Curs V – Ionescu 18.03.2014

Pentru Shefter emergenta si formarea partidelor politice este imaginata ca o competite.

Unii actori ai aceste competitii se afla in interiorul spatiului institiutional si cauta sa isi

pastreze pozitia in vreme ce alti actori se afla in exteriorul acestui spatiu si cauta sa isi faca

drum inauntru.in ceasta competitive metodele folosite de actori pot fi organizate in cel putin 4

mari categorii:

1. o prima metoda de acces sau prezervarea pozitiei existente este contructia unor

organizatii riguroase

2. obtinerea unei sustineri populare prin mobilizarea cetatenilor care au sau au vocatia

de a avea drepturi politice

3. metoda coluziunii elitelor, metoda privilegiata de acces in spatial institutional.

Aceasta presupune un mimimum efort organizational din partea actorilor din interiorul

sistemului, o metoda de a imblanzi contestarea din partea actorilor care isi cauta druml in

spatiul politic, un efort uman si financiar mimim. Dincolo de principiul filozofic al

consimtamantului, stau realitatile foarte concrete ale costurilor orgnizationale, ale organizarii

consimtamantului. Ex.: Pana la constituirea Labour Party in primii ani ai sec XX 1905-1906,

formula de acces in Parlament, in Camera Comunelor, a elitei muncitoresti constituita de

liderii de sindicat, este oferita de Partidul Liberal iar formulare de competitie este asa-numita

formula liberal labour.este vorba despre un compromis organizational care cere un mimimum

efort organizational de ambele parti.

4. metoda recursului la violenta. Represiunea este o solutie prin care actorii sistemului

isi pot asigura pozitiile ocupate. Represiunea elitelor sindicale de catre asa-numitele Guverne

liberale, conservatoare, burgheze. Este o solutie organizationala riscanta si rara nu din motive

etice, ci din motive strategice pentru ca este o solutie extrem de costisitoare. Strategia

represiunii se joaca in jurul relatiei dintre puterea civila si puterea militara. Ex. Revolutia din

februarie 1917 si apoi cea din octombrie 1917.

Cele patru categorii de metode nu sunt incompatibile, cu exceptia, evident, a celei din

urma. Actorii politici, partidele politice pot imagina diverse combinatii pentru a asigura

accesul pe scena politica. Partidele socialiste, socialismul fancez a incercat sa combine in

diverse formule cele 4 metode pentru a-si asigura accesul in spatiul public. Pe de alta parte

daca facem un bilant istoric al celor mai polulare metode constatam ca pe locul 1 se afla

1

coluziunea elitelor pentru a accede in spatiul institutional. Cele mai rare metode folosite dar

si cea mai durabila este metoda mobilizarii suportului popular si rigoarea organizationala =>

partidul de masa. Partidele de masa ca realitate politica sunt rare.

In plan tehnic, tehnicile de constructie partizana pot fi organizate in 2 mari categorii:

1. pe de o parte, distributia de beneficii divizibile Ex. bani, contracte

2. pe de alta parte, producerea de beneficii colective.

Distitnctia este una veche formulata in termeni impliciti inca de pe vreme lui

Ostogorski insa concretizata de Olson in „ The logic of collective action” : beneficiile

divizivile care pot fi impartite unui public definit corespunde tipului de politici distributive

sau partonaj in vreme ce crearea sau producerea de beneficii colective corespunde elaborarii

si punerii in opera de politici care beneficiaza o vasta categirie de cetateni cu titlul

impersonal, beneficii care nu pot fi impartite, dar beneficiaza intreaga populatie. Ex. Bun

sistem de sanatate. Partidele politice combina recursul la cele doua beneficii. Partidul

Laburist ajuns la putere in 1945 care il rastoara de la putere pe eroul razboiului W. Churchill

si se constituie primul Guvern Labour care pune in poera strategia beneficiilor colective, si

anume planul Beveridge dupa numele creatorului William Beveridge, director al London

School and Economics, plan care intemeiaza statul bunastarii care consta in politici in

domeniul educatiei, sanatatii si domeniul social. Consecinta acestor politici este o foarte

puternica prezenta a sindicatelor in spatiul politic care devin un interlocutor obligatoriu al

Guvernului. Puterea sindicatelor poate fi diminuata abia in anilor 80 in perioada lui Thatcher.

Tehnica beneficiilor divizibile poarta numele de patronaj. In familia semantica a patronajului

putem vorbi despre patronaj, clientelism, coruptie. Sunt 3 forme in vederea resurselor publice

in scopuri diferite. Patronajul este folosit in vederea consolidarii organizationale a partidelor

politice. clietelismul reprezinta exploatare resurselor publice in scop electoral, obtinerii

sustinerii populare.

