CAP.VI INSTRUMENTE DE PLATĂ (EFECTE DE COMERŢ) ÎN TRANZACŢIILE INTERNAŢIONALE

6.1 Titluri de credit

Finalizarea în bune condiţiuni a unei tranzacţii internaţionale presupune efectuarea plăţii ca o contracompensaţie la acţiunea celeilalte părţi şi al cărei rezultat este stingerea datoriei contractatePlata în tranzacţiile internaţionale este realizată cu ajutorul unor mijloace şi instrumente specifice:

tradiţionale: moneda divizionară (piese metalice), moneda fiduciară (bancnote)

moderne: moneda scripturală (monedă de cont), titluri de credit, sisteme informatice de decontare

Titlurile de credit → sunt înscrisuri care constată existenţa unor obligaţii comerciale care urmează să fie executate după trecerea unui anumit interval de timp → în decursul acestei perioade de timp, creanţa nu este exigibilă pentru că debitorului i se acordă creditTitlurile de credit → sunt documente a căror posesie este necesară pentru a putea face dovada existenţei unor obligaţii de credit pe care le constată, a exercitării unor drepturi ce derivă din aceste obligaţii precum şi posibilitatea investirii cu aceste drepturi a oricărui dobânditor ulterior al lor

Titlurile de credit pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii:

După modul lor de circulaţie:- titluri la purtător → care indică persoana debitorului fără a face

vreo menţiune la creditor (din acest motiv, titular al dreptului de creanţă este acela care se găseşte în posesia documentului la un moment dat)

- titluri la ordin → care poartă pe ele numele primului creditor, creanţa urmând a fi plătită la ordinul acestuia, fie creditorului însuşi, fie unei persoane arătate de acesta în titlu (transmiterea titlului împreună cu drepturile încorporate în el se face prin gir sau andosare)

1

- titluri nominative → care poartă înscrise în titlu numele primului creditor al său, la fel ca titlurile la ordin însă spre deosebire de acestea, transmiterea titlului se poate realiza numai cu participarea debitorului care trebuie să facă menţiune de transfer în registrele sale şi să-l insereze în titlu (avantajul rezidă din faptul că o persoană străină, care s-ar găsi la un moment dat în posesia sa, nu va putea să-l folosească aşa cum ar putea să folosească titlul la purtător)

După conţinut:- titluri reprezentative → acelea care conferă titularului un drept real

asupra unei cantităţi de mărfuri determinate, care este depozitată într-un loc identificat sau care este încărcată pentru a fi transportată, fiind astfel identificată şi specificată → conosamentul, recipisa de depozit, warrantul

- titluri de participaţie → care nu cuprind nicio promisiune de prestaţii viitoare şi nici nu încorporează în ele vreun drept real → certifică însă calitatea de component al unei colectivităţi, cum ar acţionariatul unei societăţi → acţiunile unei societăţi comerciale

După cauza obligaţiei:- titluri cauzale → care menţionează în cuprinsul lor cauza obligaţiei

ca de exemplu → acţiunile unei societăţi comerciale, poliţa de asigurare de viaţă la ordin, conosamentul

- titluri abstracte → au valoare juridică prin ele însele, astfel încât absenţa cauzei este irelevantă pentru existenţa obligaţiei

Titluri de credit improprii → documente care au doar în parte caracteristicile unor titluri de credit → au o eficacitate mai redusă ca acestea

- titluri (documente) de legitimare → efectul lor constă în faptul că posesiunea acestor documente constituie proba titularităţii dreptului (proba îşi produce efectul până la dovedirea contrariului) → biletele de tren, biletele de autobuz, tichete de garderobă, bilete de intrare la teatru

- titluri aparente → documentul îndeplineşte funcţia de mijloc de dovadă a unui raport contractual → factura

2

6.2 Cambia (Trata) → Bill of Exchange/Draft

BNR → Cambia (trata) este un titlu de credit negociabil şi un instrument de plată care constată obligaţia asumată de către debitor de a plăti la vedere sau la o scadenţă fixată, beneficiarului sau la ordinul acestuia, o sumă de bani determinată

Cambia este un înscris ce conţine ordinul necondiţionat dat de o persoană fizică sau juridică (trăgătorul) altei persoane fizice sau juridice (trasul), de a plăti o anumită sumă de bani unei terţe persoane fizice sau juridice (beneficiarul), la un termen (scadenţă) şi într-un anumit locTrăgătorul (emitentul cambiei) este exportatorul sau vânzătorul respectiv, cel ce îl creditează pe importator(cumpărător)/tras până la scadenţa cambiei, moment în care va trebui să achite contravaloarea acesteiaBeneficiarul cambiei este cel ce urmează să încaseze contravaloarea cambiei, el poate fi trăgătorul însuşi, o terţă persoană sau o bancă

Cambia conţine următoarelor elemente:

1. - denumire de cambie în limba în care este redactată (pentru a aviza semnatarii asupra obligaţiilor, drepturilor şi consecinţelor ce decurg din angajarea lor în relaţia cambială)2. - ordinul necondiţionat de a plăti o sumă determinată de bani (exprimată în cifre şi litere); orice condiţie inserată în text privind îndeplinirea vreunei contraprestaţii, serviciu sau efectuarea plăţii într-un anumit mod, atrage după sine nulitatea acesteia;

Observaţii:- valoarea cambiei (suma de bani) înscrisă în text va fi aceeaşi cu cea din

factură dacă plata se face la vedere- în cazul în care s-a prevăzut plata pe credit, valoarea acesteia va fi egală

cu suma de rambursat la scadenţă, în acest ultim caz există două posibilităţi:

a. emiterea unei singure cambii având valoarea ratei scadente inclusiv dobânda aferentă (o singură cifră) b. emiterea a două seturi de cambii, unul aferent ratei şi celălalt dobânzii.

3

3. - indicarea termenului de plată (a scadenţei), data la care cambia devine exigibilă trebuie să fie:

certă - momentul plăţii nu trebuie legat de un eveniment a cărui dată nu este cunoscută ferm (de exemplu:descărcarea mărfii în port)

unică - nu se admit cambii cu scadenţe succesive posibilă - data scadenţei să existe în calendar

Scadenţa cambiei poate fi exprimată:- ca dată calendaristică fixă - în textul cambiei este trecută ziua, luna şi

anul când se va face plata; dacă anul este omis se consideră anul în care a fost emisă cambia, iar dacă luna menţionată a trecut, se consideră data din aceeaşi lună a anului următor celui în care a fost emisă

- la un anumit număr de zile de la data emiterii cambiei - (de regulă 30, 60, 90 sau 180 de zile) calculul scadenţei începe din ziua următoare emiterii, scadenţa fiind ultima zi a termenului astfel calculat

- la vedere - plata cambiei se face prin prezentarea acesteia în orice moment după emitere, dar nu mai mult de 1 an de la emitere, scadenţa se poate preciza prin formule ca: “la vedere”, “la cerere”, “la prezentare” (dacă nu se precizează scadenţa, cambia este plătibilă la vedere)

- la un anumit interval de la prezentarea spre acceptare - momentul plăţii se stabileşte la un anumit număr de zile, săptămâni, luni din ziua acceptării date de tras (acceptarea reprezintă acordul trasului privind data şi suma de plată). Dacă cambia nu este acceptată, calculul scadenţei se va face pornind de la data protestului de neacceptare

4. - numele şi adresa trasului - trasul (importatorul) este cel ce va plăti, el devenind din momentul acceptării cambiei debitor cambial principal

Observaţii:- trăgătorul cambiei se poate indica pe el însuşi ca tras- există şi posibilitatea de a fi indicaţi unul sau mai mulţi traşi, aceasta

presupunând plata de către toţi cei indicaţi în mod cumulativ- este nulă cambia în care se prevede ca fiecare tras să plătească o anumită

cotă

5. - denumirea şi adresa beneficiarului - beneficiarul este cel în favoarea căruia este emisă cambia, el urmând să încaseze banii, fiind primul posesor al cambiei

4

Observaţii:- în textul cambiei pot fi trecuţi mai mulţi beneficiari: cumulativ - toţi

beneficiarii împreună trebuie să execute cambia (lui A şi B) sau alternativ - oricare dintre beneficiarii menţionaţi poate executa cambia (lui A sau B)

- beneficiarul cambiei poate fi însuşi trăgătorul (“plătiţi la ordinul meu”)

6. - locul efectuării plăţii - este localitatea în care urmează să se efectueze plata (dacă sunt indicate mai multe locuri de plată, posesorul cambiei se poate prezenta la oricare dintre ele)7. - data şi locul emiterii - va cuprinde ziua, luna şi anul emiterii (dacă nu este trecut locul emiterii, acesta se consideră domiciliul trăgătorului), iar dacă lângă iscălitura trăgătorului nu este trecut nici un domiciliu, cambia este considerată nulă)8. - semnătura trăgătorului - va cuprinde numele de familie în întregime sau denumirea firmei celui ce emite cambia (semnătura emitentului trebuie să fie autografă).

