Suport curs (clasele V-VIII)

Suport de curs

clasele V � VIII

Conservarea biodiversitå¡ii din ROSCI0229 Siriu

CONSERVAREA BIODIVERSITÅºII

Coperta: arh. Lucian SURUGIU

Copyright @ Consiliul Jude¡ean Buzåu

Tipar executat la ALPHA MDN, Buzåu

Finan¡area suportului de curs s�a fåcut de cåtre Consiliul Jude¡ean Buzåu în cadrul proiectului:

SMIS-CSNR 7083

„Managementul conservativ ¿i participativ al ROSCI0229 Siriu”

Descrierea CIP a Bibliotecii Na¡ionale a României

GROZA, ATENA

Conservarea biodiversitå¡ii: suport de curs pentru clasele V-VIII

din ROSCI0229 Siriu / Atena Groza, Marius Groza ;

desene de arhitect Lucian Surugiu – Buzåu: Alpha MDN, 2010

Bibliogr.

ISBN 978-973-139-166-3

I. Groza, Marius

II. Surugiu, Lucian (il.)

502.7(075.33)

3

CUPRINS

1. Ce este biodiversitatea?...........................................................................4

2. Diversitatea sistemelor ecologice .........................................................6

3. Func¡iile ecosistemului..........................................................................9

4. Tipuri de ecosisteme ...........................................................................14

5. Resursele ¿i serviciile oferite de ecosisteme......................................19

6. Diversitatea speciilor ...........................................................................23

7. Diversitatea geneticå ...........................................................................27

8. Amenin¡åri la adresa biodiversitå¡ii

Poluarea.......................................................................................29


Supraexploatarea resurselor .......................................................34


Fragmentarea ecosistemelor naturale .......................................36


Introducerea de specii noi ..........................................................41

12. Amprenta ecologicå ............................................................................46

13. Conservarea biodiversitå¡ii ..................................................................51

14. Arii naturale protejate – partea 1.........................................................53

15. Arii naturale protejate – partea a 2-a ..................................................56




19. Conservarea ex-situ .............................................................................71

20. ANEXÅ: Caracterizarea ROSCI0229 Siriu ............................................73

Conceptul de biodiversitate sau diversitate biologicå semnificå di-

versitatea vie¡ii de pe påmânt ¿i implicå patru nivele de abordare:

� diversitatea ecosistemelor;

� diversitatea speciilor;

� diversitatea geneticå;

� diversitatea etnoculturalå.

Reprezentând condi¡ia primordialå a existen¡ei civiliza¡iei umane,

biodiversitatea asigurå sistemul suport al vie¡ii ¿i al dezvoltårii sistemelor

socio-economice.

Biodiversitatea are un rol important în via¡a fiecårei societå¡i,

reflectându-se în cultura ¿i spiritualitatea acestora (folclor, artå, arhi-

tecturå, literaturå, tradi¡ii ¿i practici de utilizare a terenurilor ¿i a resur-

selor etc.).

Ce este biodiversitatea ?

Lec¡ia 1

4

Valoarea esteticå a biodiversitå¡ii este o necesitate umanå funda-

mentalå, peisajele naturale ¿i culturale fiind baza dezvoltårii sectorului tu-

ristic ¿i recrea¡ional.

Din punct de vedere etic, fiecare componentå a biodiversitå¡ii are

o valoare intrinsecå inestimabilå, iar societatea umanå are obliga¡ia de a

asigura conservarea ¿i utilizarea durabilå a acestora.

1. Încercuie¿te råspunsul corect:

Biodiversitatea cuprinde:

A. animale B. plante

C. påduri D. ape

E. fabrici F. oameni

2. Realiza¡i un eseu în care så descrie¡i

biodiversitatea din jurul vostru.

� ¥ntrebåri, exerci¡ii, teste

5

� No¡iunea de ecosistem �

Ecosistemul reprezintå unitatea de bazå a ecosferei. Structural, el

este alcåtuit din douå componente majore: biotopul ¿i biocenoza.

Biotopul, componenta nevie a ecosistemului, este reprezentat de

totalitatea factorilor abiotici ¿i de interac¡iunile dintre ace¿tia. Factorii abio-

tici pot fi grupa¡i în mai multe categorii:

� factori cosmici: soarele (radia¡ia solarå), luna (mareele),

mi¿carea de rota¡ie a påmântului în jurul axei sale (al-

ternan¡a zi/noapte), mi¿carea de rota¡ie a påmântului

în jurul soarelui (alternan¡a anotimpurilor);

� factori geologici: tipul rocilor, tipul de sol, activitatea tec-

tonicå a scoar¡ei terestre, activitatea vulcanicå;

Diversitatea sistemelor ecologice

– No¡iunea de sistem ecologic –

Lec¡ia 2

6

� factori geografici: pozi¡ia pe glob, altitudinea, adânci-

mea, expozi¡ia versan¡ilor, panta, clima;

� factori fizici: temperatura, lumina, focul, curen¡i (de aer,

de apå);

� factori chimici: elemente/compu¿i chimici (salinitate,

pH, oxigen, nutrine¡i, microelemente, metale grele

etc.).

Biocenoza, componenta vie, este reprezentatå de totalitatea po-

pula¡iilor speciilor animale, vegetale ¿i microbiene ce coexistå într-un anu-

mit biotop. Niciuna dintre aceste popula¡ii nu poate exista fårå celelalte,

interrela¡iile dintre acestea constituind o re¡ea troficå.

7

Producåtori (plante)

Descompunåtori

Nutrien¡i

Consumatori (primari,

secundari, ter¡iari)

Schema unui ecosistem

1. Descrie¡i o re¡ea troficå.

2. Explica¡i modul în care alternan¡a anotimpurilor

influen¡eazå structura unei biocenoze.

3. Care din urmåtorii factori crede¡i cå influen¡eazå

migra¡ia påsårilor:

a) Compozi¡ia chimicå a apei;

b) Cre¿terea concentra¡iei de dioxid de carbon din aer;

c) Temperatura.


8

Sistemele ecologice sunt sisteme deschise care permit un schimb

permanent de materie, energie ¿i informa¡ie cu mediul înconjuråtor. Struc-

tura troficå a unei biocenoze reprezintå suportul fizic prin care are lor pre-

luarea, transferul, transformarea, stocarea ¿i eliminarea materiei, energiei

¿i informa¡iei în cadrul unui ecosistem.

Astfel, un ecosistem realizeazå 4 tipuri de func¡ii:

1. func¡ia energeticå, implicatå în transferul de energie;

2. func¡ia de circula¡ie a materiei, ce asigurå participarea acestuia

la circuitele biogeochimice,

3. func¡ia informa¡ionalå, ce asigurå fluxul de informa¡ii între com-

ponentele ecosistemului,

4. func¡ia de autoreglare ¿i autocontrol, ca rezultat al interac¡iei

dintre primele trei func¡ii.

Func¡iile ecosistemului

Lec¡ia 3

9

� Func¡ia energeticå �

Fluxul de energie prin ecosistem este unidirec¡ional. Intrårile de

energie în sistem sunt reprezentate energia radiantå solarå ce este trans-

formatå prin fotosintezå în energie chimicå ¿i, ulterior, este transferatå prin

re¡eaua troficå cåtre consumatori ¿i descompunåtori.

Ecosistemele tind cåtre sporirea gradului de organizare ¿i a com-

plexitå¡ii, iar aceasta necesitå un aport sporit de energie. De aceea, ecosis-

temele tind cåtre maximalizarea fluxului de energie ¿i/sau a eficien¡ei

energetice.

Sporirea intrårilor de energie se realizeazå prin cre¿terea numåru-

lui sau a biomasei producåtorilor primari, sau prin modificarea structurii ca-

litative a acestora.

Maximalizarea eficien¡ei de utilizare a energiei se realizeazå prin

sporirea complexitå¡ii re¡elei trofice, printr-o interconectare ridicatå.

Cre¿terea complexitå¡ii ¿i a diversitå¡ii conduce ¿i la o cre¿tere a stabilitå¡ii.

� Func¡ia de circula¡ie a materiei �

Fluxul de energie ¿i circuitul materiei sunt interconectate, transfe-

rul materiei prin re¡eaua troficå reprezentând calea de transfer a energiei

prin ecosistem.

10

În cadrul fluxului de energie ¿i a circuitului materiei prin ecosis-

tem se disting douå categorii: produc¡ia primarå ¿i produc¡ia secundarå.

Produc¡ia primarå se referå la canalele prin care intrå energia în

ecosistem, respectiv fotosintezå sau chemosintezå, iar produc¡ia secundarå

se referå la preluarea, transformarea, stocarea ¿i transferarea energiei sto-

cate de cåtre producåtorii primari.

� Func¡ia informa¡ionalå �

Fluxurile de energie ¿i materie nu reprezintå doar un simplu trans-

fer de la un individ la altul, de la un nivel trofic la urmåtorul, ci constituie su-

portul pentru transferul informa¡ional.

� Func¡ia de autoreglare ¿i control �

Func¡ia de autoreglare ¿i autocontrol reprezintå råspunsul ecosis-

temului la presiunea factorilor de mediu, pentru a se men¡ine viabil.

Aceastå func¡ie dispare dacå este depå¿itå capacitatea de suport a sistemu-

lui.

În cazul depå¿irii capacitå¡ii de suport, ecosistemele se deterio-

reazå, fiindu-le afectate toate celelalte func¡ii.

11

1. Descrie¡i circuitul apei în naturå.

2. Explica¡i capacitatea de suport a unui sistem ecologic.

3. Da¡i exemple de conexiuni între func¡iile ecosistemului.


12

Pozi¡ia geograficå, complexitatea fizico-geograficå, litologicå ¿i dis-

tribuirea radialå a gradien¡ilor altitudinali ai formelor de relief creeazå o

mare diversitate de condi¡ii mezo-, microclimatice ¿i pedologice.

Aceastå variabilitate a compozi¡iei ¿i structurii substratului ¿i

condi¡iilor abiotice determinå bogå¡ia, distribu¡ia ¿i nivelul de reprezentare

ale tipurilor de ecosisteme.

Categoriile majore de tipuri de ecosisteme sunt urmåtoarele: eco-

sisteme forestiere, ecosisteme de paji¿ti, ecosisteme de apå dulce ¿i sal-

mastrå, ecosisteme marine ¿i de coastå ¿i ecosisteme subterane.

� Ecosisteme forestiere �Din totalul de 3.869.455.000 ha acoperite cu påduri la nivel mon-

dial, 1.035.344.000 ha se gåsesc în Europa ¿i 6.448.000 din acestea sunt

prezente în România.

Tipuri de ecosisteme

Lec¡ia 4

14

Pådurile de conifere reprezintå 30,4% din suprafa¡a totalå a pådu-

rilor, iar cele de foioase 69,6%. Cele mai multe påduri sunt cele de fag

(31,1%), urmate de cele de molid (22,9%), diferite specii de stejar (18,2%),

brad (5%), pin (2,1%), alte conifere (0,9%) ¿i alte foioase (0,5%).

ªTIAºI CÅ:

� Paji¿tile �

Din totalul de 10.542.000 km2 de paji¿ti la nivel mondial,

715.000 km2 se gåsesc în Europa ¿i 17.486 km2 în România (7,32% din te-

ritoriul na¡ional).

Zonele aride, semiaride ¿i uscat-subumede definite conform

UNCCD reprezintå 30% din teritoriul na¡ional.

Peste 74% din paji¿ti se aflå în zonele de deal ¿i munte, 4% din

acestea fiind în zonele alpine ¿i subalpine. Restul de 26% se aflå în zonele

de câmpie, cu predominan¡å în zona de stepå.

� 31% din påduri sunt incluse în re¡eaua na¡ionalå de arii naturale

protejate?

� În România încå mai existå påduri virgine, iar grupa mun¡ilor

Retezat-Godeanu-ºarcu reprezintå ultimul peisaj forestier intact

din zona de climå temperatå a Europei?

15

ªTIAºI CÅ:

� Ecosistemele de apå dulce ¿i salmastrå �

În România au fost identificate urmåtoarele categorii de sisteme

acvatice:

� râuri permanente – 55.535 km, reprezentând 70 % din

totalul cursurilor de apå;

� râuri nepermanente – 23.370 km, reprezentând 30 %

din totalul cursurilor de apå;

� lacuri naturale – un numår de 117 cu suprafa¡a mai

mare de 0.5 km2, dintre care 52 % sunt în Delta Du nå -

rii;

� lacuri de acumulare – un numår de 255 cu suprafa¡a

mai mare de 0.5 km2;

� ape tranzitorii – 174 km (fluviale – 46 km ¿i marine –

128 km).

ªTIAºI CÅ:

� Delta Dunårii se situeazå pe locul 3 în Europa (dupå cea a Volgåi

¿i a Kubanului) ¿i pe locul 22 la nivel mondial?

� 11% din paji¿ti au fost incluse în sistemul na¡ional de arii naturale

protejate?

16

� Ecosistemele marine ¿i de coastå �

Litoralul românesc, situat exclusiv în regiunea biogeograficå pon-

ticå, are o lungime de 244 km, la care se adaugå partea marinå propriu-

ziså, cuprinså în bioregiunea Marea Neagrå cuprinzând asocia¡ii de

ecosisteme de coastå, dune de nisip ¿i marine.

ªTIAºI CÅ:

� Ecosistemele subterane �

În România, pânå în prezent a fost înregistrat un numår de 12.500

de pe¿teri cu o suprafa¡å de 4.400 km2.

� 24,5% din suprafa¡a marinå ¿i 68% din zona costierå are statut

de arie naturalå protejatå?

� Delta Dunårii este cea mai întinså suprafa¡å cu stuf compact din

lume, iar cele peste 5.400 de specii de florå ¿i faunå ¿i 30 de tipuri

de ecosisteme o situeazå pe locul 3 în ceea ce prive¿te diversitatea

biologicå la nivel mondial ?

� În prezent, Delta Dunårii are statut multiplu de protec¡ie,

fiind declaratå rezerva¡ie a biosferei, sit Ramsar,

sit al patrimoniului mondial natural ¿i cultural, sit de importan¡å

comunitarå ¿i arie de protec¡ie specialå avifaunisticå?

17

ªTIAºI CÅ:

1. De ce este a¿a de specialå pe¿tera de la Movile?

2. Ce tipuri de ecosisteme sunt în Siriu?

3. Realiza¡i structura unui sistem antropizat.


� 1,07% din numårul total de pe¿teri sunt incluse în sistemul

na¡ional de arii naturale protejate?

� Pe¿tera Movile este singurul ecosistem din lume care func¡ioneazå

exclusiv pe baza chemosintezei ¿i care are o diversitate impresio-

nantå de peste 35 de specii unice?

� În România, ecosistemele naturale ¿i seminaturale reprezintå

aproximativ 47% din suprafa¡a ¡årii, 45% reprezintå ecosistemele

agricole, restul de 8% fiind reprezentat de construc¡ii

¿i infrastructurå?

18

Sistemele ecologice, prin structura ¿i func¡iile lor, sunt sisteme-

suport pentru dezvoltarea sistemului socio-economic, oferind o serie de re-

surse ¿i servicii.

RESURSELE oferite de sistemele ecologice:

� abiotice: apa, aer, sol;

� biotice: speciile de plante, animale ¿i microorganisme.

SERVICIILE oferite de ecosisteme:

� reglarea condi¡iilor pedo-climatice;

� purificarea apelor ¿i a aerului;

� controlul ¿i atenuarea inunda¡iilor;

� polenizarea culturilor agricole;

� stabilizarea versan¡ilor ¿i diminuarea alunecårilor de

teren.

Resursele ¿i serviciile oferite

de ecosistemeLec¡ia 5

19

Deoarece biodiversitatea înseamnå via¡å, este greu så i se stabi-

leascå o valoare economicå corectå.

Cât costå via¡a unei libelule, a unei acvile sau a unui om?

Cu toate acestea, pentru a putea evalua costurile pierderii sau de-

gradårii biodiversitå¡ii, la nivel interna¡ional s-a stabilit un sistem de eva-

luare economicå a ecosistemelor ¿i biodiversitå¡ii.

Astfel, valoarea economicå a resurselor ¿i serviciilor oferite de eco-

sisteme a fost estimatå între 16 – 54 trilioane USD/anual.

Valorile au fost calculate luând în considerare 17 tipuri de re-

surse ¿i servicii oferite de ecosisteme care variazå de la reglarea com-

pozi¡iei atmosferei, reglarea climei, atenuarea perturbårilor, reglarea

circuitului hidrologic, furnizarea de apå, controlul eroziunii, formarea so-

lului, ciclarea nutrien¡ilor, preluarea ¿i tratarea de¿eurilor, polenizare,

controlul biologic al dåunåtorilor, furnizarea de habitat sau refugii, pro-

duc¡ia de hranå, materii prime, resurse genetice, turism ¿i recreere ¿i va-

loarea culturalå.

Prin însumare a fost estimatå valoarea bunurilor ¿i serviciilor eco-

logice furnizate anual de fiecare tip de ecosistem.

Nu au fost luate în calcul ecosistemele urbane ¿i rurale, tundra,

zonele de¿ertice ¿i cele acoperite de ghea¡å de¿i suprafa¡a lor a fost incluså

în suprafa¡a totalå.

20

Nici nu au fost evaluate toate serviciile ecologice.

Chiar ¿i a¿a subestimatå, valoarea medie a serviciilor oferite de

ecosisteme – 35 trilioane USD/anual este aproape dublå fa¡å de produsul

intern brut de la nivel mondial, estimat în acela¿i studiu la 18 trilioane

USD/anual.

21

Imagina¡i un scenariu în care ecosistemele

nu mai pot realiza una din func¡ii.


22

� Defini¡ii �

Popula¡ia este alcåtuitå dintr-un grup de indivizi ce prezintå ace-

lea¿i caracteristici generale ¿i care se pot reproduce între ei ¿i care ocupå un

anumit tip de biotop.

Specia este o comunitate reproductivå alcåtuitå din una sau mai

multe popula¡ii ce ocupå un anumit areal.

Arealul geografic se referå la teritoriul ocupat de popula¡iile unei

specii. Majoritatea speciilor nu au o råspândire uniformå în cadrul arealu-

lui, existând zone cu densitate mare ¿i zone cu densitate micå.

� Caracteristicile speciilor �Fiecare specie este adaptatå så tolereze varia¡ia diferi¡ilor factori

abiotici pe un anumit domeniu de valori. Popula¡iile sunt adaptate la un

Diversitatea speciilor

Lec¡ia 6

23

anumit domeniu de varia¡ie care poate fi îngust sau foarte larg ¿i nu la o

valoare constantå a factorului abiotic.

Varia¡ia factorului de mediu afecteazå atât indivizii componen¡i,

cât ¿i popula¡ia în ansamblu.

A¿a cum se vede în diagramå, pot fi delimitate douå praguri: pra-

gul de supravie¡uire ¿i pragul de reproducere.

Existå astfel un prag dincolo de care persisten¡a popula¡iei în timp

este posibilå, indivizii pot supravie¡ui, cre¿te ¿i reproduce.

Domeniul de varia¡ie al factorului abiotic corespunzåtor acestui

nivel este domeniul de optim. La valori mai mari ¿i mai mici decât valorile

din domeniul de optim se situeazå domeniul de toleran¡å. În cadrul aces-

24

DIAGRAMÅ VARIAºIE NIVEL POPULAºIONAL

ÎN FUNCºIE DE PRESIUNEA FACTORILOR DE MEDIU

tui domeniu indivizii pot supravie¡ui, pot cre¿te, dar nu pot acumula sufi-

cientå energie pentru reproducere.

