Curs investitii internationale

INVESTIŢII INTERNAŢIONALE INVESTIŢII INTERNAŢIONALE 1 / 32

Cap. I. Teorii economice despre investiţii străine directe

1.1. Definirea şi delimitarea conceptului ISD sunt proprietatea unor rezidenţi străini asupra unor active

cu scopul de a controla folosirea acestor active. Investiţiile constau în transferul unui pachet de resurse ce

cuprinde capital, tehnologie, expertiză de management, tehnici de

marketing, etc. Controlul implică o participare directă în conducerea şi organizarea activelor în care s-a investit. Acest control apare în SUA

când un acţionar deţine peste 10% şi în UE peste 20-25%. Majoritatea cazurilor 51% - cea mai mare putere de vot, cea mai mare putere de decizie. Acest control separa investiţiile străine directe de investiţiile de portofoliu.

IP = plasamente pur financiare efectuate cu scopul obţinerii unor câştiguri băneşti (cumpărări de titluri de valoare – actiuni, obligatiuni etc.). Ponderea lor e mică în România.

ISD – mult mai mari, mai stabile intr-o economie, efectele lor sunt mai consistente.

Diferenţa este că investitorii de portofoliu nu au control asupra activităţii firmei. Pe ei îi interesează dobânzile cele mai mari. Ponderea investiţiilor de portofoliu este mult mai mica şi efectele pe care le generează sunt mult mai complexe la investiţiile străine directe.

Între ele există o aşa numită zona gri pe piaţa internaţională.

Poţi să cumperi 1-2% acţiuni prin investiţii de portofoliu, dar pot deveni ISD atunci când prin cumpărări succesive ajung să deţină control asupra

firmei (ex: ALRO Slatina). Zona gri – IP devin ISD când ai atât de multe actiuni încât poţi

participa la conducerea firmei, devii acţionar majoritar. Asemenea preluări pot fi şi neprietenoase (engleză: hostile

takeover) atunci când o firmă este preluata fără voia ei mai ales atunci când se află în dificultăţi financiare.

1.2. Teoria valorificării imperfecţiunilor pieţei 2 curente privind teoriile despre ISD – cel canadian (Hymer, Caves, ...) si cel britanic (Dunning, Buckley ...)

ISD (engleză - FDI = foreign direct investment)

ISD sunt asociate companiilor transnaţionale (CTN). Prima lucrare despre ISD a fost scrisă de Dunning despre ISD in

Marea Britanie, apărută în 1958. Prima contributie majora ii apartine lui Hymer, din 1976.

Prima explicaţie a investiţiilor străine directe a fost prin intermediul investiţiilor de portofoliu (ISD se fac pentru obtinerea unei dobânzi mai mari pentru banii investiţi) însă această explicaţie nu s-a

putut dovedi în practică. Nu s-a putut explica de ce există şi intrare de investiţii si ieşire în aceeaşi ţară, de asemenea nu pot fi explicate prin

investiţiile de portofoliu, de ce investitorii în străinătate se şi împrumută din străinătate. De asemenea investiţiile de portofoliu nu explică de ce un investitor are investiţii şi în străinătate şi în ţară.

Firmele investesc în locatiile unde venitul marginal (VM) este

mai mare decât costul marginal (CM). VM > CM1 – acasă VM > CM2 – străinătate firma alege proiectul cu CM mai mare

VM2 > VM1 S-a ajuns la concluzia că firmele se ghidează acolo unde venitul

marginal (Vm) este mai mare decât costul marginal (Cm) şi atunci din 2 proiecte se alege cel cu Vm mai mare. De regulă însă, Cm in străinătate este mai mare Cm în ţară şi atunci explicaţia logică este că firmele se

implică într-un astfel de proiect cu observaţia că Vm în străinătate sunt mult mai mari decât Vm în ţară (firmele caută un venit cât mai mare şi sunt dispuse chiar să acopere şi costuri mai mari în ideea că deţin nişte avantaje faţă de concurenţii locali ceea ce le aduc profituri superioare).

Teoria diversificării riscurilor firmele investesc în mai multe

ţări pentru a se apăra de diverse riscuri, pentru a-şi diminua riscurile existente pe o singură piaţă. Aşa se explică investiţiile simultane. Se pot

explica investiţiile simultane de la o ţară la alta (şi intrări şi ieşiri), dar

pornind de la teoria comerţului internaţional nu se poate explica de ce investeşte pe o piaţă străină şi nu la ea în ţară. Un aspect ar fi mediul macroeconomic şi concurenţa perfectă in care toate firmele dispun de aceleaşi informaţii, companiile naţionale ar putea cumpăra tehnologi la acelaşi preţ ca şi companiile transnaţionale şi invers, ceea ce nu este adevărat. CTN ar trebui să cheltuiască tot cât companiile naţionale ceea ce iar nu este adevărat, ele cheltuind mult mai mult. Deci ISD au apărut

din imperfecţiunile pieţei. Investiţiile nu se pot realiza decât pe o piaţă

imperfectă. Exemple de astfel de imperfecţiuni care au generat ISD: 1. diferenţa de rată a profitului intre pieţe datorită unor

dezechilibre pe piaţa factorilor de producţie (costul capitalului sau costul forţei de muncă). Explicatia: firmele investesc pentru că aceste costuri diferă şi sunt exploatate.


2. distorsiuni generate de intervenţia guvernului, adică

impozite, taxe, bariere tarifare şi netarifare, subventii, facilitati. 3. diferenţe în structura pieţei: restrictiile cu privire la înfiinţarea

firmelor, accesul la anumite sectoare, iesirea de pe piata. 4. eşecurile pieţei (externalităţi şi bunuri publice). Externalităţi – efectele pe care le generează activitatea unui

agent economic asupra altora fie că vrea sau nu. Pot fi negative sau pozitive. Externalităţi pozitive: inventarea cu brevet a unui produs nou.

Externalităţi negative: poluarea. Bunuri publice – bunuri pe care fiecare vrea sa le consume,

dar nimeni nu vrea sa plătească pentru ele. Exemplu: ţâşnitoare de apă, bancă in parc.

Imperfecţiunile pot fi structurale şi informaţionale. Imperfecţiunile structurale ţin de structura pieţei (monopol,

oligopol, monopolista etc.) Unele firme sunt mai puternice ca altele. Imperfecţiunile informaţionale- unele firme au mai multe

informaţii ca altele şi acel know how le face să investească. Condiţii pentru a beneficia de oportunităţile ţării gazdă: a) CM < VM

dacă nu se aşteaptă venituri mai mari decât costurile nu au de

ce să investească b) CMinvestitiilor < CMexportului, (atunci când barierele sunt foarte

mari) VMinvestitii >>>VMexport c) CMinvestitii < CMlicentieri VMinvestitii >>> VMlicentieri

Kindleberger:

– imperfecţiuni pe piaţa bunurilor care provin din diferenţierea produselor şi a tehnicilor de marketing. Apar pe pieţe concentrate

(oligopol) - imperfecţiuni pe piaţa factorilor. Şi acestea pot sa confere

avantaje firmelor străine faţă de firmele interne: - proprietatea asupra tehnologiilor

- accesul la capital - experienţa de management Ele pot să confere avantaje - imperfecţiuni – economii de scara – în producţie, în marketing,

în publicitate.

1.3. Teoria avantajului de monopol (Hymer)

Această teorie spune că firmele investitoare deţin avantaje de monopol care le permit să amplaseze filiale în străinătate mai profitabile decât firmele naţionale.

Avantaje de monopol – specifice firmei investitoare.

Avantajele de monopol se împart în 2 categorii:

- cunoştinţe superioare - sunt avantajul investiţiilor pe orizontală.

- economii de scară - sunt avantajul investiţiilor pe verticală.

Ca o investiţie pe orizontală firma amplasează în străinătate o filiala care realizeaza aceleaşi produse ca şi în ţara de origine. Este vorba de o diversificare geografică.

Investiţia pe verticală – apar atunci când firma amplasează capacităţi de producţie în străinătate şi pentru a fabrica produse intermediare care sunt folosite ca inputuri (intrări) în producţia firmei din ţara de origine sau finisează produsul intr-un stadiu mai apropiat de consumatorul final.

Investiţia pe verticală este de două feluri: amonte şi aval.

Investiţia pe verticală amonte – când firma mamă se extinde

în sectorul extractiv, de exploatare şi/sau cumpără furnizorul. Avantajele acestei metode sunt: elimină dependenţa de furnizor, scade costul, minimizează riscul.

Investiţia pe verticală aval – când firma mamă se extinde în sectorul de distribuţie şi/sau cumpără distribuitorul. Avantajele acestei metode sunt: pentru control şi pentru a avea control la marja de profit.

Se produce o diferenţiere a produselor: fizic şi psihologic le

permite să controleze preţul din care dobândesc un profit, profit peste

media industriei – profturi superioare (profit de monopol).

Un caz particular la teoria avantajului de monopol este industria de oligopol în produse diferenţiate.

Caves (oligopolist) consideră că mobilul unei investiţii este un activ unic care acordă unele avantaje faţă de restul firmelor şi susţine

că pentru ca o firma să poată investi în străinătate acest activ unic trebuie să aibă doua condiţii îndeplinite: - să aibă caracterul unui bun public - se referă la ideea ca pe firmă nu o

costă mai nimic clonarea bunului pe alte pieţe CM ~ 0. Aici s-ar încadra: reclama, licenţa, cunoştinţe superioare de

management sau marketing (Cm aproximativ egal cu zero) - profitul sa depinda de productia pe piata externa.

Reacţia de oligopol (Graham). Investiţia străină e văzută ca o mişcare de autoapărare la

ameninţarea unei prime investiţii efectuate de o firmă concurentă.


Investiţia se produce de la un avantaj unic intr-un sector – „cross-

investments” – firme americane în Marea Britanie şi firme britanice în SUA în acelaşi sector. 1.4. Teoria ciclului de viată al produsului (Vernon) la nivel internaţional

Această teorie demonstrează că localizarea activităţii productive a unei întreprinderi multinaţionale se deplasează pe parcursul ciclului de

viată al produsului de la o piaţă la alta. Teoria explică rolul SUA ca principal inventator, exportator,

investitor în lume după cel de-al doilea război mondial. Teoria face trecerea de la export la ISD.

Export investiţie străină

I fază: produsul se face numai în ţara de origine pentru că

acolo are avantaje: costuri, potenţial, cunoaşte cel mai bine mediul, mai simplu din punct de vedere logistic, relaţia cu furnizorii, din necesitatea de flexibilitate

II fază: folosirea produsului în ţara de origine, ocazional şi în străinătate

III fază: producere în străinătate, cu costuri mai scăzute şi

potenţial al pieţei ridicat. Se face tranziţia de la investiţie la ISD. Aici se

face investiţia în străinătate şi se caută costuri cât mai scăzute dar şi potenţial al pieţei pentru produsul respectiv

IV fază: descreşte producţia în ţara de origine, poate chiar înceta şi produce în altă parte. Problema este ca atunci când se trece de la investiţie la ISD cei din ţara de origine îşi pierd locurile de muncă, dacă firma nu este destul de inovatoare. Dar şi cei din ţara străină X pot să-şi piardă locurile de muncă atunci când firma vrea să se îndrepte

spre ţara Y pentru costuri mai mici şi potenţial mai mare. Punctul slab al acestei teorii este că se aplica doar la produsele

pretabile la standardizare. Stadiile I-III s-au îngustat foarte mult acum devenind aproape un singur stadiu, firma având posibilitatea să producă azi în ţara de origine şi mâine în ţările în care are filiale.

Teoria rămâne valabilă pentru IMM-uri.

1.5. Teoria internalizării (Buckley, Casson)

Investiţiile străine s-au explicat mai întâi prin prisma investiţiilor de portofoliu care explicau profitul din dobândă. Această teorie nu a fost corectă pentru că nu explica fluxul reciproc de ISD (într-o parte în alta da, dar nu şi reciproc).

Hymer a dezvoltat atunci teoria avantajului de monopol prin care a putut explica fluxurile reciproce care nu ţineau de ţară, ci de firmă, dar nu a reuşit să explice de ce se face ISD si nu export sau

licenţiere. Teoria avantajului de monopol – când firma merge în altă parte

recurge la ISD şi nu la export, licenţiere, franşiză teoria internalizării

diferenţa esenţială e că nu deţinerea în sine a unui activ unic de

regulă tehnologic e ceea ce conferă avantaj unei firme ci internalizarea respectivului activ ca o alternativă de recurgere la operarea prin intermediul pieţei (vânzarea sau închirierea respectivului activ).