În textul unei cambii pot fi introduse şi unele clauze, cum ar fi:- clauza “nu la ordin”, “fără gir” - nu permite beneficiarului să

transmită cambia mai departe decât prin cesiune- clauza de “negaranţie pentru acceptare” - îl eliberează pe trăgător de

posibilitatea de a fi urmărit înainte de scadenţă ca urmare a faptului că trasul nu acceptă cambia

- clauza “după aviz” - îl avertizează pe tras să nu accepte sau să nu plătească decât după ce va fi înştiinţat (avizat) de trăgător

- clauza “fără recurs” sau “fără protest” - dacă este inserată în cambie de către trăgător îşi produce efectele faţă de toţi semnatarii ei, iar dacă este trecută de girant sau de avalist îşi produce efectele numai faţă de aceştia

6.2.1 Funcţiile cambiei

1. Mijloc de schimb- din perspectivă istorică, un rol important al cambiei a fost evitarea

deplasării banilor, din cauza riscurilor la care erau supuse aceste transporturi

- în cazul plăţilor internaţionale, importatorul nu trebuia să cumpere valută din ţara sa şi apoi să o transfere la locul plăţii (era suficient ca să acorde suma necesară plăţii bancherului său, în moneda naţională,

5

acesta urmând să elibereze clientului său o cambie prin care bancherul îl împuternicea pe omologul său din locul plăţii să plătească beneficiarului, în moneda ţării respective, suma prevăzută în cambie)

2. Mijloc de plată- cambia poate fi utilizată pentru stingerea obligaţiilor de plată prin

înlocuirea numerarului- în loc ca debitorul unei afaceri (trasul) să plătească în numerar

datoria sa faţă de creditor (trăgător), iar acesta să plătească mai apoi datoria faţă de un terţ (beneficiar), prin intermediul cambiei, trăgătorul dă ordin trasului să plătească direct beneficiarului

- prin intermediul girului, cambia permite acoperirea obligaţiilor între beneficiari succesivi

3. Mijloc de garantare- funcţia de garantare este forţa motrice a eficienţei mecanismului

cambial- trasul este obligat să accepte cambia la prezentare, în momentul

acceptării, acesta devenind debitorul principal al obligaţiei de plată- cambia poate fi utilizată în scopul garantării unor operaţii realizate

prin modalităţi de plată nesigure ( de ex: incasso documentar)4. Mijloc de creditare

- între momentul în care debitorul (importatorul) intră în posesia mărfii şi apare obligaţia de plată din partea acestuia şi momentul în care exportatorul este plătit, se scurge o anumită perioadă de timp, deci apare o relaţie de creditare

6

Mecanismul de plată cambial Fluxuri comerciale Flux de credit

Fig. 6.1 Mecanismul plăţii prin cambie (minimal) , relaţiile economice şi de credit (circuitul de credit comercial şi de credit cambial)

Sursa:

Fig. 6.2 Mecanismul cambial (complet)Sursa:sdvjsjvs

7

Firma de Forfetare

Banca Centrală

Forfetare

Bănci Comerciale(Bănci de Scont)

GirSumă de

bani

Ordin de

plată

Trăgător(en grosist)

Beneficiar(furnizor)

Tras(detailist)

Emiterea cambiei (1)

Acceptarea cambiei (2)

Remiterea cambiei (3)

Prezentarea cambiei la

plată (4)

Plata la scadenţa cambiei (5)

Trăgător(emitent)

Tras(plătitor)

Beneficiar1

Beneficiarn

Avalizare

Avalist(garant)

Avalizare

Avalist(garant)

Scontare

Rescontare

Tehnica plăţilor prin cambii implică o serie de operaţiuni cum ar fi:

Emiterea cambiei - dă naştere unui raport juridic, prin care trăgătorul se obligă faţă de beneficiar să-l determine pe tras să plătească suma înscrisă pe cambie

Cambia poate produce efectele pentru care a fost emisă numai respectând următoarele condiţii de validitate: Calitatea de comerciant a participanţilor la operaţiuni cambiale Forma scrisă Prezenţa tuturor menţiunilor obligatorii

Acceptarea cambiei - trasul are ordin din partea trăgătorului să efectueze plata dar devine obligat cambial numai în momentul în care acceptă cambia.

Observaţii:- trasul îşi ia sarcina “să plătească” iar ceilalţi obligaţi cambiali îşi

asumă obligaţia de a face “să se plătească”, ei plătind numai în cazul în care debitorul principal (trasul) nu va onora plata

- acceptarea se scrie direct pe cambie prin menţiunea: “acceptat” şi iscălitura trasului (este permisă şi acceptarea parţială a sumei).

- acceptarea cambiei de către tras reprezintă o garanţie a încasării plăţii la scadenţă, de aceea este recomandabil exportatorilor români ca imediat după semnarea contractului comercial internaţional să obţină acceptarea cambiilor emise pentru plata exporturilor.

Avalizarea cambiei - atunci când trăgătorul nu este sigur de solvabilitatea trasului, se poate apela la o garanţie denumită aval, în acest caz, pe cambie se înscriu menţiunile “pentru aval” sau “pentru garanţie” urmate de semnătura avalistului (cel ce dă avalul) şi data

Observaţii:- rolul avalului este de a potenţa valoarea obligaţiei cambiale prin

solidaritatea unei pluralităţi de debitori- avalul reprezintă deci un act prin care o persoană garantează plata

cambiei, avalistul (garantul) neparticipând la transmiterea titlului, el intervenind numai pentru a mări încrederea acordată titlului,

8

obligându-se solidar la plată, prin garantarea uneia din obligaţiile ce formează verigile lanţului cambial

- avalul poate fi dat de o firmă de încredere (care trebuie acceptată de primul beneficiar) – aval comercial, sau de o bancă - aval bancar

- avalizarea se face contra cost, avalistul solicitând un comision pentru garantarea cambiei

- avalistul (odată angajat în acest proces) devine solidar cu trasul şi în ultimă instanţă cu trăgătorul la plata cambiei către beneficiar

- beneficiarul se poate adresa la scadenţă pentru plată în egală măsură, fie trasului, fie avalistului (sau trăgătorului, dacă trasul refuză efectuarea plăţii)

- în cazul cambiilor emise de exportatorii români este important să se urmărească alături de acceptul trasului şi obţinerea avalului pe cambii, cu menţiunea în favoarea trasului (”pentru aval în favoarea firmei X”), deoarece simpla semnătură de avalizare se consideră dată pentru trăgător. Este indicat ca trasul să obţină avalizarea cambiilor de la o bancă străină corespondentă a băncii comerciale româneşti care-l deserveşte pe exportator

Andosarea (girarea) cambiei – este operaţiunea specifică de transmitere şi circulaţie a cambiei

Observaţii:- girul este un act juridic prin care beneficiarul cambiei, numit girant,

transmite cambia, cu toate drepturile pe care le conţine, unei alte persoane, numită giratar, printr-o declaraţie înscrisă pe cambie şi semnată de girant

- girantul dă ordin debitorului principal (trasul) de a face plata giratarului, sau unei alte persoane la ordinul acesteia

- girul este o operaţiune complexă care produce mai multe funcţii:

mijloc de transfer al cambiei prin care se transmit toate drepturile izvorâte din titlu, fără ca voinţa părţilor să le poată limita

garanţie de acceptare şi instrument de plăţi prin care girantul se obligă faţă de giratar că va efectua plata, şi care serveşte la stingerea unor obligaţii de plată

9

mijloc de legitimare a titularului drepturilor cambiale care atestă faptul că deţinătorul unei cambii este posesorul său legitim şi totodată singurul care poate solicita, după o serie neîntreruptă de giruri, plata titlului pe care îl are în posesie

- prin andosare are loc transferul tuturor drepturilor izvorâte din cambie fără a mai fi necesară notificarea debitorului cambial (trasul)

- girul trebuie să fie integral, adică giratarul trebuie să încaseze la scadenţă întreaga sumă înscrisă în cambie

- dacă la scadenţă ultimul beneficiar al cambiei nu este plătit de către tras, el are dreptul de a prezenta cambia spre plată girantului său, care este solidar la plată cu trasul şi cu toţi ceilalţi din şirul girurilor, declanşându-se astfel o acţiune în regres

- cu fiecare nou gir, valoarea titlului creşte, fiind garantată de tot mai mulţi codebitori solidari

Scontarea cambiilor – reprezintă andosarea cambiei de către ultimul beneficiar în favoarea unei bănci comerciale (de scont)

Observaţii:- în urma scontării, beneficiarul (girantul) încasează suma înscrisă în

cambie înainte de scadenţă, mai puţin scontul şi un comision- scontul pe care banca îl deduce din valoarea cambiei este format

dintr-un procent din această valoare şi dobânda aferentă perioadei de timp cuprinsă între data girului şi scadenţa cambiei

(6.1)

- scontul - taxa scontului - numărul de zile de la scontare la scadenţă - valoarea nominală a cambiei

Valoarea reală a cambiei va fi : (6.2)

Rescontarea cambiilor – este operaţiunea prin care banca comercială (de scont), andosează cambia în favoarea băncii de emisiune (banca centrală)

10

Observaţii:- băncile comerciale se refinanţează, adică îşi sporesc lichidităţile prin

rescontarea cambiilor, respectiv transmiterea acestora către banca centrală, care în schimbul unei taxe de rescont (taxa oficială a scontului) plăteşte cambiile respective.

Forfetarea cambiilor - operaţiunea constă în vinderea cambiilor, indiferent de scadenţa lor, unor instituţii specializate care, spre deosebire de băncile comerciale care scontează cambiile nu au dreptul de recurs asupra vânzătorului creanţei în cazul de neplată al debitorului.

Observaţii:- spre deosebire de scontare, ultimul beneficiar al cambiei, adică cel

ce apelează la serviciile societăţii de forfetare, nu va fi afectat de nicio defecţiune a mecanismului cambial (adică societatea de forfetare nu are drept de a-i solicita plata cambiei în caz de insolvabilitate a trasului)

- costul forfetării este mai ridicat decât cel al scontării şi constă într-o rată fixă de dobândă, la care se adaugă comisionul instituţiei de finanţare(societatea de forfetare), stabilit diferenţiat în funcţie de bonitatea debitorului, de riscul estimat al operaţiunii,etc

(6.3)

Plata cambiei - se face la scadenţă sau în una din cele două zile lucrătoare care urmează acesteia, la domiciliul trasului, sau al persoanei desemnate de acesta (de exemplu: o bancă), în favoarea beneficiarului cambiei.

Observaţii:- cambia scadentă la vedere poate fi prezentată la plată în termen de

1 an de la data emiterii - atunci când plăteşte, trasul are dreptul să pretindă de la beneficiar,

cambia cu menţiunea “achitat” semnată de acesta- dacă trasul doreşte să facă o plată parţială, beneficiarul nu poate

refuza plata, fiind obligat să menţioneze pe cambie suma primită şi

11

să dea chitanţa trasului (cambia se va restitui trasului în momentul plăţii integrale)

- în cazul de neplată a uneia dintre rate, debitorul pierde dreptul plăţii în rate şi este obligat să plătească întreaga sumă.

- la sumele de plată, se pot adăuga dobânzile aferente perioadei de creditare, cu condiţia ca procentul dobânzii să fie menţionat în mod expres, în textul cambiei

- perioada pentru care se aplică dobânda se calculează de la data emiterii cambiei, doar dacă nu se specifică altfel, cum ar fi, de exemplu, de la data acceptării cambiei.

