Curs 3 AM - ROPA
-
Author
roxana-balan -
Category
Documents
-
view
216 -
download
0
Embed Size (px)
description
Transcript of Curs 3 AM - ROPA

3. MECANISMUL PRODUCERII LEZIUNILOR ÎN ACCIDENTELE DE MUNCĂ.
3.1. REACȚIA ORGANICĂ POSTAGRESIVĂ
Agresiunea reprezintă fenomenul prin care unul din factorii mediului extern acționează asupra organismului, lezându-l.
În funcție de natura energiei cu care acționează, acești factori pot fi clasificați în:
mecanici – factori cu acțiune direct distructivă; leziunile pe care le determină sunt:
leziuni ale tegumentului – plăgi, echimoze (vânătăi) zdrobiri musculare fracturi rupturi ale organelor
Consecința sistemică majoră a acestor leziuni este pierderea de sange cu apariția hipovolemiei.
termici – pot acționa : localizat determinând leziuni tisulare de diferite grade (arsuri sau
degerături) care la rândul lor generează efecte sistemice generalizat sub forma de hipertermie sau hipotermie
radiații – determină apariția unor ioni nefiziologici cu impact : local, afectând direct organul iradiat cu apariția așa numitor leziuni de
remaniere (caracterizate de reducerea țesutului activ și proliferarea celui fibros, inactiv)
sistemic: afectarea organelor hematopoietice (produc celulele sanguine), modificări metabolice și funcționale ale organelor în funcție de zona iradiată și de doza de iradiere, boală inflamatorie generalizată
chimici – determină efecte locale, în general arsuri în diferite grade până la necroză general – boala intoxicatului
biologici (microorganisme) – determină infecții locale însoțite și de un răspuns sistemic sau infecții sistemice
Se remarcă din această clasificare că indiferent de natura agentului agresiv, în organism apar atât leziuni locale cât și o reacție sistemică, cunoscută sub numele de reacție organică postagresivă sau sindrom general de adaptare sau răspuns fiziologic de stress. Această reacție îmbracă o serie de caracteristici esențiale :
nu depinde de natura agentului de agresiune nici de cea a speciei ci reprezintă un patern universal al reacției de apărare, scopul fiind protejarea și conservarea integrității individului
evoluează fazic daca reacția este severă și prelungită își pierde caracterul
protector, adaptativ, generând boala amplitudinea reacției este variabilă de la exagerată (anafilaxie)
la nulă (imunitate) în funcție de memoria unui stres / agresiuni anterioare
1

Reacției organice postagresive i se descriu mai multe faze, numărul acestora fiind diferit în funcție de autor. O stadializare optimă este cea în 5 faze :
1. faza de dezechilibru imediat (faza de șoc)2. faza catabolică3. faza de inversiune4. faza anabolică5. faza tardivă, de creștere în greutate
1. FAZA DE DEZECHILIBRU IMEDIAT (FAZA DE ȘOC)- se instalează imediat după acțiunea agentului de agresiune- este nespecifică- are intensitate variabilă putând ajunge la deces datorită decompensării
acute prin sumația între gradul de afectare directă a organelor vitale și hipovolemia acută.
2. FAZA CATABOLICĂ- interval 0 – 3 zile- are drept scop obținerea energiei necesare pentru rezistența la
agresiune prin mecanisme neuro – endocrino – umorale;- este intensă- are o evoluție bifazică: reacție vegetativă urmată de reacția neuro –
endocrină. Reacția vegetativă este predominant simpatico – adrenergică, este o reacție de apărare de mare complexitate mobilizând totalitatea mecanismelor ce concură la supraviețuirea imediată și la păstrarea capacității motorii optime ce permite ieșirea de sub influența factorului traumatic. Inundarea organismului cu mediatori adrenergici (adrenalină, noradrenalină) conferă un aspect caracteristic individului :
agitat sau indiferent palid, transpirat extremități reci, cianotice
Șoc
catabolică
anabolică
deces
vindecare
2

creșterea frecvenței cardiace, creșterea sau scăderea tensiunii arteriale, scăderea debitului urinar, inhibiția tranzitului intestinal.
Reacția neuro – endocrină (activarea axului hipotalamo – hipofizo – corticosuprarenalian) urmărește activarea proceselor metabolice eliberatoare de energie (crește rata metabolică) și se însoțește de acumulare de apă în țesuturi și celule generând edemul traumatic.
- leziunea locală – inflamație (congestie, edem, căldură locală, durere, impotență funcțională)
AGRESIUNEA
determina
Leziune periferica
Dezechilibre ale homeostaziei
hipovolemie hipoxie / hipercapnie hiper / hipotermie alterari biologice
reprezinta un stimul dureros
modificarea metbolismului local
(acidoza)
alarmare prin durere
Sistem nervos
activarea reacției de apărare
activarea SNV simpatic
3. FAZA DE INVERSIUNE- se instalează la 3 – 7 zile- durează 1-2 zile- se caracterizează printr-o virare bruscă sau lentă spre un tablou neuro
– endocrin diametral opus : predominență parasimpatică: tendință la scăderea frecvenței
cardiace, reluarea tranzitului intestinal reducerea catabolismului creșterea eliminării excesului de apă (crește brusc debitul
urinar) începe procesul de vindecare al leziunii locale (plaga)
4. FAZA ANABOLICĂ- are o durată de 2 – 5 săptămâni- se caracterizează prin:
endocrin – predomină hormonii steroizi de tip androgen, anabolizant
metabolic – bilanțul devine pozitiv (încep sintezele de proteine, refacerea depozitelor de energie)
leziunea localizată (plaga) este vindecată dar cicatricea este slabă
3

