CATEVA REPERE ISTORICE ALE BALNEOLOGIEIBolile au aprut odat cu omul, care instinctiv i-a alinat suferinele cu elementele care l nconjurau: apa, mineralele, plantele. Natura a fost prima care a oferit ajutor omului aflat in suferin, fiind primul medic si primul remediu terapeutic. Este greu de apreciat de cnd dateaz balneoterapia pentru c dovezi arheologice din epoca bronzului au fost descoperite lng izvoare calde n Frana i n spaiul fostei Cehoslovacii. Legendele celtice atribuie descoperirea izvoarelor de la Bath primilor regi.

n credina multor popoare din antichitate: peri, babilonieni, egipteni, greci, romani, scldatul n izvoare sau ruri avea rol purificator spiritual i protector sau vindector al trupului.

In arsenalul medical oferit de natur, apa i-a ctigat, prin tradiie un binemeritat loc pentru c:

este cel mai vechi remediu, nici un altul nu a avut o via mai lung;

se poate administra pe cale digestiv (ingestie, clisme), respiratorie (inhalaii i aerosoli), genital (irigaii vaginale), cutanat (bi);

este folosit att pentru satisfacerea unor nevoi fiziologice, de igien dar i ca mijloc terapeutic i de relaxare;

este cel mai ieftin i uor de gsit;

exist n toate modalitile de agregare a materiei: solid, gazoas lichid;

nici un medicament nu a fost surs de inspiraie pentru artiti: poei, pictori, muzicieni, att de mult timp i n attea ipostaze.

Una dintre cele mai timpurii descrieri ale practicrii bilor provine din Grecia antic. In mitologia greac se gsesc referiri la binecuvntarea dat de zei unor izvoare naturale sau bazine alimentate cu ap de mare. In jurul lor au fost edificate cldiri, numite asklepion, pentru cei care doreau s aduc ofrande zeilor n scopul vindecrii i s practice mbierea n aceste ape. n oraele greceti existau complexe pentru relaxare i igien personal, numite gymnasium bi publice - n care existau sli de baie alturi de sli pentru masaj, relaxare.

Date despre climatologie, balneologie, helio- i talassoterapie, masaj, gimnastic i dietetic se gsesc n Corpus Hippocraticum, opera n aptezeci i dou de volume a printelui medicinii, Hippocrates din Kos (460 375 I.C.).

Romanii i-au depit pe greci n ceea ce privete mrimea i complexitatea edificiilor pentru bi i au extins ideea bii publice n tot Imperiul. Construcia apeductelor a asigurat apa pentru agricultur, meteugrie dar i pentru necesitile citadine domestice inclusiv recreerea. In teritoriile cucerite au folosit sursele de ape minerale naturale i au construit therme la: Aix, Vichy, Bath, Achen, Wiesbaden, multe dintre ele fiind n circuitul turistic i balnear i n zilele noastre. (1)

Thermele romane (bile publice) erau centre de recreere i activiti sociale care conineau biblioteci, grdini i multe alte faciliti. Romanii au ridicat bile la nivel de art rafinat i construciile rmase dovedesc cu prisosin acest lucru:

spaii largi, camere separate pentru fiecare etap a ritualului: dezbrcarea, mbierea, sudaia, masajul, odihna;

circuite separate pentru femei i pentru brbai;

forme diferite ale czilor pentru cele dou sexe.

Interesul artat de romani igienei i factorilor naturali l-a determinat pe Pliniu cel Btrn s scrie c: timp de 600 de ani romanii nu au cunoscut alt leac dect bile lor.

Odat cu declinul Imperiului Roman, bile publice au devenit mai degrab, locuri ale desfrului de unde se mprtiau bolile i nu de profilaxie sau tratare. Aa se explic faptul c n evul mediu a aprut credina c splatul frecvent duce la apariia i transmiterea bolilor i a suferinelor, motiv pe care biserica l-a speculat i a nchis bile publice. Totui au rmas s fie folosite unele izvoare (cura intern) despre care se credea c sunt binecuvntate de Dumnezeu sau de ctre unii sfini.

Istoria spa-ului ncepe n secolul al XIV-lea, cnd fierarul Collin L'Leu cumpr o pdure lng Poujhon (n valon nsemnnd Fntna Mare), un loc de unde oamenii aduceau ap mineral. Colin a zidit un han n 1326, iar n jurul hanului s-a format un nou ctun, Spa-ul Nou. n a doua jumtate a secolului al XVI-lea, apa de Spa era foarte cutat n mprejurimi.

In 1571 William Slingsby descoper n Yorkshire un izvor feruginos asemntor celui din localitatea belgian pe care englezii o numeau Spaw. n jurul izvorului din Yorkshire a fost construit The English Spaw i de aici cuvntul spa a intrat drept substantiv comun n limba englez, cu sensul de fntn public.

n secolele XVI - XVII aristocraii europeni i splau doar faa cu o pnz umed, considernd obiceiul splrii corpului cu ap aparinnd claselor de jos. Spre sfritul secolului XVII se produce revirimentul atitudinii fa de mbiere i bile publice ca msur a igienei personale i fa de rolul profilactic sau curativ al apelor minerale.

Dup modelul thermelor i al sofisticatelor ritualuri romane ale mbierii, ncepnd cu secolul XVIII se dezvolt staiunile balneare europene, iar un secol mai trziu moda ajunge i n America. Tonul a fost dat de localitatea englez Bath, unde ntr-un trg de provincie, pe ruinele unor terme romane s-a edificat o staiune balnear.

Oamenii veneau n staiuni s i refac sntatea folosind apele minerale n cur intern sau extern. Staiunile balneare devin adevrate capitale de var, prilej de contacte sociale i de etalare a bunstrii.

O zi de tratament includea cura de ape, dans, partide de cri, lectur, plimbri pe jos, baluri, recepii, spectacole de teatru sau oper, etc, toate efectuate dup un program echilibrat recomandat de un medic.

n secolul al XIX-lea mbierea a devenit o practic acceptat pe msur ce medicina a prezentat beneficiile pe care le aduce curenia. Cu toate aceste progrese n America secolului XIX, n Philadelphia, Pennsylvania, ntre nti noiembrie i cincisprezece martie mbierea era nc n afara legii (ca msur de aprare a sntii), iar n Boston, Massachusetts, mbierea era interzis dac nu era prescris de un medic.

n secolele al XIX-lea i al XX-lea n Europa au nflorit staiunile balneare i s-au efectuat studii care au pus bazele balneologiei tiinifice. Iniial, cura intern era de o importan mai mare dect cura extern, apoi lucrurile s-au inversat, plcerea mbierii fiind mai mare dect cea a butului apelor.

Cura balnear n Europa coninea multe elemente acumulate de-a lungul timpului pe structura termalismului roman: imersia n apa cald, butul apei minerale, sudaia n baia de aburi, relaxarea ntr-o camer rcoroas i o diet uoar. Programul ncepea la ora ase dimineaa cu butul apei n pavilioane frumos ornamentate, spaioase, n acorduri muzicale. Urma un mic dejun frugal, baia n ape minerale, prnzul i apoi odihna. Dup amiaza se recomandau plimbri, apoi spectacole i cina. Stingerea era la ora nou, pentru c a doua zi totul se relua n zori. Cura dura o lun sau mai mult.

La nceputul secolului al XX-lea cura balnear n Europa combina dieta strict, exerciiile fizice i procedura complex de baie. Pacienii erau examinai de medic nainte de a ncepe cura. Dup examinare se ndreptau spre pavilionul balnear unde plteau pentru tratament i i depozitau valorile nainte de intra n cabina de dezbrcare. De la pavilion primeau prosoape, papuci i cearceafuri. Procedura ncepea cu un du fierbinte dup care curanii intrau ntr-o camer de plimbare cu aer fierbinte timp de 20 - 30 de minute, apoi efectuau o scurt baie de aburi, un du i un masaj cu spun. Dup masaj urma notul n piscin cu apa nclzit la temperatura corpului i apoi 15 20 minute odihna ntr-o piscin fierbinte special sprudel room pool care coninea un strat de nisip prin care nea ap mineral naturala carbonatat. Urmau o serie de duuri rcoritoare dup care pacienii erau frecai cu prosoape calde, apoi mpachetai cu cearceafuri i acoperii cu pturi timp de 20 de minute. Astfel se ncheia procedura balnear. Tratamentul mai coninea indicaii dietetice, exerciii fizice i cura de but.

Divertismentul n staiunile europene includea: jocuri de noroc, curse de cai, pescuit, vntoare, tenis, patinaj, dans, golf, clrie, plimbri, spectacole de teatru, toate cu scopul crerii unui ambient care s readuc pacientul i anul urmtor. (4)

n Romnia, dei exist dovezi arheologice ale continuitii activitii n staiunile balneare edificate n vremea stpnirii romane, revitalizarea lor se produce n secolele al XVII-lea, al XVIII-lea dar mai ales al XIX-lea, cnd se afirm staiuni balneare ca: Snmartin, Bazna, Homorod, Tunad, Borsec, Climneti, Cciulata, Olneti, Govora, Slnic Moldova, Vatra Dornei, Covasna, etc.

Calitile i virtuile apelor minerale romneti devin cunoscute i apreciate n Europa. Dr. Carol Davilla i-a recomandat lui Napoleon al III-lea o cur cu ape minerale de la Cciulata, iar mai trziu preedintele Franei, mile Loubet a fost tratat cu ape minerale mbuteliate la izvor i transportate la Paris. Apele minerale mbuteliate la Borsec ajungeau pn la Budapesta i Viena.

Afirmarea balneologiei tiinifice romneti ncepe cu lucrarea lui Ladislau Pop Despre apele minerale de la Arptac, Bodoc i Covasna, aprut n 1821, n Ardeal. n 1837, tefan Vasile Episcupescul elaboreaz lucrarea Apele metalice ale Romniei Mari n care descrie calitile apelor minerale de pe teritoriul Romniei. n 1851, Anastasie Ftu public lucrarea Despre ntrebuinarea apelor simple i a apelor minerale n Moldova, care a fost lucrarea de referin n domeniul balneologiei timp de peste 50 de ani. n 1889, delegaia romn la Congresul de Igien de la Paris a prezentat un amplu articol despre nmoluri. n 1906, Al. Saabner Tuduri, considerat printele balneologiei romneti, public monografia Apele minerale i staiunile climaterice din Romnia.

n 1931, la Cluj se nfiineaz prima catedr de balneologie, sub conducerea profesorului doctor Mihail Sturza, dup ce n 1925 specialitatea fusese recunoscut oficial, iar n 1935 sub conducerea profesorului doctor Gheorghe Bltceanu ia fiin la Bucureti catedra de Balneologie i dietetic. Anibal Teohari pune bazele cercetrii tiinifice n balneologie fcnd primele studii experimentale i clinice asupra crenoterapiei (cura de but) i publicnd simultan la Bucureti i Paris, n 1934, Tratatul de terapeutic.

n 1949 se nfiineaz la Bucureti Institutul Naional de Balneofizioterapie. n cea de-a doua jumtate a secolului al XX-lea, balneologia devine locul de convergen al mai multor specialiti medicale, subliniind caracterul integrator i nuanat interdisciplinar al demersului terapeutic balneo-climatic i fizioterapic. (3)

n zilele noastre elegana i rafinamentul staiunilor balneare de odinioar au diminuat sau au cptat alte dimensiuni, dar oamenii merg nc la bi pentru relaxare i sntate. MEDICINA BALNEARA IN SECOLUL XXIMedicina modern nseamn, din punct de vedere al studiului, ptrunderea n infrastructura celulei i n intimitatea proceselor biochimice, concomitent cu decorticarea nucleului i descifrarea codului genetic. Dac adugm la aceasta, avalana de medicamente cu aciune intit i apariia conceptului de medicamente/droguri modificatoare ale evoluiei (naturale) a bolii, este de neles dificultatea n care se gsete clinicianul n general, dar mai ales medicul de familie, atunci cnd stabilete un plan terapeutic n care ar trebui s-i gseasc locul i o cur balnear (balneo-climatic).

