curs 4

5
CURS 4 - FORMELE EDUCATIEI SI RELATIILE DINTRE ELE Formele educaţiei Din analiza caracteristicilor şi funcţiilor educaţiei, rezultă că asupra personalităţii în curs de dezvoltare sau perfecţionare se exercită variate categorii de influenţe şi acţiuni, fiecare cu altă forţă de modelare, sensibilizare, cu alte efecte. Formele de influenţare educativă pot fi grupate în trei mari categorii: educaţia formală, educaţia nonformală, educaţia informală. Educaţia formală reprezintă ansamblul acţiunilor sistematice şi organizate, proiectate şi desfăşurate în instituţii specializate, urmărind finalităţi explicite, cu scopul formării şi dezvoltării personalităţii umane; Educaţia nonformală – reprezintă ansamblul influenţelor educative structurate şi organizate într-un cadru instituţionalizat dar desfăşurate în afara sistemului de învăţământ; Educaţia informală– reprezintă totalitatea influenţelor educative nesistematice, neorganizate, nesubordonate unor obiective şi finalităţi explicite, care se exercită asupra individului. Educaţia formală (sau oficiala) este educaţia instituţionalizată, structurată în mod ierarhic, gradată cronologic, condusă de la centru. Ca note definitorii, în afară de caracterul ei instituţionalizat, este de reţinut că se realizează prin intermediul procesului de învătămant, presupune planuri, programe, manuale, orare, evaluări, prezenţa si acţiunea unui corp profesoral specializat. Educaţia formală se caracterizează prin: se realizează în instituţii specializate (şcoli de diferite tipuri); în acest cadru planificat, organizat, structurat, condus se exercită cea mai importantă influenţă formativă, educativă; se urmăresc anumite obiective stabilite prin politica educaţională şi de învăţământ, realizate eşalonat, progresiv, cu conţinuturi şi modalităţi specifice, programe curriculare adecvate; educaţia şi instrucţia sunt realizate de cadre specializate (personal didactic), formate şi perfecţionate distinct;

description

FORMELE EDUCATIEI

Transcript of curs 4

CURS 4 - FORMELE EDUCATIEI SI RELATIILE DINTRE ELE

Formele educaiei Din analiza caracteristicilor i funciilor educaiei, rezult c asupra personalitii n curs de dezvoltare sau perfecionare se exercit variate categorii de influene i aciuni, fiecare cu alt for de modelare, sensibilizare, cu alte efecte. Formele de influenare educativ pot fi grupate n trei mari categorii: educaia formal, educaia nonformal, educaia informal. Educaia formal reprezint ansamblul aciunilor sistematice i organizate, proiectate i desfurate n instituii specializate, urmrind finaliti explicite, cu scopul formrii i dezvoltrii personalitii umane; Educaia nonformal reprezint ansamblul influenelor educative structurate i organizate ntr-un cadru instituionalizat dar desfurate n afara sistemului de nvmnt; Educaia informal reprezint totalitatea influenelor educative nesistematice, neorganizate, nesubordonate unor obiective i finaliti explicite, care se exercit asupra individului.

Educaia formal (sau oficiala) este educaia instituionalizat, structurat n mod ierarhic, gradat cronologic, condus de la centru. Ca note definitorii, n afar de caracterul ei instituionalizat, este de reinut c se realizeaz prin intermediul procesului de nvtmant, presupune planuri, programe, manuale, orare, evaluri, prezena si aciunea unui corp profesoral specializat. Educaia formal se caracterizeaz prin: se realizeaz n instituii specializate (coli de diferite tipuri); n acest cadru planificat, organizat, structurat, condus se exercit cea mai important influen formativ, educativ; se urmresc anumite obiective stabilite prin politica educaional i de nvmnt, realizate ealonat, progresiv, cu coninuturi i modaliti specifice, programe curriculare adecvate; educaia i instrucia sunt realizate de cadre specializate (personal didactic), formate i perfecionate distinct; cuprinde, cu precdere, populaia cea mai receptiv la educaie, formare, dar cu deschideri spre susinerea autoeducaiei, autoinstruirii; evaluarea criterial, continu i sumativ este specific conceput, organizat i valorificat pentru a obine reuita colar a elevilor i se finalizeaz n formule de recunoatere a nivelului pregtirii generale i specifice, profesionale; dezvoltarea personalitii elevilor, dac s-ar limita doar la educaia formal, ar suferi prin coninutul dat n programele colare, predominarea informrii asupra aspectelor calitative ale dezvoltrii, relativa deschidere ctre societatea n schimbare, relativa alternan a modalitilor de aciune .a.; n raport cu cercetarea actual pedagogic, instituiile educative devin tot mai diversificate, dup particularitile educailor, dar i dup posibilitile alternative de organizare, de introducere a noi tipuri de educaie, deschise la problematica lumii contemporane. Educaia formal are limitele ei; ea poate induce i efecte educative negative, nedezirabile genernd disonane la nivelul personalitii. I se reproeaz spre exemplu centrarea pe performane nscrise n programe, tendinele de memorizare masiv a cunotinelor, predispunerea ctre rutin, subiectivismul n evaluare etc. Totodat, educaia formal devine insuficient. Exist mai multe instituii sau medii de educaie care pot fi complementare sau concureniale colii, iar aceasta nu mai poate avea pretenia de a-i asuma singur funciile educative ale societii