Regresul - în caz de refuz de acceptare sau de plată a cambiei, este dreptul beneficiarului de a acţiona împotriva trăgătorului şi a celorlalţi semnatari ai documentului (andosatori sau avalişti) la scadenţă, dacă trasul refuză plata, acceptarea totală sau parţială sau dacă intervine falimentul trasului sau cel al trăgătorului

Observaţii generale:- în practica comercială internaţională, din motive de securitate se

întocmesc două seturi de cambii: “primul exemplar” (first of exchange) şi “al doilea exemplar” (second of exchange) identice, care sunt expediate prin curieri diferiţi (dacă unul se va pierde, rămâne celălalt)

6.3 Biletul la ordin → Promissory Note

Biletul la ordin este un înscris prin care o persoană fizică sau juridică denumită emitent (importatorul/debitorul) se obligă să plătească o sumă de bani, la un anumit termen sau la prezentare, unei alte persoane denumită beneficiar(exportatorul/creditorul) sau unui terţ indicat de acesta.Biletul la ordin reprezintă un angajament de plată asumat de către emitent prin formula “voi plăti” deci, spre deosebire de cambie nu se mai pune problema acceptării, restul celor prezentate la cambie fiindu-i aplicabile întocmai.Elementele esenţiale ale biletului la ordin, obligatorii pentru ca documentul să fie valid din punct de vedere juridic sunt:

12

1. - denumirea titlului - (bilet la ordin) exprimată în text în limba de redactare a înscrisului2. - promisiunea de plată, pură, simplă, necondiţionată a unei sume de bani bine determinată (exprimată în litere şi cifre şi cu indicarea monedei în care se va efectua plata)3. - scadenţa trebuie să fie unică, certă şi posibilă şi poate fi menţionată în patru feluri: - la vedere, la un anumit termen de la vedere, la un anumit termen de la data emiterii sau ca dată fixă; dacă scadenţa nu este menţionată se va considera că biletul la ordin este plătibil la vedere4. - locul unde urmează să se facă plata; dacă nu este indicat în text este considerat a fi locul emiterii5. - numele şi adresa beneficiarului, cel în favoarea căruia sau la ordinul căruia se va face plata6. - data şi locul emiterii; data trebuie să cuprindă ziua, luna şi anul iar dacă locul emiterii nu este trecut se consideră a fi locul indicat lângă numele emitentului;7. - semnătura emitentului, autografă

Fig. 6.3 Mecanismul de funcţionare al biletului la ordinSursa:

1 angajamentul de plată al emitentului în favoarea beneficiarului2 avalizarea biletului la ordin de către un terţ3 andosarea (girarea) biletului la ordin4 scontarea (rescontarea) biletului la ordin5 forfetarea biletului la ordin6.4 CECUL

13

5

4

3

2 2

1Andosare

(gir)Emitent

(trăgător)Plătitor(tras)

Beneficiar

Avalist(garant)

Avalist(garant)

ScontareRescontare

Forfetare

Cecul este un înscris de valoare reprezentând un ordin de plată dat de titularul unui cont curent către banca la care îşi ţine depozitul, de a elibera o anumită sumă de bani persoanei înscrise în cec sau prezentatorului acestuiaCecul este ordinul prin care trăgătorul dă ordin necondiţionat unei bănci (tras), la care el deţine cont, să plătească la vedere o sumă determinatăÎn cadrul tranzacţiilor comerciale internaţionale se utilizează mai multe tipuri de cecuri care pot fi clasificate după următoarele criterii:

După modul în care este plătit beneficiarul:- Cecul nominativ, în care este prezent numele beneficiarului şi în

care se va face menţiunea “nu la ordin” (se va plăti numai persoanei indicate pe cec)

- Cecul la ordin, care se transmite prin andosare şi care este plătit ultimului beneficiar indicat pe cec

- Cecul la purtător, al cărui beneficiar este persoana care se prezintă pentru încasarea acestuia

După caracteristicile lor:- Cecul certificat (acceptat), presupune confirmarea băncii pe cecul

emis de titular a existenţei disponibilului în contul curent al acestuia (titularului), precum şi blocarea disponibilului respectiv la dispoziţia posesorului cecului până la expirarea termenului de prescripţie (adică oferă cecului respectiv o acoperire, indiferent de credibilitatea emitentului său)

- Cecul de virament, serveşte la stingerea obligaţiilor dintre emitentul cecului şi beneficiarul acestuia prin decontare scriptică, fiind interzisă plata în numerar (cecul trebuie să poarte menţiunea de “plătibil în cont” sau “pentru virament”, eliminând posibilitatea de fraudă prin furt sau găsire)

- Cecul netransmisibil , care poate fi plătit numai primitorului său sau poate fi trecut în cont la cererea acestuia (clauza “netransmisibil” trebuie pusă de bancă la cererea expresă a posesorului)

- Cecul barat , prezintă două bare paralele, trasate sau imprimate pe faţa formularului

Cecul barat nu poate fi plătit în numerar ci numai prin virament între bănci

14

Barare specială între bare se specifică numele unei bănci iar cecul poate fi plătit numai acelei bănci sau unui client al acesteia

Barare generală între bare nu se scrie nimic iar cecul poate fi plătit numai altei bănci sau unui client al acesteia

Cecul barat nu poate fi andosat , deci nu poate circula de la o persoană la alta prin gir

- Cecul circular , este emis de către banca la care s-a depus provizionul de către titular

Banca emitentă devine direct obligată faţă de beneficiarul cecului (spre deosebire de alte tipuri de cecuri, în care banca trasă nu are dreptul de a-şi asuma obligaţia de acceptare a cecului sau de avalizare a acestuia)

Cecul circular poate fi făcut plătibil la orice filială sau sucursală a băncii emitente, sau la orice altă instituţie bancară cu care banca emitentă are legături de corespondenţă

6.4.1 Mecanismul efectuării plăţii cu ajutorul cecului

Fig. 6.3 Mecanismul efectuării plăţii cu ajutorul ceculuiSursa:

1. ordonatorul cecului constituie provizionul necesar acoperirii cecurilor la banca sa

15

6

12

8

7

9 1411

10

15

5

4

321

Ordonator(importator)

Beneficiar 1(exportator)

Beneficiar “n”

Avalist(garant)

Banca Ordonator

(tras)

Banca Beneficiar 1

Banca Beneficiar ”n”

13

2. se semnează convenţia între ordonator şi bancă3. banca eliberează clientului ei un carnet cu file cec4. se încheie un contract comercial care conţine obligaţia de plată a

importatorului5. plata mărfii sau serviciului prin emiterea unui cec6. prezentarea cecului spre încasare de către beneficiar la banca sa7. trimiterea cecului spre confirmare de la banca beneficiarului la

banca plătitoare 8. confirmarea plăţii şi debitarea contului importatorului de către

banca sa9. creditarea contului beneficiarului şi efectuarea plăţii10. primul beneficiar poate gira cecul său în favoarea altor beneficiari

în perioada de valabilitate a acestuia11. ultimul beneficiar prezintă cecul spre încasare la banca sa12. trimiterea cecului spre confirmare de la banca ultimului beneficiar

la banca plătitoare13. confirmarea plăţii şi debitarea contului importatorului de către

banca sa 14. creditarea contului beneficiarului şi efectuarea plăţii15. beneficiarul unui cec poate pretinde avalizarea acestuia pentru

obţinerea unei garanţii în plus în vederea încasării acestuia

Circuitul efectuării plăţii cu ajutorul cecului (mecanismul simplificat):

Importatorul (trăgătorul) va completa o filă din carnetul de formulare de cec, pe care o semnează şi o predă exportatorului (beneficiarul), care la rândul său o va semna şi o va prezenta spre încasare băncii sale

Apoi, banca exportatorului va trimite cecul băncii importatorului care va verifica validitatea acestuia

Dacă cecul este valid şi este emis sub acoperirea provizionului, banca importatorului va debita contul plătitorului şi va efectua viramentul către banca exportatorului, care va credita contul beneficiarului

Observaţii:

16

- din cauza obligativităţii respectării acestui circuit, durata medie de încasare a unui cec variază între 10 şi 30 de zile → această durată poate fi redusă semnificativ prin utilizarea transferului electronic de fonduri (Electronic Funds Transfer – EFT)

- cecurile sunt considerate ca instrumente de plată riscante → costuri sporite pentru verificare (disponibilitatea sumelor, autenticitatea) → durata mare pentru ca o societate bancară să plătească cecul

- cecul poate fi prezentat spre încasare în cadrul unui interval de timp care diferă în funcţie de legea ţării în care urmează a fi plătit (de ex: un cec emis în Europa şi plătibil în România trebuie prezentat spre încasare în termen de 30 de zile de la emitere)

- cecul prezentat spre încasare după expirarea termenului legal, determină pierderea dreptului de acţionare în regres a giranţilor şi avaliştilor (dacă termenul de prezentare al cecului expiră, trăgătorul poate revoca ordinul de plată, însă dacă nu o face, plata cecului rămâne valabilă)

- garantarea efectuării plăţii prin cec se poate obţine, ca şi în cazul cambiei, prin aval

- circulaţia cecului de la trăgător la beneficiar (sau la cel care îl va încasa în cele din urmă), este reglementată în mod diferit, în funcţie de tipul acestuia:

cecul nominativ (indiferent dacă este sau nu la ordin) poate fi transmis prin gir (andosare), ca şi în cazul cambiei

cecul la purtător poate fi girat însă giratarul nu este obligat să dovedească succesiunea neîntreruptă a girurilor, ca şi în cazul cambiei şi al cecului nominativ

cecul netransmisibil poate fi girat doar unei bănci spre încasare, aceasta neputându-l gira mai departe

Avantajele folosirii cecului în tranzacţiile internaţionale operativitatea şi simplitatea utilizării siguranţa utilizării în raport cu utilizarea numerarului încasarea relativ uşoară emiterea facilă

Dezavantajele(riscurile) folosirii cecului în tranzacţiile internaţionale lipsa unor garanţii comerciale lipsa certitudinii emiterii sub acoperire

6.5 Viramentul

17

Viramentul este operaţiunea prin care o bancă efectuează transferul unei sume de bani la ordinul clientului său prin debitarea contului acestuia şi creditarea celui al beneficiaruluiExistă 2 feluri de viramente:

Virament intern → atunci când viramentul se desfăşoară între clienţii aceleaşi bănci, are loc doar o modificare în cele două conturi, fără a afecta suma depusă (variantă preferabilă efectării plăţii cu ajutorul monedei fiduciare sau a cecului)

Virament extern → acesta se desfăşoară între 2 bănci diferite, transferul sumei de plată având loc în mai multe etape:

Fig. 6.4 Mecanismul efectuării plăţii cu ajutorul viramentului externSursa:

1. încheierea unui contract comercial între cele două părţi2. plătitorul (ordonatorul /importatorul) emite ordinul de virament,

cerând băncii sale să-i debiteze contul cu o anumită sumă, pentru a se credita contul beneficiarului (exportatorului) deschis la o altă bancă