Teoria avantajului de monopol Teoria internalizării

profit superior, de monopol, e

vorba şi de o putere de piaţă

profit prin operaţionalizare mai

eficientă

Buckley şi Casson s-au axat în teorie mai ales pe CTN şi au observat că majoritatea ISD se fac în ramuri cu tehnologie şi cercetare-dezvoltare, echipamente sofisticate. Au dezvoltat acest model ţinând

cont de doi factori: - urmărirea maximizării profitului (ţine de teoria avantajului comparativ) - concurenţa imperfectă generată de costurile organizării pieţelor (imperfecţiune) arătând că în activităţile industriale, pe lângă producţie în sine apar importante activităţi de cercetare-dezvoltare, marketing, pregătirea

forţei de muncă, etc. Aceste activităţi sunt interdependente şi sunt

legate de fluxuri de produse intermediare (cunoştinţe, expertize de management, capital uman).

Coordonarea eficientă a acestor activităţi necesită organizarea unui set de pieţe separate de produse intermediare care sunt greu de organizat.

Astfel, multinaţionalele creează pieţe interne care înlocuiesc

pieţele imperfecte de produse intermediare. Internalizarea are şi ea propriile costuri cum sunt fluxuri de

informaţii sporite în carul reţelei, costuri de comunicare de la firma

mamă la filiale şi invers, costuri legate de protejarea informaţiilor, costuri administrative de constituire a filialelor, etc. În mod logic costurile internaţionalizării ar trebui să fie mai mici decât beneficiile aşteptate, iar firma apelează la internalizare când costurile internalizării

sunt mai mici decât costurile operării pe piaţa obişnuită.


Există două categorii de costuri:

costuri de tranzacţie: negociere, comunicare, contractare - costul de găsire a partenerului potrivit sau a locaţiei potrivite, - costuri implicate de stabilirea corecta a preţului, - costuri cu definirea obligaţiilor contractuale ale părţilor, riscuri legate

de fixarea şi respectarea termenilor de livrare, - diverse taxe aferente studiilor de piaţă.

Cum evită sau reduc CTN aceste costuri? Răspunsul ar fi că se

extind propriile structuri prin căi administrative, prin preturi de transfer mai ales la investiţiile pe verticală. De exemplu - nu vând materii prime

la valoarea corecta a pieţei ci la un preţ mai redus. Teece – a contrazis părerea transferării cunoştinţelor de la o

piaţă la alta la un cost marginal redus sau zero. El a făcut o analiză pe 26 de proiecte investiţionale şi a arătat că pe lângă transferul

echipamentelor un proiect presupune şi asistenţă pentru rezolvarea unor probleme nebănuite, instrucţiuni de folosire, pregătirea personalului pentru punerea în funcţiune, etc. media acestor costuri a fost la proiectele analizate de transferuri de cunoştinţe de 19% din valoarea proiectului investiţional.

Rugman – orice teorie a investiţiilor este o variantă a

internalizării pentru că ea constituie răspunsul firmei la orice tip de

externalitate. De exemplu, taxe vamale şi bariere netarifare, informaţie superioară sau informaţii insuficiente motive pentru ISD.

1.6. Teoria eclectică (Dunning)

Eclectic = un concept nou, dar care reprezintă un amestec de concepte anterioare; sistem de gândire neunitar fără idei originale care preia doar ideile semnificative din diverse teorii sau moduri de abordare sintetizându-le. Aceasta teorie îmbină şi partea microeconomică a teoriei

investiţiilor străine directe şi partea macroeconomică; de asemenea îmbină teoria comerţului internaţional cu teoria localizării investiţiilor cu avantajul de monopol si cu teoria internalizării.

Este şi o teorie orientată în practică şi arată care este nivelul şi structura activităţilor productive internaţionale şi nu care ar trebui să fie, cum fac majoritatea teoriilor.

Meritul acestei teorii (al lui Dunning) este că oferă un cadru general pentru determinarea dimensiunii, direcţiei şi a distribuţiei la nivel internaţional a investiţiilor străine directe (teoria priveşte în

ambele direcţii investiţia). Cele trei categorii de avantaje modelul OLI

avantajul de proprietate (O) – ownership avantajul de localizare (L) – location avantajul de internalizare (I) - internalization

Avantajele O (de proprietate) sunt legate de deţinerea sau

capacitatea de obţinere a unor active care nu sunt disponibile sau nu sunt disponibile în condiţii la fel de favorabile firmelor dintr-o altă ţară. Sunt active unice pentru o firmă capabile să genereze venituri viitoare, care pot fi tangibile (personalul firmei, capital) sau intangibile (drept de proprietate, cunoştinţe). Aceste avantaje pot fi generate intern prin diversificarea produsului şi inovare sau pot fi achiziţionate de la alte firme.

Avantaje O: I. avantaje privind dreptul de proprietate si alte active intangibile:

1. licenţe de produs sau de tehnologie 2. brevete de invenţie 3. know-how 4. expertiză managerială

5. cultură organizaţională superioară (diferită de a celorlalţi) 6. capital uman (specialişti pe care alţii nu-i au) 7. tehnici de marketing 8. mărci înregistrate

II. avantaje din coordonarea comună a activităţilor dispersate geografic:

1. diversificarea riscului

2. dimensiunea firmei (economii de scară diferite în domeniu)

3. gama de produse 4. acces diferenţial la resurse 5. putere de negociere 6. experienţa acumulată 7. oportunităţi de arbitraj (diferenţe de preţuri, curs de

schimb, rata dobânzii) 8. flexibilitate internaţională

9. aprovizionare

Avantajele L (de localizare) sunt specifice diferitelor locaţii amplasate atât la nivelul ţării gazdă cât şi la nivelul ţării de origine.

Acestea pot fi disponibile tuturor firmelor (resursele, mediul legislativ) sau pot fi disponibile firmelor străine numai în combinaţie cu firmele locale ce deţin aceste avantaje (dreptul de exclusivitate, dreptul de proprietate, vadul sau monopolul comercial).

Firmele străine vin de regulă în completare cu forţă financiară,

tehnologie, management, pentru a fructifica acele avantaje deţinute de firmele locale.

Avantaje L - ţin de o anumită locaţie nu de firmă:

1. înzestrarea cu factori (resurse, forţă de muncă) 2. costul factorilor


3. productivitatea factorilor (forţa de muncă)

4. costul cu energia şi comunicaţiile 5. infrastructura 6. politica guvernamentală cu facilităţi sau bariere incluse

cu un anumit meniu politic, social, administrativ 7. diferenţe sau asemănări culturale

Activitatea CTN îmbină resursele cu care este înzestrată relativ

mai bine ţara de origine cu resursele cele mai adecvate din ţara gazdă. Când firma consideră că poate combina cel mai eficient avantajele O de

care dispune cu avantajele L de la nivelul ţării de origine se realizează un export; iar când le combină cu avantajele L de la nivelul ţării gazdă se realizează licenţiere sau ISD.

Imperfecţiunile pieţei sunt cele care determină firmele să

urmărească strategii diferite pentru exploatarea avantajelor O si L. Ceea ce diferenţiază firmele multinaţionale de cele naţionale cu activităţi multiple este diferenţa dintre imperfecţiunile pieţelor locale şi cele internaţionale.

Avantaje de internalizare sunt specifice firmelor care preferă să opereze în propriile structuri pentru că au costuri mai reduse.

Avantaje de internalizare I:

1. evitarea costurilor de negociere 2. evitarea costurilor de căutare a unor parteneri potriviţi 3. evitarea pierderilor datorate unui partener ineficient şi pierderea

reputaţiei 4. protejarea reputaţiei 5. evitarea costurilor judecătoreşti şi a litigiilor comerciale 6. evitarea sau exploatarea intervenţiei guvernamentale prin bariere

tarifare şi netarifare 7. protejarea brevetelor şi a informaţiilor

8. reducerea incertitudinii la furnizori şi cumpărători 9. controlul unităţilor de distribuţie

1. controlul termenilor de vânzare 11. posibilităţi de folosire a unor preţuri de transfer şi subvenţii interne

Firmele preferă să opereze în cadrul propriilor structuri pentru

că e mai ieftin şi mai avantajos. Firmele îşi diversifică activitatea la nivel internaţional pentru a maximiza beneficiile nete ale unor costuri de producţie sau tranzacţie mai mici datorate coordonării unitare a

activităţilor şi pentru a obţine profit maxim în condiţiile riscului prevăzut din avantajele O pe care le deţine. Asemenea avantaje legate de

controlul ierarhic reprezintă avantaje de internalizare Caracteristica distinctă a companiilor transnaţionale este

combinarea dimensiunii transnationale a activităţii cu coordonarea comună a acestor activităţi.

Tipul exact şi modelul producţiei internaţionale depind de

configuraţia avantajelor O ale firmei de configuraţia avantajelor L ale regiunilor sau ţărilor, precum şi de percepţia firmelor în ce măsură deţin avantaje I necesare organizării avantajelor O şi L.

Buckley a spus că o CTN este un instrument prin care resursele nelegate de o anumită locaţie (tehnologie, capital, management) sunt transferate în regiuni în care există resurse complementare specifice locaţiei (materii prime, forţă de muncă). Prin această combinare rezultă

avantajele competitive ale firmelor care produc la nivel internaţional. Înclinaţia firmelor de a se angaja in ISD variază conform

caracteristicilor ţării sau regiunii unde îşi propun să investească, gamei sau tipului produselor pe care le realizează, precum şi propriului sistem managerial si strategiilor organizaţionale.

Factori care influenţează ISD:

Av Ţară / regiune Activitate / sector Management /

strategia organizaţională

O

1. dimensiunea

pieţei (cu cât

este mai mare cu atât este mai bine)

2. înzestrarea cu factori la

nivelul ţării respective

3. politica

guvernamentală în privinţa inovării şi a

drepturilor de proprietate

4. politica guvernamentală referitoare la concurenţă şi alianţă

2. intensitatea tehnologiei

3. generaţia şi natura inovaţiilor

4. măsura în care este răspândită diferenţierea produsului

5. daca există sau nu

economii de scară în sectorul respectiv

6. cât de important este accesul favorizat la

resurse

1. structura

activelor firmei 2. dimensiunea

producţiei

3. măsura în care firma este inovatoare sau nu sau preferă siguranţa

4. măsura în care

firma este

orientată spre piaţă

5. viziunea antrepenorială (abilitatea de a pune pe picioare

proiecte noi) 6. atitudinea faţă de

risc

L

1. distanţa fizică dintre ţara de origine şi ţara gazdă

2. distanţa

1. costul de transport al produselor finale şi al celor intermediare

1. strategi manageriale cu privire la extinderea internaţională


psihică dintre ţări (diferenţa culturilor)

3. intervenţia guvernului prin bariere

comerciale

2. structura concurenţei din sectorul respectiv

3. daca există sau nu bariere specifice industriei (reglementări,

standarde, facilităţi)

4. facilităţi specifice

industriei 5. costuri cu energia

şi comunicaţiile

2. vechimea si experienţa în operarea pe plan internaţional

3. poziţia în cadrul ciclului de viaţă al produsului

4. atitudinea faţă de centralizare şi descentralizare a

unor funcţii 5. atitudinea faţă de

diversificarea

riscului pe mai multe pieţe

I

1. atitudinea guvernamentală privind internalizarea

de exemplu

cât de drastic controlează preţul de transfer: intrafirme

2. diferenţele

dintre ţări privind costurile

tranzacţionale

3. gradul de

respectare al contractelor

4. planul de dezvoltare al infrastructurii

1. gradul în care este posibilă şi de dorit integrarea

pe verticală 2. măsura în care

firmele locale deţin resurse complementare (pentru că dacă

au mai multe

resurse intri în parteneriat şi nu te mai extinzi)

1. procedurile de control ale firmei

2. atitudinea faţă de creştere si diversificare

3. atitudinea faţă de subcontractare

4. atitudinea faţă de

licenţiere şi franciză

Dunning explică prin aceste tabele nu numai nivelul, fora şi

evoluţia companiilor transnaţionale cât şi modul în care e organizată activitatea lor. Această teorie a fost un instrument foarte bun pentru interacţiunea dintre firme şi ţări şi de aici pentru politicile naţionale de atragere.

