Anato Sem 2 Curs (2)

7/28/2019 Anato Sem 2 Curs (2)

1/84

Embriologia aparatului respirator

Etapele organogenezei aparatului respirator

Exista 2 mari etape, ambele in primele 6 luni de viata

intrauterina:

Din sapt 4-16 = perioada in care se diferentiaza sistemul

bronhic, adica bronhiile si bronhiolele cu mentiunea ca se

diferentiaza in special bronhiile.

Din 16-24 sapt in care se dif plenar/in totalitate bronhiolele

respriratorii

La embrionul de 3 mm care echivaleaza ca mom de viata sapt a

3-a + jum a 4-a apare prima schita a aparatului respirator ca un

sant situat pe fata interna a intestinului cefalic / anterior, deci

un sant cu dispozitie cranio-caudala/longitudinala situat de la

nivelul arcului 4 branhial pana la septul transvers. In sapt a 5-a

de viata intrauterina acest sant se adanceste si devine sant

laringo-traheal. Tot in sapt 5 la exterior in dreptul santului

apare un diverticul / proeminenta tot longitudinala cu capatul

caudal rotunjit.

In sapt 6, acest sant proemina mai ales in partea lui

caudala, se adanceste si diverticulul este flancat de catre 2 plici(una stanga si alta dreapta) care prin adancirea santului intern,

plicile ajung sa se uneasca. Procesul de alipire a plicilor incepe

dinspre portiunea caudala spre port craniala si se realizeaza cu

exceptia pctului cranial.

Din sapt 6-7 se realiz diverticulul laringo-traheal / bronsic,

care la embrionul de 4mm , in extremitatea lui caudala

diverticulul se bifide, rezultand astfel primordiul epiteliului

bronsic care va captusi arborele bronsic care va fi reprez de 2muguri bronsici care reprez schita viitoarelor bronhii principale.

Dezvoltarea traheei si bronhiilor

La embrionul de 4 mm, mugurele primitiv se bifurca in cele

2 bronhii dreapta si stanga cu mentiunea ca bronhia dreapta la

inceput are o directie aproape verticala, cea stanga fiind in

colateral.

La embrionul de 5 mm segmentul cuprins intre locul debifurcare si locul de origine (unde isi pastreaza legatura cu


2/84

intestinul primitiv) se alungeste si devine trahee. Ulterior in luna

a 5-a (sapt 20), epiteliul acestui tub traheo bronsic incepe sa se

diferentieze si pe langa epiteliul de captusire se formeaza

epiteliul secretor / glandular. Apar astfel glandele traheale si

glandele bronsice. In paralel incepand din sapt 18 20, la

exteriorul epiteliul de captusire incep sa se diferentieze din

mezenchim (derivat din mezoderm) incep sa se diferentieze

inelele semicartilaginoase si primele miocite bronsice.

La embrionul de 7 mm, bronhiile primare incep sa se

ramifice:

Bronhia dreapta da 2 ramuri colaterale:

o Una superioara de dimensiuni mici pt lobul

pulmonar superior (drept)

o O alta ramura colaterala, mijlocie pt lobul pulmonar

mijlociu.

Extremitatea caudala a bronhiei primitive drepte va deveni

lobul inferior al plamanului drept.

Bronhia primitiva stanga da o singura ramura colaterala,

care va deveni lob superior stang. Extremitatea ei caudala

va forma bronhia secundara inferioara pt lobul inferior alplamanului stang.

Dezvoltarea plamanilor

La embrionul de 8-9 mm, mugurii bronhici incep sa se

divida dihotomic (specifica speciei umane) luand nastere asa

numitii muguri bronhici secundari, care continua sa se ramifice

de mai multe ori, diviziunile intamplandu-se in plin tesutmezenchimal care face parte din mezocardul dorsal (=structura

mezodermala situata la nivelul cavitatii celomice, viitorul

trunchi al fatului, in portiunea ei craniala, deasupra septului

transvers).

Treptat, prin aceste diviziuni dihotomice, mezenchimul

mezocardului dorsal ajunge sa imbrace bronhiolele/mugurii

separati dihotomic si este impins spre partea laterala si caudala

a cavitatii celomice, unde exista canalele pleuro-peritoneale(=spatii de comunicare intre cavitatea celomica craniala de


3/84

deasupra septului transvers si cav celomica caudala de sub

septul transvers).

Mezenchimul mugurilor bronsici va fi impins chiar in

lumenul canalelor pleuro-peritoneale. De fiecare parte a liniei

mediane, in lumenul fiecarui canal pleuro-peritoneal, aceste

ramificatii / muguri bronsici impreuna cu mezenchimul lor

alcatuiesc cate o proeminenta ovalara (stanga +dreapta) in

lumenul canalelor pleuro-peritoneale situate latero-dorsal.

Proeminentele acestea se numesc proeminente pulmonare

(=schita viitorului fiecarui plaman).

Obs: sunt 2 proeminente in fiecare canal pleuro-peritoneal

si pe masura ce aceste formatiuni cresc, canalele pleuro-

peritoneale se alungesc, septul transvers va fi obligat sa

coboare si in paralel, septul transvers se diferentiaza total si

separa total cavitatea celomica/a trunchiului in viitoarea

cavitate toracica craniala rsp abdominala caudala. Canalele

pleuro-peritoneale devin canale pleuro-pericardice.

Prin dezvoltarea acestor 2 promeninte pulmonare, canalele

pleuro-pericardice devin cavitati pleurale. Plamanii sunt

extrapleurali, lichidul pleural = intrapleural.

Epiteliul bronsic ce imbraca peretii canalelor va forma cele

2 foite ale seroasei pleurale:

Plica epiteliala, epiteliul care imbraca proeminenta

pulmonara va deveni pleura viscerala, care acopera intim

Plica epiteliala, epiteliul care captuseste chiar peretii

canalelor pleurale (stang + drept) va deveni foita parietala.

IN sapt 22 intre arborii bronsici ai fiecarei ramificatii bronsice

dihotomizate apar limite de separatie ce delimiteaza lobulpulmonar:

In dreapta apar 2 limite de separare care dau nastere la 3

lobi

In stanga apare o limita de separare care va da nastere la

2 lobi.

Pe fata mediana a proem pulmonare drepte, devenita deja

plaman drept apare asa num lob azygos. El se dezvolta ca o

proeminenta excesiva a celei de-a 2 bronhii ventrale drepte.Lobul azygos persista in viata intrauterina, este redus ca


4/84

dimensiuni si este situat intre pericard si diafragma. La

patrupede, el persista, la om insa spre sfarsitul perioadei fetale

dispare, deoarece datorita viitoarei pozitii verticale, cordul se

sprijina pe diafragm (repauzeaza pe diafragm) si apasa pe acest

lob azygos, care dispare.

Obs: Pana la nastere, bronhia secundara de fiecare parte

(stanga+dreapta) da circa 18 generatii de ramuri (se

dihotomizeaza), dar ramificatia dihotomica continua pana la

varsta de 7 ani, mom pana la care se mai formeaza inca 6

generatii de ramuri. In total = 24 de generatii.

Obs: In perioara fetala extremitatile terminale / capetele

ramificatiilor bronsice se vor diferentia in saci alveolari / alveole

separati intre ei prin spatii care vor fi ocupate de retea capilara

rezultata din ramificatia concomitenta a aortelor dorsale si

ventrale. Acolo unde vasele capilare vin in contact cu peretele

alveolar, deci nu se interpune intre ele mezenchimul, epiteliul

acesta alveolar dispare, de devine discontinuu. Mezenchimul ce

inveleste ramificatiile bronsice va forma stroma pulmonara. El

este intr-o dezvoltare maxima (abundent) + atinge un apogeu

de dezvoltare in sapt a 12 (luna 3), dupa care scade, se reduce,

in luna 6 de v intrauterina apare ca o lama mezenchimatoasa

subtire intre sacii alveolari. Din luna a 6-a formandu-se plexurile

capilare, alveolele fetale devin viabile. Este motivul pt care

pana in luna 6, fatul = neviabil in conditii extrauterine si

eliminarea lui accidentala constituie avort. In luna a 7/8

eliminarea lui = nastere prematura.

Plamanii continua sa se dezvolte si destind / maresc

cavitatile pleurale, care se dezvolta si anterior de cord, pe care

il separa de cutia toracica. Concomitent, incepand cu luna a 7-a,

se diferentiaza timusul, care ocupa trigonul toracic superior

dintre plaman si peretele toracic anterior.

In paralel incepand cu sapt6 se dezvolta si cavitatea

pericardica, a.i. in spatiul supramediastinal (deasupra septului

transvers) iau nastere 3 cavitati inchise virtual:

2 pleurale

1 bronhiala


5/84

De asemenea, cele 2 cavitati pleurale circumscriu plamanii in

timp ce mezenchimul dintre pleurele mediastinale va edifica

vasele mari (artere, vene, vase limfatice) care se vor gasi in

spatiul interpulmonar denumit mediastin. Intre sapt a 6-a si

luna a 6-a de viata intrauterina, plamanul este o masa

glandulara de tip acinos, ce atarna de capatul terminal al

bronhiilor. In aceasta perioada, plamanul sufera modificari de

forma datorita a 2 procese:

Pe de-o parte alveolele pulmonare si capilarele care le

inconjura devin extensibile (vor avea foite mezenchimale

elastice)

Pediculul pulmonar (= alcatuit din elementele care intra si

ies din plaman) + bronhiile principale + vasele mari ale

mediastinului = inextensibile

Dezvoltarea vascularizatiei pulmonare

Alveolele si capilarele pulmonare trebuiesc mentinute la

periferia plamanului, fiindca aici este zona cea mai dilatabila (cu

capacitatea cea mai mare de extensie/dezvoltare) ceea ce

determina alungirea continua a bronhiilor si dihotomizarea lor.In paralel se alungesc si vasele mari. Fiecare alveola isi

pastreaza epiteliul respirator care are rolul de a multiplica

sistemul lobulilor prin proces de proliferare/dezvoltare, lucru

care se intampla pana la varsta de 7 ani. Exceptie: acele

alveole in care reteaua capilara este in contact direct/intim cu

alveola. Aici epiteliul este discontinuu.

Vascularizarea proemintele pulmonare primitive este asigurata

de ramuri din aorta dorsala.In sapt 5 apare o anastomoza din arcul aortic 4 care va

deveni schita viitoarei artere pulmonare. La inceput aceasta

artera pulmonara are o directie descendenta de-o parte si de

alta a traheei.

In sapt 6-7 in mom in care cordul coboara odata cu septul

transvers, aceste 2 artere pulmonare se scurteaza si devin

orizontale.

In sapt 6 venele pulmonare se pun in contact cu atriulstang, legatura dintre atriul stang si aceste vene o face


6/84

mezocardul venos. Concomitent, tot din sapt 6, din

mezenchimul pulmonar incep sa se diferentieze vasele nutritive

ale plamanului (arterele si venele bronsice).

Vasele limfatice patrund in plaman in luna 2 si ajung in

tesutul pleural in lunile 3 si 4.

