Curajul in Proverbele Si Cugetarile Lumii

PREFAŢĂ

,.< , este omul! ce slab, ce blînd, ce sfios! Ce viteaz,• ' fricos, ce. cumplit! Atît de cuminte, de liniştit, de •

mu, atît de neastîmpărat, de zburdalnic, de nebun!' /')guitor, ce muncitor, ce prevăzător! Atîta■ ■■

hotărîre atîta nestatorniciei Atîta bunătate şi atîta sălbăticie! ( )" remarca — cu spiritu-i pătrunzător ce o carac-i Adina Olănescu^ multitudinea de posturi ale tei atît de complexe creaţii a naturii care este fiinţa Şi nu sînt singurele. Se pot adăuga, fără a se

• puiza, nici pe departe, toate atitudinile lui posibile :curajos, ce îndrăzneţ, ce temerar, ori ce mişel! Va-,

înfumurat, orgolios, sau eroic. Cutezător pînă la risc, ori prudent pînă la laşitate.

IIIli-adevăr, omul poate fi surprins în toate aceste ipostaze. Problema care s-a pus încă din cele mai vechi timpuri, şi care-şi pjastrează şi azi întreaga actualitate, aceea a înnobilării lui spirituale, a formării unei i wcepţii elevate asupra vieţii şi a rosturilor ei — con-diţie necesară a

autorealizării individuale şi a afirmării tot iale la un nivel cît mai înalt.

A circulat şi încă mai dăinuie opinia potrivit căreia omul are şi calităţi, dar şi defecte şi că fără acestea din

PREFAŢA

urmă, care ar da mai mult pitoresc personalităţii sale, el ar rămtne doar o schemă şi nu o fiinţă vie. Anton Semionovici Makarenko, pe drept cuvînt, se întreba: „Trebuie să existe defecte ? Eu susţin că nu. Iar dacă dumneata ai douăzeci de calităţi şi zece defecte, noi sîntem datori să ne ţinem de capul dumitale : de ce ai zece defecte ? Ia să faci bine să scapi de cinci! Cînd vor rămîne cinci, să mai scapi de două, ca să rămînă numai trei." Tot el continua interogativ : „Ce defecte se pot tolera ?" 2 şi, evident, sfîrşea prin a le nega rînd pe rînd pe toate.

Acesta este şi scopul culegerii „Curajul în proverbele şi aforismele lumii". Oferind tinerilor cititori modele de reflecţie ale unor mari personalităţi pe această temă, dar şi pe terne înrudite cum sînt: cutezanţa, eroismul, vitejia etc. sau opuse, ca : teama, laşitatea, cu scopul de a completa sensurile problemei de bază, urmăreşte să incite la meditaţie, luare de atitudine, autoperfecţi-onare.

Căci omul curajos nu este un supraom sau o fiinţă abstractă, lipsită de nervi, fără imaginaţie, care nu trăieşte sentimentul de teamă, ci acela care ştie să se domine. „Curajos este nu cel care înfruntă pericolul fără să simtă frica, ci cel care poate să înăbuşe cea mai mare frică şi să se gîndească la pericol fără să se supună" (CD. Uşinski), după cum : „Curajul este lupta cu frica, stăpînirea fricii — nu absenţa fricii" (M. Twairi). In aceeaşi ordine de idei, eroul

este : „Omul care se jertfeşte, îşi cunoaşte destinul, are toate suferinţele pe care i le rezervă natura lui omenească şi slabă, are oroare de moarte, are frică şi panică în toate gradele lor, însă deasupra tuturor acestor mizerii ale cărnii omeneşti,

PREFAŢA

multă conştiinţa sa, înd'irjirea unei datorii, un ideal de umanitate" (M. Sadoveanu).

Fără îndoială, există eroi şi eroi: eroi ai patriei, eroi ai muncii, eroi ai ştiinţei, oricum, eroi vestiţi care, pe drept cuvînt, sînt omagiaţi, numele lor „rămînînd ca un izvor de glorie, de nobleţe pentru generaţiile viitoare" (Ch. Montesquieu). Dar şi în viaţa, deloc banală, de toate zilele, se petrec acte de eroism, numai că ele se desfăşoară în umbră şi nu sînt remarcate de nimeni, aşa cum nota, la timpul său, V. Hugo : „Există fapte de vitejie dîrză neştiute de nimeni care se apără cu înverşunare, în ascuns, împotriva navalei fatale a necesităţilor, biruinţă nobilă şi falnică, pe care^nici un ochi n-o vede, nici un renume nu o răsplăteşte, pe care nici o fanfară nu o salută. Viaţa, nenorocirea, singurătatea, sărăcia, nepăsarea sînt cîmpuri de bătaie care îşi au eroii lor, croi obscuri, uneori mai mari decît eroii vestiţi". De altfel: „Noi toţi oamenii ne naştem şi trăim ca nişte eroi" (M. Gorki). Astăzi mai mult ca oricînd, sau mai precis, putem trăi o viaţă eroică, cu condiţia să îndrăznim, să înfruntăm cutezători obstacolul, primejdia, inerţia, minciuna, inechitatea, oprimarea etc, căci: „Cine nu

IX

îndrăzneşte nu poate face nimic la momentul potrivit" (Napoleon). Vom şti să îndrăznim ? Viaţa, într-unui din momentele ei va face verificarea, fiindcă : „Pînă nu i-a sunat ceasul, nimeni nu-şi cunoaşte curajul" (J. Anouilh) — curajul element caracteristic, alături de cinste şi"demnitat"e, profilului moral al comunistului, care „trebuie să fie cinstit, curajos, demn, să lupte cu ardoare pentru adevăr, pentru dreptate şi libertate" (Nicolae Ceauşescu). Evident, nu după o schemă abstractă, rigidă, ci în raport cu particularităţile personalităţii şi ale îndatoririlor sale, căci : „Fiecare e puternic

U l B l I O U & i \ y' D E T E A N '

X

PREFAŢA

PREFAŢA ' X *

Atunci cînd se sprijină pe ceea ce îi este propriu şi flecare se pierde cînd caută în el însuşi forma curajului altora" (R. W. Emerson).

După cum atunci cînd împrejurările o cer, se impune să fim prudenţi. Să urmăm îndemnul lui Epicur : „De vrei să trăieşti fără supărări, socoate cele ce sînt să se întîmple". S-a afirmat, de altfel, pe drept cuvint, ca: „Partea cea mai bună a curajului e prudenţa" (W. Shakespeare). Iar „Viteazul ce se cheamă îndrăzneală se cuvine să călărească pe un harmasar bătrîn căruia-i zice Cuminţenie" (M. Sadoveanu). Aşadar, să fim prudenţi. Dar nu pînă la laşitate, căci: „Nimic nu degradează ca laşitatea" (P. Doumer), iar „Pe cel laş (. . .) nici moartea nu-l spală de ruşine" (N. Tăutu). Şi apoi : „Cînd poţi merge, de ce să te tîrăşti ?" (N. Iorga). Mai ales : „îndrăzneşte să fii tu" (A. Gide).

Sînt situaţii extreme cînd nu se mai pune problema prudenţei, cel puţin în ceea ce priveşte protejarea vieţii. Cînd patria este în primejdie, eroii merg cu pieptul deschis spre sacrificiul suprem : „în luptă oricare căde-le-va partea, \ Ei cîntă şi luptă şi nu se înspăimîntă / De culmi şi abisuri" (D. Th. Neculuţă). Pentru că atunci „(. . .) Cînd mori / Pe braţele patriei recunoscătoare, / Moartea se sfîrşeşte, închisoarea se deschide / Şi, odată cu moartea, începe viaţa" (F. Castro).

Spicuind dintr-un unghi de vedere personal, din acest inestimabil tezaur pe care-l reprezintă experienţa sapienţială

milenară a lumii, am schiţat, traversînd în felul acesta unele capitole ale culegerii, o linie de conduită superioară. Una din atîtea posibile. Căci viaţa, în inepuizabila ei varietate, oferă nenumărate situaţii concrete care pot constitui pietre de încercare a curajului.

culegere, ne-am oprit la două dintre ele care ni I ,111 părut mai semnificative : lupta pentru apărarea patriei şi pentru construirea unei societăţi mai drepte fi, .. dragostea, care la rîndul ei, poate fi comparată, dintr-un anumit punct de vedere, cu o luptă, dar cu unu pentru triumful vieţii.

în intenţia de a oferi cititorilor, paralel cu modelele de reflecţie pe tema curajului, exemple de ţinută superioară, în final am ilustrat această trăsătură de caracter moral prezentînd cîteva conduite tipice rămase celebre.

la speranţa că această culegere îşi va atinge scopul, nu /intern încheia înainte de a aduce cele mai calde mulţumiri redacţiei Editurii Albatros, pentru preţioasele indii aţii oferite, şi personalului bibliotecilor „Mihai Emi-nescu", Facultăţii de filologie şi Centrului de ştiinţe so-, iale al Universităţii „Al. I. Cuza" Iaşi, care ne-au pus la dispoziţie materialul bibliografic necesar cu cea mai itleasă solicitudine.

STELA IANCU

I iţi, 1 septembrie 1982NOTA ASUPRA EDIŢIEI

XIII

NOTA ASUPRA EDIŢIEI

Intrucît au fost consultate şi scrieri intermediare : antologii de maxime, biografii, jurnale etc., pentru a se evita posibilele con-lu.ii, acestea au fost numerotate cu cifre romane, iar sub text a fi si citat autorul, numărul (în paranteză) la care a fost înregistrată Im rărea în lista bibliografică (Bibliografie I), şi pagina.

I'entru orientarea cititorului în problematica bogată a proverbelor şi a aforismelor, ce pot exprima mai multe idei şi care în ulegere au trebuit să fie încadrate într-un■ anumit capitol, a fost elaborat un indice tematic. Notele şi indicele de nume sînt menite .'i ofere cititorului interesat informaţii suplimentare.

Ordonarea materialului în culegere s-a făcut după trei criterii. După criteriul tematic, pentru stabilirea capitolelor şi gruparea ideilor din cadrul acestora. Ordinea alfabetică, impusă de logica înserării proverbelor după ţări şi a aforismelor în sistemul de idei al unui autor. Şi după criteriul cronologic, în sistematizarea autorilor din care s-a citat, pentru perspectiva istorică pe care o deschide acest procedeu, oferind cititorului posibilitatea de a surprinde evoluţia reflecţiei umane pe tema curajului de-a lungul timpului.

Gruparea tematică a materialului s-a făcut după principiul înrudirii noţiunilor (ex. : Cutezanţă, îndrăzneală ; Voinic, Viteaz etc.) şi al antinomiei (ex. Curaj-Frică, Laşitate; Prudenţă, Preve-dere-Imprudenţă, Risc etc), iar în

succesiunea citatelor am avut în vedere în primul rînd proverbele, citatele din culegeri, apoi citatele din autori.

în cadrul capitolelor citarea s-a făcut menţionîndu-se autorul, opera, volumul şi pagina de unde a fost extras textul respectiv

I. CURAJ — FRICĂ, LAŞITATE

3

CE ESTE CURAJUL ?

Curajul c vederea peste propria fiinţa şi peste orice primejdie a unui scop.

NICOLAE IORGA

1 — Curajul este lumina nenorocirii.2 — Prezenţa de spirit înseamnă curaj.PROVERBE FRANCEZE.

3 — Păstrarea în toate împrejurările a părerii juste şî legale despre lucrurile înfricoşătoare şi neînfricoşătoare numesc eu curaj.

PLATON, Statul (Republica).

4 — Curajul nu este fermitate nesăbuită, nici dorinţă de primejdie, nici căutarea a tot ce înspăimîntă. Curajul este foarte grijuliu cu apărarea proprie şi foarte răbdător la ceea ce are aparenţa falsă de rău.

SENECA, Scrisori către Lucii iu, 272.

5 — Curajul este începutul biruinţei.PLUTARH, Vieţi paralele, I, 292.

6 — Curaj înseamnă să fii îndrăzneţ în acele lucruri, din cele pe care le faci, în care trebuie să fii, neuitînd de posibilitatea răului şi de durerile pe care acesta ţi le-ar putea pricinui.

IBN SINA, Ştiinţa moralei, 508.— Curajul [...] nu este o virtute, ci o trăsăturăfericită.VOLTAIRE, Eseu asupra obiceiurilor.

S — Nu înseamnă [...] să fii curajos acţionînd ca şi cum nu ai simţi că tremuri şi totuşi să tremuri ?

SILVIO PELLICO, închisorile mele, 127.

9 — Curajul constă în a fi la înălţimea problemei care ni se pune.

R. W. EMERSON, Societate şi singurătate : Curajul, 231.

10 — Curajul nu este altceva decît încrederea în■ pro-priile forţe.

K. D. UŞINSKI, (II, 39).

1 1 — Curajul este lupta cu frica, stăpînirea fricii — nu .tbsenţa fricii.

MARK TWAIN, Calendarul lui Pudd'nhead Wilson, c. 12.

12 — Curaj înseamnă a-ţi alege o meserie şi a o face bine, oricare ar fi ea.

13 — Curaj înseamnă să cauţi adevărul şi să-1 pro-i'lami, curaf înseamnă să nu te pleci în faţa trecătoare .i

minciunii.JEAN JAURES, (VI, 65 ; 115).

14 — Curajul e reacţiunea inteligentă faţă de naturalucrurilor.

ION GAVANESCUL, Noţiuni de pedagogie, I, Pedagogia generală, 57.

CURAJCURAJ

5

15 — Curajul este forţa sufletească, însufleţirea, avîn-

tul, focul sacru sau entuziasmul (en-theoszeus interior),

care îndeamnă pe om tot înainte spre noi orizonturi.

NICOLAF. MOISESCU, Cultivarea minţii cu ajutorul biologiei, 66.

16 — Curajul nu-i doar altceva

\DI VÂRÂTUL CURAJ

Curajul adevărat este una din însu-şirile care presupun un suflet mare. Sînt mai multe feluri de curaj: curajul contra sorţii, care e filosofie; curajul împotriva nevoilor, care c răbdare ; cu-rajul în război, care e vitejie ; curajul în întreprinderi, care e cutezanţă; un cu-raj mîndrit şi îndrăzneţ, care e îndrăzneală ; curaj împotriva nedreptăţii, care e tărie ; curaj împotriva viciului, care e severitate, curaj de reculegere, de tem-perament etc.

VAUVENARGUES

22 — Prevederea e adevăratul curaj.

decît o dispoziţie, încare gîndul de moarte, dureri şi necazuri nu au nici oputere asupra faptelor noastre.

F. W. FDKSTER, Cartea vieţii, 101.

17 — Ce înseamnă să ai curaj ? Ţi-e frică şi totuşifaci ceea ce trebuie să faci.

A. S. MAKARENKO, Opere pedagogice alese. II, 32_

18 — Curajul este

capacitatea omului de a înfruntaprimejdiile, fără teamă dz riscuri.

ŞTEFAN ZISULESCU, Aptitudini şi talent, 37.

Î9 — Curajul nu e un dar al naturii, ci o virtute do-bîndită prin raţiune, care ne ajută să cunoaştem ceea Ce ne este cu adevărat util.

ERNEST STERE, Din istoria doctrinelor morale, I, 209.

20 — Curajul e un rezultat, nu un dat.

MARIN VOICULESCU, Lumea în gîndire, 52.

21 — Adesea curaj înseamnă răbdare. Chiar şi înluptă,

RODICA TOTT, Firul Ariadnei, 68.

6CURAJ7

dintre aceşti eroi liniştiţi faţă cu cel mai fanfaron din viaţa reală şi încrederea lui în teorie păleşte repede. Pretenţiile nu înseamnă totdeauna neputinţa de a face • ceva.

CHARLES LAMB, Eseurile Iui Elia : Eroi populari, 276.

26 — Să se afle că adevăratul curaj nu constă îndefăimarea conştiinţei, că adevărata demnitate nu con-stă în orgoliu.

SILVIO PELLICO, închisorile mele, SS.

' Ut \ | (CURAJOS)

Unui om plin de curaj nimic nu-i este cu neputinţă.

Deviza lui JACQUES COEUR 3

(lei curajos este apărat de curajul său. Curajul e bun, dar dacă întrece măsura devine I U I luli/uinţă.* I Lupul cînd e singur devine leu. )3 — Mulţimea biruie curajul.

PROVERBE ARABE

Omul bun este întotdeauna curajos ; cel curajos mi este întotdeauna bun.

Paiele de orez scot mult fum ; omul sărac arei ur.ij.

PROVERBE CHINEZEŞTI

Are destul curaj, dar îi lipseşte forţa. 19 Cine este curajos şi neputincios are urechi strivite. 4 0 - Curajul se vede după faţă.1 1 Inima sau curajul întreprind acţiunea.12 - Inimii curajoase nimic nu-i este imposibil.i 1 - La ghionturi şi escamotări4 /curajul se ascunde |tu se culcă.i I - Mult curaj împotriva nenorocirii, totuşi mai mult in lericire.(5 — Nu faci un leu dintr-un iepure.♦6 — Numai curajul te scoate dintr-o situaţie grea.4 7 — Omului curajos nu-i trebuie sabie lungă.48 — Omul curajos nu se lasă doborît de greutăţi. •19 — Succesul a fost întotdeauna un copil al curajului,

PROVERBE FRANCEZE

27 — Viaţa aparţine Patriei, şi nu bravura ci curajuladevărat îi va fi de folos.

P. S. NAHIMOV, (II, 38).

28 — Adevăratul curaj rezultă din voinţa omului■ sta-pîn pe sine, avînd sentimentul datoriei împins pînă la sacrificiu.

29 — Adevăratul curaj este acela pe care-1 dictează datoria.

PAUL DOUMER, Cartea fiilor mei : Curajul, 59 ; 61.

30 — Adevăratul curaj înseamnă să fii curajos tocmai atunci cînd nu eşti.

JULES RENARD, Scrieri alese.

3\ — Adevăratul curaj este pasiv : indiferenţa faţă de moarte,

ALBERT CAMUS, Caiete, 249.

50 — Cine n-are curaj trebuie să aibă picioare bune'

PROVERB ITALIAN

51 — Norocul însoţeşte curajul.

PROVERB LATIN

52 — A-şi lua inima în dinţi.

53 — A ţine lupul de urechi.

54 — A ţine lupul de coadă.

55 — Arde-mă, frige-mă, / Pe cărbune pune-mă.

56 — Cocoşul şi sub covată tot cîntă.

57 — Cu curaj şi cu silinţă izbuteşti, / la orice te îndeletniceşti.

58 — De-ar fi Oltul cît de-adînc / tot o să trec să măj duc.

59 — Doar nu dau Tătarii5.60 — Fără curaj pururea în

primejdie te găseşti.PROVERBE ROMÂNEŞTI

iIm celor trei lumi

One nu-şi pierde cumpătul în nici o nenorocire, Itorită

acestei puteri, trece peste toate cu bine, în

iod neîndoios.PANCIATANTRA, I, 27 ; II, 6.

Fără curaj nu se trece peste nici o nenorocire In.u dacă este

foarte mică.

- Nenorocirile fug departe de cei curajoşi ca şi iun le-ar fi

frică.I Soarta ajută pe cei curajoşi.

KATHASARITSAGARA (Oceanul de poveşti), ÎS, 309; 37, 42 ; 311.

- Sufletul mi-i curajos, căci am îndurat multe i l riiine pe

valuri şi în război.HOMER, Odiseea.

în suflet de hidalg / bărbăţia, ca să crească,/

u i .1 socoate-avîntu-n ani.ROMANCERO : Ciclul Ciclului, 77.

' I Acela care iubeşte studiul, va obţine conştiinţa florală ; acela care face eforturi, va obţine virtutea iiu.iiiiiăţii ; acela care ştie să aibă jenă de slăbiciunile Iile, va obţine curajul moral.

CONFUCIUS

'5 — NorocuLnu ajută^pe cei fără curaj. SOFOCLE

U t — Bărbăţia micşorează loviturile soartei.- Curajos nu e numai cel ce învinge pe duşmani, i si acela ce-

şi înfrînge propriile păcate.DEMOCRIT, Fragmente.

61 — Curajul ia cu asalt cetăţile.

62 — Curajos printre oi şi oaie speriată printre curajoşi.

63 — Omul curajos nu stă mult pe gînduri.

PROVERBE RUSEŞTI

64 — în faţa încurcăturilor, singurul leac e curajul statornic.

65 — în fiecare inimă doarme un leu.