Ce face ca unele partide sa alega strategia recursului la patronaj si altele sa alega

strategia beneficiilor colective? Una dintre cele mai simple explicatii formulate de sociologia

politica se refera la preferintele electoratului. Prin urmare, in societatile slab urmanizate,

putin educate, in zonele sarace ale societatii, ar domina partidele care recurg la tehnici de

distributie de beneficii divizibile, in veme ce in zonele urbanizate, educate, ar domina

partidele care recurg la strategia distributiei de beneficii colective. Preferintele sunt confectii

2

culturale deteriminate istoric. Ce explica faptul ca in anumite spatii politice domina partidele

de patronaj iar in anumite spatii predomina partidele dornice de producerea beneficiilor

publice? Raspunsul fromulat se refera la calendarul procesului de democratizare (instituirea

sufragiului universal)si calendarul procesul de birocratizare ( constructia statului). Autorul

care a legat cele doua procese este Leon Ebstein. Acest formuleaza urmatoare ipoteza: „ daca

nasterea partidelor politice ca actori politici consacrati precede rationalizarea birocratica a

administratiei publice, precede emergenta unei administratii de tip rational legal, birocratie de

tip weberian, in conditiile unei administratii predispuse la patronaj, atunci sansele unui recurs

masiv la strategii de patronaj sunt mari.” Ex. Politica americana a anilor 30 in sec XIX atunci

cand A. Jackson castiga presedintia republicii americane spunand: „nu am castigat numai eu

presedintia, ci intreg staff – ul meu” to the victim go the spoils - invigatorul ia prada.

Administratia federala este foarte putin dezvoltata, iar arhitectura individuala a statelor nu

este protejata de instrumente legale care sa ii consolideze pozitia. In Romania, statutul

functiei publice dateaza din 1999. Procesul este similar in celelate societati din Europa de E si

orietale. De ce atat de tarziu acest demers? Pentru ca in regimurile comuniste, administratia

trebuie subordonata politic iar tenditele de autonomizare trebuie reprimate intrumentul cel

mai celebru fiind nomenclatura.- lista de pozitii din aparatul de stat a pozitiilor care nu pot fi

ocupate decat cu consimtamantul explicit al inaltei conduceri de partid. Nomenclatura a dat

nastere, a ajuns sa desemneze in special in anii 60 o categorie speciala, aceea a celor eligibili

pentru ocuparea unei pozitii. Celalat mare instrument in modelul marxist-leninist este un

instrument larg practicat in Romania in special in anii 70-80, dar care nu este insa specific

regimului comunist, este rotatia cadrelor, ca un instrument de control si de crestere a

incertitudinii si a dependentei politice a cadrelor. Ea este folosita si in alte sisteme birocratice.

Ex. Franta pentru a acomoda alternanta guvernamentala si neutralitatea statului.

Leon Ebstein : „ Daca partidele se nasc intr-un moment in care adiministratia publica

s-a constituit deja cum este cazul Germaniei bismarkiene in care adiministratia prusaca se

naste in ce XVIII si perfectionata in sec XIX, atunci recursul la patronaj este putin probabil.”

Shefter sustine ideea lui Ebstein insa ea trebuie completata cu cateva detalii : „ relatia

de patronaj ca si relatia clientelara ca si relatia de coruptie este o relatie stabilita intre, cel

putin, doi parteneri. Birocratul nu se lasa corupt atunci cand exista un grup care dentifica in

apararea autonomiei biroctatice un avantaj net. De ce fosta biroctatie austriaca nu se lasa

angrenata in dmersul patronajului ? Pentru ca aceste biroctatii sunt biroctatii profund ostile

regimului republican, profund ostile regimului parlanetar. Sunt birocratii care indetifica in

3

functia publica un avantaj net. Exista situatii ca cea prusaca in care birocratia este produsul

regimului absolutist. Continuitate birocratiei germane este deterimata la nivelul normelor,

practicilor adiminstative – ceea ce face functionarul ramane relativ acelasi lucru.

Atunci cand autonomia birocratica nu preexista birocratizarii, ea poate fi produsa.

Partidelee pot decide la un moment dat sa se abtina de la patronaj in beneficiul constructiei

organizationale pentru a asigura supravietuirea regimului ca atare. Ex. Marii Britanii. In GB

the civil service sufera un proces de birocratizare in urma celebrului raport din anii 60, un

raport parlamentar care constata ca constituirea serviciul civil pe criterii de clasa nu mai

corespunde necesitatii guvernamentale, nu mai poate asigura eficienta guvernarii si nu mai

poate contracara contestatrea sociala. Sistemul este reformat la sfarsitul sec al XIX – lea

evoluand catre o administratie cu profil mai degraba tehnic si mai deschis din punct de vedere

socio-politic. In privinta celor doua mari universitati, Cambridge si Oxford trebuie sa

asteptam perioada interbelica. Memoriile lui Tony Jutt – povesteste experienta de student la

Cambridge provenit dintr-o familie de imigranti cu resurse relativ restranse.

Legatura dinte educatie si elita partizana este validata de cazul Labour Party,care se

naste in 1905-1906 prin coagularea a mai multor independent labour party, ca expresie libera

a sindicatelor, sindicate unskilled workers, care recupereaza si unul dintre cele mai celebre

cercuri de gandire socialiste nemarxiste care este societatea fabiana numita dupa numele lui

Fabius Moderizatorul. Aceasta contine in randurile sale celebre personaje precum G. B.