Modificarile ce apar dupa nastere / postpartum la nivelul

aparatului respirator

Inainte de nastere plamanii sunt plini cu lichid amniotic si

in perioada ultima fetala (lunile 7-8-9) parenchimul pulmonar

este dens, are un aspect glandular si este redus ca volum,

neocupand toata cavitatea pleurala. El este situat doar in

pozitie ventro-caudala. Daca s-ar face proba docimaziei

(=testarea parenchimului pulmonar intr-un vas cu apa), proba

ar fi pozitiva, deoarece fatul nu a respirat niciodata, deci s-a

nascut mort.

In primele 4 zile dupa nastere, lichidul amniotic este

absorbit, el trece in capilarele alveolare si aerul patrunde

treptat in alveole a.i. pulmonii se destind si vor ocupa toata

cavitatea pleurala. In conditiile acestea proba docimaziei ar fi

negativa, adica plamanul al pluti la suprafata apei. Fatul se

naste viu si moare dupa ce a respirat macar o singura data.

In primele zile de viata mai ales partea sterno-costala se

umple cu aer, apoi partea diafragmatica / caudala, urmeaza

cam in ziua a 3-a varful plamanii, apoi marginile dorsale/partea

periferica dorsala si ultima este partea profunda a plamanului

care se umple cu aer.

Obs: la prematuri, deoarece alveolele sunt incomplet

dezvoltate, hematoza (=schimbul de gaze intre alveole si

capilare) este asigurata de conductele terminale care

suplinesc / inlocuiesc satisfacator functia alveolara.

Anomalii in dezvoltarea aparatului respirator

1. Traheea se poate deschide in segmentul esofagian

inferior, iar capatul ei terminal se infunda, are aspect


7/84

cecal. Lucrul acesta se datoreaza incompletei separari a

traheei de intestinul primitiv anterior.

Atrezia traheala (nedezvoltarea traheei)

Deformari ale traheei

2. Plamani

Atrezia totala pulmonara (nedezv niciunui plaman) /

atrezia partiala datorita lipsei de dezvoltare a esofagului.

Variatii ale numarului de lobi pulmonari, cea mai

deasa anomalie intalnita = prezenta unui al 3-lea lob la

plamanul stang = lob cardiac.

Anomalii de pozitie situs inversus pulmonar care

face parte fie dintr-un situs inversus toracic/situs inversustotal (abdominal)

Dezvoltarea diafragmei

Diafragma = un organ specific omului si caracteristic

mamiferelor.

Embriologic are 4 origini:

Septul transvers, din care se formeaza partea ventrala a

diafragmei si centrul tendinos. Membranele pleuro-peritoneale, la data aparitiei acestora,

ele = niste structuri intinse, asezate in sens sagital, cu un

capat pe septul transvers (in partea ventrala) si cu celalalt

capat pe peretele dorsal al trunchiului, acest ultim capat al

membranei se num pilierul lui Uskov. Dezvoltarea ficatului

si dezvoltarea peretelui trunchiului in sens transversal

(stanga-dreapta), aceste 2 procese fac ca membranele

pleuro-peritoneale din pozitie antero-posterioara sa devinamembrane laterale (capata o pozitie frontala). Ele vor

delimita orificiile pleuro-peritoneale. Presiunea exercitata

de dezvoltarea plamanilor creste pe de-o parte, pe de alta

parte dezvoltarea ficatului sub septul transvers, aceste 2

procese fac ca aceste membrane fac ca aceste membrane

pleuro-peritoneale sa obtureze / astupe comunicarea dintre

cavitatea toracica si cavitatea peritoneala/abdominala.


8/84

Obtureaza canalele pleuro-peritoneale si devin canale

pleuro-pericardice.

Mezenchimul care da nastere la plicile posterioare

mediane. Acest mezenchim va forma pilierii/stalpii

diafragmatici stang + drept.

Mezenchimul parietal al peretelui toraco-abdominal ventral

care participa atat la edificarea muschilor drepti abdominali

cat si la edificarea diafragmei.

In sapt 6-7 cand diafragma incepe sa se diferentieze din

septul transvers, ea este situata intr-o pozitie inalta, craniala,

in dreptul somitei cervicala C1, in timp ce odata cu

dezvoltarea plamanilor si a cordului, concomitent cu

coborarea septului transvers, diafragma se va aseza in

pozitia ei finala in dreptul somitei lombare L1.

Ca malformatii, anomalii ale dezvoltarii diafragmei, cea

mai intalnita = lipsa inchiderii canalelor pleuro-peritoneale

prin needificarea membranelor. Consecinta: apar herniile

diafragmatice congenitale, mai ales pe partea stanga.

A 2-a malformatie: desi complet, tesutul diafragmatic

poate sa fie slab dezvoltat / deficitar, si datorita presiuniiintraabdominale mari, dupa inchiderea peretelui ventral,

poate sa duca la aparitia de diverticule intratoracice ale

diafragmei.

Dezvoltarea aparatului cardio-vascular

Origini.Momente importante

Mezodermul extraembrionar si intraembrionar.

Sapt 3+4 cand incepe angiogeneza (angios=gr. Vas) insplanhnopleura sacului epitelial. Tot in sapt 3-4 se prod

mezodermul cardiogen (mezodermul cardio-hepato-

diafragmatic): inima, septul transvers, ficatul.

Tot acum se prod bascularea placii cefalice, ceea ce face

ca mezodermul cardiogen care initiaza era cranial/ventral de

membrana bucofaringiana, se plaseaza caudal de membr

bucofaringiana.

La sf sapt 4 se formeaza tubul cardiac.


9/84

Zilele 21-23 cand apar primele batai ale tubului cardiac

care sunt neregulate, fiindca in aceste zile se diferentiaza un

tesut specific care se autoexcita.

Obs: in organism exista doar 2 structuri cu capacitate de

autoexcitatie: tesutul viitor cardiac excitoconductor, neuroni din

centrul respirator principal bulbar CRPB cu rol inspirator.

Urm moment e reprez in sapt 4-8 cand au loc 3 procese

imp:

1. Tubul cardiac trece prin 3 stadii:

a. primul stadiu stadiul tubular (tub circular in sens

cranio-caudal),

b. al doilea stadiu-de inima sigmoida,

c. al 3-lea stadiu de inima septata.

2. Formarea arcurilor arteriale aortice mai multe

aorte/arcuri aortice si formarea vaselor intraembrionare.

3. Dezvoltarea vaselor de la nivelul membrelor (palete

craniale si caudale)

Urmatoarea perioada este cea din sapt 8-10 cand incepe sa

se dezvolte sistemul limfatic, ca o cale derivativa a circulatiei

venoase.

Urm moment este nasterea cu mari modificari.

1. Intreruperea circulatiei ombilicale.

2. Se inchide orificiul interatrial (dintre cele 2 camere atriale)

3. Intreruperea circulatiei prin canalul arterial Botalo

4. Debuteaza circulatia pulmonara functionala = mica

circulatie = legatura dintre inima si plamani

Un alt mom imp = dupa nastere lunile 5-8 cand se formeaza

globulele rosii = hematiile si globulele albe = leucocitele bine

diferentiate intre ele.

Obs: hematiile se form ca eritrocite, procesul denum

eritropoeza. Eritrocitele = nucleate si fara hemoglobina=celule

afunctionale. La 7-10 dupa formare devin functionale, devin

anucleate

Obs: din mezenchimul extraembrionar se formeaza inima.

Obs: din mezenchimul sacului vitelin, care este tot

extraembrionar se form vasele viteline.


10/84

Obs: din mezenchimul situat in jurul alantoidei =

perialantoidian, se formeaza vasele ombilicale.

Obs: din mezenchimul chorionic se vor forma vasele vilozitatilor

choriale (cele care vor intra in structura placentei.

Obs: din mezenchimul intraembrionar=mezenchim visceral si

parietal (splachnopleural/visceral si parietal/somatopleural) se

vor forma peretii arterelor, venelor si vaselor limfatice.

Dezvoltarea inimii

Primordiul cardiac se formeaza din mezenchimul visceral

extraembrionar, denumit si mezodermul cardiogen, mai corect

mezodermul cardio-hepato-diafragmatic. Dupa inchiderea

corpului embrionar, prin dubla plicaturare acest mezoderm CHD

se sit caudal de membrana bucofaringian.

Din sapt 4 se formeaza de-o parte si de alta a liniei

mediane 2 tuburi mezoteliale, care la sf sapt 4 se apropie unul

de celalalt in sens cranio-caudal, se unesc pe linia mediana si

formeaza un singur tub care initial va prezenta median un sept

denumit septul primitiv ce dispare f rapid in 2-3 zile. Ia nastere

astfel un tub mezotelial, care va forma endocardul (foita interna

a inimii) care captuseste tubul cardiac.

Mezodermul splahnic din jur va forma epicardul=foita care

va acoperi inima = foita viscerala a pericardului seros.

In timp ce mezodermul somatic, va forma foita parietala a

pericardului seros si o parte din pericardul fibros. (vezi desen)

In sapt 5 din cavitatea celomica primitiva (limitat de cele 2

foite ale pericardului seros viscerala si parietala) se diferentiaza

cavitatea pericardica.

Obs: mezodermul splahnic/visceral se cont cu cel

somatic/parietal pe fata dorsala a inimii tubulare formand un

sept care leaga inima tubulara / tubul cardiac de intestinul

primitiv anterior.

In sapt 6, acest sept cardio-enteric = mezou cardiac dorsal

se resoarbe.

In sapt 7, mezenchimul situat ventral de tubul cardiac se

resoarbe si el, dar nu inainte de a diferentia partial in vasele ce


11/84

vor lega tubul cardiac / viitoarea inima de viscerele cavitatii

celomice.

Asa se face ca la sf sapt 6, tubul cardiac este ancorat

doar prin interm vaselor de organele din jur.

Inima evolueaza in 3 stadii de diferentiere:

1. Stadiul tubular se form la inceputul sapt 4 ca un tub

cranio-caudal scurt pe linia mediana. La sf sapt 4, acest

tub incepe sa prez o serie de dilatatii (nu mai este

uniform, devine neregulat): sinusul venos, atriul

primitiv, ambele dilatatii fiind situate spre caudal, apoi

dilatatia ventriculara care este situata la mijloc si in fine

bulbul inimii/dilatatia bulbara care este situata cranial.

Aceste dilatatii sunt separate intre ele prin

strangulari/ingustari ale tubului.

2. Inima sigmoidiforma apare la sf sapt 4 si se

caracterizeaza prin modificari ale formei inimii:

a. Sinusul venos se separa permanent de atriu a.i.

dilatatia cea mai caudala a inimii, adica sinusul

venos capata 2 prelungiri denumite coarne sinusale:

cornul sinusal drept si cornul sinusal stang, a.i. in

aceste coarne (in sinusul venos) se vor deschide

cele 2 vene viteline care vin de la sacul vitelin si

cele 2 vene ombilicale care vin de la placenta. La

inceputul sapt 5 in coarnele acestui sinus venos se

deschid venele cardiale comune care aduc sangele

din intreg corpul embrionar.