Linia de argumentaţie (paşii prin care explică ISD): nivelul

şi structura activităţi internaţionale ale unei firme constă în îndeplinirea a patru condiţii: 1. măsura în care firma deţine avantaje O faţă de firmele de alte

naţionalităţi care interacţionează pe pieţele respective 2. presupunând că prima condiţie este îndeplinită - măsura în care

firma consideră că interesul său este deservit cel mai bine nu prin vânzarea avantajului O sau a dreptului de utilizare a lor ci prin

adăugarea de valoare a respectivelor active prin internalizare (avantaje I)

3. presupunând că primele două condiţii sunt îndeplinite - măsura în care interesele de ansamblu ale firmei sunt deservite cel mai bine prin crearea sau utilizarea avantajelor sale pe o anumită piaţă străină (avantaje L)

4. presupunând că primele trei condiţii sunt îndeplinite - dată fiind configuraţia OLI pentru o firmă este măsura în care firma consideră că producţia internaţională corespunde strategiei sale manageriale pe termen lung

Acest model OLI afirma că toate tipurile de investiţii din toate ţările pot fi explicate prin referire la cele patru condiţii de mai sus.

Alt avantaj al paradigmei: dinamică şi competitivă.

1.7. Teoria dezinvestirii (Boddewyn) Boddewyn a realizat această teorie prin inversarea liniei de

argumentare a teoriei eclectice. Condiţii când intervine dezinvestirea:

1. firma străină îşi pierde avantajele competitive pe care le are în comparaţie cu firmele de alte naţionalităţi

2. chiar daca mai deţine astfel de avantaje (de tip O), firma nu mai consideră oportun să le utilizeze în cadrul structurii proprii prin

internalizare şi le externalizează (nu mai are avantaje de tip I) (multe firme doresc să se concentreze asupra activităţii lor de bază)

3. chiar dacă are avantaje O şi I firma nu mai consideră oportun să fie prezentă pe o piaţă străină şi recurge la export, nu mai sunt

avantaje de tip L Cauze empirice pentru dezinvestire:

1. schimbări în mediul de afaceri extern declinul cererii pentru

produsele firmei 2. creşterea costurilor cu energia 3. schimbări în modul de operare al firmei management

neperformant, calitate scăzută a produselor, slaba performanţă economică a filialei (în anii '70 - '80)

4. decizii strategice privind concentrarea resurselor prin restructurare multe firme care au achiziţionat multe filiale au început sa


restructureze pe cele mai puţin competitive. Exemplu: Unilever,

Nestle Dezinvestirea este văzută ca un eşec de manageri şi o amână

cât de mult balanţa de putere s-a mutat de la directorii soft

(marketing) la directorii hard (financiari).

CAPITOLUL II: Contribuţia ISD la dezvoltarea

economiei mondiale

Dacă în anii 1980-2000 producţia mondială a crescut cu 2% - ritm mediu anual, iar exporturile cu 6%, ISD au crescut în medie cu 12% anual. Cea mai importantă evoluţie a fost între anii 80-90 când nivelul ISD a crescut de 4 ori. Ele au atins şi un ritm de creştere de 30%

anual. Practic au existat puţine reculuri când au scăzut faţă de anul trecut (3-4 ori in 20 de ani).

2.1. Evoluţia ISD

Dinamica ISD la nivel mondial: 1973 volumul ISD = 25 mld. $

1997 volumul ISD = 500 mld. $ 1999 volumul ISD = 1100 mld. $ 2000 volumul ISD = 1400 mld. $ (recordul de pana acum) 2001 volumul ISD = 735 mld. $ 2002 volumul ISD = 650 mld. $ 2003 volumul ISD = 560 mld. $ 2004 volumul ISD = 650 mld. $

2005 volumul ISD = 920 mld. $

Între 2001-2003 scăderea este explicată de recesiunea ţărilor dezvoltate, mai ales SUA.

1999 şi 2000 au fost considerati ani atipici. Nu se vede ca o scădere bruscă a investiţiilor, ci o revenire la

normal, anii 99-2000 fiind ani anormali de investire pentru că atunci

s-au făcut multe achiziţii şi fuziuni internationale, încadrate si ele la ISD. Volum total la nivel mondial cumulat peste timp = stoc de ISD Peste 10.000 mld $ (2005) şi este valoarea totală a activelor

productive controlate din afara spaţiilor naţionale de implantare.

În mod concret stocul de ISD include următoarele componente: valoarea participaţiilor străine la capitalul filialelor

valoarea profiturilor nerestituite şi nedistribuite firmei mamă considerate a fi reinvestite în respectiva filială

valoarea netă a sumelor datorate de filiale firmei mamă

Din aceasta cauză stocul se tot acumulează, are o funcţie de

regenerare. Distribuţia pe sectoare

servicii 55% industrie prelucrătoare 40% industria extractivă + agricultură 5%

Repartizare geografică

Ieşiri Outflows

Fluxuri emiţătoare

Intrări Inflows

Fluxuri receptoare

- 90% ţări dezvoltate - 10% ţări în dezvoltare

- SUA a fost pe primul loc mult timp - Marea Britanie a fost pe locul I în anul 1998

- Luxemburg în 2002 - Olanda in 2005

- 60% - SUA, UE - 40% ţări în dezvoltare (a crescut in timp) - SUA – I loc mult timp (1999 – record 1/3 din ISD mondial). Din 1996 încoace SUA este netă receptoare mediul de afaceri bun

- Luxemburg – pe I loc în 2002: firme mari înregistrate acolo din motive fiscale

- China – loc II – peste 50 mld $

- Marea Britanie – locul I in 2005, SUA, Chi

Apare un fenomen de concentrare primele 10 ţări din top

atrag 2/3 din totalul ISD. 70% din toate ISD în ţările în dezvoltare se duc către Asia de Sud Est şi mai ales în China. China a atins şi recordul de 50% din totalul ISD către ţările în dezvoltare.

Indice de transnaţionalitate – cât de mult e o ţară implicată

în acţiunile transnaţionale ale firmelor, ce intră în acest indice e o medie ponderată din 4 factori: 1. fluxuri receptate de ISD ca procent din formarea de capital din

ultimii 3 ani 2. stocul de ISD ca procent din PIB 3. valoarea adăugată de filiale străine ca procent din PIB

4. nivelul ocupării în filiale străine din total locuri de muncă Indice mare - Ţări dezvoltate:

Belgia + Luxemburg

Irlanda – datorită filialelor transnaţionale din SUA şi valoarea adăugată ridicată datorită calculatoarelor şi

sectorului farmaceutic Danemarca Finlanda


Noua Zeelandă

Ţări în dezvoltare:

China, Hong Kong Nigeria Trinidad Tobago

Ţări în tranziţie:

Ungaria Estonia

Cehia 2.2. Factori determinanţi ai ISD

1. creşterea producţiei mondiale

2. fluctuaţiile ciclice ale creşterii economice - o perioadă de declin a economiei determină scăderea profitului şi limitează posibilităţile de finanţare precum şi capacitatea companiilor naţionale de a dezvolta investiţii în străinătate - firmele se structurează pe restructurarea internă în momentul în care pieţele se restrâng, cererea scade, iar proiectele investiţionale

profitabile sunt puţine la număr

Există posibilitatea ca într-o perioadă de declin ISD să crească dacă pieţele altor ţări se află în ascensiune. Aşa se explică creşterea investiţiilor in ţările în dezvoltare în perioada în care ţările dezvoltate erau în declin. Apoi daca criza se propaga (şocul petrolier) atunci investiţiile scad la nivel general.

Ciclurile economice influenţează si modalitatea de finanţare a

investiţiilor. În perioada de avânt se cumpără titluri de valoare şi se fac împrumuturi filialelor. În perioada de declin finanţarea vine mai mult din

profiturile filialelor în condiţiile în care profiturile interne sunt în scădere.

3. fenomenul fuziunilor şi achiziţiilor În anii 1989 – 1990 şi 1999 – 2000 apar boom-uri de fuziuni şi

achiziţii. Multe companii transnaţionale au considerat că preluarea unei

firme locale e o modalitate mai avantajoasă de implantare pe o piaţă

străină decât deschiderea unor capacităţi noi proprii. Excedentul de capacitate a dus la scăderea vânzărilor firmelor

locale şi s-au lăsat preluate sau au fuzionat. Alt motiv al preluărilor:

îmbunătăţirea pregatirii personalului decalajul tehnologic mare motive strategice de extindere globală elimini un

concurent dacă îl achiziţionezi Împartirea in fapt = fuziuni (3%) şi achiziţii (97%)

Două valuri au fost mai puternice 89-90 şi 99-2000 urmate apoi de restructurări.

Multe CTN au considerat că preluarea unei firme locale este o modalitate mai avantajoasă de implantare pe o piaţă străină decât deschiderea unor capacităţi noi proprii. De ce? Costuri treptate, credite avantajoase, scăderea vânzărilor multor firme locale din cauza unui

excedent de capacitate, îmbunătăţirea pregătirii profesionale, decalajul tehnologic mare, din motive strategice de extindere globală şi eliminarea unui concurent prin achiziţionare.

Tipuri de fuziuni şi achiziţii:

1. orizontale – au ca scop puterea de piaţă si economia de sinergie şi

se fac între firme din aceeaşi industrie sau domeniu. Exemple: telecomunicaţii, automobile, farmaceutice, industria berii

2. verticale – au ca scop economiile de scară şi reducerea incertitudinii şi se fac între firme din aceeaşi industrie şi sunt bazate pe relaţia furnizor-client. Acestea pot fi făcute în aval când este cumpărat furnizorul, sau în amonte când este cumpărat distribuitorul. Exemple: industria auto, industria petrolieră (ori

terenurile, ori benzinăriile), dealerii 3. conglomerate – au ca scop introducerea unor inovaţii şi efecte de

experienţă şi se fac între firme din domenii diferite. Exemple: industria IT, electronică, calculatoare

4. diferite măsuri de politică economică care au impact asupra

strategiilor pe termen lung, iar reacţia lor apare după o anumită perioadă de la iniţierea acestor măsuri. Acestea cuprind: 1. instituirea unor bariere netarifare care au recul asupra ISD

influenţând pozitiv ISD pentru că firmele încearcă să evite aceste bariere (ex: firmele japoneze producătoare de autoturisme producând la faţa locului în SUA, UK produsul nemaifiind considerat străin)

2. liberalizarea comerţului internaţional a dus la creşterea ISD

pentru că 25-30% din comerţul internaţional este comerţ între filiale


3. regimul cursului de schimb pentru că o depreciere a monedei locale

faţă de valuta ţării de origine a firmei duce la o creştere a ISD pentru că pot cumpăra mai multe active cu aceeaşi valută, dar o data ce firma e constituită aceasta poate duce la o scădere a ISD. Astfel majoritatea profitului este reinvestit în locul unde a fost obţinut şi nu mai este repatriat firmei mamă pentru că obţine venituri care în valuta lor e mai puţin.

4. liberalizarea regimului investiţiilor străine: acordă facilităţi,

stimulente pentru ISD 5. programele de privatizare lansate în toată lumea. În ţări dezvoltate

au fost vândute 100% investitorilor străini, iar ţărilor în dezvoltare au fost vândute în majoritate investiţiilor străine dar nu în proporţie de 100%

6. integrarea regională – ISD cresc din motive de stabilitate, o piaţă de

desfacere mai mare, comerţ intraregional. Multe firme şi-au reorganizat activitatea pentru a extinde sfera operaţiilor la nivel paneuropean

5.producţia internaţională aflată într-un proces crescând de integrare în circuitul reţelelor transnaţionale. Tot mai mulţi bani se investesc în

firme care aparţin CTN

2.3. Efectul ISD asupra creşterii economiei mondiale ISD au crescut mai rapid decât creşterea investiţiilor interne din

fiecare ţară. Începând cu anii '80 după '90 ISD au devenit cea mai importantă sursă de capital străin privat în ţările în dezvoltare şi în cele în tranziţie faţă de împrumuturi. Sunt preferate ISD datorită gamei mai

variate de efecte a faptului că nu produc datorie iar ieşirile de capital asociate din repatrierea profitului sunt dependente de performanţele

economice ale firmelor în care s-a investit. Aceste performanţe sunt şi în interesul investitorului şi în interesul ţării gazdă.

În ţările dezvoltate au crescut mult investiţiile de portofoliu datorită sofisticării instrumentelor financiare şi a dezvoltării burselor.

Intre investiţiile de portofoliu şi ISD, ISD-urile sunt recomandate fiind considerate mai stabile în virtutea crizelor financiare care se petrec la intervale nu foarte îndepărtate de timp. Multe investiţii de portofoliu: Asia de Sud Est - au avut si o mare criza financiara (1997).

O dată cu creşterea rolului ISD a crescut şi rolul

transnaţionalelor, majoritatea ţărilor în dezvoltare depind mult mai mult de ISD.

