CURS 3: IMUNOLOGIE

CURS 3: IMUNOLOGIE

ORGANIZAREA SISTEMULUI IMUN Este alcatuit din organe, celule si molecule specializate care au rol esential in declansarea, modularea si intretinerea reactiei imune Reprezinta 1% din greutatea corpului Este raspandit pe o arie larga iar organele si celulele sale apartin si altor structuri deci pot indeplini functie dublOrgane-in functie de momentul aparitiei in dezvoltarea ontogenetica si de atributiile lor: Organe limfoide primare sunt acele structuri la niv carora are loc instructia cel limfatice, cel nascuta fara sa poata indeplini functie de aparare si apoi va deveni capabila sa participe la lupta impotriva antigenilor(timus, maduva hematogena) Organe limfoide secundare sunt acele structuri in care de obicei cel limfatica specializata intalneste antigenul si dezv reactiei imuneTIMUSUL-organ parenchimatos, retrosternal, invelit de o capsula fibroasa ce trimite septuri spre interior -> lobulii-timus(greaca)=suflet-in 1961, Jack Muller arata ca ablatia timusului la soarecii nou nascuti duce in timp la incapacitatea declansarii reactiei imune-este unul dintre primele organe dezv ( in luna II de viata intrauterina; este un organ bine conturat), pana in luna III coboara in mediastin, dupa nastere pana la 12 ani; dupa acesta varsta involueaza, dar nu dispare-tesutul timic se pierde in masa adipoasa a regiunii cervicale-este alcatuita din: Zona corticala(ext): este preponderent reprezentat de niste cel reticulo-epiteliale ce formeaza ochiuri de retea in care se afla cel mici carora li se distribuie rol de feeding a intregului cortex-de aceea se numeste celula-doica Zona medulara(int): exista o aglomerare de cel de tip epitelial in formatiuni globulare, policitice=> corpusculii Hassal Intregul sist al lobului timic este bine vascularizat printr-un sist de artere si vene proprii timusului Nu prezinta limfatice Are loc intructia limf T, aceste cel se form la niv MH unde pornesc din cel stem pluripotenta ce se angajeaza pe linia limfoida din care se despart precursorii limf T si B Cel preT dupa un scurt pasaj prin sangele periferic ajung la timus si patrund in corticala; in scurta viata circulatorie nu reusim sa identificam cel preT neintrunita de cel instruita Instructia se desfasoara pe masura ce cel preT strabate intregul timus spre zona medulara Procesul se numeste selectie: la nivelul corticalei este selectie pozitiva iar la nivelul medularei este selectie negativa In zona corticala ajung limf eliberate din maduva spinarii; ajunse in cortexul timic se vor forma o populatie care va strabate partea proximala subcapsulara si vor intra in proc de selectie pozitiva, adica trecerea spre medulara va fi facuta cu greutate fiind pastrate un nr cert de cel ce vor indeplini conditia de a putea recunoastre structura non-self In medulara are loc proc de instructie si selectie ce se face pe baza modif sist receptorial al cel, cel preT vine din maduva cu un singur tip de receptor membranar (CD 117)*CD=cluster de diferentiere-suma clustrelor da identitatea limf- sub influenta mediului de la niv corticalei, a hormonilor timici, a cel reticulo-endoteliale si probabil si a celei doice, limf patruns in cortex isi pierde CD117 devine limf dublu negativ si isi dezv un sist receptorial cu 2 recept specifici CD 4 si CD 8; ei sunt primii receptori ce apar in cursul instructiei pe suraf limf T; apoi gradual se dezv un alt cluster de tip CD3 si receptorul cel T (ce va fi prezent pe toate cel T si care este cunoscut sub numele de receptorul cel T-TCR).- o data cu aparitia TCR incepe proc de selectie negativa, in sensul ca sunt selectionate acele cel incapabile sa reactioneze cu antigenele proprii- limf T ce vor recunoaste si vor reactiona cu antigenele proprii vor fi distruse; proc de distrugere se face prin initierea apoptozei-din totalul cel patrunse in timus 20% vor ramane in urma selectiei pozitive iar in final vor parasi glanda ca cel cu instructie imunologica inalta 5%-si cel T instruite care prezinta atat CD4 cat si CD8, cunoscute sub denumirea de celule duble pozitive incep sa se dif in functie de afinitatea lor fata de complexul major de compatibilitate de tip 2- limf T care au afinitate mare pt mol complexului major de compatibilitate de tip 2 vor pastra CD4 si vor pierde CD8=> limf T CD4 pozitiv; ele vor avea prop de a putea reactiona si intercomunica prin intermediul recept T si CD4 cu acele cel care vor avea la supraf lor molecule complexului major de compatibilitate de tip 2(macrofag, cel dendritica, neutrofil,etc)-limf ce vor pastra CD4 capabile sa reactioneze cu sist de compatibilitate poarta numele de limf ajutator (limf t-helper)-celelalte limf ce vor fi capabile sa react cu mol complexului major de compatibilitate de tip 1 vor pastra receptorul CD8 si vor forma grupul populational al limf T citotoxici si T supresor.