66 — Revorverul trebuie să stea în mîna celui curajos.

PROVERBE TURCEŞTI

67 — Cel care nu e abătut în restrişte, cel care nu seveseleşte la izbîndă, cel care nu se teme de luptă —rar naşte o mamă un astfel de copil, menit să fie po-

ÎU CURAJ

CURAJ

- Nu poţi trage dintr-o singură faptă îndrăzneaţă

iluzia că un bărbat ar fi curajos ; acela care e cu

ide arat curajos e întotdeauna şi în toate prilejurile. 9■ - Tot un curaj pe uliţă ca şi în război. 'tO — Trebuie să fii curajos pentru tine însuţi, să-ţi Upîneşti temeinic curajul şi să te asiguri

împotriva atacurilor soartei.MICHEL MONTAIGNE, Aforisme, 38.

9| — Cîinele bun atacă întotdeauna din faţă.

SHAKESPEARE, Titus Andronicus, V, 1, 102.

' ' — Şi cel mai curajos este pus în încurcătură atunci i i ici este atacat cu curaj.

A. I.OPEZ DE VEGA, Paradoxuri raţionale.

93 — Felurile curajului care sînt necesare îndeosebi tineretului sînt : sinceritatea şi

78 — E mai nesocotit curajul de care dau dovadă cMcare se expun la primejdie fără experienţa lucruluidecît al acelora care îl înfruntă după o anumită pre|gătire.

PI.ATON, Dialoguri, 97.

79 — Astfel se ajunge la stele 7.VIRGII.IU, Eneida, VI, 95.

80 — Dacă s-ar prăbuşi cerul în bucăţi, ruinele 1-a lovi fără să-1 înspăimînte.81 — Curajos în orice acţiune.

HORAŢIU, Ode, 3, 3, 7 sq ; 10.

82 — Norocul însoţeşte curajul.CICERO, Tusculanele, 5, 9, 25.

I83 — Nici durerea şi nici rana unui bărbat nu trebuitsă pară prea mari.

JUVENAL, Satire, 13, 11.

84 — Faima şi amintirea tatălui [...] îmi inspiră pu-jterea şi curajul bărbătesc.

MARC AURELIU, Cugetări.

85 — Pînă nu i-a sunat ceasul, nimeni nu-şi cunoaştecurajul.

THOMAS BECKET, (V, 6).

86 — Ce-i mai rău ca omul fără curaj şi chibzuinţă ?|ŞOTA RUSTAVELI, Viteazul în piele de tigru, 157.

87 ■— Curajul nu răsare numai la război.

stăruinţa în muncă.J. A. COMENIUS, Marea Didactică.

9| — Orice om curajos e un om de cuvînt.PIERRE CORNEILLE, Mincinosul, III, 2.

9 i — Nu poţi fi sigur de curajul tău dacă n-ai fost niciodată în primejdie.

LA ROCHEFOUCAULD, Maxime si reflecţii, 137.

96 — Fără curaj, nici un om nu poate ţine cu statornicie la datoriile sale şi nici nu poate să aibă caracterul unui bărbat cu adevărat vrednic.

JOHN LOCKE, Cîteva idei asupra educaţiei.

CURAJ

n MII lotul tare, mai vîrtos, mai bărbat şi mai vrednic rebuie să fii.

D1MITRIE CANTEMIR, Divanul.

- Boala stinge la unii oameni curajul, la alţii |l .I şi chiar dragostea de viaţă.

97 — Pentru un om liber fuga la timp şi lupta do»dese curaj deopotrivă de mare [...], omul liber aiifuga cu acelaşi curaj sau prezenţă de spirit cu calege lupta.

BARUCH SPINOZA, în voi. Etica, 231.

98 — Bogăţiile sînt mai potrivite pentru a slabi de a mări curajul şi un om de suflet rău înzestrat cu n nurile soartei este adeseori mai de temut decît ace care este copleşit de binefacerile sale.99 — Curajul este una din calităţile care nu se q dobîndi prin principii şi reguli. Gîndirea n-ar pud să facă viteji.100 — Un servitor nărod şi o femeie neastîmpărajsînt doi excelenţi profesori de răbdare, sub care se dface în puţin timp progrese considerabile. Dar trensă ai curaj pentru a te pune sub disciplina lor.

O. T. QXENSTIERN, Cugetări, reflecţii] maxime morale, II, 211 ; 294 ; 238. 1

101 — Oamenii uşuratici şi înrobiţi plăcerilor salipsiţi de curaj în faţa primejdiilor.

FRANCOIS FENELON, Peripeţiile lui Telemah, I, 74.

102 — în primejdiile mari se văd cei curajoşi.J. F. REGNARD, Legatarul universal, 1, 4.

103 — Ceea ce-i trebuie unei femei e curaj şi puterdjde a se ţine pe propriile ei picioare.

DANIEL DEFOE, Moli Flanders.

104 — Şi aceasta socoteşte, că de vreme ce cu truptjvîrtos, tare, bărbat şi vrednic eşti, cu atît mai mit

- Este nedrept să pretindem de la un suflet doin i i şi învins de zguduirile unei boli fără leac să-şi i ireze aceeaşi vigoare de care a dat dovada în alte

II imiri. [...] Şi cum să îndrăznim să afirmăm i i irie că n-a fost niciodată curajos cît timp a fost lliaios, pentru că n-a mai avut curaj în clipele de goii ic ?

• în nenorocire,■ nu aştepta ajutor de la nici un i. Pune-ţi toată încrederea în curajul şi posibilită-|| minţii tale [...]. Un suflet curajos nu trebuie să-şi Itepte soarta de la un hatîr sau un capriciu al cuiva. In i

a lui trebuie să-i facă o soartă demnă de el.

- Scadenţa 8

curajului este cutezanţa în faţa unei imiţi sigure.

VAUVENARGUES, Maxime şi reflecţii,*23 ; 23 ; 138 ; 104.

9 Fermitatea şi curajul spiritului ţin întotdeauna |l l.ngimea acestuia. Omul care are mijloace bogate IfC aşi realiza proiectele este îndrăzneţ în concepţii.

C. A. HELVfiTIUS, Texte pedagogice alese : Despre spirit, 10.

10 — Curajul şi modestia sînt virtuţile cele mai ne-chivoce, căci, prin

natura lor, ipocrizia nu le poate Uita. De altfel, ele au comun şi însuşirea că se exprimi .imîndouă prin aceeaşi culoare.

J. W. GOETHE, Maxime şi reflecţii, 42.

u

15

111 — Curajul nu constă în a nu vedea pericolul,]în a-1 învinge, atunci cînd îl cunoşti.

I. P. RICHTER, Despre educaţie, 70.

112 — Bărbăţia sufletului, cel mai mare dar.

113 — Biruinţa s-o aştepţi din curajul tău, şi d:iscusinţa ta, iar nu de-a gata de la Domnul.

114 — Cel mai mare curaj să ţi-1 arăţi spre ocrotiriomenirii ca şi tu în omenire să te socoteşti.

115 — Fără curaj pururea în primejdii te găseşti.

116 — La cele grele, iar nu la cele uşoare să te aracu curaj ca să le poţi birui.

117 — La orice întîmplare, fie cît de mare, cu st.tornicia, stăruirea, răbdarea şi curajul te poţi îndreptiar cu întristare, moleciune şi deznădejde de tottopeşti. Alege care-ţi place.

IORDACHE GOLESCU, Povăţuiri pend buna-cuviinţă, 22; 31; 157; 47; 47; 93.1

118 — Pe lîngă inteligenţă, curajul este o calitate eseqţială pentru fericirea noastră.-^

ARTHUR SCHOPENHAUER, Viaţa, A ml rul, Moartea, 212.

119 — Omul se îngrozeşte uneori de nişte năluci. Pentru a nu te teme de nimic, trebuie să priveşti lucrurilcu mai multă atenţie şi mai îndeaproape.

SILVIO PELLICO, închisorile mele.

120 — Cine are curajul să rîdă, e stăpîn peste lume asemenea celui pregătit să moară.

121 — Există, ciudat lucru, [...] un curaj mai josnici şi mai vrednic de dispreţ decît frica : este curajul ne-) guţătorilor şi al altor

oameni care şi-au închinat viaţa

I ' inilor, oameni care, foarte adesea, pentru un cîştig Itfînseninat sau pentru economisiri sordide, refuză cu ipăţînare precauţiile şi prevederile necesare conser-iiii lor şi se expun la primejdii extreme, în care nu

ni, croi netrebnici, îşi află o moarte dezonorantă.

GIACOMO LEOPARDI, Scrisori, însemnări, cugetări, 359 ; 322.

Cînd se află sub' povara unei mari nenorociri III iib jugul persecuţiilor, omul curajos, începe, ca să li aşa, să-şi

jertfească propria persoană, oocotind IM I urc zi ca o zi cîştigată împotriva soartei. I.M Curajul şi dragostea de libertate fac minuni, i i Fericirea e făcută din curaj şi din muncă, i ' Holul femeii este cel de a lega rănile şi a însufleţi curajul.

HONORE DE BALZAC, Un episod din timpul Terorii, 45 ; Maxime şi cugetări, 51 ; Scrisoare către Laurent Jan din 10 decembrie 1849 ; Maxime şi cugetări, 56.

i ''• Curajul dă fiecărei profesii tonul decisiv, i ' Iiecare are curajul său personal, tot aşa cum IM

talentul său propriu ; dar curajul tigrului este un lucru şi cel al calului altul [...]. Există un curaj de ibinci de lucru, la fel de bine ca un curaj de cîmp dl bătălie ; un curaj de atitudine în reuniunile intime şi • ui curaj în reuniunile publice ; un curaj care face Individul capabîl să se adreseze cu autoritate unui luditoriu ostil, în timp ce un altul, care înfruntă cu || mintă o gură de tun, nu îndrăzneşte să o deschidă |u- ,i sa.

I !H Fiecare fiinţă are curajul conştiinţei sale, în ripori cu datoriile sale;

Arhiniede are curajul gen-

17

metrului care acordă importanţă diagramelor sale, neatent la asediul şi jaful oraşului ; şi soldatul roman capacitatea de a-1 lovi pe Arhimede. Fiecare e puternic atunci cînd se sprijină pe ceea ce îi este lui propriu şi fiecare se pierde cînd caută în el însuşi forma cu-rajului altora.

R. W. EMERSON, Societate şi singurătate

Curajul, 232 ; 234 ; 236.

129 — Curajul poartă, ca şi virtutea, răsplata în sineînsuşi şi nu se gîndeşte la aplauze.

130 — în viaţa de toate zilele, nimic nu e mai încurajator şi mai frumos decît să vezi un om opunîndi răbdare la durere, izbîndind numai prin puterea carac-j terului său, şi cînd tălpile îi sîngerează şi genunchii sel înconvoaie, el să meargă încă susţinut de curajul său,

131 — Romanii întrebuinţau pe bună dreptate acelaşi cuvînt (virtuos) pentru a arăta nu numai virtutea, dar şi curajul, ceea ce e într-un înţeles moral,

cea mai înaltă între toate virtuţile, fiind aceea care ne dă izl bîndă asupra noastră înşine.

132 — Trebuie [...] uneori un anumit fel de curaj şi pentru a comite o mişelie.

SAMUEL SMILES, Fă-ţi datoria, 142 ; Aju-tă-te singur (Self-Help) : Energie şi curaj, 163 ; Banii-Folosinţa şi risipirea lor, 225 ; Fă-ţi datoria, 90.

133 — Trebuie săfii plin de curaj ca

să rosteşti în gura mare lucruri pe care toată lumea le trece sub tăcere.

A. I. HERZEN, Opere filosofice alese, 253.

134 — Curajul se poate lipsi de succes, temeritatea, nu.

OTTO BTSMARCK, Caietul tinereţii, 149.

135 — Norocul nu le surîde decît celor curajoşi.

ANTONY TROLLOPE, Doctorul Thorne, II, 181.

I 16 — Un om fără cea mai mică urmă de teamă llte un tovarăş mai periculos decît un laş.

HERMAN MELVILLE, Moby Dick, 119.

137 — Curajul de ia natură este acel bloc de marmură preţioasă din care frica înalţă impunătoarea statuie a lui băţiei.

i 18 — Curajos este nu cel care înfruntă pericolul fără i simtă frica, ci cel care poate să înăbuşe cea mai lliare frică şi să se gîndească la pericol fără să se supună fricii.

K. D. UŞINSKI. (II, 39 ; III, 41).

139 — Omul hotărît se sprijină de curajul său ca de I siîncă de granit.

N. V. SELGUNOV, (II, 38).

HO — Chiar însuşiri bune, cu un curaj neînfrînt pot deveni răi consilieri, dacă nu sînt precumpănite de o udecată rece şi o mare linişte. Dacă

sentimentul cura-[lllui predomină, el poate produce o încredere greşită.

COLMAR, VON DER GOLTZ, Conducerea războiului, 334.

I I I — Lasă raţiunea să acţioneze şi ca îţi va arăta. ( menire ai, îţi va da regulile cu care să intri curajosîn societate.. »• *

I, N. TOLSTOI, Jurnal, I, 3.

i l ' — Durerea sufletului care stă ferm în faţa greu-tXţilor este mai bună decît fuga înapoi, spre locul în.

19

care se afla liniştea şi siguranţa. Fluturele care conţinu să plutească în jurul lămpii, mişcîndu-şi aripioarele pînă în clipa cînd arde, este mai presus decît cîrtiţa care trăieşte în linişte şi siguranţă în galeria sa întu-necoasă. Sămînţa care nu suportă frigul iernii şi stihiile naturii nu va putea spinteca scoarţa pămîntuluj şi nu se va bucura de frumuseţea lui april.

D. H. DJUBRAN, Aripile frînte, 213.

143 — în poziţia cea mai nedemnă se aruncă oameni

. n e pune datoria mai presus de orice, va exercita fireşte curajul civic. El va fi curajos în toată accep ţ i u n e a cuvîntului.14K — Spunem despre un lucrător de uzină, despre un ţ , I I a u , despre un muncitor oarecare, adîncit în munca Ini, care nu-şi pierde timpul şi nu-şi cruţă puterile, că i ' i i n a jos. Felul de curaj de care dă dovadă este negrelii curajul, curajul fără altă calificare.^ E acelaşi care-1 l . i . e

pe viteaz să iasă înaintea greutăţilor, piedicilor, pericolelor. Şi e tot acelaşi care ne face să primim l.ua ezitare şi fără descurajare toate sarcinile vieţii, (Cate cele pe care ni le impune datoria şi acelea pe . . n e un sentiment generos ne face să le suportăm în. i l . u a de obligaţia morală.

PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei : Curajul, 58 ; 63 ; 69 ; 61.

I 19 — Cel care are curaj roate fi un bun tovarăş de d i u n i , chiar dacă la început nu are destulă dibăcie.

SELMA LAGERI.OF, Minunata călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia, 44.

t-,o — Omul, ca să biruie, trebuie mai întji să se biruie pe sine şi să-şi învingă frica întunecată legată de trup cu voinţa luminoasă a sufletului.

BA RBU ŞTEFANESCU-DEL A VR ANCE A, Turnai de război, 123.

151 — Curajul înfruntă durerea serioasă cu mijloace •.minase alese şi cumpănite de raţiune, în acord cu con-. luzii întemeiate pe natura lucrurilor. [52 — Oricînd se înfruntă, într-o formă oarecare, durerea, avem o formă de curaj.

ION GAVANESCUL, Pedagogia generală, 427 ; 422.

http://il.ua/

care au destul curaj pentru a face o faptă după impulsuconştiinţei lor, dar nu au destul pentru a-i suporta con-secinţele inevitabile.

TITU MAIORESCU, Convorbiri literare, nr. 4, iulie, 1880.

144 — Ştiţi cum se numeşte veselia oamenilor car<gîndesc ? Se numeşte curaj al spiritului.

ANATOLE FRANCE, Viaţa literară, 43.

145 -— Fără curaj, omul chibzuit şi cu voinţă nu reuşeşte ; rămîne neputincios faţă de problemele importante, în orele grele şi hotărîtoare.

146 — Curajul în faţa morţii nu constă

numai în i nu da înapoi cînd moartea se apropie şi cînd aven datoria să o înfruntăm fără slăbiciune. Foarte adese: o vedem cînd este de neînlăturat. Tot curajul ne faci atunci să o aşteptăm cu calm, să ne preparăm a C primi cu o figură liniştită, cu sufletul ferm şi senin.

147 — în afară de curaj în sensul obişnuit al cuvîn tului, în afară de curajul fizic şi moral [...] există ui curaj aparte numit curajul civic, cetăţenesc [...]. Aces curaj, se zice, curajul civic, este cel mai anevoios şi ce mai iar. Omul

călăuzit de raţiune, însufleţit de voinţă,

•i — Curajul în proverbe 209

21

■ caracter şi de curaj în ochii altora, ajunge să nu faci

tinccsii la lucrurile mici, zilnice.GARABET IBRAII.EANU, Privind viaţa, 25.

119 — Cînd poţi merge, de ce să te tîrăşti ?WiO — Curajul tuturora nu se alcătuieşte totdeauna

din■ ui ajul fieştecăruia.IM — Sînge rece nu înseamnă inimă rece. 62 ■ —

Totdeauna te temi numai de închipuirea ta. I aţă de

I153 — Trebuie să ai curajul de a prefera omul deşteomului foarte amabil.

JULES RENARD, Jurnal, 539.

154 — Curajul unui om presupune un sacrificiuforţe, e o ofertă pe care o face mai mult decît i se ceşi omul e cu atît mai mare, cu cît dă mai mult.

NICOLAE MOISESCU, Cultivarea minţii ajutorul biologiei, 67.

155 — Există o vîrstă în viaţă, cînd trebuie să ai curjul de a fi nedrept, cînd trebuie să ai curajul să stîrpeştoate admiraţiile şi toate respectele învăţate şi să netotul — minciuni şi adevăruri — tot ceea ce n-ai recujnoscut cu adevărat. Prin toată educaţia sa, prin tot ceece vede şi aude în juru-i, copilul soarbe un număr atîde mare de minciuni şi de prostii amestecate cu ade:vărurile esenţiale, că prima datorie a tînărului carvrea să fie om sănătos, e să lepede tot afară din el.

ROMAIN ROLLAND, Umila viaţă eroică şi precursorii, 16.

156 — Bărbăţia cere putere de voinţă, stăpînire de sinecere să ştii să înfrîngi slăbiciunea.

N. K. KRUPSKAIA, Opere pedagogice alese, II, 1S6.

157 ■— Cea mai înaltă şi mai serioasă dovadă de curajnu stă numai în a dispreţui moartea, ci în a-ţi stăpîn'frica de alţi oameni şi neliniştea în faţa străinilor.

F. W. FDRSTER, Cartea vieţii, 102.

158 — Dacă vrei să treci drept un om de caracter şi dcuraj în propriii tăi ochi, nu face concesii de conştiinţa 1

în directivele vieţii tale. Dacă vrei să treci drept un omj

realitate lupţi sau te supui — şi una şi alta filră frică.NICOI.AE [ORGA, Cugetări, 56; 117; 148 ; 30.[63 — A-ţi pierde curajul înseamnă a pierde totul.ROALD AMUNDSEN, (XVI, 213).

[64 — Talentul propriu-zis al unui artist se manifestă prin capacitatea acestuia de a-şi descoperi şi înţelege propriile greşeli şi în special prin curajul său de a le

iecunoaşte existenţa.ENRICO CARUSO, (XIX, 216).I(i5 — Şi-n versul meu, cu viscolu-n simţire,/Eu voi

lima curajul pe pămînt, /Şi focul tinereţii din privire!V. I. ISRIUSOV, Eu am crescut în vremea surdă: Tinerilor,

185.166 — Există două feluri de curaj : acela cerut de■

auto-Constrîngere şi' acela generat de temeritate.

I.LOYD C. DOUGI.AS, Obstacole, 287.167 — Lupul e o sălbăticiune deosebit de inteligentăşi are curaj în măsura necesităţii.MIIIAIL SADOVEANU, Istorisiri de vînătoa-re, 434.CURAJ

23

168 — Curajul naiv al unui om cu convingeri de nezdruncinat izbucneşte tocmai acolo unde savanţii şovăisă dea impulsul creator şi, ca mai totdeauna, o simpliîntîmplare pune în mişcare întreaga acţiune.ŞTEFAN ZWEIG, Orele astrale ale omenirii, 1 139.