5. FAZA TARDIVĂ DE CREȘTERE ÎN GREUTATE- debutează progresiv spre sfarșitul fazei anabolice și continuă până la
refacerea depozitelor inițiale- durează săptămâni – luni- se caracterizează prin :
endocrin – normalizare completă metabolic – tendință de depășire a greutății anterioare
accidentului leziunea localizată (plaga) este cicatrizată
Ținând cont de cele două planuri de structurare ale existenței organismului uman, fizic și psihic, se diferențiază doua reacții de adaptare la stress: fiziologică și psihică. Evident, ponderea celor două tipuri de reacție diferă în funcție de natura agentului stressor: factorii fizico-chimici vor determina în principal un răspuns la nivel fiziologic, în timp ce factorii socio-economici vor determina o reacție predominant psihică.
Răspunsul psihologic de stress
Răspunsul psihologic la stress se desfășoară în paralel cu cel fiziologic dar este evident în special în urma acțiunii stressorilor de natură psioho-socială. Situațiile psihosociale care reprezintă agenți stressori sunt:
discrepanța între abilități și cerințe
discrepața între nevoi și posibilitățile de satisfacere
conflict între rolurile pe care individul trebuie să la îndeplinească în diferite grupuri sociale – familie, prieteni, profesie
schimbări necontrolabile ale regimului de viață
Ca și în cazul reacției fiziologice după faza inițială de șoc în care stressorul acționează (se face simțită cerința) și este evaluat ca amenințare pentru echilibrul psihic este declanșată reacția de apărare care constă în:
modificări afective – apar inițial, sunt reprezentate de emoții
modificări comportamentale – apar ulterior. În funcție de strategie, ajustările comportamentale pot fi directe și indirecte. Comportamentele directe urmăresc eliminarea agentului stressor iar tipurile de acțiuni sunt reprezentate de:
o anticipare – este adevăratul comportament de evitare., presupune elaborarea și realizarea unor planuri de acțiune. Un mod particular de anticipare este reprezentat de antrenament, comportament de întărire a resurselor individuale
o agresiune (atacul, lupta) – substratul emoțional este furia
o evitare (fuga) – emoția determiantă este teama
o blocare – lipsa de reacție, poate fi vorba de o blocare propriu-zisă, o paralizie comportamentală, sau de o reprimare a comportamentului de atac/fugă. În această
4

ultimă situație prețul este creșterea tensiunii interne și a efectelor negative ale stressului
Acțiunile indirecte urmăresc reducerea intensității stressului și implicit a efectelor, deci au un caracter paleativ, acționează asupra modificărilor afective:
o acțiuni de tip simptomatic: consum de alcool, tutun, droguri, tehnici de relaxare
o acțiuni de tip cognitiv – deplasarea, negarea , intelectualizarea
3.2. REACȚIA INFLAMATORIEÎn prima fază orice plagă conține 3 zone:
celule distruse celule lezate dar nu distruse (la limita de supraviețuire) celule normale, hiperactive metabolic
Astfel, plaga conține numerose elemente străine (non-self) și de asemenea constituie un mediu optim pentru proliferarea microorganismelor. Ca urmare celulele locale, hiperactive, de la periferie, eliberează o serie de substanțe chimice (mediatori) care urmăresc reparația locală prin mai multe mecanisme:
alarmare prin durere (acută / cronică) hemostază (oprirea sângerării) amorsarea inflamației (migrarea leucocitelor), începerea vindecării
Reacția inflamatorie locală, care asigură și vindecarea leziunii are 3 componente:
vasculară celulară umorală
vasculară – constă în vaso-constricție cu durată foarte scurtă urmată de vaso-dilatație persistentă și creșterea permeabilității, care determină:
edem (acumulare de apă în țesut sau celulă) concentrarea și migrarea leucocitelor (atrase de
mediatorii eliberați în plagă);
celulară – leucocitele atrase în plagă: distrug și digeră particulele non-self eliberează noi mediatori responsabili pentru reacția
inflamatorie sistemică
umorală – constă în activarea altor substanțe chimice (sistemul complement)
Vindecarea plăgii apare din a 2-a zi, fiind practic o componentă a reacției inflamatorii. Se descriu 2 moduri de vindecare:
regenerare – restitutio ad integrum reparare – formare de cicatrice
regenerarea – reprezita procesul de rezoluție a focarului inflamator prin care sunt îndepărtați germenii și celulele
5

moarte, resturile celulare și tisulare de către fagocite; modificările vasculare încetează.
Acest mod de vindecare este caracteristic: leziunilor simple (traumatisme simple, arsuri grad I) ale epiteliilor
de acoperire și mucoaselor bolilor eruptive inflamații acute ale organelor parenchimatoase și a seroaselor
(pericard, pleura)
reparare (cicatrizare)Acest mod de videcare este caracteristic leziunilor tisulare întinse cu
pierderi de substanță. Cicatrizarea se desfășoară în 4 etape: inflamație – 0 – 3 zile asanare și distrucție de remaniere – 2 – 5 zile, proliferarea
celulelor conjunctive, sinteza de noi vase proliferativă, de fibrilogeneza – 3 – 24 zile, are loc producerea de
colagen:o la 7 zile plaga este consolidatăo la 11 zile începe refacerea limfaticelor (drenează focarul
inflamator)o la 14 – 21 zile apar fibrele nervoase.
Aceasta fază necesită oxigen, fier, acid ascorbic, zinc, cupru, etc. de maturare – a 24-a zi – 1 an, modificările vasculare dispar, iar
prin reorientarea fibrelor de colagen crește rezistența la tracțiune.Cicatricea evoluează de asemenea în 3 etape:
1 0 – 4 săpt. moale, fina, slabă2 4 – 12 săpt. contractată, roșie, compactă,
tare3 13 – 40 săpt. moale, suplă, albă, mobilă
6