În func¡ie de amplitudinea domeniului de varia¡ie al factorului

abiotic definim douå categorii de popula¡ii: cele care pentru un anumit fac-

tor abiotic tolereazå un domeniu larg (se numesc specii euribionte), cele

care tolereazå un domeniu intermediar (specii mezobionte) ¿i cele care to-

lereazå un domeniu îngust (specii stenobionte).

� Diversitatea speciilor din România �

Pânå în prezent în România au fost înregistrate 3.795 de specii

plante superioare (623 specii cultivate ¿i 3.136 specii spontane), 965 spe-

cii de mu¿chi, 8.727 specii de ciuperci, peste 600 de specii de alge.

În ceea ce prive¿te fauna, pânå în prezent au fost identificate

33.802 specii de animale, din care 33.085 nevertebrate ¿i 611 vertebrate.

Dintre vertebrate, au fost identificate 103 specii de pe¿ti, 19 specii de am-

fibieni, 23 specii de reptile, 364 specii de påsåri (din care 312 specii mi-

gratoare) ¿i 102 specii de mamifere.

1. Citi¡i informa¡iile despre speciile din ROSCI0229 Siriu.

Face¡i un eseu despre specia voastrå preferatå.


25

2. Diversitatea specificå este aproximativ aceea¿i

pe tot Påmântul.

a. Adevårat

b. Fals

26

Variabilitatea geneticå a organismelor este rezultatul tuturor pro-

ceselor evolutive ce s-au produs pe Påmânt.

La nivelul plantelor cultivate ¿i a animalelor domesticite, diversita-

tea geneticå actualå este rezultatul selec¡iei naturale de-a lungul timpului

a speciilor respective, iar pe de alta, al selec¡iei artificiale realizate de cåtre

om.

Omenirea depinde, prin tradi¡ie, de câteva sute de specii de plante

pentru satisfacerea unor necesitå¡i directe, ceea ce reprezintå mai pu¡in de

1% din flora actualå cunoscutå.

Se apreciazå cå doar 1.500 de specii de plante din cele 250.000

de specii cunoscute au fost introduse în agriculturå în diferite momente.

În prezent sunt cultivate la scarå mare doar aproximativ 150 de

specii cu peste 250.000 de varietå¡i ¿i soiuri locale.

Civiliza¡ia umanå a exploatat adaptårile speciilor „sålbatice” valo-

rificând variabilitatea geneticå a acestora datorate selec¡iei naturale.

Diversitatea geneticå

Lec¡ia 7

27

Principiile active din plante, utilizate ca medicamente, condimente

sau coloran¡i naturali sunt råspunsuri adaptative fa¡å de agresiunea fitofa-

gilor sau patogenilor, selectate de-a lungul multor genera¡ii. Sute de ge-

nera¡ii de cultivatori au contribuit la acest proces prin metodele tradi¡ionale

de selec¡ie, rezultând un mozaic geografic extrem de complex de soiuri ¿i

varietå¡i de plante cultivate.

Diversitatea geneticå a speciilor cultivate este în prezent în pericol,

deoarece se cultivå doar câteva varietå¡i comerciale în monoculturi pe su-

prafe¡e din ce în ce mai mari. În prezent se recunoa¿te importan¡a resurse-

lor genetice vegetale (ale plantelor de culturå) ¿i animale (ale animalelor

domesticite) ¿i necesitatea protejårii ¿i conservårii lor.

ªTIAºI CÅ:

� În India s-au pierdut aproape 30.000 de varietå¡i de orez, iar

la nivelul Asiei de Sud-Est pânå la 100.000 de varietå¡i de orez?

� În SUA pânå la 97% din varietå¡ile ¿i soiurile de fructe ¿i legume

cultivate s-au pierdut?

� În Orientul Apropiat s-au pierdut aproximativ 85% din varietå¡ile

de grâu cultivate tradi¡ional?

28

Poluarea se referå la modificårile factorilor de mediu, abiotici ¿i bio-

tici, determinate de introducerea în mediu a de¿eurilor activitå¡ii umane

(materie sau energie degradatå, numite generic poluan¡i).

Clasificarea fenomenelor de poluare se poate face dupå mai multe

criterii.

A. DUPÅ TIPUL SURSEI DE POLUARE:

� poluare difuzå (de exemplu, scurgerile de apå de suprafa¡å

într-un lac de pe un teren agricol învecinat tratat cu pesti-

cide)

� poluare punctiformå (de exemplu, co¿ul unei fabrici sau

conducta de deversare a apei menajere sau industriale ne-

tratate);

Amenin¡åri la adresabiodiversitå¡ii

– Poluarea –

Lec¡ia 8

29

B. DUPÅ NATURA AGENTULUI POLUANT:

� Poluare chimicå – agen¡i chimici:

� pesticide (insecticide, ierbicide, raticide, fungicide)

� hidrocarburi (petrol ¿i derivate)

� metale grele (de exemplu mercur, plumb, cadmiu)

� detergen¡i

� îngrå¿åminte (preponderent azot ¿i fosfor)

� Poluare fizicå – agen¡i fizici:

� temperatura (în principal prin apa de råcire industrialå

deversatå la temperaturi mai mari decât cele din

mediu)

� zgomot

� izotopi radioactivi

� Poluare biologicå – agen¡i biologici:

� agen¡i patogeni

� parazi¡i

C. ÎN FUNCºIE DE COMPARTIMENTUL POLUAT:

� poluarea atmosferei (aerului)

� poluarea pedosferei (solului ¿i sedimentelor)

� poluarea hidrosferei (apei)

30

� Poluarea atmosferei �

Poluarea aerului este cea mai gravå problemå pe termen scurt ¿i

mediu cu care se confruntå societatea umanå. Poluan¡ii din aer påtrund

peste tot ¿i au o foarte mare capacitate de råspândire. De aceea determinå

efecte grave asupra ecosistemelor naturale ¿i a sånåtå¡ii umane.

În ¡årile dezvoltate economic transportul are o contribu¡ie însem-

natå la emisiile de dioxid de carbon (CO2), oxizi de azot (NOx) ¿i metan

(CH4). Se estimeazå cå în ¡årile Uniunii Europene transportul contribuie cu

25% la emisiile de CO2, având prin aceasta o contribu¡ie însemnatå la pro-

ducerea gazelor de serå. Pentru reducerea emisiilor produse de automo-

bile s-au realizat formule noi de benzine, cu 90% mai pu¡in benzen ¿i alte

componente toxice, precum ¿i combustibili îmbunåtå¡i¡i pentru motoare

Diesel. O aten¡ie deosebitå se acordå oxizilor de sulf. Pentru mic¿orarea

emisiilor de SO2 se urmåre¿te reducerea con¡inutului de sulf a combustibi-

lilor. Utilizarea convertoarelor catalitice a devenit obligatorie la noile ma¿ini.

Poluarea atmosfericå nu este o problemå localå sau na¡ionalå ci

una transna¡ionalå, deoarece poluan¡ii pot fi transporta¡i la mari distan¡e

de locul de producere datoritå deplasårii maselor de aer.

Una din cele mai grave consecin¡e ale poluårii atmosferei o repre-

zintå ploile acide. Acestea se formeazå în troposferå, stratul inferior al at-

mosferei (primii 10-12 km), din oxizii de azot ¿i de sulf, reac¡iile fiind

declan¿ate de radia¡iile solare ¿i favorizate de prezen¡a oxigenului ¿i a apei

31

din atmosferå. Acidul azotic ¿i cel sulfuric astfel forma¡i se integreazå rapid

norilor. Prin precipita¡ii acizii ajung pe suprafa¡a plantelor, a solului sau în

apå. Precipita¡iile sunt un amestec de picåturi formate în întreaga grosime

a norilor, astfel cå acizii sunt dilua¡i. Ploile acide pot så cadå la sute ¿i mii de

kilometri de sursele de poluare, modificând aciditatea ¿i caracteristicile chi-

mice ale apelor de suprafa¡å ¿i solurilor. Ploile acide afecteazå regiunile si-

tuate preponderent în vecinåtatea zonelor industrializate, unde emisiile de

oxizi de azot ¿i de sulf sunt puternice.

ªTIAºI CÅ:

� Reducerea poluårii �

Utilizarea tehnologiilor nepoluante sau mai pu¡in poluante, sau

renun¡area la activitå¡ile ce genereazå poluare. De exemplu, electricitatea se

poate ob¡ine fie prin arderea combustibililor fosili, care prin noxele elibe-

rate polueazå atmosfera, fie prin folosirea surselor regenerabile (energie

hidro, eolianå, geotermalå) care au un impact mai redus asupra mediului.

� Norvegia prime¿te de aproape 6 ori mai mult sulf comparativ

cu emisiile proprii, în timp ce în Marea Britanie se depune

doar o treime din emisii, restul fiind exportat.

� Viteza cu care speciile de insecte dezvoltå rezisten¡å

la un pesticid este de aproximativ 10 ani, iar la plante variazå

între 10-25 de ani?

32

Reciclarea materialelor (fier, aluminiu, metale neferoase, sticlå,

de¿euri de hârtie etc.) reduce mult impactul de¿eurilor asupra mediului. Pe

lângå conservarea resurselor naturale, reciclarea reduce ¿i nivelul poluårii.

ªTIAºI CÅ:

Explica¡i modul în care reciclarea de¿eurilor contribuie

la conservarea resurselor naturale.


� Producerea o¡elului din fier vechi reduce poluarea aerului cu 85%

¿i pe cea a apei cu 76%, eliminând totodatå ¿i de¿eurile miniere?

� Producerea hârtiei din materiale reciclate mic¿oreazå

poluarea aerului cu 74% ¿i pe cea a apei cu 35%?

33

Una din principalele resurse naturale, care a stat la baza dezvol-

tårii societå¡ilor umane din cele mai vechi timpuri, este pådurea.

Se estimeazå cå pådurile au acoperit în preistorie mai mult de 40%

din suprafa¡a uscatului. Aståzi, suprafa¡a acoperitå de påduri s-a redus cu o

treime. Cele mai multe despåduriri au avut loc în ultima jumåtate a seco-

lului trecut.

Dintre speciile de plante cele mai afectate sunt speciile cu statut

special de protec¡ie care con¡in principii active ¿i sunt utilizate în cosmeticå,

cele de uz farmaceutic, alimentar sau cele cu rol decorativ, care sunt recol-

tate ¿i comercializate ilegal.

Supraexploatarea speciilor de interes cinegetic, economic sau cul-

tural este generatå în principal de supraevaluarea efectivelor popula¡ionale

sau de braconaj.


– Supraexploatarea resurselor –

Lec¡ia 9

34

ªTIAºI CÅ:

Gåsi¡i metode de combatere a supraexploatårii resurselor.


� În secolul trecut suprafa¡a împåduritå a României s-a redus

la jumåtate (de la aproximativ 50% din suprafa¡a teritoriului

la 27%)?

� Pescuitul electric cauzeazå sterilitatea exemplarelor mature

care supravie¡uiesc?

� Pentru a råspunde la cererile crescute de apå, întregi bazine

hidrografice au fost modificate prin lucråri de regularizare,

îndiguire, deviere ¿i construc¡ii de baraje?

� În SUA, doar 2% din râuri mai sunt neîndiguite?

35

Extinderea în spa¡iu a sistemului socio-economic uman, cre¿terea

complexitå¡ii subsistemelor componente precum ¿i sporirea conexiunilor

dintre acestea duc la distrugerea, degradarea ¿i fragmentarea sistemelor

ecologice naturale ¿i seminaturale.

Alterarea sistemelor ecologice naturale terestre ¿i a apelor

curgåtoare este consideratå una din cele mai grave amenin¡åri asupra bio-

diversitå¡ii la nivel global.

Activitå¡ile antropice ce determinå fragmentarea ecosistemelor na-

turale:

1. CONVERSIA TERENURILOR în scopul dezvoltårii infrastructu-

rii urbane, industriale, agricole, turistice sau transport, reprezintå cauza prin-

cipalå a pierderii de biodiversitate, ducând la degradarea, distrugerea ¿i

fragmentarea habitatelor ¿i implicit la declinul popula¡iilor naturale.


– Fragmentarea ecosistemelor naturale –

Lec¡ia 10

36

Dacå în trecut, principala amenin¡are o reprezenta conversia dife-

ritelor tipuri de habitate în terenuri agricole pentru monoculturi, inclusiv

prin distrugerea unor importante suprafe¡e de zone umede din Delta

Du nå rii, în prezent, conversia habitatelor naturale se men¡ine ca o ame-

nin¡are directå, vizibilå în special în urmåtoarele cazuri:

� Drenarea paji¿tilor umede ¿i conversia în terenuri arabile sau

på¿uni;

� Regularizarea râurilor;

� Împådurirea paji¿tilor cu productivitate scåzutå ¿i a habitatelor

de stepå, considerate impropriu ca fiind terenuri „degradate”;

� Distrugerea vegeta¡iei arbustive pentru extinderea suprafe¡elor

på¿unilor sau în scopul dezvoltårii turismului;

� Abandonarea paji¿tilor ¿i på¿unilor, în special în zonele înalte,

mai greu accesibile, care vor fi invadate de vegeta¡ia forestierå.

2. DEZVOLTAREA INFRASTRUCTURII (transport auto, feroviar ¿i

fluvial, turism, producere ¿i transport de energie etc.) fårå måsuri pentru di-

minuarea/eliminarea impactului asupra biodiversitå¡ii.

O problemå acutå este cea legatå de construc¡ia parcurilor eoliene,

care pot afecta popula¡iile de specii migratoare (påsåri ¿i lilieci), în cazul

amplasårii necorespunzåtoare, din cauza lipsei unor hår¡i detaliate în ceea

ce prive¿te coridoarele de migra¡ie a speciilor ¿i a zonelor cu poten¡ial eo-

lian. Un caz deosebit îl reprezintå Dobrogea, o zonå cu poten¡ial eolian

foarte mare care în acela¿i timp este stråbåtutå de rutele principale de

migra¡ie ale påsårilor care cuibåresc în Delta Dunårii sau tranziteazå aceastå

zonå.

37

3. EXTINDEREA ªI DEZVOLTAREA AªEZÅRILOR UMANE – con-

struirea haoticå, fårå respectarea unei stategii de urbanism conduce la uti-

lizarea nejudicioaså a zonelor destinate pentru construc¡ii ¿i extinderea

acestora în detrimentul celor naturale.

O presiune foarte importantå este exercitatå asupra biodiversitå¡ii

din ariile naturale protejate, din zona costierå ¿i montanå cu poten¡ial tu-

ristic, unde pe lângå construc¡iile reziden¡iale se dezvoltå ¿i construc¡ii cu

destina¡ie sezonierå.

4. LUCRÅRILE HIDROTEHNICE – hidrocentralele de mare putere

au un impact negativ major asupra speciilor de pe¿ti migratori sau care î¿i

au în amonte de aceste zone locurile de reproducere.

Digurile de mal conduc la distrugerea zonelor reproductive pen-

tru o serie de specii de pe¿ti.

� Consecin¡ele fragmentårii �

Consecin¡ele fragmentårii depind de mårimea fragmentelor ¿i gra-

dul de izolare al parcelelor råmase.

Popula¡iile speciilor cårora le-a fost redus habitatul sunt mult mai

vulnerabile la perturbårile de mediu. Doborâturile de pådure afecteazå mult

mai des fragmente izolate de pådure decât zone compact împådurite.

38

Cre¿te de asemenea riscul påtrunderii unor prådåtori oportuni¿ti, repre-

zenta¡i adesea de animale domestice cum sunt câinii sau pisicile.

Lan¡urile trofice se scurteazå în fragmentele råmase de habitat.

Fragmentarea duce la reducerea sau chiar dispari¡ia speciilor din vârful pi-

ramidei trofice ¿i a speciilor de dimensiuni mari, deoarece se reduce atât su-

prafa¡a ocupatå, cât ¿i densitatea indivizilor.

În schimb, speciile caracterizate printr-o talie micå, cre¿tere rapidå,

duratå scurtå a genera¡iilor ¿i specificitate de habitat crescutå, råmân cu o

densitate similarå în fragmentele råmase.

Fragmentarea habitatelor poate så modifice raportul dintre specii,

competitoare sau dintre pradå ¿i prådåtor. Cre¿terea numårului fragmen-

telor de habitat poate så favorizeze speciile slab competitoare, dar cu o ca-

pacitate de dispersie bunå. Acestea pot coloniza fragmente neocupate de

habitat înainte de venirea competitorilor mai buni, care îi eliminå.

ªTIAºI CÅ:

� În preistorie aproximativ 70-80% din suprafa¡a României

era acoperitå de påduri? Se putea merge din Carpa¡ii Meridionali

pânå la Dunåre doar prin påduri.

� Pådurile au råmas acum doar pe 27% din teritoriul ¡årii,

adicå doar o treime din suprafa¡a ini¡ialå împåduritå?

39

� Combaterea efectelor fragmentårii �

Este foarte importantå conservarea intactå, nefragmentatå a zo-

nelor råmase în regim natural prin limitarea construc¡iei de drumuri, a

defri¿årilor sau a creårii altor bariere suplimentare ce limiteazå dispersia.

Aceste måsuri trebuie sus¡inute de sporirea suprafe¡elor în regim natural.

Coridoarele ecologice (perdele forestiere ¿i agro-pastorale,

tufåri¿uri, garduri vii) au un rol major în facilitarea dispersiei a numeroase

specii ¿i contribuie la reducerea impactului fragmentårii.

40

Prin dispersia indivizilor unei popula¡ii, o specie î¿i poate extinde

arealul în mod natural, astfel cå nu este foarte simplu så se facå

diferen¡ierea între extinderea naturalå a arealului unei specii ¿i extinderea

artificialå.

O serie de specii dispun de un poten¡ial de dispersie foarte ridicat

(insectele zburåtoare, påsårile, liliecii, semin¡ele de plante etc.) de aceea

popula¡ii izolate se pot stabili la distan¡e mari de limita arealului. La alte

specii, extinderea arealului este mult mai lentå ¿i se realizeazå doar în ime-

diata vecinåtate a arealului ini¡ial. De exemplu, gugu¿tiucul, câinele enot,

¿acalul, elanul ¿i alte specii ¿i-au extins arealul pe cale naturalå în România.

Dezvoltarea fårå precedent a transportului rutier, feroviar ¿i mari-

tim, a turismului, precum ¿i mobilitatea sporitå a popula¡iilor umane în ge-

neral, oferå numeroase oportunitå¡i de transport. De aceste posibilitå¡i

sporite de colonizare pot beneficia un numår mare de specii, asociate

într-un fel sau altul cu omul.


– Introducerea de specii noi –

Lec¡ia 11

41

ªTIAºI CÅ:

� Cåi de introducere �

1. INTRODUCERILE ACCIDENTALE prin transportul de marfå, uti-

lizarea apei de balast pe vapoare ¿i traficul aerian.

2. INTRODUCERILE DELIBERATE se referå fie la specii cu valoare

economicå (în principal plante agricole ¿i silvice), cinegeticå (de exemplu

fazanul), piscicolå (crapii chineze¿ti, påstråvul-curcubeu) sau esteticå

(plante ornamentale, animale de companie, pe¿ti, plante ¿i animale de ac-

variu), fie la specii de parazi¡i ¿i prådåtori introdu¿i pentru controlul biolo-

gic al unor dåunåtori.

Scopul introducerilor deliberate este de obicei foarte limitat, ur-

måre¿te beneficii imediate ¿i nu ¡ine cont de efectele pe termen lung ¿i de

posibilele efecte negative.

� Rata de påtrundere a speciilor în arhipelagul Galapagos,

în absen¡a interven¡iei umane, a fost de aproximativ o specie

la 10.000 ani, iar în prezent ea este de 2 specii/an?