Cura balneo-climatic este o form de asisten medical care se aplic n staiunile baleno-climatice pe perioade definite de timp n scop profilactic, curativ sau de recuperare i care utilizeaz n principal factorii terapeutici naturali ai staiunii, aplicai dup o metodologie specific.

Balneologia sau mai complet, balneo-climatologia este tiina care se ocup cu studierea factorilor terapeutici naturali: climatul, (inclusiv microclimatul din saline i peteri), apele minerale, lacurile, nmolurile, gazele terapeutice.

Balneoterapia este componenta aplicativ a balneo-climatologiei, care are ca obiect utilizarea adecvat a factorilor terapeutici naturali n asistena medical profilactic, curativ i de recuperare.

Staiunea balneo-climatic este localitatea care dispune de factori terapeutici naturali (tradiional recunoscui i tiinific dovedii ca eficieni terapeutic), de instalaii adecvate pentru administrarea lor i care are organizarea ce permite acordarea asistenei medicale balneo-climatice n condiii corespunztoare. (5)

Balneologia a fost o important parte a medicinii timp de secole, dar n ultimele decenii a pierdut mult din reputaia academic. Dovezi empirice, majoritatea din surse vechi, sugereaz c balneologia are un mare potenial terapeutic pentru multe din problemele de sntate care afecteaz populaia. ns, n zilele noastre balneoterapia are un aer desuet, datorit progresului tiinific i tehnologic care a adus substane de sintez cu aciune asupra factorilor cauzali ai bolilor sau asupra mecanismelor patogenice oferind o modalitate mai rapid i mai uoar de tratare dect balneoterapia.

n general, metodele balneoterapice sunt nenocive sau puin agresive, iar intervenia lor nu se mrginete doar la "repararea" corpului fizic ci se extinde i asupra strii psihice a bolnavului, respectiv asupra calitii vieii.

nelegerea conceptului de calitate a vieii n medicin (quality of life) este important, pentru c ameliorarea calitii vieii persoanei bolnave sau cu disabiliti este mai mult dect un obiectiv terapeutic, este un element cu impact asupra deciziei de finanare a sistemelor de sntate i a studiilor i cercetrilor. (3)Conceptul de calitate a vieii este un concept holistic nglobnd patru dimensiuni eseniale: condiia i capacitile/performanele fizice, starea de bine psihologic (stima de sine, prerea despre propria nfiare, performanele cognitive, relaiile inter-personale), poziionarea i relaiile sociale i statusul economic. Cristalizarea acestui concept medical alturi de redescoperirea virtuilor medicinii holistice, a valorii terapeutice a unor remedii naturale sau provenind din medicina tradiional a diverselor popoare a condus i la redeteptarea interesului pentru balneologie. (6)Balneoterapia are suportul fiziologic/fiziopatologic al efectelor sale n mecanismele de adaptare ale organismului i n plus ofer un grad ridicat de ameliorare a caliti vieii pacienilor cu diverse suferine.

A. Hoff si B. Jungmann au clasificat metodele terapeutice in 4 grupe: 1. amputaia (eliminarea), 2. substituia, 3. dirijarea funciilor si 4. stimularea organismului in vederea elaborrii unor rspunsuri adaptative complexe. Primele trei metode sunt definite ca mijloace terapeutice artificiale, iar a patra grupa cuprinde metode care apeleaz la funciile de reglare ale organismului si sunt denumite metode naturale.

Rspunsurile adaptative complexe ale funciilor organismului la aplicarea sistematica, succesiva, dozata, a unor factori stresani: termici, chimici, mecanici pe tegument sau pe mucoase constituie terapia de adaptare.

Terapia de adaptare se adreseaz organismului in ntregul lui si urmrete echilibrarea balanelor homeostatice. Putem compara cuplul pacient/factor terapeutic natural cu un sistem cibernetic optimizat la nivelul sistemelor de autoreglare sub aciunea complexa a factorilor terapeutici.

Viaa modern cu nenumratele faciliti obinute ca urmare a dezvoltrii tehnologice aduce unele consecine nedorite asupra fiinei umane.

Reducerea contactului cu natura, desfurarea activitilor in spatii nchise, aclimatizate, au dus la apariia noiunii de "homo domesticus" si la consecinele acestui mod de viata, respectiv sindromul de deconditionare caracterizat prin deperformarea capacitaii funcionale de termoreglare.

In raport de evoluia anotimpurilor termoreglarea are o ritmicitate sezoniera prin solicitarea succesiva a celor doua aspecte majore: termoliza in sezonul estival si termogeneza in sezonul hibernal. Cele doua funcii au o influenta reciproca negativa, adaptarea la rece anulnd-o pe cea la cald si invers. Cea mai cunoscuta si eficienta modalitate de optimizare a termoreglrii este cura helio-marina care consta in aplicarea succesiva a factorilor contrastani: cald - expunerea la soare, rece - imersia in apa marii.

Alt consecin vieii moderne este sindromul hipokinetic manifestat prin reducerea maselor musculare, reducerea capacitaii de efort si obezitate. Acest sindrom complex reprezint un factor de risc in apariia multor boli: reumatismele degenerative, boli cardio-vasculare, respiratorii, etc. Prevenirea instalrii acestui sindrom i combaterea consecinelor negative asupra strii de sntate necesit msuri complexe care pot fi instituite n staiunile balneare. Pe durata curei pacientul este instruit asupra dietei adecvate, asupra importanei activitii fizice i a modului concret de realizare a ei, asupra modului n care se poate lupta cu stresul cotidian, asupra importanei unui mod sntos de via i munc. (7)FACTORII TERAPEUTICI NATURALI

I. CLIMATUL, BIOCLIMATEClima are un impact semnificativ asupra organismului, deseori neluat n seam nici de pacient nici de medicul care face recomandarea de cur balnear. Climatul este factorul terapeutic natural cel mai intens i intim legat de biologia fiinei vii, contactul cu persoana aflat la cur fiind permanent, spre deosebire de contactul cu apele minerale sau nmolurile care sunt limitate de timpul de expunere sau de cantitatea ingerat.

Clima reprezint totalitatea factorilor fizici (cosmici, atmosferici, teretrii i telurici) i biologici tipici pentru o regiune, care acioneaz mpreun asupra organismului uman. Romania se afl n zona de clim temperat continental cu patru anotimpuri distincte. Climatul este modulat de dispoziia armonioas a reliefului: arcul Carpatic (30% din relief este muntos) se afl n centrul rii;

dealurile subcarpatice i podiurile (30% din relief este deluros) sunt dispuse in continuarea munilor fcand trecerea spre zonele joase; campiile i luncile

Impactul climatului asupra organismului se msoar prin indicele de confort termic i stresul bioclimatic. Aclimatizarea constituie un complex de modificri funcionale prin care organismul transpus ntr-un climat nou rspunde la solicitarea noilor factori, printr-o restructurare vegetativ, umoral i metabolic. Ritmul i intensitatea modificrilor depind de specificitatea factorilor i de capacitatea de adaptare/rspuns a organismului. Dup solicitrile adaptative necesare aclimatizrii se descriu urmtoarele tipuri de bioclimat:

bioclimatul de cruare este localizat in zonele colinare si de es, zonele subalpine si mpdurite joase. Aclimatizarea se realizeaz uor, cu variaii funcionale minime, apropiate de limitele fiziologice. Se recomanda persoanelor aflate n convalescenta si celor cu debilitate fizica. bioclimatul excitant este localizat in zonele de step i n cele aflate la peste 1000 m. Variaiile funcionale pe care le solicit aclimatizarea depesc variaiile fiziologice. Se recomanda persoanelor sntoase i pacienilor cu afeciuni hematologice si endocrine. bioclimatul stimulant tonifiant este localizat n zona litoral i n cea de trecere de la zona alpin la cea subalpin. Prezint elemente mixte n funcie de anotimp: vara i iarna sunt preponderente caracteristicile bioclimatului excitant iar primvara i toamna ale bioclimatului de cruare. n sezonul estival aclimatizarea solicit intens resursele de adaptare ale organismului, motiv pentru care trimiterea n aceste staiuni trebuie fcut dup un examen complet al persoanei sntoase. Beneficiaz de cura in aceasta zona convalescenii dup traumatisme, pacienii cu afeciuni reumatismale, post-traumatice, neurologice; afeciuni dermatologice, ginecologice, respiratorii, dar cu o funcie cardio-vascular bun. Meteosensibilitatea este reacia unor persoane la schimbarea vremii in ceea ce nseamn amplitudinea si/sau combinaia neobinuita a unor factori climatici. Se poate considera si ca o lipsa de adaptare la factori naturali indusa de sindromul de deconditionare si de hipomobilitate. [(7)(8)]II. APELE MINERALE

II. Apele minerale. Sunt soluii naturale de sruri disociate ionic sau nu, aflate in echilibru la izvor/sursa. Pentru ca o ap sa fie declarat mineral ea trebuie s ndeplineasc cel puin una din urmtoarele condiii, n conformitate cu definiia internaional din 1912 dat la Congresul de la Bad Nauheim:

s conin cel puin 1 g sruri/l; s conin elemente chimice solide sau gazoase cu aciune terapeutica dovedita tiinific; sa aib la izvor cel puin 200 C; sa conin microelemente;In funcie de concentraia srurilor, apele minerale se grupeaz in:

hipotone - conin sub 6 g sruri/l;

izotone - conin 7 - 9 g/l;

slab hipertone - conin pana la 15 g/l;

hipertone - conin peste 15 g/l.

n funcie de temperatura apei la izvor se descriu:

ape minerale reci a cror temperatura la sursa se gsete in jurul 200-220 C; ape minerale hipoterme/oligoterme cu temperatura cuprinsa intre 230-340 C; ape minerale izoterme cu temperatura in jurul valorii de 370 C; ape minerale hiperterme a cror temperatura depete 380 C.Datorit complexitii compoziiei chimice si a proprietilor fizice apele minerale au fost grupate in trei grupe ce conin 11 categorii, dup cum urmeaz: grupa A: ape minerale cu mineralizare peste 1 g/l - ape cloruro-sodice, alcaline, alcalino-teroase, sulfatate-sodice-magneziene, carbogazoase;

grupa B: ape minerale cu mineralizarea sub 1 g/l, ce conin oligominerale sau au termalitate - oligometalice, feruginoase, arsenicale, iodurate, sulfuroase;

grupa C: apele radonice/radioactive. [(7)(8)(9)]Crenoterapia/cura interna cu ape minerale. Prin cura intern cu ape minerale se urmrete mbuntirea capacitii de reglare a mecanismelor homeostazice. Aciunea apelor minerale in cura interna are caracter trifazic: etapa reflex, etapa neuro-chimic i etapa post-cur.

1. etapa reflexa, cuprinde o sum de reflexe condiionate si necondiionate redeteptate de ingestia propriu-zisa;

2. etapa neuro-chimic ncepe cnd apa i componentele chimice ale ei ptrund n mediul lichid al organismului, determinnd rspunsuri nespecifice pentru meninerea echilibrului hidric, acido-bazic, ionic. Proprietile fizico-chimice ale apei minerale genereaz rspunsuri specifice: modificarea dinamicii colecistului i cilor biliare, a peristalticii intestinale, fluidificarea secreiilor bronice, etc. n aceast etap sunt fructificate calitile intrinseci ale resursei naturale. Efectele produse depesc simpla substituire a apei i unor electrolii care ar putea fi deficitari n organism, antrennd rspunsuri adaptative locale i sistemice. Rspunsurile locale aparin organelor digestive (stomac, ficat, pancreas, intestine) i constau n modularea ritmului, cantitii i calitii secreiilor digestive, reflectivitii osmo-i chemoreceptorilor din tractul digestiv i/sau organelor de excreie (rinichi, ci urinare). Rspunsurile sistemice constau n modularea reactivitii/regimului secretor neuro-endocrin cu consecine asupra metabolismului hidric, electrolitic, osmotic.