Obs: in sinusul venos se deschid 2 vene viteline, 2

vene ombilicale si 2 vene cardinale comune.

b. Sinusul venos se separa total de atriul primitiv

printr-o strangulare denumita sino-atriala careia ii

corespunde in interior orificiul sino-atrial. Cu timpul

aceasta strangulare / orificiu se va micsora si

calibrul orificiului sino-atrial se micsoreaza.

c. Atriul primitiv este separat de ventriculul primitiv

prin stramtoarea atrio-ventriculara. In urm 2 zile

(sapt 4-5) atriul primitiv se dezv mult mai rapid

decat ventriculul cardiac si se plaseaza cranial de


12/84

acesta din urma, fiind separat de el prin

stramtoarea atrio-ventriculara.

d. Intre bulbul cardiac si ventriculul cardiac se

adanceste un sant, santul bulbo-ventricular= santul

Haller, caruia in interior ii corespunde orificiul bulbo-

ventricular.

e. Ventriculul cardiac creste si el in dimensiuni,

ascensionand partial alaturi de bulbul cardiac care

este obligat sa se alungeasca spre caudal. Obs:

bulbul inimii=dilatatia sit la extremitatea craniala,

se va continua tot spre cranial cu trunchiul arterial

prin care sangele este eliminat/evacuat din inima.

Obs: la nivelul orificiilor de trecere dintre dilatatiile

tubului cardiac (orificiul bulbo-ventricular, orificiul

atrio-ventricular si orificiul sino-atrial), endocardul

se ingroasa si form asa numitele pernite

endocardice din care se va forma aparatul valvular

al inimii rsp valvulele atrio-ventriculare, valvele

sigmoidiene (atrii-artere) , valvulele lui Thebesius

care se gaseste la niv sinusului coronar/venos al

inimii si valvula venei cave superioare.

Obs: sangele patrunde in tubul cardiac prin acest

sistem venos (venele viteline, venele ombilicale si

venele cardiale comune) => va merge in sinusul

venos=>atriul comun care se va septa=>ventriculul

cardiac=>bulbul cardiac => trunchiul arterial.

Concluzia: odata cu aparitia dilatarilor si

strangularilor, in aceasta a 2-a etapa (etapa

sigmoidiforma) inima capata forma literei sigma (s

italic). Bulbul inimii si ventriculul care se va forma

la dreapta lui, se alungesc. Se alungesc spre caudal,

deci coboara si ventral. Si devin astfel sinuosi. In

timp ce atriul si sinusul venos se vor deplasa dorsal

si cranial, spre posterior si superior. Atriul si sinusul

venos se deplaseaza dorsal si cranial datorita

diferentierii septului transvers si separarii cavitatii

celomice primitive in cavitate toracica si cavitate


13/84

abdomino-pelvina. In aceasta faza sigmoidiforma,

inima este voluminoasa si determina formarea

proeminentei cardiace, care pulseaza, proemina,

bombeaza pe fata ventrala a trunchiului

embrionului. Cranial de ea, se gaseste arcul

mandibular/arcul intai branhial (arcurile branhiale

edifica toate structurile gatului). Materialul

mezenchimal din jurul tubului cardiac (care va

forma endocardul) este antrenat si se organizeaza

pe de-o parte in pericard, pe de alta parte se

organizeaza caudal de cord/inima in septul

transvers, care participa la edificarea diafragmei.

Asa se face ca alungirea/coborarea tubului cardiac si

se roteste determinand astfel subimpartirea cavitatii

celomice in cavitate peritoneala, situata caudal de

septul transvers si cavitate pericardica situata

cranial si ventral de septul transvers cu mentiunea

ca dorsal de ea/cranial se va gasi cavitatea pleurala.

3. Etapa de inima septata = etapa care se desfasoara in

sapt 5-8 si consta in 4 procese:

a. Definitivarea formei exterioare a inimii.

b. Formarea septelor celor 4 cavitati ale inimii (2 atrii

+ 2 ventricule) si concomitent aparatul valvular.

c. Diferentierea miocardului (intre endocard si epicard)

d. Are loc procesul de descindere/coborare a inimii din

regiunea cervicala/ de sub arcul intai mandibular in

regiunea toracica, pe septul transvers, pe diafragm,

pastrandu-se legaturile de inervatie vegetativa

simpatica cervicala.

e. Tot in aceasta etapa apare santul coronar care

delimiteaza la suprafata atriil de ventricule. (cor=

lat. Inima)

f. Apare santul interatrial care marcheaza in

profunzime (in miocard) diferentierea septului

interatrial, cel care va separa la incepul incomplet

atriul primitiv in 2 compartimente, stang si drept.


14/84

g. Apare santul interventricular, la locul de formare a

septului interventricular, care si el separa incomplet

ventriculul cardiac in 2 cavitati, stanga si dreapta.

Comunica intre ele prin orificiul Panitzza. Sep

ventriculara se face din viata intrauterina.

h. In aceasta faza, inima sufera miscarea de rotatie,

a.i. atrile trec cranial si ventriculele trec caudal de

atrii.

i. Tot pana sapt 8-a se septeaza incomplet atriile,

ventriculele si trunchiul arterial, el va edifica ulterior

trunchiul arterial pulmonar si aortic.

Mecanismele generale ale formarii septelor si valvulelor

inimii

Sunt cunoscute 3 mecanisme diferite:

1. Endocardul de origine mezodermala viscerala

extraembrionara din tubul cardiac. La nivelul comunicarilor

primitive dintre dilatatiile acestuia se diferentiaza prin

proliferare in pernitele endocardice.

2. Al 2-lea mecanism este det de modificarile hemodinamice

particulare intracardiace care determina variatii ale

presiunii sangelui in tranzitul sau dinspre sinusul venos

spre bulbul cardiac, modificari care det variatii ale p si care

induc dilatari particulare specifice ale celor 4

compartimente de baza al trunchiului cardiac (bulbului

cardiac, ventriculul, atriul, sinusul venos).

3. Al 3-lea mecanism = reprez de diferentierea mezocardului

cardiac spre o structura specifica denumita gelatina

cardiaca, care = mezenchim bine diferentiat si care pana

in sapt 8 incepe sa se vacuolizeze ( sa capete

compartimente). => formarea aparatului valvular atrio-

ventricular alaturi de pernitele endocardice.

Dezvoltarea sinusului venos


15/84

Sinusul venos pana in sapt 8 are un aspect bifid (tip pereche)

formand coarnele sinusului stang si drept care = partea

transversala comuna a sinusului in care se deschid 3 perechi de

vene, cate o vena din cele 3 tipuri de fiecare parte:

- o vena vitelina stanga+ una dreapta situata aproape de linia

mediana, deci sunt mediale

- o vena ombilicala stanga si dreapta sit lateral de vena vitelina

- o vena cardiaca/cardiala comuna stanga + dreapta, sit lateral

de precedenta

Comunicarea dintre sinusul venos si atriul este larga, in sapt 9

partea stanga a sinusului venos involueaza, se dezv f putin, in

timp ce compensatoriu, partea dreapta a sinusului venos se

dezvolta preponderent. Aceasta evolutie diferentiata este

cauzata de fluxul sangvin venos mult mai abundent spre

dreapta decat spre partea stanga. Consecinta: cornul venos

stang se atrofiaza, determinand obliterarea venei ombilicale

stang in sapt 4, a venei viteline stangi in sapt 5 si a venei

cardiale comune in sapt 10. Asa se face ca din partea stanga a

sinusului venos persista doar 2 mici vene (la niv cordului

definitiv): v oblica atriul stang si sinusul coronar in care vor

drena cele 2 vv coronare stanga si dreapta. Aceasta este

evolutia cornului stang al sinusului venos.

Cornul drept al sinusului venos si venele aferente lui

Se largesc mult si el / cornul drept va pastra legatura cu

atriul primitiv.

Asa se face ca cornul drept al sinusului venos prin dezvoltarea

rapida a atriului va fi inglobat in partea dreapta a atriului drept,

const portiunea neteda a atriului drept, situata la stanga crestei

terminale. Orificiul sino-atrial se diferentiaza in 2 valvule sino-

atriale, una dreapta si alta stanga. In sapt 6 cele 2 valvule sino-

atriale dintre cornul drept si atriul primitiv fuzioneaza intre ele

si formeaza septul scurium / septul fals situat la dreapta

septului prim si acest sept scurium fals are o existenta

trecatoare.

Din valvula venoasa dreapta se vor diferentia valvula venei

cave inf (valvula lui Eustachio) si valvula sinusului coronar


16/84

Septarea arcului primitiv. Formarea celor 2 cavitati

atriale stanga si dreapta.

Aceasta septare se desf in 3 etape, in urma carora se va forma

septul interatrial definitiv.

1. Etapa: formarea septului prim, care apare in sapt 5 ca o

lama endocardica/a tubului cardiac, de aspect semilunar si

ia nastere pe peretele postero-superior al atriului primitiv.

Acest sept prim se dezvolta spre caudal si se uneste cu

cele 2 pernite endocardice anterioara si posterioara la niv

orif atrio-ventricular. Septul prim imparte canalul atrial si

aceste pernite in: orificiul si valvula atrio-ventriculara

dreapta (tricuspida) pe de-o parte si orificiul si valvula

atrio-ventriculara stanga. Consecinta: septul prim separa

atriul primitiv in atriul drept si atriul stang dar incomplet,

deoarece nu ajunge / nu atinge peretele antero-inferior al

atriului primitiv. In sapt 7 acest orificiu se inchide repede,

insa nu inainte de aparitia cvasi-concomitenta a unui alt

orificiu care este situat in portiunea postero-superioara a

cavitatii.

2. Etapa: etapa formarii septului secund. Septul secund este

de asemenea o lama endocardica, semicirculara ce apare

in sapt 7 pe peretele antero-superior al atriului primitiv la

dreapta precedentului (septul prim). Septul secund va

creste, se va dezvolta spre postero-inferior si se aplica

peste orificiul septului prim. Septul secund este incomplet,

ca si precedentul, in 1/3 lui inferioara, unde prezinta gaura

ovala a lui Botallo. Obs: orificiul secund care este situata in

partea postero-inferioara a atriului primitiv si gaura ovala a

lui Botallo nu se gasesc la acelasi nivel. Ca urmare, gaura

ovala a lui Botallo are in dreptul lui septul prim. In timp ce

orificiul secund prezinta in dreptul lui o dedublare a

septului secund.

3. Etapa: in care se formeaza un al 3-lea sept, septul fals,

septul scurium. Se form prin fuziunea craniala a celor 2

foite/valvule endocardice, dr si st de la niv orificiului sino-

atrial. In sapt 7-8 caudal, valvula dreapta a septului fals se

alipeste cu septul secund si va da nastere la 3 elemente:


17/84

a. Creasta terminala descr de Leonardo da Vinci, este

o ingrosare liniara de pe peretele post al arcului

drept. Ea separa partea neteda a atriului drept care

deriva din cornul drept al atriului venos de partea

denivelata care deriva din A primitiv).

b. Valvula venei cave inf Eustachio

c. Valvula sinusului coronar Thebesius

Atriul drept creste puternic in sapt 6-8, inglobeaza cornul drept

al sinusului venos si implicit inglobeaza si septul fals.

