Exista un document de mare amploare: vechiul testament si care sta la baza unei religii. Vechiul testament este cartea care este revelata si a jucat un rol important in viata sociala si politica fiindca religia domina viata, dominare care a imprimat si o intelegere a dreptului si a surselor dreptului ca fiind de natura transcendenta. Acum sursa dr este divinitatea fiindca nu exista decat vointa divina, vointa lui Dumnezeu care este absoluta, vointa care impune un respect neconditionat si atunci toata moralitatea are ca trasatura legalismul adica conformitatea cu legea(set de indicatii cu privire la viata). Aceasta vointa a Domnului se transmite omului pe calea revelatiei care se trasmite sub forma scris a tablelor precum si oral-lui Moise. Are o tenta cu trimitere la un procedeu specific dreptului: ea se manifesta sub forma unui pact, aliante. Unii dintre cercetatatori spun ca aceasta idee este o preluare de la hititi: exista o reciprocitate; alianta poate fi desfiintata oricand. Acest tratat spune ca evreii sa se angajeze ca sa nu aiba alti dumnezei decat pe Iahve (care este defapt necunoscut. Iahve este o posibila insiruire de consoane. Chiar daca n-are infatisare, el isi face simtita prezenta printr-o serie de epifanii(fulgere, tunete, nori, vartej de foc). Pentru a dobandi protectia divina trebuie sa respecte anumite porunci precum a nu avea alt Dumnezeu. Se urmareste conformitatea vietii omului cu poruncile date. In acest fel, calitatea omului de a respecta alianta, va fi dreptatea care este o virtute pe care trebuie s-o manifeste omul in conformitate cu vointa divina (sedeca?=acordul omului cu divinitatea). A fi drept= a-si potrivi viata cu poruncile divine: cel care e drept se salva). Dreptatea este calitatea esentiala si ea trebuie sa se manifeste in raport cu divinitatea si cu ceilalti oameni. In alte culturi, respectarea dreptatii este esentiala pt ca indivizii sunt facuti dupa chipul si asemanarea lui D-zeu. Omul trebuie sa se manifeste in raport cu ceilalti omeni iar aceasta dreptate trebuie sa se manifeste in respectul a ceea ce are si este individul: nu ravni la bunul altuia, sa nu furi, sa respecti ceea ce este el adica o fiinta egala cu tine pentru ca toti au aceeasi origine. Trebuie respectat statutul lui de om liber si egal cu tine. Nu se poate transforma un om din liber in rob: sclavii faceau parte din familie si dupa ce slujea 6 ani, in al 7 ani trebuia eliberat (cum si D-zeu s-a odihnit a 7 zi). A fi drept in raport cu ceilalti implica si manifestarea dreptatii in litigiu: oamenii sunt egali in fata legii. Atunci cand nu poate interveni legea, trebuie sa faci apel la judecata lui Dumnezeu, la divinitate (spre ex, ordalia). Exista unele porunci care nu sunt si legi, ci promisiuni, ingaduinte. Divinitatea raspunde de toate popoarele dar stabileste o relatie privilegiata cu un anumit popor-poporul lui Israel.in Grecia,existau autori care subliniaza elementele esentiale de civilitate al societatii il constituie legea,(devine laitmotiv), activitatea de munca si organizarea comunitara. Legea sustine ca particularitatea grecului o constituie cultul lor pentru NOMOS- lege, cutuma. Ulterior apare disputa intre Physis(natura) si Nomos(lege, conventie, o creatie umana) referitoare la originea legii: daca ea rezulta din natura sau din creatia umana. Homer mai vb de zeita Themis care era pastratoarea legilor transmise pe calea viselor, de exemplu sireprezinta conceptia aristocratica despre lege caci aristocratii o foloseste in folosul lor. Cand se trece la o societate statornica, cu activitati practice(agricultura,mestesugarit) conceptia despre lege se schimba. Apar Dike, Eunomia si Eirene care au o conceptie democratica despre justitie si drept pt ca acest drept este o virtute rationala ca rezultat al actiunii si activitatii activitatii umane. Societatea decade daca nu respecta si daca nu asigura dreptatea iar societatea se poate reface prin imbratisarea dreptatii. Apoi, efortul de a intelege viata sociala se indreapta spre instituirea unor legi scrise. Are o loc o trecere de legile nescrise la cele scrise care introduc o mai mare limitare a puterii grupurilor aristocratice si sa asigure o rezolvare, o pacificare sociala (sa asigure buna desfasurare a activitatii grupurilor). Aceasta trecere este realizata de Dracon care urmarea puterea grupurilor, sa preia activitatea de administrare a justitiei, rezolvarea litigiilor de persoane care au acesti rol-judecatorii. Solon va incerca sa impuna legea pt toate grupurile sociale iar legea sa fie un mijloc de pacificare, sa fie un arbitru intre grupuri iar el considera ca activitatea lui este guvernata de Dike. Dupa aparitia filozofiei, se aceentueaza importanta acordata legii si relatia dintre dreptate si nedreptate. Anaximandros descrie modul in care functioneaza continua prefacere din cosmos: de unde se nasc toate lucrurile, de acolo le vine si pieirea caci toate trebuie sa dea socoteala. (nastere-actiune nedreapta-pedeapsa). Principiul guverneaza si genereaza continua prefacere a lucrurilor: a face dreptate si nedreptate. Existenta lucrurilor nu e definitiva: el naste lucruri dar mai sunt lucruri nenascute si atunci lucrurile existente pier, pieire care implica aparitia altora. Celora carora li sa facut nedreptate li se vor face dreptate. Heraclit acorda importanta in cadrul existentei umane si spune ca: poporul trebuie sa lupte pt apararea legilor cetatii la fel cum lupta pentru apararea zidurilor ei! O cetate este amenintata de 2 pericole: pt cel exterior cetatea are ziduri iar pt cel din interior-se elaboreaza legi care trebuie aparate, altfel aceasta se distruge. Exista in China antica exista o miscare LEGISTA: Fajia:unde fa=lege. Ei s-au preocupat de modalitatea de guvernare si au considerat ca aceasta sa se realizeze pe baza legii adica sustinerea idee se opunea conceptiei anterioare care considera ca guvernarea trebuie sa se faca conform lui li(comportament, ritual, ceremonial). Legea este, spre deosebire de li care implica o varietate de ritualuri care sunt diferite in functie de locuri, zone, elementul central al societatii. Pentru adeptii legismului, legea este centrul esential si prin ea se realizeaza stabilitatea si ordinea. In guvernare nu are importanta virtutea, intelepciune, cunostiintele conducatorului ci acesta dobandeste pozitie si putere in virtutea faptului ca este in situatia de conducator. Puterea politica este ceva concret, un act unilateral si rolul conducatorului este acela de a aduce ordinea si bunastarea. Pentru o buna conducere esre necesara legea care este absoluta si care exprina vointa conducatorului care la randul lui se supune legii. Legea trebuie sa fie egala, sa-i considere pe toti egali. Legea trebuie sa tina seama de circumstantele sociale: trebuie sa se modifica in concordanta cu modificarile sociale. Legea trebuie sa fie scrisa si afisata: trebuie sa fie publica pentru ca noi ne guvernam dupa legi care trebuie sa fie cunoscute de toti. Pentru a asigura legea, conducatorul are recompensele si pedepsele. Randamentul legii : este licit orice asigura randamentul legii. Conditiile de randament ale legii sunt: interesele conducatorului sa fie in concordanta cu vointa oamenilor iar legile trebuie modificate in functie de nevoile si comenzile sociale.