3. etapa post-cur este reprezentat de funcionarea optim a balanelor homeostatice, exprimat prin rspunsuri adaptative eficiente ca urmare a antrenamentului la care a fost supus organismul pe durata curei.

Aciunea profilactic a curei interne se bazeaz pe faptul ca organismul este supus unui aport controlat de apa si electrolii fata de care se adapteaz prin mecanisme homeostatice. In cursul curei balneare aceste mecanisme sunt antrenate/corectate/perfecionate.

n funcie de calitile intrinseci ale apei minerale i efectele lor asupra organismului, se disting mai multe tipuri de cur interna:

Cura de drenaj bilio-duodenal si intestinal realizeaz o mai bun eliminare a bilei si golire a intestinului de coninut. Se realizeaz cu ape sulfuroase, sulfuroase-sulfatate sau cloruro-sodice (in unele tari se folosete apa de mare.). Este indicat persoanelor sntoase care lucreaz n condiii stresante, obositoare care determin modificri ale dinamicii cilor biliare i a crei singur manifestare poate fi constipaia habitual.

Cura de diureza, necesara "splrii" cailor urinare si ndeprtrii din organism a deeurilor metabolice se realizeaz cu ape hipotone, oligominerale, sulfuroase. Poate fi indicat persoanelor cu malformaii reno-ureterale care predispun la staz renal cu toate consecinele ulterioare.

Cura de echilibrare hidro-electrolitic a persoanelor care lucreaz n condiii care presupun efort de termoreglare i pierdere de sruri i lichide: mineri, siderurgiti la care crenoterapia reface aceste pierderi.

Cura excito-secretorie gastrica este indicata celor cu inapetena, cu tendina la constipaie si se realizeaz cu ape hipertone. [(8)(9)]

Exploatarea i comercializare a apelor minerale naturale. Apele minerale folosite/indicate n cur intern se beau de cele mai multe ori la izvor/surs. Ele pot fi mbuteliate i se pot comercializa pentru consumul alimentar, cotidian. Prin HOTRREA nr.1.020 din 1 septembrie 2005 au fost stabilite Normele tehnice de exploatare i comercializare a apelor minerale naturale. Acest act normativ (inclusiv anexele) conine elementele necesare unei corecte exploatri i valorificri a apelor minerale. Etichetarea apelor minerale naturale trebuie s conin informaii referitoare la compoziia chimic precizndu-se constituenii caracteristici, locul unde este exploatat sursa i numele acesteia. Pe etichete pot fi nscrise indicaii precum: "stimuleaz digestia", "poate facilita funciile hepato-biliare" sau indicaii similare. (10)Izvoarele de ape minerale trebuie protejate microbiologic i biochimic conform cu legislaia n vigoare i analizate periodic. n pavilionul de crenoterapie fiecare buvet trebuie s fie inscripionat cu numele/numrul izvorului, tipul apei minerale, indicaiile, modul de administrare si contraindicaiile izvorului/sursei respective. Calea de acces la izvor trebuie s fie marcat cu indicatoare, trebuie s fie pavat, prevzut cu balustrade si bnci pentru odihna curanilor. Pacienii primesc indicaiile necesare efecturii curei de la medicul specialist din staiune. Pe fia de tratament sunt trecute: sursa, cantitatea de ap ingerat, ritmul administrrii, momentul administrrii n funcie de tipul afeciunii.

Unele ape minerale pot fi administrate i sub form de aerosoli sau/i irigaii vaginale. Pentru acest tip de aplicaii sunt necesare dotrile corespunztoare: aparate de aerosolizare, irigatoare, a cror folosire s fie aprobat de ctre Ministerul Sntii. (11)n staiunile cu ape minerale pentru crenoterapie se gsesc i dotri pentru cura extern: piscine acoperite sau n aer liber cu diferite tipuri de ape sau cu apa din reeaua comunal. Serviciile de electroterapie, masoterapie, kinetoterapie sunt organizate similar n toate staiunile balneo-climatice. Prescripia medical adecvat afeciunii principale i n acord cu comorbiditile i polipatologia pacientului este fcut de ctre medicul specialist rmfb i efectuat de ctre terapeui (asisteni) cu studii medicale de scurt durat de profil.

III. Lacurile terapeutice. Sunt suprafee de apa care au luat natere prin unul din mecanismele de geneza ale apelor minerale si care pot fi folosite la scldat, in scop profilactic/terapeutic/recuperator.

In tara noastr sunt trei tipuri de lacuri:

de liman - aprute la locul de vrsare in mare a unui ru;

de cmpie - a cror compoziie chimica este determinata de compoziia solului din vecintate; din masivele de sare.

Cura extern cu ape minerale se practic sub form de bi n czi/vane sau piscine, folosind ape minerale din mare, lacuri sau de la izvoare minerale de diferite tipuri la care se pot aduga alte proceduri: micarea, presiuni, friciuni. Este apreciata de ctre pacieni imersia in apa lacului, a marii acolo unde exista amenajri sub forma plajelor, sau solariilor. Baia mineral acioneaz asupra organismului prin factori/vectori fizici (mecanici, termici) si chimici. Daca apa minerala este folosit in piscine, hidrokinetoterapia, reprezint, ea nsi un factor terapeutic deosebit de eficient in cadrul tratamentului complex balnear.

1. Vectorul termic Totalitatea rspunsurilor organelor si sistemelor la aciunea vectorului termic depinde de: starea fiziologica a organismului (nutriie, irigaia tegumentara, tipul reacional/constituional), proprietile fizice ale agentului termic folosit (greutate specifica, capacitate calorica, termoconductibilitate, termopexie) si temperatura tegumentului in momentul aplicrii factorului terapeutic.

Temperatura influeneaz sistemele vii ncepnd de la nivelele fundamentale ale energiei biofizice si moleculare, pana la sistemele de cea mai mare complexitate funcionala de integrare. De temperatura depinde structura membranelor celulare si a constituenilor protoplasmatici - legturile non-covalente (ionice, van der Waals, punile de hidrogen), numrul punilor de hidrogen din structura helicoidala a acizilor nucleici si a proteinelor, mezomorfismul fosfolipidelor, starea fazelor lamelare sau hexagonale ale membranelor, starea lanurilor de hidrocarburi si acizi grai. Tot temperatura este cea care influeneaz funcii si reacii biochimice din membrana si citosol - mobilitatea receptorilor membranari (cu implicaii in procesele de aprare ca, de exemplu, formarea bonetei limfocitare), formarea de vezicule plasmalemale, legarea hidrofoba a insulinei pe receptori, activitatea adenilciclazei, sinteza enzimelor, prezenta/apariia sau nu a izoenzimelor, viteza de difuziune, echilibrul Donnan, consumul de oxigen, etc.

Temperatura influeneaz activitatea celulara bioenergetica, de multiplicare, de aprare, randamentul funcional al diverselor sisteme de reglare si aprare. Pentru toate procesele biologice, temperatura reprezint una din condiiile eseniale ale desfurrii optime. Temperatura mediului la care solicitarea mecanismelor de termoreglare este minimala constituie zona de neutralitate termica, sau altfel spus individul nu are nici o trebuina termica.

Hipertermia este creterea temperaturii centrale peste 37,30C prin aport pasiv de cldura. Creterea temperaturii centrale are drept consecine: creterea factorului de inhibare a migrrii leucocitelor (LIF), macrofagelor (MIF), activarea transformrii limfoblastice, stimularea activitii plachetare, a sistemului fibrinolitic, creterea sintezei de interferon. Sub influenta cresterii temperaturii se produc nu numai modificri funcionale ci si structurale, ca de exemplu, formarea bonetei limfocitare (capping), vezicule ale plasmalemei, etc. Aprarea celulara si imunitatea sunt doua domenii cu beneficiu deosebit de pe urma hipertermiei. La o temperatura centrala de 380-390 C este activat sistemul serotoninergic central (care inhiba activitatea sistemului nervos simpatic de la nivel central), sistemul hipotalamo-hipofizar (cu eliberare de A.C.T.H., endorfine, melanotropina) si sinteza de prolactina. (12)

Sub aciunea bilor hiperterme ntreg organismul este "bulversat", toate aparatele si sistemele "lucreaz tranzitoriu" intr-un regim care solicita toate mijloacele de reglare antientropica pentru meninerea homeostaziei mediului intern. Raporturi termice si circulaia periferic de termoreglareGradientul termic intern (gradient intern de cldura) reprezint diferena de temperatura dintre zona centrala (370 C) si zona periferica (340 350 C) si msoar aproximativ 2-30 C.

Gradientul termic extern (gradient extern de cldura) reprezint diferena de temperatura dintre zona periferica de termoreglare si mediul ambiant (confortul termic se situeaz la 22-24 grade C). Msoar 9-11 grade C.

Deficitul caloric reprezint cantitatea de cldura care trebuie adugat temperaturii periferice pentru a ajunge si aceasta la 37 grade C. Cnd temperatura zonei periferice a ajuns la 37 grade C deficitul caloric este 0 si nu mai exista fluxuri calorice.

Aprecierea subiectiva a reaciei termoterapice.

Senzaiile subiective ale pacientului apar precoce sau tardiv si sunt pozitive sau negative in raport de corectitudinea alegerii si dozrii factorului terapeutic ales. Senzaiile precoce negative sunt sub forma de durere la nivelul extremitilor la aplicaia de factor rece sau arsura la aplicaia de factor termic cald. Tardiv, ca urmare a supradozrii intensitii. duratei, ritmului de administrare pot apare tulburri de somn, apetit, termoreglare, cefalee, vertij, palpitaii. Senzaiile subiective pozitive sunt de confort termic, relaxare, tonus psihic bun (buna dispoziie), odihna, cooperare sporita la actul terapeutic.

Aprecierea obiectiva a reaciei in hidroterapie.

Prin coeficientul Hildebrand se apreciaz raportul dintre puls si respiraie care in condiii normale este de 80/16=5. Cnd acest raport este mai mare de 4 -5 nseamn ca frecventa cardiaca este mai mare de 120 bat/min si cea respiratorie mai mare de 20 resp/min, ceea ce se traduce prin dispnee, palpitaii. (8)Reacia dermo-vasculara traduce valoarea circulaiei periferice. Se apreciaz de ctre terapeut prin metoda Dalmody: se apas/comprima cu degetul tegumentul pana ce acesta se albete si apoi se cronometreaz timpul de revenire a culorii. In mod normal coloraia pielii se reface in 2 - 5 sec. O durata de revenire a coloraiei mai mare de 8 - 10 sec nseamn un rspuns patologic. Aceasta reacie (rdv), se produce in trei faze, din care primele doua au durate diferite in funcie de domeniul termic al factorului terapeutic iar a treia este similara. Etapa finala este staza vasculara tradusa prin pierderea tonusului vascular care se soldeaz cu scderea tensiunii arteriale pana la colaps. Pentru a stimula tonusul vascular, orice procedura calda se ncheie cu o aplicaie rece scurta si orice procedura rece se aplica pe tegumente calde si se ncheie cu o aplicaie scurta calda. (13)Caracteristicile rspunsurilor fiziologice la aplicaia factorilor termici in raport de tipul reacional (dupa Lampert si col. 1961)

parametrultipul microkinetictipul macrokinetic

temperatura centralastabila,joasalabila, relativ ridicata

eritemul caloric si vasodilataia la rece (dup Lewis)eritem intens la 43 grade C si vasodilataie sub 10 grade Ceritem intens la 41 grade C si vasodilataie la rece la 15-18 grade C

rspunsul la stimuli reci si calzi.vasoconstricie si vasodilataie slaba, lenta si incompleta.vasoconstricie si vasodilataie puternica, rapide, exagerata.

bile pariale calde

stocarea clduriiredusacrescuta

creterea temperaturii centralenensemnat, cu transpiraieaccentuata.

bile pariale reci

cedarea clduriiaccentuataslaba

temperatura centralaredusaconstanta sau crescuta

bile hiperterme rspunsul imuno-biologicredusputernic

stocarea clduriiaccentuatamai redusa

tipul metabolismuluitrofotrop, stabilergotrop, nestabil

TA sistolica/diastolicacretere tardiva/scderecretere rapida/cretere

pulsstabiltahicardic

respiraielinitittahipneica

rspuns nervossomnolenta, apatieexcitaie, teama

dozarea parametrilor

temperaturaextrema (38-42 grade C)medie (34-36 grade C)

duratamaremica

distanta dintre aplicaiimare

nclzirea extremitilorla 43-45 grade C43-45 grade C

suprafaa corporala maremica

2. Vectorul mecanic. In conformitate cu legea lui Arhimede la imersia corpului in apa de baie se produce pierderea aparenta a greutii corporale, pierdere cu att mai evidenta cu cat concentraia apei este mai mare. Astfel, micrile devin mai uoare, mai puin dureroase, iar grupele musculare acioneaz mai uor asupra segmentelor corpului.