3. banca plătitorului pune la dispoziţia băncii beneficiarului un credit egal cu aceeaşi sumă

4. banca beneficiarului crediteză contul acestuia şi are loc plata5. reglementarea conturilor între cele două bănci se face prin casa de

compensaţie

Observaţii:

18

1

5 5

342

Ordonator(importator)

Beneficiar (exportator)

Banca Ordonator Banca Beneficiar

Casa de Compensaţii Interbancare

- în operaţiunile de comerţ exterior, viramentul presupune ordinul dat de importator (debitorul afacerii) băncii sale de a transfera din contul său o sumă de bani (contravaloarea mărfii) în contul exportatorului (creditorul afacerii)

- în acest sens, viramentul poate fi privit prin prisma a două aspecte:plata în devize → situaţie în care debitorul va trebui fie să

cumpere valută şi să o depoziteze în contul său valutar de la bancă (dacă are un asemenea cont), fie să solicite băncii sale cumpărarea de valută şi efectuarea viramentului către exportator (când nu deţine un cont valutar)

transferul internaţional al fondurilor → SWIFT

6.6 Transferul internaţional al fondurilor

Creşterea rapidă a schimburilor şi tranzacţiilor comerciale a determinat în anii 70 numeroase situaţii critice şi blocaje în derularea operativă a plăţilor internaţionaleÎn 1973 s-a creat SWIFT (Society for Worldwide Interbank Financial Telecommunication) → atribuţii privind formarea, dezvoltarea şi administrarea unei reţele de comunicare interbancară internaţională pe suport electronicSWIFT funcţionează ca o reţea privată de teletransmisiune, închiriată administraţiilor care deţin monopolul telecomunicaţiilor, sistemul bazându-se pe 3 verigi esenţiale:

Terminalele băncilor (calculatoare aflate la dispoziţia băncilor şi care pot fi utilizate în comun de mai mulţi utilizatori)

Cumulatoarele naţionale (cu rolul de a concentra informaţiile dintr-o anumită zonă şi care sunt trimise apoi centrelor de comutare)

Centrele de comutare (asigură cuplarea în reţea a diferitelor ţări membre în sistem)

Prin reţeaua SWIFT se pot efectua transferuri obişnuite, operaţiuni de portofoliu, confirmări de tranzacţii, operaţiuni de schimb valutar, deschideri de credite, ordine de plată, etc

19

Fig. 6.5 Reţeaua SWIFTSursa:Pentru a realiza un virament prin acest sistem, debitorul plăţii

(importatorul), trebuie să completeze un ordin de plată la banca saBanca va debita contul său şi va trimite un mesaj codificat băncii

exportatoruluiLa primirea mesajului, banca exportatorului creditează contul

acestuia, toată operaţiunea durând maximum 20 de minute

Fig. 6.6 Mecanismul viramentului prin reţeaua SWIFTSursa:

20

Centrul de Comutare Culpeper

Centrul de Comutare Amsterdam I

Centrul de Comutare Bruxelles

Centrul de Comutare Amsterdam II

Cumulatoare Naţionale

Cumulatoare Naţionale

Ordin de plată Importator

Terminal Banca Importator

Cumulator NaţionalŢara Importator

Centru de comutare Centru de comutare

Cumulator NaţionalŢara Exportator

Terminal Banca Exportator

Sumă de bani Exportator

Cumulatoare Naţionale

Cumulatoare Naţionale

CAP.VII MODALITĂŢI DE PLATĂ ÎN TRANZACŢIILE INTERNAŢIONALE

Între livrarea mărfii şi efectuarea plăţii există o strânsă interdependenţă, acestea fiind de fapt principalele obligaţii ale celor 2 părţi contractante, obligaţii care pot fi privite de pe poziţii divergenteVânzătorul poate să se opună remiterii mărfurilor cumpărătorului la locul de destinaţie până când plata nu a fost făcută de acesta iar cumpărătorul, la rândul său, poate să refuze efectuarea plăţii înainte de a avea posibilitatea să examineze marfa achiziţionată → situaţia se complică atunci când livrarea mărfii echivalează cu predarea acesteia unei organizaţii specializate în transporturi (chiar şi în acest caz, vânzătorul are posibilitatea să-şi păstreze dreptul de proprietate asupra mărfii până se încheie parcursul transportului şi să se opună eliberării mărfii până în momentul în care obţine efectuarea plăţii)Cerinţa de asigurare a interdependenţei dintre executarea principalelor obligaţii ale celor două părţi a condus la o practică specifică activităţii de comerţ exterior – efectuarea tranzacţiilor în anumite condiţii de platăCondiţiile de plată se referă la locul şi la termenul de decontare a preţului, la modalitatea de plată, la moneda de efectuare a plăţii, la garanţiile oferite de cumpărător şi la documentele necesareModalitatea de plată constituie mecanismul prin care documentele ce atestă livrarea mărfii şi reprezintă marfa sunt trimise cumpărătorului, iar în schimbul acestora el va trebui să plătească preţul convenit, sau să se angajeze printr-un instrument de plată că va plăti ulteriorModalităţile de plată internaţionale cuprind totalitatea operaţiunilor şi a tehnicilor de plată, controlul bancar, circuitul documentelor prin intermediul cărora creditorul încasează de la un debitor creanţa rezultată din schimburile economice externe

7.1 Plata contra factură

Plata contra factură este o tehnică simplă utilizată pentru tranzacţii de valoare mică sau în relaţiile dintre firmele aparţinând aceluiaşi

21

grup şi presupune o bună cunoaştere şi încrederea reciprocă a partenerilor

Mecanismul operaţiunii → după ce şi-a îndeplinit obligaţiile de livrare, exportatorul trimite factura comercială direct la cumpărător, care va plăti contravaloarea acesteia la data stabilită prin contract (plata efectivă se poate face prin virament, cec, cambie)

Avantaj → evitarea formalităţilor şi a costurilor legate de o modalitate mai complexă de plată

Dezavantaj → în caz de litigiu, exportatorul este lipsit de protecţie

7.2 Plata la predarea mărfii → Cash On Delivery – COD

Plata la predarea mărfii se utilizează pentru tranzacţii de valoare redusăPlata la predarea mărfii implică 3 părţi:

Exportatorul → expediază marfa şi îi prezintă cărăuşului o scrisoare de instrucţiuni prin care precizează suma ce trebuie încasată în urma predării mărfii şi mijlocul de plată ales

Cărăuşul → în urma acceptării mandatului, efectuează transportul şi încasează contravaloarea mărfii

Importatorul → primeşte marfa în conformitate cu prevederile contractului şi este obligat să achite cărăuşului contravaloarea acesteia

Avantaj → uşurinţa de realizare

Dezavantaj → riscul de refuz al plăţii din partea cumpărătorului (importatorului), ceea ce produce daune vânzătorului (exportatorului) şi necesitatea intentării unui proces pentru despăgubiri

Observaţii:- plata în formula COD este indivizibilă, cărăuşul neavând dreptul să

efectueze livrări parţiale plătite pro rata

22

- în cazul plăţii prin cec, cărăuşul nu este obligat să verifice existenţa provizionului în contul emitentului cecului

7.3 Ordinul de plată

Ordinul de plată reprezintă dispoziţia dată de o persoană, numită ordonator, unei bănci, de a plăti o sumă determinată în favoarea unei alte persoane, numită beneficiar, în vederea stingerii unei obligaţii băneşti provenind dintr-o relaţie directă existentă între ordonator şi beneficiar şi are următoarele caracteristici:

relaţia de plată este declanşată ca urmare a existenţei unei datorii sau a asumării unei obligaţii ce urmează a se stinge odată cu onorarea ordinului de plată

ordonatorul îşi poate retrage sau modifica instrucţiunile de plată date băncii → revocarea ordinului de plată nu atrage după sine nici un fel de consecinţe, drepturi sau obligaţii pentru părţile implicate

în cazul ordinelor de plată este absolut necesar provizionul → presupune obligaţia ordonatorului ca o dată cu emiterea ordinului de plată să creeze băncii şi sursa de fonduri necesare plăţii (fie prin depunerea sumei, fie prin credit acordat de bancă)

din punct de vedere al modului de încasare, ordinul de plată poate fi:

- ordin de plată simplu → încasarea nu este condiţionată de prezentarea documentelor sau o explicaţie cu privire la scopul plăţii (se aseamănă cu cecul)

- ordin de plată documentar → încasarea este condiţionată de prezentarea setului de documente specificate de ordonator

Mecanismul decontării prin ordin de plată

23

1. se încheie un contract comercial care conţine obligaţia de plată a importatorului (ordonatorului)2. importatorul (ordonatorul) emite ordinul de plată, constituind totodată un provizion la banca sa3. instrucţiuni privind efectuarea plăţii prin ordin de plată4. notificarea beneficiarului plăţii → exportatorul5. expediţia mărfii6. prezentarea documentelor / încasarea plăţii7. acoperirea plăţii8. notificarea şi predarea documentelor

Observaţii:- băncile care intervin în derularea operaţiunii au rol de simple

prestatoare de servicii- banca importatorului se mai numeşte şi bancă ordonatoare (cea la

care ordonatorul dă dispoziţia de efectuare a plăţii)- banca beneficiarului se mai numeşte şi bancă plătitoare (cea la care

se achită suma beneficiarului şi care solicită anticipat sau ulterior de la banca ordonatorului suma pe care urmează să o plătească sau a plătit-o)

- derularea unei operaţiuni prin ordin de plată presupune existenţa unui document, de regulă tipizat, care este pus la dispoziţia clienţilor de către bănci → cuprinde următoarele elemente: numele şi adresa ordonatorului(eventual şi numărul

contului) numele şi adresa beneficiarului (eventual şi numărul

contului) denumirea şi adresa băncii ordonatoare data (ziua, luna, anul) emiterii ordinului de plată ordinul de a plăti

24

3

7

8 264

5

1

Importator(Ordonator)

Exportator(Beneficiar)

Banca Exportator

Banca Importator

suma în cifre şi litere, cu indicarea valutei în care se face plata

motivul plăţii în cazul ordinului de plată documentar se precizează şi

setul de documente ce trebuie prezentate modul de plată: letric, telegrafic, SWIFT semnăturile autorizate ale băncii ordonatoare

- ordinul de plată este utilizat rar ca modalitate de plată a exporturilor (datorită riscurilor de revocare)