� Cea mai mare parte a hranei pe care o consumåm este furnizatå

de specii stråine: porumbul, cartofii ¿i ro¿iile provin din America

Centralå ¿i de Sud, curcanul din America de Nord,

bibilica din Africa, soia ¿i orezul din Asia etc.?

42

� Efectele påtrunderii unei noi specii �

Simplul fapt cå un numår de indivizi dintr-o specie stråinå ajunge

într-un ecosistem, nu înseamnå cå ace¿tia vor ¿i supravie¡ui sau integra.

ªansele lor de a stabili o nouå popula¡ie sunt în realitate foarte mici. Indivi-

zii introdu¿i supravie¡uiesc transportului, dar nu sunt adapta¡i pentru noul

mediu de via¡å ¿i mor fårå a se reproduce.

Acesta e cazul påsårilor de apartament ce provin din zone tropi-

cale, care pot scåpa din captivitate ¿i chiar supravie¡ui un timp în ora¿e, dar

mor în cursul iernii. La fel, o serie de plante de apartament, se pot dezvolta

bine în timpul verii afarå, dar iarna mor dacå nu sunt påstrate în sere. Pro-

cesul este de aclimatizare, iar men¡inerea speciei depinde de aportul de noi

indivizi.

În cazul în care indivizii supravie¡uiesc ¿i se pot reproduce, se for-

meazå o popula¡ie. Aceasta corespunde procesului de naturalizare.

Popula¡ia naturalizatå î¿i poate extinde pu¡in arealul iar impactul

såu ecologic este scåzut. În acest caz se nume¿te specie stråinå neinvazivå.

Dacå popula¡ia î¿i poate extinde mult arealul ¿i poate avea un im-

pact ecologic important, ea se nume¿te specie stråinå invazivå. Aceastå ul-

timå categorie are un impact negativ major ¿i reprezintå una din cåile

antropice majore de deteriorare a ecosferei.

43

O specie nou introduså poate avea efecte diferite asupra unei bio-

cenoze, în func¡ie de caracteristicile sale:

� Speciile specializate, pot exclude prin competi¡ie o specie indi-

genå ce ocupå o ni¿å similarå, ducând pânå la posibila extinc¡ie

a ultimei prin excludere competitivå. De exemplu, ¿obolanul ce -

nu¿iu asiatic, a eliminat în multe zone speciile native de ro zå -

toare.

� Speciile generaliste, ce ocupå ni¿e foarte largi, pot elimina mai

multe specii indigene, fie direct, fie indirect, prin distrugerea ha-

bitatului. De exemplu, planta acvaticå numitå popular ciuma

apelor (Elodea sp.) a invadat ecosistemele acvatice europene

dupå ce a scåpat din acvarii, eliminând speciile native de plante

din ecosistemele invadate.

� O specie stråinå înruditå cu una sau mai multe specii native

poate hibrida cu acestea, deteriorând genofondul speciei în-

rudite native. Aceasta poate conduce chiar la extinc¡ia prin hi-

bridizare a speciei locale. Astfel, s-a constatat cå pisica

sålbaticå din Europa hibridizeazå cu pisici domestice într-o

propor¡ie îngrijo rå toare, efectivul animalelor pure fiind în con-

tinuå scådere.

Speciile invazive pot cauza modificåri majore ale habitatului, de-

terminând restructurarea ecosistemului invadat.

44

� Atitudini ¿i cåi de remediere �

În general, extinderea arealului unei specii este un fenomen

comun ¿i nu trebuie considerat un eveniment anormal. Gravitatea feno-

menului este înså datå de amploarea fårå precedent, datoratå activitå¡ilor

umane. Spre deosebire de celelalte cåi de deteriorare antropice, care sunt

fie reversibile, fie pot fi atenuate, majoritatea introducerilor reu¿ite sunt ire-

versibile.

Efectul pe termen mediu ¿i lung este de simplificare ¿i reducere a

biodiversitå¡ii la nivel local, regional ¿i global, de uniformizare a biosferei.

Stabili¡i un plan de måsuri

pentru eliminarea unei specii invazive.


45

Amprenta ecologicå este o måsurå a impactului realizat de o anu-

mitå popula¡ie umanå asupra naturii. Reprezintå suprafa¡a de uscat ¿i luciu

de apå necesare pentru a asigura resursele pentru consum ¿i a asimila

de¿eurile produse de respectiva popula¡ie, caracterizatå printr-un anumit

standard de via¡å.

Metoda calculårii amprentei ecologice se bazeazå pe urmåtoarele

premize:

� Majoritatea resurselor consumate ¿i a de¿eurilor generate de oa-

meni pot fi identificate ¿i cuantificate.

� Fluxul de resurse preluate ¿i de¿eurile produse poate fi transfor-

mat în suprafe¡ele productive (de exemplu terenuri agricole, livezi,

vii, luciu de apå, påduri etc.) necesare pentru men¡inerea acestora.

� Tipuri diferite de suprafe¡e productive pot fi exprimate în acela¿i

tip de unitate de måsurå dupå ce productivitatea lor este aduså

la unitå¡i comparabile. Astfel, în loc de a avea o listå lungå cu su-

prafe¡ele diferitelor tipuri de ecosisteme, acestea se pot con-

densa într-o singurå valoare. Factorul de conversie propus

Amprenta ecologicåLec¡ia 12

46

pentru terenuri agricole este de 2,1, pentru på¿uni de 0,5 iar

pentru påduri de 1,4.

Aceste suprafe¡e pot fi însumate pentru a calcula totalul nece-

sitå¡ilor umane. Suprafa¡a astfel calculatå poate fi comparatå cu suprafa¡a

disponibilå. În calculul amprentei ecologice se ¡ine cont de mårimea po-

pula¡iei, de standardul mediu de via¡å (cu cât acesta este mai ridicat cu atât

amprenta ecologicå este mai mare), de productivitatea terenurilor agricole

¿i a luciului de apå (care variazå mult pe glob), precum ¿i de eficien¡a de ex-

ploatare, prelucrare ¿i utilizare a resursei respective.

ªTIAºI CÅ:

Amprenta ecologicå globalå aratå cå s-a depå¿it capacitatea de suport

a planetei ¿i deja existå un deficit global de peste 30%, acumulând o

datorie ecologicå ce nu poate fi plåtitå. Se estimeazå cå la nivel global

sunt disponibile aproximativ 2 ha de teren productiv/locuitor. Locuito-

rii din ¡årile dezvoltate au amprentå ecologicå de 5-10 ha, în func¡ie de

standardul de via¡å. Aceasta e par¡ial compensatå de amprenta ecolo-

gicå inferioarå mediei din ¡årile în curs de dezvoltare: chinezul de nivel

mediu are o amprentå ecologicå mai micå de 1,5 ha, iar un locuitor din

Bangladesh sub 0,5 ha. Dacå înså to¡i locuitorii planetei ar ajunge la

standardul mediu de trai al unui nord-american, pentru cele ¿ase mi-

liarde de locuitori ai planetei ar mai fi necesare alte trei planete supli-

mentare. Men¡iunea cå nu avem aceste planete poate pårea inutilå,

dar trebuie så ne aminteascå cå actualul mod de dezvoltare economicå

nu este cel corect ¿i trebuie schimbat.

47

Cunoa¿terea mårimii amprentei ecologice umane este importantå

în conservarea biodiversitå¡ii, deoarece resursele materiale ¿i energetice ex-

trase din naturå în folosul popula¡iei umane, nu mai sunt accesibile altor

specii. Cu cât este mai mare amprenta ecologicå umanå, cu atât mai

scåzutå va fi biodiversitatea.

48

Conservarea biodiversitå¡ii se poate face în urmåtoarele moduri:

� Conservarea „in-situ” – prin ariile naturale protejate;

� Conservarea „ex-situ” – prin intermediul grådinilor botanice,

zoologice ¿i a båncilor de gene;

� Stricta protec¡ie a unor specii periclitate sau pe cale de dispari¡ie.

Sistemul na¡ional de arii naturale protejate include mai multe ca-

tegorii, stabilite în func¡ie de scopul ¿i obiectivele de conservare ale zone-

lor respective. Acesta include urmåtoarele tipuri:

a) Arii naturale protejate de interes na¡ional,

desemnate pe baza criteriilor IUCN:

� rezerva¡ii ¿tiin¡ifice – 79 ocupând o suprafa¡å de 100.574 ha;

� parcuri na¡ionale – 13 ocupând o suprafa¡å de 315.857 ha;

� monumente ale naturii – 190 ocupând o suprafa¡å de 18.220 ha;

� rezerva¡ii naturale – 671 ocupând o suprafa¡å de 136.537 ha;

� parcuri naturale – 14 ocupând o suprafa¡å de 737.428 ha.

Conservarea biodiversitå¡ii

Lec¡ia 13

51

b) Arii naturale protejate de interes comunitar sau situri

Natura 2000: situri de importan¡å comunitarå/arii speciale

de conservare, arii de protec¡ie specialå avifaunisticå, desemnate

conform obliga¡iilor comunitare:

� arii de protec¡ie specialå avifaunisticå – 108 ocupând o suprafa¡å

de 2.992.798 ha;

� situri de importan¡å comunitarå – 273 ocupând o suprafa¡å de

3.284.092 ha, acceptate de cåtre CE ¿i care urmeazå a fi desemnate ca arii

speciale de conservare.

c) Arii naturale protejate de interes interna¡ional:

� rezerva¡ii ale biosferei, desemnate pe baza criteriilor stabilite de

Comitetul MAB/UNESCO – 3 ocupând o suprafa¡å de 664.446 ha: Delta

Dunårii (1991), Retezat (1979), Pietrosul Rodnei (1979);

� zone umede de importan¡å interna¡ionalå, desemnate pe baza

criteriilor stabilite de Secretariatul Conven¡iei de la Ramsar – 5 ocupând o su-

prafa¡å de 616.571 ha: Delta Dunårii (1991), Insula Micå a Bråilei (2001),

Lunca Mure¿ului (2006), Complexul Piscicol Dumbråvi¡a (2006), Lacul Te-

chirghiol (2006);

� situri ale patrimoniului mondial natural ¿i cultural, desemnate

pe baza criteriilor stabilite de Conven¡ia de la Paris – 1: Delta Dunårii

(1991)

Suprafa¡a ariilor naturale protejate de interes na¡ional, raportatå

la suprafa¡a ¡årii, este de 7% (1.663.360 ha), iar suprafa¡a totalå

a siturilor Natura 2000, raportatå la suprafa¡a ¡årii, este de 17,84%

(5.992.000 ha).

52

� Rezerva¡iile ¿tiin¡ifice �

SCOP: protec¡ia ¿i conservarea unor habitate naturale terestre

¿i/sau acvatice, cuprinzând elemente reprezentative de interes ¿tiin¡ific sub

aspect floristic, faunistic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic sau

de altå naturå.

Mårimea rezerva¡iilor ¿tiin¡ifice este determinatå de arealul nece-

sar pentru asigurarea integritå¡ii zonei protejate.

MANAGEMENT: regim strict de protec¡ie prin care habitatele sunt

påstrate într-o stare pe cât posibil neperturbatå. În aceste zone se interzice

desfå¿urarea oricåror activitå¡i umane, cu excep¡ia activitå¡ilor de cerce-

tare, educa¡ie ¿i de ecoturism cu limitårile descrise în planurile de mana-

gement, cu acordul Academiei Române ¿i al administratorului rezerva¡iei

¿tiin¡ifice.

Arii naturale protejate (1)

Lec¡ia 14

53

Rezerva¡iile ¿tiin¡ifice corespund categoriei I IUCN (Uniunea In-

terna¡ionalå pentru Conservarea Naturii) „Rezerva¡ie Naturalå Strictå: arie

protejatå, administratå în principal în scopuri ¿tiin¡ifice“.

�Monumente ale naturii �

SCOP: protec¡ia ¿i conservarea unor elemente naturale cu valoare

¿i semnifica¡ie ecologicå, ¿tiin¡ificå, peisagisticå deosebite, reprezentate de

specii de plante sau animale sålbatice rare, endemice sau amenin¡ate cu

dispari¡ia, arbori seculari, asocia¡ii floristice ¿i faunistice, fenomene geolo-

gice – pe¿teri, martori de eroziune, chei, cursuri de apå, cascade ¿i alte ma-

nifeståri ¿i forma¡iuni geologice, depozite fosilifere, precum ¿i alte elemente

naturale cu valoare de patrimoniu natural prin unicitatea sau raritatea lor.

Dacå monumentele naturii nu sunt cuprinse în perimetrul altor

zone aflate sub regim de protec¡ie, pentru asigurarea integritå¡ii lor se vor

stabili zone de protec¡ie obligatorie, indiferent de destina¡ia ¿i de de¡inåto-

rul terenului.

MANAGEMENT: se face dupå un regim strict de protec¡ie care asi-

gurå påstrarea tråsåturilor naturale specifice. În func¡ie de gradul lor de vul-

nerabilitate, accesul popula¡iei poate fi limitat sau interzis.

Monumentele naturii corespund categoriei III IUCN - „Monument

natural: arie protejatå administratå în special pentru conservarea elemen-

telor naturale, specifice“.

54

� Rezerva¡ii naturale �

SCOP: protec¡ia ¿i conservarea unor habitate ¿i specii naturale im-

portante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic, speo-

logic, paleontologic, pedologic. Mårimea lor este determinatå de arealul

necesar asigurårii integritå¡ii elementelor protejate.

MANAGEMENTUL rezerva¡iilor naturale se face diferen¡iat, în

func¡ie de caracteristicile acestora, prin måsuri active de gospodårire pen-

tru a asigura men¡inerea habitatelor ¿i/sau în vederea protejårii anumitor

specii, grupuri de specii sau comunitå¡i biotice. Pe lângå activitå¡ile

¿tiin¡ifice, dupå caz, pot fi admise activitå¡i turistice, educa¡ionale, organi-

zate. Sunt admise unele activitå¡i de valorificare durabilå a unor resurse na-

turale. Sunt interzise folosin¡e ale terenurilor sau exploatarea resurselor care

dåuneazå obiectivelor atribuite. Potrivit scopului pentru care au fost des-

emnate, rezerva¡iile naturale pot avea caracter predominant: botanic, zoo-

logic, forestier, geologic, paleontologic, peisagistic, speologic, de zonå

umedå, marinå, de resurse genetice ¿i altele.

Aceste rezerva¡ii corespund categoriei IV IUCN, ¿i anume „Arie de

gestionare a habitatelor/speciilor: arie protejatå administratå în special pen-

tru conservare prin interven¡ii de gospodårire“.

55

� Parcurile na¡ionale �

SCOP: protec¡ia ¿i conservarea unor e¿antioane reprezentative pen-

tru spa¡iul biogeografic na¡ional, cuprinzând elemente naturale cu valoare

deosebitå sub aspectul fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geo-

logic, paleontologic, speologic, pedologic sau de altå naturå, oferind posi-

bilitatea vizitårii în scopuri ¿tiin¡ifice, educative, recreative ¿i turistice.

MANAGEMENTUL: asigurå men¡inerea cadrului fizico-geografic în

stare naturalå, protec¡ia ecosistemelor, conservarea resurselor genetice ¿i a di-

versitå¡ii biologice în condi¡ii de stabilitate ecologicå, prevenirea ¿i excluderea

oricårei forme de exploatare a resurselor naturale ¿i a folosin¡elor terenurilor,

incompatibilå scopului atribuit. În perimetrele lor vor fi cuprinse ecosisteme

sau frac¡iuni de ecosisteme terestre ¿i acvatice cât mai pu¡in influen¡ate prin

activitå¡i umane. Elementele cu valoare deosebitå de pe cuprinsul parcurilor

na¡ionale pot fi delimitate ¿i puse sub un regim strict de protec¡ie ca rezerva¡ii


Lec¡ia 15

56

¿tiin¡ifice. Parcurile na¡ionale se întind în general pe suprafe¡e mari de teren.

În perimetrul parcurilor na¡ionale sunt admise doar activitå¡ile tradi¡ionale

practicate numai de comunitå¡ile din zona parcului na¡ional, activitå¡i tradi¡io-

nale ce vor fi reglementate prin planul de management.

Parcurile na¡ionale corespund categoriei II IUCN – „Parc na¡ional:

arie protejatå administratå în special pentru protec¡ia ecosistemelor ¿i pen-

tru recreere“.

57

� Parcurile naturale �

SCOP: protec¡ia ¿i conservarea unor ansambluri peisagistice în care

interac¡iunea activitå¡ilor umane cu natura de-a lungul timpului a creat o

zonå distinctå, cu valoare semnificativå peisagisticå ¿i/sau culturalå, deseori

cu o mare diversitate biologicå.

MANAGEMENTUL urmåre¿te men¡inerea interac¡iunii armonioase

a omului cu natura prin protejarea diversitå¡ii habitatelor ¿i peisajului, pro-

movând påstrarea folosin¡elor tradi¡ionale ale terenurilor, încurajarea ¿i con-

solidarea activitå¡ilor, practicilor ¿i culturii tradi¡ionale ale popula¡iei locale.

Parcurile naturale corespund categoriei V IUCN – „Peisaj protejat: arie

protejatå administratå în principal pentru conservarea peisajului ¿i recreere“.

58

� Rezerva¡ii ale biosferei �

SCOP: protec¡ia ¿i conservarea unor zone de habitat natural ¿i a di-

versitå¡ii biologice specifice.

Rezerva¡iile biosferei se întind pe suprafe¡e mari ¿i cuprind un

complex de ecosisteme terestre ¿i/sau acvatice, lacuri ¿i cursuri de apå,

zone umede cu comunitå¡i biocenotice floristice ¿i faunistice unice, cu pei-

saje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi¡ionalå a teri-

toriului, ecosisteme modificate sub influen¡a omului ¿i care pot fi readuse

la starea naturalå, comunitå¡i umane a cåror existen¡å este bazatå pe va-

lorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltårii durabile ¿i armo-

nioase.

Mårimea rezerva¡iilor biosferei este determinatå de cerin¡ele de

protec¡ie ¿i conservare eficientå a mediului natural ¿i a diversitå¡ii biologice

specifice.


Lec¡ia 16

59

MANAGEMENTUL rezerva¡iilor biosferei se realizeazå conform unor

regulamente ¿i planuri de protec¡ie ¿i conservare proprii, în conformitate

cu recomandårile Programului Om – Biosferå de sub egida UNESCO.

Pentru asigurarea protec¡iei ¿i conservårii unor zone de habitat na-

tural ¿i a diversitå¡ii biologice specifice, precum ¿i pentru valorificarea re-

surselor naturale disponibile, potrivit cerin¡elor de consum ale popula¡iilor

locale ¿i în limitele poten¡ialului biologic natural de regenerare a acestor

resurse, în cuprinsul rezerva¡iilor biosferei se pot delimita zone cu regim di-

feren¡iat de protec¡ie ecologicå, de conservare ¿i de valorificare a resurselor,

dupå cum urmeazå:

1. ZONE STRICT PROTEJATE, având regimul de protec¡ie ¿i conser-

vare al rezerva¡iilor ¿tiin¡ifice;

60

2. ZONE TAMPON, cu rol de protec¡ie a zonelor strict protejate ¿i în

care sunt admise activitå¡i limitate de valorificare a resurselor

disponibile, în conformitate cu autoriza¡iile date de administra¡ia

rezerva¡iei;

3. ZONE DE RECONSTRUCºIE ECOLOGICÅ, în care se realizeazå

måsuri de refacere a mediului deteriorat;

4. ZONE DE DEZVOLTARE DURABILÅ, valorificabile economic prin

practici tradi¡ionale sau noi, ecologic admise, în limitele capa-

citå¡ii de regenerare a resurselor. Rezerva¡iile biosferei cu

a¿ezåri umane sunt astfel gestionate încât så constituie mo-

dele de dezvoltare a comunitå¡ilor umane în armonie cu me-

diul natural.

