SUPORT CURS - CONTROL FINANCIAR

CURS 1

Funcţiile şi formele controlului financiar

1.3. Obiectul, rolul şi funcţiile controlului financiar

Controlul financiar cuprinde în sfera sa, sub aspect legislativ, teoretic şi practic, problematica foarte complexă, specifică domeniului economic şi financiar, în interacţiunea şi condiţionarea sa reciprocă cu domeniul tehnic, tehnologic şi juridic.

Controlul financiar cercetează viaţa economică la nivel micro şi macroeconomic, privită prin prisma corectitudinii operaţiunilor dar şi a eficienţei cu care sunt gestionate şi utilizate resursele materiale, financiare şi umane.

Gradul de dezvoltare economico-socială, diversitatea activităţilor şi conexiunile care se stabilesc între acestea, definesc conţinutul controlului financiar, care cuprinde în obiectul său de activitate:

modul de aplicare şi de îndeplinire a directivelor stabilite; prevenirea şi înlăturarea aspectelor negative şi mediatizarea celor pozitive

astfel încât să se asigure creşterea profitabilităţii activităţii entităţilor economice.

Importanţa şi necesitatea controlului financiar în condiţiile economiei de piaţă sunt unanim recunoscute. Rolul controlului financiar poate fi pus în evidenţă în toate fazele proceselor economico-sociale, începând de la activităţile de proiectare, contractare, până la finalizarea acestora şi înregistrarea rezultatelor obţinute.

În condiţiile economiei de piaţă este necesară întărirea instituţiei controlului financiar, atât sub aspectul modului de organizare, cât şi sub aspectul cuprinderii şi extinderii acestuia în viaţa economică.

Controlul financiar, ca atribut al conducerii, îndeplineşte două categorii de funcţii:

funcţii cu caracter general; funcţii cu caracter particular.

A. Funcţiile cu caracter general sunt: funcţia de evaluare: prin această funcţie controlul financiar permite

aprecierea, în condiţii de legalitate şi realitate, a dificultăţilor şi abaterilor, generează sugestii, propuneri şi asigură fixarea şi implementarea măsurilor pentru îmbunătăţirea rezultatelor activităţii controlate, eliminând cauzele care au generat abaterile;

funcţia preventivă presupune o serie de măsuri luate de organele de control în vederea evitării şi eliminării abaterilor înainte de a se produce efectele, prin identificarea şi înlăturarea cauzelor care le generează; funcţia preventivă contribuie la prevenirea tendinţelor care necesită decizii de corecţie şi urmăreşte legalitatea, oportunitatea şi economicitatea actelor şi operaţiunilor;

1

SUPORT CURS - CONTROL FINANCIAR

funcţia de documentare asigură cunoaşterea cantitativă şi calitativă a problemelor şi fenomenelor care fac obiectul dezvoltării economico-sociale;

funcţia de recuperare demonstrează importanţa majoră a controlului financiar pentru că se referă la acţiuni de descoperire şi de recuperare a pagubelor şi adoptarea măsurilor faţă de cei vinovaţi;

funcţia educativă: controlul financiar asigură creşterea nivelului de pregătire profesională a personalului din domeniile controlate şi generalizarea experienţei pozitive;

funcţia corectivă: în situaţia în care în urma acţiunilor de control se constată nereguli, deficienţe şi abateri, se valorifică, în manieră coercitivă, constatările prin corectarea şi aducerea la normalitate a situaţiilor constatate;

funcţia sancţionatorie a controlului financiar vizează descurajarea abaterilor prin sancţionarea celor care se abat de la normele stabilite.

B. Funcţiile cu caracter particular sunt:funcţia de măsurare ulterioară a ecarturilor;funcţia de diagnosticare a erorilor financiare;funcţia de revizuire a obiectivelor sau a previziunilor viitoare;funcţia de a interveni în cadrul competenţelor date, care are ca obiectiv

soluţionarea problemelor entităţii economice;funcţia de pregătire a entităţilor economice, care se realizează pe baza

rezultatelor controlului financiar;funcţia de învăţare se materializează prin acţiunea coercitivă a controlului.

1.4. Formele controlului financiar

Pentru realizarea funcţiei de reglare a situaţiei economico-financiare a entităţilor economice şi pentru îndeplinirea atributului de funcţie a managementului, controlul financiar se manifestă sub diferite forme corelative, care reflectă realitatea, atât sub aspect general şi esenţial, cât şi sub aspect concret, particular.

După criteriul sferei de cuprindere, controlul, ca sistem de cunoaştere şi acţiune îmbracă următoarele forme:

control tehnic şi tehnologic; control economic; control financiar; control contabil; control comercial, control juridic, control sanitar, control al protecţiei

muncii , controlul calităţii produselor, etc.În literatura de specialitate, formele controlului financiar sunt delimitate după mai

multe criterii:a)după momentul în care se exercită controlul raportat la data desfăşurării

activităţilor sau efectuării operaţiunilor care se controlează, controlul financiar poate fi:

control preventiv (anticipat, prealabil);

2

SUPORT CURS - CONTROL FINANCIAR

control concomitent (operativ-curent); control ulterior (post-operativ)

Aceste forme de control se află într-o permanentă legătură, condiţionare şi influenţare reciprocă.