Creşterea competitivităţii unei tari: 1. investiţii în infrastructură 2. resurse umane 3. mediul de afaceri favorabil

2.4. Clasificarea motivaţiilor pentru realizarea ISD În funcţie de ceea ce urmăresc investitorii străini:

resurse şi pieţe investiţii iniţiale

eficienţă şi active strategice investiţii ulterioare

ISD pot fi: proactive: dacă ţin de dorinţa investitorului de a se extinde defensive sau reactive: ca reacţie la acţiunea concurenţei sau

a unui stat

După '90 firmele urmăresc motivaţii multiple dar se poate

determina motivaţia dominantă. I. Resurse – se caută achiziţionarea unor resurse care nu

există pe propria piaţă sau nu pot fi obţinute la un cost la fel de favorabil. La asemenea investiţii, majoritatea producţiei filialelor este

exportată în principal către ţările dezvoltate.

Resursele sunt: fizice umane cunoştinţe tehnologice (informationale) Resurse fizice – apar aceste investiţii la achiziţiile de materii

prime de catre firme din industria prelucrătoare în scopul minimizării costurilor şi al creşterii situatiei de aprovizionare. Au loc mai ales pentru acele resurse pentru care companiile transnaţionale pot oferi resurse complementare. De regulă se efectuează exploatarea unor resurse legate de o anumită locaţie: forestieră, petrolieră, zăcământ sau servicii

locale. De obicei, necesită investiţii mari de capital şi rămân legate de

locaţia respectivă. Resurse umane – se caută forţă de muncă ieftină calificată şi

motivată. În această categorie intră mai ales investiţiile făcute de firme din ţările dezvoltate pentru a realiza produse intermediare într-o altă ţară şi a le reimporta de acolo. Cele mai multe asemenea investiţii s-au făcut în ţările nou industrializate: Maroc, Taiwan, Brazilia iar ţările gazdă pentru a atrage asemenea investiţii au instituit frecvent zone libere.

Resurse tehnologice – alianţe strategice din ţări precum

Coreea, Taiwan, India cu firme din UE sau SUA în sectoare cu tehnologii avansate. Toate investiţiile în resurse erau dominante, acum au scăzut ca pondere pentru că a scăzut rolul muncii necalificate, ţările au ajuns să producă local fără ajutorul companiilor transnaţionale şi au sporit celelalte tipuri de investiţii. Au ramas sub 1/3 din total.


II. Pieţe – se caută deservirea anumitor pieţe sau a celor

învecinate. De regulă, sunt pieţe care au fost abordate ulterior prin export dar din cauza barierelor sau a faptului că dimensiunea pieţei justifică acest lucru se investeşte direct.

Raţiuni pentru investirea pe pieţe: potenţialul de creştere a pieţei sau dimensiunea pieţei acompanierea furnizorilor sau a clienţilor la locurile unde s-au

dus şi ele

investiţiile în cazul produselor care necesită adaptări la preferinţele locale pentru a se familiariza cu cerintele pieţei

costuri de transport mari între ţara de origine şi ţara gazdă prezenţa pe pieţele deservite de concurenţi care ţine de reţeaua

globală a firmei Filialele sunt relativ autonome, sunt cele mai receptive la

preferinţele locale, produc aceleaşi bunuri ca şi firma mamă dar nu toată gama.

În proporţie de 40% investirea se face pentru pieţe. III. Eficienţă – are scopul de a raţionaliza structura unei

investiţii efectuată pentru resurse sau pieţe şi de a obţine câştiguri din

coordonarea comună a unor activităţi dispersate geografic (economii de scară). Se bazează pe specializarea procesului sau produsului în diferite ţări şi exploatarea diferenţelor de înzestrare cu factori şi în general a caracteristicilor mediului din fiecare ţară. Aceste investiţii sunt făcute de firme mari, cu procese standardizate şi acceptate la nivel internaţional.

Ca premisă pieţele trebuie să fie bine dezvoltate şi să fie deschise, de aceea investiţiile spre eficienţă au crescut in grupările

regionale. Se organizeaza o diviziune a muncii în cadrul companiilor transnaţionale. Operatiunile intensive în muncă sau resurse localizate în

ţările în dezvoltare. Cele intensive în cunoştinţe şi tehnologie în ţările dezvoltate.

IV. Active strategice - investitori care achiziţionează active

complementare de la firme străine pentru a-şi urmări obiectivele strategice şi a încuraja competitivitatea. Aici intră atât CTN care susţin o retea dezvoltată global cât şi investitori aflaţi la prima expansiune internaţională nefamiliarizaţi cu mediul străin. Motivaţia e mai puţin exploatarea unor avantaje de cost şi mai mult sporirea activelor în

portofoliu pentru a întări poziţia competitivă proprie sau a o slabi pe cea a concurenţei. Aşa se nasc multe conglomerate, holdinguri.

Nu există date statistice certe cu privire la III şi IV dar IV au crescut puternic mai ales o dată cu achiziţiile şi fuziunile. Apar în ţările dezvoltate sau în sectoare bogate în tehnologie, în informaţie.

Mai sunt 2 neclasificate:

1. investiţii de evitare – prin care se încearcă ocolirea unor reglementări naţionale sau a unor politici restrictive ale guvernului

2. investiţii de sprijin – susţin restul activităţilor firmei. În general, nu sunt centre de profit de sine stătătoare, activităţile lor generează costuri, dar apar beneficii importante la nivelul reţelei de ansamblu. Ele acompaniază exporturile sau aprovizionarea din alte ţări şi se ocupă cu distribuţia şi facilitatea importului-exportului.

2.5. Rolul CTN

2.5.1. Universul actual al CTN si evolutia lor CTN definiţie: firme ce deţin şi conduc unităţi economice în 2

sau mai multe ţări: extinderea controlului managerial peste graniţe.

Sunt alcătuite din una sau mai multe firme mamă şi filiale. Firma mamă e cea care controlează filialele. CTN au 78.000 firme mamă, 780.000 de filiale, produc 1/10 din PIB mondial, în 1980 aveau 1/20 din PIB mondial, exporturile filialelor = 1/3 din total exporturi mondiale, vânzările tuturor filialelor = duble faţă de exporturile mondiale şi dau de lucru cam la 55 mil de persoane.

Pe sectoare, cele mai multe apar: 1. în industria prelucrătoare – 60% 2. în servicii – 37% 3. în industria extractivă + agricultură – 3%

Se remarcă un fenomen de concentrare în sensul că din 78.000 de firme mamă primele 400 deţin jumătate din stocul mondial de ISD. În primele 100 cele mai importante sectoare prezente sunt industria

petrolieră, industria auto, farmaceutică, electro şi alimentară. Mărimea – după activele din străinătate:

după stoc General Electric mai mereu pe primul loc, apoi Vodafone,

apoi Ford Vodafone – active străine = 244 mld $

General Electric - active străine = 260 mld $ Ford – active străine = 174 mld $, Exxon Mobil

după cifra de afaceri – total diferit Vodafone = 60 mld $ General Electric = 137 mld $

Exxon Mobil = 237 mld $ după numarul angajaţilor in strainatate

1. Vodafone = 24.000 2. General Electric = 45.000 3. Exxon Mobil = 54.000


grad de transnaţionalitate al firmelor

ponderea activelor străine din total active ponderea vânzărilor străine din total vânzări angajaţi în străinătate din total angajaţi

În 2001 au intrat în top 100 şi firme cu sedii în ţări în dezvoltare:

Hutchison (HK) Cemex (Mex)

Petronas (Mal) Petroleos de Venezuela

LG Electronics (Cor) Top 25 ECE: Petrom a fost pe locul 20, acum 2 ani a fost pe

primul loc Skoda, apoi Mol, Pilsener, marile companii maritime din Letonia şi Estonia, firme farmaceutice din Slovenia.

I. Înainte de 1945 denumită „perioada primelor extinderi

internaţionale” – aici s-au extins în principal firmele americane. Erau considerabil mai moderne decât cele europene, unele firme americane s-au extins înainte de primul război mondial. Standardul de viaţă, economia erau mult mai ridicate decât în Europa.

Firmele care s-au extins (firme americane):

Standard Oil Trust Vacuum Oil General Motors Ford General Electric

Ele au început cu filiale străine mici ca dimensiuni: General Motors şi Ford înainte de 1911, General Electric în 1919, General Motors 1911 extindere foarte rapidă. Mai ales General Motors şi-a extins

activitatea pentru că a cumpărat o firmă de automobile britanică în

1925, două firme în Germania în 1929 şi a deschis o filială în Brazilia (GM Brazil) în 1925. ele au fost precursoarele valului de extindere.

IBM în 1939 – peste 12% din cifra de afaceri era reprezentată din vânzarea în străinătate.

Cele europene - existau bariere intre ţări, fiecare ţară actiona pentru sine firmele acţionau la scară mică. Firmele au investiţi în

Marea Britanie, Franţa în filiale autonome. În grupul firmelor europene: Nestle, Philips care intre 1930 –

1939 şi-a deschis 18 filiale în Europa şi una în SUA.

British Petroleum (Anglo-Persian Oil) Firmele japoneze nu s-au extins în acea perioadă, Japonia era în

urma europenilor şi a americanilor. Companii de sprijin – trading company, ele aparţineau de marile conglomerate din Japonia şi după război au devenit zaibatsu.

II. 1945 – 1959 „perioada dominaţiei americane” – firmele

americane şi-au continuat expansiunea bazându-se pe marea lor capacitate productivă, pe structuri solide de management şi pe experienţa acumulată. Industriile în care s-au extins erau cam aceleaşi: petrol, industrial-chimică, auto.

În 1959 în topul primelor CTN după cifra de afaceri 44 erau americane şi 6 europene. Printre cele 6 europene mai intră Royal Dutch Shell, Unilever, Imp. Chemicals Industries.

III. 1960 – 1974 „perioada dezvoltării europene” – firmele americane şi-au restructurat activitatea. Cele care s-au extins puternic:

Procter & Gamble. Au trecut de la filiale la divizii internaţionale. Firmele europene nu au fost atât de afectate de primul şoc

petrolier de la sfârşitul anilor '70 ca cele americane. Firmele europene s-au extins, şi-au diversificat activitatea, au lărgit gama produselor şi şi-

au mărit şi acoperirea internaţională. Firme: Daimler Benz, Volksvagen, Renault, Fiat, Siemens, Bayer, BASF, British American Tabbaco.

Astfel că în 1974 în topul celor 50, 24 erau americane, 20 europene şi 6 japoneze: Hitachi, Mitsubishi, Toyota de ex.

IV. 1975 – 1989 „perioada emergenţei asiatice” – s-au produs schimbări de ordin organizatoric, multe firme şi-au restructurat

activitatea pentru a opera la nivel european, firmele americane au

trecut la divizii pe produs sau geografice. La sfârşitul anilor '80 firmele japoneze au fost urmate de firmele

coreene. Firmele japoneze au trecut la locaţii de producţie pe pieţele dezvoltate de unde au reuşit să deservească pieţele mult mai bine.

Dar firmele europene nu au putut intra pe piaţa japoneză. La firmele coreene conglomeratele se numeau chaebol:

Hyundai, Daewoo, Samsung, LG (uniunea lui Lucky şi Goldstar). Aceste

cheaboluri realizau peste 1/3 din exporturile coreene. Ele luptau prin preţ.

În top 50 - 21 firme erau americane, 17 europene şi 12 asiatice. V. 1990 – prezent „valul achiziţiilor şi fuziunilor”. Au

existat 2 asemenea valuri: în jurul anilor '90 şi 2000 din cauza acutizării problemelor financiare a multor firme confruntate cu acerba concurenţă

asiatică şi cu exces de capacitate în unele industrii. Xerox, Philips, Caterpillar, Matsushita, IBM - multe pierderi.

General Motors avea în 1992 - 23 de mld $ pierderi. Soluţia găsită de firme au fost fuziunile şi achiziţiile: restructurarea activităţii, raţionalizare, flexibilitate. Scopul declarat al achiziţiilor şi fuziunilor:

reducerea costurilor, eficienţă, sinergie. Sinergie = operarea în comun aduce beneficii mai mari decât

separate: 2 + 2 = 5 Nu toate achiziţiile şi fuziunile au dat roade din punct de vedere

al eficienţei ci în sporirea puterii pe piaţă, acces la piaţa celuilalt.