Rezerva¡iile biosferei cu a¿ezåri umane sunt astfel gestionate încât

så constituie modele de dezvoltare a comunitå¡ilor umane în armonie cu

mediul natural.

61

� Zone umede de importan¡å interna¡ionalå �

SCOP: protec¡ia ¿i conservarea siturilor naturale cu diversitatea bio-

logicå specificå zonelor umede.


Lec¡ia 17

62

MANAGEMENTUL acestor zone se realizeazå în scopul conservårii

lor ¿i al utilizårii durabile a resurselor biologice pe care le genereazå, în

conformitate cu prevederile Conven¡iei privind conservarea zonelor

umede de importan¡å interna¡ionalå în special ca habitat al påsårilor ac-

vatice.

� Situri ale patrimoniului natural universal �

SCOP: protec¡ia ¿i conservarea unor zone de habitat natural în

cuprinsul cårora existå elemente naturale a cåror valoare este recunos-

cutå ca fiind de importan¡å universalå. Mårimea arealului lor este deter-

minatå de cerin¡ele pentru asigurarea integritå¡ii ¿i conservårii

elementelor supuse acestui regim de protec¡ie. În cuprinsul acestor zone

pot exista comunitå¡i umane ale cåror activitå¡i sunt orientate pentru o

dezvoltare compatibilå cu cerin¡ele de protec¡ie ¿i conservare a sitului na-

tural.

MANAGEMENTUL siturilor naturale ale patrimoniului natural

universal se realizeazå în conformitate cu regulamentele ¿i planurile

proprii de protec¡ie ¿i conservare, cu respectarea prevederilor Conven¡iei

privind protec¡ia patrimoniului mondial cultural ¿i natural, de sub egida

UNESCO.

Delta Dunårii este singurul sit înscris de România pe lista patri-

moniului natural universal.

63

� Geoparcul �

Geoparcul este un teritoriu ce cuprinde elemente de interes geo-

logic deosebit, alåturi de elemente de interes ecologic, arheologic, istoric ¿i

cultural.

Caracteristicile geologice sunt cuprinse într-un numår de situri de

importan¡å ¿tiin¡ificå, educa¡ionalå sau esteticå, reprezentative pentru un

anumit moment din istoria Pamântului sau pentru anumite evenimente

sau procese geologice.

Un geoparc are limite bine definite, o suprafa¡å suficient de mare

¿i o strategie de dezvoltare teritorialå în folosul comunitå¡ilor locale, a cåror

existen¡å este bazatå pe valorificarea resurselor naturale ¿i culturale, pe prin-

cipiul dezvoltårii durabile. Geoparcurile sunt zone cu a¿ezåri umane astfel

gestionate încât så constituie modele de dezvoltare a comunitå¡ilor în ar-

monie cu mediul natural.

Geoparcul are o structurå de administrare proprie care, în parte-

neriate locale ¿i na¡ionale, asigurå conservarea patrimoniului natural ¿i cul-

tural ¿i propune metode noi de protec¡ie, educa¡ie, cooperare în scopul

dezvoltårii socio-economice, îmbunåtå¡irii condi¡iilor de via¡å din mediul

rural ¿i întåririi identitå¡ii locale.

MANAGEMENTUL unui geoparc se realizeazå în conformitate cu

strategia de dezvoltare teritorialå identificatå ¿i în conformitate cu reco-

mandårile UNESCO ¿i Cartei Re¡elei Europene a Geoparcurilor.

64

Pentru asigurarea managementului siturilor geologice, naturale,

istorice, culturale, precum ¿i pentru valorificarea resurselor naturale dispo-

nibile, potrivit cerin¡elor de consum ale popula¡iilor locale, în cuprinsul geo-

parcului se pot delimita zone cu regim diferen¡iat de protec¡ie, de

conservare ¿i de valorificare a resurselor, dupå cum urmeazå:

1. ZONE STRICT PROTEJATE, având regimul de protec¡ie ¿i conser-

vare al rezerva¡iilor ¿tiin¡ifice;

2. ZONE TAMPON, cu rol de protec¡ie a zonelor strict protejate ¿i în

care sunt admise activitå¡i limitate de valorificare a resurselor

disponibile, în conformitate cu autoriza¡iile date de administra¡ia

geoparcului;

3. ZONE DE DEZVOLTARE DURABILÅ, valorificabile economic prin

practici tradi¡ionale sau noi, ecologic admise, în limitele capa-

citå¡ii de regenerare a resurselor.

Geoparcul reprezintå un concept lansat ¿i sus¡inut de UNESCO, în

parteneriat cu Re¡eaua Europeanå a Geoparcurilor. La nivel mondial a fost

creatå Re¡eaua Globalå (UNESCO) a Geoparcurilor. Recunoa¿terea in-

terna¡ionalå a func¡ionårii unui geoparc ¿i acceptarea lui în aceste structuri

se face în acord cu reglementårile stabilite de UNESCO ¿i de Carta Re¡elei Eu-

ropene a Geoparcurilor.

65

Siturile Natura 2000

� Situri de importan¡å comunitarå �

Siturile de importan¡å comunitarå reprezintå acele arii care, în re-

giunea sau în regiunile biogeografice în care existå, contribuie semnifica-

tiv la men¡inerea sau restaurarea la o stare de conservare favorabilå a unor

tipuri de habitate naturale ¿i a unor specii de interes comunitar ¿i care pot

contribui astfel semnificativ la coeren¡a re¡elei Natura 2000 ¿i/sau contri-

buie semnificativ la men¡inerea diversitå¡ii biologice în regiunea sau regiu-

nile biogeografice respective.

Pentru speciile de animale cu areal larg de råspândire, siturile de

importan¡å comunitarå ar trebui så corespundå zonelor din areal în care

sunt prezen¡i factori abiotici ¿i biotici esen¡iali pentru existen¡a ¿i reprodu-

cerea acestor specii.


Lec¡ia 18

66

� Arii speciale de conservare �

Ariile speciale de conservare sunt acele arii naturale protejate de in-

teres comunitar al cåror scop este de a conserva, de a men¡ine ¿i, acolo

unde este cazul, de a readuce într-o stare de conservare favorabilå habita-

tele naturale ¿i/sau popula¡iile speciilor pentru care situl este desemnat.

Managementul ariilor speciale de conservare necesitå planuri de

management adecvate specifice siturilor desemnate sau integrate în alte

planuri de management ¿i måsuri legale, administrative sau contractuale

în scopul evitårii deteriorårii habitatelor naturale ¿i a habitatelor speciilor,

precum ¿i a perturbårii speciilor pentru care zonele au fost desemnate.

67

Orice plan sau proiect indirect legat sau necesar pentru gestiunea

sitului, dar susceptibil de a-l afecta într-un mod semnificativ, va face obiec-

tul unui studiu pentru evaluarea impactului, ¡inându-se seama de obiecti-

vele de conservare a ariei.

Ariile speciale de conservare se desemneazå prin hotårâre a gu-

vernului dupå recunoa¿terea statutului lor de cåtre Comisia Europeanå ¿i

vor face parte din re¡eaua europeanå NATURA 2000.

� Arii de protec¡ie specialå avifaunisticå �

Ariile de protec¡ie specialå avifaunisticå sunt acele arii naturale pro-

tejate al cåror scop este de a conserva, de a men¡ine ¿i, acolo unde este

cazul, de a readuce într-o stare de conservare favorabilå speciile de påsåri

periclitate la nivel european ¿i pe cele migratoare ¿i habitatele specifice.

Managementul ariilor speciale de protec¡ie se realizeazå ca ¿i pen-

tru ariile speciale de conservare.

Ariile speciale de protec¡ie sunt desemnate prin hotårâre a guver-

nului ¿i fac parte din re¡eaua europeanå NATURA 2000.

68

SCOPUL REºELEI NATURA 2000 nu este acela de a crea ni¿te a¿a-

numite sanctuare care så excludå sistematic prezen¡a oricårei activitå¡i

umane.

Conservarea biodiversitå¡ii în ariile protejate de interes comunitar

va necesita, de fapt, men¡inerea ¿i promovarea unor activitå¡i umane. Ast-

fel, în aceste zone pot continua toate activitå¡ile dacå acestea sunt realizate

într-un mod durabil ¿i nu afecteazå speciile ¿i habitatele de interes comu-

nitar.

Nu existå restric¡ii, ci mai degrabå recomandåri ¿i sprijin pentru:

� utilizarea celor mai bune practici în agriculturå;

� utilizarea practicilor prietenoase cu mediul în general;

� reconversia terenurilor pentru ob¡inerea produselor BIO;

� practicarea turismului ecologic etc.

69

În interiorul ariilor naturale protejate ¿i în apropierea acestora nu

trebuie så se cultive organisme modificate genetic.

Prin crearea acestei re¡ele pot apårea oportunitå¡i economice sem-

nificative, cum ar fi:

� cre¿terea vânzårilor produselor naturale (ca¿, miere, vin) prin

etichetarea lor;

� cre¿terea numårului angajårilor de personal din mediul rural,

prin dezvoltarea unor noi activitå¡i;

� posibilitatea unei diversificåri a activitå¡ilor economice ¿i a in-

vesti¡iilor;

� atragerea finan¡årilor speciale UE pentru agriculturå.

70

Conservare „ex-situ“ reprezintå conservarea componentelor di-

versitå¡ii biologice în afara habitatelor lor naturale.

� Speciile de plante �

Conservarea ex�situ a speciilor de plante sålbatice sau cultivate se

realizeazå prin colec¡iile grådinilor botanice, båncilor de gene, parcurilor

dendrologice, arboretelor de origine ¿i a institu¡iilor de cercetare din do-

meniu. Parcurile urbane, prin scopul lor recreativ, oferå, de asemenea, în

multe situa¡ii condi¡ii favorabile conservårii ex�situ.

� Speciile animale �

Grådinile zoologice, acvariile publice ¿i centrele de reabilitare

¿i/sau îngrijire au rolul de a oferi informa¡ii importante privind conservarea

Conservarea ex�situLec¡ia 19

71

speciilor, educarea publicului ¿i/sau cercetarea ¿tiin¡ificå. Este necesar ca

aceste unitå¡i permanente så contribuie la conservarea biodiversitå¡ii prin

adoptarea de måsuri privind conservarea ex�situ.

Obiectivul grådinilor zoologice este de a ocroti fauna sålbaticå, de

a asigura participarea la activitå¡i de cercetare privind conservarea speciilor,

promovarea ¿i elaborarea unei strategii privind educa¡ia publicului, schim-

bul de informa¡ii ¿i ac¡iuni de sensibilizare a comunitå¡ilor în legåturå cu

aceste unitå¡i permanente.

Dispozi¡iile de conservare aplicabile grådinilor zoologice sunt ur-

måtoarele:

� adåpostirea animalelor în condi¡ii care så corespundå cerin¡elor

biologice ¿i de conservare pentru speciile individuale, între al-

tele, prin îmbunåtå¡iri specifice speciilor aduse ¡arcurilor;

� men¡inerea unui standard ridicat de cre¿tere a animalelor, cu un

program preventiv ¿i curativ dezvoltat pentru îngrijire veterinarå

¿i alimentarå;

� prevenirea evadårii animalelor pentru a evita posibilele pericole

ecologice pentru speciile indigene ¿i prevenirea påtrunderii din

exterior a dåunåtorilor ¿i epidemiilor;

� participarea la activitå¡i de cercetare, conservare ¿i educare.

72

ANEXÅ:

Caracterizarea

ROSCI0229 Siriu

73

DATE GENERALE

Denumire: ROSCI0229 SIRIU

Suprafa¡a sitului: 5.747 ha

Categorie: Sit de importan¡å comunitarå (SCI)

Localizare: Jude¡ul Buzåu, localitå¡ile Chiojdu, Gura Siriului

Cåi de acces: DN 10 (Buzåu – Bra¿ov) situl fiind situat aproxima-

tiv la jumåtatea distan¡ei dintre cele douå ora¿e

Drumuri locale/forestiere

CARACTERIZARE GENERALÅ

Mun¡ii Siriu reprezintå un masiv muntos în sud-estul Carpa¡ilor

Orientali (Carpa¡ii de Curburå), în grupa Mun¡ilor Buzåului, cuprins între

cursurile superioare ale râurilor Buzåu la est ¿i Bâsca Chiojdului la vest,

având orientare generalå nord-vest – sud-est.

Mun¡ii Siriu sunt alcåtui¡i din gresii dure („gresia de Siriu”), ¿isturi ¿i

marne cretacice. Versan¡ii cu pantå mare ¿i abrupturi sålbatice au la bazå trene

de grohoti¿uri, iar în sud ¿i sud-est sunt afecta¡i de frecvente alunecåri de teren.

Pe platourile din partea de vest a Vârfului Målâia sunt prezente o serie de lacuri.

Altitudinea maximå, de 1662 m, este atinså în Vârful Målâia. Vârful Siriu, vârf

situate în partea de nord a Mun¡ilor Siriu care are formå de cupolå ¿i este cunos-

cut ¿i sub numele de Bocârnea, are o altitudine de 1657 m.

74

GEOLOGIE

Rocile din care sunt forma¡i Mun¡ii Siriului sunt predominant

reprezentate prin gresii, argile ¿i marne. La acestea se adaugå, secundar,

microconglomerate, marno-calcare, menilite, ¿isturi disodilice etc. Ele al-

cåtuiesc straturi cu grosimi de la câ¡iva centimetri pânå la 2-10 m, dispuse

în alternan¡å.

RELIEFUL

Numele acestor mun¡i nu se trage de la Vârful Siriu (frecvent

cunoscut sub numele de Bocârnea), ci de la râul care îl înconjoarå la sud ¿i

sud-vest. Altitudinal depå¿e¿te 1600 m prin Culmea Målâia (1662 m) ¿i

Vârful Bocârnea (1657 m), în rest, culmile ce se desprind coboarå în trepte

de la 1400 la 1000 m. Unele din acestea sunt foarte netede, pe alocuri au

caracter de suprafe¡e structurale (în special acelea de la 1400 m). Ele sunt

delimitate de obicei de abrupturi de câteva sute de metri (abruptul Bocârnei,

abruptul Målâiei, Col¡ii Mågåre¡ii, Col¡ii Babei etc.). Existå trepte de mode-

lare ¿i numeroase forme de relief structural ¿i periglaciar. Våile principale

sunt largi ¿i pu¡in adânci la obâr¿ii, cu rupturi de pantå ¿i largi în sectorul din

aval, cu formå chiar de bazinete. În estul crestei Målâia pe o largå suprafa¡å

cvasistructuralå, existå douå microdepresiuni a cåror genezå pare a fi

periglaciarå.

75

Pe platoruile din vestul Målâiei sau din nordul Bocârnei se gåsesc

paji¿ti alpine, ochiuri de apå ¿i sfagnete. Poienile sunt delimitate de abrup-

turi de creastå de câteva sute de metri, pe care nåruririle sunt foarte

frecvente. De un deosebit pitoresc sunt Col¡ii Bocârnei ¿i abruptul Mågåre¡ii.

Alåturi de grohoti¿uri vechi ¿i recente, la baza abrupturilor se dezvoltå une-

ori ¿i alunecåri. În estul Målâiei, pe o largå suprafa¡å cvasistructuralå, se aflå

Lacul Vulturilor sau Lacul fårå Fund.

Alunecårile de teren se eviden¡iazå cu precådere în por¡iunile unde

au distrus recent culturi sau au afectat ¿oseaua. Se întâlnesc de la dis-

trugerea superficialå a påturii înierbate ¿i a solului pânå la alunecåri dintre

cele mai grandioase, gama formelor de distrugere fiind aproape completå

¿i, toate acestea având, în mod obi¿nuit, drept cauzå imediatå, defri¿årile

anterioare ¿i folosirea nera¡ionalå a terenurilor. Alunecårile din aceastå zonå

sunt în strânså legåturå cu evolu¡ia våii Buzåului; pe fiecare buclå de

meandru s-a declan¿at câte o alunecare masivå, care stagneazå ¿i se reac-

tiveazå periodic.

Sub aspect economic, este de re¡inut faptul cå, aproape fiecare din

aceste alunecåri, sunt traversate de ¿osea ¿i de calea feratå, ambele suferind

distrugeri periodice. De aceea, dinamica evolu¡iei våii ¿i a versan¡ilor se im-

pune a fi luatå în considerare la fixarea traseului local al cåilor de comu-

nica¡ie.

În cazul toren¡ilor noroio¿i, spre deosebire de alunecåri, este vorba

de o umezire maximå ce depå¿e¿te stadiul de plasticitate ¿i de alunecare,

ducând la curgeri efective. Cantitå¡ile de aluviuni depozitate de ace¿ti toren¡i,

în timpul ploilor, sunt enorme. Formarea unor vaste conuri de dejec¡ie este

legatå ¿i de stratele conglomeratice, în care sunt instalate bazinele de

recep¡ie ¿i care sunt distruse cu u¿urin¡å.

76

CLIMA

Mun¡ii Siriului se gåsesc sub influen¡a periodicå a maselor de aer

din nord-vest ¿i nord-est. Proprietå¡ile acestora, desfå¿urarea ¿i configura¡ia

principalelor culmi, våi ¿i depresiuni duc la apari¡ia unor deosebiri notabile

în regimul parametrilor climatici atât pe verticalå, cât ¿i de la un sector la

altul.

În general, clima se caracterizeazå prin temperaturi medii anuale

de 4-60C (temperaturile medii anuale cele mai ridicate sunt în luna iulie, iar

cele mai scåzute în lunile ianuarie ¿i februarie), prin gradien¡ii termici ver-

ticali cu valori medii de 0,3-0,40/100m, prin precipita¡ii ce cresc cu alti-

tudinea. Versan¡ii nordici ¿i nord-vestici sunt expu¿i activitå¡ii frontale ¿i

advec¡iei maselor de aer din vest, fiind frecvent acoperi¡i de nori, iar cei

orienta¡i spre est au, în general, un cer mai senin. Suma precipita¡iilor

depå¿e¿te evapotranspira¡ia poten¡ialå, fapt care asigurå scurgerea de

suprafa¡å ¿i pe cea subteranå.

Mai sus de 1400 m se individualizeazå un etaj al vârfurilor ¿i

crestelor, în cea mai mare parte despådurite ¿i puternic expuse. Aici, circa

5-6 luni pe an se semnaleazå valori medii termice negative, iar în restul lu-

nilor valori pozitive, dar sub 10°C (excep¡ie luna iulie); temperatura medie

în lunile ianuarie ¿i februarie ajunge la -13,5°C, iar în lunile de varå oscileazå

între 7 ¿i 8,4°C. Precipita¡iile, care cad pe parcursul a 160-180 zile dintr-un

an (uneori ¿i peste 200 de zile) ¿i ating o medie anualå de 1000 mm, în-

registreazå frecven¡a cea mai ridicatå în intervalul mai-iulie, când au mai

ales caracter de averså; cele mai pu¡ine precipita¡ii se înregistreazå în pe-

rioadele martie-aprilie ¿i august-octombrie; zilele cu ninsoare sînt mai

pu¡ine (circa 50), iar stratul de zåpadå se realizeazå îndeosebi în intervalul

77

decembrie-martie. Vântul este puternic ¿i extrem de violent iarna, peste

13,4 m/s în ianuarie ¿i la trecerea de la un sezon la altul. Orientarea prin-

cipalelor culmi ¿i a culoarelor de vale aproximativ nord-vest – sud-est im-

primå maselor de aer o direc¡ie similarå. Aceastå direc¡ie este subliniatå, în

special mai sus de limita pådurii, de arborii råzle¡i cu înfå¡i¿are asimetricå

datoritå dezvoltårii coronamentului în partea opuså direc¡iei din care bate

vântul (arbori drapel), care pot fi remarca¡i pe creasta Målâiei.