Obs: portiunea cea mai craniala si cea mai dorsala din cornul

drept al sinusului venos nu este inglobata in totalitate in atriul

drept si va edifica sinusul coronar si vena oblica a A drept=v lui

Marshal. Consec: A dr va fi format in cea mai mare parte a lui

din sinusul venos inglobat si doar o mica parte din peretele sau

(A definitiv) va fi format pe seama A primitiv. Limita dintre cele

2 portiuni o face crista terminalis.

Segmentul atrial derivat din atriul primitiv este prevazut cu

muschii pectinati (dinti de pieptane) si este o portiune mica. In

rest peretii atriului drept sunt netezi si se numesc pereti sinusali

(deriva din cornul drept al sinusului venos).

Atriul stang

Emite un mugure din care se va dezv v pulmonara, care se

bifide a.i. in sapt 8 A st prez 2 vv pulmonare. La sf sapt 8 si

inceputul sapt 9 si cele 2 vv pulmonare se bifid. In sapt 9 A st

creste rapid si inglobeaza treptat, intai primele ramificatii ale vv

pulmonare. Ulterior va ingloba si ultimele ramificatii ale v

pulmonare, a.i. cele 4 vv pulmonare rezultate prin dubla

bifidare, se vor deschide independent, separat in atriul stang.

Ca atare, cea mai mare parte a atriului stang se formeaza prin

inglobarea venelor pulmonare.

Concl: din A primitiv se form o mica parte din peretele A dr +

auriculul drept. In A st, din A primitiv se form doar auriculul

stang (auricul=urechiusa)/urechiusa stanga, care este format

din perete conjunctiv.

Septarea ventriculului


18/84

De pe peretele posterior al ventriculului primitiv porneste o

lama endocardica denumita sept interventricular. In sapt 5-6,

ea este invadata de mioblasti si devine sept muscular, care in

aprox 72 h atinge peretele anterior al ventriculului primitiv,

impartindu-l in 2 compartimente, ventriculul stang si drept cu

mentiunea ca el creste dinspre caudal spre cranial fara sa

atinga canalul atrio-ventricular, a.i. va ramane un orificiu

interventricular, deci compartimentarea este incompleta =

orificiul lui Panitza. Acest orificiu se inchide f rapid la sf sapt 7-

inceputul sapt 8, din acele pernite atrio-ventriculare apare o

structura membranoasa si aceasta va inchide complet

ventriculul primitiv. Consec=> chiar si in viata intrauterina si

postpartum, septul interventricular are 2 portiuni:

Partea cea mai craniala = membranoasa, este o mica

portiune = 7-10% din suprafata

Partea caudala 90-93% este musculara, septul

interventricular se va contracta.

Septarea trunchiului arterial

Bulbul inimii este partial inglobata in ventriculul drept,exceptand portiunea ei caudala, care prin inflexiunea tubului

cardiac va deveni portiune craniala si va constitui conul

arterial, care este la baza ventriculului drept definitiv. Ce

ramane din bulbul inimii devine trunchi arterial si in acesta apar

2 creste endocardice longitudinale, care in sapt 4-5 cresc, se

dezvolta, se unesc si formeaza septul aortico-pulmonar /

septul spiral, care va compartimenta intr-un segm stang la

origine, care va deveni aorta ascendenta. Consec. acestui septspiral: cele 2 vase se incruciseaza la origine.

Ulterior, dupa sapt 8, portiunea inf a trunchiului arterei

pulmonare se situeaza inainte aortei ascendente, portiunea

mijlocie se pozitioneaza la stanga aortei si portiunea lui

superioara se va aseza posterior de aorta.

La nivelul orificiului bulbo-ventricular, pernitele

endocardice fuzioneaza cu acest sept aortico-pulmonar, dupa

cum urmeaza: dintre cele 4 perinitie: una ant, alta post, 2laterale, doar pernitele laterale fuzioneaza direct cu septul


19/84

spiral si acesta le divide in 2 jumatati o jumatate anterioara,

care va apartine trunchiului arterei pulmonare si o jumatate

posterioara care va apartine aortei ascendente. Astfel iau

nastere 6 perinite, dand nastere la 6 valvule semilunare =

valvule in cuib de randunica = valvulele arteriale.

Din cele 6, 3, una anterioara si 2 post vor apartine trunchiului

arterial pulmonar. Celelalte 3 , adica una posterioara si 2

anterioare vor apartine arterei aorte.

Rolul acestor valvule consta in inchiderea comunicarii

arterio-ventriculare (dintre artere si ventricul: artera pulmonara

ventr dr, artera aorta ventr st) la sf sistolei ventriculare si

inceputul diastolei ventriculare. Va da nastere la zgomotul 2 al

inimii = zgomotul diastolic.

Diferentierea miocardului(peretele de mijloc al inimii)

La inima fetala, peretele cardiac e format din 3 straturi:

endocardul de origine mezenchimala

Toate cavitatile viscerale / ale organelor cavitale deriva din

epiteliu. Exc. endocardul care deriva din mezenchim. Miocardul

= peretele cel mai gros. Epicardul = pericardul seros intern.

In jurul endocardului mezenchimal, mezenchimul se

organizeaza formand miocardul. Intre cei 2 pereti se

organizeaza gelatina cardiaca tot de origine mezenchimala. Cu

timpul, dupa sapt 7-8, aceasta gelatina se transforma in tesut

conjunctiv subendocardic (sub endocard + in contact cu

miocardul). Se diferentiaza in 2 directii:

pe de-o parte va da nastere la intregul aparat valvular al

inimii (valvule atrio-ventriculare, valvule semilunare,valvula lui Thebesius de la sinusul coronarian si valvula

venei cave inf),

pe de alta parte, a 2-a directie, formeaza asa num schelet

fibros al inimii = 2 inele conjunctivo-fibroase, la nivelul

carora isi vor avea originea si insertia muschiul atrial si

ventricular.

Miocardul la inceput are un aspect spongios, buretos, ulterior

devine compact cu exceptia portiunii care este in contact cuendocardul, care va constitui la nivelul ventriculelor


20/84

trabeculele carnoase ale valvulelor, ale cordajelor tendionase,

la nivelul atriilor va constitui muschii pectinati. Obs: aceste

trabecule carnoase se fibrozeaza rapid spre orificiul atrio-

ventricular si va constitui corzile tendinoase. In timp ce

extremitatea opusa acestor trabecule carnoase, isi pastreaza

aspectul muscular si va constituii muschii papilari:

3 la niv ventr dr

2 la niv ventr st

Rolul acestor muschi papilari + corzile tendinoase functioneaza

cu rol de balama, adica inchid orificiile atrio-ventriculare la

inceputul sistolei ventriculare, marcand inceputul sistolei

ventriculare 2 zgomot al inimii.

La inceputul diferentiierii m cardiac / miocardului = unic.

Prin dif scheletului fibros, musculatura atriala se separa total

de cea ventriculara. Persista o singura legatura, realizata prin

fibre musculare cardiace/miocardice, care nu se maturizeaza,

nu capata caractere contractile, isi pastreaza caracterul

embrionar de la origine (din sapt 3-4), adica capacitatea de

autoexcitatie, devenind tesut cardiac embrionar/ tesut

excitoconductor/ nodal. El asigura automatismul contractiilormiocardului diferentiat. Automatism = capacitate de contractie

independenta.

Inca din sapt 4, moment in care inca nici n-au sosit fibre

nervoase la inima, cand inima inca nici nu s-a pus in contact cu

sistemul nervos vegetativ, ea se contracta ritmic 65

contractii/min, in jurul sapt 5-6, iar in perioada perinatala

(inainte + dupa nastere), inima are un ritm de 130-140

contractii/min.Obs: exceptand acest tesut excitoconductor, care-si

pastreaza caracterul embrionar, o parte din muschiul atrial

drept isi pastreaza capacitatea de conductibilitate, nu si de

excitabilitate. Consec: muschiul atrial drept constituie cale de

propagare a excitatiilor embrionare.

Miocardul contractil / matur al atriului drept pastreaza

caractere functionale embrionare (capacitate de

conductibilitate) a.i. stimulii plecati de la nodulul sino-atrialajung la nodulul atrio-ventricular sunt condusi prin miocardul


21/84

atriului drept. Consec => sistola atriala precede sistola

ventriculara.

Tesutul excitoconductor ventricular/embrionar se

pozitioneaza in miocardul profund exact sub endocard. Consec

=> primele fibre miocardice ventriculare excitate/contractate

sunt cele subendocardice si ultimele sunt cele superficiale,

subepicardice. Reteaua excitoconductorie este

intramiocardica si subendocardica.

Dezvoltarea arterelor

Primele elemente vasculare apar in sapt 3 = insule

angioformatoare. Ele conflueaza si formeaza retele vasculare,

care vor diferentia arterele si venele. Factorul care diferentiaza

retelele vasculare in cele 2 tipuri, arteriale si venoase este

sensul circulatiei sangvine din aceste vase: vasele prin care

sangele pleaca de la inima (sens cardiofug), acele vase =

artere. Vasele prin care sangele soseste la inima (sens

cardioped), acele vase = venele.

Inca din sapt 4-5, vasele astfel formate sunt perechi si

simetrice. Pt ca ulterior, la sf sapt 5 ele sa fie modelate si

devin asimetrice.

Remodelarea

Trunchiul arterial este subdivizat prin septul spiral aortico-

pulmonar in aorta ascendenta si trunchiul arterei pulmonare.

Acest trunchi arterial se va cont cu 2 aorte ventrale si 2 aorte

dorsale.

Obs: aortele ventrale, cea din stanga si cea din dreapta

sunt unite cu aortele dorsale (cea din st si cea din dr): aorta

dorsala st e unita cu cea ventrala st si idem dreapta,formand 6

perechi de arcuri aortice/arcuri faringiene. Aceste aorte sunt

notate cu cifre romane I-VI dinspre cranial spre caudal.

Cele 2 aorte dorsale flancheaza notocordul, ele fuzioneaza

dupa un scurt traiect, formand o singura aorta dorsala, care

strabate trunchiul dinspre cranial-caudal, terminandu-se cu 2

artere caudale (partea caudala a aortelor dorsale inca

nefuzionate).


22/84

Obs: pana in sapt 6-7 , regiunea sacro-coccigiana/partea

caudala a notocordului este f lunga, a.i. vertebrele coccigiene

pot sa ajunga la un nr de 7-9. Din sapt 7 are loc un proces de

resorbtie /autolizare a portiunii caudale a CV, a.i. vor ramane

doar 4-5 vertebre coccigiene si o data cu aceasta resorbtie se

resorb si cele 2 artere caudale nefuzionate. Ele sunt inlocuite

cu o prelungire a aortei dorsale unice denum. artera sacrala

medie.