Prin imersie sunt reduse informatiile gravitationale si cele termoestezice, deci si activarea corticala este minimala, ceea ce permite stabilizarea homeostaziei neuro-endocrine si umorale la parametrii de confort neuropsihic si biologic.

In acelasi timp cu reducerea substantiala a informatiilor gravitationale si termice incep sa creasca informatiile de la interoceptori, mai cu seama de la baroreceptorii stimulati de noile conditii hemodinamice si se activeaza procesele neuroendocrine depresoare cardiace (efectul Bainbridge), se amorseaza reflexul Henry-Gauer de inhibare a secretiei de vasopresina cu consecinta lui fireasca- scaderea tensiunii arteriale.

Prelungirea imersiei peste 20 min duce la predominanta proceselor de reglare endocrino-umorale cu secretarea unui factor natriuretic si diuretic A.N.F. (atrial natriuretic factor), legat cu o bucla de feed-back de vasopresina. Vasopresina stimuleaza secretia de A.N.F. care la randul lui inhiba secretia de vasopresina. Astfel, o baie de termoneutralitate cu o durata de 30-40 min poate duce la scaderea tensiunii arteriale cu aproximativ 30%. (9).

Presiunea hidrostatica a apei din baie exercita asupra prilor moi ale organismului o apsare mai evidenta la nivelul toracelui si abdomenului (scade circumferina toracica si abdominala, creste presiunea intrapleural si intraabdominal) si al circulaiei venoase a membrelor. [(8)(12)]3. Vectorul chimic. Compoziia chimica a apei, confer individualitate sursei si prin aceasta si terapiei. La imersia corpului in apa de baie se produce:

@ stimulare/aciune nespecific - produsa de factorul termic si mecanic;

@ stimulare/aciune specific - prin resorbia tegumentara a diverselor substane.

In cazul apelor cloruro-sodice, cristalele si srurile ramase pe tegument constituie "mantaua de sare", care alturi de aciunea higroscopica a NaCl stimuleaz "a la longue" terminaiile nervoase din piele si rein apa din atmosfera realiznd schimburi osmotice tegumentare diferite fata de condiiile cotidiene ale organismului. PH-ul tegumentar acid confer tegumentului permeabilitate numai pentru cationi. Modificarea pH-ului in cursul curei externe cu ape srate creste permeabilitatea tegumentara si pentru anioni. Bile minerale calde alcaline ncarc pielea electronegativ, in timp ce bile acide (cele care conin ioni bivaleni Ca+2) o ncarc electropozitiv. Fixarea ionilor in piele modifica metabolismul acesteia. O parte din ioni prsesc pielea si trec in apa de baie. Exista, deci un pasaj dublu al ionilor care modifica excitabilitatea tegumentara ca si reflexele cu punct de plecare tegumentar. Bile srate concentrate stimuleaz circulaia cutanata cu repercursiuni asupra circulaiei generale. La bile carbogazoase intervine masajul fin al bulelor de CO2 care acioneaz asupra tegumentului. (8) (11)

Aciunea apelor minerale aplicate sub forma curei externe se manifest mai pregnant sau mai discret de la nivel celular pana la nivelul tuturor aparatelor si sistemelor din organismul uman. Aceasta caracteristica este in acelai timp punctul forte si veriga slaba a balneoterapiei. Este punctul forte pentru ca adresndu-se ntregului organism, medicina balneara este medicina holistica, abordare din ce in ce mai necesara practicii moderne din cauza fragmentarii prin supraspecializare a domeniilor medicale, fapt ce conduce la ignorarea ntregului. Se constituie in veriga slaba pentru ca multitudinea de elemente interdependente ce compun factorul terapeutic fac dificila studierea lor dup cerinele medicinii bazate pe dovezi, cerine care ignora persistenta balneoterapiei de-a lungul existentei umane. Cura balnear produce efecte favorabile ce persist timp ndelungat prin modificarea capacitii de rspuns adaptativ la diveri stimuli. 1. Reactivitatea cutanat prezint creteri ale excitabilitii cutanate, ameliorarea capacitii de difuziune a hialuronidazei i stimularea sistemului reticulo-endotelial. Tot la nivel cutanat au fost evideniate modificri metabolice i enzimatice tisulare sub influena aplicaiilor calde de nmol. Este vorba despre: creterea fosfatazelor alcaline i a oxidazelor, scderea reaciei PAS pentru evidenierea mucopolizaharidelor neutre din piele i o accentuare a reaciei Hale pentru mucopolizaharidele acide (acidul hialuronic). Baia general de nmol la 43 0C modific starea coloidal a substanei fundamentale din piele i activeaz funciile enzimatice oxido-reductoare i eliberatoare de energie cu consum de glicogen (1)2. Reactivitatea neuro-endocrin. Modificrile enzimatice i metabolice aprute n glandele endocrine dup balneoterapie difer dup specificul secretor al glandei, dup stadiul funcional n care se gsete glanda i sunt legate de tipul aplicaiei terapeutice. De exemplu, sub aciunea nmolului se produce o stimulare armonic n toate glandele n sensul creterii activitii enzimatice i de sintez cu pstrarea specificitii fiecreia. (11)

Corelat cu activitatea de armonizare funcional endocrin este i stimularea activitii axului hipotalamo-hipofizo-suprarenalian tradus prin optimizarea nivelurilor plasmatice ale: -endorfinelor, A.C.T.H.-ului i cortizolului.

Mecanismul endocrin este implicat i n inducerea efectelor antiinflamatorii ale balneoterapiei prin modularea activitii axului hipotalamo-hipofizo-suprarenalian i prin echilibrarea general a balanei endocrine, efecte persistente i post-cura [(1) (14)]

Reactivitatea fa de mediatorii chimici acetilcholina i adrenalina ca i cea fata de ionii corelai cu activitatea vegetativ Ca, Mg, K este crescut dup cura extern cu nmol, iar tonusul vegetativ prezint o tendin spre reglare/normalizare, ceea ce duce la remedierea stigmatelor vegetative.(14).

3.Reactivitatea imunologic. Cura balnear determin creterea capacitaii de aprare antimicrobian prin creterea puterii fagocitare a leucocitelor-evideniat prin modificrile indicelui opsonocitofagic (I.O.C.).

De asemenea, a fost evideniat efectul antiinflamator de aproximativ 50% din cel al diclofenacului produs de extractul din nmol [(7) (11)[

Un alt studiu a investigat dinamica citokinelor plasmatice i a moleculelor solubile de adeziune plasmatica asupra subiecilor sntoi. Aciunea aplicaiei peloide asupra reelei de citokine ar putea fi legat de efectele proteinelor de stres termic asupra funciilor plachetare i ale celulelor endoteliale. (15)

Alte studii demonstraser ca termoterapia cu nmol influeneaz nivelul seric al unor citokine implicate n metabolismul condrocitelor i n patogenia artrozelor prin modularea producerii lor: [(14) (16)]

Scderea nivelului prostaglandinelor PGE2 i a leucotrienelor LTB4 n sngele pacienilor artrozici supui tratamentului mpachetri cu nmol, conduce la concluzia ca aplicaia de nmol exercit un efect protector asupra cartilagiului i este n stare sa induc scderea durerii prin scderea inflamaiei. (17)

Reguli generale pentru aplicarea balneoterapiei Forma cea mai comuna de folosire a apelor minerale este baia calda. Pentru o aplicare adecvata a bii asistentul/terapeutul din serviciul de hidrotermoterapie trebuie respectate anumite reguli:

1. Inspecia bolnavului nainte de a intra in cada.

2. Balneaia majora nu se executa dup mese abundente (prnz), dup stres, eforturi, stri tensionale. Este de preferat ca aplicaia hidrotermoterapic s se fac n cursul dimineii.

3. Daca se aplica doua proceduri majore in cursul aceleiai diminei, intre ele trebuie sa fie obligatoriu o pauza de 2 ore. Se va evita ncrcarea prescripiei cu prea multe proceduri.

4. Apariia menstruaiei contraindica orice tratament balnear in primele 2-3 zile iar in urmtoarele zile se permit doar aplicaii minore la membrele superioare.

5. Golirea emonctoriilor.

6. Aplicaia de hidrotermoterapie rece se va face pe tegumentele calde sau nclzite n prealabil i se ncepe totdeauna cu excitantul cald.

7. Aplicaiile calde, fierbini vor fi obligatoriu urmate de o aplicaie rece pentru a combate vasoplegia ce urmeaz.

8. La ieirea din baie pacientul va ters cu un cearceaf, iar intensitatea tergerii va fi n raport cu intenia urmrita: cu micri mai viguroase (pentru tonifierea pacientului) sau mai blnde (pentru diminuarea rspunsului).

9. Aplicarea exacta a prescripiei: temperatura, durata, nivelul de imersie sau regiunea pe care se face aplicaia. Asistentul/terapeutul va putea sa adauge excitani minori friciunea sau periatul pentru a grbi apariia reaciilor dermo-vasculare10. Asigurarea suportului psihic al pacientului prin explicaii asupra procedurii aplicate i evitarea discuiilor neplcute sau in contradictoriu. 11. Asistentul/terapeutul va urmri starea pacientului pe durata aplicaiei pentru a preveni apariia incidentelor sau accidentelor posibile n hidrotermoterapie.

Daca apa este de tip carbogazos, sulfuros sau radioactiv i se va recomanda pacientului sa nu se mite in baie pentru a nu ndeprta gazul din apa care adera la piele si acioneaz ca un excitant mecanic foarte fin. (13)In timpul bii kineto, micrile pasive sau active se vor efectua sistematic, dup un program supravegheat de personal calificat.

Baia la cada poate fi generala sau pariala, atunci cnd medicul considera ca procedura este prea solicitanta pentru pacient. Bile pariale, prin faptul ca acioneaz moderat, solicita discret mecanismele circulatorii sau metabolice ale organismului. Bile minerale se mai pot face si in piscine - nchise sau in aer liber -, in lacurile terapeutice sau in mare.

Reacia balnear va fi urmrit si corectat; dac este prea intens se vor face pauze chiar in cursul curei sau se va recurge la medicaie simptomatica pentru combaterea semnelor si simptomelor caracteristice crizei balneare.

Folosirea apelor minerale in inhalaii si aerosoli.

