; b) Prelucrarea statistică a datelor; c) Elaborarea aprecierilor – emiterea şi fundamentarea ştiintific ă a unor judecăţi de

valoare asupra datelor prelucrate din punct de vedere statistic. 5. Consilierea – din perspectiva managementului clasei de elevi, cadrul didactic

este obligat să desfăşoare şi o activitate de consiliere. In acest scop, profesorul trebuie să aibă mai multe calităţi: să fie accesibil, înţelegător, pregătit din punct de vedere psihologic, interesat de cauza elevului.

Un aport deosebit îl are profesorul în orientarea şcolară şi profesională, dar şi în cazurile de patologie şcolară; 6. Motivarea – activităţii elevilor prin întăriri pozitive sau negative; se utilizează aprecierile verbale şi reacţiile nonverbale în sprijinul consolidării comportamentelor pozitive. 7. Coordonarea – urmăreşte realizarea unei sincronizări între obiectivele individuale ale elevilor cu cele comune ale clasei, evitând suprapunerile şi contribuind la întărirea solidarităţii grupului.