Obs: din aceasta aorta dorsala se desprind 3 grupe de

artere, perechi:

artere ventrale

artere intersegmentare = artere parietale

artere segmentare laterale / viscerale

Arterele ventrale

= reprez de perechile de artere viteline din care se vor forma

definitiv trunchiul celiac . Tot de aici mai deriva artera

mezenterica superioara, care va iriga duodemul, intestinul

subtire fix si mobil, cecul, colonul ascendent si 2/3 drepte din

colonul transvers. Mai deriva mezenterica inf care iriga

1/3stanga a colonului transvers, colon descendent, sigomid,cranial din rect.

Arterele ombilicale duc sangele la placenta.

Partea terminala / ventrala a aortei dorsale da nastere la:

arterele iliace comune : iliaca ext + int

Obs: caudal aorta dorsala se trifurca in:

2 artere iliace comune

sacrala medie

Arterele intersegmentare / parietale= 30 perechi. Ele fiecare se vor bifide in ramuri dorsale si

ramuri ventrale. Ramurile dorsale vor deveni arterele

vertebrale.

Ramurile ventrale dau nastere la arterele intercostale

posterioare, 4-5 artere lombare si o parte din artera subclavie,

denumita si artera intersegmentara a 7-a.

Arterele segmentare laterale / viscerale


23/84

= 20 perechi. Ele se diferentiaza odata cu mezonefrosul = acea

portiune intermediara din mezoderm care va edifica cea mai

mare parte din aparatul renal. Mezonefrosul involueaza in per

de dif (sapt 8-10), deodata cu el involueaza cea mai mare parte

a arterelor segmentare laterale, ramanand doar 4 perechi:

2 artere frenice inf subdiafragmatice

2 artere suprarenale medii

2 artere renale

2 artere gonadale testiculare rsp ovariene. Aceste artere

sunt ramuri din aorta.

Evolutia arcurilor aorticeIn sapt 4 exista 2 aorte ventrale, 2 aorte dorsale si 6 arcuri

aortice care le unesc. In sapt 4-7, aceste arcuri aortice sufera

modificari profunde:

a. arcurile aortice I,II,V se resorb

b. arcul aortic III da nastere la artera carotida comuna.

Aceasta se cont cu artera carotida interna, care se

formeaza din aorta dorsala sit deasupra arcului III. Artera

carotida interna patrunde in craniul neural, seanastomozeaza cu ramuri din artera bazilara si contribuie

la formarea cercului arterial al creierului = poligonul

arterial al lui Willis, sit la baza creierului.

c. din aortele ventrale se formeaza artera carotida externa.

Dupa ce se diferentiaza, se pune in contact cu arterele ce

se dezvolta / deriva din mezenchimul arcurilor branhiale I

si II. Adica acestea vor deveni ramuri are carotidei externe

+ sunt 3 mari ramuri colaterale: artera tiroidiana sup

artera linguala

a maxilara

d. Segmentul arcului aortic ventral din dreapta situat intre

perechea a 4-a si a 5-a, formeaza trunchiul arterial

brahio-cefalic.

e. Din arcul aortic IV de partea dreapta se formeaza a

subclavie dreapta


24/84

f. Din arcul aortic IV de partea stanga se formeaza arcul

aortic definitiv, care se va pune in contact cu aorta dorsala

stanga, inainte ca ea sa se alipeasca de aorta dorsala

dreapta. => aorta descendenta

g. Din segmentul medial al arcurilor aortice VI se formeaza

arterele pulmonare dreapta si stanga, care se vor alipi la

trunchiul arterial pulmonar.

h. Segmentul lateral al aceluiasi arc VI din dreapta se

resoarbe.

i. Segmentul lateral al arcului VI din stanga formeaza ductul

arterial / canalul arterial al lui Botalo, care creeaza o

comunicare tranzitorie (in perioada fetale) intre artera

pulmonara stanga si arcul aortic.

Obs: anastomoza dintre aortele dorsale determina

formarea arterei subclavii drepte, ca vas independent al

crosei aorte. Consec => din arcul aortic se desprind 3

ramuri:

trunchiul arterial brahio-cefalic

artera carotida comuna stanga

subclavia stangaTrunchiul arterial brahio-cefalic va da nastere la subclavia

dreapta si artera carotida comuna dreapta.

La nivelul insulelor angio-formatoare din dreptul mugurilor

membrelor se formeaza plexurile capilare, din care la inceput se

formeaza cate o artera axilara pt fiecare membru. Din acestea

se vor dezvolta retelele arteriale ale MS.

La MI, a axilara devine a ischiadica si strabate MI care se

termina cu plexul arterial al piciorului (arcurile plantare).Concomitent, din a iliaca comuna se formeaza iliaca externa,

apoi a femurala, in timp ce a ischiadica se resoarbe, ramanand

din ea doar un segm terminal, din care deriva a gluteala /

fesiera inf.

Dezvoltarea venelor

Se formeaza tot din insulele angioformatoare si dpdv functional,

aceste vene = de 2 mari categorii:


25/84

unele care fac legatura dintre fat si membranele fetale =

venele viteline si ombilicale

a 2-a categorie: venele care asigura circulatia de

reintoarcere a sangelui din corpul fetal: vv precardiale (de

dinaintea inimii), vv postcardiale (de dupa inima), vv

pulmonare, sinusul coronar al inimii.

Majoritatea venelor se varsa in sinusul venos al inimii, dar odata

cu diferentierea fetala se formeaza in primul rand ficatul, care

se dif f rapid si creste in dim a.i. el ocupa cea mai mare parte

din cav abd si se interpune intre sistemul venos al fatului si

sinusul venos al inimii.

Venele viteline = vv perechi, pornesc din peretii sacului vitelin

si din peretii tubului intestinal primitiv, strabat septul transvers

si patrund in sinusul venos al inimii (in partea lui mediala).

Dezvoltarea ficatului intrerupe legatura directa dintre aceste

vene si inima (sinusul venos) si determina diferentierea

separata a segmentelor acestor vv viteline in raport cu ficatul:

1. segm subhepatic al venelor viteline va devine vena

porta hepatica2. segm intrahepatic al venelor viteline va deveni capilarele

sinusoide hepatice

3. segm suprahepatic al venelor viteline va deveni vv

hepatice/suprahepatice

Se pastreaza si o legatura directa intre segm subhepatic si seg

suprahepatic al venelor viteline, care scurtcircuiteaza ficatul,

acest segm se num ductul venos al lui Arantius, care in viata

extrauterina se va oblitera si va deveni lig.Venele vitelin in segm lor suprahepatic => vv hepatice, la

inceput se varsa direct in sinusul venos al inimii, dar ulterior

prin organizarea v cave inf, acest segm se va varsa direct in v

cava inf => atriu drept.

Vv ombilicale

= sit in cordonul ombilical. Pleaca de la placenta, se deschid in

sinusul venos al inimii, lateral de venele viteline si aduc sangecu substante nutritive si O2 pt embrion.


26/84

Dupa diferentierea ficatului, cele 2 vv ombilicale se pun in

contact/ se deschid in sistemul capilar intrahepatic derivat din

segm intrahepatic al venelor viteline. Consec=> o parte din

aceste vv obiilicale dintre ficat si inima se va resorbi,

pastrandu-se legatura doar prin ductul venos al lui Arantio.

Vv cardiace ( vv care aduc sangele la cord)

In raport cu inima, acestea se numesc:

vv precardiale

vv postcardiale

VV precardiale = sit cranial de inima, ele se transforma definitiv

abia prin sapt a 9-a.

= 2 dreapta + stanga.

La sf sapt 9, se unesc cu cele 2 vv postcardiale dr+ stg si

creeaza 2 canale stg si dr denum canale venoase ale lui Cuvier.

Ele se deschid in sinusul venos / in inima. Partea craniala a

canalului Cuvier se pune in contact cu insulele angioformatoare

craniale, care vor da nastere la venele profunde ale creierului +

sinusurile venoase ale durei mater.

In sapt 8 se organizeaza o anastomoza intre v precardialastanga si v postcardiala stg, care va edifica v brahiocefalica

stanga.

Obs: din v precardiala dreapta sa organizeaza v cava sup

Obs: din insulele sanguine angioformatoare cerebrale / craniale

se organizeaza venele jugulare interna, externa, anterioara.

Vv postcardiale in cea mai mare parte a lor se atrofiaza impr cu

mezonefrosul. Din el se form plexuri venoase care vor edifica vv

iliace comune, v azygos si v hemiazygos.

Vv pulmonare

Prolifereaza din atriul primitiv stang, la inceput ca o singura

vena, apoi aceasta se bifurca, dupa care fiecare ramura de

bifurcatie se bifurca a 2-a oara, ulterior prin cresterea in volum

a atriului stang sunt inglobate aceste ramificatii, a.i . in el se vor

deschide separat, independent 4 vv pulmonare.

Sinusul coronar al inimii


27/84

Venele inimii/vv coronare dreneaza intr-un vas colector comun

= sinusul venos al inimii, care se deschide printr-un orificiu

separat in atriul drept cu exc unor mici vene, care dreneaza

sangele din atriul drept direct in acesta, existand astfel intre 4-8

venule atriale drepte care se deschid in atriul drept.

Concl: in A drept se deschid:

v cava sup

v cava inf

sinusul coronar cu valva lui Thebesius ( in care se varsa

venele coronare st + dr)

4-8 venule mici ale atriului drept.

orificiul atrio-ventricular dreptCirculatia fetala si modificarile ei dupa nastere

Circ fetala se realiz prin interm vaselor fetale:

2 vv ombilicale

1 artera ombilicala

care fac legatura intre ficatul fetal si sangele matern. Aceasta

legatura se face prin interm placentei(sange oxigenat).

Obs: dupa nastere, v ombilicala stanga se atrofiaza cu

mentiunea ca cea dreapta se atrofiaza cu 10-14 zile inainte denastere. V ombilicala stanga patrunde in ficatul fetal, unde

sangele este transportat prin ductul venos al lui

Arantius/canalul hepato-cardiac si prin capilarele sinusoide

hepatice. Acestea se deschid in venele

hepatice/suprahepatice=> apoi in vena cava inf => in atriul

drept al cordului septat. Asa se face ca in v cava inf se

amesteca sangele venit prin v ombilicala (de la mama) cu

sangele venit de la tubul digestiv fetal venit prin vena

porta(sange neoxigenat). In plus in atriul drept se varsa si v

cava sup si sinusul venos coronar (sange neoxigenat). Din atriul

drept sangele merge atat in ventriculul drept, dar merge si spre

atriul stang prin orificiul interatrial al lui Botallo, fiindca

presiunea in atriul drept e mai mare decat in stangul.

Dupa nastere


28/84

Se instaleaza respiratia pulmonara, ceea ce face ca circulatia

dintre plamani si inima sa se instituie plenar ca o a 2-a

circulatie: mica circulatie/circulatia pulmonara.