Folosirea apelor minerale pe cale respiratorie se bazeaz pe efectele locale ale apelor minerale care se adaug efectelor farmacodinamice generale dup ce apa s-a resorbit la nivelul epiteliului alveolar pulmonar. Efectul terapeutic depinde de factori fizici (temperatura apei, cantitatea de apa - 6-9 l/min - desimea ceii, coninutul ei, gradul de pulverizare/dispersie al apei, presiunea osmotica si gradul/fora de izbire asupra mucoasei) si de factori chimici:

~ apele cloruro-sodice fluidifica secreiile mucoasei si stimuleaz micrile cililor vibratili.

~ apele sulfuroase produc vasodilataie locala si au efect trofic asupra mucoasei respiratorii.

~ apele bicarbonatate favorizeaz eliminarea secreiilor, neutralizeaz aciditatea locala din inflamaiile cronice si au efect sedativ asupra mucoasei iritate.

~ apele arsenicale au efect hiperemiant asupra mucoasei respiratorii

~ apele iodurate stimuleaz secreia de mucus si resorbia secreiilor.

~ apele cu siliciu sunt spasmolitice si desensibilizante.

Inhalaiile colective se practica in camere special amenajate, ceata fiind produsa de pulverizatoare de mare capacitate. Aerul din ncpere este nclzit corespunztor. La inhalaiile individuale pacientul participa activ controlndu-si ritmul respirator si profunzimea respiraiei, fcndu-si toaleta rino-bronica prin eliminarea secreiilor. Temperatura lichidului pulverizat este de 350 -400 C, iar timpul de expunere este de 15-20 min. Aerosolii naturali, se administreaz in cursul plimbrilor in aer liber, prin parcuri sau faleze. (4)

Folosirea apelor minerale n irigaiile vaginale

Se folosesc ape minerale de izvor sau din lacuri terapeutice in scopul ndeprtrii secreiilor, stimulrii reepitelizrii mucoasei, creterii troficitii locale, tratarea inflamaiilor, mai ales cronice, locale, asociate sau nu cu tampoane vaginale cu nmol. Se asociaz cu bai generale/pariale sau cu mpachetri cu nmol. Apele indicate sunt cele cloruro-sodice, iodurate, sulfuroase.

Dotrile necesare seciei/departamentului de balneoterapie i msuri de supraveghere (microbiologic i biochimic) a resursei terapeutice. ncperea pentru procedura de balneoterapie trebuie s fie prevzut cu un spaiu dedicat dezbrcrii pacientului (cabina de dezbrcare), cu o van de dimensiuni adecvate i dus. Dimensiunile vanei trebuie s fie cuprinse ntre 80x175 cm i 100x190 cm, iar volumul de ap folosit este ntre 180 220 l. Suprafaa minim alocat unei vane este de 8 m2 , iar pentru dispozitivul de du 2 - 3 m2. Este preferabil ca aceste spaii s fie complet separate dar este posibil s existe i spaii n care se afl mai mult de o van iar intimitatea pacienilor s fie asigurat de perei incomplei sau paravane. Scurgerea czilor i robinetele de umplere trebuie sa fie astfel dimensionate nct s permit umplerea, respectiv scurgerea vanelor in 3 -5 minute. Pentru aplicarea duurilor terapeutice (duul contrastant, duul scoian, duul masaj, etc) spaiul minim necesar pentru o cabin este de 3 4 m2 , iar pentru duul scoian este necesar o distan de 3 3,5 m ntre duz i pacient. ncperea pentru mpachetri trebuie s aib o suprafa optim de 4 m2, o nlime de 2,5 3,5 m, s fie dotat cu paturi cu dimensiunile cuprinse ntre 80x175 cm i 100x190, cu o nlime de 70 pn la 80 cm.

Pardoselile ncperilor de balneoterapie trebuie s fie acoperite cu materiale antiderapante, s fie prevzute cu scurgeri n pant, grtare de lemn i iluminate natural. Iluminatul artificial este indicat s fie realizat cu lmpi fluorescente care permit vizualizarea reaciei dermo-vasculare.

Pereii trebuie acoperii cu faian pn la tavan sau cel puin pn la o nlime de 2 m de la podea. Ventilaia ncperilor de hidroterapie trebuie s asigure ndeprtarea vaporilor rezultai n timpul aplicaiei n aa fel nct umiditatea aerului s nu depeasc nicicum 75%. Temperatura optim n slile/camerele de baie este 220 C 240 C, iar pe holuri si slile de ateptare 200 C 220 C. Este indicat s existe termometre ambientale n fiecare ncpere pentru o mai bun supraveghere a confortului termic necesar pe durata curei. Durata unei bi calde este de 20-30 min. dup care se impune repaosul de 1-2 ore. Pentru supravegherea duratei bii este bine s existe n fiecare cabin un ceas semnalizator sau o clepsidr cu nisip. Sudaia i repausul se efectueaz n ncperea de hotel iar n cazul n care serviciul de hidrotermoterapie aparine unui ambulatoriu de specialitate este necesar prezena spaiilor special amenajate n acest scop: camere pentru odihn i/sau sudaie n care pacientul s primeasc lichide pentru hidratare: ap mineral, ceai. O atenie deosebit trebuie acordat supravegherii suprafetei/sursei de ap mineral, protejarea perimetrului conform cu legislaia n vigoare, controlnd periodic parametrii microbiologici i biochimici. Personalul implicat n aceast activitate va efectua periodic control medical, conform normativelor epidemiologice i de protecie a muncii. O atenie deosebit se va acorda autocontrolului realizat ritmic de ctre deintorul bazei respective. [(7)(8)(11)]IV. Nmolurile. Sunt mase plastice naturale, roci de consistenta pstoasa, folosite ca remediu terapeutic. Ele au luat natere fie prin depozitare subacvatic a materialului organic si anorganic (sedimente curative), fie prin descompunerea unor roci sub aciunea agenilor atmosferici (pmnturi terapeutice). In funcie de materialul depus, sedimentele curative sunt de doua feluri: biolitice (din material organic) si abiolitice (din material anorganic). Din categoria pmnturilor terapeutice fac parte: lutul, marna. loessul.

In Romnia se gsesc urmtoarele tipuri de nmol:

@ Nmolurile sapropelice: sunt depozite sulfuroase, onctuoase, formate pe fundul lacurilor de liman, litorale, de cmpie, din fostele mari (Techirghiol, Amara).

@ Turbele: sunt depozite de culoare bruna (Poiana-Stampei, Mangalia- singura turba marin-, Stobor - singura turba vitriolic).

@ Nmolurile minerale: provenite din sedimentarea srurilor unor izvoare carbogazoase, calcice, feruginoase, sulfuroase.

Din punct de vedere fizic, nmolurile sunt alctuite dintr-o faza lichida ce conine apa si sruri minerale solubile, dintr-o faza solida ce conine sruri cristaline, argiloase (acid silicic si silicai) si substane coloidale organo-minerale (acizii humici) si uneori o faza gazoasa (ce conine hidrogen sulfurat). Aciunea este indusa att prin mecanisme fizice cat si chimice. 1. Datorita proprietilor fizice, nmolul acioneaz prin factorul termic. Se modifica circulaia cutanata, difuziunea substanelor si schimbul ionic. Creterea temperaturii, modifica starea coloidelor plasmatice si viteza schimburilor.

2. Nmolurile acioneaz ca schimbtor de ioni prin substanele humice care au capacitate mare de gonflare si aciune inhibitorie enzimatica dovedita asupra hiluronidazei. (7)

3. Nmolurile sapropelice si cele de turba au aciune antibacteriana (bacteriostatica si bactericida) i antiinflamatorie.

5. Accelereaz viteza metabolica stimulnd respiraia tisulara.

Nmolul se folosete sub form de onciuni reci, bi calde de nmol i. mpachetri calde.

Onciunea cu nmol rece este un complex terapeutic alctuit din contrastul succesiv cald rece. Onciunea cu nmol rece se practic n sezonul estival, pe plaja special amenajat, unde este adus zilnic sau la 2 zile, nmol extras din zcmnt. Dup expunerea la soare timp de 15 20 de minute pacientul i aplic pe toat suprafaa corpului un strat de nmol de 1 - 1,5 cm. n raport de temperatura mediului ambiant uscarea nmolului se produce n 15 -30 de minute. Urmeaz imersia complet n apa lacului pentru ndeprtarea nmolului, care se asociaz cu micri active ale tuturor segmentelor corpului. La sfritul aplicaiei pacientul face un du cu ap dulce. Durata expunerii la soare crete zilnic (de la 5 - 10 minute n prima zi pn la 30-40 minute la sfritul curei) ca i numrul imersiilor n lac. Numrul de aplicaii de nmol pe zi rmne constant. Pe toat durata curei nu se face dect o aplicaie de nmol pe zi. (1)

Baia general cald de nmol se face folosind 10 kg de nmol diluat n 120 150 l ap cloruro-sodic din lac. Temperatura de aplicare este de 370 390 C, termoneutralitatea pentru nmol fiind situat la 380 C. Dureaz 20 25 de minute i temperatura este meninut cvasiconstant prin adugarea unei cantiti de ap cald la duratei bii. Dup expirarea timpului pacientul face un du cald pentru ndeprtarea nmolului i apoi unul rece scurt, pentru mpiedicarea vasodilataiei sistemice. Baia general de nmol se practic odat la dou zile, alternativ cu o baie salin (n piscina de hidrokinetoterapie sau n van) sau cu extract de plante. (6)

mpachetarea general hiperterm se face folosind 10-15 kg de nmol nclzit la 420 C 450 C. Nmolul este ntins pe toat suprafaa corpului, de la regiunea cervical pn la picioare. Pacientul este nvelit cu un cearceaf i o ptur, i se aplic o compres rece pe frunte pentru a preveni o prea mare vasodilataie a vaselor cerebrale i efectueaz procedura timp de 30 min. Dup expirarea timpului nmolul este ndeprtat la duul cu ap cald. Procedura se ncheie cu o aplicaie rece scurt, pentru prevenirea vasoplegiei produs de cldur. mpachetarea se face odat la 2 zile, alternativ cu baia general cald cu ap din lac sau baia cu extract de plante. [(1)(14)]Alte proceduri termoterapice folosite n serviciile de recuperare i medicin fizic i dotrile specificeBaia cu aburi general sau parial Dotri necesare efecturii bii cu aburi sunt: dulap special - orizontal sau vertical -, cearceafuri, comprese pentru cap si ceafa, surs de apa rece, prosoape. Pentru bile pariale este necesar un dulap special pentru segmente mai mici (membre, ezut). Procedura dureaz 5 pana la 30 min., timp in care pacientului i se poate da ceai sau apa -250 - 500 ml - pentru creterea sudoraiei. Procedura de rcire de la sfritul bii, obligatorie, este o splare rece, simpl sau o afuziune fulger. Baia de lumina general sau parial Pentru efectuarea bilor de lumin generale sunt necesare: dulap hexagonal prevzut pe una din laturi cu un perete mobil care permite accesul in incinta si cu un colac care nchide la polul superior dulapul in care se afla un scaun care are nlimea reglabila in aa fel nct pacientul sa stea comod i cu capul in afara. Pereii sunt cptuii cu un material izolator si prevzui cu 40 de becuri cu putere de 25 - 60 W fiecare astfel ca puterea totala este de 1000 - 2000 W. Instalaia mai are pe un perete lateral tabloul electric, comutatoarele si termometrul. Pentru baia parial, dispozitivele au forma unor 1/2 de cilindru cptuite in interior cu material izolant si prevzute cu 12 - 16 becuri de 25 -60 W i canapea pe care se aeaz pacientul. Baia de lumin dureaz 5 - 20 min. si se ncheie cu o aplicaie rece la 220 C.SaunaEste o procedura cu aer foarte uscat (umiditatea relativa 2-9%) si la o temperatura foarte ridicata 80 -1000 C.