169 — Trebuie 1...1 să avem hotărîrea şi curajul să ţinen

pas cu vremea, dacă nu chiar să facem un pas înainte! vremii.

PETRU GROZA, Texte alese, 295.

170 — foţi oamenii cu adevărat mari au ca primă vir-tute sinceritatea. Ei îşi extirpă ipocrizia din inimă ; dez-văluie cu bravură slăbiciunile, îndoielile lor. Se disecaiîşi expun sufletul pentru ca toţi contemporanii lor să s«recunoască în această imagine şi să arunce din viaţa loiminciunile care o corup. Sînt curajoşi. înghiontesc în-drăzneţ prejudecăţile. Nici o putere civilă, morală sauimorală nu li se impune.

ANATOLE FRANCE, Gînduri şi lumină, 24.

171 — Trebuie să deosebim curajul de diversele lui ca-ricaturi : lăudăroşenia sau cutezanţa. Curajul nu ex-clude prudenţa si nici circumspecţia, dimpotrivă.

GEORGES DUHAMEL, Viaţa şi aventurile lui Salavin.

172 — Cartea de aventuri — de aventuri constructive—îşi are rostul ei în formarea unei opinii, a unei preferinţeşi, în orice caz, pentru dezvoltarea unor sentimente şiformarea unor calităţi, între care curajul rămîne ele-mentul principal, determinant, ca şi spiritul de iniţiativă,încrederea în sine.

HENRI COANDA, XIII, 281.I' i - Curajos este cel care ştie să înăbuşe frica. Un ||

tIci de curaj nu poate exista. Credeţi oare că cel care "H ige la moarte sub gloanţe nu simte nimic, nu se teme ,1. nimic ? Nu, [...] acela ştie să-şi înfrîngă teama.

A. S. MAKARENKO, Opere pedagogice alese, I, 200.

I I - A fi curajos înseamnă a alege dintre diferite al-n i native o ieşire. înseamnă a cîntări între mari incon-n mente, dar nu a alege pe cel mai grav dintre ele ;înseamnă a paria pe o posibilitate, dar nu pe cea maiile/.istruoasa.

MIHAI RALEA, Psihologia curajului, Viaţa Românească, mai-iunie, nr. 5 şi 6, 1925, 210.

|75 — Marea se supune numai celor curajoşi.V. I. LEBEDEV-KUMACI, (II, 38).

176 — Există trei feluri de curaj : cel fizic, cel moral şi iei spiritual. Trupul neînfricat în faţa durerii şi morţii; MII lecui neînfricat în faţa tentaţiilor plăcerii, ale ruşinii igu

ale onoarei sociale ; spiritul neînfricat în faţa căilor nebătătorite,, în faţa ideilor pe care nimeni nu le împăr-i.r.eşte. Curajul fizic este cel mai răspîndit, dar asta nu înseamnă că este mai prejos decît celelalte. Nimic nu-i mai nobil decît dispreţul faţă de moarte. Curajul spiritual este cel mai rar întîlnit. Pe acesta se sprijină civi lizaţia umană. Curajul mtfral există întotdeauna, ca un irazăm, în spatele celorlalte două feluri de curaj. De cl are nevoie atît trupul, cît şi spiritul. Este ceea ce numim virtute.

177 — Se înserează. Soseşte inevitabila pătrundere în întuneric. Cine are curajul s-o înfrunte ? Cine altcineva

24

25

decu acela care s-a negat pe sine, trăind toată viaţa I sine însuşi.

CONSTANTIN TSATSOS, Afori sme şi cugetări, 108-109 ; 49.

178 — Am înţeles ceea ce m-a uimit totdeauna, de c Platon (sau Aristotel ?) plasează curajul pe ultima treaptă a virtuţilor. Curajul nu e făcut din virtuţi prea frumoase : puţină furie, puţină vanitate, mu'.tă încăpăţînare şi o plăcere sportivă, vulgară [...] Nici odată nu voi admira un om care nu e decît curajos. A. DE SAINT EXUPERY, (XIV).

Ientru o cauză nedreaptă. Atunci el spune nu ! Şi parcă •c ascunde după umbra lui de ruşinea ta şi spune că nu | a gîndit încă, în sfîrşit, dacă apeşi pe con ştiinţa^ lui, daca-1 încolţeşti, îi apare în ochi o flacără vînătă. E pine să te fereşti de mînia lui.185 — Pe omul curajos îl cunoşti după liniştea cu care i a el în faţa primejdiei, pe fricos după cum scoate pieptul în afară. Alege-ţi prieteni calmi. I S 6 — Talentul înseamnă curaj. Curajul naiv al celui Ce spune : lumea şi viaţa sînt triste, dar eu vreau să 11 aiesc...

ION VLASIU, In spaţiu şi timp, III, 160 ; II, 237 : II, 162 ; III, 73 ; III, 94.

[87 — A avea curaj şi a avea dreptate : cei doi poli ai istoriei şi ai vieţii. Unul, în genere, îl neagă pe celă'alt. [88 — Mulţimea, cînd este văzută ca o clocitoare umană a lucrurilor care te fac să trăieşti, te înseninează şi-ţi dă curaj.

CESARE PAVESE, Meseria de a trăi, 276 : 309.

1 8 9 — Curaj, n-ar fi mai nimerit / Să afli alt loc de

trăit, / Nu doar în pomul plin de floare, / Ci-» inima-mi

mult temătoare ?

WILLIAMS TENNESSE, Noaptea Iguanei, > 124- /

1 9 0 — Curajul, după Schopenhauer, e „o simplă virtute de

sublocotenent".

191 _ întotdeauna există o filosofie care să justifice lipsa curajului.192 — Nu avem decît tîrziu curajul a ceea ce ştim.

179. — Curajul unei singure personalităţi de a reprima erorile colective, infiltrate-n conştiinţă, e un fapt istoric de mare valoare.

POMPILIU CONSTANTINESCU, Caleidoscop, 103.

180 — Elanul e totdeauna adolescentin, curajul întot-deauna tînăr.

181 — îţi trebuie un curaj orb ca să speri într-o drep-tate oarbă, într-o dragoste oarbă, într-un adevăr orb...

TUDOR BOGDAN, Starea de crepuscul, 48 ; 36.

182 — Cînd Michelangelo a pus problema tinereţii te-merare, 1-a făcut pe David 9 şi a realizat o imagine în care chintesenţa curajului are aureola inteligenţei şi a onestităţii.

183 —^Curajul eroului cu spadă e frumos, fiindcă el înfruntă moartea. Artistul înfruntă urîtul. E mult mai greu.

184 — Omul curajos este atît de modest încît uneori nici nu afli de la el. îl întîlneşti doar cînd cauţi adepţi

26

27

193 — Să consideri eroismul şi curajul drept valori sejcundare — după ce ţi-ai dovedit curajul.

ALBERT CAMUS, Caiete, 338 ; 205 ; 398 ;

1194 — Curajul fizic este cea mai simplă formă a cura

jului şi de altfel cea mai răspîndită.HAROUN TAZIEFF, (IV, 5).

195 — Comunistul trebuie să fie cinstit, curajos, demn să lupte cu ardoare pentru adevăr, pentru dreptate libertate.

196 — în momentele grele prin care a trecut ţara noas, tră (cutremurul din 4 martie 1977 — n.ns.), s-au afirma cu putere nobilele trăsături ale omului nou, constructo

al socialismului. Cred că nici un fel de lucrări ale fuo sofilor, ale celor care se ocupă de caracterizarea omu lui nou, nu ar fi putut pune în evidenţă cu atîta prea nanţă aceste trăsături minunate pe care le-a demort strat poporul nostru, omul nou stăpîn pe destinele sala hotărît să înfrîngă orice greutăţi [...] : dîrzenia, tenacii tatea, curajul, răspunderea faţă de interesele general' ale naţiunii, încrederea nestrămutată în cauza socraj lismului 1...1.

197 — Trebuie să păstrăm permanent spiritul revoluţionar novator, preocuparea pentru dezvoltarea conţinuă a societăţii noastre, lupta împotriva a tot ceea ceste vechi şi perimat, promovarea cu curaj a noului intoate domeniile de activitate ! Aceasta constituie o cerinţă deosebit de importantă a întregii activităţi diunid şi de stat în făurirea societăţii socialiste şi comu-

lisie în România.NICOLAE CEAUŞESCU, România pe drumul construirii

societăţii socialiste multilateral dezvoltate, VI, 661 ; XIV, 221-222 ; XVIII,

682.198 — Cea mai mare virtute a bărbatului e curajul. [99

- E adevărat că în curaj e multă inconştienţă, dar .ne in el ceva sublim. Fără el nu există progres.

EUGEN BARBU, Jurnal, 373 ; 145.

200 — La vreme de tristeţe chiar şi poarta deschisa de lui îţi dă curaj.


.'01 — Curajul răspunderii este, în zilele noastre, un Iod de exprimare a demnităţii cetăţeanului, a simţu■ lui

sau civic, a stăpînirii de sine, este o trăsătură aim. i personalităţi integre.GEORGE ANTONIU, Respectarea legilor ţării, cerinţă

esenţială a echităţii sociale.

- Ştiu că lucrul cel mai important este să fii vo-

Miă şi să ai curaj.ANNA FRANK, (XX, II, 537).

• în bătălia vieţii izbîndesc doar cei temerari şi_ pi i .everenţi, cei ce nu deznădăjduiesc chiar atunci cînd » ,u parca că"' „totul e"*pierdut".

VIRGINIA 7.EANI-LEMENI, Mărturii despretineri şi tinereţe, 291.

i - Esenţa eticii leniniste mi se pare curajul, lupta iu t oinoditatea de gîndire şi simţire, depăşirea neînce-

2f;

27

193 — Să consideri eroismul şi curajul drept valori se-!cundare — după ce ţi-ai dovedit curajul.

ALBERT CAMUS, Caiete, 338 ; 205 ; 398 ; 274.

194 — Curajul fizic este cea mai simplă formă a cura-jului şi de altfel cea mai răspîndită.

HAROUN TAZIEFF, (IV, 5).

195 — Comunistul trebuie să fie cinstit, curajos, demn, să lupte cu ardoare pentru adevăr, pentru dreptate şi libertate.

196 — în momentele grele prin care a trecut ţara noastră (cutremurul din 4 martie 1977 — n.ns.), s-au afirmat cu putere nobilele trăsături ale omului nou, constructor

al socialismului. Cred că nici un fel de lucrări ale filo-sofilor, ale celor care se ocupă de caracterizarea omului nou, nu ar fi putut pune în evidenţă cu atîta pregnanţă aceste trăsături minunate pe care le-a demonstrat poporul nostru, omul nou stăpîn pe destinele sale, hotărît să înfrîngă orice greutăţi [...] : dîrzenia, tenaci-tatea, curajul, răspunderea faţă de interesele generale ale naţiunii, încrederea nestrămutată în cauza socia-lismului 1...1.

197 — Trebuie să păstrăm permanent spiritul revolu-ţionar novator, preocuparea pentru dezvoltarea conti-

nuă a societăţii noastre, lupta împotriva a tot ceea ceeste vechi şi perimat, promovarea cu curaj a noului întoate domeniile de activitate ! Aceasta constituie o ce-rinţă deosebit de importantă a întregii activităţi departid şi de stat în făurirea societăţii socialiste şi comu-niste în România.

NICOLAE CEAUŞESCU, România pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate, VI, 661 ; XIV, 221-222 ; XVIII,

682.198 — Cea mai mare virtute a bărbatului e curajul.199 _ E adevărat că în curaj e multă inconştienţă, dar

are în el ceva sublim. Fără el nu există progres.EUGEN BARBU, jurnal, 373 ; 145.

200 — La vreme de tristeţe chiar şi poarta deschisă devînt îţi dă curaj.


201 — Curajul răspunderii este, în zilele noastre, unmod de exprimare a demnităţii cetăţeanului, a simţu-lui său civic, a stăpînirii de sine, este o trăsătură aunei personalităţi integre. w .

GEORGE ANTONIU, Respectarea legilor ţara, cerinţă esenţială a echităţii sociale.

202 — Ştiu că lucrul cel mai important este să fii vo-ioasă şi să ai curaj.

ANNA FRANK, (XX, II, 537).

203 — în bătălia vieţii izbîndescdoar cei temeran ştperseverenţi, cei ce nu deznădăjduiesc chiar atunci cinds-ar părea că" „totul e'pierdut".

VIRGINIA ZEANI-LEMENI, Mărturii despretineri şi tinereţe, 291.

204 — Esenţa eticii leniniste mi se pare curajul, luptacu comoditatea de gîndire şi simţire, depăşirea neînce-

DESCURAJARE

CURAJ

tată a măruntelor noastre inerţii, deschiderea faţă de j realul uman, deci faţă de oameni.

ALEXANDRU IVASIUC, Pro Domo. Radica-litate şi valoare, 209.205 — Curajul nu e o consecinţă a rutinei, ci o tră- \

satură de caracter formată încă din copilărie, curajul eceea ce dă continuu frumuseţe şi demnitate unei activi- jtaţi umane.

IOANID ROMANESCU, Nadia, în Almanah, Convorbiri literare, 1979, 156.

206 — A dansa pe vulcani nu e neapărat o dovadă de curaj.

207 — Cei cu adevărat curajoşi vorbesc puţin despre curaj.

208 — Cel căruia îi e indiferent dacă va trăi nu are nevoie de nici un curaj.

209 — Nu există experienţă căreia să nu-i poţi supra-vieţui dacă ai curajul să înfrunţi viaţa.

OCTAVIAN PALER, Apărarea lui Galilei, 24 ; 54 ; S0 ; 104.210 — Progresul de înţelepciune a însemnat,

paradoxal,un progres de curaj.

VICTORIA ANA TAUŞAN, Brăţara lui Proj meteu, 48.

211 — Toţi comuniştii trebuie să manifeste curaj şi ianţiativă în lupta pentru promovarea spiritului revolu-ţionar, a noului în producţie, în activitatea economicăşi socială, să acţioneze cu hotărîre împotriva inerţiei,birocratismului, rutinei şi conservatorismului, a tot ceea

<c este învechit şi poate frîna progresul societăţii noas-trc socialiste.

Codul principiilor şi normelor muncii şi vieţii comuniştilor, ale eticii şi echităţii socialiste, 19—20.

212 — Curajul timizilor e o floare rară, dar prin aceas-I.I nu şi una plăpîndă. Dimpotrivă !¡13 — Curajul vine treptat dar se exprimă odată.214 — în faţa curajului totul păleşte.' I 5 — Pe cei curajoşi nu-i cauţi, îi vezi, îi simţi, îi•.umezi.116 — Şi curajul are treptele lui de naivitate.MARIN VOICULESCU, Lumea în gîndire, 53 ; 53 ; 52 ; 52 ;

52.

DESCURAJARE, DEZNĂDEJDE

Nu trebuie niciodată să te laşi pradă deznădejdii. Trebuie să ştii că atunci cînd ţi se pare că ai ajuns la capătul suferinţei omeneşti, intervin fapte care pot schimba întreaga situaţie.

ALAIN BOMBARD

217 — Obişnuieşte-te şi cu acele lucruri din pricina că-rora deznădăjduieştivpărîndu-ţi-se că depăşesc puterile tale. Fiindcă, într-adevăr, şi mîna stîngă, cu toate că e neputincioasă la alte treburi, din cauza lipsei de practici, frîul calului îl stăpîneşte cu mai multa vigoare decît mîna dreaptă, tocmai fiindcă s-a obişnuit cu aceasta. ' IX — Nu fi abătut, nu renunţa şi nu te lăsa descurajat, dacă nu poţi săvîrşi fiecare acţiune după dreptele

DESCURAJARE

DESCURAJARE

31

îndrumări, ci.^în momentul cînd ai greşit, reviao şi bucură-te, dacă cele mai multe din acţiunile tale sînt cu adevărat omeneşti şi îndrăgeşti acest scop spre care ai revenit.

MARC AURELIU, Către sine, Cartea XII, 238 ; Cartea V, 124.

219 — Sa. te descurajezi înseamnă să te laşi doborît denenorocire.

DANIEL DEFOE, Moli Flanders, 136.

220 — Descurajarea constă în a se aprecia pe sine, dintristeţe mai puţin decît se cuvine.

BARUCH SPINOZA, (în voi. Etica, 165).

221 — Bine că sînt pe lume bucurii şi suferinţe, altmin-teri am deznădăjdui că părăsim viaţa.

CHARLES MONTESQUIEU, Caiete: Plăcere şi fericire, 339.

222 — Ca deznădăjduirea, nici o patimă mai rea.223 — La deznădăjduire, pururea cu împotrivire şi

nicicum ei să te supui.IORDACHE GOLESCU, Povăţuiri pentru buna-cuviinţă, 57 ;

57.

224^— Omul ar fi atotputernic dacă ar rămîne dez-nădăjduit întreaga viaţă, ori măcar pentru multă vreme,

cu alte cuvinte daca deznădejdea ar fi o stare care ar putea dura (21 mai 1824).

GIACOMO LEOPARDI, Scrisori, însemnări,cugetări, 311.

225^ — Cel mai desăvîrşit artist poate fi descurajat de critica sau de indiferenţa celei mai desăvîrşite nulităţi.

Pentru a înflori, o inimă de artist are neapărat nevoie de căldura aprobării şi aprecierii şi chiar de strălucirea admiraţiei. Cînd o epocă e săracă în opere de valoare, vinovat e publicul nu artiştii.

226 — Descurajarea este cea mai primejdioasă boală a caracterului.

227 — în cea mai adîncă decădere inima omului păs-trează o scînteie luminoasă ; puţintică voinţă o poate iarăşi transforma în flacără vie ; numai deznădăjduirea o stinge cu desăvîrşire.

ADINA OLANESCU, Cugetări, 26 : 100 : 52-53.

228 — A părăsi o luptă din cauza ticăloşiei mediuluie tot una ca şi cum ţi-ai tăia gîtul fiindcă e noroiafară.

NICOLAE IORGA, Cugetări, 185.

229 — în epocile de cumplită deznădejde oamenii searuncă în braţele desfrîului nu ca să petreacă, nu ca sătrăiască, nu ca să se reproducă, ci ca să uite.

N. D. COCEA, Jurnal, 194.

^ca setea ucide mai repede decît foamea, dez j-y j^ide mai repede decît setea.

230 — Un artist care n-are momente de o sfîşietoaredescurajare, artistul care nu trece prin timpuri cînd secrede un „nechemat" — nu e un adevărat artist.

NICOLAE TONITZA, Scrisori despre artă, 43.

231 — Deznădejdea' înseamnă a nu cunoaşte motivele pentru care lupţi şi dacă într-adevăr trebuie să lupţi.

232 — Există un singur caz de deznădejde pură. Al condamnatului la moarte.

ALBERT CAMUS, Caiete, 375 ; 120.

CURAJUL, SE EDUCA

33233 nădejdea

$E EDUCACURAJULCurajul se educă zi de zi printr-o luptă indirjită cu

greutăţile.N. A. OjTROYSKI

copii, de mici copii, să-i d;da! şi să-i de-pi/ jccazuri, cu curaj, fără frică dă primejdii.234 T ' PROVERB ROMANE.SC prinzi cu.^inu, îndrumaţi paşii copiilor voştri ; / Nu le p^j), ci

călăuziţi-i cînd sînt mici. / Cercetaţi-le — 1 / aptitudinile, curajul. /Natura se lasă în-siluiţi gu^ nu poaţe fj schimbată.

depnnder»^ VOLTAIRE, Stanţe sau catrene, drumata,

ţsiderînd bine totul, viaţa fiind lucrul celsacrificiul cel mai greu, am luat-o drept236 .^jiiai puternică a interesului omului ; şi mi-amn.ai PreţJ,t ^toma exagerată a mîrşăviei, dacă valoareamăsura ce ţ> consideraţiei publice nu dau curajul orga-zis : daca ş ţ^lo^lesc cu curajul datoriei, onoarei, ra-exagerata t\ ^m race n'c;0dată un stejar dintr-un tran-n.17'a"1 »V ( trandafirul îl suceşti şi îl faci să se laseţiunn. vwU, aceja care are ambele curajuri.

dafir ; îri^f DENIS DIDEROT, Scrisoare către doamnarupt. ren de Eorbach despre educaţia copiilor.