A 2-a modificare care se prod imd dupa nastere: incetarea

circulatiei feto-placentare prin sectionarea si ligaturarea

cordonului ombilical, inclusiv a vaselor ombilicale.

Consec acestei duble modificari: scaderea presiunii in atriul

drept datorita scaderii cantitatii de sange primit de acesta si

cresterea presiunii in atriul stang datorita cresterii cantitatii de

sange vehiculat prin pulmon. => se prod urm modif

morfologica: septul prim se aplica/se lipeste pe septul secund si

astfel orificiul interatrial al lui Botallo se inchide.

Vv ombilicale si ductul venos al lui Arantius se oblitereaza,

se fibrozeaza, a.i. v ombilicala dreapta de la ombilic spre ficat

devine lig rotund al ficatului, iar ductul lui Arantius va deveni lig

venos al lui Arantius, prezent in santul longitudinal stang al

ficatului.

Arterele ombilicale se obliterezeaza/se fibrozeaza dar nu in

totalitate, ci cu exceptia regiunii initiale a lor adica locul de

origine in artera hipogastrica/ iliaca interna unde raman

permeabile pe o distanta de pana la 4-5 cm, ci din aceasta

portiune se vor detasa arterele vezicale superioare/arterele

supravezicale. In rest ele vor deveni ligamentele ombilicale, pe

fata profunda a peretelui abdominal antero-lateral de la ombilic

spre infero-lateral/regiunea inghinala.

Canalul arterial al lui Botallo ( facea comunicarea dintre

artera pulmonara stanga si crosa aortei), se oblitereaza

devenind ligamentul arterial.

In urma acestor modif morfologice se realiz mica

circulatie/circ pulmonara ca incepe in ventriculul drept si se

termina in atriul stang prin cele 4 vv pulmonare, realizandu-se

schimbul gazos de la nivel pulmonar asa numitul proces de

hematoza (procesul prin care se preda CO2 alveolelor si se

preia O2). O2 si CO2 in sange nu sunt in stare gazoasa .

O alta modificare: cresterea masei musculare cardiace,

deoarece efortul mecanic al cordului se mareste in dublu sens:

pe de-o parte, el va trebui sa impinga sangele in corpul nou-


29/84

nascutului, pe de alta parte trebuie sa impinga sangele spre

plamani, asta face ca cele 2 circulatii sistemica rsp pulmonara

sa fie separate si mai face ca inima stanga (atriul + ventr stg)

aferente marii circulatii sa fie separate in totalitate de inima

dreapta, aferenta micii circulatii.

Inima stg oxigenata si inima dreapta neoxigenata.

Formarea sistemului limfatic

Acesta se dezvolta independent de sistemul circulator

sanguin, originea este comuna insa = in mezenchim, din tesutul

limfoblastic. El dezvolta/genereaza aceste plexuri cu peretii

mezoteliali, care se unesc si formeaza sacii limfatici. Acestia

vor constitui punctul de plecare pt capilarele limfatice (capilare

inchise).

Morfologic ele au aspect de deget de manusa. Acesti saci

limfatici si plexurile aferente se organizeaza in jurul venelor.

Sacii limfatici sunt in nr de 8 cei mai importanti:

3 perechi

2 saci neperechi

Cei perechi sunt 2 saci jugulari, apar in sapt 6 de viataintrauterina, se organizeaza in jurul venelor jugulare interne, 2

saci subclaviculari, in jurul venelor subclavii stanga si dreapta si

2 saci iliaci, in jurul vv iliace comune.

Se mai formeaza un sac retroperitoneal (posterior de peritoneul

parietal posterior) langa glandele suprarenale si ultimul sac =

cisterna chilului (chillos = gr. limfa)/ cisterna descrisa de

Pecquet. Aceasta cisterna a chilului constituie originea ductului

limfatic care se organizeaza la stanga CV.Obs: de-a lungul aortei se organizeaza saci limfatici mici care

conflueaza si formeaza 2 canale toracice perechi:

unul la stanga aortei, care are calibrul cel mai mare 2-3

mm si in sapt 9 da nastere la canalul toracic/ductul toracic

ce se uneste cu cisterna Chilli

la dreapta coloanei se formeaza marele canal limfatic drept

Ductul toracic va prelua limfa retroperitoneala, abdominala de

la:- ambele MI,


30/84

- de la hemitoracele stang de la MS stang

- de la jumatatea stanga a capului si gatului

In timp ce marele canal limfatic drept (care e mai mic

decat stangul) preia limfa numai de la:

hemitoracele drept, MS drept

jumatatea dreapta a capulu si gatului

Concomitent cu dezagregareasacilor limfatici, in jurul acestora

se organizeaza primordiile nodulilor limfatici derivati din

mezenchim. Acesti noduli limfatici sunt colonizati de limfoblaste

si limfocite din 2 surse:

din timus, unde timoblastele devenite timocite invadeaza

ganglionii limfatici si vor diferentia in limfocite T, care vorproduce IgG(anticorpi)

din bursa lui Fabrizius = o structura care se dezvolta in

intestinul primitiv mijlociu (ansa ombilicala), din care se

dezvolta limfocitele B (burso-dependente), care edifica

restul Ig-urilor.

In jurul acestor noduli limfatici se formeaza vasele limfatice

care se pun in contact cu nodurile limfatice si vor constitui

vasele aferente ale nodulilor limfatici. Tesutul conjunctiv dinjurul nodulilor se organizeaza in capsula de invelis a acestora. In

interiorul nodulului, tesutul mezenchimal formeaza sinusul

central al nodulului din care va pleca vasul eferent, a.i. nodulii

au vase aferente si eferente.

Dezvoltarea splineiSplina (lat. lien) se dezv in sapt 5 ca organ limfoid. Apare

dintr-un conglomerat mezenchimal situat inferior de

mezogastrul dorsal. Vine in raport cu marele epiploon (omentul

mare) / sortul epiploic = structura conjunctivo-adipoasa care

se interpune intre peretele abdominal antero-lateral si ansele

intestinale. Splina se deplaseaza din mezogastrul dorsal spre

stanga si il divide/imparte pe acesta in 2 ligamente:

lig gastro-splenic / gastro-lienal va fixa fata viscerala asplinei / fata chillara la marea curbura a stomacului


31/84

lig freno-lienal / freno-splenic va fixa splina la fata inf a

diafragmei

Forma definitiva a splinei se vede in sapt 12 de viata

intrauterina, iar in perioada dintre a 8-16 sapt, splina incepe sa

produca, si anume produce eritrocite, viitoarele hematii si

limfocite. De aceea splina este un organ hematopoetic = eritro-

+limfopoetic.

Tesutul mezenchimal din vecinatatea splinei se

organizeaza si formeaza capsula splinei (splina=un organ

parenchimatos) din care se formeaza trabeculele ce impart

parenchimul in lobuli splenici.

Obs: in capsula acestui organ se diferentiaza slabe mioblaste,

care se transforma in miocite netede si care se vor contracta.

Anomaliile sistemului cardio-vascular

Aceste anomalii sunt de mai multe categorii si cu gravitati

diferite.

1. Defectul septal interatrial prezent in orficiul arterial al lui

Botallo: septul prim nu se lipeste de septul secund. Este

des intalnita, duce la persistenta gaurii ovale, jumatatea

dreapta se hipertrofiaza dat faptului ca o mica parte din

atriul stang in loc sa se duca in ventriculul stang, merge

spre atriul drept si de aici in ventriculul drept, ceea ce face

ca inima dreapta sa fie mai solicitata. Aceasta comunicare

este compatibila cu viata, necianogena (nu det

cianoza/invinetirea extremitatilor), indivizii putand sa aiba

o viata cvasinormala.

2. Comunicarea interventriculara orificiul lui Panitza.

Intereseaza mai intai port membranoasa a septului

interventricular. De regula, comunicarea interventriculara

este insotita de neseptarea trunchiului arterial (inca o

comunicare intre aorta si pulmonara). Si aceasta afectiune

este compatibila cu viata, este mai rara, dar ambele sunt

tratabile chirurgical

3. Lipsa totala a septului interventricular face ca inima sa

aiba 3 camere (trilobulara: 2 atrii si un ventricul comun)care cateodata poate sa fie insotita chiar si de lipsa totala


32/84

a septului interatrial (inima bilobulara): un atriu si un

ventricul comun. Ambele aceste anomalii sunt

incompatibile cu viata.

4. Anomalii cardiace in care se asociaza mai multe defecte

concomitente:

a. Trilogia Fallot

= reprez de stenoza pulmonara valvulara. Stenoza =

incapacitate de deschidere completa a orificiului arterei

pulmonare. Urmata de hipertrofia ventriculului drept. A 3-a

modif= comunicarea interatriala = persistena orificiului lui

Botallo.

b. Tetralogia Fallot

= reprez de defectul septal interventricular = orif lui Panitza =

persistent, de dextropozitia aortei (aorta=orientata la dreapta)

si stenoza infundibulara dreapta ( stenozarea

infundibulului/auriculului drept de la niv atriului rsp)

c. Pentalogia Fallot

= tetralogia + persistenta comunicarii interatriale. Aceste 3

anomalii sunt cianogene, dar sunt corectabile chirurgical.

5. Anomaliile valvulelor cardiace

= relativ frecvente.

ex. stenoza valvulara. Cea mai frecv = stenoza mitrala, care

determina insuf cardiaca stanga. De asemenea insuficientele

valvulare, mai des ca anomalii dobandite decat congenitale,

adica incapacitatea orificiului acestuia de a se inchide in timpul

sistolei ventriculare stangi si drepte.

O alta anomalie=ectopia cardiaca, care este reprez de

lipsa de deschidere a inimii, ce nu ajunge, nu coboara in

mediastin, pe diafragm. Este incompatibila cu viata.

O alta anomalie=ectocardia = exteriorizarea inimii, iesirea

la exterior, deoarece peretele toracic nu se inchide. Atat ectopia

cat si ectocardia sunt incompatibile cu viata.

O alta anomalie=dextrocardia: varful cordului este orientat

la dreapta datorita unui situs inversus cardiac ( ce e in stanga e

in dreapta si invers), dar de regula acest situs inversus cardiac

face parte dintr-un situs inversus toracicus, si mai rar poate fi


33/84

un situs inversus abdominal. Aceasta anomalie este compatibila

cu viata.

6. Anomalii ale vaselor legate de cord

Anomalii ale arterelor mari / ale venelor

Insotesc de regula anomaliile inimii.

a. orientarea spre dreapta a atriului aortic

b. persistenta celor 2 artere aorte dorsale / ventrale

c. coarctatia aortei = ingustarea istmului arcului aortei.

Coarctatia este insotita de anevrismul aortic care

duce la ruperea aortei. Aceasta determina moartea

aproape instantanee.

d. V cava sup dubla cu dispozitie atipica a v cave inf si

cu persistena trunchiului venos pulmonar unic ( nu se

bifide). De regula aceste anomalii sunt tratabile

chirurgical.

e. Persistena celor 2 canale toracice din viata

intrauterina determina dedublarea ductului toracic.