Sauna finlandeza originala este o cabana din lemn de pin de 10-40 m2 nclzita cu pietre ncinse, (nuiele de mesteacn care sunt foarte flexibile pentru flagelare), prevzut cu un bazin cu apa rece sau situat n vecintatea unui lac. In condiii citadine se folosete o ncpere lambrisata cu lemn de pin sau brad si in absenta unei piscine cu apa rece se folosete un dus rece. Peste pietrele ncinse se toarn 0,5 - 1 l apa care se evapora si produce aburi in ncpere genernd senzaia tegumentara de cldur umeda. Peste cteva minute se efectueaz flagelarea cu nuielele de mesteacn care are ca efect eliberarea de histamina cu efect vasodilatator si de supranclzire. Dup alte cteva minute se face baia rece cu o durata de 10 -20 min iar la ieirea din bazin se efectueaz o alta flagelare. Persoana se mbrac cu haine uscate, confortabile si se odihnete 1-2 ore.

Bile de soare (helioterapia) Expunere totala sau pariala la aciunea directa a radiaiei solare naturale. Pentru helioterapie sunt necesare amenajarea plajei, ngrijirea nisipului, dotarea solariilor cu duuri, grupuri sanitare, umbrele, ezlonguri, posibilitatea hidratrii persoanei. Vor fi afiate zilnic temperatura apei: mrii, piscinei, lacului, umiditatea aerului. Se vor afla la vedere afie, postere referitoare la modalitatea corect de efectuare a bilor de soare, orarul cel mai indicat de expunere la soare i contraindicaiile helioterapiei. Piscinele i trandurile vor avea in apropiere un cabinet de prim ajutor medical, iar pljile de pe malul mrii i al lacurilor vor fi prevzute cu posturi de supraveghere salvamar. Baia de nisip (psamoterapia) Reprezint nvelirea corpului cu nisip la o anumita temperatura. Actual, se practica spre amuzament, pierzndu-si valoarea terapeutica. (13)Ali vectori fizici folosii n reabilitare n staiunile baneare Energia, ca mrime fizica, exista si se definete prin formele de manifestare, de exemplu: produce cldura se numete energie calorica, produce lucru mecanic - se numete energie mecanica, produce micare - se numete energie cinetica si tot astfel. In medicina fizica se folosesc aproape toate formele de energie: electrica ( cu toate variantele de frecventa), magnetica, lumina (in toate formele ei), cmpurile energetice, energia kinetic, termica, etc.

1..Electroterapia ntrebuineaz semnalul electric, electromagnetic, cuantic drept purttor de informaie in modelarea unor programe biologice de sanogenez. Semnificaia particularitilor acestora nu trebuie in nici un caz minimalizata intru cat ne poate duce la semnificaia placebo care nu este adevrat in acest caz, iar cunoaterea riguros tiinific ne ajuta sa depim etapa empirismului terapeutic: curentarea bolnavului care simte cum lucreaz curentul. Structura int a electroterapiei este membrana celular care sub aciunea diverselor forme de energie rspunde variat si specific: depolarizare, activarea/inhibarea pompelor enzimatice, a canalelor ionice etc. In raport de frecventa de oscilaie a undei de energie (electrice sau electromagnetice) sau a cmpului penetraia in esuturi este mai mare sau mai mica, prin urmare si membranele influenate aparin diverselor structuri. [(3)(18)]Curentul continuu/galvanic, care are frecventa de oscilaie zero are penetraia cea mai mica, doar la nivel tegumentar, unde produce depolarizarea membranelor si disocierea electroliilor. La trecerea curentului galvanic prin esuturile organismului, acestea se comporta ca o soluie hidroelectrolitic si se disociaz, ionii migrnd prin diaelectroliz spre electrozii de semn contrar. Expresia biologica a acestor fenomene fizico-chimice este vasodilataia activa semnificativa si accelerarea metabolismului celular. Se adaug efectele particulare ale undei de depolarizare asupra structurilor nervoase. Rezultanta acestor procese se constituie in efecte terapeutice: analgetic, vasoactiv, rezorbtiv, decontracturant. Aplicarea acestui curent se face prin intermediul electrozilor de plumb de diferite dimensiuni, sau prin bile hidroelectrolitice generale (baia Stenger) sau pariale (bai galvanice). Folosind migrarea ionilor sub aciunea curentului galvanic se pot introduce in organism diverse substane cu diverse scopuri terapeutice: analgetice, miorelaxante etc.

Prin ntreruperea curentului galvanic se obine un curent ritmat, cu impulsuri a cror frecventa se situeaz intre 1 si 1000 Hz, care poate avea diverse forme: exponenial, triunghiular, trapezoidal, sinusoidal si care la fel ca si curentul galvanic au efecte polare si produc disociere hidroelectrolitic. Este domeniul de joasa frecventa, domeniul in care se afla si curentul sinusoidal de la reea. Modularea acestui curent a dus la obinerea curenilor diadinamici. Efectele terapeutice ale curenilor de joasa frecventa sunt analgetic si de stimulare musculara. Explicaia analgeziei indusa de aceti cureni se gsete in fenomenele locale produse (vasodilataie, accelerare a metabolismului local), in interferarea transmisiei nervoase a durerii (fenomenul de acoperire descris de Lulies, teoria porii a lui Melczak si Wall, control axonal) si in modularea secreiei de endorfine endogene la nivel central. In aceasta categorie de cureni se ncadreaz si curenii TENS (neurostimularea electric transcutan), produi de aparate de folosin individuala, in suferinele dureroase cronice. Prin intermediul joasei frecvente se stimuleaz in condiii fiziologice musculatura striata normal inervata, musculatura neteda si musculatura striata spastica. (13)

Curenii de medie frecventa sunt cureni sinusoidali avnd perioada de oscilaie de 2500 - 10000 Hz la care cu cat frecventa este mai mare cu att efectele de stimulare motorie si senzoriala sunt mai reduse si penetraia in esuturi este mai mare (depesc tegumentul si ajung pana la nivelul muchilor). Efectele terapeutice sunt analgetic antiinflamator, vasculoactiv.

Terapia cu nalta frecventa cuprinde curenii electrici si electromagnetici si undele electromagnetice cu frecventa peste 300 KHz cunoscui sub numele de unde scurte, ultrascurte, unde decimetrice, centimetrice, microunde. In practica medicala se folosesc anumite frecvente, stabilite prin convenii internaionale. Datorita frecventei foarte mari de oscilaie aceste unde au o penetraie foarte buna in esuturi unde energia undei se transforma in cldura si nu au efecte excitomotorii. Deci, efectele terapeutice ale naltei frecvente sunt efectele cldurii profunde: vasodilataie, spasmoliza, analgezie.

Ultrasunetele folosite in fizioterapie reprezint o banda ngusta de frecvente: 800 - 1000 KHz, produse de un cristal piezoelectric sub aciunea diferenei de potenial a unui curent de nalta frecventa. Ultrasunetul este o unda mecanica vibratorie care produce in profunzime un adevrat micromasaj. Efectele terapeutice ale ultrasunetului se datoresc cldurii profunde si oscilaiei mecanice. Acestea sunt: spasmolitic, analgetic, miorelaxant, decontracturant, fibrolitic, simpaticolitic. (14)

Oscilaiile electromagnetice de nalta frecventa - lumina - att din sursa naturala cat si artificiala, se constituie intr-un aliatin fizioterapie denumit fototerapie. Aici se plaseaz terapia laser (un fascicol ordonat si cilindric de lumina), lumina polarizata, terapia cu radiaii ultraviolete si infraroii (baia generala si pariala de lumina, soluxul). Efectele terapeutice ale acestor forme de terapie sunt analgetice, vasodilatatoare, antiinflamatorii.

Terapia cu cmpuri electromagnetice de joasa frecventa 1 - 100 Hz aduce organismului o forma de energie cu o foarte buna penetraie si distribuie in tot corpul cu efect biotrofic general, sedativ si trofic vascular. Stimuleaz circulaia periferica, ameliornd troficitatea esuturilor.

2. Masoterapia reprezint un domeniu deosebit de complex care a suferit permanent modificri si mbuntiri. Masajul medical clasic este definit ca o suita de prelucrri mecanice manuale desfurate la suprafaa organismului, aplicate sistematic, intr-o anumita ordine, in funcie de scopul urmrit, regiunea pe care se aplica si starea generala si locala a organismului. Efectele terapeutice sunt analgetic, decontracturant/miorelaxant, antiinflamator, rezorbtiv, sedativ sau tonifiant toate depinznd de tipul de masaj si de manevrele folosite. In afara masajului medical clasic se mai folosesc si alte forme de mesaj care se bazeaz in fundamentarea lor tiinific pe organizarea metameric (masajul reflex segmentar, masajul esutului conjunctiv, terapia zonala Fitzgerald si altele), pe prezenta zonelor energetice ale organismului si proiecia organelor si sistemelor la diverse nivele: tegumentar, ureche, ochi, plante/palme endonazal, etc. [(18)(19)]3. Kinetoterapia. Kinetologia sau kineziologia (un termen creat in 1857 de ctre Dally) se ocupa cu studiul micrii organismelor vii si structurilor ce participa la aceste micri, mecanismelor neuro-musculare si articulare ce asigura activitatea motrice normala. Kinetoterapia reprezint aplicarea acestor cunotine in activitatea de refacere/recuperare a afeciunilor sistemului neuro-mio-artro-kinetic. Obiectivele terapeutice ale kinetoterapiei sunt: refacerea forei de contracie si a rezistentei musculare, refacerea mobilitii articulare, pstrarea/refacerea aliniamentului si posturii corporale, pstrarea/refacerea coordonrii, echilibrului si controlului actului motor, corectarea deficitului respirator si antrenamentul pentru efort. Metodologia de lucru este vasta si variata incluznd diverse tehnici de la posturi (tehnici akinetice) pana la diverse forme de mobilizare articulara si musculara (asistata sau nu), micri contra rezistentei, efectuate pe anumite traiecte, intr-o anumita succesiune, etc. (20)

CURA BALNEARA PROFILACTICAPrivit n ansamblu, demersul terapeutic poate fi etapizat astfel (5):

1. profilaxia primar care se adreseaz prevenirii mbolnvirilor i eliminarea/ndeprtarea factorilor de risc;

2. terapia, respectiv tratarea unei afeciuni acute sau cronice;

3. profilaxia secundar care conine msurile pentru prevenirea cronicizrii bolii sau a recidivelor;

4. profilaxia teriar care are ca obiect mpiedicarea constituirii sechelelor sau/i a cronicizrii deficitelor funcionale. Profilaxia teriar este oarecum echivalent cu recuperarea.

Coninutul medical al activitii profilactice primare este variat si se adreseaz unei largi categorii de oameni sntoi sau aparent sntoi, obosii de ritmul alert al vieii cotidiene, care au o alimentaie care solicita aparatul digestiv i/sau rinichiul, la regimuri secretorii nefiziologice.

Profilaxia primar urmrete creterea capacitii adaptative a unor funcii sau a organismului in ansamblu, eventual corectarea/nlturarea unor tulburri de reglare neuro-endocrin.

Profilaxia recidivelor consta in corectarea unor modificri funcionale restante, a unor mecanisme de reglare perturbate dup rezolvarea problemelor din fazele acute, manifeste clinic ale bolii.

Curele balneoclimatice profilactice, urmresc optimizarea funciei de termoreglare, a rspunsului neuro-endocrin, creterea capacitii de efort, asigurarea unui bun drenaj biliar i a unei bune evacuri a rezidiilor solide i lichide din organism, echilibrarea ritmului veghe-somn, etc. Cura balneara cu sens de profilaxie primara utilizeaz unele grupaje metodologice ale medicinii fizice: electromedicina (electroterapie) fotobiologie (fototerapia i helioterapia), hidrotermobiologie (hidroterapie i termoterapie), kinetologie (kinetoterapie i masoterapie);

Grupajul metodologic reprezint ansamblul de mijloace procedurale care folosesc n principal acelai vector fizic (eventual cu unele asocieri/intricri). Vectorul fizic desemneaz energia care acioneaz asupra organismului uman n cursul terapiei fizicale. n denumirea grupajului metodologic se regsete exprimat vectorul fizic principal (5). Astfel:

grupajele metodologice din electromedicin folosesc predominant vectorul curent electric sau cmp electric:

grupajele metodologice din fotobiologie folosesc radiaia electromagnetic (lumina);

grupajele metodologice din hidrotermobiologie folosesc vectorul termic.