MADUVA HEMATOGENACelule incapabile sa reactioneze cu antigenele proprii. Limfocitele T care vor recunoaste si vor reactiona cu antigenele proprii vor fi distruse, la fel cum in corticala avea loc procesul de selectie pozitiva , in sensul ca limfocitele T care nu recunosteau antigenele non-self, straine, erau distruse, aici sunt distruse cele care recunosc antigenele proprii. Procesul de distrugere se face prin initierea apoptozei.Din totalul celulelor patrunse in timus, 20% vor ramane in urma selectiei pozitive, iar in final, vor parasi glanda ca celule cu instructie imunologica inalta numai 5%.Pe parcursul acestei instructii insa si celulele T, timice instruite, care prezinta acum atat receptori CD4+ si CD8+, cunoscute sub numele de celule dublu pozitive, incep sa se diferentieze in functie de afinitatea lor fata de moleculele complexului major de histocompatibilitate.Limfocitele T care au afinitate mare pt moleculele complexului major de histocompatibilitate de tip 2, vor pastra receptorul CD4 alaturi de TR si vor pierde receptorul CD8 si se vor numi limfocite T CD 4 pozitiv. Ele vor avea proprietatea de a reactiona si intercomunica prin intermediul receptorului T si a celui CD 4 cu acele celule si in special prezentatoare de antigen care vor exprima la suprafata lor moleculele complexului major de histocompatibilitate de tip 2 (pe macrofag, neutrofil, celula dendritica, pe celula endoteliala, etc )Aceste limfocite T care pastreaza receptorul CD4 alaturi de receptorul celulei T, capabile sa interactioneze cu moleculele complexului major de histocompatibilitate poarta numele de limfocit T ajutator, adica limfocit T helper(Th).Celelalte limfocite care vor fi capabile sa reactioneze cu moleculele complexului major de histocompatibilitate de tip 1 vor pastra ca organ receptorial alaturi de receptorul celulei T, receptorul CD8 si ele vor forma grupul populational al limfocitelor T citotoxice si al limfocitelor T subpresor.MADUVA OSOASA HEMATOGENAEste un organ limfoid primar, alaturi de timus.Are o functie dubla: Functie in ornarea celulelor sangvine Functie de instruire a celulelor limfoide, deci instructie imunologicaCa organ hematopietic, la adult, ea se gaseste la nivelul oaselor late ale bazinului, stern, scapula, craniu, vertebre si coaste. Distrugerea prin iradiere, la soareci, a maduvei osoase este urmata de incapacitatea animalului de a mai secreta limfocite.Structural, microscopic, celulele limfocite T, nu prezinta niciun fel de elemente de diferentiere. Si limfocitele B, cele care isi capata instructia in maduva osoasa hematogena, unde isi dezvolta un organ de receptie foarte dezvoltat (BCR) sub influenta unor substante secretate in maduva osoasa de interleuchine(interleukina 17).Din momentul in care au parasit organele de instructie primara, limfocitul T si B fac un scurt pasaj sangvin si cele mai multe se cantoneaza la nivelul organelor limfoide secundare, reprezentate de ganglioni, splina, si alte structuri atasate sist de aparare mucos.MOLECULELE COMPLEXULUI MAJOR DE HISTOCOMPATIBILITATEToate celulele prezentatoare de antigen sunt capabile sa sintetizeze si sa exprime la suprafata lor structuri receptionale alc din lanturi polipeptidice prin intermediul carora ele vor prezenta lanturi polipeptidice determinantul antigenic.Sinteza acestor lanturi polipeptidice este inscriptionata pe o pereche de gene care se tgaseste la nivelul cromozomului 6 si are loc (sinteza) in interiorul celulei, la nivelul