Pantele domoale dispuse spre est ¿i nord-est men¡in stratul de zå-

padå o perioadå mai mare în compara¡ie cu cele sudice ¿i sud-vestice (ex.

din Målâia); versan¡ii nordici ¿i nord-vestici, în¿euårile mai înguste dintre

vârfurile sau culmile înalte constituie sectoarele cele mai intens expuse vân-

tului (de altfel de aici derivå ¿i numele de Poarta Vânturilor dat ¿eii largi din-

tre Vârful Bocârnea ¿i culmea Målâia); aici zåpada este spulberatå ¿i

îngråmåditå pe pantele opuse; pe versan¡ii abrub¡i, estici, se produc

avalan¿e (pe creasta Målâia).

Masivul Siriu însumeazå un numår de zile mai mic de timp senin

în compara¡ie cu Penteleul, datoritå pozi¡iei sale vestice în calea maselor

de aer din nord-vest ce trec peste sectorul mai coborât Per¿ani-Bra¿ov, din-

tre Carpa¡ii Meridionali ¿i Harghita, precum ¿i faptului cå se aflå între douå

culoare orografice (Vama - Telejenel ¿i Buzåu), care influen¡eazå dirijarea

localå a acestora. Nebulozitatea ridicatå, în special în perioada aprilie-iulie,

afecteazå mai mult sectorul central al Siriului, deasupra altitudinii de 1400 m.

În perioada aprilie-iulie, dupå ploile care pot ¡ine mai multe zile, timpul fru-

mos revine cu 1-2 zile mai repede în Podu Calului ¿i cu o zi în Penteleu

decât pe creasta Målâiei.

Sub altitudinea de 1400 m se desfå¿oarå etajul montan forestier,

în cadrul cåruia clima se caracterizeazå prin 3-5 luni reci ¿i relativ umede ¿i

78

7-9 luni temperate, din care martie, septembrie ¿i octombrie sunt mai us-

cate, iar mai ¿i iulie mai umede; iarna sunt frecvente inversiunile de tem-

peraturå în lungul culoarelor de vale.

Vara temperaturile sunt relativ ridicate, mediile lunare situându-

se între 17,5° ¿i 21,4°C. Cantitatea de precipita¡ii este mai micå —

800-900 mm. Versan¡ii orienta¡i spre sud, sud-est ¿i sud-vest sunt mai

usca¡i, au un poten¡ial termic pozitiv mai mare ¿i înregistreazå un numår

mai scåzut de zile cu zåpadå.

Trecerea de la iarnå la primåvarå ¿i de la toamnå la iarnå se face

mai devreme ¿i, respectiv, ceva mai târziu pe culoarele de vale ale Buzåu-

lui (pânå aproape de localitatea Siriu) ¿i pe Bâsca Rozilei.

Reparti¡ia ¿i regimul temperaturii aerului poartå amprenta in-

fluen¡ei pozi¡iei geografice ¿i a reliefului. Se remarcå o cre¿tere constantå a

valorilor temperaturii medii anuale pe direc¡ia nord-sud, de la regiunile

înalte cåtre cele cu altitudini mai scåzute. Depresiunile ¿i bazinetele dez-

voltate în aceastå zonå înregistreazå temperaturi medii anuale mai scåzute

fa¡å de zonele interfluviale, ca urmare a inversiunilor de temperaturå de-

osebit de frecvente.

Regimul înghe¡ului ¿i dezghe¡ului apare din momentul în care

temperaturile scad sub zero grade Celsius. Durata medie a apari¡iei primei

zi de înghe¡, este, de regulå, 1 octombrie. Unda de propagare a înghe¡ului

se transmite de la nord cåtre sud, ca urmare atât a treptelor de relief, cât ¿i

a direc¡iei de deplasare a maselor de aer nordic.

Odatå cu intensificarea insola¡iei, posibilitatea de apari¡ie a

înghe¡ului scade, înregistrarea lui în lunile târzii de primåvarå constituind un

fenomen rar. Data medie a ultimei zile de înghe¡ este de 1 mai pentru

zonele de munte. Sub aspectul duratei perioadelor de înghe¡, valorile sunt

79

foarte variate; se constatå totu¿i cå numårul zilelor cu înghe¡ cre¿te de la

sud cåtre nord.

Umiditatea relativå are importan¡å în reglarea proceselor evapo-

transpira¡iei ¿i în fomarea norilor ¿i a ce¡ii. Datele medii aratå cå valoarea cea

mai mare a umezelii relative se înregistreazå în luna ianuarie, datoritå

condi¡iilor atmosferice specifice ¿i este în jur de 84%. Cea mai scåzutå

umezealå apare în luna iulie ¿i este de aproximativ 72-80%, ca urmare a

cre¿terii temperaturilor aerului. În sezoanele de tranzi¡ie, umezeala relativå

înregistreazå valori intermediare, de aproximativ 20-30%.

Nebulozitatea cea mai crescutå se înregistreazå în lunile de iarnå

¿i primåvarå, când gradul de acoperire este 6-7. Sezonul de varå ¿i începutul

toamnei se caracterizeazå printr-un timp senin (3,5-5,5).

Regimul precipita¡iilor, sub aspectul cantitå¡ilor anuale, variazå

între 800 ¿i 1200 mm. Semestrul cel mai ploios este aprilie-septembrie; în

cadrul såu, luna iunie înregistreazå maximul de precipita¡ii. În semestrul

rece (octombrie-martie), cantitatea de precipita¡ii cåzutå este mai reduså,

deoarece circula¡ia generalå atmosfericå este sub regim anticiclonal, iar

procesele de convec¡ie termicå mult diminuate. Minimul de precipita¡ii

apare în luna ianuarie când, în medie cad peste 35,3 mm.

Spa¡ial, regimul precipita¡iilor prezintå o serie de particularitå¡i

legate de circula¡ia generalå a maselor de aer ¿i de cadrul natural. Astfel,

precipita¡iile anuale ¿i lunare scad de la nord la sud, ca urmare a descår-

cårii maselor de aer umed oceanic pe direc¡ia amintitå ¿i totodatå a scåderii

altitudinilor reliefului.

În semestrul rece al anului precipita¡iile cad adesea sub formå de

zåpadå, iar stratul astfel format reprezintå o rezervå importantå de apå. Acest

strat acoperå solul, mai mult sau mai pu¡in uniform, în func¡ie de viteza ¿i

80

direc¡ia vântului precum ¿i de al¡i factori. Stratul de zåpadå se define¿te prin

grosime, caracterul a¿ezårii ¿i prin structura sa. În zona montanå este ex-

cluså uniformitatea stratului de zåpadå, deoarece aici ac¡ioneazå efectul di-

rect al vântului în timpul ninsorii. Durata stratului de zåpadå este direct

propor¡ionalå cu numårul zilelor cu precipita¡ii solide, cantitatea lor, per-

sisten¡a temperaturii scåzute a aerului ¿i solului. Prima zi cu zåpadå apare

înainte de luna noiembrie. Apari¡ia primului strat de zåpadå este legatå de

regimul circula¡iei generale a maselor de aer ¿i de altitudinea absolutå, ca

factor local.

În general, numårul mediu de zile cu precipita¡ii sub formå de nin-

soare, lapovi¡å ¿i måzåriche oscileazå între 37 ¿i 53 pe an. Grosimea medie

a stratului de zåpadå reflectå legåtura dintre cantitå¡ile de zåpadå cåzute,

regimul termic al aerului, expozi¡ia versan¡ilor, gradul de acoperire cu på-

duri etc.

Perioada de sfâr¿it a iernii ¿i de început a primåverii este cea în

care se atinge atât grosimea cea mai mare a stratului de zåpadå cumulat,

cât ¿i cea mai mare rezervå de apå provenitå prin topirea acestuia. În se-

mestrul rece al anului precipita¡iile sunt sub formå solidå – zåpadå – stratul

depus reprezentând o rezervå de apå apreaciabilå. Numårul mediu anual cu

ninsoare ¿i strat de zåpadå variazå foarte mult în func¡ie de condi¡iile locale

¿i de circula¡ie.

HIDROGRAFIA

Re¡eaua hidrograficå din masivul Siriu este tributarå râului Buzåu,

care adunå apele pâraielor care coboarå de pe culmile cele mai înalte. Din-

81

tre pâraiele cu bazinele cele mai extinse men¡ionåm: Izvorul Negru ¿i Bradu

la est, Mreaja, Milea, Siriu Mare ¿i Vâna Målâei la sud ¿i Manea, Urlåtoarea

Mare ¿i Urlåtoarea Micå la nord.

La obâr¿ie våile au înfå¡i¿are semicircularå, cu un curs de apå

destul de efemer. Primåvara sau dupå aversele de varå, ele sunt mai active

¿i formeazå, treptat, în aval, cursuri tumultoase ce transportå volume mari

de rocå.

Scurgerea cea mai bogatå se constatå începând de la finele lunii

aprilie ¿i pânå în iunie (peste 50% din scurgerea medie anualå). În acest

interval se înregistreazå valori maxime (datoritå topirii zåpezii sau a ploilor

bogate sub formå de averse) care dau debite foarte ridicate. Valorile cele

mai scåzute sunt înregistrate toamna (sub 13,3%). Vara scurgerea se

men¡ine oarecum ridicatå (25%). Scurgerea medie lunarå prezintå o varia¡ie

mai mare, înregistrând mai fidel influen¡a factorilor locali. Lunile de primå-

varå au valorile cele mai ridicate. Valorile minime ale scurgerii coincid cu

luna august. Scurgerea minimå se întâlne¿te în douå perioade distincte:

una vara ¿i alta iarna. În ambele perioade, râurile au o alimentare exclusiv

subteranå.

Scurgerea maximå se înregistreazå în intervalul aprilie-noiembrie

i se manifestå sub formå de „undå“, relativ scurtå, în cadrul viiturii de varå

sau de toamnå, nedurând mai mult de 4-5 zile. Particularitå¡ile reliefului, ca

¿i gradul ridicat al despåduririlor fac ca scurgerea maximå, concretizatå prin

viituri, så constituie un element hidrologic deosebit de important. Lunile

iulie ¿i noiembrie sunt cele mai bogate în viituri. Ele se datoreazå ploilor

abundente de la sfâr¿itul primåverii ¿i începutul verii ¿i topirii întârziate a

zåpezilor; în noiembrie, viiturile sunt impuse de începutul sezonului ploios.

De scurgerea maximå sunt legate inunda¡iile foarte frecvente de pe Buzåu.

82

Regimul termic ¿i de înghe¡ al râurilor urmeazå, în general,

desfå¿urarea temperaturilor aerului. Temperaturile medii lunare cele mai

ridicate au fost înregistrate în lunile iulie ¿i august , iar cele mai coborâte în

ianuarie ¿i februarie.

În ceea ce prive¿te fenomenele de înghe¡, data cea mai timpurie

de apari¡ie a lor se înregistreazå în prima decadå a lunii noiembrie, iar cea

mai târzie în ultima decadå a lunii martie. Dintre aceste fenomene, mai

frecvente sunt podul de ghea¡å la mal ¿i sloiurile. Durata medie a podului

de ghea¡å este de 25-60 zile. Durata maximå de men¡inere a ghe¡ei la mal

¿i a sloiurilor, atât în perioada dinaintea podului de ghea¡å, cât ¿i dupå el,

este de 20-50 zile.

Regimul hidrologic al râurilor este determinat, în principal, de

structura geologicå ¿i de climat. Prezen¡a gresiilor, marnelor, argilelor,

nisipurilor, loessurilor, a benzilor de sare ¿i gips determinå apari¡ia, în apele

râurilor, a anumitor såruri solubile ¿i a unor suspensii minerale. În pe-

rioadele secetoase se înregistreazå o cre¿tere a mineralizårii apelor, iar în

cele ploioase precipita¡iile produc o eroziune puternicå a solurilor, fapt ce in-

fluen¡eazå negativ calitatea apelor.

De asemenea, se constatå o cre¿tere a mineralizårii apelor în

func¡ie de treapta de relief: în zona de munte, apele au un caracter sulfatat-

bicarbonatat, cu mineralizare mijlocie. O notå aparte o då izvorul sulfuros de

la Båile Siriu, a cårui apå are o temperaturå în jur de 310C.

Pe platourile aflate la 1400 m altitudine, izvoarele se întâlnesc rar,

fie la baza vârfurilor sau crestelor care le dominå (Bocârnea pe clina nordicå,

Målâia în est ¿i vest) fie la mijlocul våiugilor care le fragmenteazå (Bradul).

Pe aceste platouri sunt frecvente, în schimb, ochiurile de apå ¿i mici

suprafe¡e mlå¿tinoase.

83

Hidrografia masivului este întregitå de prezen¡a lacurilor, dintre

care cele mai numeroase ¿i mai bine reprezentate sunt lacurile naturale.

Existen¡a lacurilor naturale este condi¡ionatå de cantitatea de apå intratå ¿i

respectiv ie¿itå din cuveta lacustrå într-o anumitå perioadå de timp. La for-

marea lor au contribuit numero¿i factori, dintre care cei mai importan¡i sunt:

procesele fluviale, climatul, varietatea petrograficå a rocilor, alunecårile de

teren ¿i altele.

Lacul Vulturilor, aflat la est de culmea Målâia, la o altitudine de 1420

m, are o suprafa¡å de 1 ha, o adâncime maximå de 2 m ¿i este alimentat din

ploi ¿i din izvoarele de la baza grohoti¿ului. El este lipsit de vegeta¡ie ¿i este

situat în spatele unor valuri de grohoti¿ vechi acumulat aici în timpul pleisto-

cenului superior, când pe marile înål¡imi carpatice dominau ghe¡arii, iar aici

procesele de înghe¡-dezghe¡. Pe latura de vest, la poalele culmii Målîia, se

gåse¿te o manta de grohoti¿uri, ele reprezentând depozitul în care se can-

toneazå însemnate cantitå¡i de apå ce asigurå alimentarea lacului.

În apropierea Lacului Vulturilor, la nord de el, la o altitudine de

1450 m, existå o microdepresiune cunoscutå sub numele de Lacul Sec; de

formå sinonimå cu cel al Vulturilor, cu o suprafa¡å de 2,5 ha ¿i acoperitå

aproape în întregime cu vegeta¡ie, påstrând doar în partea de nord-vest

câteva ochiuri de apå. Prezintå mici ochiuri de apå, adânci de 10-20 cm,

alimentate din ploi ¿i mai pu¡in din izvoarele de la poalele culmii Målâia.

Mla¿tina s-a dezvoltat prin colmatarea, în special cu Sphagnum, a unui lac

de adâncime micå.

În Masivul Siriu mai existå câteva ochiuri de apå între valurile de

alunecare. De asemenea, existå urme ce atestå existen¡a în trecut a unor

lacuri de baraj natural pe Våile Mreaja ¿i Siriu (în amonte de Prigonu) care,

ulterior, au fost drenate.

84

De asemenea, pe Valea Mreaja (afluent al Siriului), pe râul Buzåu

(în amonte de Siriu Båi) se întâlnesc lacuri de baraj natural formate prin

surpare ¿i alunecare, dar cu o existen¡å efemerå. Acestea iau na¿tere prin

alunecarea unei pår¡i dintr-un versant în albia minorå a râului, blocând-o

par¡ial sau total. În cazul barårii par¡iale (peste 75% din albia minorå) apar

numai procese locale de låcuire.

Unul dintre cele mai mari ¿i mai semnificative lacuri antropice din

aceastå zonå este cel de la Siriu. În anul 1974, în cadrul grupului de ªantiere

Moldova din cadrul TCH Bucure¿ti se înfiin¡eazå ªantierul „Acumularea

Siriu“ pentru lucrårile de amenajare complexå a râului Buzåu.

SOLUL

Prin pozi¡ia sa geograficå, bazinul hidrografic al râului Buzåu se

situeazå în cadrul ariei de contact dintre domeniul pedogeografic central-

european ¿i cel est-european, situa¡ie reflectatå în distribu¡ia zonalå a

solurilor. Varietatea ¿i complexitatea reliefului ¿i tipurile de vegeta¡ie au de-

terminat trecerea de la zonalitatea latitudinalå a solurilor la desfå¿urarea lor

etajatå.

Totodatå, interven¡ia antropicå în ultimele secole a dus la puter-

nice modificari ale caracterelor morfologice ¿i chimice ale solurilor ¿i une-

ori chiar la completa lor înlåturare prin eroziune.

¥n repartizarea solurilor, factorul determinant îl constituie treptele

de relief. Ceilal¡i factori naturali, îndeosebi roca, imprimå anumite caractere

pe fondul general al distribu¡iei impuse de relief. Solurile treptei montane

sunt reprezentative prin podzoluri humico-feriluviale ¿i soluri brune argilo-

85

humice iar în locurile acoperite cu paji¿ti apar solurile brune ¿i brun acide

de paji¿te.

În Masivul Siriu, influen¡ele bioclimatice sunt deosebit de puter-

nice în aria pådurilor de conifere ¿i a paji¿tilor secundare. Aici, umiditatea

accentuatå ¿i temperaturile scåzute fac ca descompunerea masei organice

så se realizeze mai greu, iar humusul rezultat så aibå o aciditate puternicå.

Pe pantele accentuate se dezvoltå solurile brune acide, pe când în locurile

pu¡in înclinate, care permit men¡inerea umezelii ¿i chiar dezvoltarea de

sfagnete, apar podzoluri de destruc¡ie cu mult humus brut. Vegeta¡ia na tu-

ralå de pe solurile brune acide este reprezentatå de påduri de molid, molid-

brad ¿i fag înso¡itå de o vegeta¡ie ierboaså acidofilå. Cea mai mare parte a

resturilor organice nu sunt descompuse complet, ele fiind acumulate sunb

formå de humus brut. Textura solului este grosierå-mijlocie, ne diferen¡iatå

pe profil. Fertilitatea este mai scåzutå decât a solurilor din aceastå claså

(clasa cambisoluri), fiind utilizate în silviculturå ¿i ca paji¿ti alpine. La alti-

tudini mai mici (corespunzåtoare pådurilor de fag, fag ¿i rå¿inoase) inter-

vine ca factor important ¿i roca.

Pe versan¡ii nordici ¿i ai våilor înguste, acidificarea este mai ac-

centuatå. Solurile brune acide mezobazice s-au format în principal pe roci

precum conglomeratele, gresiile, depozitele de pantå rezultate din deza-

gregarea ¿i alterarea unor roci metamorfice bazice. S-au format sub påduri

de gorun, fag-gorun, fag sau fag-rå¿inoase ¿i cu o bogatå vegeta¡ie ierboaså

neacidofilå. Textura acestui sol este de obicei mijlocie, nediferen¡iatå pe

profil, având proprietå¡i hidro-fizice bune. Datoritå acestor însu¿iri ele pre -

zintå o fertilitate naturalå bunå, având folosin¡e variate, precum planta¡ii cu

pomi fructiferi. În general rocile pe care au evoluat aceste soluri sunt bo-

gate în calciu sau alte elemente bazice. Pe deluviile de alunecare se dezvoltå

86

soluri brune, în diferite grade de gelizare, iar în luncile râurilor principale

(Buzåu, Siriu), soluri aluviale. Pe bârnele structurale din Siriu ¿i în zona

râpelor de desprindere a alunecårilor se individualizeazå litosoluri. În cazul

litosolurilor, datoritå prezen¡ei rocii consolidate la suprafa¡å solificarea este

slabå, formându-se un profil scurt. La aceste soluri nu se poate vorbi de

structurå ¿i texturå decât dacå au orizontul superior mai bine reprezentat.

