Negocieri diplomatice .Negocieri = discutii intre oficiali cu mandat , reprezentati a unor state aflate in conflict. Acestea conduc la un acord al partilor sau cel putin indica o conduita a statelor in perioada urmatoare .

– negocierea este cea mai importanta functie a diplomatiei– procesul de negociere are 3 etape :

1. prenegocierile 2.formula3.detaliile

Prenegocierile – constituie prima etapa a negocierii ( Talks about talks ) . Daca prenegocierea e buna problema e jumatatele rezolvata . Ex : 1975 Actul de la Helsinki . Prenegocierile au durat o luna iar conferinta in sine 2-3 zile .Prenegocierea are mai multe subetape :

a) Agrearea nevoii de a negocia : partile sa fie convinse ca au nevoie sa negocieze . Interese : sa tragi de timp , sa atragi simpatia publicului . Inceputul unor negocieri nu inseamna ca acelconflict ca se va incheia cu succes . Cea mai buna tactica in prenegocier este ” lungirea” atunci cand vrei sa castigi timp . Adversarul nu trebuie sa simta ca tu te grabesti .

b) Agrearea agendei : atunci cand nevoia negocierii este admisa de ambele parti in conflict sepoate discuta agenda = o lista ordonata a subiectelor acceptate pt negociere . Nu se acceptapuncte in plus sau minus , chiar daca intre timp se intampla ceva important. Fie se incept negocieri pe alte puncte fie se inchid cele actuale si se incep alte negocieri . - de ce este greu sa convenim asupra unei agende :3 Vulnerabilitati : -

• acceptarea unei agende poate indica publicului ca deja ai cedat , e consierat o slabiciune . Trb facut un balant intre pro si contra beneficilor

• acceptarea unor puncte poate alimenta propaganda celeilalte parti ca deja a raportat o victorie . Astfel se creaza frustrari si comentarii din partea propriului stat .

• Poti aluneca fara voia ta in situatia de a discuta despre un subiect pe care nu vrei sa il negociezi . In acest caz trb sa ai intuitie sa observi daca un anumit subiect ar putea deraia catre un subiect nedorit .

Negocierile se pot intrerupe in orice etapa .Ordinea :fiecare parte are punctele sale mai importante ; fiecare doreste ca punctele sale sa fie discutate la inceput . O parte poate face concesii insa nu are garantie ca si cealalta parte o sa faca concesii . Astel o sa cada de acord in diferite puncte : unul de la o parte , altul de la cealalta parte ( sa fie alternative ) . in aceasta etapa depivde de natura conflictului si de statutul pe care il aupartile ( inamici/ prieteni ) . in cazurile pasnice statele fac usor concesii . In cazul conflictelor e metoda de negociere ” nimic nu e convenit pana ce totul nu e convenit ” = totul sau nimic . Aceasta metoda trebuie sa fie anterioara stabilirii agendei , astfel pana in ultimul moment poate fi compromis

c) Agrearea procedurii- sarcina finala a prenegocierii.Se refera la stabilirea a 4 aspecte distincte: 1 formatul,2 loca ia, 3delegatiile,4 calendarulț

1. Formatul :par ile vor negocia direct sau indirect.În general se negociaza direct , dar si țsituatii de negociere indirecta :când cele doua par i nu se recunosc reciproc. ț- Cand este necesar formatul indirect el are 2 versiuni:prin mediatori sau printr-o ter ă țparte.Mediatorul participa activ la negociere , se implica in gasirea unei solu ii. Folosirea țunei ter e parti faciliteaza transmiterea informa iilorț ț-Formatul direct -cand sunt implicate mai mult de 2 parti :conferinta multilaterala-negocierea in format bilateral incruci ateș a-b, b-c, a-c, sunt mai eficiente , mai rapide, flexibile, preferate.Poate apare riscul neîncrederii.-in negocierea multilaterala-statele slabe prefera negocierea cu statele puternice

Ex: Acord al Marilor puteri cu Iranul (probema uraniului)

Din perspectiva globala P5+1 membrii permanenti in Consiliul de securitate (germania fara a fi putere nucleara_)https://ar.wikipedia.org/wiki/%D9%85%D8%AC%D9%85%D9%88%D8%B9%D8%A9_5%2B1dinspre Europa EU3+3

Razboiul de secesiune a Republicii Modova ; formatul 5+2 (Transnistria, R. Moldova, Ucraina, Rusia şi Organiza ia pentru Securitate i Cooperare în Europa (OSCE), alături de SUA şi ț șUE, ca observatori externi) E important formatul in negocieri de la inceput ,deoarece actorii pot influenta solutia negocierii

Pt. Siria , un format ar putea fi SUA si Rusia , dar pt ca teritoriul de conflict s-a marit ar putea interveni si Turcia (doreste inlaturarea guvernului din Siria care e sustinut de Rusia ) . un alt actor important = Emiratele Arabe + SUA + Turcia . Dupa atacul terorist intervine si Franta .