Fuziunea cea mai mare din industria auto intre Daimler Benz şi

Chrysler s-a dovedit un eşec pana la urma. Ca să fii firmă globală trebuie să ai ceva în SUA, Europa şi

Japonia, dar nu totdeauna a fost o miscare castigatoare. În anul 2000 din primele 1000 de CTN, 485 erau americane,

urmate de cele japoneze 139 şi apoi de firmele din ţările europene, Marea Britanie, Franţa, Germania (Fortune 500).

Clasament recent: www.fortune.com, (www.forbes.com)

An 2000 firme după cifra de afaceri:

1. Wal-Mart – 256 mld $ cifră de afaceri 2. Exxon Mobil – 237 mld $ CA. 3. BP - 232 4. Shell - 201

5. General Motors – 185 mld $ CA Până în anul 2000 au fost General Motors şi Ford. După valoarea de piaţă (market value) – capitalizare bursieră:

nr. acţiuni * valoarea cotată pe piaţă a actiunii: 1. General Electric

2. Microsoft

3. Exxon Mobil După valoarea mărcii – cât de mult influenţează marca

vânzările: 1. Coca-Cola 2. Microsoft 3. IBM

4. Nokia 5. Intel

6. Walt Disney 7. Ford 8. McDonald’s

Cei mai mari angajatori: Wal Mart – 1.500.000 angajati, China National Petroleum – 1.300.000 de angajaţi.

Americanii deţin poziţia de lider pe industrii: - petrol – Exxon Mobil

- auto – General Motors - computere – IBM

- software - Microsoft - băuturi – Coca-Cola - cosmetice – Procter & Gamble - semiconductor - Inter

- entertainment – Walt Disney

- comerţ en detail – Wal Mart

Efectele CTN 2.5.2. Efectele CTN asupra ţării sursă Efecte pozitive: intrare de valută prin repatrierea profiturilor

competitivitate sporita prin actiune la nivel mondial notorietate, renume

resurse: acces la resurse propagarea culturii de afaceri, mentalităţii, culturii nationale Efecte negative:

locuri de muncă în altă parte şi le poate distruge pe cele locale venituri bugetare diminuate: datorită acordurilor pentru

evitarea dublei impuneri - ţara gazdă ia prima impozitul pe profit, ţara sursă taxează

doar profiturile repatriate cu diferenţa dintre ratele impozitului pe profit.

Exemplu

Ţara gazdă: impozit pe profit 40% Ţara sursă: impozit pe profit 50% Rata profitului obtinuta de filiala din tara-gazda: 20% Cât la % din profit obţine ţara sursă? Ţara gazdă: 40% * 20% = 8% repatriere 12%

Ţara sursă: 50% - 40% = 10% * 12% = 1,2% ţara sursă preţuri de transfer

X este o firmă din Marea Britanie care produce telefoane. Ea realizeaza un telefon la 100 $ pe care-l vinde filialei jamaicane la 100 $. Filiala jamaicană revinde telefonul pentru 200 $ filialei americane. Filiala americană comercializează produsul pe piaţă la 200 $. Impozitul pe profit în Marea Britanie 35%, în Jamaica 5% şi în SUA 45%.

Cât impozit plăteşte firma în toate (în fiecare) dintre cele 3 ţări?

În Marea Britanie profitul este 0 pentru că îl vând la preţul de producţie, în Jamaica 5 $ pe telefon şi în SUA 0. Total impozit platit -5$

asupra balanţei de plăţi: efect negativ în ţara gazdă cu

investirea capitalului (-); intrarea de valută (+). Rezultat final depinde si de: exporturi către filială (+), importuri (-)

asupra politicii monetare: datorită accesului CTN facil pe piaţa internaţională de capital CTN pot ocoli politica monetară

locală şi îngreuna controlul asupra economiei

http://www.fortune.com/

http://www.forbes.com/


2.5.3. Efectele CTN asupra ţării gazdă Dunning a identificat 3 etape istorice: 1. 1950 – 1965 „luna de miere” – corespunzând armoniei

perfecte de interese dintre firmele investitoare americane şi guvernele ţărilor vest europene

2. 1966 – 1975 „confruntarea” – multe dintre investiţii s-au orientat spre ţările în dezvoltare mai ales spre exploatarea resurselor şi

odată ce a crescut independenţa politică a multor ţări şi-au identificat mai bine obiectivele economice, a sporit încrederea în guvernele lor că

pot duce la îndeplinire aceste obiective. CTN erau acuzate de repatrierea integrală a profiturilor exagerat de mari. S-a accentuat controlul asupra ISD, restricţii, naţionalizări, exproprieri, etc. Relaţia a fost mai degrabă încordată, nu foarte amiabilă

3. 1976 – 1995 „reconcilierea” – s-a produs dezamăgirea statelor faţă de eficienţa mecanismelor institutionale şi de politicile economice ale guvernelor, tot mai multe îndreptându-se de la public spre privat şi implicit şi apoi înspre ISD. În plus, CTN au devenit mai receptive la preferinţele locale şi mai dispuse să promoveze o relaţie avantajoasă pentru ambele părţi

4. se poate vorbi după 1996 – prezent de „concurenţa” –

pe lângă rolul benefic al ISD şi datorită exemplului dezvoltarii ţărilor din Asia de Sud Est – competitie intre tari ptr. atragerea de ISD

Există opinii: 1. Atitudinea convenţional-obiectivă – conform căreia ISD

contribuie la creşterea economică globală, prin aceasta şi la progres social dar în vederea distribuirii echitabile a sporului de bunăstare între firmele investitoare şi economiile gazdă, trebuie luate unele măsuri de

corectare – Dunning face parte din acest curent 2. Atitudinea proglobalistă – susţine fără rezerve avantajele

globalizarii pentru toţi şi toate părţile implicate şi în consecinţă şi promovează oricăror bariere – preşedintele Akio Morita

3. Atitudinea antiglobalistă – nu împărtăşeşte ideea rolului benefic al creşterii economice asupra evoluţiei societăţii şi condamnă

operaţiunile CTN considerand că ele conduc lumea într-un mod nedrept şi duc la dezagregare ecologică şi socială – David Korten

Efecte pozitive:

Cel mai important – transferul unui pachet de 3 resurse: capital, tehnologie şi practici manageriale şi organizaţionale

Capitalul financiar are rolul de a suplimenta resursele interne şi de a reduce deficitul intre economisirea internă şi necesarul de investiţii. De asemenea, mobilizează resursele locale care altfel ar rămâne nefolosite sau ar fi utilizate în activităţi mai puţin productive: sectorul

public. Poate stimula prin puterea exemplului şi alte fluxuri financiare

cum sunt creditele acordate de bănci străine sau transferuri realizate de organisme financiare internaţionale.

Tehnologia – accesul la o tehnologie străină. CTN transferă şi cercetare-dezvoltare, inginerie beneficii mai mari decât dacă ar

transfera numai maşini de o generaţie mai veche. GLOCALIZATION (global & localization) – acţionezi la scară

globală şi adaptare la caracteristicile locale. Pentru ca tehnologia transferată să fie absorbită de ţara gazdă ea trebuie să corespundă matricii înzestrării cu factori ai ţării gazdă.

Practici de management şi organizaţionale – organizarea respectivului capital şi tehnologii în producţie e la fel de importantă ca şi celelalte 2. metode moderne de management:

„just-in-time” – să nu existe stocuri, rebuturi, decalaje, întârzieri

„kaizen” – un proces de îmbunătăţire continuă bazat pe cercuri

colective, colaborarea angajatului cu şeful - tehnici de marketing care lipseau cu desăvârşire înainte de

1990 - metode moderne de salarizare cu parte fixă, parte flexibilă

- managementul resurselor umane balanţa de plăţi – iniţial un influx de bani. Multe sunt orientate insă spre

deservirea pieţei locale şi nu spre export balanţa de plăţi

deficitară locuri de muncă – dacă ISD a dat roade şi a avut cifra de afaceri mare

CTN a angajat ulterior oameni. Distribuitori, furnizori – locuri de muncă indirecte de 10 ori mai multe decât cele directe

dezvoltarea industriei orizontale – relatii de subcontractare creşterea competitivităţii pe plan local efect ecologic, protecţia mediului – chiar dacă nu transferă cea mai

nouă tehnologie, tehnologia transferată e mai nouă decât a altor firme şi sunt supuse mediatizării transparente

acces la pieţele de export

creşterea veniturilor bugetare Efecte negative:

renunţarea la furnizori locali tehnici intensive în capital şomaj

concentrarea operatiunilor pe activităţi cu valoare adăugată scăzută

exploatarea resurselor naturale (condiţii de exploatare) falimentarea firmelor locale – inhibă activitatea de cercetare a firmelor

locale, preluarea forţei de muncă specializata de la firmele locale

politică anticoncurenţială (aranjamente de pret sau impartirea pietelor) produse, procese sau activităţi incompatibile cu cultura locală lezarea suveranităţii şi / sau se implică în politica statului respectiv


CAPITOLUL III: Politici naţionale de atragere a ISD

3.1. Politica economică de ansamblu Fiecare ţară îşi stabileşte nişte obiective de dezvoltare

economică care sunt cuprinse în strategia pe termen mediul şi lung. Totodată, stabileşte structuri administrative şi proceduri pentru atingerea acestor obiective.

Obiectivele trebuie să fie corelate intre ele şi să poată fi

ajustate în timp şi realiste: 1. Macrostabilizare inflaţie şi şomaj cât mai mic. Nu se pot

realiza intotdeauna amândouă dar ţările se straduiesc 2. Reforma structurală: reformă economică, legislativă, politică

industrială în această strategie 3. Concurenţă egală, diminuarea obstacolelor, legislaţie bună

antimonopol şi o lege a falimentului implementată Set de politici care are drept obiective: a. stabilirea unui curs de schimb corect: BNR

b. dezvoltarea infrastructurii: Ministerul Transporturilor c. condiţii de muncă: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale

d. facilităţi financiare şi echilibru bugetar: Ministerul Finanţelor

Multe din obiective se anulează reciproc, se bat cap în cap.

Politica economică de ansamblu trebuie să asigure:

funcţionarea normală fără obstacole a activităţii unei întreprinderi străine şi să reducă riscurile de a investi în ţara respectivă pentru că flexibilitatea firmelor de a aloca resurse într-un mediu străin, necunoscut depinde de percepţia asupra condiţiilor existente şi acestea ţin de evoluţia sistemului în general.

3.2. Politici specifice de atragere a ISD Se referă la regimul ISD: - nivelul accesului în economie - criterii de performanţă impuse + facilităţi acordate - regimul de repatriere al capitalului şi profitului Nivelul accesului în economie sectoarele care sunt deschise pentru participarea investitorilor

străini gradul de participare la o firmă locală, cât e permis intre 0 –

100% statele de regulă au menţinut unele sectoare închise: sectoare

strategice cum ar fi industria apărării, utilităţile publice, agricultura.

Pe măsură ce statul şi-a dovedit ineficienţa în gestionarea

acestor sectoare pentru a scăpa de povara financiară a susţinerii lor ele au fost deschise şi investitorilor străini.

Facilităţile sunt de 3 tipuri: 1) Facilităţi fiscale – implică renunţarea de către guvern a

impozitării unor venituri sub forma reducerii / scutirii anumitor taxe şi impozite. Sunt cele mai răspândite mai ales în ţările în dezvoltare

pentru că nu implică alocarea de fonduri de la buget, sunt mai uşor de implementat din punct de vedere politic.

2) Facilităţi financiare – implică subvenţionarea de către guvern a investitorului în mod direct prin acordarea de sume de bani pentru dezvoltarea infrastructurii, programe de pregătire profesională, credite cu dobândă redusă, etc. sunt utilizate tot mai mult în ţările

dezvoltate unde nu există constrângeri bugetare şi pentru că pot fi mai uşor direcţionate spre un anumit proiect investiţional, sunt mai flexibile.

3) Alte facilităţi – subvenţionare indirectă a activităţii prin acces preferenţial la resurse, reducerea sau scutirea unor chirii, impunerea de taxe vamale şi contingente, etc.

Facilităţi: ISD orientate spre piaţa internă – cele mai importante

facilităţi au fost facilităţile pe produs cum sunt taxe vamale şi contingente care să limiteze intrarea altor concurenţi pe piaţă

ISD orientate spre deservirea pieţei externe – facilităţi fiscale

Statul poate impune criterii de performanţă indiferent dacă acordă sau nu facilităţi.

Criterii frecvente: un anumit nivel al investiţiei sau transferul de tehnologie sau un anumit procent din total producţie să fie exportat, un anumit număr de locuri de muncă creat sau păstrat, gradul de integrare

în industria locală etc.