Prezen¡a rocii foarte aproape de suprafa¡å determinå o capacitate reduså

de înmagazinare a apei. Con¡inutul solului în humus este foarte sårac, pe

ele fiind întâlnite paji¿ti cu productivitate slabå.

Solurile brune podzolite ¿i podzolurile argilo-iluviale sunt legate

de ¿isturile argiloase sau marnoase din forma¡iunile fli¿ului; de aceea alå-

turi de aceste soluri se gåsesc soluri gelice, brune gelice ¿i regosoluri, pe

suprafe¡ele vålurite de alunecåri. Solurile brune gålbui ¿i mai ales brune

acide sunt legate de stratele grezoase sau conglomeratice, poroase ¿i rela-

tiv acide. Alåturi de aceste soluri evoluate se gåsesc ¿i soluri tinere,

regosoluri ¿i mai ales litosoluri, ¿i chiar roca la zi, pe întinderi apreciabile.

VEGETAºIA CARACTERISTICÅ

Etajul subalpin din masivul Siriu, este caracterizat, în cazul culmii

Målâia, de tufi¿uri întinse ¿i dese de afin (Vaccinium myrtillus), meri¿or (Vac�

cinium vitis�idaea) pe versan¡ii nordici, de cele cu ienupår (Juniperus com�

munis alpina) pe cele sudice ¿i sud-estice ¿i de cele cu arin (Alnus viridis) pe

versan¡ii estici, abrup¡i ¿i umezi. Versan¡ii sudici, par¡ial pietro¿i, sunt

acoperi¡i cu paji¿ti de påiu¿ (Festuca ovina sudetia), Bellardiochloa violacea ¿i,

cu totul surprinzåtor, de stânjenel de munte (Iris ruthenica).

87

Abrupturile stâncoase sunt dominate de påiu¿ul de stâncå (Fes�

tuca rupicola saxatilis) iar locurile plane, cu altitudini mai mici, de påiu¿ul

ro¿u (Festuca rubra commutata) ¿i iarba câmpului (Agrotis capillaris) în

amestec cu ¡epo¿ica (Nardus stricta).

Pe versan¡ii domoli s-a instalat pådurea de molid (Picea abies), iar

dintre speciile erbacee caracteristice acestui etaj amintim: brådi¿orul (Ly�

copodium selago, Lycopodium clavatum), degetår¡ul (Soldanella hungarica),

clopo¡eii (Campanula patula, Campanula abietina), peri¿orul (Pirola uniflora).

Altitudinal, situa¡ia se prezintå astfel:

a) Etajul fagului, de la apa Buzåului (cca 600 m) pânå la 1250-

1300 m.

Sunt fågete pure (Dealul Scurt, Plaiul Crasnei, Fe¡ele Målâiei) ¿i in-

sular în amestec cu bradul sau cu molidul ¿i mesteacånul. Speciile erbacee

sunt: Euphorbia amyadoloides, Rubus hirtus, Mycelis muralis, Galium odora�

tum, Allium ursinum, Anemone ranunculoides, Mercurialis perennis, Symphytum

cordatum.

b) Etajul molidului apare ca o bandå îngustå care începe la Col¡ii

Balei, înconjoarå masivul pe latura nordicå ¿i ajunge pe cea vesticå pânå pe

Muchia Bradului. Aceastå bandå este cuprinså între cotele 1250 ¿i 1350m

(coada Golului), 1550 m (nordul vârfului Bocârnea). Pe versantul sudic,

molidi¿ul se gåse¿te insular pe unele dâmburi, cum ar fi cel din Piciorul

Balei (S-V). Dintre speciile erbacee caracteristice amintim: Huperzia selago,

Lycopodium clavatum, Soldanella hungarica, Campanula patula abientina, Mo �

ne ses uniflora. La limita superioarå întâlnim Vaccinium myrtillus. Stratul de

mu¿chi este reprezentat prin: Hylocomium splendens, Dicranium scoparium,

Polytrichum formosum, Polytrichum gracile, Pogonatum urnigerum, Mnium un�

88

dulatum. Poienile care se gåsesc în cadrul acestui etaj sunt alcåtuite din Fes�

tuca rubra, Agrostis capillaris ¿i uneori Poa chaixii.

c) Etajul tufåri¿urilor este caracterizat de tufåri¿uri întinse ¿i dese de

Vaccinium myrtillus ¿i Vaccinium vitis�idaea pe versan¡ii nordici, de cele cu Ju�

niperus comunis alpina, pe cele sudice ¿i sud-estice ¿i de cele cu Alnus viridis

pe versan¡ii estici. Versan¡ii sudici, par¡ial pietro¿i, sunt acoperi¡i de paji¿ti

cu Festuca ovina sudetica, Bellardiochloa violacea ¿i Iris ruthenica.

În compozi¡ia floristicå a tinovului Lacul Sec, alåturi de speciile de

mu¿chi de turbå (Sphagnum nemoreum, Sphagnum warnstorffi) apar frecvent

rogozul (Carex stellulata), cinci degete (Potentilla erecta), rugina (Juncus alpi�

nus), ¿opârli¡a albå (Parnassia palustris), ¡epo¿ica (Nardus stricta), påiu¿ul

(Festuca ovina sudetia, Festuca rubra commutata) ¿i chiar specii lemnoase ca:

afinul (Vaccinium myrtillus), meri¿orul (Vaccinium vitis�idaea), ienupårul (Ju�

niperus communis alpina), coacåzul (Bruckenthalia spiculifolia).

Vegeta¡ia alcåtuitå mai ales din briofite ¿i ciperacee este deosebit

de interesantå, conservând câteva specii rare ca: rugina (Juncus alpinus),

trifoi¿tea (Menyanthes trifoliata), roua cerului (Drosera rotundifolia), bum-

båcåri¡a (Eriophorum gracile vaginatum) etc.

FAUNA

Mamifere: lupul (Canis lupus), ursul brun (Ursus arctos), râsul (Lynx

lynx), nevåstuica (Mustela nivalis), vulpea (Vulpes vulpes), capra neagrå (Rup�

icapra rupicapra), mistre¡ul (Sus scrofa),

Påsåri: vulturul auriu (Aquila chrysaetos), coco¿ul de munte (Tetrao

urogallus), ierunca (Bonasa bonasia), ciocnitoarea de munte (Picoides tri�

89

dactylus), creste¡ul cenuiu (Porzana parva), au¿elul sprâncenat (Regulus ig�

nicapillus),

Reptile: vipera neagrå (Vipera berus),

Amfibieni: tritonul cu creastå (Triturus cristatus) care este cea mai

mare specie de triton din România ¿i buhaiul de baltå cu burta galbenå

(Bombina variegata),

Pe¿ti: petrocul (Gobio uranoscopus), mreana vânåtå (Barbus meri �

donalis) ¿i zglåvocul (Cottus gobio).

90

OBIECTIVELE DE CONSERVARE

DIN ROSCI0229 SIRIU

Obiectivele de conservare sunt reprezentate de habitatele naturale

¿i speciile de interes european existente în aria naturalå

HABITATE NATURALE

Tipul de habitat 9110 Påduri de fag de tip Luzulo�Fagetum acoperå

cca. 30 % din suprafa¡a sitului.

Structurå:

stratul arborilor: fag (Fagus sylvatica)

stratul arbu¿tilor: relativ slab dezvoltat: soc (Sambucus sp.), mur

(Rubus hirtus), alun (Corylus avelana)

stratul ierburilor ¿i sub-arbu¿tilor: påiu¿ de munte (Festuca dry�

meia), målaiul cucului (Luzula luzuloides)

Tipul de habitat 9180* Påduri de Tilio�Acerion apare pe versan¡i

abrup¡i, grohoti¿uri ¿i ravene pe suprafe¡e mici, adeseori sub 1 ha, sau chiar

sub 1000 m2. Alte specii caracteristice acestui tip de habitat – ulmul de

munte, frasinul, teiul de deal, teiul cu frunzå mare – apar doar diseminat.

Structurå:

stratul arborilor: paltin de munte (Acer pseudoplatanus), ulm de

munte (Ulmus glabra), cu pu¡ine exemplare de fag (Fagus sylvatica ssp. syl�

vatica), uneori brad (Abies alba), molid (Picea abies)

91

stratul arbu¿tilor: relativ slab dezvoltat: soc (Sambucus sp.), mur

(Rubus hirtus), alun (Corylus avelana), salba moale (Euonymus europaea)

stratul ierburilor ¿i sub-arbu¿tilor: dominat de lopå¡ea (Lunaria re�

diviva), cu multe ferigi ¿i specii ale florei de mull

Tipul de habitat 91E0* Påduri aluviale cu Alnus glutinosa ¿i Fraxinus

excelsior (Alno�Padion, Alnion incanae, Salicion albae) apare pe cca. 15-20 ha,

în suprafe¡e mici, amonte de confluen¡a cu pârâul Urlåtoarea, la confluen¡a

pârâului Metcului cu râul Buzåu.

Structurå:

stratul arborilor: anin alb (Alnus incana) sau cu pu¡in amestec de

molid (Picea abies), brad (Abies alba), fag (Fagus sylvatica); are acoperire de

80-100% ¿i înål¡imi de 15-25 m la 50 de ani.

stratul arbu¿tilor: lipse¿te sau este slab dezvoltat, compus din sal-

cie (Salix triandra), alun (Corylus avellana)

stratul ierburilor ¿i subarbu¿tilor: obi¿nuit puternic dezvoltat,

do mi nat de Petasites albus ¿i Telekia speciosa.

Tipul de habitat 91V0 Påduri dacice de fag (Symphyto�Fagion) este

cel mai bine reprezentat habitat forestier la nivelul sitului, de¡inând aproxi-

mativ 46 % din suprafa¡a sitului.

Structurå:

stratul arborilor: constituit predominat din fag (Fagus sylvatica ssp.

sylvatica), sau în amestec cu brad (Abies alba) ¿i/sau molid (Picea abies), paltin

de munte (Acer pseudoplatanus), ulm de munte (Ulmus glabra); are acoperire

92

mare (80 – 100%) ¿i înål¡imi de 30 – 40 m la 100 de ani. În unele sta¡iuni de

bonitate superioarå molidul ¿i bradul realizeazå peste 50 m înål¡ime.

stratul arbu¿tilor: lipse¿te sau este slab dezvoltat din cauza um-

brei; rare exemplare de Daphne mezereum, Sambucus nigra, S. racemosa, Cory�

lus avellana, Lonicera xylosteum, Spiraea chamaedrifolia.

stratul ierburilor ¿i subarbu¿tilor: dezvoltat variabil în func¡ie de

umbrire, poate lipsi în cazul stratului de arbori foarte închis (fågete nude);

în general înså bogat în specii ale ,,florei de mull“ având ca elemente

caracteristice speciile carpatice Symphytum cordatum, Dentaria glandulosa,

Pulmonaria rubra; pe versan¡ii umbri¡i cu microclimå mai umedå poate

domina Rubus hirtus.

Tipul de habitat 9410 Påduri acidofile de Picea abies din

regiunea montanå (Vaccinio�Piceetea) de¡ine cca. 0,03 % din suprafa¡a

sitului. Acest tip de habitat apare sub forma unei benzi înguste, cu mici

discontinuitå¡i, la limita cu golul alpin, în partea nordicå ¿i nord-esticå a

masivului Siriu, începând de sub Vârful Bradului, la vest, pânå sub Vâr-

ful Col¡ii Babei.

Structurå:

stratul arborilor: molid (Picea abies)

stratul arbu¿tilor: relativ slab dezvoltat: slab dezvoltat – exemplare

rare de scoru¿ (Sorbus aucuparia), soc (Sambucus sp.), coacåz de stâncå

(Ribes petraeum), caprifoi negru (Lonicera nigra), piperul lupului (Daphne me�

zereum), mur (Rubus idaeus), cununi¡a (Spiraea chamaedrifolia)

stratul ierburilor ¿i sub-arbu¿tilor: Oxalis acetosella, Vaccinium myr�

tillus ¿i Oxalis acetosalla sau Polytrichum sp

93

Tipul de habitat 4060 Tufåri¿uri alpine ¿i boreale – ocupå suprafe¡e

foarte întinse în etajul subalpin

Structurå: Fitocenoza este edificatå mai ales de specii arcto-alpine

¿i circumpolare, speciile carpatice fiind bine reprezentate. Sunt specii oli-

goterme, mezo-xerofile, oligotrofe, acidifile.

Speciile edificatoare pot fi: ienupårul (Juniperus sp), Bruckenthalia

spiculifolia sau afinul (Vaccinium myrtillus) ¿i meri¿orul (Vaccinium vitis idaea).

Pe versan¡ii ce înconjoarå Lacul Vulturilor, specia Juniperus sibirica

este mai bine reprezentatå. Prezen¡a cu o acoperire destul de mare a speci-

ilor Nardus stricta, Deschampsia caespitosa si Rumex alpinus, indicå faptul ca

în trecut aceastå zonå a fost intens på¿unatå. În unele zone, tufåri¿urile

subalpine încep så fie invadate de molid (Picea abies). ¥n condi¡iile incålzirii

climatice preconizate, reducerea pânå la dispari¡ie a på¿unatului, ar putea

afecta în mod negativ existen¡a acestui tip de habitat, permi¡ând instalarea

pådurii de molid. Specii ca Nardus stricta nu sunt afectate în prezent de

suprapå¿unat.

Tipul de habitat 6430 Comunitå¡i de lizierå cu ierburi înalte higro-

file de la nivelul câmpiilor, pânå la cel montan ¿i alpin - frecvent întâlnit în

Siriu, fiind identificat, la liziera pådurii (pe drumul forestier spre Lacul Sec,

Valea Crasna, Valea Izvorului Negru etc.)

Structurå: comunitå¡i higrofile ¿i nitrofile de ierburi înalte, de-a lun-

gul cursurilor de apå ¿i lizierelor forestiere (Senecion fluviatilis, Aegopodion po�

dagrariae, Convolvulion sepium, Filipendulion) ¿i comunitå¡i de ierburi perene

înalte higrofile din etajul montan pânå în cel alpin, apar¡inând clasei Betulo�

Adenostyletea.

94

Tipul de habitat 7110* Turbårii active - întâlnit în Siriu în zona nu-

mitå „Lacul Sec“.

Structura: sunt raportate acestui habitat mezo-oligotrof, fito-

cenozele acidofile realizate de Eriophorum vaginatum împreunå cu diverse

specii de Sphagnum: Sphagnum fallax ¿i Sphagnum magellanicum. Stratul ar-

borescent, în care men¡ionåm prezen¡a, în unele sta¡iuni, a speciei Pinus

mugo. Stratul ierbos: caracterul de mezo-oligotrofie al grupårii este dat de

prezen¡a în structura cenozelor a speciei Caricetalia nigrae.

SPECIILE DE FLORÅ

Clopo¡ei (Campanula serrata)

Biologie: Specie perenå, înål¡imea indivizilor variazå de la 20 la 60

de cm, înflore¿te în lunile iulie – septembrie. Florile cu petale de culoare

mov-violet.

Ecologie: Råspândire – Frecventå, specie întâlnitå de la subetajul

fagului pânå la cel alpin, prezentå în paji¿ti ¿i tufåri¿uri.

În Mun¡ii Siriu este o specie frecventå, abundentå ca efective

po pula¡ionale aflate într-o stare de conservare bunå, popula¡ii ce acoperå în-

tregul gol alpin coborând ¿i în zonele înierbate dintre habitatele forestiere.

Stânjenel (Iris aphylla ssp. hungarica)

Biologie: Specie perenå, înål¡imea indivizilor variazå de la 15 la 35

de cm, înflore¿te în lunile mai –iunie. Florile sunt de culoare mov.

Ecologie: Råspândire - Specie sporadicå întâlnitå de la zona pådu-

rilor de stejar la subetajul fagului la cel boreal(al molidului), prezentå în

paji¿ti însorite.

95

Exemplarele popula¡iilor de stânjenel se gåsesc la grani¡a paji¿tii

alpine cu pådurea de conifere ¿i pe ¿isturile stratificate acoperite cu nardete.

SPECIILE DE FAUNÅ

MAMIFERE

Râsul (Lynx lynx)

Descriere: are membrele posterioare puternice ¿i groase, mai lungi

decât cele anterioare, iar profilul corpului, împreunå cu membrele se pot

înscrie într-o formå de påtrat, coada påroaså ¿i groaså, cu vârful bont ¿i în-

totdeauna scurt (aproximativ ¼ din lungimea corpului). Capul este sferic,

iar zona facialå apare turtitå, din cauza perilor lungi de pe obraji, mai ales

în timpul iernii, când sunt adevåra¡i favori¡i, de la urechi pânå sub bårbie.

Urechile mari, cu bazele late ¿i cu vârfurile ascu¡ite, pe acestea existând câte

un smoc de peri drep¡i, negri, lungi de aproximativ 5 mm, dând râsului o

înfå¡i¿are caracteristicå.

Tålpile sunt late, adaptate la mersul pe zåpadå. Ghearele mem-

brelor anterioare sunt mari, puternic curbate ¿i turtite lateral; cele ale mem-

brelor posterioare sunt ¿i ele puternic curbate, ca adaptare la cå¡åratul în

arbori.

Råspândire geograficå (areal de distribu¡ie): râsul tråie¿te în zo-

nele montane, împådurite din nordul ¿i centrul Europei, par¡ial în Orientul

Apropiat ¿i mai extins în America de Nord.

Habitat caracteristic: pådurile cu arbori înal¡i oferå râsului adåpos-

turile preferate pentru odihna din timpul zilei; seara iese din culcu¿uri, pen-

tru a-¿i vâna pråzile. Între condi¡iile necesare existen¡ei râsului sunt:

96

– disponibilitatea hranei: påsåri, apoi iepuri, vulpi, cerbi, cåprioare,

capre negre;

– versan¡i stânco¿i, inaccesibili omului; arbori înal¡i ¿i alte elemente

„de fortifica¡ii“, din care râsul poate scåpa cu u¿urin¡å în caz de pericol ¿i în

care så-¿i poatå cre¿te în lini¿te, puii;

– existen¡a straturilor de zåpadå de 40 – 50 cm înål¡ime; la zåpezi

mai înalte trebuie ca acestea så fie compacte sau acoperite cu crustå de

ghea¡å care så suporte greutatea animalului, fårå a se scufunda ¿i bloca în

zåpadå.

Hrana: coco¿i de munte ¿i de mesteacån, ierunci, ciocånitori

negre, mierle, alunari, sturzi de iarnå), iepuri, veveri¡e, vulpi, bursuci, ciute

¿i pui de cerbi, de cåprioarå. Nu ezitå så prindå ¿oareci de zåpadå, chi¡cani

¿i chiar påstråvi. Dacå nu gåse¿te vânat sålbatic, atacå vi¡ei, oi, capre, pisici

domestice ¿i cu toate cå se considerå cå se hråne¿te numai cu pråzi vii, la

foame mare consumå ¿i cadavre.

Teritorialitatea: Pe de o parte, bel¿ugul sau såråcia hranei, iar pe de

altå parte – mårimea popula¡iei (numårul de râ¿i) dintr-o anumitå zonå, de-

terminå ¿i mårimea teritoriilor individuale. Cu cât zåpada este mai denså

sau este acoperitå cu o crustå de ghea¡å, cu atât deplasårile râ¿ilor sunt pe

distan¡e mai mari ¿i invers, cu cât zåpada este mai afânatå, animalele pot

fi acoperite sau ocupå un teritoriu foarte mic, încât de cele mai multe ori

suferå de foame.