- în relaţiile de export sau import, ordinul de plată este cel mai adesea folosit combinat cu alte modalităţi de plată (incasso, acreditiv) → de exemplu la schemele de plată mari ce prevăd plăţi în avans, plata avansului se poate face prin ordin de plată, pentru restul sumei folosindu-se incasso-ul sau acreditivul

- ordinul de plată se foloseşte cel mai frecvent la plăţile necomerciale → prestaţii de servicii, plata navlurilor, cheltuieli de asigurare, întreţinerea reprezentanţelor, comisioane sau în activităţi necomerciale → achiziţionarea de hârtii de valoare

Strategii pentru mărirea garanţiei de plată:

Exportatorul (beneficiarul) poate pretinde o scrisoare de garanţie bancară însă costul acesteia influenţează mărimea preţului de încasat sau a celui de desfacere către consumatorul final în situaţia în care debitorul principal (ordonatorul) nu şi-a îndeplinit obligaţiile garantate prin scrisoarea de garanţie bancară, beneficiarul se adresează băncii garante (după urmărirea iniţială a debitorului principal, dacă garanţia înscrisă în textul scrisorii este simplă, sau direct, dacă garanţia este solidară)

Exportatorul (beneficiarul) poate trimite documentele însoţite de o cambie la vedere, echivalentă cu valoarea datoriei cumpărătorului (importatorului), care, odată acceptată, întăreşte obligaţia de plată a importatorului

Exportatorul (beneficiarul) poate expedia mărfurile pe adresa unei bănci agreate de banca exportatorului (după obţinerea acordului accesteia) sau a unui depozit de mărfuri, cu indicaţia ca mărfurile să

25

fie eliberate numai contra dovezii de efectuare a plăţii → procedura se numeşte vinculaţie

Exportatorul (beneficiarul) poate pretinde importatorului plata unui avans, din care să poată acoperi eventualele cheltuieli de rambursare sau depozitare a mărfii

7.4 Incasso documentar

Incasso documentar, ca modalitate de plată utilizată în relaţiile internaţionale, este reglementat prin documentul intitulat “Reguli uniforme pentru incasso” → Publicaţia 522, elaborată de Camera Internaţională de Comerţ de la Paris în 1975Incasso documentar poate fi privit sub 2 aspecte:

Incasso documentar constă în ordinul pe care îl dă exportatorul (vânzătorul) către banca sa de a încasa (de aici denumirea de incasso) contravaloarea unei tranzacţii comerciale şi de a o vira în contul său în acest sens exportatorul depune la banca sa documentele care

atestă executarea obligaţiilor sale contractuale (de aici caracterul documentar)

Incasso documentar constă în faptul că importatorul (cumpărătorul) acceptă plata documentelor remise de exportator (vânzător)

Observaţii:- regulile din Publicaţia 522 nu sunt obligatorii decât în măsura în

care părţile implicate convin în mod expres că operaţiunea de incasso este supusă acestora şi ele nu contravin legilor ţărilor participante

- decontarea prin incasso este relativ simplă, ieftină, dar negarantată bancar, bazându-se în principal pe obligaţia de plată a cumpărătorului asumată prin contractul comercial internaţional, fără angajamentul de plată al băncilor antrenate în derularea operaţiunii

26

Conform Publicaţiei 522, incasso reprezintă tratarea de către bănci, în conformitate cu instrucţiunile primite, a documentelor financiare şi/sau comerciale pentru:

- a obţine acceptarea şi/sau, dacă este cazul, plata- a remite documentale comerciale contra acceptare şi/sau, după caz,

contra plată- a remite documentele în alte condiţii

Observaţii:- operaţiunea este o simplă vehiculare de documente, obligaţia băncii

se rezumă la prestarea unui serviciu în condiţiile impuse de exportator şi de Publicaţia 522

- documentele cu care lucreză băncile pot fi clasificate în două categorii:

documente financiare (cambii, cecuri, bilete la ordin, ordine de plată, chitanţe, etc)

documente comerciale (facturi, documente de transport, documente de proprietate, etc)

- în funcţie de documentele vehiculate se disting două tipuri de incasso:

incasso simplu → reprezintă incasso de documente financiare, neînsoţit de documente comerciale

incasso documentar → reprezintă incasso de documente financiare însoţite de documente comerciale sau incasso de documente comerciale neînsoţite de documente financiare

Mecanismul derulării incasso-ului documentar

Incasso documentar reprezintă modalitatea de plată prin care transmiterea plăţii de la cumpărător la vânzător se realizează numai după ce cumpărătorul este anunţat de banca sa de sosirea documentelor care atestă expedierea mărfurilor de către vânzătorExportatorul este iniţiatorul operaţiunii (ordonatorul), întreaga operaţiune se derulează din ordinul său, pe răspundere şi risc propriuTransmiterea documentelor de la exportator la importator se realizează prin intermediul a 2 bănci: banca exportatorului (remitentă) la care acesta depune documentele de expediţie şi banca

27

importatorului (prezentatoare/încasatoare) care ţine contul clientului său

1. încheierea contractului de vânzare internaţională în care se prevede ca modalitate de plată, incasso documentar2. exportatorul expediază mărfurile în conformitate cu contractul (1) şi primeşte de la cărăuş un document ce atestă livrarea mărfurilor3. exportatorul remite băncii sale documentele care fac dovada expedierii mărfurilor, însoţite de ordinul de încasare, prin care exportatorul dă instrucţiuni băncii sale privind modul de folosire a documentelor (ordinul de încasare este un document tipizat în care exportatorul specifică importatorul, banca importatorului, numărul documentelor trimise la încasat, comisioanele) → banca exportatorului efectuează numai un control formal asupra acestor documente depuse4. banca exportatorului (remitentă) procedează la transmiterea documentelor, însoţite de ordinul de încasare, către banca importatorului5. banca importatorului avizează importatorul de sosirea documentelor la plată şi eliberează documentele, conform instrucţiunilor din ordinul de încasare, contra plată sau contra acceptare6. importatorul plăteşte documentele sau acceptă cambia şi primeşte documentele care atestă proprietatea asupra mărfurilor7. banca importatorului creditează la rândul ei banca exportatorului8. banca exportatorului creditează contul clientului său (exportatorul)

28

4

7

5683

2

1

Importator( cumpărător, tras)

Exportator(ordonator, vânzător)

Banca exportatorului

(remitentă)

Banca importatorului(prezentatoare)

Observaţii:- incasso-ul documentar prezintă riscuri pentru exportator

marfa este livrată de exportator (vânzător) pe adresa importatorului (cumpărătorului) fără o garanţie de plată (în caz de neplată, marfa trebuie returnată sau depozitată în vederea găsirii unui alt client → cheltuieli suplimentare pentru exportator)

domicilierea incasso-ului în ţara cumpărătorului determină întârzierea încasării cu timpul necesar circuitului bancar al documentelor, perioadă în care deşi a livrat marfa, exportatorul nu încasează preţul (practic acordă importatorului un credit gratuit)

- incasso-ul documentar prezintă riscuri pentru importator în mod normal, importatorul nu poate să vadă marfa decât după

ce a fost achitată (marfa ar putea fi deteriorată sau chiar o alta)

7.5 Acreditivul documentar → Letter of Credit (L/C)

Acreditivul documentar este modalitatea de plată cel mai frecvent utilizată în tranzacţiile internaţionaleAcreditivul documentar este solicitat în mod deosebit în cazul contractelor de valoare ridicată sau atunci când există îndoieli în ceea ce priveşte solvabilitatea partenerului

Observaţii:

- principalul avantaj al utilizării acreditivului documentar, ca tehnică de plată, este garanţia pe care o oferă celor implicaţi (exportator, importator, bănci) în legătură cu apărarea intereselor acestora în procesul efectuării plăţii

- buna executare a acreditivului documentar cere din partea exportatorului o muncă de administraţie riguroasă, iar din partea importatorului, suportarea unor costuri specifice

Acreditivul documentar reprezintă angajamentul ferm asumat de către o bancă, la ordinul şi în contul clientului său (importatorul), de a plăti o anumită sumă de bani (reprezentând contravaloarea exportului) contra documentelor atestând efectuarea obligaţiei

29

(livrarea mărfii) pe care exportatorul se obligă să le emită şi să le prezinte în condiţiile şi la termenele stabilite de ordonatorul acreditivului (importatorul)

În derularea unui acreditiv documentar (AD) sunt implicate 4 părţi:

Ordonatorul (importatorul) → cel care solicită băncii sale deschiderea acreditivului

Banca emitentă (banca importatorului) → cea care la solicitarea importatorului îşi asumă angajamentul de plată

Beneficiarul acreditivului (exportatorul) → cel în favoarea căruia a fost deschis acreditivul şi care prezintă setul de documente la bancă în vederea încasării contravalorii mărfurilor livrate

Banca exportatorului (banca avizatoare/notificatoare/plătitoare/negociatoare) → cea care îl deserveşte pe beneficiarul acreditivului (exportator)

Mecanismul derulării acreditivului documentar

1. încheierea contractului internaţional de vânzare-cumpărare şi includerea modalităţii de plată prin acreditiv documentar

2. importatorul-ordonator dă ordin băncii sale în privinţa deschiderii acreditivului (pe baza disponibilului pe care îl are deja în cont sau pe baza unui credit pe care banca îl acordă în acest scop)

3. deschiderea acreditivului şi înştiinţarea băncii exportatorului4. avizarea exportatorului cu privire la deschiderea acreditivului

30

10

9

3

11285

6

1

ImportatorExportator

Banca exportatorului

Banca importatorului

4 7

5. confirmarea de către exportator a concordanţei datelor din acreditiv cu clauzele din contractul încheiat, precum şi alte clauze indicate de importatorul-ordonator, dar care nu contravin spiritului contractului

6. livrarea mărfurilor conform condiţiilor contractului de vânzare-cumpărare şi clauzelor convenite în acreditiv

7. remiterea de către exportator la bancă a documentelor care dovedesc expedierea mărfurilor (documente ce au fost indicate în mod expres în acreditiv, în numărul de exemplare solicitat)

8. plata contravalorii mărfurilor pe baza documentelor (în cazul în care acreditivul este domiciliat în ţara vânzătorului-exportator)

9. banca exportatorului remite documentele băncii importatorului-ordonator, debitând-o în valuta prevăzută în acreditiv

10. banca importatorului, pe baza documentelor primite şi verificate drept corespunzătoare condiţiilor din acreditiv, efectuează plata, creditând banca exportatorului