Criteriile de performanţă acţionează şi ca un impozit ascuns, firmele realizând o analiză cost-beneficiu intre facilităţile existente şi criteriile impuse şi în consecinţă unele investiţii ar putea fi descurajate dacă criteriile sunt prea dure ceea ce ar duce la pierderea de către stat a beneficiilor asociate cu investiţia respectivă.

Regimul de transfer al capitalului şi profitului legat de

repatrierea capitalului şi profitului. Este liberalizată această

repatriere a profitului. Dacă statul vrea să descurajeze repatrierea profitului se poate impune o taxă de transfer de către Banca Centrală, să ceri aviz care se obţine printr-o procedură complicată de la Banca centrală sau Ministerul Finanţelor sau să le oferi stimulente să reinvestească profitul în ţara unde l-au obţinut.


3.3. Politica de promovare pentru atragerea ISD

- crearea unui mediu favorabil investiţiilor (în sens larg) - în sens restrâns – toate activităţile promoţionale concrete - misiuni economice, seminarii, vizite, întâlniri cu investitori şi

autorităţi locale, târguri, expoziţii cu stand propriu, stand promoţional, broşuri, pliante, spoturi publicitare

Şi acest fel de promovare e rezultatul concurenţei pentru atragerea ISD, ea se desfăşura şi înainte dar nu cu aceeaşi agresivitate.

Şi aici diverse studii scot în evidenţă că se cheltuie prea mult pentru promovare. Pe de altă parte unele dovezi empirice arată că există o

corelaţie pozitivă intre bugetul de promovare alocat şi investiţiile atrase. Modalităţi de promovare:

tehnici de creare a imaginii – care nu urmăresc generarea directă a

investiţiilor ci promovarea ţării ca loc favorabil pentru investiţii tehnici de generare directă a investiţiilor – cuprinde contactarea

directă a investitorilor chiar în ţara lor pe la diverse manifestări. Această campanie e adresată direct firmelor străine şi se concretizează în proiecte investiţionale

tehnici de furnizare a serviciilor – cuprinde informare, asistenţă,

consultanţă pentru investitorii străini şi de multe ori au rolul de a

consolida investiţiile existente şi de a da un exemplu pentru alţi potenţiali investitori

Statele în general combină cele 3 tipuri de tehnici în diverse proporţii.

3.4. Cadrul instituţional pentru atragerea ISD Majoritatea tarilor au stabilita o agenţie unică care să se ocupe

de ISD. Avantaj: investitorii ştiu exact unde să se adreseze - „one stop agency”.

Funcţiile agenţiei: de a aviza, analiza şi aproba proiectele de investiţii – rolul agenţiei se

manifestă prin a selecta proiectele „bune” de cele „rele”. În ţările dezvoltate asemenea analize se fac în funcţie de importanţa

sectorului. Uneori această procedură e foarte lentă sau complicată, netransparentă (trezeşte suspiciuni).

acordarea de servicii investitorilor – care să le simplifice demararea şi operarea ulterioară a proiectului investiţional. O primă componentă:

asistenţa, sprijinul acordat pentru realizarea unui

proiect unde intră diverse studii de piaţă, facilitarea de întâlniri cu autorităţi şi firme locale

asistenţa acordată după demararea proiectului pentru obţinerea uşoară a avizelor şi aprobărilor necesare. Poate să se ocupe şi de reclamaţiile venite din partea

investitorilor cu privire la unele distorsiuni din

administraţie Activitatea de acordare de servicii e foarte importantă în ţările în

dezvoltare unde legislaţia nu e suficient pusă la punct, e birocraţie mare şi investitorii nu se descurcă. evidenţa şi înregistrarea investiţiilor străine şi evaluarea lor – agenţia ar

trebui să facă o statistică cu cât s-a investit şi să măsoare efectul investiţiilor şi să evalueze justeţea facilităţilor acordate

promovarea pentru atragerea ISD

3.5. Criterii utilizate de investitorii străini în luarea deciziei de a investi

Au fost stabilite 12 criterii: caracteristicile pieţei locale – mărimea, dimensiunea pieţei, tendinţa

de creştere, puterea de cumpărare, resursele naturale, localizarea geografică

accesul pe piaţă – este vorba de acele sectoare în care se poate investi şi dacă există restricţii, dacă există discriminare

forţa de muncă – nivelul de salarizare, pregătirea sau calificarea forţei de muncă, productivitatea muncii

riscurile monetare – legat de apreciere şi depreciere, cum favorizează

investiţia, filiala, export repatrierea capitalului şi profitului – majoritatea ţărilor au un regim

liberalizat, cele care au restricţii poziţie defavorabilă

protecţia drepturilor de proprietate intelectuală asupra tehnologiei, produs, software, tehnici de marketing – este foarte importantă în sectoare dinamice cum este industria farmaceutică sau industria electronică. Ele asigură firma că îşi poate recupera investiţia. Majoritatea ţărilor au o lege a drepturilor de autor insă ea nu e aplicată la fel de strict

politica comercială – toate obstacolele legate de import-export, afecteaza mai ales filialele care vor să exporte prin întârzieri şi costuri adiţionale

cadrul legal şi instituţional – este esenţial pentru protejarea drepturilor producătorilor şi consumatorilor dar şi pentru asigurarea funcţionării normale a pieţei, codul fiscal, codul muncii,

legislaţia de mediu, legea falimentului fiscalitatea – impozitul pe profit, alte taxe şi impozite, inclusiv cele

locale, facilităţile care se acordă. Cu cât numarul taxelor e mai

mare cu atât e mai mare opacitatea mediului de afaceri stabilitatea politică – atitudinea guvernului, a administraţiei locale şi a

sindicatelor. Este importantă pentru că banii sunt investiţi pe o perioadă lungă şi investitorul vrea să fie sigur că nu vor fi

schimbări radicale


politica economică de ansamblu – este importantă pentru încrederea

investitorului: indicatori ca inflatia, somajul, este preferată inflatia mică şi previzibilă

infrastructura şi serviciile auxiliare – atât infrastructura fizică cât şi cea internaţională, telecomunicaţiile, birourile de avocatură, de consultanţă, contabilitate, bănci, asigurări şi furnizori de toate tipurile

Mari investiţii în UE (note ptr. criterii in functie de importanta): 1. potenţial de obţinere a profitului – 10

2. existenţa unor manageri cunoscători de limbi străine – 9 3. disponibilitate de forţă de muncă calificată – 8 4. costul forţei de muncă – 8 5. personal cunoscător de limbi străine – 7

6. existenţa unor centre universitare specializate – 7 7. apropiere de aeroport – 7 8. existenţa unei zone dezvoltate din punct de vedere al industriei

respective – 7 9. atitudine cooperantă din partea sindicatelor – 6 10. apropiere de furnizori – 5

11. apropiere de clienţi – 5

12. siguranţa şi costul utilităţilor – 5 13. apropiere de sediul central al firmei investitoare – 3 14. situaţia telecomunicaţiilor - 3

După selectarea câtorva amplasamente posibile, marii investitori

preferă să facă vizite iniţiale fără a consulta autorităţile pentru a lua un prim contact direct cu realităţile locului. În urma vizitei se pregătesc

întrebări detaliate şi apoi se contactează autorităţile locale.

3.6. Alegerea tipului de ISD şi a momentului de intrare pe piaţă Alegerea tipului de ISD

Doua variante: ISD pe loc gol (greenfield) sau achizitie.

Investitie pe loc gol Achizitie / Fuziune

Avantaje Dezavantaje Avantaje Dezavantaje

-impunere mai uşoară a tot ce e legat de practica de muncă, de cultura organizaţională

-investişie mare de capital, mai ales în perioada iniţială -cota de piaţă 0 la început

-investiţie mai mică iniţial sau la fel de mare, dar realizată treptat -riscuri mai mici legate de piaţă

-locaţia este dată=>libertate îngrădită -cheltuieli suplimentare cu schimbarea

-mai uşor de implementat produse noi -controlează, hotărăşte singur -libertatea de a alege locatia -evitarea legilor antitrust - evitarea problemelor sociale (creeaza locuri de munca)

-pătrundere mai lentă pe piaţă=>se pot diminua câştigurile iniţiale, ”de

pionierat” (în cazul în care sunt prezente şi alte firme în domeniu) -acces mai greu la distribuţie, la furnizori -dificultăţi legate de cunoaşterea pieţei, în adaptarea produselor -riscuri mai mari

-cota de piaţă existentă este preluată -pătrunderea pe piaţă este rapidă -recuperarea mai rapidă a investiţiei -acces la furnizori sau la distribuţie mai uşor -avantaj specific pentru ţările Europei Centrale şi de Est: multe firme au fost subevaluate

tehnologiei, mentalităţii, etc. -cheltuieli legate de căutarea partenerului potrivit (contactare, negociere, etc.) -dificultăţi în estimarea punctelor slabe ale partenerului -dificultăţi cu integrarea culturii organizaţionale -dezavantaj specific Europei Centrale şi de Est: mari incertitudini referitoare la dreptul de proprietate

Alegerea momentului de intrare pe piaţă

Doua variante: timpuriu si tarziu

Dacă intri primul („first mover”), avantaje: - fidelizarea clienţilor - smântânirea pieţei

- stabilirea de preţuri mai ridicate

- ridici bariere de intrare Dezavantaje: - nu e cunoscut produsul - te costă mai mult să impui produsul - produsul poate fi respins Intrarea târzie: ultimul intrat („late mover”), avantaje:

- înveţi din experienţa celuilalt Dezavantaje: - piaţa saturată

- probleme cu promovarea, cu guvernul, cu furnizorii


CAPITOLUL IV: Impactul ISD

asupra ţărilor în tranziţie (cazul Romaniei) 4.1. Contextul regional din Europa Centrală şi de Est

Fluxurile de investiţii au fost ascendente, de la an la an ele au crescut mai mereu. Raportat la cap de locuitor ISD au fost reduse în comparaţie cu ţările dezvoltate. S-a remarcat o corelaţie pozitivă cu PIB-ul pe cap de locuitor. Cele cu PIB/locuitor mai mare au atras mai

multe ISD. A existat o corelaţie pozitivă şi cu procesul de privatizare. ISD au crescut cu ritmuri mai rapide decât media mondială.

ECE 2002 = 29 mld $, stoc total de ISD = 188 mld $

intrări ISD pana în 2000 doar puţin peste 2% din total mondial 2001 – 2003 intrări de ISD = 4,5% din total mondial

¾ din total ISD s-au dus în 4 ţări: - Polonia - Ungaria - Cehia

- Rusia

Stocuri ISD până-n 2002 inclusiv: - Polonia = 45 mld $ - Cehia = 38 mld $ - Ungaria = 24 mld $

- Rusia = 22 mld $ A crescut în ultimul timp Slovacia la peste 10 mld $ dar numai

din 2001. România este 6-a ţară.

Pe cap de locuitor: Cehia, Estonia, Ungaria, România – ultimul loc printre ţările care vor adera la UE.

2005 - ESE + fosta CSI (fara cele intrate in UE): 40 mld. $ - Ru, Ucr, Ro. Cel mai mare stoc acum: Ru: 132 mld., Po: 93, Ung: 61, Ce: 59.

Ieşiri de ISD – 4 mld $/an din care 4/5 în Rusia, la mare

distanţă vine după aceea Ungaria. Achiziţionarea de către firma rusească Yukos a firmei norvegiene Kvaerner.

Pe sectoare: - servicii 56% - industrie 40% - industria extractivă şi agricultură 4%

Provenienţă: Germania 20%, SUA 16%, Olanda, Austria, Italia,

Franţa şi Marea Britanie cu 10% sau mai puţin în funcţie de fiecare ţară. Cele mai multe investiţii americane sunt în Polonia.

Avantajele acestei zone sau avantaje potenţiale: - după 1990 aşteptări foarte mari - piaţa este relativ mare - forţă de muncă este practic bine pregătită şi ieftină - infrastructură de bază exista totuşi nu s-au confirmat aceste aşteptări. Motive:

- declinul economic în primii 3-4 ani

- dificultatea reformei - transformarea dificilă a legislaţiei şi instituţiilor - incertitudinea economică - escaladarea birocraţiei şi corupţiei Polonia - Cehia – Ungaria acces în toate sectoarele

Marile tipuri (domenii) de privatizare realizate: utilităţi, telecomunicaţii, gaz, sector bancar. De ce? Pentru că sunt investiţii de anvergură, piete ne-exploatate.