.a.m.d.

Pentru a determina efectele bio-fiziologice vectorii fizici interacioneaz cu organismul. Purttorul energiei vectorului fizic este suportul fizic al vectorului. De exemplu, pentru vectorul termic suporturile fizice sunt variate i oarecum eterogene:

apa n toate formele de agregare, simpl, cu adaosuri sau mineral;

aerul (phnn);

substane naturale sau artificiale cu caliti termopexice (nmol, parafin, nisip, geluri siliconate, sare);

ultrasunete;

curent electric alternativ cu frecven de oscilaie nalt (diatermia cu unde scurte);

radiaii electromagnetice (infraroii);

texturi compozite care prin decapsulare determin o reacie exergonic cu cldur local.

Factorii terapeutici naturali sunt vectori i suporturi fizice care se gsesc n stare natural: ape minerale (izvoare, lacuri, mri), nmoluri, gaze terapeutice (mofete i sulfatarii). (3)Aplicaia de factori termici contrastani. Este o metoda care se practica in sezonul cald, in aer liber, in scopul dezvoltrii capacitii de adaptare la rece, necesitnd 10-14 zile consecutive. Se poate face pe litoral sau la malul oricrei alte suprafee de apa.

Heliotalasoterapia consta in 4-6 expuneri generale succesive la contrastul cald/rece: expunerea la soare (cald), imersia in apa marii/lacului (rece), mpachetri in nisipul cald -psamoterapie - (cald), imersie in apa (rece), cu contraste termice cat mai accentuate, progresive ca durata si intensitate a factorului rece.

Helioterapia asociata cu ungeri cu nmol rece si imersie in apa lacului, dup metoda antica egipteana este o modalitate de aplicare a contrastului termic. Intr-o prima faza se face o expunere la soare de aproximativ 20 min., pe nisipul cald, urmata de ungerea cu nmol a ntregului corp. Urmeaz expunerea la soare de aproximativ 20-30 min. care produce o hiperemie uoara si apoi baia rece in apa lacului sau a marii.

In staiunile cu ape termale factorul rece este reprezentat de duuri reci cu temperatura si durata adecvata.

Cura heliomarin

Reprezint un complex de metode si mijloace oferite de climatul marin si bile in mare utilizate in scop: profilactic, terapeutic si/sau recuperator.

rmul romanesc al Marii Negre msoar 245 km si ofer condiii climatice si terapeutice pe toata lungimea lui. Marea Neagra este o mare nchisa, de tip continental. Apa are o adncime mica in dreptul plajelor, fapt ce favorizeaz o buna penetraie si retenie a radiaiei solare. Temperatura medie a apei in sezonul estival este de 21-240 C. Plajele sunt largi, cu nisip fin, avnd o expunere estica la soare, protejate de vnt. Trei elemente concura in realizarea efectelor terapeutice ale curei heliomarine: apa, aerul i radiaia solar.

Apa acioneaz prin vectorii: chimic, termic, mecanic.

Apa marii este o apa minerala hiperton, cu o concentraie a srurilor de 15-18 g%, clorurata, iodurat/bromurat, sulfatata, sodica, magneziana. Mai conine: Zn, Cu, Co, Mn, Cr. Fiind o apa hiperton si cu coninut bogat in Na si Mg, cel puin teoretic, ar putea fi indicata/folosita in tratamentul constipaiilor cronice. In afara de coninutul mineral, anorganic, prezenta algelor, a planctonului in general, determina la nivel tegumentar eliberarea de substane biologic active, ionizante, minerale, vitaminice, toate stimulnd mecanismele de aprare naturala a organismului.

Temperatura minima a apei pentru balneaie este de 150 C la aduli si 180 C la copii. Baia in apa marii asigura elementul rece din terapia contrastanta folosita pentru profilaxia bolilor "a frigore": bolile infecioase specifice sezonului rece - guturaiul, gripa, anginele, afeciunile reumatismale cronice-inflamatorii si degenerative -, afeciuni ginecologice, urinare, etc.

Aplicarea contrastului termic timp de 12-14 zile in cursul verii prin expunerea la soare si scldatul in apa marii este eficient pentru stimularea funciei de termoreglare la rece solicitata in sezonul rece-toamna/iarna. Temperatura medie a apei marii in sezonul estival este de aproximativ 21-240 C. Cu cat este mai ridicata temperatura apei cu att capacitatea de ptrundere in piele a srurilor este mai mare.

Masajul ritmic realizat de valuri si presiunea apei influeneaz circulaia generala prin aciune directa exercitata asupra venelor care au o structura mai compresibila dar si indirect prin excitarea receptorilor periferici. Joaca in apa marii stimuleaz secreia hormonului hipofizar de cretere.

Aerul. La suprafaa apei si in vecintatea ei, aerul este iodurat si produce o uoara stimulare a glandei tiroide, ceea ce da o stare generala buna. Prezenta aeroionilor negativi are efecte favorabile asupra organismului. Umiditatea relativa a aerului este similara litoralului mediteranean si adriatic: 70-75%, iar nebulozitatea redusa determina o strlucire a soarelui in peste 70% din perioada de vara. Aerosoloterapia cu particulele cloruro-sodice, iodurate si magneziene este indisolubil legata de noiunea de cura helio-marina, pentru ca marea este considerata drept cel mai mare inhalatoriu natural.

Radiaia solar. Att radiaiile infraroii cat si cele ultraviolete acioneaz asupra organismului expus la soare. In cursul dimineii si al amurgului predomina radiaiile ultraviolete iar, la amiaza cele infraroii. Expunerea abuziva la oricare din cele doua feluri de radiaie este urmata de arsura: actinica respectiv ultravioleta.

Radiaiile ultraviolete exercita o aciune revulsiv asupra tegumentului, producnd eritemul caracteristic, urmat de pigmentare si apoi de exfoliere. Activeaz vitamina D din piele favoriznd absorbia mai buna a Ca si depunerea lui in oase (aciune antirahitica).

Creterea secreiei hormonului de cretere combinata cu stimularea transformrii provitaminei D duc la formarea unui schelet mai viguros la copiii care fac plaja sistematic. Sub aciunea soarelui, respectiv a radiaiei ultraviolete este stimulata mduva hematogena (aciune antianemic), funcia de coagulare sanguina si metabolismul glucidic. Radiaia ultravioleta are aciune bactericida (fiind cunoscut dictonul "in casa in care intra soarele nu intra doctorul"). Modifica pragul de excitabilitate nervoasa si influeneaz nocicepia avnd aciune antialgic. Riscul oncogenetic al radiaiei solare nu se manifesta dect in cazul expunerilor prelungite (luni de zile, ani ntregi), acolo unde exista o predispoziie sau o leziune preexistenta. In nici un caz, cura helio-marin anual corect efectuat, de maximum 12-18 zile nu expune persoana la acest risc. Condiiile socio-economice actuale au scurtat sejurul pe litoral la 7-10 zile. In acest context riscul al care se expune persoana venit pe Litoral pentru o perioad scurt este acela de arsura actinica, din dorina de a sta cat mai mult la soare, in timp cat mai scurt.

Cura helio-marina determina reechilibrarea organismului prin apropierea de modurile primare ale existentei (dezvoltarea filo- si ontogenetica s-a produs in apa/lichid amniotic), prin dezinseria temporara din mediul stresant de viata al marilor aglomerri urbane. Ameliorarea funciilor cardio-vasculara, respiratorie, endocrina, nervoasa duc la mbuntirea strii generale de sntate. Jocurile pe plaja, plimbrile, notul combat sedentarismul, sindromul hipokinetic si sindromul de deconditionare mio-cardio-respiratorie. Pentru omul sntos cat si pentru cel bolnav, cura helio-marina este un izvor de sntate.

Thalassoterapia profilactic este indicat copiilor, adolescenilor si tinerilor cu:

a) deficiente constituionale mio-artro-kinetice (deviaii axiale ale coloanei sau membrelor);

b) tulburri de cretere, meteosensibilitate, predispoziie la afeciuni "a frigore", si adaptare defectuoasa la anotimpul rece si umed.

Beneficiaz de efectele profilactice favorabile adulii care lucreaz in frig, umezeala, medii cu pulberi sau alte noxe respiratorii, microclimat lipsit de lumina naturala sau locuiesc in zone lipsite de iod. [(21)(7)]Curele de sudaie. Se adreseaz att sistemului cardio-circulator cat si celui de termoliza sudoripara. Scopul sudaiei este acela de a produce o anumita "epurare metabolica". Toate staiunile dispun de posibiliti de sudaie sub forma termoterapiei "a sec" (bai de lumina), efectuate tot timpul anului. [(7)(13)] Micarea. Este eseniala in combaterea sindromului hipokinetic. Ca forme de micare cu efort fizic progresiv se practica:

alergrile uoare, mersul pe teren variat, urcatul pantelor, mersul in ritm rapid.

gimnastica in grup sub ndrumarea kinetoterapeutului.

notul, tenisul si alte jocuri sportive.

In toate aceste forme de micare practicate de neantrenai, esenial este solicitarea pana la limita de efort a organismului si desfurarea ei in aer liber.

Dietoterapia aplicat n staiunile balneare are ca obiective:

reducerea greutii la hiperponderali

deprinderea unui mod de alimentaie raional si sntos asigurarea unui repaus digestiv necesar oricrui organism la anumite intervale de timp.

Regimul dietetic de cruare trebuie considerat ca o metoda a terapiei de ntreinere, iar un concediu petrecut intr-o staiune balneoclimatica reprezint un prilej de eliminare a oricrui abuz sau uz de substane toxice (tutun, alcool, condimente), in scopul asigurrii condiiilor necesare organismului de a elimina substanele toxice acumulate in timpul anului si de a oferi ficatului si stomacului condiii necesare refacerii. (7)

CURA BALNEAR TERAPEUTIC

Pacienii cu unele suferine prezente pot beneficia de factorii terapeutici naturali in cadrul unui tratament complex. Fata de medicina de spital, care opereaz cu mijloace farmacodinamice sau chirurgicale - in principal - medicina balneara aduce o metodologie diferita bazata pe capacitatea de rspuns nespecific si general a organismului, fiind o terapie de adaptare si reglare. Ea nu substitue medicina allopat, ci o completeaz, vine ca o alternativa care in nici un caz nu se opune medicinii clasice, convenionale. Tratamentul complex care se poate efectua intr-o staiune balneo-climatic se compune din factorii naturali specifici arealului i elemente ale medicinii fizice. Acest complex terapeutic este valoros si benefic pentru ca pacienii, mai ales cei vrstnici, sunt posesori/purttori de polipatologie si in acest context se pot atinge obiective terapeutice pentru mai multe din suferinele lor. Profilarea staiunilor pe anumite domenii de patologie este determinat de specificul factorilor naturali de cur: de ex. staiunile cu ape carbogazoase sunt indicate in afeciunile cardio-vasculare, staiunile dezvoltate pe marginea lacurilor srate sunt indicate in afeciuni reumatismale, etc. n cazul pacienilor cu polipatologie alegerea se face in funcie de posibilitile de tratament concomitent al suferinei principale si a celor asociate. De ex. la Vatra Dornei se pot trata afeciunile cardio-vasculare si cele reumatismale degenerative. In principiu cura se poate efectua in orice perioada a anului, insa exista diferene sezoniere imprimate de aciunea climatului. [(7)(8)]Domeniile de patologie/profilaxie potenial beneficiare ale curei balneare (asistena de specialitate RMFB)1. Patologia neurologic (central/periferic) - neuro-mio-artro-kinetica; 2. Patologia reumatismal: articular si abarticular; axial sau periferic; degenerativ sau inflamatorie; acut, subacut,subcronic sau cronic; 3. Patologia posttraumatic: ortopedic, ortopedico-chirurgical, sportiv; 4. Patologia cardiovascular (centrala-cardiaca; periferic-arterial/venoas/ veno-limfatic); 5. Patologia respiratorie (de tip restrictiv; obstructiv; mixt); 6. Patologia de civilizatie (sedendentarism; stres/surmenaj - cu importante conotatii profilactice); 7. Patologia geriatric, geronto-profilaxie prin mijloace balneofiziatrice (turism balneogeriatric), gero- recuperare; 8. Patologia pediatric cu importante conotalii profilactice; afectiuni genetice, congenitale, infecto-alergice, distrofice i tulburri de cretere/dezvoltare; 9. Patologia psihiatric (stres/surmenaj: sindroame nevrotice/neurastenii); 10. Patologia digestiv (gastro-intestinala i bilio-hepatic; terapie i profilaxie secundar prin mijloace balneofiziatrice, predominant creno-terapice); 11. Patologia reno-urinara (terapie i profilaxie secundar prin mijloace balneofiziatrice, predominant creno-terapice); 12. Patologia metabolic (terapie i profilaxie secundar prin mijloace balneofiziatrice, predominant creno- terapice); 13. Patologia ginecologic (terapie i profilaxie secundar prin mijloace balneofiziatrice);