DEZVOLTAREA TUBULUI DIGESTIV

Originea embrionara a tubului digestiv

Tubul digestiv este derivat din endoderm. Din endoderm se

dezvolta mucoasa tubului digestiv, partea care comunica cu

exteriorul si ca un derivat mucoasa aparatului respirator, mai

precis din endoderm se dezvolta epiteliul mucoasei.

De asemenea restul structurilor tubului digestiv deriva din

mezoderm si anume din splanchnopleura: chorionul mucoasei,

sub mucoasa = submucoasa, musculara, adventicea.

Tubul intestinal primitiv care incepe cu membrana buco-

faringiana, cranial pana la membrana cloacala, are 3 portiuni:

1. Intestinul anterior = proenteronul

2. Intestinul mijlociu = mezenteron / ansa ombilicala, are

forma de ansa/bucla, are un brat superior care coboara, un

brat inf care urca cu mentiunea ca la unirea celor 2 brate

3. Int posterior = metenteron care se deschide in cloaca in

care se deschid:

a. alantoida

b. canalul Wolf


34/84

Obs: alantoida participa la formarea vezicii urinare

Din proenteron se dezvolta:

1. Mucoasa esofagului (epiteliul mucoasei)

2. Mucoasa intregului aparat respirator inclusiv al alveolelor

pulmonare

3. Mucoasa gastrica

4. Mucoasa duodenului D1 si a jum sup/craniale a lui D2(port

supramezochorica a duodenului).

5. Ficatul si caile biliare intra- + extrahepatice apar din

mugurele hepatocistic.

6. Pancreasul deriva tot din intestinul anterior pe seama a 2

muguri pancreatici ventral si dorsal

Din ansa ombilicala/mezenteron se formeaza:

1. Mucoasa portiunii caudale a lui D2, mucoasa D3 si D4

2. Mucoasa jejunului

3. Mucoasa ilionului

4. Mucoasa cecului

5. apendicelui vermiform/vermicular

6. Mucoasa colonului ascendent

7. Mucoasa celor 2/3 drepte ale colonului transvers pana la

punctul/inelul lui Cannon Bohem

Obs: pana la unirea celor 2/3 drepte cu cea stanga ajunge

nervul vag X. Vagul va inerva int. ant si mijl.

Din metenteron/int terminal se dezvolta:

1. Mucoasa 1/3 stangi a colonului transvers

2. Mucoasa colonului descendent

3. Mucoasa colonului sigmoid

4. Mucoasa rectului exc 1/3 terminala a rectului de origine

ectodermala

Obs: tubul intestinal primitiv este inchis la extremitatea craniala

de membrana orofaringiana / bucofaringiana/

stomatofaringiana, care dispare / se resoarbe in sapt 3-4.

Caudal tubul intestinal primitiv e inchis de membr cloacala care

dispare in sapt 11-12.


35/84

Obs: tubul intestinal primitiv = legat de peretele dorsal al

trunchiului, de un mezou/ligament comun dorsal care se intinde

pe toate cele 3 segmente ale intestinului primitiv: proenteron,

mezenteron, metenteron.

In mezoul dorsal comun se dezv structurile care vor vasculariza

intestinul primitiv:

pt proenteron se dezv trunchiul celiac ( se imp in hepatica

comuna, gastrica stanga, artera lienala) vascularizeaza

structurile digestive supramezocolice

la niv mezenteronului se dezv artera mezenterica sup care

va vasculariza D2, D3, D4, jejunul, ileonul, cecul,

apendicele, 2/3 desc din colonul transvers.

metenteronul se dezv a mezenterica inf care va

vasculariza 1/3 stg a colonului transvers, descendentul,

sigmoidul si rectul

Obs: intestinul primitiv anterior / proenteronul=legat de

peretele anterior printr-un mezou ventral.

Obs: duodenul provenind atat din mezenteron si din proenteron

va avea vascularizatie din 2 surse:

ramuri din trunchiul celiac care iriga proenteronul, arteraretroduodenala, artera supraduodenala, ambele fiind

ramuri din artera gastroduodenala, aceasta la randul ei

este ramura din hepatica comuna, care la randul ei este

ramura din trunchiul celiac.

ramuri duodeno-pancreatice inferioare din mezenterica

superioara, cea care vascularizeaza ansa ombilicala /

mezenteronul.

Dezvoltarea esofagului

Se dezvolta din proenteron. La varsta de 4 sapt a embrionului,

la nivelul peretelui ventral al proenteronului apare diverticulul

respirator = mugure pulmonar care va fi separat de proenteron

printr-un sept traheo-bronsic.

Initial, esofagul este scurt, el reprez partea incipienta a

proenteronului, dar cu timpul, dupa sapt 4 are loc coborareacordului, concomitent cu dezvoltarea septului transvers, se


36/84

alungeste si diverticulul respirator, dar se alungeste si esofagul.

In paralel cu evolutia foitei endodermale (proenteronului) din

mezodermul splanhnic situat in jurul acestuia se dezvolta tunica

musculara a esofagului, care in primele 2/3 este formata din

fibre musculare striate si va fi inervata de nervul vag (aferent

arcurilor branhiale III,IV,V). 1/3 caudala are fibre musculare

netede si va fi inervata de plexul splahnic. Odata cu dezvoltarea

tunicii musculare se dezvolta si plexul nervos mienteric

Auerbach (mio=muschi, enteros=intestin) care va determina

contractia acestei tunici.

Intre tunica musculara si tunica mucoasa, in tunica

submucoasa, se dezvolta un al 2-lea plex nervos, plexul

submucos al lui Meissner. Plexul submucos Meissner se

dezvolta tardiv spre sapt 10-12. Consec: fibrele musculare incep

sa se contracte, deci esofagul are parte de peristaltica.

Dezvoltarea stomacului

Stomacul apare concomitent cu dezvoltarea esofagului, in a 4-a

sapt de dezvoltare, la inceput ca o dilatatie fuziforma (alungita)

a proenteronului, situata caudal de esofag. In sapt 5-6 aceasta

dilatatie se modifica datorita ritmurilor diferite de dezvoltare a

peretilor stomacului in stransa legatura cu dezvoltarea

organelor din jur. Schimbarile de pozitie ale stomacului se

explica printr-o dubla rotatie a acestuia:

o rotatie in sens antero-posterior

o rotatie in jurul axei longitudinale

In sapt 6 are loc o rotatie dextrogira (in sensul acelor deceasornic) in urma careia fata laterala stanga a ficatului devine

fata anterioara, in timp ce fata laterala dreapta va deveni fata

posterioara. Concomitent, nervul vag stang care initial va inerva

fata stanga a stomacului se va distribui peretelui anterior

gastric, in timp ce nervul vag drept va inerva fata posterioara a

stomacului.

Obs: datorita dezvoltarii peretelui abdominal antero-lateral

(inchiderii peretelui abdominal antero-lateral) care se inchideincepand cu sapt 10, capacitatea / posibilitatea de dezvoltare a


37/84

peretelui anterior al stomacului este limitata, astfel se dezvolta

mai ales peretele posterior, determinand aparitia curburilor:

marea curbura pe partea stanga

mica curbura pe partea dreapta

In sapt 4-5, orificiile cranial si caudal ale stomacului sunt inca

pe linia mediana, dar prin rotatia antero-posterioara a

stomacului, orificiul caudal / portiunea pilorica se deplaseaza

catre dreapta si ascendent, mai precis sub ficat (in contact cu

fata viscerala a ficatului). Portiunea cefalica/cardiala se

deplaseaza catre stanga si usor descendent, sub

diafragma/septul transvers. Se realizeaza astfel directia axei

finale a stomacului, dinspre stanga superior spre dreapta

inferior.

Obs: rotatia stomacului antreneaza si rotatia mezourilor, prin

care stomacul este legat la peretii trunchiului:

mezo-gastrul/mezoul dorsal

cel ventral

1. rotatia in jurul axei longitudinale determina tractiunea

mezogastrului dorsal catre stanga

Mezogastrul dorsal se alipeste la peretele posterior si secreeaza un spatiu intre acesta si stomac (fata posterioara a

stomacului), spatiu denumit bursa omentala / mica cavitate

peritoneala retro-gastrica.

2. aceeasi rotatie tractioneaza mezogastrul ventral la

dreapta, a.i. mugurii care apar in aceste

foite/ligamente/mezouri (hepatic rsp lienal/splenic) se vor

dezvolta si vor genera viscerele amintite.

Consec: si splina care se pozitioneaza la stanga stomcului, sificatul care se pozitioneaza la dreapta, raman organe

intraperitoneale, doar ca ficatul care se dezvolta foarte mult

(ficatul ocupa 55-60 % din spatiul abdominal). Ficatul se va

alipi de pertele posterior al trunchiului si de diafragm, luand

nastere pars afixa a ficatului, adica portiunea

extraperitoneala.

Splina se pozitioneaza anterior de rinichiul stang, de care

ramane fixat prin ligamentul spleno-renal / reno-lienal, iar destomac se fixeaza prin lig gastro-splenic/gastro-lienal.


38/84

3. Odata cu pozitionarea finala a mezogastrului dorsal (din

care se dezv splina), in el ajunge prin extensie/crestere

coada pancreasului care fuzioneaza cu peretele dorsal al

trunchiului si astfel ea va ramane in afara cavitatii

peritoneale, retroperitoneala.

In timp ce odata cu dezvoltarea ansei duodenale, caudal

de stomac, pe moment/temporar (pt 6 sapt), restul

pancreasului ramane intraperitonela, dupa care si el va

deveni organ secundar retroperitoneal ca si duodenul.

4. Prin rotatia stomacului si dezvoltarea concomitenta in

mezogastrul ventral a ficatului, legatura ligamentara dintre

stomac si ficat devine micul epiploon/omentul mic, in timp

ce legatura dintre ficat si peretele anterior al abdomenului

devine ligament falciform, in grosimea caruia se gaseste

vena ombilicala stanga, care si ea se va oblitera post-

partum si va deveni lig rotund al ficatului.

Evolutia duodenului

Se formeaza caudal de stomac din:

1. partea terminala a intestinului anterior

2. portiunea cefalica a intestinului mijlociu (intestinul mijlociu

= ansa ombilicala)

Jonctiunea dintre cele 2 parti, componente ale duodenului se

realizeaza distal de mugurele hepatic. Odata cu rotatia

stomacului la dreapta si dezvoltarea acestei anse duodenale, ea

capata forma literei C convex spre anterior pe linia mediana, ce

se va roti si ea la 90 spre dreapta odata cu stomacul.

Consec:

1. in concavitatea acestei anse duodenale, din 2

muguri(ventral si dorsal) se formeaza pancreasul

2. atat duodenul cat si capul pancreasului vin in contact

direct cu peretele dorsal al trunchiului si foita

dreapta/partea dreapta a mezoduodenului dorsal

fuzioneaza la peritoneul parietal posterior si devine fascie

de coalescenta (alipire/fuzionare) duodeno-pancreatica

descrisa de Treitz. Ea se va gasi retro-duodeno-pancreatic.