Ungaria a atras multe ISD după care s-a instaurat cresterea

economică. S-a creat un mediu favorabil pentru ISD şi după aceea au

început să vină investiţiile importante. Slovenia are PIB/locuitor cel mai ridicat din cele 10 ţări din

Europa Centrală şi de Est însă nu a atras ISD majore. Cel mai mare volum a atras pe un singur an:

Polonia 2000 (an) Cehia 2001 (an)

9,3 mld $

Polonia are o nouă lege a investiţiilor din 2002 unde se dau

facilităţi pentru investiţii peste 10 mil $ sau peste 500.000 $ dar care să ofere 100 locuri de muncă pe o durată de 5 ani.

Se acordă subvenţie ca procent din valoarea investiţiei dar nu mai mult de 50% din valoarea maximă a ajutorului de stat posibil. Se

dau maxim 4000 $ pe fiecare job nou creat. Se mai dau 1150 $ pentru pregătirea fiecărui angajat (de către stat).

Ungaria a fost prima care a început să se privatizeze şi orientarea a fost spre privatizare cu ISD şi s-a îndreptat către companii transnaţionale care au fost esenţiale pentru succesul tranziţiei în

Ungaria. După privatizare au început să apară greenfield = investiţii noi.


Valoarea exporturilor a crescut foarte mult pe baza acestor CTN

(companii transnaţionale). Învăţăminte din atragerea ISD:

la selectia investitorului cea mai importantă e suma de bani vărsată efectiv în numerar şi mai puţin investiţia ulterioară sau angajamentele de locuri de muncă, exporturi, etc.

este mai puţin importantă evaluarea exactă a activelor şi mai mult capacitatea investitorului de a menţine,

moderniza şi dezvolta o fabrică existentă corupţia la nivel redus este mai puţin importantă sau

dăunătoare decât corupţia la nivel inalt reducerea riscului politic, crearea unui mediu favorabil,

punerea în valoare a poziţiei geografice, promovare puternică (1 mil $)

crearea de noi condiţii pentru directorii şi personalul firmelor străine şi a familiilor acestora

Cehia: până în 1996 economia Cehiei a fost în plin avânt, apoi a

urmat o perioadă de reţineri în continuarea reformei şi un sentiment de

automulţumire, apoi a intrat în recesiune şi şi-a pierdut competitivitatea faţă de Ungaria pentru că s-au retras şi stimulentele (facilităţile) acordate.

În 1998 s-a schimbat guvernul iar cel nou a acordat din nou stimulente: scutire de impozit pe profit 10 ani pentru investiţii peste 8,5 mil $ sau pentru investiţii peste 4 mil $ în zone cu şomaj mare plus alte scutiri. Scutirea s-a dat şi celor noi şi celor existenţi. Măsura s-a dovedit

benefică: în 1999 a atras 5,1 mld $ ISD faţă de 2,7 mld $ în 1998. au avut şi o promovare foarte bună: Agenţia CzechInvest făcută după

modelul celei scoţiene şi finlandeze (recunoscute ca fiind cele mai eficiente). S-au cheltuit 3 mil $/an pentru promovarea ISD. Rezultat: 1 $ investiţi în promovare a atras 450 $ ISD rata rentabilităţii mare,

satisfăcătoare. În 2001 cea mai mare investiţie: joint venture-ul dintre

Toyota şi PSA la Kolin în Cehia, ISD de 1,5 mld $. Este cel mai mare

greenfield din Cehia. În 2001 România a atras pe toată ţara 1,2 mld $. La joint venture-ul din Cehia lucrează 3000 de oameni, prima lansare va fi în 2005, obiectivul este producerea a 300.000 de maşini pe an.

Matsushita a investit în Cehia la Pilsen, intr-un parc industrial. Alegerea locaţiei s-a făcut pe 6 criterii: teren, resursa umană, acorduri comerciale cu UE, atitudinea autorităţilor locale. Au ales Cehia pentru a produce televizoare Panasonic (ultima promoţie din Metro pentru

televizoare Panasonic au fost tv produse în Cehia la parcul industrial Matsushita).

Skoda este considerată cea mai de succes privatizare. A fost cu

cap şi cu bătaie lungă, primii 5 ani pierdere, dar apoi profit: face 7% din PIB-ul Cehiei, 10% din exporturi, 24.000 de angajaţi.

4.2. Rolul ISD în vederea restructurării la nivel

macroeconomic şi microeconomic

La nivel macroeconomic

creşterea economică – specialiştii consideră că ISD au un impact pozitiv asupra creşterii economice dacă se atinge pragul de stoc

de ISD de 40-50% din PIB. Acum Estonia are 67%, Cehia 48%, Ungaria 56%, România este pe ultimul loc cu 24%, Polonia 31%, Bulgaria 34%

ponderea capitalului străin în industrie – cea mai ridicată valoare

era în Ungaria 80% în 2000, în România era 25% ponderea filialelor străine în exporturi – Ungaria 83%, România

15% ocuparea forţei de muncă – Ungaria, Cehia 50% România doar 25% efecte asupra veniturilor bugetare – iniţial au fost puternic negative

datorită facilităţilor acordate şi cheltuielilor asociate cu

concedierea personalului, ulterior pozitiv odată cu dezvoltarea

firmelor, crearea de locuri de muncă şi plata de taxe şi impozite La nivel microeconomic Efecte pozitive:

1. capital 2. tehnologie: Ungaria firmele mixte cu cele japoneze

3. practici manageriale şi organizaţionale: Skoda a adus tot felul de pregătiri moderne, inclusiv motivare, salarizate, etc. Fiat în Polonia a pregătit toţi angajaţii în şcoli speciale

4. creşterea productivităţii: la Skoda productivitatea a crescut cu 30% imediat după preluare, în Ungaria după preluarea firmei Tungsam de general Electric productivitatea a sporit de 4 ori în decurs de 2 ani în condiţiile în care numarul personalului s-a redus la jumătate. În industria zaharului din Ungaria privatizată cu

capital străin s-a menţinut producţia dar cu 30% mai puţin personal

5. relaţii de subcontractare: industria auto

Efecte negative:

1. renunţarea la unele produse tradiţionale 2. renunţarea la unii producători şi furnizori locali

3. renunţarea la salariaţi, iniţial s-a produs la majoritatea firmelor achiziţionate


4.3. Analiza ISD în România Volum al ISD în România: abia in septembrie 2003 s-a

depasit valoarea de 10 mld $ stoc de ISD. Evoluţie a fluxurilor de ISD:

1. 1990 – 0 2. 1991 – 40 mil $

3. 1992 – 77 mil $ 4. 1993 – 94 mil $

5. 1994 – 341 mil $ 6. 1995 – 419 mil $ 7. 1996 – 263 mil $ 8. 1997 – 1215 mil $

9. 1998 – 2031 mil $ 10. 1999 – 1041 mil $ 11. 2000 – 1037 mil $ 12. 2001 – 1157 mil $ 13. 2002 – 1144 mil $ 14. 2003 – 2213 mil $

15. 2004 - 6517 mil $

16. 2005 - 6388 mil $ 17. 2006 – 11395 mil $ (neconfirmat oficial)

3 perioade distincte: 1. 1990 – 1996 în care cifrele investiţionale au fost mici chiar

dacă legislaţia a fost stabilă şi facilităţile consistente: mediu economic, politic incert, nu a existat ofertă puternică de privatizare.

2. 1997 – 2000 – fluxurile de ISD au început să crească datorită ofertei de privatizare, în schimb s-a instaurat o crasă

instabilitate legislativă în şi instituţională 3. 2001 – prezent – privatizare consistenta + legislatie stabila

= ISD de valori mari

BNR + Unctad, ARIS + Registrul Comerţului – grafice cu evoluţia ISD. Cele doua au grafice diferite.

In primii ani, ISD veneau de la: 80% persoane fizice, 20% persoane juridice.

Pe sectoare: 1. industrie 54%

2. agricultură sub 1% 3. construcţii sub 3% 4. comerţ cu amănuntul 5% 5. comerţ cu ridicata 10%

6. turism 2%

7. transporturi 8% 8. servicii profesionale 17%

Până în 1995 pe primul loc a fost:

1. comerţul si industria alimentară 2. apoi: industria auto 3. apoi: industria siderurgică după cumpărarea Sidex-ului

Repartizare geografică:

1. Bucureşti 2. Timiş 3. Arad 4. Prahova: Unilever, Coca-Cola

5. Braşov – abia loc 10 desi oras mare, preponderent industrial Ţări de provenienţă:

1. Olanda este principalul investitor în România – 16% 2. Austria 14% 3. Franta 12%

4. Germania 11%

5. Italia 9% 6. SUA 7% etc.

4.4. Investiţiile străine în privatizare N-au fost deosebite în perioada 1990 – 2000 – 1,5 mld $

1. OTE – 675 mil $ pentru 35% din acţiuni – Romtelecom 2. Lafarge la Romcim în 1998 – 250 mil $ pentru 92% din acţiuni

3. Lukoil – Petrotel 300 mil % pentru 51% din acţiuni 4. Société Générale – BRD prima bancă românească privatizată cu

investitori străini în 1998 – 200 mil $ pentru 51% din acţiuni, acum deţine 90% din acţiuni

5. MDF Frati Sebeş – fabrică de pal 200 mil $ - vanduta apoi la Kronospan

6. 1999 BancPost, investitorii General Electric Capital şi Banco Portugues do Investimento deţineau 45% din acţiuni pentru care au plătit 50 mil $, tranzacţie mult mai mică ca la BRD. Achiziţie secundară, amândouă au vandut în 2003 lui Eurobank

7. Renault – Dacia 51% din acţiuni 50 mil $. Acum au mai dat 250

mil $ până la 99% din acţiuni 8. 2001 LNM Holding (filiala Ispat) a cumpărat Sidex, valoarea

contractului peste 250 mil $ - acum se numeste Arcelor Mittal 9. 2001 Raiffeisen a cumpărat Banca Agricolă, valoarea contractului

50 mil $ (15 mil $ pachetul de acţiuni)


10. Petrotub Roman, Tepro Iaşi, Siderurgica Hunedoara achiziţii

Mittal Steel, toţi furnizori pentru Sidex 11. 2004 – OMV la Petrom a cumpărat 51% din acţiuni (840 mil euro)

dar valoarea intreaga a contractului = 1,5 mld. euro 12. diverse achizitii in utilitati: Distrigaz Sud (Gaz de France),

Distrigaz Nord (E.On), Electrica Banat + Dobrogea (ENEL), Electrica Oltenia (CEZ), Electrica Moldova (E.On) – fiecare in jur de 200 mil. euro

13. BCR – Erste Bank – de departe ce mai mare privatizare – dec. 2005 – 3,75 mld. euro (62% din actiuni)

Privatizări de succes:

1. diverse fabrici de ciment 2. Kraft Foods România 3. Arctic Găieşti (Arcelik) 4. Astra Vagoane Arad (Trinity)

5. Damen Shipyard Galaţi 6. Unilever Ploieşti (Dero) 7. Timken – rulmenţi 8. Samsung – Oţelinox Târgovişte

Topul firmei după CA:

1. Petrom – in jur 1,5 mld. $

2. Ispat Sidex 1,3 mld. $ 3. Metro peste 800 mil $ 4. Rompetrol Group peste 700 mil $ 5. Vodafone peste 600 mil $ 6. Orange peste 600 mil $

4.5. Evoluţia cadrului legislativ şi instituţional

Regimul ISD în România 1. există acces liber la piaţa naţională 2. participarea este permisă până la 100% 3. există clauza de tratament naţional: nu sunt discriminări intre

investitorii straini si cei romani 4. dacă există acorduri bilaterale cu ţara investitorului mai favorabile

decât prevederile din legislaţia românească atunci ele se aplică cu precădere

5. nu există restricţii la repartizarea capitalului şi profirului odată ce au

fost plătite taxele şi impozitele catre statul roman 6. există garanţii împotriva exproprierii sau naţionalizării. S-ar putea

lua o asemenea măsură doar în cazuri excepţionale pentru bunăstarea publică şi ar trebuie să fie nediscriminatoriu şi o

compensare justă şi echitabilă pentru investitori

Evoluţia legislaţiei

Prima lege importantă este Legea 35 / 1991 lege de bază

care a prevăzut regimul ISD în România, mai puţin tratamentul naţional. Stimulentele erau consistente:

scutire de la plata taxelor vamale pentru echipamente care făceau obiectul activităţii 2 ani

scutire de la plata taxelor vamale la materiile prime şi

materiale utilizate în obiectul de activitate scutire de la plata impozitelor pe profit 5 ani în industrie,

agricultură, construcţii, 3 ani exploatarea resurselor, comunicatii şi transporturi, 2 ani comerţ, turism, bănci, asigurări, alte servicii

Stimulente suplimentare pentru extinderea activităţii:

investiţii în cercetare-dezvoltare şi crearea de locuri de muncă. I. O primă modificare la această lege vine prin Legea 57 /

1993 care prevede un prag minim pentru investiţii de 10.000 $ (acest prag s-a stabilit pentru că multi investitori veniseră cu 100 $)

II. Următoarea lege este Legea 71 / 1994 care completează legea 35 / 1991. aduce stimulente adiţionale pentru investiţii mari de

peste 50 mil $. Li se impunea un grad de integrare în economia

românească de 60% şi export 50% din valoarea totală. Primeau o extindere a activităţii vamale de până la 7 ani şi erau direcţionate către cei din industrie. Scopul era atragerea de investiţii mari în industrie. 7 ani nu plătea impozit pe profit. Insă nici aşa nu s-au înghesuit investitorii, singurul mare investitor fiind Daewoo.