237 — Cum poate primi copilul o educaţie, astfel capurtarea ce i se va impune de cerinţe şi de datorie, îndecursul timpului să devină o a doua natură a lui, înmate cazurile vieţii ? [...]. Aceasta problemă constă îna forma din fetiţa, îmbrăcată în hăinuţele ei de copilaş,pe soţia care va mulţumi pe bărbatul ei, pe mama cura-joasă, care va fi la înălţimea datoriei sale ; constă îna forma din băieţelul încă în haine de copil, pe bărbatulcare va mulţumi pe soţia sa, pe tatăl curajos, care vaşti să-şi ducă sarcina cu demnitate.

J. H. PESTALOZZI, Cum îşi învaţă Gertruda copiii, 124.238 — Pe copii la bărbăţie, la muncă şi înfrînare, iar

nu la moleciune, desfătări şi lenevire să-i deprinzi demici.

IORDACHE GOLESCU, Povăţuiri pentru buna-cuviinţă, 165.

239 — Nu toţi oamenii se nasc curajoşi [...], aceasta e ochestiune de temperament. Este ceva adevăr în aceastăobservaţie, şi mulţi oameni sînt curajoşi din fire. Dartoţi, fără deosebire, pot deveni curajoşi. Curajul se do-bîndeşte, precum se dobîndeşte şi înţelepciunea şi voinţa.

PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei : Curajul, 58-59.

240— Dacă frica este o inferioritate, curajul excesiv este o pacoste socială. Bătăuşii, hărţăgoşii, gălăgioşii sînt o plagă pentru toţi acei cu care vin în atingere. Edu-catorul trebuie să se ferească deopotrivă de ambele exa-gerări. . ^ ^ ■

241 — Deprinzînd pe copil sa înfrunte teama, noi am făcut jumătate de drum pînă la curaj [...]. Rămîne să completăm lucrul deşteptînd dispreţul pentru laşitate

.M

CURAJUL SE EDUCA

ÎNDRĂZNEALA — PRUDENŢA

35

CURAJ—ÎNDRĂZNEALA

246 — îndrăzneala poate proveni dintr-un meşteşugomenesc,' din nebunie sau mînie, ca şi puterea, pe cîndcurajul e datorit firii şi bunei întreţineri a sufletului.

PLATON, Protagoras şi Lysis, 81.

247 — Nu poate fi nimic de necucerit pentru oameniicurajoşi, nimic nu e greu pentru cei îndrăzneţi.

PLUTARH, Alexandru şi Cezar.

şi entuziasmul pentru faptele de bărbăţie, împuterni cind iubirea de adevăr, de neam, de bine şi dreptate — cari cer mai mult curaj decît toate primejdiile de altădată — şi făurind prilejuri în care copiii să aibă de în fruntat oarecare mici pericole, singure în stare să oţe-lească prezenţa de spirit, sîngele rece, energia de a reacţiona şi a nimici piedicile.

ANA CONTA-KERNBACH, Noţiuni de pedagogie didactică şi metodică, 107-108 ; 108.

242 — Ce influenţă magnetică exercită credinţa în dreptatea unei cauze, ca forţă înviorătoare asupra unui om [...] ! Tocmai această bază trainică a omului îl spri jină, îi dă curaj, forţă şi tărie în toate împrejurările.243 — Curajul, tăria sufletească sînt mijloace de ne preţuit pentru întărirea voinţei omeneşti şi- a propriei tale energii.

ERNST THÂLMANN, (X, 207 ; 21).

244 — Nu se poate crea un om curajos, dacă nu va fipus în situaţia de a da dovadă de curaj, indiferentcum : fie prin stăpînire de sine, printr-o exprimaredreaptă şi făţişă, suportare de încercări, lipsuri, fie prinrăbdare şi îndrăzneală.

A. S. MAKARENK.O, Opere pedagogice alese, I, 39.

245 — Cele mai bune metode de educare a curajuluişi rezistenţei sînt : exemplul dat de adulţi, înlăturareacauzelor care dau naştere la o frică neîntemeiată, luptaîmpotriva fricii, care se înrădăcinează la copii ca ur-mare a unei educaţii greşite, precum şi lărgirea expe-rienţei copiilor.

A. I. SOROKINA, Pedagogia preşcolară, 260.

248 — E de ajuns ca un singur om să arate curaj pen-tru ca îndrăzneala să le vină şi altora.

ŞTEFAN ZWEIG, Omagiu lui Romain Roland: Recunoştinţă, 89.

CURAJ—PRUDENŢA

249 — Partea cea mai bună a curajului este prudenţa.SHAKESPEARE, Henric al IV-lea, partea întîi, V, 4, 120-121.

250 — înainte de a te azvîrli într-o primejdie, trebuies o prevezi şi să te temi de ea; dar atunci cînd eştiîn mijlocul primejdiei nu-ţi rămîne decît s-o înfrunţi.

FRANGOIS FENELON, Peripeţiile lui Te-lemah, I, 14.

251 — Pe lînga prudenţă mai este şi curajul o însuşireneapărată pentru fericirea noastră. Ce e drept, nici peuna nici pe alta nu ne-o putem da, ci le avem de moş-u-nire [...]. Cu toate acestea, deprinderea şi voinţaliotărîtă ajută mult la sporirea capitalului firesc.

ARTHUR SCHOPENHAUER, Aforisme asupra înţelepciunii în viaţă, 386.

36

PRUDENŢA

PRUDENŢA - RAŢIUNE

252 — în ceea ce priveşte lucrurile neplăcute şi formi-dabile, prudenţa nu constă în sustragere sau în fugă, ciîn curaj. Cel care vrea să înainteze cu oarecare seninătateprin direcţiile cele mai liniştite ale vieţii, trebuie să aibăcurajul de a lua hotărîri. Să privească în faţă obiectultemerilor sale cele mai mari şi, de obicei, hotărîrea sa vaface ca aceste temeri să fie neîntemeiate.

R. W. EMERSON, Eseuri : Prudenţă, 179.

253 — Ar exista două politici, dacă trebuie să credempe oamenii îndemînateci : aceea a prudenţei şi a noastră.Noi răspundem că în faţa crimei nu există decît o sin-gură politică : aceea a umanităţii. Se pretinde că sîntemlipsiţi de rezervă şi de precauţiune. Nu 1...1. Prudenţa nuconstă în a autoriza crima printr-o tăcere laşă. Laşita-tea nu e niciodată înţeleaptă. 11

ANATOLE FRANCE, (XXIII, 29).

254 — Ficţiunea păşeşte prudent ca să convingă lumea; dar realitatea are curaj să fie stranie, fiindcă nu-i pasăce crede lumea.

RABINDRANATH TAGORE, Cvartet.

255 — Nu putem închide porţile partidului de teamăsă nu pătrundă în rîndurile lui agentura duşmană. Sălărgim cu curaj rîndurile partidului nostru — iată l:nianoastră de orientare. Dar lărgind cu curaj rîndurile par-

tidului nu trebuie să dăm dovadă de nepăsare, să dămposibilitatea agenturii duşmane şi speculanţilor politicisă pătrundă în rîndurile lui. Dacă ţinem minte numai osingură latură a chestiunii şi o uităm pe cealaltă, putemface greşeli. „Să lărgim cu curaj rîndurile partiduluinostru, dar să nu admitem în rîndurile lui nici un ticălos" — numai această linie este justă.

MAO TZEDUN, Opere alese, II, 350.256 — Un bun i adevărat articol, ca să nu mai vorbim

de o carte de critică, este o autobiografie intelectuală cuprinzătoare şi integrală, fără ascunzişuri, fără ocolişuri, fără puncte nodale neclare, trecute cu prudenţă sub tăcere şi mă întreb dacă nu aceasta dă valoare oricărei activităţi umane : lipsa de prudenţă, dezvăluirea de sine. Loc de întîlnire, deci, a inteligenţei cu curajul. Se spune că inteligenţa e prudentă. Nu ştiu dacă adevăratul curaj nu e o condiţie la fel de importantă.

ALEXANDRU IVASIUC, Pro Domo, 46.

CURAJ — RAŢIUNE

257 — înţelepciunea învinge curajul.PROVERB ARAB258 — Cînd curajul este stăpîn pe raţiune, înghite

şi spada cu care luptă.SHAKESPEARE, Antoniu şi Cleopatra, III. 11, 198—199.

259 — Curajul are împotriva restriştilor mai multeposibilităţi decît raţiunea.

VAUVENARG.UES, Maxime şi reflecţii, 7.260 — Un om cu minte şi curajos este îngăduitor în

cuvintele sale ; dar dacă este căpetenie sau judecătorsi poporul îi pune sabia în mînă, atunci este aspru şijudeca şi pedepseşte după cum îi dictează conştiinţa,

38

RAŢIUNE — ŞTIINŢA

NU E CURAJOS — NU SE TEME

39

căci poporul întreg dă sentinţa prin buzele sale şi mînapoporului ucide cu sabia lui.ADAM MICK.IEWICZ, Cartea poporului polonez şi a

pelerinilor polonezi.

261 — Să fii cu adevărat nu este un merit, cînd astaţi-e firea, sau — mai degrabă — cînd nu poţi fi altfel ;este un dar ca acela de a fi poet sau muzician ; dar ainevoie de curaj ca să fii adevărat din raţiune, dacă nueşti astfel dintr-un fel de mîndrie.

EUGENE UELACROIX, Pagini din jurnal, 24.

262 — Omul de curaj este şi un înţelept. El ştie căvirtutea atrage spre sine invidia. Atunci, el tăinuieştevirtutea lui şi făptuieşte în taină şi în linişte, netulbu-rat de ochi iscoditori.

ION VI.ASIU, în spaţiu şi timp, II, 239.

263 — Curajul călăuzit de înţelepciune se pune în ac-ţiune pe linia cea dreaptă.

MARIN VOICUI.ESCU, I.urnea în gîndire, 54.

CURAJ — ŞTIINŢA264 — Ştiinţa şi curajul alcătuiesc deopotrivă măreţia.

Nemuritoare fiind, fac nemuritori ; eşti pe cît ştii, iar învăţatul poate totul. Omul fără cunoştinţe, lume-n

beznă. Sfat şi forţă, ochi şi mîini : fără curaj ştiinţa e stearpă.

BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual, Criticonul, I, 8.NU E CURAJ (CURAJOS)

265 — Nebunia nu înseamnă curaj.PROVERB FRANCEZ

266 — Cel care din vanitate, curiozitate, ori din lăco-mie îşi riscă viaţa, acela nu poate fi considerat un omcurajos.

L. N. TOI.STOI, (II, 39).

267 — Nu este un semn de autentic curaj în viaţă,cînd pentru a te pregăti peniru situaţii cari cer curajînveţi din vreme să duelezi bine.

LUCIAN BLAGA, Din duhul eresului, în voi., Elanul insulei, 245.

NU SE TEME

268 — Măgarul bătrîn nu se teme de zgomotul clopo-ţelului.

PROVERB ARAB

269 — Muntele nu se teme de zăpadă.PROVERB BULGAR

270 — Pe cel născut în pădure / Animalele nu-1 în-fricoşează.

271 — Grîu! bun nu se teme de neghină.■272 — Nicovala frică n-are de ciocan.PROVERBE FRANCEZE

273 — Cine nu e vinovat nu se teme.PROVERB ITALIAN

NU SE TEME

11

292 — Tinereţea este înfumurată ; ea are o încredereIară margini în sine ; deşi firavă, crede că poate totulşi că n-are a se teme niciodată de nimic.FRANQOIS FENELON, Peripeţiile lui Tele-mah, I, 9.

293 — Omul care e stricat, / Nu se teme de păcat.ANTON PANN, Povestea vorbii, 66.

294 — Cel născut pe munţi nu se sperie de ei.F. W. SCHILLER, Wilhelm Tell, XIII, 1.

295 — O stea nu se teme că va fi luată drept licurici.FRIDTJOF NANSEN, (XXVII, 301).

274 — Nimeni nu se teme de clinele care latră dar nu

muşcă.PROVERB LATIN

275 — Cînd sînt mai mulţi oameni pe mal, n-au de cesă se teamă de crocodil.

PROVERB DIN MADAGASCAR

276 — Are de moară, / Nu-i e frică să moară.277 — Baba bătrînă nu se teme de pînea moale.278 — Bivolul nu se teme de purice.279 — Cerul curat de trăznet nu se teme.280 — Cine cîinele şi-1 iubeşte, n-are frică de tîlhari.281 — Cînd toţi se vor uni între ei, frică n-ar mai avea de nimeni, c-atunci e pace între ei.

282 — Copacul cu rădăcini adînci nu se teme de fur tună.

283 — De securea fără coadă n-are frică pădurea.284 — Doar n-o să-mi ia boii de la plug.285 —- Lupul nu se sperie de pielea oaiei.286 — Omul voinic nu se sperie de toate muştele.287 — Un măcelar bun frică n-are de mii de oi.288 — Ursul de lătratul cîinilor nu se sperie.289 — Vîntul de frică nu ştie.

PROVERBE ROMÂNEŞTI

290 — Cel cu minte nu se teme cînd ştie că are

dreptate şi nu uită niciodată acest lucru.IBN AL-MUKAFFA', Kalila şi Dimna, 246,

291 — Cine e milos cu cel căzut, / Din picioare de-ocădea în lut, / Teamă n-are că vreun trecător / N-osă-i dea o mînă de ajutor.

SAADI, Golestan sau Grădina florilor, 68,

296 — Politicienii şi profitorii tremură cînd se mişcăfrunza. Noi 12 însă avem inima liniştită. Pentru căavem sufletul şi gîndul curat. Trăzneşte şi nu ne înfri-coşăm. Pentru că noi mergem la drum şi-mpreună cuistoria.

PETRU GROZA, Texte alese, 137.

297 — Mie nu mi-e teamă de inteligenţa omului. Mă tem de brutalitatea instinctelor şi pornirilor lui — ceea■ ce e o dovadă că nu Raţiunea e leacul tuturor relelor sociale etc, ci educarea şi scoaterea din barbarie sau puerilitate a sentimentelor ; cît prîveşte Inteligenţa umană, nu e atît de grozavă : e pur şi simplu cum a zis admirabil marele Eminescu : „un dram de creier", cu care ne mîndrim în vam

298 — Personalitatea nu se sperie de prostia arogantă ; şi nu e mai mare duşman al personalităţii decît dez-gustul. .

POMPILIU CONSTANTINESCU, Caleidoscop, 43 ; 92.

42

NU SE TEME

NU TE TEME !

43

299 _ Cei care merg pe urmele Dreptăţii nu se temca lasă amprente.

ROD1CA TOTT, Firul Ariadnei, 71.

NU MAI ARE DE CE SE TEME

300 — înecatului nu-i pasă dacă se udă.PROVERB ALBANEZ

301 _ Cine doarme pe pămînt, n-are frică să cada cînd se întoarce. u M . . . ,

302 — Săracul nu se teme de sărăcie — nici udul deP °aiC' PROVERBE ROMANEŞTI

303 — Măgarul mort nu se mai teme de lup.PROVERB TURCESC

304 — Cel care stă la pămînt nu se mai teme că vacădea. . . . . . ,PANCIATANTRA, Cartea I, Leul ş. iepurele,78.305 — Precum orbul de noapte nu se grijeşte, ca cel

ce n-are de ce să prăda de prădătoriu, ca udul de ploaie,nu se teme.

DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ieroglifică, I, 248.

NU TE TEME !

Non dolet, Paete! (Nu doare, Paetus!)™ PLINIU CEL TÎNAR, Fii bărbat! M, REGII.

'06 — Mai bine s-o păţeşti o dată decît să te temi i n 11 ttna.

PROVERB ALBANEZ

^07 — Tcme-te că leneşul nu va ara, dar nu te teme N pămîntul galben nu va rodi.

PROVERB CHINEZESCI 8 — Să nu aveţi frică de anul bisect — ci de cel

iIm.linte şi de cel ce urmează.W — Şi dacă un domn nu este de găsit, păstraţi-vă i

tirajul / Şi încercaţi să vă conduceţi singuri. Aşa-i înţelept.110 — Trebuie să te împotriveşti fricii.PROVERBE FRANCEZE

' I I — Nu trebuie să-ţi fie teamă decît de greşelile Iile.PROVERB ITALIAN

11.' — Astăzi ploaie, mîine ninsoare, poimîine soare.II 1 — Că nu ţi-am fript şerpi pe burtă.\14 — De lătratul unui cîine să nu-ţi pese.'15 — De ploaie repede să nu te sperii.116 — Fă bine, nu te teme de nimic.'17 — Inimă mare, dacă vrei să izbuteşti la orice în-lîmplare, fie cît de mare.

' IX — în situaţii crjtice, fii /are şi perseverent. '19 — La orice întîmplare să zici cu glas mare „şi .ii e.ista trece", şi vei avea mare uşurare. '.'0 — La orice întîmplare, fie cît de mare, cu statornicia ta, stăruirea, răbdarea şi curajul te poţi îndrepta.

NU TE TEME !

45

tu slăbeşti, eşti pierdut. Nu te vei mai ridica Pierderea sau salvarea ta sînt în tine.

EPICTET, Maxime, 117.

330 — Fii drept şi nu te teme de nimic.SHAKESPEARE, Henric al VIILlea, III, 2, 447.

331 — Oricum e mult mai înţelept / norocul să-ţi■încerci dînd piept, / decît pierzînd ca un nemernic.

G. DE CASTILLEJO, Poezii.332 — Că precum apelepsia 16 cîteodată inimile îmbăr-

bătează, aşa mai de multe ori toate nădejdiile curmăşi toate puterile ca cu paloşul deodată le ratează.

iar cu întristarea, moleşunea şi deznădăjduirea de tot te topeşti.

321 — Nu te teme de orice tufă.PROVERBE ROMÂNEŞTI

322 — Nu trebuie să ne speriem de fieştece, cînd

auzim de ceva, pînă nu vedem cu ochii noştri cu ade-

vărat.ESOPIA, Leul şi broasca, 127.

323 — Nu te teme, nu fi leneş, nu îngădui ca grijile

tale să sporească.PAPIRUS INSINGER, XXV, 24.

324 — Nu ceda nenorocirii, ci înfrunt-o cu şi mai multă bărbăţie.

325 — Nu te lăsa abătut de rele, cu şi mai multcuraj înfruntă-le. 15

VIRGILIU, Eneida.

326 — în situaţii critice fii tare şi perseverent.

327 — La vremuri de întristare, fii bărbat / Şi cu neclintit curaj.

HORAŢIU, Ode.

328 — Este nedemn a renunţa la dobîndirea lucrurilor

de care avem nevoie, de teamă că le-am putea pierde.PLUTARH, Vieţile paralele.

329 — Nu te descuraja deloc şi imită profesorii deexerciţii, care, atunci cînd un tînăr cade, îi ordonăsă se scoale şi să lupte în continuare. Spune la felsufletului tău. Nu e nimic mai mlădios decît sufletulomului. Nu trebuie decît să vrei şi ai să poţi. Dar dacă

DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ieroglilică, I, 93.

333 — Nu trebuie să ne temem [...] să dăm iarăşi graiunui adevăr vechi, cînd putem să-i dăm mai mult re-lief printr-o ticluire mai bună, ori săT asociem cu unalt adevăr, care să-1 lămurească, alcătuind un ansamblude temeiuri. Plăsmuitorii au darul să prindă legăturadintre lucruri şi să le pună în ordine ; iar descoperirilecelor din vechime aparţin mai puţin primilor lor autoridecît celor care le fac folositoare.

VAUVENARGUES, Maxime şi reflecţii, 80— 81.

'34 — Este mai bine să mergi în întîmpinarea peri-colului decît să-1 aştepţi pe loc.

A. P. SÜVOROV, (III, 40).

'35 — Să nu te temi de a fi pus în minoritate cînd eşti contrazis.

J. W. GOETHE, Maxime şi reflecţii 225.

46

NU TE TEME !

47

336 — Să nu-ţi fie frică de nimic altceva decît defrică.

LUDWIG BORNE, Critice, 21.

337 — Nu da înapoi în faţa relelor, ci mergi cu maimare curaj în contra lor.ARTHLR SCHOPENHAUER, Aforisme asupra

înţelepciunii în viaţă, 387.338 — Nu te teme de cei care ucid trupul, căci după

aceea altceva nu mai pot face.HARRIET BEECHER STOWE, Coliba unchiului Tom, II, 246.