39/84

Foita stanga a acestui mezoduoden va deveni ea insasi

peritoneu parietal posterior, a.i. duodenul si pancreasul din

organe primitiv intraperitoneale, devin organe secundare

retroperitoneale.

Obs: legatura dintre stomac si duoden, adica dintre portiunea

pilorica a stomacului si partea incipienta a duodenului, ramane

intraperitoneala. Aceasta portiune num bulbul duodenal, ea

reprez jumatatea stanga/intiala a duodenului subhepatic si

aceasta portiune este legata de ficat prin lig duodeno-hepatic /

pars vasculoza a micului epiploon.

[Unde sunt ligamente = organe intraperitoneale, unde nu sunt

extraperitoneale(maj retroperitoneale)].

Restul duodenului impr cu capul si corpul pancreasului devin

organe secundare retroperitoneale.

In luna 2 (sapt 8) lumenul duodenului (partea lui centrala)

este obliterat, astupat, prin proliferarea celulelor parietale. In

sapt 9-10, lumenul se repermeabilizeaza si se face comunicare

larga cu restul ansei ombilicale/ intestinului mijlociu.

Obs: deoarece proenteronul / intestinul primitiv anterior este

vascularizat de artera celiaca, in timp ce intestinul mijlociu

(mezenteronul) este vascularizat de artera mezenterica

superioara, duodenul va fi irigat din ambele surse.

Artera celiaca prin dezvoltarea organelor supramezocolice,

artera celiaca se va trifurca in:

artera gastrica stanga

artera hepatica comuna, care va iriga ficatul si duodenul

supramezochoric D1 si jum sup a lui D2

artera lienala/splenica artera celiaca devine trunchi celiac

Duodenul inframezocolic = jum inf a lui D2,D3, D4, va fi

vascularizat de ramuri pancreatico-duodenale din mezenterica

superioara.

Obs: datorita evolutiei embriologice complexe a ansei

ombilicale/a mezenteronului, artera mezenterica superioara

(care iriga intestinul mijlociu) va avea 3 categorii de ramuri:

rr duodeno-pancreatice


40/84

rr jejuno-ileale

rr colice

Obs: prin dezvoltarea concomitenta a colonului transvers, ca

organ intraperitoneal, si a jejun-ileonului, tot ca organ

intraperitoneal, se formeaza 2 mezouri mari:

mezocolonul transvers, care fixeaza colonul transvers la

peretele parietal posterior, are directie oblic, ascendent

spre stanga.

mezenterul, sub forma unui evantai, cu directie oblica

dinspre lateral superior stanga spre lateral inferior dreapta.

Mezocolonul transvers prez 2 foite:

o foita peritoneala superioara

o foita peritoneala inferioara

Mezenterul va prezenta:

o foita laterala stanga

alta laterala dreapta

Duodenul 1 si jumatatea sup a lui D2 sunt invelite de foita

peritoneala parietala superioara a mezocolonului transvers,

in timp ce jumatatea inferioara a lui D2, D3, D4 = duodenul

inframezocolic este invelit atat de foita parietala

mezocolica inferioara cat si de foita latero-superioara

dreapta a mezenterului, de 2 foite peritoneale.

De aceea, aceasta portiune a duodenului = pars tecta a

duodenului = duodenul inframezocolic.

Dezvoltarea ficatului si a veziculei biliare

Dezv ficatului

In sapt 3 de viata intrauterina, embrionul de 2,5 mm in

mezenterul ventral a proenteronului in partea caudala a

acestuia (aproape de ansa ombilicala, mezenteron) apare un

diverticul = diverticulul hepatocistic. El se form prin

proliferarea placii hepatice si apare din peretele ventral al

duodenului supramezocolic, acest diverticul dezvoltandu-sepatrunde in septul transvers (viit parte ventrala a diafragmei).


41/84

Septul transvers isi va modifica pozitia prin dezvoltare, ceea

ce face ca acest diverticul sa se pozitioneze posterior/dorsal

de septul transvers.

In sapt 4 diverticulul se imparte in 2 segmente:

intr-un mugure hepatic va forma ficatul + canalele

hepatice (caile biliare intrahepatice)

mugure cistic => vezica biliara si canalul cistic

Mugurele hepatic

Continua sa prolifereze si va da nastere la cordoanele celulare

(cordoanele lui Remak). La inceput aceste cordoane sunt pline.

Ele patrund in mezenchimul septului transvers si sunt

inconjurate/invelite de capilarele septului transvers care vor

deveni capilare sinusoide = capilare cu pereti incompleti care

lasa/dau nastere la lacune vasculare interstitiale / intercelulare.

Exista o ipoteza potrivit careia vv viteline din portiunea

intrahepatica prolifereaza, se multiplica si contribuie si ele la

diferentierea acestor capilare sinusoide.

Aceste vv viteline au 3 segm/ 3 portiuni in raport cu viitorul ficat

(mugurele hepatic):

o port suprahepatica care se va indrepta catre cord o port interhepatica

o port subhepatica evolueaza diferentiat

Prin anastomoze vitelo-viteline se va forma v porta.

Port interhepatica se pune in contact cu capilarele sinusoide.

Se pare ca hepatocitele odata diferentiate au un efect inductor

intre vv viteline intrahepatice si legatura acestora cu capilarele

sinusoide.

Din sapt 4-5 de viata intrauterina, capilarele sinusoide vorconecta/lega portiunea subhepatica a vv viteline care a devenit

v porta cu portiunea suprahepatica, care va deveni v hepatica /

suprahepatica. Sistemul aferent venos(v porta) si sistemul

venos eferent (v hepatica) sunt la distanta unul de celalalt.

Intrahepatic v porta va ramifica in vv, rr interlobulare. In timp

ce v hepatica se va ramifica tot intrahepatic in vv

centrolobulare.

In sapt 5-6, in ficat exista:


42/84

cordoane celulare Remak

ramificatii intrahepatice ale venei porte= rr interlobulare

vene centrolobulare=rr ale v hepatice (eferente)

capilare sinusoideIn sapt 6, capilarele sinusoide pt a lega venele centrolobulare

cu care incepe sistemul eferent cu ramurile interlobulare ale

venei porte (care const sis aferent) fragmenteaza coloanele

hepatocitare, determinand aparitia unor retele celulare

trabeculare care se reorienteaza/reorganizeaza intr-un sistem

de tip radiant in jurul fiecarei vene centrolobulare. Aceste

ramificatii radiante constituie originea venelor

hepatice/suprahepatice.In perioada fetala venele centrolobulare se bifid si in jurul

lor se organizeaza aceste cordoane/siruri celulare radiale,

organizandu-se ceea ce se cunoaste sub denumirea de lobul

hepatic.

Lobul hepatic este format:

este centrat de v centrolobulara

in jurul careia, in toate directiile se organizeaza cordoanele

celulare hepatocitare in jurul carora se organizeaza capilarele sinusoide, care

reprez partea terminala a sistemului aferent venos hepatic

si in acelasi timp partea incipienta a sistemului eferent.

Procesul de crestere a nrului globulelor hepatice face ca la

embrionul de 7,5mm ficatul sa aiba deja 2 lobi. La embrionul de

11,6 mm = 6 lobi. La nastere = 500.000 de lobuli.

Dpdv al derivatelor embrionare, mugurele hepatic deriva din

endoderm. Capsula hepatica (capsula fibroasa=capsula lui

Glisson) deriva din mezenchimul septului transvers

(mezoderm). Tot din acest mezenchim deriva tot tesutul

conjunctiv intrahepatic ca si celulele sistemului reticulo-

histiocitar = celulele lui Kupfer, care au rol de aparare. Ele se

gasesc in capilarele sinusoide si sunt producatoare de

macrofage = celule ale imunitatii speciale.

Caile biliare intrahepatice


43/84

Apar la sf sapt 8 din mezenchimul situat de-a lungul

ramificatiilor venei porte. La nivelul lobului hepatic apar mai

intai canalele biliare intralobulare prin tunelizarea cord-oanelor

lui Remak. Dupa sapt 8 aceste canale capata lumen.

Hepatocitele capata canalicule biliare intralobulare delimitate

chiar de hepatocite (=> ele nu au pereti proprii), ele se unesc la

extremitatile lobulilor si acolo dreneaza / varsa in caile biliare

interlobulare care capata pereti noi.

Formarea ligamentelor ficatului

Ligamentele ficatului = derivate din mezogastrul ventral

1. Lig coronar

In sapt 4 apar diverticuli peritoneali care sepata mugurele

hepatic / masa hepatica de portiunea diafragmatica a septului

transvers. Separarea rsp se produce in totalitatea mugurelui

hepatic cu o singura exceptie, mai putin partea posterioara,

dorsala a acestui mugure, port dorsala ramanand lipita de

septul transvers, unita cu diafragma, va const aria nuda a

ficatului / pars afixa, care este marginita de mezenchimul

seroasei peritoneale, care se diferentiaza in lig coronar. => lig

coronar circumscrie si delimiteaza pars afixa/aria nuda, port

retroperitoneala a ficatului.

2. Ligamentele triunghiulare

Iau nastere la extremitatile stanga si dreapta ale marginii

posterioare a ficatului, unde cele 2 foite ale lig coronar

fuzioneaza=>lig triunghiulare stang+drept.

3. Lig falciform

Prin cresterea masei hepatice, ea se apropie de peretele ventral

al abdomenului. Din septul transvers, ceea ce ramane intre ficat

si peretele ventral al abdomenului se va reflecta / va trece de

pe peretele ventral pe fata inferioara a diafragmului. Ca

urmare, in dreptul ficatului apare o plica seroasa = lig falciform,

in marginea libera a caruia se va gasi lig rotund al ficatului

obtinut prin obliterarea v ombilicale drepte.

4. Omentul mic = micul epiploon = lig eso-gastro-

duodeno-hepatic

= cel mai mare lig al ficatului


44/84

Legatura dintre stomac si septul transvers se alungeste / se

subtiaza prin coborarea stomacului. Aceasta legatura devine

mezogastrul ventral, intre foitele caruia se dezvolta mugurele

hepatic (ficatul). Consec: mezenchimul/tesutul mezodermal al

septului transvers situat pe de-o parte intre ficat si esofag,

stomac si duoden pe de alta parte, acest mezenchim va deveni

o membrana ce formeaza omentul mic. Pe marginea libera a

acestuia se gaseste pediculul hepatic=elementele care

intra+ies din ficat. Va constitui pars vasculoza/port duodeno-

hepatica, cea mai caudala a omentului mic. Ca atare, se

considera ca acest ligament impr cu lig falciform se dezv din

mezogastrul ventral, care la randul lui se dezv afara din

mezenchimul septului transvers.

Obs: prin formarea venei porte se mai formeaza 2 ligamente: lig

ro

Anato Sem 2 Curs (2)

Documents

Transcript of Anato Sem 2 Curs (2)