În zonele cu numeroase pråzi, râ¿ii devin mai mult sau mai pu¡in se-

dentari, deplasårile lor fiind pe acelea¿i rute, pe care le parcurg o datå la 7 – 10

zile, iar întregul teritoriu individual este controlat o datå la 15 – 30 de zile. Du-

rata mai mare în controale este pentru zonele montane, cu terenuri acciden-

tate, cu versan¡i abrup¡i, dar mai este determinatå ¿i de abunden¡a pråzilor.

97

De obicei, potecile râ¿ilor pe la marginea dintre trupurile de påduri

¿i tåieturile rase, pe la limita dintre påduri ¿i mla¿tini sau tåuri, perimetral po-

ienilor ¿i de-a lungul crestelor stâncoase. Când ies la vânarea de pråzi se

a¿eazå din timp în timp la pândå, pe o stâncå, pe un trunchi sau pe orice

forma¡iune mai înaltå, de pe vârful cåreia pot supraveghea zonele înconju -

råtoare. Aceste obiceiuri sunt cunoscute de vânåtori, iar braconierii instaleazå

capcane exact în asemenea locuri vizitate de râ¿i, pentru a-¿i pândi pråzile.

Adåposturi: Râ¿ii tråiesc în familii, cel mai frecvent fiind våzute fe-

melele cu pui, iar masculii – în imediata apropiere. Puii sunt crescu¡i în lo-

curi tainice din adâncul pådurilor compacte, de foioase, de conifere sau în

amestec, cu arbori înal¡i ¿i substrat stâncos sau în pâlcuri de påduri încon-

jurate de mla¿tini. Culcu¿ul este plasat pe sub rådåcinile arborilor, pe sub

lespezi de piatrå sau chiar în vizuinile abandonate de vulpi ¿i bursuci. Uneori

se adåpostesc în scorburile trunchiurlor doborâte sau în fisuri de stânci. Ase-

menea culcu¿uri sunt cåptu¿ite cu ierburi uscate, cu penele unor påsåri care

le-au cåzut pradå, cu fire de lânå ¿i cu mu¿chi de påmânt.

La vârsta de 2–3 luni a puilor, familia de râ¿i abandoneazå culcu¿ul

în care i-a crescut ¿i ie¿ind în cåutarea de hranå, se opresc la låsarea serii,

în culcu¿uri temporare, de obicei situate în locuri mai înalte, cu bunå vizi-

bilitate în jur ¿i foarte rar intrå pe sub stânci, pe sub trunchiuri sau în vizui-

nele påråsite de vulpi ¿i bursuci.

Ritmul diurn de activitate: Râ¿ii sunt de regulå activi dupå asfin¡itul

soarelui, dar în perioada de reproducere ¿i de cre¿tere a puilor, precum ¿i

atunci când hrana este pu¡inå, ies în cåutarea pråzilor ¿i în timpul zilei, frec-

vent fiind våzu¡i diminea¡a devreme ¿i cu 30 – 60 minute înainte de asfin¡it.

Râ¿ii nu vâneazå pe viscol, în timpul ploilor sau pe cea¡å deaså.

Sunt precau¡i, dar ¿i impruden¡i. De¿i în general evitå cursurile de apå, a

98

fost våzut cum în timpul verii se aruncå så înoate pentru a traversa râurile.

De obicei nu se tem de prezen¡a omului, deseori fiind våzu¡i cum se de-

plaseazå paralel cu pârtiile de ski sau de-a lungul ¿oselelor ¿i chiar intrând

în localitå¡i. Are un excelent sim¡ al auzului, fo¿netul pin pådure al unui ie-

pure putând fi auzit de la 50 – 60 m depårtare. Sim¡urile våzului ¿i al miro-

sului sunt ¿i ele bine dezvoltate; este gre¿itå pårerea unor vânåtori care

sus¡in cå râsul nu are sim¡ al mirosului. Cu ajutorul mirosului ia urmele

pråzilor ¿i când aceste urme sunt pierdute, tot cu sim¡ul mirosului le re-

descoperå. Cu toate acestea este adevårat cå sim¡urile våzului ¿i mirosului

sunt mai pu¡in dezvoltate decât la vulpi ¿i lupi.

Reproducerea ¿i cre¿terea puilor: În perioada reproducerii (fe-

bruarie – martie), râ¿ii nu se hrånesc. Pe lângå îngrijirea puilor, mama în-

depårteazå de la culcu¿ul puilor alte animale (în primul rând câinii), dar

påråse¿te puii dacå î¿i face apari¡ia omul. La vârsta de trei luni, puii încep så

iaså din culcu¿, înso¡i¡i de mamå. Nåpârlesc de douå ori pe an: primåvara

¿i toamna.

Ritmul de cre¿tere al puilor este rapid, încât la vârsta de un an ating

greutatea de 13 – 14 kg; în captivitate înså pot atinge greutatea de 30 kg la

aceea¿i vârstå. Maturitatea sexualå este atinså în al doilea an de via¡å. Lon-

gevitatea este de 25 de ani.

Du¿mani: Numai lupii. De obicei unde existå lupi nu existå râ¿i.

Puii de râs pot fi ataca¡i de vulpi, vulturi, ace¿tia din urmå fiind ¿i concu-

ren¡ii râ¿ilor adul¡i, la hranå.

Ursul-brun (Ursus arctos)

Descriere: Este un mamifer masiv, care pare greoi, dar corpul lui

este bine propor¡ionat; pare greoi din cauza mi¿cårilor lui lente, fårå grabå.

99

Ursul este un animal tipic de pådure montanå, preferându-le pe cele de

conifere; în afara României tråie¿te ¿i în zonele de tundrå. Are råspândirea

cea mai largå, din Europa pânå în Asia ¿i pe continentul nord-american. În

Europa, multe popula¡ii de urs tråiesc izolate, având un numår mic de indi-

vizi; de exemplu în întreaga Austrie existå doar ¿apte ur¿i.

Areal: Ursul brun este specia de urside cu cea mai largå distribu¡ie.

În ultimii 500 de ani a dispårut din Algeria, Belgia, Danemarca, Egipt,

Elve¡ia, Germania, Ungaria, Irlanda, Iordania, Israel, Liban, Liechtenstein,

Lituania, Luxemburg, Mexic, Moldova, Maroc, Monaco, Olanda, Portugalia,

San Marino, Tunisia, Marea Britanie, Siria ¿i Vatican.

Habitat: este un mamifer tipic de pådure montanå, preferå pådu-

rile în care se dezvoltå un bogat subarboret ¿i un abundent strat ierbaceu,

iar dacå pådurile sunt în principal de conifere, mai sumbre ¿i cu solul acid,

atunci cautå poienile ¿i rari¿tile respectivelor påduri. Pentru hranå cerce-

teazå vegeta¡ia ierboaså înaltå ¿i låståri¿urile de-a lungul malurilor râurilor

care traverseazå pådurile; zmeuri¿urile, afini¿urile ¿i hå¡i¿urile cu rugi de

mure sunt adeseori frecventate, mai ales când fructele sunt coapte. Se

obi¿nuie¿te så se facå deosebire între habitatele preferate pentru cåutarea

hranei ¿i habitatele de plasare a culcu¿urilor pentru odihnå pe de o parte ¿i

între aceste douå tipuri de habitate ¿i cele de instalare a bârlogului pentru

iernat, pe de altå parte. Acestea din urmå sunt de obicei plasate în afara te-

ritoriilor controlate zilnic, când este activ.

Hrana: Cea mai grea perioadå pentru urs este primåvara, dupå tre-

zirea din somnul de iarnå, pânå cre¿te vegeta¡ia. De aceea, în acea perioadå

atacå orice animale pe care le poate prinde. În cazul în care dispune de

hranå abundentå (inclusiv hranå oferitå de om), agresivitatea ursului fa¡å

de alte animale scade. În plus, primåvara este mai crescut ¿i consumul de

100

cadavre, în compara¡ie cu alte anotimpuri. Furnicile ¿i larvele lor sunt o com-

ponentå permanentå în hrana ursului, iar juvenilii preferå (le este mai u¿or)

så scormoneascå mu¿uroaiele de furnici decât så vâneze alte animale.

Ocazional, ursul mai consumå râme, insecte mari (¿i larvele lor).

În luna mai consumå muguri, låstari ¿i frunze, iar dintre plantele spontane

predominå ¿tevia. Vara consumå fructe de p�dure (mure, zmeurå, afine

scoru¿ etc.), ciuperci, diferite ierburi suculente ¿i nu evitå så intre în râurile

de munte, pentru a prinde câte un påstråv. Dar toamna este perioada cea

mai importantå de hrånire, cåci trebuie så acumuleze gråsime, pentru a re-

zista peste iarnå. De aceea, murele, zmeura, afinele ro¿ii ¿i cele negre, me-

rele ¿i perele sålbatice, ghind ¿i jirul, nucile ¿i alunele – toate sunt

consumate zilnic. Pentru a linge seva arborilor tineri, ursul le reteazå

scoar¡a, cu ajutorul din¡ilor, la baza trunchiului ¿i apoi cu ghearele o sfâ¿ie,

de jos în sus. Este mare amator de miere, pe care o cautå atât în fagurii al-

binelor ¿i viespilor sålbatice, cât ¿i în prisåci. Pe de altå parte existå ur¿i cu

o accentuatå predilec¡ie pentru carne; ace¿tia atacå uneori nu doar ani-

malele sålbatice, ci ¿i pe cele domestice, la mare foame atacându-le ¿i pe

cele adåpostite în grajduri sau în cote¡e. În general consumå ¿i cadavre,

iar dacå a omorât un mamifer mare, revine în acela¿i loc, câteva nop¡i la

rând.

Din 39 componente identificate în hrana de toamnå a ursului, 32%

au fost furnicile ¿i viespile, 22% - mure ¿i afine, 34% - tulpinile diferitelor

plante ¿i resturi de fructe de pådure, 9% - mamifere mici ¿i 3% - påsåri.

Teritorialitatea: indivizii duc mai mult via¡å solitarå, iar teritoriile in-

dividuale se suprapun în mare måsurå, fårå conflicte puternice. Când totu¿i

se adunå mai mul¡i indivizi la un loc (de exemplu pentru hrånire) se mani-

festå o considerabilå toleran¡å, de¿i via¡a lor în grupuri (fie ¿i temporarå) se

101

bazeazå pe o ierarhie bine stabilitå. În vârful ierarhiei se aflå de obicei un

mascul adult ¿i puternic, temut de ceilal¡i membri ai grupului. Cele mai

agresive sunt femelele cu pui, iar cei mai toleran¡i sunt juvenilii. Luptele

dintre ace¿tia sunt de scurtå duratå. De asemenea, în cazul ur¿ilor este cu-

noscutå agresivitatea masculilor adul¡i fa¡å de pui, motiv pentru care fe-

mele îi înso¡esc ¿i îi apårå pânå devin suficient de puternici pentru a se

putea apåra ei în¿i¿i.

Adåposturi: Adåposturile de iernat sunt cåutate în afara zonelor de

hrånire ¿i a celor de odihnå zilnicå. Acestea din urmå sunt simple, în

låståri¿uri dese de conifere ¿i de fagi, în vegeta¡ie ierboaså înaltå ¿i mai ales

pe sub rådåcini, sub stânci ¿i chiar în mici grote. Când culcu¿ul este invadat

de insecte hematofage, sapå malurile înierbate ale pâraielor ¿i pe sub trun-

chiurile dezrådåcinate ¿i doborâte ca adevårate pun¡i de pe un mal pe altul,

pentru a sta la adåpost de soare, vânt ¿i ploi.

Pentru perioada de iarnå î¿i fac culcu¿uri pe sub stânci ¿i sub

rådåcinile arborilor båtrâni, în locuri cât mai izolate, pentru o siguran¡å cât

mai mare. Dar ¿i când astfel de adposturi se gåsesc lângå ¿osele sau chiar

lângå a¿ezåri omene¿ti, ur¿ii nu ezitå så le ocupe. Trunchiurile groase, dårâ-

mate de pini, barazi, molizi, apoi rådåcinile acestora ¿i strea¿inile de stânci

sunt cele mai cåutate ca adåposturi pentru somnul de iarnå. Culcu¿urile

sunt cåptu¿ite cu ramuri de conifere, cu mu¿chi de påmânt, frunze, stuf ¿i

ierburi uscate. Ie¿irea din culcu¿ este astupatå cu ramuri ¿i ierburi culese din

apropiere, locul „curå¡at“ atrågând aten¡ia asupra posibilei prezen¡e a ur-

sului în acea zonå.

Ritmul diurn de activitate: Animal predominant nocturn, dar a fost

våzut de multe ori în activitate ¿i în timpul zilei. Pe vreme noroaså ¿i ploioaså

pasc mai toatå ziua ierburi ori scurmå påmântul pentru a stârni diferite ani-

102

male, ca hranå. Femelele cu pui ies mai devreme dupå-amiaza, în cåutarea

hranei. Dacå se aflå în apropierea vreunei localiltå¡i, to¡i ur¿ii råmân så fie

activi numai noaptea.

Reproducerea ¿i cre¿terea puilor: Numårul mediu de pui la o

na¿tere este de doi, mai rar unul sau trei; ursoaice cu câte 4 pui n-au fost

raportate decât în ultimele 3 – 4 decenii. Aceastå cre¿tere a prolifictå¡ii

este puså pe seama hranei artificiale, oferitå ur¿ilor, pe anumte fonduri

de vâ nå toare. Îngrijirea ¿i cre¿terea puilor este asiguratå exclusiv de ur-

soaice.

În raport cu mårimea ursoaicei, puii sunt foarte mici la na¿tere, ne-

cântårind mai mult de 300 – 350 g fiecare, iar lungimea corpului este de

20 – 25 cm.

Dimensiunea micå a puiului de urs (aproximativ 1/600 din greu-

tatea mamei, fa¡å de om, la care propor¡ia este de 1/20), reprezintå o adap-

tare la condi¡iile limitate de hrånire din timpul iernii, când laptele ursoaicei

(de¿i foarte consistent, con¡inând pânå la 24% gråsimi) este produs exclu-

siv pe seama rezervelor de gråsime, acumulate de organismul acesteia, din

toamna precedentå.

Alåptarea dureazå ¿ase luni, dar dupå în¡årcare, puii råmân cu ma-

mele lor pânå la vârsta de 1,5 – 2 ani, petrecându-¿i primele douå ierni în

acela¿i adåpost, în care s-au nåscut.

La topirea zåpezilor, puii cântåresc aproximativ 5 kg fiecare ¿i se

aventureazå så iaså din culcu¿, înso¡i¡i de mame ¿i încep cåutarea de hranå

vegetalå ¿i pråzi animale. Ursoaica are grijå så le amenajeze zilnic, câte un

culcu¿ sumar. În momentele de primejdie, ursoaica îi apårå cu îndârjire, iar

ace¿tia se refugiazå, prin cå¡årare, în arbori. Pe måsurå înså ce cresc, puii

devin tot mai pu¡in cå¡åråtori.

103

Ritmul de cre¿tere al ur¿ilor este foarte lent ¿i de aceea, completa

lor dezvoltare este la vârsta de 10 ani; unii autori chiar apreciazå cå procesul

de cre¿tere (în special o serie de tråsåturi ale craniului) continuå ¿i se defi-

nitiveazå pânå la vârsta de 20 de ani. Maturitatea sexualå este atinså la vâr-

sta de trei ani. Longevitatea maximå este de 47 ani, în medie – 30–35 ani.

Du¿mani: Ur¿ii nu au du¿mani naturali. Totu¿i, puii de urs sunt

uneori ataca¡i de râ¿i ¿i de lupi. În privin¡a hranei sunt concura¡i de ierbivo-

rele care pasc în poieni ¿i de toate consumatoarele de fructe de pådure, fårå

ca asemenea competi¡ii så aibå o importan¡å vitalå pentru ur¿i.

Lupul (Canis lupus)

Descriere: Este un mamifer de talie mijlocie, cu membrele lungi ¿i

trunchiul alungit, coada de formå cilindricå, de numai 2/3 din lungimea

corpului, astfel încât când animalul se sprijinå pe ambele perechi de mem-

bre, perii terminali ai cozii nu ating påmântul. Altfel, corpul lupului este

zvelt, bine propor¡ionat, cu umerii înal¡i, abdomenul supt, gâtul puternic ¿i

musculos.

Areal: Lupul este o specie cu distribu¡ie largå. A dispårut din Aus-

tria, Belgia, Danemarca, Elve¡ia, Irlanda, Japonia, Luxemburg, Olanda ¿i

Marea Britanie.

În fauna României, lupul a fost råspândit ca specie comunå de la

nivelul Deltei Dunårii ¿i a zonelor de câmpie, în cele deluroase ¿i de munte,

pânå la limita superioarå a pådurilor de conifere. Aståzi, lupul rareori mai

apare în pådurile din zonele deluroase, mai frecvent fiind în zonele de

munte. În acestea din urmå este vorba de fapt despre o refacere a po-

pula¡iilor de lup, contra cåreia a fost o intenså campanie de combatere, prin

împu¿care, dar mai ales cu momeli otråvite.

104

Habitat: Altådatå se adåpostea în stufåriile Deltei Dunårii, în zåvoa-

iele râurilor ¿i în pådurile de la nivelul câmpiei pânå în zona montanå. Aståzi

i-au råmas ca refugii mai sigure, pådurile montane (mai pu¡in cele din zo-

nele deluroase), fårå så fie atras de pådurile compacte. Mai curând cautå

trupuri de påduri care alterneazå cu locuri deschise.

Hrana: Fiind o specie prådåtoare, principalele componente ale hra-

nei sunt mamiferele de talie mijlocie ¿i mare. Cantitatea ¿i accesibilitatea

pråzilor se reflectå în densitatea indivizilor de lup dintr-o zonå sau alta. În

afarå de artiodactile, lupul mai consumå iepuri, marmote, arici, vulpi, jderi,

câini, ¿acali, eno¡i, apoi veveri¡e, ¿oareci, chi¡cani. Când au la dispozi¡ie, lu-

pilor le face plåcere så prindå påsåri mari, cautå cuiburile cu ouå ¿i puii

påsårilor. Gâ¿tele sålbatice ¿i cele domestice par a fi preferate. În peregri -

nårile dupå pråzi mari, culeg broa¿te, ¿erpi, ¿opârle, ¡estoase ¿i nu ocolesc

nici insectele. La mare foame consumå ¿i cadavre, iar dacå descoperå gropi

de gunoi, întreaga haitå de lupi le viziteazå iarna, cu regularitate. Cautå ve-

cinåtatea apelor, deoarece acolo vin multe animale så se adape ¿i astfel î¿i

pot gåsi mai u¿or pråzile.

În ciuda faptului cå fac parte din ordinul carnivorelor, lupii con-

sumå ¿i unele plante, ¿i fructe: zmeur, afine, mure, mere ¿i pere pådure¡e,

apoi pepeni galbeni ¿i verzi, sfeclå.

Un fenomen particular, care î¿i face loc în rela¡iile intraspecifice pe

timp de iarnå este canibalismul, lupii mai puternici mâncându-i pe cei mai

slabi, råni¡i sau bolnavi. De asemenea, s-a obsbervat cå în captivitate, puii

de lupi mai viguro¿i îi månâncå pe cei mai slabi.