III. În 1994 încep modificările la impozitul pe profit. S-a redus prin Ordonanţa de Urgenţă impozitul pe profit a scăzut de la 45% la

38% dar au tăiat scutirile de la impozitul pe profit. Pana in 1995 cadrul legislativ a fost relativ stabil. În perioada 1997 – 2001 cadru instabil dar

au venit investitori ptr. privatizari. IV. Legea 31 / 1997 abrogă facilităţile anterioare şi prevede

un prag minim de investire 350.000 $, scutire 2 ani de la taxe vamale pentru echipamente, scutire de la plata taxei vamale pentru impozit de

materii prime (scutire 50% pentru 2 ani), impozit pe profit 15% pentru 2 ani şi nu 38%. Pentru I dată OUG 31 / 1997 prevedea că investiţiile de portofoliu şi investiţiile de privatizare beneficiau de facilităţi asemănătoare pentru 1 mil $, peste 5 mil $ facilităţile erau mai mari. Ordonanţa n-a apucat să fie operată pentru că nu s-au publicat normele

de aplicare la timp şi n-a mai avut timp să opereze. Agenţia Română de Dezvoltare (ARD) s-a desfiintat şi n-a mai avut cine s-o implementeze.

V. Au făcut OUG 92 / 1997 cu facilităţi mult diminuate. A ramas scutirea taxelor vamale pentru echipamente, o deducere de 20% la achiziţia unor echipamente, deducerea 100% a cheltuielilor cu


reclamă din profit şi pierderea putea fi recuperată din profiturile pe

următorii 5 ani. VI. A doua lege importanta: Legea 241 / 1998 prevedea

tratamentul egal al investitorilor. A adus în plus faţă de OUG 92 / 1997 scutirea impozitului pe profitul reinvestit şi pentru investiţii peste 500.000 $, reduceri de la plata impozitului pe profit pentru investiţii peste 50 mil $ scutire 10 ani de la plata impozitului pe profit.

VII. Legea bugetului de Stat publicată în martie 1999. ea

abroga temporar facilităţile Legii 241 / 1998 şi retroactiv de la 1 ianuarie 1999.

VIII. OUG 67 / 1999 prin care se restabileau unele facilităţi fără scutirea majoră de 10 ani.

1 lună mai târziu, în iunie 1999 facilităţile au fost definitiv abrogate pe termen nedefinit în urma discuţiilor cu FMI. La sfârşitul lui

1999 s-a modificat impozitul pe profit a scăzut de la 38% la 25%. La presiunile Consiliului Investitorilor Străini s-au mai dat facilităţi.

IX. OUG 50 / 2000 toate facilităţile au fost definitiv abrogate. CONCLUZIE: mediu instabil X. A treia lege importantă: Legea 332 / 2001 legea privind

investitiile directe cu impact semnificativ în economie. Impact

semnificativ pentru că pragul minim este 1 mil $. Facilităţile acordate:

deducere 20% din valoarea investiţie, scutire de la plata taxelor vamale pentru echipamente necesare investiţiei, amânarea plăţii TVA. FOARTE IMPORTANT FAŢĂ DE CELELALTE LEGI: Investiţiile în baza acestei legi se aplică pe toată durata ei chiar dacă legea se abrogă.

Evoluţia cadrului instituţional Paralel cu legea 332 / 2001 s-a stabilit şi ARD (Agentia Romana

de Dezvoltare). Atribuţiile ARD: să înregistreze proiecte investiţionale

să promoveze în exterior oportunităţile de afaceri să asiste investitorii străini pentru depăşirea dificultăţilor legate de

birocraţie să orienteze capitalul străin spre sectoarele declarate prioritare

Misu Negritoiu, Florin Bonciu - directori ARD ARD – agenţie semiguvernamentală. A primit sprijin la înfiinţare

de la Marea Britanie (Know How Found), fonduri PHARE, o companie de consultanţă irlandeză a furnizat trening (Irish Development Internaţional) timp de 2 ani tuturor angajaţilor agenţiei. A primit un

premiu în 1994 pentru că a făcut Annual Report, a promovat un CD-ROM, promovarea prin Internet a început târziu în 1995.

În decembrie 1997 ARD a fost desfiinţată, principalul motiv fiind că nu şi-a atins scopul.

A fost comasată într-un Minister al privatizării (MP).

Apoi s-a creat un alt ARD dar se ocupa cu politica regională.

ARD noua a preluat toate atribuţiile MP. A fost desfiinţata în 2000. ARD comasată în Agenţia Naţională pentru Dezvoltare regională (ANDR). Se înfiinţează zone defavorizate. ANDR se ocupa şi de investiţii şi de multe altele, era un amalgam. Timp de 3, 4 ani de când s-a desfiinţat primul ARD, România era singura ţară care nu avea agenţie de promovare a investiţiilor.

ARIS (Ag. Romana ptr. Investitii Straine) a fost înfiinţată în

2002. Investitiile străin sunt monitorizate acum de ARIS.

4.6. Efectele ISD în România

Din punct de vedere macroeconomic

Raportând stocul ISD la PIB el era 20% la sfârşitul anului 2002. în formarea capitalului ajunsese la 15% în 2000, balanţa comercială: efect preponderent negativ, a adâncit deficitul balantei comerciale României datorită importurilor masive de tehnologie şi echipamente asociate investiţiilor precum şi a materiilor prime.

Balanţa de plăţi: efect probabil negativ în virtutea deficitului

comercial. Avem un efect pozitiv prin intrarea de capital în ţară şi efect

negativ prin repatrierea profiturilor şi practicarea preturilor de transfer. La venituri bugetare: efect pozitiv Consolidarea avantajelor competitive.

Din punct de vedere microeconomic

Capital Tehnologie Practici manageriale şi

organizaţionale

Capital Mult timp, Daewoo a fost cea mai consistentă – peste 800 mil $

investiti Apoi la Sidex Galati - LMN Holdings cel mai mare investitor

OMV, Orange, Vodafone, Coca-Cola, Metro, Unilever, Alcatel, Solectron, Luxten

Tehnologie:

industria petroliera: Shell, BP Amoco, Enterprise Oil diverse joint

ventures cu statul român pentru explorarea şi exploatarea de

zăcăminte petroliere, transformând tehnologii de forare la mare adâncime care nu există în România la acel timp inclusiv pentru bazinul petrolier din marea Neagră. Contractele prevăd că tehnologia rămâne statului român


industria auto: Daewoo a adus peste 30 de roboti industriali, toate liniile

de producţie au fost utilate nou şi au făcut o fabrică complet automatizată de cutii de motoare şi viteză dată în folosinţă în 1998 şi în care s-a investit peste 500 mil $, Renault – modernizarea liniilor vechi

Philip Morris – a construit în 1997 la Otopeni o fabrică complet integrată de la prelucrarea tutunului şi până la producerea ţigărilor, una din cele mai moderne de acest gen

Coca-Cola a construit la Ploieşti cea mai mare fabrică de îmbuteliat din Europa Centrală şi de Est, Tuborg România a construit prima fabrică

complet de la 0 din estul Europei. Continental a deschis la Timişoara în 2000 cea mai modernă fabrică de anvelope şi una de cablaje electrice la Sibiu, Luxten la Timişoara au făcut pentru prima oară becuri cu halogen metalic.

Practici manageriale şi organizaţionale: Daewoo a trimis mai mult de 1000 de angajaţi în Coreea pentru

specializare şi numai în anul 2000 au fost organizate peste 20.000 de cursuri de pregătire.

Renault – 2000 – au fost trimişi 1200 de angajaţi la specializare

în Franţa, inclusiv un curs de control al costurilor (curs de controlling)

Continental Timişoara – firma a investit 1 mil $ pentru instruirea a 370 de angajaţi. Cu cât sunt mai mari oferă cursuri de specializare Apare şi o creştere de productivitate o dată cu privatizarea. La Daewoo a crescut-o de 3 ori, la Renault privatizarea a crescut productivitatea de 15 ori până în anul 2004 + salvarea de la faliment

Fibrex Nylon Săvineşti cumpărată de o firmă italiană Radici Nailon (al 3 producător european) a crescut productivitatea

Astra Vagoane Arad Trinity în 1999 producţia a crescut de 10

ori şi din 8000 de salariaţi au ramas 3000. produceau un vagon de

marfă pe zi. Personal redus la 2100 de angajaţi, au introdus 8 modele noi de vagoane. La sfârşitul lui 2001 făceau 6 vagoane / zi şi în 2003 făceau 8 vagoane de marfă / zi Crearea de locuri de muncă: Orange, Mobifon, Metro, Coca-Cola, peste 3000 de oameni, Solectron la Timisoara

Crearea de locuri de muncă indirecte: Coca-Cola – efect

multiplicator de aproape 10 (adica alte 30.000 indirecte).

Dezvoltarea industriei orizontale: ex. ind. auto (peste 200 furnizori atat la Daewoo cat si la Renault), ind. alimentara

Efecte negativ:

1. achiziţii: reducerea personalului Daewoo: 4000; Dacia 27.500 16.000; Sidex 30.000 27.000.

2. Renuntarea la furnizori locali, 3. proteste sociale când de exemplu la Tepro Iaşi a concediat

oameni, la Combinatul Siderurgic Reşiţa 4. exploatarea unor poziţii de monopol (OTE-Romtelecom) 4.7. Explicatii pentru nivelul scăzut al ISD în România

Avantaje ale Romaniei: forţă de muncă ieftină şi relativ calificată piaţă mare de desfacere resurse naturale poziţie geografică bună structură industrială diversificată

cunoştinţe bune de limbi străine acordurile politice: asociat UE, membru NATO

Dezavantajele Romaniei (din pacate peste avantaje):

corupţie generalizată la toate nivelurile politice şi administrative rată ridicată a inflatiei birocraţie pentru că întârzie lucrurile. Factor de opacitate ridicat

declin economic in primii ani si in 1997-1999 lipsa unei direcţii clare de acţiune în privinţa ISD instabilitatea legislativă şi instituţională: 10 ani – peste 10 acte

normative instabilitate

promovarea insuficientă a României ca locaţie de investiţii, nu au avut un buget consistent pentru atragerea investiţiilor

perceptia externă negativă în parte justificat în parte nejustificat

risc de ţară ridicat

neclarificarea dreptului de proprietate ritmul lent al privatizării

- marea ofertă a venit după 1997 - unele contracte au fost încheiate sub presiunea timpului

şi în defavoarea statului român - lipsa de transparenţă a FPS

atitudinea negativă a sindicatelor şi a conducerii firmelor privind

participarea investitorilor străini

fiscalitatea excesivă la inceputul perioadei implicarea excesivă a politicului în economie lipsa unei infrastructuri moderne, performanţe slaba dezvoltare a sectorului bancar la inceput


4.8. Căi de îmbunătăţire a climatului investiţional din

România Reducerea birocraţiei şi a corupţiei

descentralizarea instituţiilor reforma administraţiei publice impunerea unor standarde de etică la toţi angajaţii publici reducerea numărului de avize necesare reducerea birourilor prin care trebuie să treacă un document continuarea restructurării şi reeşalonării polatilor de datorii

accelerarea reformei şi încheierea privatizării cu ce a mai ramas de privatizat

incurajarea spiritului antreprenorial Atenţie deosebită pe învăţământ şi educaţie

Stabilitatea legislativă

sistem nediscriminatoriu şi cât de transparent pentru toţi

deschiderea unor agenţii de promovare în ţările în care au

investit, alocarea de bugete consistente atitudinea favorabilă a administraţiei locale

Curs investitii internationale

Documents

Transcript of Curs investitii internationale