Shaw. Socialismul britanic nu este un socialism revolutionar. Este puternic organziat in

miscarea sindicala. Membrii miscarii fabiane sunt intemeietorii London School of Economics

al carei scop este acela de a produce o elita politica a carei pregatire sa ii permita ocuparea de

functii guvernamentale. W. Beveridge este produsul acestei scoli. Il va recruta si pe Hayek.

Modul in care un poartid isi socializeaza pentru prima data electoratul este definitoriu

pentru cariera sa interioara. Partidul Social Democrat German, nascut in afara spatiului

institutional, este un partid care nu are acces la resursele publice, fiind obligat sa isi

socializeze publicul in logica beneficiilor colective. Ulterior, in conditiile postbelice, aceste

partide ca cel mentionat anterior, nu isi destabilizeaza electoratele, ramanad producatoare de

politici.

Raportul dintre producerea organizationala a partidelor si a identitatilor

partizane. – Rokkan

4

Rokkan face referire la identitatile partizane, partidele nefiind doar organizatii ci si

identitati, etichete care au sens pentru cetateni,ori sensurile sunt construite de-a lungul unei

experiente politice lungi. Sensul acestor etichete difera de la un spatiu la altul. Un autor

constata ca in tarile occidentale intalnim cam aceleasi etichete si nu numai atat, patrimoniul

de sens politic din spatele acestor etichete este coerent. Cum se poate exlica aceasta coerenta

a identitatii politice? explicatia este formulata de Rokkan prin celebra teorie a clivajelor.

Partidele politice sunt organizatii de mobilizare si de integrare a unor loialitati politice

conflictuale organizate pe cele doua axe ale sistemului politic: axa teritorial - culturala si axa

corporativ - functionala. Cele doua axe sunt tulburate, reorganizate in ultimele secole de 2

mari revolutii careia i se adauga o a 3-a in sec. XX : nationala, industriala si internationala.

Fiecare dintre aceste revolutii provoaca rupturi pe cele doua axe. Rupturile produc identitati

colective care au vocatia sa devina identitati politice daca sunt exploatate de actori politici,

partide, in spatiile nationale respective.

Revolutia nationala descrie procesul emergentei unei autoritati politice centrale, statul

natiune, care are 2 mari reventicari: 1. Controlul asupra teritoriului, 2. Capacitatea de a stabili

obiective legitime ale comunitatii politice. Aceste revendicari tulbura cele 2 axe. Pe axa

teritorial – culturala, emergnta unui centru provoaca unor periferii. Nu exista centru fara

periferii. Nasterea unui centru poate suscita reactia de ostilitate a unei periferii. Pe axa

corporativ functionala aceeasi revolutie nationala duce la evacuarea din spatul public a

religiei sau la subordonarea acesteia. ( in spatiul reformat). In saptiul catolic, evacuarea

bisericii duce la nasterea unor partide care apara identitatea confesionala. Ex. Germania, fiind

un caz special, fiind multiconfesionala. Germania este reformata,in marea majoritate, fiind

luterna, exceptie fiind Bavaria care este catolica.

Revolutia industriala in sec al XIX reamenajeaza radical procesul de distributie a

resusrselor. Pe axa teritorial-culturala, revolutia industriala naste clivajul dintre rural si urban

ducand, eventual, la nasterea unor partide care apara interesele spatiului rural. Pe axa

corporativ-functionala provoaca cea mai celebra ruptura a tuturor timpurilor si anume ruptura

idntre capital si munca, dintre detinatorii mijloacelor de productie si proletari. Spre deosebire

de celelalte conflicte, care pot fi sau nu prezente in spatiile natonale, clivajul capital-munca

este omniprezent. Prezenta acestei rupturi l-a determinat pe Weber sa spuna ca este o

fatalitate, iar pe Rokkan sa afirme ca este un conflict institutionalizat clivajul.Ex. una dintre

societatile cu o cultura muncitoreasca foarte bine articulata, SUA, este o tara in care nu exista

un partid muncitoresc, socialist. Bruce Princeton – Everybody is got an angry heart

5

Cum se intampla ca aceasta tara nu are un poartid socilait? Explicatia oferita de Lowi:

politicile la adresa axei corporativ - functionale sunt politici organizate la nivelul statelor

federate. Politica relevanta in sens de macropolitica este o politica dusa la nivel federal.

Federalismul american impiedica articularea la nivel national al clivajului capitalism –

munca.

Revolutia internationala nu este alta decat revolutia bolsevica, fiind un eveniment cu

impact global pe axa corporativ – functionala pentru ca duce la nasterea opozitiei dintre

capitalism si comunism, cu o econimie de piata si o econimie planificata si cu partide care

apara economia de piata pe de o parte, economia planificata pe de alta parte. Pe axa terorial-

culturala duce la fracturarea lumii in jurul clivajului democratie - totalitarism.

In urma celor 3 revolutii peisajele partizane au fost structurate durabil, atat de durabil

incat Rokkan impreuna cu Lipsett a formulat ipoteza inghetatii spatiului politic constatand ca

partidele din anii 60 sunt similare cu cele din anii 20.

6