11. banca importatorului transmite documentele către importator, care, pe baza lor, va intra în posesia mărfurilor

Operaţiunile de derulare a acreditivului documentar se desfăşoară sub incidenţa unui document elaborat de Camera Internaţională de la Paris → “Reguli şi uzanţe uniforme relative la acreditivele documentare” → “Publicaţia 500”→ se aplică numai dacă părţile contractante fac referire expresă la acest document

Caracteristicile acreditivului documentar (ca tehnică de plată internaţională)

Formalismul sau caracterul documentar- exportatorul nu poate pretinde plata decât pe baza documentelor

care atestă îndeplinirea condiţiilor impuse de acreditiv- băncile vor decide plata exclusiv pe baza documentelor, ele neavând

sarcina să controleze mărfurile, ci trebuie doar să verifice existenţa documentelor şi conţinutul acestora, respectiv conformitatea cu conţinutul acreditivului

Independenţa faţă de relaţia contractuală de bază

31

- obligaţiile asumate de părţi, chiar dacă au ca temei un contract comercial, sunt autonome faţă de acesta, iar întinderea lor este cea precizată de acreditiv

- Publicaţia 500 specifică faptul că acreditivul este o tranzacţie diferită de cea de vânzare

Fermitatea angajamentului bancar- banca se angajează să efectueze plata, în conformitate cu

instrucţiunile acreditivului, iar angajamentul său rămâne ferm, până când, eventual, primeşte alte instrucţiuni decât cele iniţiale

Adaptabilitatea- prin tipologie, acreditivul poate fi adecvat diferitelor operaţiuni de

comerţ exterior

Siguranţa- se asigură protejarea intereselor tuturor părţilor implicate- exportatorul are siguranţa că, în condiţiile respectării obligaţiilor

însrise în acreditiv, va încasa contravaloarea mărfii- importatorul este asigurat că plata mărfii nu se va face decât după

ce documentele precizate în acreditiv (care atestă expedierea mărfii) vor fi depuse la banca plătitoare(exportatorului)

- banca emitentă (importatorului) este protejată prin gajul asupra documentelor de livrare

Documentele ce pot fi solicitate în mod uzual în cazul utilizării acreditivului documentar

Documente comerciale → de identificare cantitativă, calitativă şi valorică a mărfurilor livrate:

- factura externă → emisă de exportator, pe baza căreia se efectuează plata

- factura consulară → vizată sau legalizată de reprezentanţa diplomatică a ţării importatorului din ţara exportatorului, care are ca scop să confirme că marfa importată este originară din ţara exportatorului

- factura proforma → transmisă de exportator importatorului înainte de expedierea mărfurilor

32

Documente de transport:- conosamentul maritim sau fluvial- duplicatul scrisorii de trăsură internaţionale- scrisoarea de trăsură internaţională pentru trafic rutier

Documente de asigurare → în cazul în care condiţia de livrare din contract prevede ca obligaţie a exportatorului de a asigura mărfurile pe parcurs internaţional:

- poliţa sau certificatul de asigurare- notele de acoperire (certificate de asigurare provizorii)

Documente care atestă calitatea, cantitatea şi originea mărfurilor

- procesul verbal de recepţie calitativă şi cantitativă a mărfurilor- buletinul de analiză- certificatul fitosanitar- certificatul sanitar-veterinar- certificatul de garanţie- certificatul de origine

Elemente specifice a căror cunoaştere condiţionează funcţionarea corespunzătoare a acreditivului documentar

Domicilierea acreditivului → locul unde urmează să aibe loc plata acreditivului

- partenerii pot conveni în contractul de bază că acreditivul este domiciliat la o bancă din:

ţara exportatorului → avantajează pe exportator, acesta nefiind nevoit să aştepte timpul de curier între bănci

ţara importatorului ţară terţă

Valoarea acreditivului → suma în valută menţionată în instrucţiunile pe care le dă ordonatorul băncii sale şi care urmează a fi plătită contra documentelor exportatorului

- conform Art. 39 din Publicaţia 500, valoarea acreditivului se poate exprima astfel:

prin indicarea cu aproximaţie a sumei → folosind expresiile: “în jur de”, “aproximativ”, “circa”

33

prin indicarea unei sume superioare → folosind expresia: “până la concurenţa sumei”

printr-o sumă fixă

Valabilitatea acreditivului → reprezintă termenul limită până la care exportatorul trebuie să prezinte documentele la ghişeele băncii unde este domiciliat acreditivul

- dacă în acreditiv nu este precizat termenul de predare a documentelor la bancă, acesta este considerat 21 de zile de la data emiterii documentului de transport (data se referă la documentele prezentate, nu expediate) după această dată, banca refuză plata iar prelungirea valabilităţii acreditivului nu se face decât din ordinul ordonatorului

- termenul de livrare stabilit în contract trebuie să se regăsească în documentul de transport, care atestă expedierea mărfii depăşirea acestui termen înseamnă neîndeplinirea obligaţiilor contractuale şi deci încetarea obligaţiei de plată în cadrul acreditivului

Natura angajamentului bancar al acreditivului → acesta poate fi revocabil, irevocabil şi irevocabil confirmat

- acreditivul revocabil poate fi modificat sau anulat de banca emitentă, fără niciun preaviz către beneficiar

- acreditivul irevocabil presupune un angajament ferm al băncii emitente de a executa plata, accepta sau negocia documentele, care nu poate fi modificat sau anulat decât cu acordul tuturor părţilor → reprezintă pentru beneficiar o certitudine absolută privind plata, cu condiţia prezentării tuturor documentelor prevăzute şi confirmării tuturor celorlalte condiţii

- acreditivul irevocabil confirmat este cel în care la angajamentul irevocabil al băncii emitente se adaugă un angajament egal ca valoare şi condiţii al băncii confirmatoare (din ţara exportatorului)

Modul de stingere a obligaţiei de plată asumate prin acreditiv → poate fi plata la vedere, prin acceptare şi plata diferată

- la acreditivul cu plata la vedere, în momentul prezentării documentelor la bancă de către exportator, acesta este plătit imediat

- la acreditivul cu plata prin acceptare, se foloseşte un instrument de credit, banca plătitoare acceptând cambia prezentată de exportator odată cu documentele

34

- acreditivul cu plata diferată permite amânarea plăţii la un anumit termen de la prezentarea documentelor

Limitări în utilizarea acreditivului documentar

Durata de operare a acreditivului- între acordul privind plata prin acreditiv şi momentul în care

exportatorul primeşte notificarea deschiderii acreditivului se scurge un anumit interval de timp (acest interval de timp se poate prelungi datorită dificultăţilor importatorului de a găsi o bancă care să accepte operaţiunea sau datorită lipsei valutei convertibile în ţara importatorului etc)

- pentru efectuarea plăţii, banca dispune de un interval de timp “rezonabil” pentru verificarea documentelor (care poate fi sub o săptămână în cazul acreditivelor confirmate, dar se poate prelungi în cazul acreditivelor neconfirmate)

Complexitatea acreditivului- partenerii cu experienţă redusă în tranzacţii internaţionale pot găsi

prea complicate regulile şi procedurile impuse de Publicaţia 500 (49 de articole, cuprinse în 7 capitole şi cuprinde 40 de pagini)

Costul acreditivului- acreditivul este cea mai scumpă modalitate de plată- comisioanele percepute de bănci se aplică la valoarea acreditivului

(chiar dacă procentul este redus, valoarea absolută poate deveni foarte ridicată)

- acreditivul induce costuri şi pentru băncile implicate (funcţie de complexitatea operaţiunii şi ţările implicate)

Tipuri de acreditive documentare

1. Din punct de vedere al fermităţii angajamentului bancar- revocabile- irevocabile

35

2. Din punct de vedere al confirmării acreditivelor irevocabile- confirmate- neconfirmate3. Din punct de vedere al momentului efectuării plăţii- cu plata la vedere- de negociere- de acceptare4. Din punct de vedere al domicilierii- în ţara exportatorului- în ţara importatorului- într-o terţă ţară5. Din punct de vedere al clauzelor care le conţine- transferabil- cu clauză roşie (red clause)- reînnoibil (revolving)6. Din punct de vedere al utilizării combinate- subsidiare / spate în spate (back-to-back)- reciproce (de compensaţie)- cesionate

Din punctul de vedere al exportatorului, cel mai avantajos este acreditivul documentar irevocabil şi confirmat , domiciliat la o bancă din ţara sa şi cu plata la vedere deoarece:- este asigurat că nu va fi retras sau modificat de către ordonator în

termenul de valabilitate (este irevocabil)- beneficiază de garanţia unei bănci terţe (alta decât cea emitentă) că

plata va fi efectuată (este confirmat)- plata se va efectua fără întârziere, economisindu-se timpul necesar

pentru transmiterea documentelor între băncile celor două ţări (este domiciliat în ţara exportatorului)

- va încasa contravaloarea mărfii imediat ce se depun documentele la banca plătitoare ( este cu plata la vedere)

7.5.1 Acreditivul transferabil

Acreditivul transferabil este un acreditiv în baza căruia beneficiarul poate cere băncii plătitoare să permită utilizarea acreditivului în

36

totalitate sau parţial de către unul sau mai mulţi terţi (beneficiari secundari)Publicaţia 500 precizează că un acreditiv este transferabil numai dacă acest lucru este stipulat în mod expres de către banca emitentă

Mecanismul derulării acreditivului transferabil

1. contract comercial internaţional2. ordin de deschidere a acreditivului3. deschidere acreditiv4. notificare deschidere acreditiv5. transfer acreditiv asupra beneficiarului II6. notificare deschidere acreditiv7. expediere marfă8. depunere documente şi încasare plată9. depunere documente şi încasare plată

Acreditivul transferabil se foloseşte în cazul exportului prin intermediari, atunci când furnizorul mărfurilor nu tratează direct cu cumpărătorul finalIntermediarul (comisionarul) va cere cumpărătorului să deschidă un acreditiv documentar irevocabil transferabil, utilizabil şi plătibil la banca sa

37

7

86

3

245

1ImportatorExportator

Beneficiar I

Banca notificatoare

Banca emitentă

9Exportator

Beneficiar II

Banca intermediarului va transfera apoi acreditivul la banca furnizorului, intermediarul putându-şi astfel îndeplini obligaţiile contractuale faţă de furnizor, fără a folosi propriile fonduri şi fără a recurge la credite bancare

Observaţii:

- pentru siguranţa operaţiunii, este bine ca acreditivul original să fie confirmat de banca intermediarului dacă acesteia i se cere să se angajeze şi să efectueze transferul acreditivului în favoarea furnizorului (beneficiarul secundar)

- fără această confirmare, banca se va limita să transfere acreditivul în favoarea unui terţ, fără niciun angajament din partea sa

Banca intermediarului este cea care va aviza beneficiarul secundar în legătură cu transferul acreditivuluiDupă deschiderea acreditivului, beneficiarul secundar va prezenta documentele prin banca sa, băncii avizatoare (notificatoare)La primirea documentelor, banca notificatoare va înlocui documentele beneficiarului secundar (în principal factura) cu cele ale primului beneficiar care vor fi emise pe suma totală a acreditivului originalBanca avizatoare va prezenta documentele băncii emitente, obţinând plataLa primirea banilor, banca plătitoare va plăti beneficiarului secundar suma care i se datorează iar diferenţa o va plăti primului beneficiar

Observaţii:- dacă acreditivul nu prevede în alt fel, el nu poate fi transferat decât o

singură dată, deci beneficiarul secundar nu poate transfera acreditivul unei terţe părţi

- acreditivul transferabil va fi deschis în aceleşi condiţii şi termeni cu ai acreditivului original cu excepţia:

valorii acreditivului preţul unitar poate fi mai mic pentru a permite comisionarului

să-şi ia profitul (comisionul) data expirării acreditivului şi ultima dată de livrare vor fi

anterioare celor din acreditivul original

38

7.5.2 Acreditivul cu plata prin acceptare

Acreditivul cu plata prin acceptare este utilizat în cazul unui export pe credit şi nu are o durată mai mare de 60-120 zile

Mecanismul derulării acreditivului cu plata prin acceptare

1. încheierea contractului de vânzare internaţională2. exportatorul remite băncii notificatoare documentele de expediţie

împreună cu o cambie trasă asupra băncii emitente3. banca notificatoare transmite băncii emitente documentele şi

cambia4. după verificarea documentelor, banca emitentă acceptă cambia5. banca notificatoare remite exportatorului cambia acceptată de

banca emitentă Observaţii:

- prin mecanismul cambial se garantează plata la vânzarea pe credit făcută de exportator

- dacă exportatorul are nevoie de lichidităţi, poate da instrucţiuni băncii sale să sconteze cambia acceptată de banca emitentă

- la scadenţa cambiei, ultimul beneficiar al acesteia (de exemplu banca de scont), va încasa contravaloarea acesteia (respectiv suma înscrisă în acreditiv) de la banca emitentă

7.5.3 Acreditivul cu plata diferată (amânată)

39

4

3

52

1

ImportatorExportator

Banca notificatoare

Banca emitentă

În cazul acreditivului cu plata diferată, plata documentelor nu se face în momentul prezentării acestora la bancă de către beneficiar, ci la o dată ulterioară, menţionată în acreditiv

practic înseamnă o finanţare a importatorului, care primeşte documentele şi poate ridica marfa înainte de efectuarea plăţii

ceea ce impune luarea de măsuri pentru garantarea plăţii (de exemplu prin acceptarea unei cambii, care să acopere contravaloarea acreditivului şi costul creditării)

Acreditivul cu plata diferată se utilizează atunci când importatorul este un comerciant care urmează să revândă mărfurile pe piaţa locală sau internaţională, încasând contravaloarea lor şi plătind pe exportator, după ce şi-a oprit marja proprie

Mecanismul derulării acreditivului cu plata diferată (amânată)

1. exportatorul remite băncii notificatoare documentele de expediţie2. documentele sunt trimise băncii emitente3. după verificarea documentelor, banca notifică data plăţii4. banca avizează conformitatea documentelor şi notifică, sub rezerva

primirii fondurilor, data plăţii

7.5.4 Acreditivul cu plata prin negociere

În cazul acreditivului cu plata prin negociere, exportatorul prezintă băncii documentele însoţite de cambii cu scadenţa la vedere sau la termen, trase asupra importatorului sau băncii emitente sau altei persoane indicate în acreditivBanca negociatoare achită cambiile şi împreună cu documentele le remite băncii emitente de unde îşi recuperează banii

40

3

24

1

ImportatorExportator

Banca notificatoare

Banca emitentă

Operaţiunea de negociere constă în “cumpărarea” cambiilor spre a fi “vândute” băncii emitente

Mecanismul derulării acreditivului cu plata prin negociere

1. exportatorul remite băncii documentele de expediţie şi cambiile2. banca negociatoare efectuează plata3. remiterea documentelor de expediţie şi a cambiilor băncii emitente4. banca emitentă efectuează plata în favoarea băncii negociatoare

Acreditivul cu plata prin negociere permite exportatorului să încaseze imediat preţul ce i se cuvine

pentru operaţiunea efectuată, banca percepe un comision de negociere şi îşi reţine dobânda pentru intervalul scurs din momentul negocierii până în momentul încasării banilor de la banca emitentă

Acreditivul cu plata prin negociere poate fi folosit, ca şi acreditivul cu plata prin acceptare, pentru finanţarea exportatorului care livrează pe credit

7.5.5 Acreditivul cu clauză roşie → red clause

41

4

32

1

ImportatorExportator

Banca notificatoare

Banca emitentă

Acreditivul cu clauză roşie prezintă o clauză specială (scrisă tradiţional cu cerneală roşie) prin care se autorizează banca plătitoare (sau cea confirmatoare) să efectueze un avans de fonduri către beneficiar înainte de expedierea mărfurilor

acest avans (reprezentând o cotă procentuală din valoarea acreditivului sau, mai rar, întreaga valoare a acestuia) este deductibil din valoarea reglementării finale şi rambursabile în caz de neexecutare a contractului

Acreditivul cu clauză roşie este o modalitate de finanţare a exportatorului de către importator importatorul poate cere o anumită garanţie din partea beneficiarului până la livrarea mărfii şi depunerea documentelor respectiveAcreditivul cu clauză roşie este utilizat în mod special în operaţiunile de intermediere, când exportatorul are mai mulţi furnizori locali (care trebuie plătiţi cash la livrare) sau mărfurile sunt procurate de la licitaţii locale cu plata pe loc (avansul trebuie să acopere contravaloarea mărfurilor livrate)Acreditivul cu clauză roşie poate fi utilizat şi atunci când trebuie acordat un avans producătorului în vederea procurării în valută a unor materiale necesare fabricării mărfii contractate (sau pentru alte plăţi la export)

7.5.6 Acreditivul reînnoibil → revolving

Acreditivul revolving este deschis pentru o anumită valoare (tranşă), urmând ca banca să-l reîntregească (reîncarce) automat pentru fiecare nouă tranşă totalul sumelor astfel reînnoite trebuie să se încadreze în valoarea globală a acreditivului

modul de încărcare a tranşei:

în funcţie de timp (valoarea iniţială se reîntregeşte lunar, trimestrial, de un număr de ori într-un anumit interval de timp)

în funcţie de valoare (de exemplu cote determinate, până se atinge valoarea globală a acreditivului)

Avantajele acreditivului revolving: se poate folosi pentru valori mici

42

costul este mai puţin ridicat faţă de cel al mai multor acreditive cumulate pentru aceeaşi tranzacţie

permite o eşalonare judicioasă a livrărilor activitatea administrativă este simplificată cumpărărtorul nu-şi imobilizează o sumă mare pentru livrarea

mărfii vânzătorul are siguranţa livrării întregii producţii realizate

pentru obţinerea valorii totale a acreditivului

7.5.7 Acreditive documentare reciproce

Acreditivele documentare reciproce sunt specifice operaţiunilor de contrapartidă (efectuarea unui import este legată de efectuarea unui export din ţara importatoare în ţara exportatoare)Acreditivele documentare reciproce pot fi:

- simple → când importatorul include în acreditiv clauza de intrare în vigoare la deschiderea acreditivului simetric

- de valoare (a valoir) → prin care disponibilităţile cerute prin acreditiv sunt utilizate pentru acoperirea celuilalt acreditiv, iar plata se face numai în limita valorii efectiv utilizate

- garantate (escrow) → care cuprind o clauză de garanţie prin care banca emitentă îşi asumă obligaţia de a efectua plata în cazul în care acreditivul partenerului expiră neutilizat total sau parţial, chiar dacă partenerul în contrapartidă nu livrează integral sau parţial marfa în termenul convenit

7.5.7 Acreditivul subsidiar (“spate la spate”) → back-to-back

Acreditivul back-to-back este acreditivul deschis de unul din parteneri, în calitate de importator, pe baza unui alt acreditiv, deschis în favoarea sa, în calitate de exportatorAcreditivul back-to-back poate fi folosit în operaţiunile de intermediere pe piaţa locală sau în operaţiunile de reexport

Mecanismul derulării acreditivului back-to-back

43

A1. acreditiv original de import A2. acreditiv subsidiar deschis pe baza acreditivului original

1. ordin de deschidere a acreditivului A12. deschidere acreditiv A13. notificare deschidere acreditiv A14. ordin de deschidere acreditiv A25. deschidere acreditiv A26. notificare deschidere acreditiv A27. expediere marfă (direct sau prin intermediari)8 – 9. plata contra documente

Acreditivul subsidiar (back-to-back) poate fi considerat o alternativă la acreditivul transferabil Acreditivul subsidiar (back-to-back) poate fi folosit în locul

acreditivului transferabil atunci când acreditivul original nu conţine clauza de transferabilitate sau beneficiarul principal doreşte să schimbe termenii din acreditivul original

44

3

7

5 2

68 - 9

7

Importator finalOrdonator A1

Exportator realBeneficiar A2

Banca exportatoruluinotificatoare

Banca importatorului

emitentă

Banca plătitoare pentru A1 şi A2

ImportatorOrdonator A2

ExportatorBeneficiar A1

1

4

În acest caz, beneficiarul principal (care poate fi un intermediar sau o casă de comerţ), va cere băncii sale să deschidă un acreditiv în favoarea beneficiarului secundar, care se va “sprijini” pe acreditivul original (de unde şi denumirea de “spate-în-spate”)

Există 2 tipuri de acreditiv back-to-back- acreditiv back-to-back concordant → când deschiderea

acreditivului subsidiar necesită aceleaşi documente ca şi acreditivul original

- acreditiv back-to-back neconcordant → când acreditivul original, după schimbarea facturii şi dacă e cazul a cambiei, nu poate fi utilizat cu documentele necesare la acreditivul subsidiar