339 — Fii mai cu inimă !340 — Nu te împuţina cu inima !ION CREANGA, Moş Nichifor Coţcarul, Povestiri, 31 ;

27.341 — Să nu-ţi fie frică dacă n-ai de ce să te temi.342 — Sus inimile ! [...] Cine e bărbat, acela anume

[...] ştie să se stăpînească pe sine însuşi şi nici nu se moaie ca o babă neputincioasă, nici nu-şi pierde sărita ca un copil nevîrstnic, ci stăruie pe drumul cel drept şi larg, singurul care poate să [...] ducă la scop.

IOAN SLAVICI, Atitudini şi mărturisiri, Cugetări, 92 ; Sus inimile, 23.

343 — Nu plînge ! Daţi suflet cu fire voinică. Te-avîntă-nainte pe valuri în spume. / N-ai teamă deneagra furtună, n-ai frică, / Oricîte talazuri oceanul

ridică / în calea ta, lume !D. T. NECULUŢA, Spre ţărmul dreptăţii, „Lumea nouă",

noiembrie 1899.344 — Nu ocoli niciodată adevărul, ci ai bărbăţia

<!e a-1 cuprinde în întregime, oricît de aspru ţi s-arpărea.

ADINA OLANESCU, Cugetări, 99.

345 — Nu trebuie să ne fie teamă a ne lăsa minteasă pască puţin, în fiecare zi, ierburi adormitoare, pecîmpiile fără margini ale visului.

IULES RENARD, Scrieri alese : Jurnal, 481.

346 — Să nu te temi de primejdia însăşi, ci să bagide seamă ceasul cînd te poate atinge !

347 — Să nu-ţi fie frică de duşmanii care te batjo-coresc întîi şi te imită pe urmă.

NICOLAE IORGA, Cugetări, 131 ; 96.

348 — Nu uita niciodată că eşti artist. Nu-ţi pierdecurajul. Şi nici nu-ţi fie teamă de nimic : căci veiajunge la ţel.

CONSTANTIN BRÂNCUŞI, (XXXII, 101).349 — Ori de unde vine, lovitura trebuie primită.

Drept, în picioare. Şi cu fruntea sus.

350 — Aşa, tinere, nu te înfricoşa de viaţă. Caută bine să descoperi adevăratele vopsele ale suiletului tău şi mîzgaleşte lumea cu ele. Nu împrumuta paleta, tonurile şi pensulele de la nimeni.

: TL'DO» ARGHEZI, Manual de morală practică, 122 ; Tablete.

351 — Fiţi cu curaj ! Fiecare moment îşi are coman-damentul lui [...]. Aveţi de rezolvat probleme noi şimăreţe. Cînd lansaţi noul vas organizaţia unică de ti-

48

49neret — aruncaţi peste bord toaie ideile învechite şi

duşmănoase.PETRU GROZA, Texte alese, 246—247.

352 — Instinctele, organele noastre, natura noastră fizică şi morală, toată făptura noastră ne sfătuiesc să căutăm fericirea pe pămînt. O întîlnim cu greu. Să nu fugim de ea. Să nu ne temem de bucurie ; iar cînd o formă fericită sau o cugetare senină ne oferă plăcere, noi să nu refuzăm.

ANATOLE FRANCE, Gînduri si lumină, 31—32.

353 — Să nu negociem niciodată din teamă. Dar să.nu ne temem niciodată să negociem.

J. F. KENNTDY, Discurs inaugural, 1960.

354 — Nu trebuie să spunem nici în glumă că sîntemdescurajaţi, pentru că s-ar putea să ne luăm în serios.

CESARE PAVESE, Meseria de a trăi (Jurnal, 1935—1950).

355 — Ai o dorinţă pe care ţi-e frică să ţi-o recunoşti, care te arde ca o flacără ? Stinge lampa raţiunii şi cerul întunecos al vieţii tale se va lumina. Acesta este sensul zicalei : aruncă-te în foc cu ochii închişi. Numai astfel poate pătrunde spiritul într-o formă nouă.

SE TEME

356 — Nu te teme să începi de fiecare dată de la început. Nu vezi tu cum fiecare zi începe de fiecare dată cu dimineaţa şi, totuşi, nu sînt două zile la fel ?

357 — Să nu ne fie frică de nimic, să avem curajul castităţii noastre.

ION VLASIU, în spaţiu şi timp, III, 156« 147 ; 179.358 — în artă, nu trebuie să te temi niciodată că exa-

gerezi [ ...]. Dar exagerarea trebuie să fie continuă — proporţională cu ea însăşi.

ALBERT CAMUS, Caiete, 204. 359 — Majoritatea celor rămaşi între cer şi apă, mor din cauza fricii ; înfrînse-ţi teama şi vei fi salvat.

AI.AIN BOMBARD, Naufragiat de bună voie.360 — Nu te teme de plagiatori. Existenţa hoţilor de-

notă prezenţa aurului.TUDOR VASILIU, Pegasul troian, 128.C NE NU SE TEME361 — Acela care nu se teme de nimeni nu va găsi pe

nimeni care să se teamă de el.PROVERB ARAB362 — Marea e ca un bazin de înot pentru cine n-are

I rică de moarte.PROVERB BENGALEZ363 — Cine nu se teme de muncă nu se teme nici de

loame.

PROVERB DIN INDOCHINA

Ne temem de toate r,

nvrăm la

SE TEME

51

379 — Cine a fost muşcat de şarpe se teme şi de şopîrlă.

380 — Cine mai mult se teme, acela uită uşa deschisă.381 — Cine s-a ars cu ciorbă, suflă şi-n iaurt.■382 — Cine s-a fript în foc, suflă şi în gheaţă.383 — Cine se teme de brumă, să nu sădească vie.384 — Cine se teme de lup, nu se face cioban.385 — Cui c frică de orice nor, nici o călătorie nu va

face.386 — Cui e frică de vrăbii, să nu semene mălai.

SE TEME50

364 — Cui i-e frică, se teme şi de umbra Iui.365 — Cine se teme de foc, fuge şi de fum.366 — Cine se teme de vrăbii, să nu semene mei.

PROVERBE ALBANEZE

367 — Agaţă biciul ca să-1 vadă lumea.

36S — Cel înţepat de şarpe se teme şi de urma furnicii.

369 — Ce! care nu-şi învinge spaima, nu-şi realizează

speranţele.370 — Nu va trăi cel care doarme cu frică.

PROVERBE ARABE

371 — Şoarecele n-are frică de ghearele pisicii, ci de

mustăţile ei.PROVERB BULGAR

372 — Cine a fost muşcat de şarpe se teme şi de o

frînghic.PROVERB CHINEZESC

373 — Cine se teme de tine cînd eşti de faţă, te va

urî cînd eşti departe.

374 — Cui e frică de umbra copacilor, nu intră în

pădure.PROVERBE ENGLEZE

375 — Pisica opărită se teme şi de apa rece.

376 — Să nu meargă în pădure cine are frică de

frunze.PROVERBE. FRANCEZE

377 — A purta frică de furnică.378 ■— Celui ce-i e frică, înfricoşează pe ceilalţi.

387 — Cui e frică de vînturi, pe mare să nu călăto-rească şi cine se teme de brumă, vie să nu sădească.

388 — Fuge ca dracul de tămîie.'89 — Fuge de parcă-1 goneşte cu bici de foc.■390 — îi era frică să nu-1 ia sfinţii la goană.391 — îi este inima cît un purice.392 — î-i frică de nu-1 ţine pămîntul.'93 — Nu mi-e frică de ciovlică 17 / Că-mi stă casa într-o

urzică : / Ci mi-e frică de ciocoi ! / Că-mi stă casa într-un gunoi.

394 — Pe cine 1-a muşcat dinele se teme şi de lă-trătură.

395 — Se sperie de toate buruienile.396 — Şarpele se sperie de însăşi pielea lui cînd o \

ede spînzurată.'97 — Tremură de parcă-1 găsesc toate năbădăile. y■


'l>8 — Cioara se teme şi de un vultur mort. '99 — Dacă te temi de lup, nu intra în pădure. PROVERBE RUSEŞTI .1 — Curajul !n proverbe 211

SE TEME

SE TEME400 — Cine se teme de pagubă, nu are cîştig.■401 — Fuge de om ca de pisică sălbatică.402 — Priveşte cu teamă ca rezultatul să fie bun.403 — Se gîndeşte ca miţa care a vărsat laptele.404 — Se teme de măgar şi îi bate samarul.PROVERBE TURCEŞTI

405 — Cel ce se tenie de fapta rea, scapă de toate relele.

406 — Un om nu este puternic fiindcă un altul se teme de el.

Papirus Insinger, XXIV, 1 ; XXVII, 19.407 — Mă tem să nu sosesc prea tîrziu, după ce lupta

s-a terminat.PLAUT, Menaechimi, V, 6, 31.

408 — Mă tulbură un singur lucru, ca nu cumva săsăvîrşesc eu însumi ceva ce nu doreşte alcătuirea

omului,fie în vreun fel în care această alcătuire nu vrea, fiecă ea nu îngăduie aceasta acum.MARC AUREI.IU, Către sine. Cartea aVH-a, 156.409 — Dacă un pescar de mărgărinturi / Teme-se de■

crocodili, rechini / Niciodată nu va scoate-n grinduri 1Perlele cu sidefii lumini.

MUSI.IHIDDIN SAADI, Golestan sau Gră dina florilor, 165—166.

410 — Omului care se teme, mai nimica nu-i prieşte : 'Privirea-i tulbure cată, şi vrerea lui şovăieşte. / Nicimuierea nu-i pare dulce, teamă cum îi e de moarte : /Cît primejduit se află, de plăcere n-are parte.

JUAN RUIZ, (Jartea iubirii sănătoase.

411 — Cel ce pururea se teme / în nimic nu izbîndeşte.A. DE VARROS, Proverbe morale.

412 — înţelepciunea cu cît este mai ascuţită şî maivie, cu atît ailă în sine mai multă slăbiciune şi cu atîtse teme mai mult de sine însăşi.

MICHELMONTAIGNE, Aforisme, 93.

413 — De teama vrăbiilor, nu trebuie să renunţi lasemănatul cîmpiei.

BALTASAR GRACIAN, Critil şi Androniu.

414 — Cel ce frică n-are, nici vreo temere mare,aceluia i se cuvine adevărul a spune.

lORDACHE GOLESCU, Povăţuiri pentru buna-cuviinţă, 17.

415 — Cel pe care toţi îl ameninţă, / Nu are preamult curaj.

C. PEREZ DE HERRERA, în voi. Spicuiri din înţelepciunea spaniolă, 190.

416 — Numai cei vrednici de dispreţ se tem să nufie dispreţuiţi.

LA ROCHEFOUCAULD, Maxime şi reflecţii, 84.

•117 — Sînt unii oameni care vor cu atîta înflăcărare şi cu atîta dîrzenie un'anumit lucru, încît, de teamă de a nu-1 obţine, nu uită nimic din ce trebuie făcut pentru a-1 obţine.

418 — Trebuie să rîzi înainte de a ajunge fericit, de teamă să nu mori fără să fi rîs.

LA BRUYERE. Caracterele, 215 ; 215.

SE TEME

55

naştere unei degenerări şi disoluţii, care începe chiar în momentul oficializării izbînzii.

TUDOR ARGHEZI, Manual de morală practică, 42.

427 — Cu toţii ne temem cînd ne aflăm în sala deaşteptare. Totuşi trebuie să trecem dincolo, şi dacă ce-lălalt îşi poate păstra calmul, înseamnă că ne oferăîntreg ajutorul pe care ni-1 putem da unii celorlalţi.

KATFIERINE MANSFIELD, (XX, 344—345).

428 — Sînt oameni, care de teamă să nu abuzeze învreun chip — preferă să nu făptuiască nimic. Despre

419 — Lăudat de unii, defăimat de alţii, bătîndu-mi

joc de proşti, înfruntînd pe cei răi, mă grăbesc să rid de

toate [...] de teamă să nu fiu silit să plîng.PIERRE BEAUMARGHAIS, Nmua lui i'i-garo.

420 — Cel fericit se teme de orice schimbare.F. W. SCHILLER, logodnica din Messina, I, 7.

421 — Cea mai amarnică păcăleală la care te poate duce cunoaşterea

femeilor este să nu iubeşti niciodată, de teamă că vei fi înşelat.

422 — Tiranii ştiind că cele mai secrete acţiuni ale lor vor fi cunoscute

de posteritate, vor îndrăzni să înfăptuiască mai puţine înîrşăvii... 18

STENDHAL, Jurnal, 119; 191.

423 — De frica inima-n mine / Se lasă în jos pe vine.424 — Stă pitit ca iepurele şi ciuleşte urechile.

ANTON PANN, Povestea vorbii, 356.

425 — Călugării s-au temut în chiliile lor totdeauna

de dracu. Se pare că el umblă de două mii de ani din

mănăstire în mănăstire şi găseşte totdeauna locul ocupat.NICOLAE IORGA, Cugetări, 201.

426 — Omul se teme şi de darurile în sfîrşit căpătate

prin sforţările şi suferinţele cîtorva generaţii. E un fe-

nomen al* triumfului de totdeauna al luptelor lui. Iz i

bînda îl oboseşte şi trecerea de la tortură la succes,;

ori ajunge o povoară pentru cei mai inteligenţi, ori dă

aceşti oameni se poate spune că însăşi simpla lorexistenţă este un abuz.

LUCIAN BL AGA, (XXVI, 137).

429 — Cel ce se teme să trăiască a început să îmbă-irînească.

430 — Dacă sentimentul pericolului îţi taie avîntulcreator, vei fi mereu un inutil, pentru că, întotdeauna,peste toate pericolele cărora le dau naştere

împrejurărilevieţii, există pericolul de moarte.CONSTANTIN TSATSOS, Aforisme şi cugetări, 50 ; 119.

131 — Mă tem nu de ce s-a întîmplat sau mi se va intîmpla, ci de ce mi s-ar fi putut întîmpla. 432 — De teama mediocrităţii oamenii părăsesc bunul simţ şi devin ridicoli.

POMPILIU CONSTANTINESCU, Caleidoscop, 61 ; 60.

SA TE TEMI .'5«

SE TEME

433 — De inimă ne e teamă : bate, bate, bate !434 — Nu prea culegem nuferii. Nu avem unde-i ţine

de spaima de a le murdări petalele.TUDOR BOGDAN, Starea de crepuscul, 129 ; 144.

435 — ...Nu odată am impresia că am denigrat iubi-rea şi pe femeie ca să-mi ascund lăuntrica teamă de anu fi subjugat de ele.

ION VLASIU, In spaţiu şi timp, III, 70.

436 — Asta e consecinţa nesincerităţii : neîncrederea !Şi din neîncredere se naşte temerea că nu fericirea teaşteaptă în viitor, ci lovitura : o vei primi în modsigur.

MARIN PREDA. Gel mai iubit dintre pă mînteni, III, 331.

437 — Un călău sfîrşeşte totdeauna prin a crede căare motive să fie de partea morţii. Se teme să constateo limită a menirii sale şi atunci ucide pentru a-şi do-vedi că poate orice.

OCTAVIAN PALER, Apărarea lui Galilei, 90.

438 — Se tem cei mai bogaţi cărora le e frică să-şip;ardă bogăţia ; se tem privilegiaţii, cărora le e fricăsă-şi piardă privilegiile; se tem exploatatorii, cărorale e frică să nu piară exploatarea din lume.

FIDEL CASTRO, Cuvîntări alese, 370.

439 — Mă tem de binele făcut cu nemiluita.440 — Se teme şi de umbra lui. Nu cumva săi ia locul.441 — Se teme atît de tare de hoţi, încît lumea a

început să se întrebe ce ascunde.RODICA TOTT. Firul Ariadnei, 31 ; 65 ; 26.

442 — Mi-e teamă amarnic de clipă, / De mortarulde timp în care se adună / clipa amară, clipa goală,clipa bună, / clipa clipită, strecurată, ondulată, con-fuză, clipa care se tîrîie, se-nghesu'e, clipa lehuză, /clipa potolită, iubită de ambre / după ce-n castelelevisului s-au spart candelabre [...]. Mi-e frică de-a luiCronos înceată risipă...

VALERIU SÂRBU, Ora translucidă ; Cîn-tec suplu de vară, 59—61.

SĂ TE TEMI!

443 — îmblînzitorul de şerpi, de şarpe va muri.PROVERB ARAB

444 — Cine vede că arde casa vecinului / Trebuie săaibă frică pentru a sa.

PROVERB FRANCEZ

445 — Pe drumul frumos să te temi de şanţ.446 — Teme-te de rîuleţul încet.PROVFRBE GRECEŞTI

447 — De apa mică să-ţi fie frică.

448 — Frică să-ţi fie mai mult de nume rău, decît de orice alt rău. +

449 — Mare să fii, / Dar de frică tot să ştii.450 — Să-ţi fie frică de cel ce tace şi face.PROVERBE ROMÂNEŞTI

SA TE TEMI !451 — Decît să te temi de draci, mai bine te-ai teme

de oameni.452 — Mai bine să fii fricos, decît să nu te temi de

nimic.PROVERBE RUSEŞTI

453 — Mai mult să te temi de apa lină, decît de ceatulbure.

PROVERB SPANIOL

454 — Să te temi de omul prea tăcut şi de apa lină.PROVERB TURCESC

455 — Chiar un foc mic este de temut.456 — Numeroase sînt lucrurile mici vrednice să fie■

temute.Papirus Insinger, XXIV 12 ; XXIV, 7.

457 — Nu trebuie să ne fie frică nici de sărăcie, nicide exil, nici de închisoare, nici de moarte ; dar trebuie

să ne temem de frică.EPICTET, Maxime, 133.

458 — Cel de care se tem mulţi, trebuie să se teamă, la rîndul lui, de mulţi.

459 — Este un lucru înţelept să te temi de duşmanul tău, oricît ar părea de inofensiv.

SYRUS, Sentinţe, 531 ; 309.

460 — Chiar de-i mic, te teme de duşman !461 — Pacea-ntre supuşi de n-o învoiţi, / Teme-te de-

ai răzbunării colţi.SA TE TEMI !

462 — Teme-te de temerea lui mută, / Chiar de-aidoborît ca el o sută !

MUSLIHIDDIN SAADI, Golestan sau Grădina florilor, 59 ; 64 ; 66.

463 — Dintre inamici / Cei mai de temut sînt ceimai mici.

LA FONTAINE, Fabule : Leul şi tăunul, II, 9.

464 — Cel ce n-a simţit slăbiciunea şl violenţa patimi-lor nu este încă înţelept, căci el nu cunoaşte încă şinu ştie că trebuie să se teamă de sine.

FRANCOIS FENELON, Peripeţiile lui Te-lemah, I. 136.

465 — Cînd credem că sîntem mai fericiţi, / Atunci mai mult se cade a ne teme / căci cumpăna destinului se schimbă.

59

466 — Dacă-ntărîţi un om neînfricat / Poţi să te temi de dreapta-i răzbunare.

467 — Omul trebuie să se teamă, să spere şi să aibă puţină grijă de ziua următoare.

F. W. SCHILLER, Moartea lui Wallenstein,V, 41 ; Wilhelm Tell, 187 ; Logodnica dinMessina, 1, 8.

468 — Teme-te de privirea ce te iscodeşte din orbulzid. . w +

G. DE NERVAL, VII, voi. II, 54.

469 — Cîinele ce latră nu muşcă ; vrăjmaşul ce tace,teme-te de el.

CILIBI MOISE, Cuvinte înţelepte, 4.

FRICA

SA TE TEMI !

470 — Teme-te de insultele învăluite în elogii.CONSTANTIN TSATSOS, Aforisme şi cugetări, 49.

471 — în materie de estetică, să te temi de sofisme,mai ales cind sînt frumoase, şi unele din ele sînt admi-rabile.

ANATOLE FRANCE, Viaţa literară, 312.

472 — Să te temi de acela care se pocăieşte prea des.NICOLAE IORGA, Cugetări, 117.

473 — Mai cu seamă în domeniile ştiinţelor sociale,există şi vor apărea inevitabil şi teze şi păreri discuta-bile, criticabile. Nu de acestea trebuie să ne fie teamă ;principala teamă şi principalul pericol, constau în anu desfăşura activitate de cercetare datorită fricii de anu greşi, copiind ceea ce fac alţii.

NICOLAE CEAUŞESCU, România pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral.dezvoltate, XV, 427—428.

474 — Cel mai de temut dintre oameni e acela carenu are decît o singură idee). Sieburg despre Robespierre).

EUGEN BARBU, Jurnal, 140.