2. Loca ia : intre parteneri /aliatiț loca ia nu conteaza , coala britanica sau SUA de ț șdiplomatie prefera să negocieze pe alt teritoriu. Au foarte mare incredere in diploma ii sai. țFolosesc ambasadele.-Intre state aflate in conflict si ca dimensiune sunt comparabile ,loca ia se alege la jumatatea țdistan ei ;sunt preferate tarile neutre dpdv politic (Elvetia) ; se prefera ări cu voca ie istoricăț ț țin negocieri -Alternan a-intr-o capitală si alta ț3.Delega ii: ț convenirea asupra unor aspecte ce in de nivelul de reprezentare, componen a, ț țdimensiunea delega ieiț-1. Simetria nivelului de reprezentare-par ile să aibă aceela i nivel de reprezentareț ș-2. Componen aț :politică(demnitar ministru sau ef de stat) sau tehnică(tehnocrat)ș-3.Dimensiunea: echivalentă sau compatibilă; se convine chiar si nr de delega i.ț4.Calendarul-existen a sau nu a unui deadline?ț-cele fara termen sunt mult mai relaxate si de pot prelungi (in cazul in care nu se doreste un

rezultat)-cele cu deadline (termen limita)-sunt presate de timp

Discutarea calendarului fixeaza si rundele /sesiunile de negocieri. Nu se fac negocieri cu tarile islamice in perioada ramadanului. Se evită sarbatori religioase, sarbatori nationale, alegeri, date cu sensibilitate istorică. Trebuie sa se cunoasca bine si istoria celeilalte ări.Se evită datele marilor țsummituri.Ce se intâmpla de fapt in procesul decizional al negocierii?

• Atunci cand partile sunt convinse ca au intrat intr-un impas si ambele con tientizeaza acest șlucru ,se incepe negocierea .Daca numai o parte con tientizeaza impasul ,e posibil sa nu se șinceapa negocierea .Uneori si cand ambele con tientizeaza e posibil sa se amâne șnegocierea ,a teptându-se o actiune externaș

• Ambele parti sa fie convinse ca prin negociere au ceva de câ tigatș• Daca nu se negociaza ,realizezi ca dezastrul e iminent.

3 mesaje cheie ale prenegocierilor1. Partile in conflict au si interese comune(in cazull Razboiului Rece -evitarea unui dezastru

nuclear)2. dezastrul e inevitabil daca negocierile nu au loc3. o solutie e posibila

Partile se comporta diferit in functie de regimurile de conducere:democratie, totalitarism,... In regimurile democratice-Partile negociaza cel mai des in prima perioada de dupa alegeri ,atunci ele sunt mai permisibileIn regimurile totalitare nu este importanta aceasta perioada pt ca alegerile sunt de forma,ei negociaza la fel in orice perioada.n acest caz trebuie sa stim orientarea politica a diferitelor fractiunidin interiorul partidului trebui sa gasim o fractiune mai usor maleabila EX: SUA in negocierea pt recunoasterea Bejing-ului , ministerul apararii din china in acea perioada era pro Rusia . In 1971 ministrul a murit iar la cateva luni s-au lansat oficiali negocieri intre SUA si China . In 1972 SUA si China s-au recunoscut reciproc

Negocierile in jurul meseiFormula se referă la pricipiile majore, un set de idei/orientari care jalonează negocierea propriu-zisă Se mai nume te ”cadru al acordului” sau”set de idei ”.Se ob ine o primă imagine a acordului.ș ț

Una dintre cele mai de succes formulă a fost intre UK si China privind Hong Kong. Negocierile oficiale au inceput cu 10 ani inainte de a expira acordul. Formula agreata a fost ”O ară, două sisteme”ț

1967 -Razboiul de 6 zile dintre Israel si tarile arabe s-a negociat in formula ”pamant in schimbul pacii” ”Land for peace” Caracteristicile formulei de negociere:

1. Simplitate: pe în elesul popula iei, să nu fie abstract pt că se întelege ca si cum ai ascunde ț țceva

2. Caracter cuprinzător: acoperirea principalelor puncte aflate in disensiune intre cele doua părti.

3. Echilibru : trebuie să ofere un balans intre cele doua păr i .Să nu se observe că o parte s-a țimpus mai mult decât cealaltă deoarece poate fi respinsă

4. Flexibilitate : trebuie sa lase negociatorilor un anumit spatiu de manevră pt următoarea etapă. Dacă e riguroasă/rigidă se riscă blocaje in momentul negocierii detaliate

Principalele abordări in negocierile politico- diplomatice

1. Abordarea deductivă: trecerea de la general la particular; este cea mai logică abordare de negociere posibilă.Este potrivită in situa ia in care partenerii au un grad mare de incredere țreciprocă. De cele mai multe ori intre păr i există neîncredere.Datorita neîncrederii metoda țfolosita este cea inductivaEx: constructia UE -integrare

2. Abordarea inductivă: trecerea de la particular la general . A fost introdusă de H. Kissinger in anii 70.S-a negociat in principiu detalii de interes comun .Discu ii punctuale, nicidecum țun principiu general de pace. S-a plecat de la aspecte particulare la un interes comun. Ca dezavantaj e riscul de a nu se ajunge la un acord, timp foarte îndelungat de negocieri . Consumă resurse si de cele mai multe ori se pierde din vedere principiul general.

Stadiul detaliilor încheie negocierea. Dupa ce formula a fost agreată se trece la stabilirea detaliilor.De cele mai multe ori această etapă e mai complicată .Ex: La sfârsitul anilor 70 s-a încercat o reconciliere in Cipru. S-a discutat o formula ”Pamant pentruunificare” , stabilirea teritoriilor, constitu ie bi-comunitară, federalizare.S-a stabilit si cota 1:4 țturci:greci .Cand s-a ajuns la detalii s-au lovit de probleme:scoli,autostrăzi...cum sa le împar i? Nu țse putea aplica raportul 1:4 .

Dificultă ile etapei stabilirii detaliilor :ț1. Prin defini ie acestea sunt complicate /complexitate. Daca s-a operat cu un n nr de aspecte seț

maresc exponential.Trebuie avut in vedere toate detaliile (infrastructura, legislatie...)2. Nevoia de a stabili un limbaj comun si de a evita neîn elegerile. Pot realiza la sfâr it că ț ș

celălalt a în eles altceva.țEx: SALT- cînd s-a ajuns la detaliul ”strategic weapon” URSS – da, arme care pot provoca pierderi pe teritoriul celor 2 state indiferent de amplasarea lor ,iar SUA -limitarea armelor doar pe teritoriul celor 2 state ; rachetele NATO se aflau in Europa aproape de URSS

3. Implică utilizarea unui nr mare de speciali ti care nu au mandat politic, speciali tii se vor ș șîntoarce pt a cere aprobarea din partea nivelului politic

4. Încercarea fiecărei păr i de a- i maximiza beneficiile pe seama celeilalte. Adaugarea la ț ș

detaliu a unor atuuri.5. Factor psihologic. Partea i i sa seama ca negocierea este pe final ”moment al ș

adevarului”.Negociatorii realizeaza gre elile produse pe parcursul negocierii si pot sa nu șsemneze, să ratifice acordul. Presiune psihilogica pentru rezultatul ac iunilor lor.ț

Strategii de negociereSe stabilesc la inceput si nu se schimba pe parcurs .

1. Negociere punct cu punct-abordarea agendei pe chestiuni individuele separat ,dupa care se trece la urmatorul. Avantaje:corectă, clasică, simpă, dă posibilitatea de a spune punctul de vedere pt fiecare punct ,compromisuri par iale. Dezavantaje: rigiditate, poate ducela blocaj țsau ruptura, la sfâr it nici una din par i să nu fie mul umităș ț ț

2. Strategia concesiilor- schimbul de puncte- se bazeaza pe teorema lui Hollman=nu are rost să se analizeze fiecare punct. Îmi dai ceva si î i dau ceva. Fiecare prime te ce dore te ,mai ț ș șmult nu se face o medie .Unii încearcă să tri eze ,să i i dea ceva de care nu are nevoie si ș țoricum ar da acel lucru fără nimic în schimb.

Munca diplomatilor trebuie dublata cu cea de la serviciul de intelligence3.