ribozomilor.Moleculele complexului major de histocompatibilitate de timp au in structura lor 2 lanturi: unul alfa si unul beta. Lantul alfa este un lant care prezinta o portiune transmembranara cu o scurta insertie citoplasmatica, dar cea mai mare parte a sa se situeaza extramembranar.Are un capat amino si un cap carboxil. Incepand de la capatul amino spre cel carboxil, lantului alfa i se descriu mai multe domenii: alfa 1,2,3.La nivelul membranelor este o inlantuire de aa foarte mobila ce permite lantului o mobilitate extrema. Domeniul alfa 1 si 2 este extrem de variabil dpdv al inlantuirii aminoacidice, in fct de determinantul antigenic pe care il va lega intre cele doua domenii intr-un spatiu creat prin plierea si plicaturarea acestor domenii ce vin la un mom dat fata in fata. Domeniul alfa 3 este constant, identic, la toate celulele individului respectiv.Lantul beta este un lant extracitoplasmatic, care in fapt este o beta 2 globulina, legat de lantul alfa prin legaturi slabe disulfidice. Moleculele complexului major de histocompatibilitate de tip 1 sunt exprimate de toate celulele organismului care prezinta ribozomi si nucleu.Moleculele complexului major de histocompatibilitate de tip 2 sunt alc din 2 lanturi asemanatoare, lanturi polipeptidice cu greutate moleculara apropiata, spre deosebire de tipul 1 unde cele doua lanturi sunt diferite, lantul alfa fiind mai greu decat lantul beta. Ele au un capat extracelular amino si un capat carboxil transmembranar si intercelular. La nivelul membranei inlantuirea amino-acidica realizeaza o zona care poarta numele de balama, deosebit de flexibila, care ii da o mobilitate extrema structurii extracelulare. Lanturile alfa si beta dinspre capatul amino spre capatul carboxil prezinta domenii variabile de inlantuire alfa 1 , alfa 2, beta 1 si beta 2, variabilitatea inlantuirii este extrema la niv domeniului alfa 1 si beta 1, ele realizand intre cele 2 domenii ce vin fata in fata o structura de complementaritate raportata la determinantul antigenic, aici se va fixa determinantul antigenic, practic este situsul combinativ al moleculelor complexului major de histocompatibilitate de tip 2 cu epitopul. Joaca rolul asa-zisului paratop. Aici va fi inclavat determinantul antigenic in molecula din celula prezentatoare de antigen si prezentat limfocitului helper. In timp ce, intre domeniile alfa 1 si alfa 2 ale complexului de histocompatibilitate de tip 1 se gaseste ale paratop care leaga apitopul sau de determinantul antigenic.Ca nota generala, aceste molecule ale complexului major de histocompatibilitate sunt implicate in rejectul de organe si dintre ele, cele de tip 1 sunt cele mai importante, iar din structura lor, lanturl alfa, domeniul alfa3, cel care este constant , este raspunzator de rejetul de organe.Avand in vedere ca aceasta inlantuire aminoacidica pe domeniul alfa 3 a fost calculata de catre cercetatori ca avand posibilitatea de ordinul 10 la puterea 19.Ca organ de instructie, nu a fost identificata atat de repede si atat de facil precum timusul. Limfocitul B, celula specializata pt secretia de anticorpi, isi realizeaza instructia la nivelul maduvei, numele de B fiind de la Bursa lu Fabricius (Hieronymus Fabricius ab Aquapendente). Odata cu descoperirea bursei la pasari, a inceput cautarea ei si la om.Organele limfoide secundare sunt: Sunt acele structuri in care, de obicei, celula limfatica specializata intalneste antigenul i se dezvolta reactia imuna.1 | Pagina