Nu se hrånesc zilnic, ci la intervale de mai multe zile, putând re-

zista fårå hranå pânå la douå såptåmâni. În acest råstimp nu pierd din greu-

tate ¿i nici din puterea de a fugåri o eventualå pradå. În asemenea situa¡ii

105

înså devin foarte agresivi ¿i lacomi, putând mânca pânå la 25 kg de carne.

O haitå de 7 – 8 lupi månâncå un cal întreg, într-o singurå noapte. Când nu

pot consuma întreaga pradå, ascund resturile, pentru a reveni, la nevoie.

Deseori asemenea „rezerve“ sunt consumate de vulpi, corbi, ciori grive etc.

De obicei înså, lupii nu consumå odatå mai mult de 2 – 3 kg de carne, iar

cantitatea consumatå în plus este regurgitatå.

Teritorialitatea: Haitele de lupi nu se amestecå între ele, iar când se

întâlnesc, se privesc cu ostilitate ¿i se încaierå în lupte. Totu¿i, dacå întâl-

nesc o pradå mare, se unesc doar pentru un timp, pentru a o råpune. Ast-

fel de reuniri sunt tranzitorii, de scurtå duratå ¿i numai în locurile cu turme

de vite.

Fiecare haitå î¿i apårå teritoriul propriu de vânåtoare. Teritoriile fie-

cårei haite au diametrul de 6–12 km, iar acolo unde resursele de hranå sunt

sårace, teritoriul se lårge¿te la 15–20 km în diametru. Primåvara, haitele se

destramå, prin separarea perechilor, în vederea reproducerii. Dar solitari

sau în haite, noaptea controleazå zone mai largi sau mai restrânse, în

func¡ie de cât de abundentå este hrana.

Adåposturi: Î¿i amenajeazå culcu¿uri pe sub rådåcini ¿i sub lespezi

de piatrå, pe versan¡i cu expunere sudicå ¿i cât mai aproape de cursuri de

apå. În lipsa acestora din urmå, cautå tufi¿uri cât mai greu accesibile. Uneori

folosesc vizuinile vulpilor, bursucilor, marmotelor, iar alteori î¿i sapå sin-

guri vizuini, cu câte 2–3 ie¿iri. Culcu¿urile sunt folositoare pentru odihna

din timpul zilei. Ele sunt de obicei situate în centrul teritoriului de vânare. Fe-

melele gestante î¿i cautå adåposturile vechi, în timp ce primiparele î¿i fac

culcu¿uri noi, dar aproape de locul în care s-au nåscut.

Un culcu¿ odatå construit este folosit de aceea¿i pereche de lupi,

timp de mai mul¡i ani. Dacå masculul moare este înlocuit de altul tânår, din

106

aceea¿i familie. Dacå moare lupoaica, o alta tânårå, din aceea¿i haitå o va

înlocui.

Ritmul diurn de activitate: Pe cât de temåtori sunt de prezen¡a

omului ziua, pe atât de curajo¿i devin noaptea, când, pentru urmårirea

pråzilor, pot så intre ¿i în localitå¡i. Totu¿i, în timpul iernii, în pådurile lini¿tite,

ies în cåutarea hranei ¿i în timpul zilei.

Altfel, principalele activitå¡i de cåutare a pråzilor ¿i de hrånire, de

ac¡iune conjugatå a haitelor în atacarea pråzilor de talie mare, de deplasåri

pe distan¡e mari sunt pe timpul nop¡ilor de iarnå.

Reproducerea ¿i cre¿terea puilor: Lupii sunt între pu¡inele mami-

fere monogame, atâta timp cât tråiesc ambii parteneri.

În primele 2 -3 såptåmâni de la na¿tere, mama nu påråse¿te

culcu¿ul. Råmâne cu puii, pe care îi alåpteazå, îi încålze¿te, îi linge – im-

portant fiind masajul abdominal, contra colicilor. La rândul ei, ea este

hrånitå de mascul. Dupå atingerea vârstei de trei såptåmâni, lupoaica î¿i

laså temporar puii, pentru a-¿i cåuta hrana. Alåptarea dureazå 6–8

såptåmâni, dar puii încep så månânce din hrana regurgitatå de mamå sau

de tatå, de la vârsta de 3–4 såptåmâni.

Când puii ating vârsta de 5–6 luni, familia î¿i extinde teritoriul, par-

curgând distan¡e foarte mari, uneori fårå så mai revinå în teritoriul de re-

producere.

Sim¡ul matern este foarte dezvoltat la lupoaice, existå în literaturå

relatarea dupå care, dacå un vânåtor a luat puii unei lupoaice, acesta a fost

urmårit pânå în sat, iar peste noapte a dat ocolul casei, timp de aproape

trei ore.

107

AMFIBIENI

Izvora¿ul (buhaiul) de baltå cu burta galbenå (Bombina variegata)

Descriere ¿i caracterizare

Este o broascå de dimensiuni mici, de pânå la 5 cm. Forma cor-

pului este mai îndesatå decât la B. bombina. Corpul este aplatizat, capul

mare are botul rotunjit. Pupila este triunghiularå sau în formå de inimå.

Dorsal tegumentul este foarte verucos, aspru la pipåit, acoperit cu negi mari,

ce posedå în vârf câte un spin cornos negru înconjurat de numero¿i spini

mici. Negii nu sunt grupa¡i sau dispu¿i simetric. Coloritul este extrem de

variabil. Dorsal, indivizii sunt colora¡i în cenu¿iu deschis, maroniu sau måsli-

niu påtat cu negru. Uneori pot apare indivizi par¡ial sau total verzi dorsal.

Abdomenul ¿i gu¿a sunt colorate în galben, pe fondul cåruia este un desen

marmorat cenu¿iu spre negru, dominând înså pigmentul galben.

Coloritul este foarte intens, reprezentând un mijloc de avertizare

asupra toxicitå¡ii. Vârfurile degetelor sunt de asemenea galbene. Masculii

prezintå pe fa¡a interioarå a membrelor anterioare calozitå¡ile nup¡iale

(forma¡iuni cornoase, de culoare neagrå ce apar în perioada de reprodu-

cere doar la masculi) vizibile chiar si pe perioada hibernårii.

Masculii nu posedå sac vocal dar în privin¡a oråcåitului se

aseamånå cu B. bombina, doar cå frecven¡a sunetelor este mai ridicatå.

Habitat: Este cea mai nepreten¡ioaså specie de amfibieni de la noi.

Ocupå orice ochi de apå, preponderent bål¡i temporare, putându-se repro-

duce inclusiv în denivelåri ale solului ce con¡in sub un litru de apå, spre de-

osebire de B. bombina care preferå bål¡ile mai mari din lunca sau valea

apelor curgåtoare. Este întâlnitå aproape pretutindeni unde gåse¿te un

minim de umiditate, de la 150 m pânå la aproape 2000 m altitudine.

108

Areal: Este råspânditå pe aproximativ 1.091.280 km2 în vestul ¿i

centrul Europei cu excep¡ia peninsulei Iberice, Marii Britanii ¿i Scandinaviei.

Limita esticå a arealului este reprezentatå de Polonia, vestul Ucrainei, Ro-

mânia, Bulgaria ¿i Grecia. În România este prezentå pretutindeni în zonele

de deal ¿i munte.

Popula¡ii: Este una din cele mai abundente specii, deoarece be-

neficiazå de orice ochi de apå disponibil pentru reproducere. Indivizii se ca-

racterizeazå printr-o longevitate ridicatå ¿i toleran¡å sporitå la o varietate de

impacte antropice. A fost gåsitå aproape pretutindeni, preponderent în habi-

tate temporare de origine antropicå, ce variazå de la simple urme de ro¡i, la

bål¡i temporare de pe marginea drumurilor de acces

Ecologie: Este o specie cu activitate atât diurnå cât ¿i nocturnå, pre-

ponderent acvaticå, extrem de tolerantå ¿i rezistentå. Este sociabilå, foarte

mul¡i indivizi de vârste diferite putând convie¡ui în bål¡i mici. Se reproduce

de mai multe ori în cursul verii. Ouåle se depun în gråmezi mici sau izolat,

fixate de plante sau direct pe fundul apei. Este rezistentå la condi¡ii dificile

de mediu ¿i longevivå, iar secre¡ia toxicå a glandelor dorsale o protejeazå

foarte bine de eventualii prådåtori.

De aceea aproape orice ochi de apå din cadrul arealului este po-

pulat de aceastå specie care poate realiza aglomeråri impresionante de in-

divizi în bål¡i mici. Poate rezista ¿i în ecosisteme foarte poluate. Se

deplaseazå bine pe uscat putând coloniza rapid noile bål¡i apårute. Este

printre primele specii de amfibieni ce ocupå zonele deteriorate în urma ac-

tivitå¡ilor umane (defri¿åri, construc¡ii de drumuri etc.) unde se formeazå

bål¡i temporare.

109

Tritonul cu creastå (Triturus cristatus)

Descriere ¿i caracterizare:

Este cea mai mare specie de triton din România, având dimensiuni

de pânå la 16 cm, femelele fiind mai mari decât masculii. Corpul este ro-

bust, oval în sec¡iune. Capul este relativ lat, cu botul rotunjit ¿i nu are ¿an¡uri

longitudinale. Lungimea cozii este mai micå sau egalå cu a corpului. Pielea

este rugoaså atât dorsal cât si ventral, presåratå cu numeroase glande. Când

se întind membrele de-a lungul corpului, degetele se ating. Coloritul dorsal

este brun închis spre negru, uneori cu nuan¡e brun-roscate, cu pete negre,

neregulate, de dimensiuni variabile. Pe lateral, inclusiv pe cap, sunt prezente

puncte albe mai mult sau mai pu¡in numeroase. Co loritul ventral este gal-

ben pânå spre portocaliu, cu pete negre, neregulate, ce alcåtuiesc un desen

mozaicat. Gu¿a este coloratå extrem de variabil, de la galben la negru,

frecvent cu pete albe, de dimensiuni variabile. În perioada de reproducere

masculii au o creastå dorsalå înaltå ¿i din¡atå, care începe din dreptul ochilor,

lipse¿te în dreptul membrelor posterioare ¿i se continuå apoi cu creasta cau-

dalå, la fel de bine dezvoltatå dar lipsitå de zim¡i. Pe laturile cozii este

prezentå o dungå longitudinalå latå, alb sidefie. La femele por¡iunea infe-

rioarå a cozii este coloratå în galben spre portocaliu.

Habitat: Este o specie predominant acvaticå, preferând ape stag-

nante mari ¿i adânci, cu vegeta¡ie palustrå. Deseori poate fi întâlnitå în

bazine artificiale (locuri de adåpat, iazuri, piscine). În perioada de via¡å

te restrå preferå paji¿tile umede. Datoritå dimensiunilor mari nu se repro-

duce în bål¡i temporare mici. Este frecvent în iazuri ¿i lacuri, mai ales dacå

existå vegeta¡ie acvaticå în care så se poatå ascunde.

Areal: Este råspândit în mare parte din Europa centralå ¿i de nord,

din nordul Fran¡ei ¿i Marea Britanie pânå în mun¡ii Urali. Lipse¿te din penin-

110

sula Ibericå, Italia ¿i, începând cu Austria, nu este prezent la sud de Dunåre.

În România este råspândit aproape pretutindeni. Lipse¿te din Dobrogea ¿i

lunca Dunårii unde este înlocuit de T. dobrogicus. Este întâlnit la altitudini

cuprinse între 100-1000 m.

Popula¡ii: Popula¡iile sunt într-un declin accentuat pretutindeni în

Europa în special datoritå distrugerii habitatelor, introducerii de pe¿ti.

Ecologie: Reproducerea are loc în martie iar adul¡ii pot råmâne în

apå pânå în mai-iunie. Este o specie extrem de vorace, hrånindu-se atât cu

mormoloci cât ¿i cu tritoni mai mici sau larve. Pe uscat poate fi gåsit în

vecinåtatea apei. În pofida dimensiunilor mari se deplaseazå repede, atât în

mediul acvatic cât ¿i în cel terestru.

PEªTI

Petroc sau porcu¿orul de vad (Gobio uranoscopus)

Descriere ¿i caracterizare: Corpul ¿i pedunculul caudal groase ¿i

cilindrice. Mustå¡ile lungi depå¿esc preopercularul; la îmbinarea celor douå

buze existå câte o prelungire posterioarå destul de puternicå, ce se

aseamånå cu o a doua pereche de mustå¡i. Pieptul ¿i istmul sunt complet

acoperite de solzi.

Coloritul în general este întunecat. Fa¡a dorsalå este cenu¿ie-

verzuie sau brunå btând în ro¿cat, cu solzii de pe spate având o margine

neagrå. În spatele dorsalei existå 2 - 3 pete negricioase mari care dau un as-

pect bråzdat. Pe laturile corpului existå 7 - 10 pete mari rotunde, uneori

alungite. Fa¡a ventralå este albå - gålbuie.

Ajunge la o lungime maximå fårå caudalå de 10,5 cm, iar cu cau-

dalå de 12,3 cm.

111

Habitat: Tråie¿te în râuri de munte ¿i deal, localizându-se în zona

vadurilor ¿i repezi¿urilor, unde apa are o vitezå de 70 - 115 cm/s iar sub-

stratul este predominant bolovånos. Existå cazuri în care aceastå specie

ajunge ¿i spre zonele de ¿es ale unor râuri, dar poate fi gåsit doar în sec-

toarele cu repezi¿uri.

Ecologie: Reproducerea are loc în perioada mai - iunie, perioadå în

care icrele sunt depuse pe pietre. Hrana constå din perifiton ¿i nevertebrate

reofile.

Moioaga (Barbus meridionalis)

Descriere ¿i caracterizare: Dimensiuni mijlocii; corp alungit ¿i ro-

tund; abdomen rotunjit; cap mare; ochi mici; bot lung ¿i proeminent; pre-

orbitare alungite; gura inferioarå semilunarå; buze cårnoase, în special cea

inferioarå care este divizatå; buzele neacoperite de o placå cornoaså; douå

perechi de mustå¡i, una mai scurtå la vârful botului, alta mai lungå la

col¡urile gurii; solzi cu striuri divergente pe partea vizibilå. ¥n mod obi¿nuit

atinge la maturitate 10 - 17 cm.

Habitat: Tråie¿te exclusiv în râurile ¿i pâraiele din regiunea de

munte ¿i partea superioarå a regiunii colinare; în majoritatea râurilor care

izvoråsc din zone de podi¿ sau deal lipse¿te chiar din cursul lor superior

care este rapid. Tråie¿te atât în râuri pietroase, rapide ¿i reci, cât ¿i în unele

pâraie mai nåmoloase, care vara se încålzesc puternic, înså numai la

munte. Aratå preferin¡å mai ales pentru por¡iunile cu curent puternic ¿i fund

pietros.

Ecologie: Tråie¿te doar în apå dulce. Nu sunt cunoscute migra¡ii.

Reproducerea are loc primåvara, prelungindu-se uneori pânå spre sfâr¿itul

verii. Bentopelagic. Se hråne¿te în primul rând cu nevertebrate acvatice ben-

112

tonice (tendipede, efemeroptere, trichoptere, gamaride, ologichete), mai

rar cu vegetale sau cu detritus.

Zglåvoc (Cottus gobio)

Descriere ¿i caracterizare: Capul deprimat dorsoventral, pe preo -

percular ¿i subopercular existå cel mult ¡epi. Tegumentul nud sau cu ¡epi

mårun¡i în lungul liniei laterale; linia lateralå rectilinie cu orificii mici. Partea

dorsalå a corpului este brunå-cafenie, cu pete marmorate, båtând uneori în

ro¿cat, mai rar cenu¿iu-închis. Fa¡a ventralå este galbenå-deschis sau albå.

În jumåtatea posterioarå a corpului, 3-4 dungi transversale întunecate,

uneori aproape negre.

Habitat: Tråie¿te exclusiv în apele dulci, reci de munte, în general

în râuri ¿i pârâuri, rar în lacuri de munte. Stå sub pietre, în locurile cu apå mai

pu¡in adâncå ¿i relativ înceatå, adesea spre mal sau în bra¡ele laterale.

Ecologie: Este un pe¿te pu¡in mobil, strict sedentar, nu întreprinde

migra¡ii. Perioada de reproducere este în martie-aprilie. Masculii påzesc

ponta pânå la eclozare. Alevinii sunt la început semipelagici. Hrana constå

din larve de insecte, amfipode, icre ¿i puiet de pe¿te.

Distribu¡ie: are o råspândire largå în apele de munte ale României,

sectorul såu fiind înså unul bine delimitat din punctul de vedere al zonårii

acestor râuri. Cu excep¡ia râurilor afectate antropic arealul acestei specii nu

a cunoscut modificåri substan¡iale în ultimii zeci de ani.

113

ASPECTE PRIVIND ACTIVITATEA UMANÅ ªI MODUL DE UTILIZARE A TERENURILOR

ROSCI0229 SIRIU este cuprins pe raza teritorialå a localitå¡ilor

Chiojdu ¿i Gura Siriului din jude¡ul Buzåu. Situa¡ia suprafe¡elor unitå¡ilor ad-

ministrativ teritoriale cuprinse în sit, în procente, este urmåtoarea:

Chiojdu (7%) ¿i Gura Siriului (22%).

Aspecte economice caracteristice comunei Siriu

Comuna Siriu are un numår de 5 sate componente aflate în ime-

diata apropiere a ariei naturale protejate ROSCI0229 SIRIU: Lunca Jari¿tei,

Muscelu¿a, Ca¿oca, Col¡u Pietrii, Gura Siriului.

TIPURI DE ACTIVITÅºI ECONOMICE DESFÅªURATE:

a) cre¿terea animalelor: pe teritoriul comunei Siriu nu sunt ferme

zootehnice, animalele fiind crescute în gospodårii;

b) culesul fructelor de pådure (zmeurå, afine, mure) sau cultivate

(mere, prune, cire¿e, vi¿ine, gutui, pere etc.) se face in cantitå¡i neimpor-

tante, fiind recoltate pentru uzul gospodåresc;

c) prelucrarea lemnului, pielårie, blånårie ¿i încål¡åminte;

d) activitå¡i turistice: 7 pensiuni ¿i 3 restaurante; existå o serie de

trasee turistice care stråbat Masivul Siriu, dar care sunt ori nemarcate ori

deficitar semnalizate.

Activitå¡i ¿i manifeståri culturale:

Serbarea câmpeneascå „Cât e Siriul de mare!“(denumire datå

dupa titlul cântecului de muzicå popularå al cunoscutului interpret Benone

114

Sinulescu, originar din Siriu) , care are loc în prima duminicå de dupå Sfânta

Maria, pe malul Lacului Siriu.

Aspecte economice caracteristice comunei Chiojdu

Comuna Chiojdu are un numår de 6 sate componente: Chiojdu,

Bâsca Chiojdului, Lera, Poeni¡ele, Catiasu, Plescioara.

TIPURI DE ACTIVITÅºI ECONOMICE DESFÅªURATE:

a)cre¿terea animalelor: pe teritoriul comunei Chiojdu nu sunt

ferme zootehnice, animalele fiind crescute în gospodårii;

b)culesul fructelor de pådure (cåtinå, måce¿e, zmeurå, fragi) sau

cultivate (prun, mår);

c) me¿te¿uguri: dulgherie, tâmplårie, ¡esut manual:

d)prelucrarea primarå a lemnului;

e)activitå¡i turistice: 3 pensiuni.

Activitå¡i ¿i manifeståri culturale:

„Târgul Mariilor“ este organizat anual în data de 8 septembrie.

115

117

Note

118

Note

119

Note

120

Note

121

Note

122

Note

123

Note

124

Note

125

Note

126

Note

127

Note

128

Note

Suport curs (clasele V-VIII)

Documents

Transcript of Suport curs (clasele V-VIII)