CIND EŞTI TEMUT

475 — Cînd cauţi mult mijloacele de a te face temut,găseşti totdeauna mai înainte pe acela de a te face

urît.CHARLES MONTESQUIEU, Caiete, Maxime generale de

politică.476 — Cînd eşti temut nu eşti inocent.CASIMIR DELAVIGNE, Vecerniile siciliene.

CE ESTE MAI DE TEMUT ?

477 — Nu de lege trebuie să te temi, ci de cel careo calcă.


478 — Sînt cu un picior în groapă, dar încă n-amputut răspunde la întrebarea : ce este mai de temut,răutatea sau prostia ?

CONSTANTIN TSATSOS, Aforisme şi cugetări, 42.

CE ESTE FRICA ? (TEAMA, SPAIMA)

479 — Teama este o robiePROVERB ENGLEZ

480 — Frica este suferinţa ce te cuprinde pe neaşteptatela gîndul că soarta ţi se va schimba.

HORAŢIU, Satire şi scrisori.

481 — Frica este o nelinişte a minţii la gîndul unui■rău viitor care ni se poate întîmpla.

JOHN LOCKE, Eseu asupra intelectului ome-: ** nesc, ITT 212.

482 — Teama este tristeţea nestatornică născută dinideea unui lucru viitor sau trecut, de realizarea căruianoi ne îndoim întrucîtva.


62

63

483 — Frica este o pîclă de senzaţii.JULES RENARD, Scrieri alese : Jurnal, 437.

484 — Frica este o emoţie, care ne face să ne apărăm corpul, viaţa ; de aceea că ne e frică, ne ascundem sau fugim.

NICOLAE MOISESCU, Conducerea vieţii emotive, intelectuale, instinctive şi sociale,

30.

485 — Spaima e rudă bună cu viaţa şi zace încolăcităla rădăcinile cele mai adînci ale vieţii.

JACK LONDON, Dragoste de viaţă, 37.

486 — Frica e o pedeapsă pentru „ruptura" ce sedeclară între noi şi Tot.

LUCIAN BLAGA, Din duhul eresului, în voi. Elanul insulei, 210.

487 — Frica este aşteptarea răului.EUGEN BARBU, Caietele principelui, VI, 125.

FRICĂ (FRICOS)Teama ia întotdeauna naştere din ignorantă.R. W. EMERSON

488 — Are carne de oaie.489 _ i-a căzut inima în pantaloni.-

490 _ I s-a zbîi-lit părul ca munţii.491 — îi e frica şi de un surîs.

492 — îşi pierde şi capul. ,493 — Plînge înainte de a fi bătut.494 — Se salvează ca un iepure.PROVERBE DIN ALSACIA

495 — Mai bine să auzi de tribul Mumvaidi decît să-1 vezi.

496 — Mai fricos decît un struţ.PROVERBE ARABE

497 — Frica este veşnic cu urechile ciulite.PROVERB ENGLEZ

498 — Curaj de oaie : mereu cu nasul în jos.499 — Frica are pas bun.500 — Frica face iepurele să cadă.501 — Fricosul este pe jumătate învins.502 — Nu se ştie vindeca frica decît de boală.503 — Unii mor mai mult de frică decît de boală.PROVERBE FRANCEZE

504 — Firea mişelului se oglindeşte în felul lui de agîndi.

PROVERB GERMAN

505 — Frica are picioare lungi.PROVERB ITALIAN

506 — Darurile unei fericiri sînt însoţite de teamă.507 — Fricosul vede chiar şi primejdiile care nu■

există.508 — Pedepsirea unuia singur face pe mulţi să se

teamă.509 — Pe oamenii necinstiţi îi frînează de la rele tea.

ma, nu mila.64

FRICAFRICA

65510. — Proştii se tem de diferitele întîmplări, înţelepţii

le suporta.511 — Trăieşte o viaţă de iepure.PROVERBE LATINE

512 — A i se zbîrli părul în cap.513 — A-i sări inima din loc.514 — A avea curaj de curcă beată.515 — A umbla cu frica în sîn.516 — Celui ce-i e frică, înfricoşează şi pe alţii.517 — De frică nu se descîntă.518 — De frică te sui în patul altuia.519 — De-o umbră, de-o nălucă, / Frigurile ne apucă.520 — Dintr-un cîrd de voinici /Ramas-am singur p-

aici.521 — Duhul uşor şi zadarnic la orice vînt se supune.522 — Frica este ruşinoasă, dar e sănătoasă.

523 — Frica n-are leac.524 — Frica întotdeauna aduce primejdia.525 — Frica mai mare decît spaima.526 — Fricosul se sperie de umbra sa.527 — I-a trecut rece prin spate.528 •— Inimă fricoasă, pururea ticăloasă.529 — Joc de frică pe nimica.530 — Leul cît de mare, de cucurigul cocoşului numai-

decît se tulbură.

531 — Mai rău se sperie cineva de auzit decît de văzut.

532 — Nădejdea jje fugă, cetatea la tufă.533 — Nu mă calea pe opincă, că nu ştiu de ce ţi-e

frică.534 — Omul păcătos e la toate fricos.535 — Părul în cap i se zburleşte / De frică, cînd po-

vesteşte.

536 — Pe lup mulţi cîini îl latră, dar puţini îl încol-ţesc.

537 — Stă pitit ca iepurele şi ciuleşte urechile.538 — Teama şi iubirea conduc omenirea.

539 -— Ţi se face păru! măciucă.540 — Unde-i frică şi ruşine.541 — Unde-i frică, ruşinea nu se-ncurcă.PROVERBE ROMÂNEŞTI

542 — Frica are ochii mari. 19

543 — Pe fricos toţi cîinii sar.PROVERBE RUSEŞTI

544 — Cumătrul fricos nici nu cîştigă nici nu păgubeşte.

545 — Frica te face să treci muntele.546 — Revolverul încărcat sperie un om, iar cel gol

patruzeci.

547 — Să nu te vezi în oglinda zmeului.PROVERBE TURCEŞTI

548 — Cîţi de feliu sînt fricoşi, nici o nădejde nu ieeste.

ESOPIA : Cerbul şi cîinii, 185.

549 — Nu se poate cunoaşte inima unuitovarăş al nostru, dacă nu am apreciat-o în vreme de

teamă.550 — Zeii izbăvesc pe cel înfricoşat de

spaima sa, atunci cînd moartea se apropie de el.PAPIRUS INSINGER, XX, 18 ; XIX, 3.

551 — Cine nu are încredere într-un prieten, îşi înva-ţă prietenul să se teamă de el.

FRICA

FRICA

FRICA

(.766

FRICA

FRICA

565 — Frica este mai agasantă şi mai insuportabilă decît moartea.

566 — Frica face cîte odată să ne crească aripi la căl-cîie [...], alteori ne pironeşte picioarele şi ni le împiedică.

567 — Nu-i om cît de fricos căruia să nu-i placă mai bine să cadă deodată decît să fie toată vremea în cădere.

568 — Teama şi suspiciunea atrag şi îmbie lovitura.MICHEL MONTAIGNE, Aforisme, 71 ; 71 ; 193.

569 — în sufletele fricoase niciodată n-a poposit noro-cul.

552 — De ce ţi-e teamă nu scapi.553 — Temîndu-te nu poţi ajunge sus de tot.

SYRUS, Sentinţe, 643 ; 660 ; 464.

554 — Frica dă aripi picioaulor.555 — Mă tem de greci chiar cînd fac daruri 20.556 — Teama a dezvăluit totdeauna suflete nedemne.

VIRGILIU, Eneida, VIII, 224 ; II, 49 ; IV, 13.

557 — Fricosul vede chiar şi primejdiile care nu exis tă.

558 — N-au decît să mă urască, numai să se teamă de mine.559 — Odată ce teama se cuibăreşte în sufletul cuiva,somnul nu-şi mai găseşte locul.

CICERO, Despre îndatoriri, 1, 28, 97.

560 — O privire înfricoşată trădează, de obicei, multe.561 — Teama este caracteristica celor vinovaţi.

SENECA, Octavia, 1, 422 ; Epistole, 97, 16.

562 — Teama a creat mai întîî pe zei în lume.

STATIU, Tebaida, III, 661.

563 — Mulţi se tem de ochii lumii, dar de conştiinţă

puţini.PLINIU CEL TINAR, Epistole, 30, 20.

564 — Cel care de frică renunţă la ceea ce ar puteasă-1 conducă la obţinerea lucrului dorit, nu va realizaniciodată un lucru mare.

IBN AL-MUQAFFA', Kalila şi Dimna, 101.

FRICA

570 — Unul din efectele fricii este că ne rătăceşte sim-ţurile şi face ca lucrurile să ne apară altfel decît cum sînt.

M. DE CERVANTES, Persile şi Sigismunda ; Don Quijote de la Mancha, I, 20 ; I, 18.

571 — Cei ce urcă să nu-şi grăbească urcuşul ; dacă nudin cumpătare,. s-o facă din teama de a nu vedea so-sind prea curînd clipa cînd vor începe să coboare.

C. PEREZ DE HERRERA, Scrisori.

572 — Natura a aşezat în toate vieţuitoarele frica şispaima ca un element de conservare a vieţii în esenţa ei,prin care să se ferească de năvălirea relelor şi să lealunge. însă aceeaşi natură nu ştie să păstreze măsura, ciamestecă totdeauna frica salutară cu cea deşartă, şi ne-întemeiată, aşa încît toate fiinţele, mai ales pe cele omeneşti [...] le-am vedea pline de teroare-Panică21. De altminteri semnul caracteristic al teroarei-Panice este că eanu-şi dă seama de cauzele ei, ci mai mult le presupune

FRICA

decît le cunoaşte, ba la nevoie îşi face din frică însăşi o cauză a fricii.

FRANCIS BACON, (XXV, 388-389).

573 — Dintre toate viciile demne de dispreţ, teama e cea mai blestemată.

574 — Instinctul e lucru mare, / Eu am fost fricos din instinct.

575 — Răbdarea e bună pentru fricoşi.576 — Teama produce dezordine iar dezordinea îi ră-

neşte pe cei pe care teama ar trebui să-i păzească.577 — Un fricos este mai afurisit decît o oală de vin cu

var în ea.SHAKESPEARE, Henric al Vl-lea, Henric al IV-lca, partea

intîi, II, 4 ; Henric al Vl-lea. 1, I ; Henric al Vl-lea, partea a doua, V, 2, 32—33 ; Măsură pentru măsură, III, 1, 76—79; Henric al IV-lea, II, 4.

578 — Căinţa noastră nu e atît un regret după răul pe care l-am făcut, cît o teamă de răul care ni se poate întâmpla.

579 — Dragostea de dreptate nu este, la cei mai mulţi oameni, decît teama de a fi năpăstuiţi de nedreptate.

580 — Făgăduim potrivit speranţelor noastre şi ne ţi-nem de cuvînt potrivit temerilor care le avem.

69FRICA

FRICA

581 — Justiţia nu este decît o teamă cumplită de a nu ni se lua ceea ce ne aparţine ; de aici provin consideraţia şi respectul pentru toate interesele aproapelui şi scrupu-loasa sîrguinţă de a nu-i pricinui nici un prejudiciu ; tea-ma aceasta reţine omul în limitele bunurilor pe care i le-a dat obîrşia sau împrejurările prielnice, .şi fără ea ar da necontenit iama peste alţii.

582 — Moderaţia de care dăm dovadă cînd ne mergebine, nu e decît teama de ruşinea care rezultă din excesul avuţiei, sau frica de a pierde ce avem.

583 — Nu există fricoşi care să-şi cunoască totdeaunatoată frica.

LA ROCHEFOUCAULD, Maxime şi reflecţii ; 48 ; 25 ; 15 ; 131 ; 128 ; 94.

584 — Copiii care se sperie de faţa care şi-au mînjit-osînt cu adevărat nişte copii ; însă (nu există) mijlocul dea face ca ceea ce e slab în copilărie să fie foarte tare lao vîrstă mai înaintată.

BLAISE PASCAL, Cugetări. Provinciale, Opere ştiinţifice, 90—91.

585 — Frica ni s-a dat ca un semnal de alarmă, spre ane spori agerimea şi ingeniozitatea şi de a ne menţinemereu în stare de alarmă în eventualitatea că ne-ar pîndivreun rău.

JOHN LOCKE, Cîteva idei asupra educaţiei.

586. Frica se naşte din slăbiciunea sufletului.

FRICA

BARUCH SPINOZA, (în voi. Etica, 239).587 — Fericiţi sîntu aceia domni cărora ţările lor slu-

jescu din dragoste, nu din frică, că frica face urîciune,şi urîciunea, cîtu de tîrdziu, tot izbucneşte.

MIRON COSTIN, Opere : Letopiseţul Ţării : '• Moldover'de la Aronu-Vodă încoace, I, 30.

588 — Frica este pretutindeni de dispreţuit şi pretutin-deni ea are urmări rele.

FRANGOIS FENELON, Educaţia fetelor, 83.

FRICA

FRICA

FRICA

FRICA

7!

589 — într-inima ce intră frica neprietenului afarăscoate dragostea prietenului.DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ieioglifică,I, 55.590 — Frica e un Imbold ce trebuie cruţat. Să nu

facem niciodată o lege aspră dacă e de-ajuns una mai blinda.

591 — Frica ne creşte suferinţele, după cum dorinţelese adaugă plăcerilor noastre.CHARLES MONTESQUIEU, Caiete : Maxime generale de

politică, 381 Caiete : Plăceri şi fericire, 338.

592 — Nimic nu dovedeşte mai bine spaima decît ex-cesul de precauţie.

VOLTAIRE, Secolul Iui Ludovic al XlV-lea.

593 — Frica este o cauză a rătăcirilor.C. A. HELVETIUS, Note, maxime şi cugetări, 277.

594 — Ne înfricoşăm în faţa hotărîrilor violente ; datele sînt pe măsura sufletelor puternice şi caracterele vi-guroase se odihnesc în extremis.

NICOLAS CHAMFORT, Maxime.

595 — îl tutuieşti pe diavol / şi te temi de o flacără596 — Unui copil care s-a ars i-e frică de foc ; un

moşneag pîrjolit de mai multe ori îi e teamă să se încă zească.

FRICA

J. W. GOF.THE, Faust, I, Bucătăria vrăjitorească ; Maxime şi reflecţii, 96.

597 — A te preface că dai crezare unei înşelătorii în. seamnă să fii nejustificat de fricos.

598 — Oh, a te teme necontenit de duşmănie şi de înşe-lare este un lucru oribil. Dar foarte natural pentru acelacare geme în carceri.

SILVIO PELLICO, închisorile mele, 67 ; 82.

599 — Cu cît cineva este mai liniştit din partea fricii,cu atît îl neliniştesc mai mult dorinţele şi pretenţiile.ARTHUR SCHOPENHAUER, Aforisme asupra înţelepciunii

în viaţă, 245.

600 — Prima datorie a unui bărbat [...] este aceea dea învinge Temerea. Trebuie să ne dezbărăm de Frică.THOMAS CARLYLE, Eroii, cultul eroilor şi eroicul în istorie,

43.

601 — Fricosului / Dă o gînganie mică / Păru-n cap i să ardică /Şi pielea i se-nfurnică.

602 — Omul fricos totdeauna umblă cu ghiaţa în sîn.603 — N-are-mprejur biet nimica /De unde să-şi lege

frica.ANTON PANN, Povestea vorbii, 356—357

604 — Există oare ceva mai dezonorant decît să-ţi fieteamă ?

FRICA

EUGENE DELACROIX, Jurnal, I, 23.

605 — Teama este, cred, cea mai mare suferinţă mora-lă a copiilor ; a-i forţa să vadă de aproape sau să atin-gă obiectul care-i înspăimîntă e un mijloc de vindecarepe care nu-1 aprob. Trebttie mai curînd să-i îndepărtezişi să-i distragi ; căci sistemul nervos le domină constitu-ţia şi cînd au recunoscut că s-au înşelat, ei au încercat

FRIICAo atît de violentă teamă de a se vedea constrînşi, încît

este prea tîrziu ca să mai piardă sentimentul fricii.GEORGE SAND, Povestea vieţii mele, I, I, 87.

606 — Omul se teme numai de ceea ce nu cunoaşte ;prin cunoaştere poate fi înfrîntă orice teamă.

V. G. BELINSKI, (II, 70).

607 — După toate probabilităţile, frica este cea maichinuitoare dintre toate senzaţiile proprii naturii umane.

A. I. HERZEN, (II, 70).

608 — Teama secretă acizi ; dar dragostea şi încrede-rea sînt sucuri dulci.

H. W. BEECHER, Conferinţe.

609 — Unde e teamă e şi fărădelege : căci tulburareaeste semn de vină.

FRICA

F. DE ROJAS ZORRILLA, Fiind rege nu poţifi şi părinte.610 — Cu toate că în multe din aspectele ei, lumea

vizi<bilă pare să fî luat naştere din dragoste, sferele invizi-bile au luat naştere din teamă.

HERMAN MELVILLE, Moby Dick, 206.

611 — Oamenii se deosebesc şi în felul de a le fi frică.Unii sînt ca struţiî, îşi vîră capul în nisip şi nu mai vorsă ştie de nimic. Alţii, dimpotrivă, sînt înclinaţi să-şivadă mereu destinul înainte, pentru a se obişnui cu el.

THEODOR FONTANE, Păcatul. Cecile, 13-14.

612 — Cine munceşte n-are timp să-i fie frică.M. G. CERNIŞEVSKI, (II, 70).

513 — Omului simplu îi place să arate în clipele de pri-mejdie că încearcă, sau încearcă chiar cu adevărat o teamă mai mare de a nu pierde lucrurile încredinţate lui sau propriile lucruri decît viaţa.

L. N. TOLSTOI, Jurnal, I, 86.

614 — Păstorul urăşte oaia cea rîioasă de teamă pentruturma sa.

615 — Teama de infern este un infern, iar dorul de pa-radis este un paradis.

D. H. DJUBRÂN, Miresele poienilor, 64.

FRICA

616 — Frica pentru viaţă şi primejdia de moarte sîntimbolduri puternice care fac pe om să îngenuncheze şiîl împing să caute scăparea de natură la ceva ce estedeasupra naturii.

FRIEDRICH PAULSEN, Introducere în filosofic

617 — Singură cumpătata poate să-i dea omului con-ştiinţa de tărie şi linişte sufletească, din care iar cumpă-tarea se naşte ; lipsa de cumpăt lasă în suflet neastim-părul — şi neastîmpărul acesta e frica, de care vrei me-reu să scapi prin noi fapte lipsite de cumpăt.

IOAN SLAVICI, Amintiri, 331.

618 — Cel mai mare păcat al oamenilor e frica, spaimade a privi în faţă şi-a recunoaşte adevărul.

MIHAI EMINESCU, Scrieri politice şi literare,, A, 6. *

619 — Pentru frică nu-s poveţe...ALEXANDRU VLAHUŢA, Versuri şi proză-Iubire, 56.FRICA

620 — Ce-i mai groaznic decît singurătatea? Tovărăşiaunui fricos josnic.ANA CONTA-KERNBACH, Pulbere, 10.y^J— Vizuina unui iepure chiar absent este plină de

frică.JULES RENARD, Jurnal, 532.

74

FRICA

622 _ Dacă f...] o naţiune oarecare a luat hotârîrea sadomine lumea impunîndu-se prin teama faţă de forţa ei,[...] trebuie să i ne opunem ; sub o astfel de dominaţieviaţa pentru oamenii care cred în libertate nu ar maimerita să fie trăită !

NEVILLE CHAMBERLAIN, (XXVII, 99).

623 — Bărbaţii au infin;t mai puţin dispreţ pentru fri-coşi decit femeile, pentru că bărbaţilor curajul masculinnu le făgăduieşte nici o felicitare.

624 — ^Copilul tău are să aibă spaimele agoniei, are sămoară şi are să fie îngropat. Şl toate astea le-ai creat tu.62d^— în infinitul timpulu; şi al spaţiului, nc-am întîl-nit_ în aceeaşi nebuloasă, în acelaşi sistem solar, în ace-eaşi planetă, în acelaşi secol, în aceeaşi generaţie, înaceeaşi ţară^în acelaşi 10C) suD acelaşi acoperămînt, şitotuşi^ ne urîm ori cel puţin ne sîntem indiferenţi, înloc să ne aruncăm unji în braţele altora, inteligenţi şiproşti, buni şi răi, înmărmuriţi de spaima naturii infiniteşi ostile.