14. Patologia dermatologica i cosmetologie (terapie i profilaxie secundar prin mijloace balneofiziatrice); 15. Patologia ORL (terapie i profilaxie secundar prin mijloace balneofiziatrice); 16. Patologia profesional-ocupational (cu variate afectri posibile la nivelul a numeroase aparate i sisteme - inclusiv NMAK: terapie, profilaxie primar - mise en forme/ reperformarea capacittii de munca: secundar - prevenirea recidivelor, inclusiv ergonomic sau reorientare vocational-ocupational; tertiar - recuperarea capacitlii de mune - toate prin mijloace balneofiziatrice); (3)Este din ce n ce mai puin indicat cura balnear cu sens de terapie a unor suferine, ntru ct industria farmaceutic ofer remedii care corespund cerinelor statistice ale conceptului de medicin bazat pe dovezi. Un spor de dificultate n evaluarea efectelor terapeutice ale balneoterapiei este adus de faptul c o cur balnear este un complex de factori care n afar de factorul terapeutic natural i el foarte complex - include: schimbarea climei, a habitatului, a alimentaiei, lipsa ori cel puin diminuarea stresului din activitatea cotidian, etc, elemente care fac dificil analiza statistic. Trebuie amintit ca exista o lista de contraindicaii generale cu caracter absolut dat fiind ca in acele boli orice factor excitant, solicitant duce la agravarea bolii. De asemenea, sunt clar consemnate contraindicaiile relative: anumite stadii de evoluie a bolii sau anumite perioade ale anului. Contraindicaii generale pentru curele balneoclimatice la aduli: Afeciuni acute febrile i cronice in perioada de exacerbare (acutizare); Bolile infecioase, in perioadele de contagiozitate - inclusiv pn la terminarea izolrii obligatorii - cuprinznd i bolile venerice (sifilis, gonoree, SIDA, hepatite acute tip B, C etc.); tuberculoza - cu excepia cazurilor cu vindecare confirmat de specialistul ftiziolog; purttorii sntoi de germeni patogeni - inclusiv ageni parazitari; Strile caectice, indiferent de etiologie; Neoplaziile de orice tip, sediu sau stadiu evolutiv; Strile hemoragice de orice natur, in special sngerrile abundente; Bolile hematologice sau de sistem in pusee evolutive, cu alterarea strii generale i/sau potenial de complicare; Boli la limita decompensrii de organ, aparat (insuficiena cardiac, renal, hepatic - manifeste) sau/i metabolism (D.Z. dezechilibrat i greu controlabil terapeutic; tetanii); HTA oscilant sau/i cu valori mari - greu controlabile Epilepsia, psihopatiile i psihozele cu tulburri de comportament social - inclusiv etilism cronic i alte toxicomanii; Tulburri de sensibilitate (hipersensibilitate specific la curent, cu conotaie psihogen/hipo - anestezii emanate pe zone relativ ntinse) Leziuni i/sau boli dermatologice, cu risc de agravare prin F.F.T.N. sau/i leziuni mari, inestetice; zonele cutanate cu iritaii, soluii de continuitate sau/i venectazii marcate Bolnavi care nu se pot autoservi; Convalescente timpurii dup boli grave, consumptive; Sarcin patologic in orice lun i cea normal peste trei luni [(7)(8)(11)]Contraindicaii sau/i limite pentru curele balneoclimatice la vrstnici: Boala cardiac ischemic dureroas (mai ales angorul de repaus); infarctul miocardic recent (n primele 6 luni cu excepia Spitalului de recuperare pentru boli cardiovasculare Covasna); tulburrile de ritm cardiac (cu excepia, eventual, a fibrilaiei atriale cronice, cu ritm mediu, bine tolerat); HTA forme severe, necontrolabile/greu controlabile terapeutic Ateroscleroza cerebral cu manifestri clinice; sindroamele dementive

Incontinenele sfincteriene (vezicale sau/i anale) (3)CURA BALNEAR DE REABILITARECura de recuperare se adreseaz pacienilor cu una sau mai multe suferine cronice constituite deja ca atare si are scopul de a amenda consecinele suferitei/suferinelor cat mai mult posibil, in vederea conservrii restantului funcional. Complexul terapeutic administrat acestor pacieni este cel descris la cura terapeutica.

Sunt foarte multe capitole de patologie care au beneficiu terapeutic de pe urma unei cure balneare: boli reumatismale degenerative si inflamatorii, stri post-traumatice, boli neurologice, sechele ale unor afeciuni cardio-vasculare, boli digestive, renale, respiratorii, genitale, dermatologice.

Cura balnear de reabilitare n afeciunile reumatismale.Dei termenul de reumatism este folosit in sensuri extrem de diverse si uneori extrem de confuze, l vom folosi in aceasta prezentare in sensul afectrii produse la nivelul aparatului locomotor: articulaii muchi, esuturi periarticulare. Sunt boli cu etiologie si patogenie foarte variate, dar pentru simplificare le vom grupa in trei categorii: reumatisme degenerative, reumatisme inflamatorii si ab-articulare.

Reumatismele degenerative afecteaz cartilagiul articular, termenul generic in limba romn fiind acela de artroza (osteoarthrosis- n limba englez) si avnd diverse localizri: rahis, articulaii periferice mari sau mici (sold, genunchi, degete). Curele terapeutice si de reabilitare au ca obiectiv: nlturarea/reducere verigilor fiziopatologice algice si inflamatorii, ameliorarea funciilor articulare si musculare diminuate si prevenirea/corectarea deposturrilor secundare. Factorii terapeutici folosii sunt: climatul, apele minerale si nmolurile. Apele minerale cele mai cunoscute ca avnd efecte favorabile in reabilitarea afeciunilor

Caracterul dominant al suferinei din reumatismele inflamatorii l constitue, desigur, inflamaia care afecteaz articulaia, prile moi periarticulare sau ambele constituente. Verigile fiziopatologice ale acestui grup heterogen de suferine sunt complexe si controlarea lor se face tot complex:medicamentos si/sau fizical-kinetic. Aceste suferine afecteaz mersul, prehensiunea, deci calitatea vieii bolnavilor. Evoluia lor este continua, deci, si managementul terapeutic va fi continuu si obligatoriu va cuprinde terapia remisiv, care a fcut progrese considerabile. Cura balneara in acest context se adreseaz sindromului inflamator mai puin si mai mult corectrii componentei neuro-endocrine de adaptare. Prezenta sindromului inflamator biologic si clinic contraindica balneoterapia. Cura se efectueaz in afara puseelor evolutive, sau la sfritul lor si se adreseaz fenomenelor algice si inflamatorii reziduale, musculare si neuro-endocrine adaptative, perturbate de evoluia suferinei. Factorii terapeutici naturali folosii sunt: clima, apele minerale si nmolurile.

In grupul reumatismelor ab-articulare sunt incluse diverse suferine grupate dup substratul anatomic afectat sau tipul leziunilor. Nu este obiectul acestui curs clasificarea lor, deci, nu vom face nici o precizare in acest sens. Sunt probabil cele mai pretabile la tratament balnear cu rezultate foarte bune. Un tratament balneo-fizical bine condus ofer satisfacie pacientului si motivaie pe mai departe medicului curant. Factorii terapeutici sunt aceiai ca cei enumerai la celelalte reumatisme. [(3)(7)(8)(11)]Cura balnear de reabilitare n sechelele post-traumatice.Dup rezolvarea medico-chirurgicala a unui traumatism, urmeaz cura balneara de recuperare. Ea se adreseaz articulaiilor (att cele afectate cat si cele indemne), muchilor (care pot avea si tulburri de inervaie si vascularizaie) cu diverse obiective: controlarea fenomenelor algice si inflamatorii, a perturbrii gradului de mobilitate sau a forei de contracie musculara, corectarea tulburrilor de circulaie sanguina si strii neuro-psihice a pacientului.

Cura balnear de reabilitare n afeciunile sistemului nervos. Destul de multe afeciuni ale sistemului nervos pot beneficia de rezultatele unei cure balneare. Cel puin trei categorii de suferine au beneficiu dintr-o cura balneara: leziunile neurologice ale neuronului motor central, leziunile neuronului motor periferic si afeciunile nevrotice. Pilonul terapeutic central al recuperrii sindroamelor motorii este kinetoterapia ( a sec sau in piscine) in asociere cu termoterapia, masajul si electroterapia excitomotorie. Strile nevrotice sunt indicate pentru tratament intr-un anume tip de climat (se va evita purtatul pacientului pe drumurile unei staiuni cu climat excitant) care sa confere relaxare si intr-un anume tip de staiune (in nici un caz staiuni mari, aglomerate).BIBLIOGRAFIE

1. SURDU Olga, Studiu histologic comparativ al aciunii nmolului sapropelic de Techirghiol asupra tegumentului, Teza de doctorat, 2007, Universitatea Ovidius Constana.

2. PAL G., Some Physiological Effects of Balneotherapy Review, 35th Congress of the International Society of Medical Hydrology and Climatology, june 6 10, 2006, Istanbul, abstract book).

3. ONOSE G, Recuperare, Medicin Fizic i Balneoclimatologie, vol I, Ed. Medical, Bucureti 2008, ISBN 978-973-39-0634-6.

4. www.wikipedia.org/wiki/spa

5. BERLESCU Elena, Enciclopedia de balneo-climatologie a Romniei, Ed. All, 1998. ISBN 973-571-046-3.

6. SURDU Olga, Peloidotherapy, the missing link between allopate and alternative medicine, Guang Dong, China 2008

7. TELEKI N., et col., Cura balneoclimatica in Romania. Editura Sport-Turism, Bucuresti 1984.

8. BANCIU Mioara, Balneofizioterapie generala si concepte moderne de recuperare. Editura Mirton Timisoara,1996.

9. DANCIU D., Cura balnear cu ape minerale, Ed. AMCCSSDMMS, 1999, ISBN 973-0-00929-5. 10. HOTRREA nr.1.020 din 1 septembrie 2005 Normele tehnice de exploatare i comercializare a apelor minerale naturale

11. Ministerul Sanatatii si Institutul National de Fizioterapie, Balneoclimatologie si Recuperare Medicala, Cura balneoclimatica. Indicatii si contraindicatii (colectiv redactional: Cornelia Degeratu, Traian Ivanescu, Solange Moldovan, Ileana Baican), Ed. Medicala, Bucuresti, 1986;

12. AND