Controlul financiar preventiv- se exercită înainte de angajarea sau efectuarea operaţiunilor;- contribuie la utilizarea cu maximă eficienţă a mijloacelor materiale şi a

disponibilităţilor băneşti;- asigură întărirea ordinii şi a disciplinei muncii dar şi creşterea răspunderii

angajaţilor în efectuarea controlului;- contribuie la respectarea strictă a legislaţiei în vigoare;- asigură eliminarea oricărei forme de risipă în sistemul de gestiune.

Pentru a fi eficient, controlul financiar preventiv trebuie să urmărească, pe lângă problemele de natură economică şi pe cele de natură tehnică şi tehnologică. Începutul activităţii de control financiar preventiv trebuie să se suprapună cu momentul încheierii contractului.

Controlul concomitent- se exercită în acelaşi timp cu desfăşurarea operaţiunilor controlate, sub forma:

controlului ierarhic, controlului reciproc sau autocontrolului;- a fost reintrodus în sistemul de control din ţara noastră odată cu apariţia

legislaţiei de specialitate în materie de control intern, în anul 1999;- se suprapune integral, în timp şi spaţiu, peste activitatea de conducere la

diferite nivele;- asigură cunoaşterea operativă a modului în care se îndeplinesc atribuţiile şi se

gestionează patrimoniul entităţilor economice;- acţionează permanent şi surprinde procesele economico-financiare în

momentul desfăşurării lor, asigurând o intervenţie operativă care conduce la eficienţă;

- sfera acestui tip de control este limitată în timp dar este considerat cel mai potrivit moment pentru corectarea eventualelor deficienţe, care se manifestă în faza de execuţie, prevenind apariţia fenomenelor negative.

Controlul financiar ulterior se exercită după desfăşurarea activităţilor sau operaţiunilor economico-financiare cu privire la gestiunea patrimoniului şi are următoarele obiective:

- existenţa şi utilizarea raţională a patrimoniului;- aplicarea corectă a legislaţiei de natură financiară;- urmăreşte modul de angajare a cheltuielilor şi de realizare a veniturilor;- activitatea de analiză a situaţiei economico-financiare.

Această formă de control, pe măsura exercitării sale, beneficiază de intervenţiile celorlalte forme de control, are o natură sistemică şi un caracter riguros, stând la baza înregistrărilor contabile.

3

SUPORT CURS - CONTROL FINANCIAR

b)după modul de corelare cu interesele economico-financiare pentru care este organizat şi exercitat, controlul financiar se prezintă sub două forme:

control financiar al statului; control financiar propriu.

Controlul financiar al statului cuprinde în sfera sa administrarea şi utilizarea mijloacelor financiare publice, precum şi respectarea reglementărilor financiar-contabile în activitatea desfăşurată de entităţile economice în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor acestora faţă de stat.

Această formă de control vizează probleme de prevenire şi combatere a fraudelor, a contravenţiilor şi infracţiunilor la regimul fiscal, vamal şi de preţuri.

Controlul financiar propriu apare la instituţiile publice pentru că la entităţile cu capital privat se organizează conform statutelor proprii. Din acest considerent, la nivelul controlului financiar propriu, vom problematiza numai cazul instituţiilor publice care sunt obligate să îl organizeze sub formele:

control financiar preventiv;control financiar intern, care reprezintă controlul managerial care

asigură conducerea instituţiei de buna funcţionare, identificând atât deficienţele care apar în sistem şi care trebuie atenuate, cât şi performanţele, care trebuie cunoscute în vederea îmbunătăţirii.

c)după apartenenţa organelor de control, controlul poate fi: control intern (propriu), care se efectuează pe baza dispoziţiilor din

interiorul entităţii respective şi se realizează atât sub forma controlului financiar preventiv propriu, exercitat de contabilul-şef, cât şi sub forma controlului financiar de gestiune, care este un control ulterior;

control extern, care este exercitat de organe specializate de control din afara entităţii verificate.

d)după procedeele folosite, controalele pot fi: controlul documentar-contabil, care se exercită pe baza documentelor

primare, a evidenţelor tehnico-operative şi contabile, a registrelor contabile şi a situaţiilor financiare;

controlul faptic, care se realizează sub forma: inspecţiilor la faţa locului, observaţiei fizice, inventarierii, analizelor de laborator şi a expertizelor.

e)după modul de anunţare, se deosebesc: controlul financiar anunţat, care este o modalitate de verificare prin care cel

care urmează să fie controlat este înştiinţat în timp util cu privire la acţiunea de control, scopul şi data realizării (inspecţia fiscală);

controlul financiar neanunţat (inopinat), care este modalitatea de verificare prin care cel care urmează să fie controlat nu este anunţat cu privire la acţiunea care urmează să fie întreprinsă.

4