GARABET IBRA1I.EANU, Privind viaţa, 55-56 ; 36-37 ; 78.62.^ 77 ^ adepta şi a te pregăti nu e a pîndi. Numa

fricoşii pîndesc.627 — Poate cele mai mari puteri : frica şi prostia.NICOLAE IORGA, Cugetări, 148 ; 195.628 — Nu cred că există alt sentiment omenesc mai■

pu-

FRICA

ternic ca frica. [...] Spaima e altceva. Groaza la fel.Frica, pe scara senzaţiilor, stă mai jos decît groaza şidecît spaima ; cu toate astea, ea e cea pe care o avem însînge, ea a întovărăşit pas cu pas omenirea în lentul eimers spre civilizaţie, de ea s-au slujit toate religiile şitoate tiraniile ca să-şi stabilească atotputernicia şi totea ne face să tremurăm şi astăzi în faţa forţelor oarbeale naturii, ca şi în faţa propriilor noştri semeni.

N. D. COCEA, Jurnal, 177—178.629 — Un prieten fricos e mai periculos decît un

duşman, căci de duşman te fereşti, dar în prieten îţi puitoată nădejdea.

E. N. TOLSTOI, (II, 126).630 — Frica, groaza, specifică omului din secolul al

XX-!ea e cea cauzată de vîrtejul evenimentelor. Parcăam fi puşi în faţa unui şuvoi torenţial care cară cu elobiecte ce nu se pot fixa. Din ceea ce ne înconjoară nuputem opri nimic, măcar o clipă.

MIHAI RALEA, Valori, 62—63.

631 — Nimic nu închide drumul cercetărilor ca fricade erezie.

LUCIAN BLAGA, Din duhul eresului, in voi. Elanul insulei, 238.

632 — Numai cei fricoşi se arată / viteji cu muierea lor.

JOSE UERNANDE7-, întoarcerea Iui Martin Fierro.

FRICA

633 — De oameni, şi numai de ei trebuie să ne temem,mereu ; a te încrede în^unii oameni, înseamnă să telaşi deja puţin ucis ; oamenii, cînd sînt sănătoşi, n-ai

e spune, te înfricoşează.

FR1ICA77634 — Niciodată nu ne temem îndeajuns.635 — Secretul în viaţă, arma cea mai eficace spre a

ieşi din încurcătură este frica ridicată la rangul de virtute în momentul cînd reuşeşti să devii proprietarul propriei frici, să o accepţi integral şi fără vreun resentiment.

L. F. CELINE, (XVIII, 189 ; LSS ; 186).

636 — Popoarele care luptă pentru libertatea lor nucunosc frica, ele sînt gata de orice sacrificiu.


637 — Lucrul de care te temi în taină cu cea mai maregroază, se întîmplă întotdeauna.

CESARE PAVESE, Meseria de a trăi (Jurnal 1935—1950), 89.

638 — Frica realiştilor de a nu se rătăci în labirintulsubiectiv al eului vine din voinţa de a explica totulprin raţiune ; dar fără libertatea intuiţiei, în curîndraţiunea se va găsi fără obiect.

FRICA

ION VLAS1U, în spaţiu şi timp, III, 42.

639 — Adevăratul preţ al unei călătorii este frica. Pentru că la un moment dat, atît de departe de propria noastră ţară, de limba noastră [...] ne cuprinde un val de frică şi o dorinţă instinctivă de a ne întoarce la adăpostul vechilor obişnuinţe.

640 — Frica. în ziua cînd oamenilor nu le va mai fi frică, ei vor începe să scrie din nou capodopere, adică opere durabile.

ALBERT CAMUS, Eseuri : Reflecţii despre ghilotină, 53 ; Caiete, 44.

641 — Dacă cineva săvîrşeşte o faptă într-adevăr cru-dă şi nedreaptă numai de frică, lapta aceea e urmatăde o căinţă apăsătoare.

ETHEL VOYNICH, Tăunul, 204—205.

642 — Există o compătimire izvorîtă din egoism ;teama de a nu ţi se întîmplă şi ţie nenorocirea altuia.POMPILIU CONSTANTINESCU, Caleidoscop, 4

643 — Şi-un mic „Aha" / Naşte frica.S. J. LEC, Aforisme, versuri, epigrame, 106.

644 — Marea, istovindu-1 pe om, îl face superstiţios, iar superstiţiile fac din el un fricos lipsit de voinţă.

645 — Nu e nimic mai înspăimîntător decît un■ prieten care te trădează.

ALAIN BOMlîARD, Naufragiat de bună voie, 120 : 120.

FRICA

6^46 — Ne vindecăm de frică prin frică.EUGEN BARBU, Jurnal, 318.

647 — Fericiţi cei ce dorm fără să se teamă de vise.OCTAVIAN PALER, Apărarea lui Galilel, 12.648 — Oamenii lipsiţi de imaginaţie nu ştiu ce e frica

atîta timp cît o acţiune riscantă se desfăşoară conformpreviziunilor lor. Ei sfidează viitorul şi adesea privesccu dispreţ maL.mult sau mai puţin făţiş pe cei caremanifestă teama. Dar în momentul cînd aceşti oamenise pomenesc într-o situaţie în care suferinţa şi moarteapar singura şi fatala ieşire, ei reacţionează în general

FRECA

FRICA

FRICAca nişte animale orbite de frică şi, pradă panicii, nu

mai au nici o şansă de scăpare.PER HANSSEN, Riscînd mal mult decîtviaţa, 53.

649 — Numai frica pierde omul.PAUL ANGHEL, Săptămâna patimilor, 164.650 — De animal ne este frică pentru că e imprevizibil,

de [... | monstru-robot pentru că e inflexibil în realizarea programului său, este deci prea previzibil, între aceste două forme ale fricii se găsesc o istorie şi un destin uman modificat, diferenţa dintre ele măsoară, prin emoţie negativă, tot ce s-a întîmplat cu omul care, emancipat de natură, a ajuns să se teamă mai ales de el însuşi.

651 •— N-are cum să-ţi fie frică decît înainte de ceva sau după, dar, evident, nu chiar în timpul evenimentului.

ALEXANDRU 1VASIUC, Pro domo, 7—8 ;Vestibul.652 — Pentru fricoşi malul celălalt va fi întotdeauna

prea departe.RODICA TOTT, Firul Ariandei, 25.653 —- Cei care se tem şi de umbra lor, probabil căse cunosc foarte bine.GIUSEPPE NAVARA, Jocuri de ape.654 — Să-ţi fie dor de fiara fricii, / S-o prinzi de vie-

ntr-o capcană, / Dar vorbele îţi ies din gură / în apă-

FRICA

rarea ei, şi mor / De mila fiarei jupuite / De mii de oride sfînta-i blană, / Frica surîde împrejurul făptu-rilor. / Şi-n sinea lor.

CONSTANŢA BUZEA, Ştiind ce vrea şi ce urmea/ă, in voi. Ploi de piatră, S8.

FRICA DE MOARTE

O imensă dragoste de viaţă şi o puternică încredere în triumful ei spulberă orice nelinişte în faţa morţii,

ION DODU BĂLAN

655 —• Omul se teme de moarte tot aşa cum copiilor lee frică de întuneric.

PROVERB ENGLEZ

656 — Cine se teme de moarte şi-a pierdut viaţa.PROVERB ROMANESC

657 — Cine se teme de moarte, moare de frică.PROVERB TURCESC

658 — în lumea voastră a morţii şi în cereasca lume /Ca să ne facă teamă, vreun lucru nicidecum e, / Cănefiind nimica, nimicul nu-spăimîntă.Katha-Upanişadi, Dialogul tînărului brahman cu moartea,

35.

659 -— Omul bun care a săvîrşit binele în zilele vieţiisale cugetă fără frică de moarte.

Papirus Insinger, XVIII, 6.

FRICA

650 — De ce te temi în faţa morţii, prostule ? Că doar ca nu cruţă pe cel îngrozit de ea. Acum sau poate peste 100 de ani, moartea este inevitabilă pentru toată suflarea.

Panciatantra, Cartea I, Regele şi maimuţa, Devotamentul hoţului, 135.

80

FRICA

FRICA

661 — Şi cei îndrăzneţi dau înapoi cînd văd că moar-tea se apropie.

SOFOCLE, Antigona, 580.

662 — Cei fără minte doresc să trăiască, fiindcă setem de moarte în loc de bătrîneţe.

DEMOCRIT

663 — Ce este oare, de fapt, frica de moarte, dacănu a ne atribui o ştiinţă pe care nu o avem ?

PLATON, Apologia lui Socraie.

664 — Adesea, de frica morţii, îi cuprinde pe oameni un atît de mare dezgust de viaţă şi de a mai vedea lumina zilei, încît întristaţi ei se sinucid, uitând că izvorul grijilor lor este (tocmai) această teamă.

665 — Cele mai multe plăgi ale vieţii sînt nutrite de frica morţii.

666 — Muritorule, ce preţuieşte pentru tine aşa de mult, că eşti atît de plin de jale amară ? Lasă lacrimile, netrebnicule, şi stăpîneşte-ţi văicărelile.

I.UCREŢIU, Despre natura lucrurilor.

667 — Cînd nu te temi de moarte, vei învinge toategreutăţile.


668 — A se teme de moarte e mai crud decît a muri.SYRUS, Sentinţe, 520.

FRICA

669 — Care-i ascunzătoarea în care să nu intre frica de moarte ?

670 — Sosirea morţii prea mare tulburare aduce.671 — Viaţa ne este dată cu condiţia morţii ; spre ea

mergem. De aceea este o nebunie să ne temem de ea ;pentru că cele s'gure sînt aşteptate (şi numai) celenesigure sînt temute.

SENECA, Epistole, 82 ; 4 ; 97 ; 10.

672 — Cel căruia îi e frică de moarte se teme sau de neantul senzaţiilor sau de alte senzaţii. Dar, dacă nu vei avea senzaţii, nu vei simţi nici un rău. Şi dacă vei dobîndi alte senzaţii, vei fi o altă fiinţă şi nu. vei înceta să trăieşti.

673 — Cînd se sfîrşeşte o acţiune, cînd o dorinţă, o gîndire se stinge, aceasta se poate asemăna cu un fel de moarte. Gîndeşte-te acum la perioadele vieţii, la co-pilărie, la adolescenţă, la tinereţe, la bătrîneţe. Trecerea de la o perioadă la alta este o adevărată moarte ; e oare aici ceva de temut ? [...]. Aşa va fi şi cu moartea ; încetare, "ntrerupere ori schimbare a vieţii tale pămîn-teşti.

MARC AURELIU, Către sine, Cartea a VlII-a, 185 ; Cugetări asupra vieţii, 56.

674 — întreaga înţelepciune şi vorbă a lumii se cu-prinde, în cele din urmă, în a învăţa să nu ne temem a muri.

MICIIEI. MONTAIGNE, Aforisme, 91.

FRICA

675.— Am luptat şi încă mult: credeam că pot să înving, dar şi soarta şi natura mi-au zdrobit munca şi străduinţele. Dar era în mine ceva ce s-a putut, pe care nici unul din' veacurile viitoare nu mi-1 va tăgădui ca a! meu şi anume ceea ce un învingător poate să socotească drept al său : a nu mă fi temut de moarte, cu chipul statornic, a nu fi cedat nici unuia dintre

82

FRICA

FRICA

FRICA

83

semeni, a fi preferat o moarte curajoasă unei vieţi netrebnice.

GIORDANO BRUNO, (XXIX, 32—33).

676 — A fi sau a nu fi, iată întrebarea. E, oare, mai nobil pentru suflet să preferi praştia şi săgeţile soartei jignitoare, sau să înfrunţi cu arma o mare de dureri şi, împotrivindu-te, să le pui capăt ? Să mori : să dormi ; nimic mai mult ; şi printr-un somn să isprăveşti cu a inimii năpastă, cu iniile de ponoase pe care în carnea ta le-ai moştenit. Iată sfîrşitul ce în mod cinstit s-ar cuveni să-1 vrem. Să mori, să dormi ; să dormi : poate să visezi : dar aici e partea grea ! Căci ce vise am mai avea în somnul morţii, după ce am ieşit din muritorul înveliş ? Trebuie să ne oprim [...]. Şi astfel, gîndul ne preschimbă în laşi, iar strălucirea firească a hotărîrii păleşte în umbra palidă a gîndirii.

677 — După ce a trecut teama de moarte, viaţa c mai frumoasă decît atunci cînd era trăită în teamă.

678 — Viaţa pămîntească cea mai grea şi mai respin-gătoare, pe care vîrsta, boala, mizeria şi închisoarea pot să o hotărască unei fiinţe este un paradis pe lîngă teama ce-o avem de moarte.

SHAKESPEARF, Uamlet, III, 1, 56—88; Măsură pentru măsură, V, 1, 398—399 ; III, 1, 127—130.

FRICA

679 — Există o deosebire între a suporta moartea cu-rajos şi a o dispreţui [...]. Cei mai capabili şi cei maicurajoşi sînt cei care se agaţă de cele mai onorabilepretexte, ca nu cumva să se gîndească la ea. Dar oriceom care ştie s o vadă, aşa cum este o găseşte înspăi-mîntătoare [...]. Tot ce poate face raţiunea pentru noie să ne povăţuiască să ne abatem ochii de la ea pentru a-i opri pe alte lucruri.

LA ROCHEFOUCAULD, Maxime şi reflecţii, 120—122.

680 — Moartea, fără să te gîndeşti la ea, e mai uşorde îndurat decît gîndul, lipsit de primejdie, al morţii.

BLAISE PASCAL, Cugetări, Texte alese, 61.

681 — Un om care s-a situat deasupra fricii de moarteeste capabil să întreprindă totul şi din disperare facesă tremure chiar şi pericolul.

G. T. OXENSTIERN. Cugetări, reflexii şi maxime morale, II, 235.

682 — Dacă din toţi oamenii numai unii ar muri şialţii nu, atunci perspectiva morţii ar putea fi o mîhniredezolantă.

LA BRUYERE, Despre om.

683 — De ce ne-am teme de moarte, cînd în viaţă■ su-ferim atît de mult ?

FRANCOIS FENELON, Peripeţiile lui Telemah, II, 103.

FRICA

684 — Că o dată a muri, datoria firii, iară cu groaza morţii a trăi, moartea morţii este.

685 — Groaza morţii mintea uluieşte şi primejdia fărăde veste toate simţurile amuţeşte.DIMITRIE 'ANTEMIR, Istoria ieroglifică, I, 184.'

686 — Micşorînd preţul vieţii, învăţăm a nu ne temede moarte.

EDUARD JUNG, Nopţile lui lung, 69. 4 — Curajul in proverbe 209

FRICA

FRICA

85

687 — Dobitoacele sînt mai fericite decît noi. Ele seferesc de rău, dar nu se tem de moartea de care nu auhabar.

CHARLES MONTESQUIEU, Caiete: Plăceri şi fericire, 339.

688 — Cel ce moare înconjurat de mulţi martori,moare totdeauna fără teamă.VOLTAIRE, Secolul lui Ludovic al XlV-lea.

689 — Viaţă mai puţin fericită, maî puţin regret dea o părăsi.

C. A. HELVETIUS, Despre spirit, 134.

690 — Dacă ţinem la viaţă ne temem de moarte.VAUVENARGUES. Maxime şi reflecţii, 103.

691 — De moarte să-ţi fie frică numai cînd viaţa ta tuţi-ai petrecut-o tot în răutăţi.IORDACHE GOLESCU, Povăţuiri pentru buna-cuviinţă,

128.

692 — Iubirea de viaţă nu-i în fond decît frica demoarte.

ARTUR SCHOPENHAUER, Aforisme asupra înţelepciunii în viaţă, 5, 9.

693 — Moartea nu vine cînd o chemi, ci te ia cîndnu te temi.


FRICA

694 — Moartea nu este un rău, pentru că ea elibe-rează omul de toate relele şi odată cu bunurile îi eaşi dorinţele. Răul cel mai mare este bătrîneţea, deoareceîl lipseşte pe om de orice plăcere, lăsîndu-i în schimbpoftele, şi aduce cu sine toate durerile. Totuşi oamenii se tem de moarte şi doresc bătrîneţea.

GIACOMO LEOPARDI, Scrisori, • însemnări, cugetări, 322.

695 — Omul nu este ca mistreţul ; omul pierde pu-terile cînd îşi vede sîngele curgînd. în rana sa fiara nusimte decît durerea şi asta o înfurie ; într-a sa, omulpresimte moartea — şi asta îl îngrozeşte

HONORfi DE BALZAC, Maxime şi reflecţii, 127.

696 — Atîta timp cît trăieşte, omul nu poate să se dăruiască cu totul intereselor acestei lumi. Tocmai din cauza asta este moartea atît de înspăimîntătoare, cînd se gîndeşte la ea omul plin de viaţă. Cînd, în schimb, moartea se apropie datorită unei răni, bolii, bătrîneţii, omul încetează să se gîndească la cele vii şi moartea încetează să-1 înspăimînte.

697 — Moartea e somn. De ce să te temi de somn ? [...]. Cum să nu te temi de somn ? Dar de ce să te temi de el, de vreme ce el e odihnă, e schimbare a vieţii.

L. N. TOLSTOI, Jurnal, II, 174 ; I, 237.

698 — Mă tem ? De cine să mă tem ? / De moartenici de fel. / Portarul casei tatălui meu / Mă speriela fel.

FRICA

EMILY DICKINSON, Timpul şi eternitatea.

699 — în fond cauza pentru care ne temem de moarte este tot viaţa, sau mai degrabă supravieţuirea.

700 — Că moartea ne face să pierim în întregime,

87

e tot ce se poate. Nu sînt eu acela care să vă contrazic, în cazul acesta însă n-avem de ce să ne temem de dînsa. Sînt, ea nu mai este ; este, eu nu mai sînt.

ANATOLE FRANCE, înaintea marii tăceri ; 92 ; Grădina lui Epicur, 29.

701 — Moartea [....] are nobleţea şi rafinamentul ei,se sălăşluieşte în inimi, dar să n-o lăsăm să pună stă-pînire pe cugetul şi gîndurile noastre.

THOMAS MANN, Prefaţă la Muntele vrăjit, XI.

702 — Nu de moarte mă cutremur, ci de veşnicia ei.ALEXANDRU VLAHUŢA, Din prag.

703 —• De ce să te temi de moarte ? Este probabilcea mai frumoasă aventură a vieţii.

CHARLES FROHMAN, Opere alese..

FRICA

704 — Frica de moarte ne face să iubim munca, şi asta ni-i toată viaţa.

705 — Pentru ce ar fi mai dificil să mori, adică să treci de la viaţă la moarte, decît să te naşti, adică să treci de la moarte la viaţă ?

JULES RENARD, Jurnal, 415 ; 491.

706 — Bărbaţii se tem mai mult de moarte decît fe-meile pentru că au sentimentul trecutului mai puternic,pentru că au inteligenţa şi imaginaţia mai vii şi pentrucă ei sînt elementul activ în crearea vieţii.^ Viaţa, cucît e mai intensă şi mai conştientă, cu atît are maimultă oroare de neant.

GARABET [BRAILEANU-, Privind viaţa, 55—56.707 — De moarte nu te teme, şi de viaţă să nu fii

cu grijă !NICOLAE IORGA, Cugetări, 302.

708 — Sînt convins, că în timp de epidemie, frica demoarte omoară mai mulţi oameni, decît însuşi flagelul.

W. S. MAUGHAM. Fumul amăgirilor, 123.

709 — Nicăieri nu e atît de neputincioasă mintea noas-tră, ca în faţa mormîntului deschis. Aici se frîngezborul ei, avîntul i se curmă şi ca o pasăre rănită sezbate zadarnic, să se mai ridice în văzduh. în clipacînd simţi rotind deasupra frunţii tale îngerul morţii,c.'nd desluşeşti adierea înfricoşată din aripile lui înghe-

FRICA

ţate, atunci sufletul tău se opreşte în drum şi stă pironitlocului fără putere şi fără ajutor, ca un drumeţ înfrîntîn mijlocul unei pustietăţi. Toate gîndurile, toate îndem-nurile tale fug în aceste clipe, ca o turmă de căprioaresperiate şi tu rămîi aşa despoiat şi grozav de părăsit...întreg rostul ţi-e copleşit de o singură putere rece şinemiloasă : legea trecerii eterne.

OCTAVIAN GOGA, Precursori, 275.•710 — Numai atunci s-ar lăsa muritorii judecaţi în

iubirea lor de alţi muritori şi şi-ar lăsa luate în pace :femeia, ţara, credinţa, cînd iubirea lor ar fi biruităde frica de moarte.

sa VASILE PÂRVAN, Memoriale : Parentalia, 224.