Educaia nonformal ofer un set de experiene sociale necesare, utile pentru fiecare copil, tnr sau adult, complementariznd celelalte forme de educaie prin: valorificarea timpului liber al elevilor, din punct de vedere educaional; oportuniti pentru valorificarea experienelor de via ale elevilor, prin cadrul mai flexibil i mai deschis i prin diversificarea mediilor de nvare cotidiene; participare voluntar, individual sau colectiv; modaliti flexibile de a rspunde intereselor elevilor - gama larg de activiti pe care le propune i posibilitatea fiecrui elev de a decide la ce activiti s participe; dezvoltarea competenelor pentru via i pregtirea tinerilor pentru a deveni ceteni activi; pe lng informaiile i competenele specifice anumitor domenii de activitate n care se ncadreaz proiectele sau activitile nonformale, elevii i dezvolt i capaciti organizatorice, capaciti de autogospodrire, de management al timpului, de gndire critic, de adoptare a unor decizii sau rezolvare de probleme; un cadru de exersare i de cultivare a diferitelor nclinaii, aptitudini i capaciti, de manifestare a talentelor n art, cultur, muzic, sport, pictur, IT etc. Evaluarea activitatilor desfasurate n cadrul educatiei nonformale este facultativa, neformalizata, cu accente psihologice, prioritar stimulative, fara note sau calificative oficiale. n conditiile extinderii cererilor de pregatire profesionala prin diferite forme de instruire nonformala, exista si situatii n care acestea sunt finalizate prin certificate sau diplome de absolvire. Educatia nonformala este importanta prin urmatoarele avantaje pedagogice: este centrata pe cel ce nvata, pe procesul de nvatare, nu pe cel de predare solicitnd n mod diferentiat participantii; dispune de un curriculum la alegere, flexibil si variat propunndu-le participantilor activitati diverse si atractive, n functie de interesele acestora, de aptitudinile speciale si de aspiratiile lor; contribuie la largirea si mbogatirea culturii generale si de specialitate a participantilor, oferind activitati de reciclare profesionala, de completare a studiilor si de sprijinire a categoriilor defavorizate sau de exersare a capacitatii indivizilor supradotati; creeaza ocazii de petrecere organizata a timpului liber, ntr-un mod placut, urmarind destinderea si refacerea echilibrului psiho-fizic; asigura o rapida actualizare a informatiilor din diferite domenii fiind interesata sa mentina interesul publicului larg, oferind alternative flexibile tuturor categoriilor de vrsta si pregatirii lor profesionale, punnd accentul pe aplicabilitatea imediata a cunostintelor; antreneaza noile tehnologii comunicationale, tinnd cont de progresul tehnico- stiintific, valorificnd oportunitatile oferite de internet, televiziune, calculatoare; este nestresanta, oferind activitati placute si scutite de evaluari riguroase, n favoarea strategiilor de apreciere formativa, stimulativa, continua; raspunde cerintelor si necesitatilor educatiei permanente.

Educaia informal sau/i neorganizat, spontan, difuzat, prezent prin informaii receptate neintenionat, venite din mediul nconjurtor (natural, social, cultural), dar n relaie cu nivelul de organizare, culturalizare, sensibilizare al individului. Ea e produsul experienei de via a individului. Educaia informal include experienele trite sau valorile ncercate n viata cotidian. Cele mai semnificative influene informale sunt cele exercitate de massmedia, de unele aspecte ale vieii n familie (exemplul prinilor, atitudinile manifestate de ei), influenele exercitate de grupurile de prieteni, colegi , dar i de diferite institii culturale (ex. muzee, teatre, biblioteci etc), religioase, politice, militare, sindicale .a. Educaia informal are ca note eseniale: Cuprinde experiena personal ctigat de ctre individ, triri ncercate n mod neintenionat. este conceput ca relaxare; influenele primite sunt spontane, neorganizate, neprelucrate pedagogic, nesistematizate, de scurt durat; problema este a receptrii adecvate, a integrrii i echilibrrii cu fondul formrii, a controlului efectelor pozitive/negative, a valorificrii i contientizrii gradului de prelucrare i organizare a informaiilor, a transformrii lor n activiti nonformale sau chiar formale; sesizarea, nelegerea, trirea, valorificarea acestor influene depind de nivelul dezvoltrii personalitii.

APLICATII:1. Exemplificati cateva activitati si locul de desfasurare pentru educatia formala, educatia nonformala, educatia informala.2. Din punct de vedere al modalitatilor de actiune, care din cele 3 tipuri de educatie are cel mai important rol si de ce?3. Cum s-ar putea valorifica si integra in predarea unui modul, informatiile oferite de educatia de tip nonformal si informal.