Avantajele acreditivului back-to-back: permite intermediarilor cu capacitate financiară mai redusă să

realizeze tranzacţii internaţionale de valoare ridicată dă siguranţă cumpărătorului final iniţiatorul poate angaja operaţiuni de transport, vamale etc. se pot schimba condiţiile din acreditivul original (de exemplu

se pot alege alte termene de plată)

Observaţii:

- în cazul în care cele două părţi implicate în derularea finală a tranzacţiei se cunosc (exportatorul real şi importatorul final), atunci marfa este expediată direct ( de la primul la ultimul) → documentele sunt expediate la banca exportatorului, acesta procedând dacă e cazul, la schimbarea facturii sau a altor documente conform condiţiilor din primul acreditiv

- spre deosebire de acreditivul transferabil, la acreditivul back-to-back cumpărătorul nu este neapărat la curent că operaţiunea se derulează printr-un intermediar (comisionar)

- în cazul acreditivului transferabil, comisionarul şi banca sa nu au nicio obligaţie (cu excepţia cazului în care se confirmă acreditivul), în timp ce la acreditivul back-to-back ei au obligaţiile şi răspunderile depline ale oricărui acreditiv

45

7.5.8 Acreditivul documentar cesionat

Cesionarea acreditivului documentar se practică atunci când nu este posibilă utilizarea acreditivului transferabil sau a acreditivului back-to-back, pentru a transfera în condiţii de siguranţă acreditivul în favoarea unui terţIntermediarul în favoarea căruia s-a deschis un acreditiv, poate ceda în totalitate sau parţial, dreptul de creanţă dobândit prin acreditiv unui terţ, exportatorul realDeclaraţia de cesiune (se face în scris, precizându-se suma la care se referă) este prezentată de către beneficiarul acreditivului (cedentul) băncii sale, care notifică cesiunea beneficiarului acesteia (putând astfel să confirme şi acreditivul) Banca precizează cesionarului că îi va vărsa direct suma cedată, după realizarea acreditivului, dacă toate condiţiile privind folosirea acreditivului vor fi îndepliniteSpre deosebire de acreditivul transferabil, în cazul cesiunii, cesionarul nu poate utiliza acreditivul el însuşiDacă beneficiarul acreditivului nu doreşte sau nu este în măsură să utilizeze acreditivul, prezentând documentele necesare, cesionarul nu va putea fi creditat cu suma ce îi revine

7.6 Scrisorile de credit

Scrisorile de credit sunt variante ale acreditivului utilizate cu precădere în ţările de influenţă bancară anglo-saxonă (Marea Britanie, Australia, Japonia etc)Scrisorile de credit au apărut în SUA → legea federală nu autorizează băncile naţionale să emită garanţii → sistemul bancar al SUA s-a adaptat prin formula scrisorilor de credit (care impune utilizarea efectelor de comerţ în mecanismul plăţii)

7.6.1 Scrisoarea de credit comercială → Commercial Letter of Credit

Scrisoare de credit comercială este un document prin care banca emitentă se angajează în mod irevocabil faţă de exportator, să onoreze cambiile trase asupra ei de către acesta, fie prin plată (dacă acele cambii sunt la vedere) sau prin acceptare (dacă acele cambii sunt la termen) cu condiţia ca, odată cu cambiile, să fie prezentate şi

46

documentele menţionate în scrisoarea de credit comercială, prin care se atestă expedierea mărfii → documentele, însoţite de cambii, sunt prezentate băncii emitente, până la o anumită dată, specificată în scrisoarea de credit comercială

Observaţii:

- spre deosebire de acreditiv, scrisoarea de credit comercială este domiciliată întotdeauna în străinătate, la sediul băncii emitente din ţara importatorului dau dintr-o ţară terţăaceasta înseamnă că exportatorul trebuie să aştepte plata până la

sosirea documentelor şi a cambiilor la sediul băncii emitente, perioadă în care acordă de fapt un credit cumpărătorului (chiar în cazul în care cambiile sunt la vedere)

pentru a încasa imediat contravaloarea mărfurilor livrate, exportatorul trebuie să sconteze cambiile, după acceptarea lor de către banca emitentă a scrisorii de credit comerciale (la scadenţă se va prezenta pentru încasare la banca emitentă, ultimul posesor al cambiilor)

- spre deosebire de acreditiv, scrisoarea de credit comercială nu presupune acoperirea cu fonduri a angajamentului de plată chiar în momentul emiterii ei → deci pentru importator este o formulă mai avantajoasă decât acreditivul

Mecanismul derulării scrisorii de credit comerciale

47

5

623

4

1

ImportatorExportator

Banca exportatorului

Banca importatorului

1. încheierea contractului comercial internaţional, cu plata prin scrisoarea de credit comercială

2. importatorul încheie cu banca sa un contract, prin care aceasta este autorizată să emită scrisoarea de credit comercială, angajându-se faţă de exportator să onoreze cambiile trase asupra sa → banca va face plata din contul importatorului sau dintr-un credit acordat acestuia

3. banca importatorului trimite scrisoarea de credit comercială direct exportatorului, autorizându-l să tragă cambii asupra sa

4. la primirea scrisorii de credit comerciale, exportatorul expediază marfa şi obţine documentele necesare încasării preţului

5. exportatorul trimite documentele însoţite de cambii la banca emitentă a scrisorii de credit comerciale, la primirea cărora, aceasta va face plata imediat (cazul cambiilor la vedere) la ordinul băncii indicate de către exportator ca beneficiar, sau le va accepta prin semnare (cazul cambiilor la termen), urmând ca acestea să devină liber negociabile conform dreptului cambial

6. banca emitentă remite importatorului documentele de expediţie a mărfii pentru ca acesta să intre în posesia mărfurilor ajunse la staţia de destinaţie

Plata prin scrisoarea de credit comercială prezintă siguranţă atât pentru exportator (care are în acest sens angajamentul irevocabil al băncii emitente) cît şi pentru importator (deoarece onorarea cambiilor se face numai cu dovedirea prin documente a îndeplinirii obligaţiilor vânzătorului)

7.6.2 Scrisoarea de credit stand-by → Stand-By Letter of Credit

Scrisoarea de credit stand-by reprezintă o garanţie emisă de banca importatorului în favoarea exportatorului, pentru o anumită sumă convenită în contractul comercial internaţional, la care exportatorul poate apela în cazul nerespectării obligaţiei de plată de către debitor

În practică se folosesc două tipuri de scrisoare de credit stand-by

- de indemnizare → care se emite ca garanţie pentru prestări de servicii, rambursarea unor împrumuturi etc

48

- de plată → care se emite în favoarea unui cumpărător sau unei bănci pentru a garanta operaţiuni comerciale sau plata incasso-ului documentar

Mecanismul derulării scrisorii de credit stand-by de plată

1. încheierea contractului comercial internaţional în care se prevede plata la termen, aceasta fiind garantată prin scrisoarea de credit stand-by

2. importatorul dă ordin băncii sale (banca emitentă) să deschidă scrisoarea de credit stand-by

3. banca emitentă remite băncii exportatorului scrisoarea de credit stand-by

4. banca exportatorului îi remite exportatorului scrisoarea de credit stand-by

Scrisorile de credit stand-by sunt transmise de bănci prin poştă, telex sau prin mesaje SWIFT

Observaţii:

- scrisoarea de credit stand-by se deosebeşte de scrisoarea de credit comercială prin aceea că părţile implicate pleacă de la premisa că ea va fi exercitată doar prin excepţie (adică părţile se aşteaptă ca obligaţia garantată să fie executată efectiv de debitor)

- ca şi în cazul scrisorii de credit comerciale, banca emitentă îşi asumă obligaţia să facă plata către beneficiar la prezentarea documentelor specificate în scrisoare

49

3

24

1

ImportatorExportator

Banca exportatorului

Banca importatorului

Avantajele utilizării scrisorii de credit stand-by de plată

este o operaţiune uşor de realizat costul ei este mai redus decât cel al unui acreditiv documentar

obişnuit (dacă scrisoarea nu este exercitată) facilitează eşalonarea livrărilor având un termen de valabilitate, permite cunoaşterea datei

până la care părţile sunt angajate plăţile parţiale sunt deduse din suma totală pentru care a fost

deschisă

7.7 Scrisoarea de garanţie bancară

Scrisoarea de garanţie bancară reprezintă un înscris prin care o bancă, denumită garant, se angajează în mod irevocabil că, în cazul în care o anumită persoană (fizică sau juridică), debitorul principal, nu va plăti la termen o sumă determinată şi indicată expres în scrisoare, să plătească ea însăşi suma neachitată în favoarea beneficiarului de dreptPrin scrisorile de garanţie bancară, băncile nu garanteză fapte, ci preiau întotdeauna obligaţia de plată pentru situaţia în care cel garantat nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală

După angajamentul băncii garante, scrisorile de garanţie bancară pot fi:

- simple → când banca garantă poate cere beneficiarului să urmărească mai întâi pe debitorul principal şi numai dacă acesta nu poate să achite suma, ea să efectueze plata

- solidare → caz în care beneficiarul poate cere executarea plăţii de către bancă, fără ca în prealabil să urmărească pe debitorul principal şi fără ca banca garantă să poată obiecta sau opune

După obiectivul garantat, scrisorile de garanţie bancară pot acoperi următoarele situaţii:

- se garantează că, până la o dată stabilită, un plătitor (importator) va deschide un acreditiv documentar în favoarea unui furnizor (exportator)

50

- o bancă se angajează să plătească documentele primite la plată prin incasso documentar → astfel se îmbină modalitatea de plată, incasso documentar, cu scrisoarea de garanţie bancară → creează avantaj pentru vânzător

Modul de garantare a încasării documentelor aferente livrării mărfurilor

- o bancă garanteză executarea de către furnizor a unui contract, în bune condiţiuni

- o bancă garanteză cumpărătorului străin restituirea avansului acordat furnizorului, dacă acesta nu livrează mărfurile din culpa lui → se utilizează îndeosebi în cazul acreditivului documentar cu clauză roşie

- în privinţa participării la licitaţiile internaţionale, se garantează că întreprinderea care şi-a adjudecat tranzacţia, va finaliza contractul

În emiterea şi utilizarea scrisorilor de garanţie bancară nu există uzanţe internaţionale → băncile emitente trebuie să-şi ia toate măsurile de siguranţă necesare pentru ca debitorul principal să plătească suma cuvenită şi numai într-o situaţie extremă banca să achite această valoare (având posibilitatea de a-şi recupera sumele de la debitor)

51