711 — înainte de a mă naşte am fost o veşnicieîntreagă „nimic". De ce mă tem acum de aceeaşi „ne-existenţă" cu care am avut o veşnicie întreagă prile-

88

FRICA

FRICA

FRICA

89

jul de a mă obişnui, — şi-n care am fost deja ? Nu înţeleg.

712 — Nu înţeleg de ce se tem oamenii aşa de multde moarte. Moartea cînd le păşeşte pragul îi găseştedoar pe cei mai mulţi morţi deja de mult timp şi nuare ce să le mai ia.

LUCIAN BLAGA, Opere, VII, 6S ; (XXVI, 126).

713 — Românul adevărat nu-şi doreşte moartea, darnîci nu se teme de ea. Limba ne oferă o dovadă. Ro-mânul are o expresie uzuală, străveche, pentru moarteaobişnuită, non-violentă : „moarte bună".

PETRE STRIHAN, Moara albastră, 123.

714 — Moartea nu trebuie să ne înspăimînte. Estepunctul final, către care omul lunecă cu fiecare clipă,din momentul naşterii lui [...]. Ea trebuie însă să neîngrozească numai dacă în cursul existenţei n-am cons-truit nimic, sau dacă în lumea măruntă a înconjurăto-rilor noştri am fost străini de fapta bună sau de gîndulmai înţelept.

ALEXANDRU SAHIA, Execuţia de primăvară,716 — Moartea e un fenomen simplu în natură, numai

oamenii îl fac înspăimîntător.717 — Teama de moarte cred că e cu atît mai mare

[...] cu cît sîntem, de pildă, mai puţin legaţi de viaţă.

FRICA

MARIN PREDA, Cel mal Iubit dintre pămîn-teni, I, 7 ; II, 340.

718 — Ceea ce ne ameninţă cu moartea ne întoarceviolent cu faţa spre soare.

OCTAVIAN PALER, Apărarea lui Galilei, 66.

719 — Moartea nu sperie pe nici un om demn. Ceea■ce sperie pe orice bărbat sau femeie demnă, ceea cesperie poporul este gîndul jugului.

FIDEL CASTRO, Cuvîntărl alese, 339.

720 — Numai copiii ştiu să moară, monseniore. Fiindcăn-au apucat să înveţe frica şi laşitatea.

ILEANA VULPESCU, Proză, 45.

721 — Sîntem oameni şi moartea ne aşteaptă la coturide drum / Dar nu ne oprim nicidecum. / Celui ce-nfri-coşat se opreşte / Tot i se coboară ea moartea în cale.

NICOLAE LABIŞ. Albatrosul ucis : Moartea celor puternici, 243.

715 — într-adevăr, dacă frica de moarte este o evi-denţă, evidenţă este şi faptul că această frică, oricît de mare ar fi ea, n-a fost niciodată suficientă pentru a descuraja pasiunile omeneşti. Bacon are dreptate cînd spune că nu există pasiune atît de slabă încît sa nu poată înfrunta şi stăpîni frica de moarte. Răzbunarea, iubirea, onoarea, durerea, o altă frică, ajung s-o învingă.

ALBERT CAMUS, Caiete, 408.

FRICA

FRICA DE VIATĂ

722 — Din felul în care mă impresionează lucrurile micî, mă întreb ce dureri îmi rezervă viitorul.

723 — Mereu frica de viaţă, şi, cînd a trecut, nu pot lua ochii de la ea.

JULES RENARD, Jurnal, 15 ; 945.

91GROAZA

724 — Cine ar putea să-şi ţină lacrimile, în timp ce povesteşte asemenea grozăvii.

725 — Groaza pune aripi picioarelor.726 — Mă înfior povestind.727 — Sufletul meu se îngrozeşte cînd îşi aduce

aminte.VIRGILIU, Eneida, 2, 6 ; 8, 324 ; 2, 204 ; 2, 12.

728 — Urmele paşilor îngrozesc.HORAŢIU, Epistole, 1, 1, 74.

729 — Naufragiatul se îngrozeşte pînă şi de apele li-niştite.

OVIDIU, Ponticele, 2, 7, 8.

FRICA

730 — Mai tare mă clatină groaza căderii decît lovi-tura.

MICHEL MONTAIGNE, Aforisme, 71.

731 — Cînd vede groaza, / Fuge ca cîinele cu coadaîntre picioare.


732 — Mai bine un sfîrşit groaznic, decît o groazăfără de sfîrşit !

KARI. MARX, 18 Brumar al lui Ludovic Bonaparte, 97.

733 — Groaza e o mare vrăjitoare. în faptul serii,ea şopteşte în urechile oamenilor cîntece fermecate,inspirîndu-le gînduri sinistre. Oamenii tremură atuncide spaimă, iar peisajul zîmbitor din preajma lor e văduvit de orice frumuseţe.

SELMA LAGERLGE, Povestea lui Gosta. Berling, 113.

734 — Ne îngrozim de momentul cînd unui prietennu-i mai putem spune „tu".

TUDOR BOGDAN, Starea de crepuscul, 129.735 — Groaza e memoria viitorului.EUGEN BARBU, Jurnal, 325.

MIŞELIE

736 — Cineva poate zîmbi şi zîmbi într-una,/ şi săfie totuşi mişel.

SHAKESPEARE, Hamlet, 1, 5.

FRICA

737 — Mişelul ameninţă numai dacă e singur.GOETHE, Torquato Tasso, II, 3.738 — Mişelia e mai mult decît frică ; e frica ce

primeşte o înfruntare fără să zică nimic, ce fuge de pri-mejdie, e frica transformată în faptă.

739 — Mişelia e mai nenorocită decît cel mai cumplit viciu, deoarece nimiceşte toate virtuţile.

740 — Omul nu e stăpîn pe simţămintele sale, dar e■ stăpîn pe faptele sale : nu te poţi apăra să nu fii fricos, dar poţi să nu iii mişel...'

ERNEST I.EGOUVE, Părinţi şi copii în al XlX-lea secol, 173, 175 ; 177—178.

741 — E un mişel acela care-şi doreşte duşmanii în-genunchiaţi în nenorocire.


FRICA92

SPAIMA742 — Pe cel înspăimîntat şi umbra lui îl înspăimîntă.BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual,

FRICA GENEREAZĂ VICII

746 — Cînd corabia se îneacă, şoarecii fug.PROVERB ROMÂNESC

747 — Ura, zavistia, frica, nasc vicleşug.COCCEIANUS DIO CASSIUS, Carte, 59.

748 — Teama este ca şi leacurile violente, ce se între-buinţează în boalele grave ; ele curăţă, dar schimbă fi-rea şi tocesc organele : un suflet condus prin teamăeste totdeauna mai slab.

FRANCOIS FENELON, Educaţia fetelor, 36.

FRICA

123.

743 — Spaima este un sfetnic prost.R. W. EMERSON, Eseuri : Prudenţă, 180.744 — Spaima existenţială constă şi în spaima lipsei

pîinei celei de toate zilele. Au fost şi în Egipt şi înIudeea şapte ani graşi şi şapte ani slabi ; însă astăzi setrăieşte numai de la mînă pînă la gură. Magnaţii auspaima crahurilor, iar săracii — teama de şomaj.

CONSTANTIN BRANCUŞI, (XXXII, 229).745 — Spaima metafizică te reduce la anonimat, ară-

tîndu-ţi minciuna şi neputinţa. Rostul metafizicii e poate tocmai acesta : să te facă să-ţi uiţi numele.

LUCIAN BL AGA, Ferestre colorate, 127.

749 — Teama ascunde adevărul.MIGUEL UNAMUNO, Viaţa lui Don Quijote şi a lui Sancho,

XVIII.

750 — Pe puntea dintre frică şi prudenţă se plimbămarii iezuiţi.

ION VLASIU, In spaţiu şi timp, II, 199.

751 — Spaima este o formă de existenţă în care unom nu poate trăi mai multă vreme fără a suferi defor-mări. Cînd condiţiile de viaţă nu se pot schimba, per-soana respectivă va căuta să-şi găsească o nouă stabi-litate, refugiindu-se în mecanisme de apărare care de-formează caracterul şi, de multe ori, din „teama de

FRICA

spaimă" va eşua în reacţia preventivă a agresivităţii, încare atacul pare a fi cea mai bună formă a apărării.

E. E. GEISSLER, Mijloace de educaţie, 164.

...DAR ARE ŞI ROL POZITIV

752 — Frica păzeşte viile.PROVERB ALBANEZ

753 — Frica dă aripi.PROVERB FRANCEZ

754 — Frica păzeşte pepenii.755 — Unde nu-i frică, ruşinea nu se încurcă.■PROVERBE ROMÂNEŞTI

756 — Pe oamenii necinstiţi îi înfrînează de la releteama, nu mila.


94

FRICA

FRICA

FRICA

95

757 — împărăţiile le străjuieşte frica.SENECA

758 — Teama îndreaptă întotdeauna, teama alungăpăcatul, teama striveşte viciul, teama îl face pe omînvăţat şi sîrguincios.

759 — Unde nu este frică nu este sănătate.ISIDORUS DE SEVILLA, SolilocvlI.

760 — Şi unde dragostea adevărată nu este, acolocinstea este de frică, şi unde cinstea se face de frică,acolea îndămîna vremii se cearcă, şi să aşteaptă, încarea nici frică să-i mai fie, nici cinstea carea de fricăîi da de bună voie în ocară să i-o întoarcă.

DIMiTRIE CANTEMIR, Istoria Ieroglifică, I, 56.

761 — Cîiniî sînt paza oilor.ANTON PANN, Povestea vorbii, 357.

762 — Groaza şî frica devin creatoare.NI COLA E TAUTU, împlinire, II, 91.

TOTUŞI, NU EDUCAŢI PRIN FRICA !763 — E preferabil ca educaţia copiilor să se facă prin

dezvoltarea pudoarei şi prin bunăvoinţă decît prin frică.764 — Este de datoria părinţilor ca să deprindă pe

copiii lor să se poarte bine din convingere şi nu din teama

FRICA

de cineva.TERENTIU, Adelphoe, 57—58 ; 74—75

765 — Amoral este cine distinge binele de rău numaidin instinct sau de frică. De aceea educaţiunea care sereazemă numai pe temerea pedepsei, este o dresare, nuo educaţiune, căci lasă amoralitatea netulburată.


766 — în educaţie, frica trebuie să rămînă cel dinurmă mijloc, instrumentul ultimei extremităţi, acela lacare nu se recurge decît numai cînd celelalte toate aurămas neîndestulătoare. Acest principiu implică însă cu-noaşterea diferitelor mijloace educative, adică culturăpsihologică întinsă, lucru ce se doved-şte a fi ceva maigreu decît aerul fioros şi vărguţa de alun.

ANA CONTA-KFRNBACH, Noţiuni de pedagogie, didactică şi metodică, 106.

FRICA — CURAJ

767 — Frica dă curaj.PROVERB ITALIAN

768 — Fricosului îi place să vorbească despre curaj.PROVERB RUSESC

769 — Fricosul alungat se face viteaz.PROVERB TATARASC

FRICA

770 — Aşa cum curajul pune în primejdie viaţa, fricao apără.

LEONARDO DA VINCI, (VII, voi. II, 131).

96

FRICA

FRICA

FRICA

97

771 — Fricosul se sperie înaintea primejdiei, laşul întimpul ei, curajosul după ea.J. P. RICHTER; Culegere de articole şipoezii.

772 — Pe cît de repede se sperie, pe atît de repedecapătă curaj oamenii slabi.HONORE DE BALZAC, Vicarul din Tours,41.

773 — Deosebirea dintre un om curajos şi un om fri-cos constă în aceea că primul, fiind conştient de pe-ricol, nu simte frica. Iar al doilea simte frica fără a

fi conştient de pericol.V. O. KEIUCEVSKI, (II, 37—38).

774 — Frica e a trupului : trupul tremură. Curajule al sufletului : sufletul n-are cum să tremure.

BARBU ŞTEFANESCU-DELAVRANCEA, Jurnal de război, 111.

775 — Micul beneficiu al fricii': de a încerca să daicuraj altora.


776 — Este o frică în care trebuie să respecţi preve-derea şi un curaj în care trebuie să dispreţuieşti nebunia.

777 — Frica are mai multă imaginaţie decît curajul.NICOLAE IOROA, Cugetări, 96 ; 201.

FRICA

778 — Unii poartă în ei o inimă de leu, alţii deiepure.

MIHAIL SADOVEANU, Zodia cancerului, 114.779 — Sînt mulţî oameni buni care ar vrea să triumfe

adevărul, n-au însă tăria curajului să se impună ; florirare înăbuşite de stufişuri sălbatice şi brutale.

POMPILIU STOIAN, Caleidoscop, 87.

780 — Nu eşti curajos decît cînd ai frică în acelaşitimp.

ERICH MĂRIA REMARQUE, Camarazii, 168.

781 — Cine are curaj de teamă, are şi teamă de curaj.DUMITRU C. MAZILU, Mini-Maxime.

782 — în faţa curajului teama e o umbră, dar nu alui.


783 — Curajul se află în noi, adesea, mort de frică.RODICA TOTT, Firul Ariadnei, 17.

FRICA — RAŢIUNE

784 — Teama oarbă, pe care o conduce raţiunea vă-zătoare, reuşeşte să calce cu un pas mai sigur decît raţiunea oarbă care, fără frică, bîjbîîe. A te teme de ceea ce e rău, te scapă adesea de ceea ce e şi mai rău

SHAKESPEARE, Trolius şi Cresida, III 2 ... 74—77/>

FRICA

FRICA — SPERANŢA

785 — Dorinţa învînge teama.MATEO ALEMAN, Guzmân de Alfarache.786 — Speranţa şi teama sînt nedespărţite, şi nu

există teamă fără speranţă, nici speranţă fără teamă.LA ROCHEFOUCAULD, Maxime şi re-1 lecţii, 150.

787 — Singura diferenţă pe care o găsesc între inimaunui bogat şi cea a unui sărac este că prima este plinăde teamă şi a doua de speranţă.

G. T. OXENSTIERN, Reflecţii şi maxime morale, II, 293.

788 — Orice lucru poate fi întîmplător cauză de spe-ranţă sau teamă.


789 — Imaginea unei primejdii inspiră teamă ; a unei bucurii, dorinţi violente.

790 — Dacă e adevărat că ne temem de lucrurile care nu se întîmplă, apoi nădăjduim altele mult mai numeroase care nu se vor întîmplă [...]. Şi fiindcă ne petrecem viaţa mai mult nădăjduind decît dobîndind, speranţele noastre sînt cu mult mai înmulţite decît temerile.

CHARLES MONTESQUIEU, Caiete : Despre om, 333.

CE ESTE LAŞITATEA ?

791 — Laşitatea pare să fie o slăbiciune a sufletului

FRICA

provocată de frică.TEOFRAST, Caracterele.

792 — Laşitatea este mama cruzimii.MONTAIGNE, Aforisme, 101.793 — înţeleg prin laşitate talentul de menajare şi de

acomodare josnică, care nu lasă să se supere pe cei cese detestă.

EDMOND şi IULES GONCOURT, Pagini de jurnal, I, 272.

794 — Laşitate : boală din faţa căreia o iau toţi lasănătoasa.


LAŞITATE (LAŞ)

Omul laş este totdeauna laş. El este privit cu mila şi dispreţuit. Nimic nu degradează ca laşitatea.

PAUL DOUMER

795 — Cade boul, multe cuţite ies.796 — Laşul are moartea deasupra capului.797 — Laşul nu se bucură, nici nu se întristează.798 — Negustorul laş nu pierde, dar nici nu cîştigă.799 — Scorpionul înţeapă şi tot el ţipă.PROVERBE ARABE

800 — Oamenii laşi sînt cruzi.PROVERB ENGLEZ

FRICA

801 — Laşul vorbeşte ca un tigru, dar luptă ca oşopîrlă.

PROVERB INDIAN

802 — A arăta călcîile.803 — A scoate castane din foc cu mîna altuia.

LAŞITATE 101100

FRICA

LAŞITATE

804 — Cîncl corabia se îneacă, şoarecii fug.805 — Cînd e bolnav leul, iepurii îi sar în spinare.806 — Cînd lupul îmbătrîneşte, toţi căţelandrii îşi fac

rîs de dînsul.807 — Copacul cînd cade jos, toţi cu topoarele pe el se

pun.808 — De la copacul căzut şi babele culeg crengile.809 — După ce leul moare, mulţi se găsesc să-1 ju-

poaie.810 — Lupul cînd îmbătrîneşte, atunci şi şoarecii în-

calecă pe el.811 — Pe leul mort şi şoarecii se caţără.812 — Taie mămăliga-n două de viteaz ce e.PROVERBE ROMÂNEŞTI

813 — Cel ce fuge şi se teme de toate şi nu suportă nimic devine laş.

814 — La un laş, frumuseţea corpului şi forţa nu sînt potrivite şi izbesc neplăcut.

PLATON, Menexeu, 246.

815 — Laşul nădăjduieşte deci prea puţin, deoarecese teme de orice.

ARISTOTEL, Etica nikomahică.

FRICA

816 — Nici laşul nu va găsi / poartă pe unde săscape.

A. DE VARROS, Proverbe morale.

817 — Să ştii că laşitatea înseamnă moarte.IBN AL-MUQAFFA', Kalila şi Dimna, 176.818 — Lucrurile nu sînt atît de dureroase, nici atît de

grele prin ele însele, dar slăbiciunea şi laşitatea noastră le fac astfel.

819 — O formă a laşităţii este aceea care a introdus în luptele noastre individuale doi, trei sau patru martori.

820 — Să nu te miri că cel pe care l-ai văzut ieri atît de îndrăzneţ, îl vezi atît de laş mîine.

MONTAIGNE, Aforisme, 176 ; 101 ; 177.

821 — Este hazliu faptul că unii îşi îngăduie să spunăoamenilor în scris ceea ce n-ar îndrăzni să le spună dela obraz.

VOLTAIRE, A. M. Poree, 7 ianuarie 1729.

822 — Laşul ane mai puţine jigniri de înghiţit decîtambiţiosul.

VAUVENARGUES, Maxime şi reflecţii, 116.

823 — A spune că omul care îşi curmă singur viaţa■e laş, mi se pare tot atît de ciudat ca a spune că e laşacela care moare de nişte friguri primejdioase.

J. W. GOETHE, Suferinţele tînărului Werther, 59.

FRICA

824 — Obraznicul e totdeauna laş.CH/fRI.ES IAMB, Eseurile lui Elia : Erori populare, 276.

825 — Merită oare să-ţi păstrezi viaţa prin laşitate ?UGO FOSCOEO, Ultimele scrisori ale lui Iacopo Ortis,

1966.102

FRICA

103

să vadă de ei şi să-i apere fără ca ei să mai trudească, într-aşa fel încît să se lase în grija ei.

GIACOMO LEOPARDI, Scrisori, însemnări,cugetări, 307.

831 — Cînd ai descoperit în tine o slăbiciune, în loc■ să o ascunzi, corectează-te fără ocolişuri. Dacă sufletul n-ar avea de luptat decît împotriva trupului ! dar el însuşi are înclinaţii rele şi ar trebui ca o parte a sa, cea mai mică dar cea mai bună, să lupte fără încetare. Pasiunile trupeşti sînt toate rele. Cele ale sufletului, cînd sînt rele,

826 — Este un suflet laş acela care se codeşte, se pitulează şi se vaită atunci cînd se adună nori pe cer sau se arată numai în depărtare.827 — Oarecare temere este trebuincioasă pentru men ţinerea noastră în lume ; laşitatea este numai exagerarea ei.

ARTHUR SCHOPENHAUER, Aforisme asu-pra înţelepciunii în viaţă, 386—387 ; Viaţa,• amorul, moartea, 213.

828 — Cînd eşafodul, sau orice alt martiriu, este ine-vitabil, a te teme cu laşitate, a nu putea înainta cătreel [...] este un semn de mizerabilă degradare sau ig-noranţă.

SILVIO PELLICO, închisorile mele, 43.

829 — La copaciul căzut toţi alerg să taie crăngi.ANTON PANN, Povestea vorbii, 228.

830 ■— Sînt mulţi care iubesc, predică, susţin şi

făptuiesc neabătut dreptatea, cinstea, ordinea, respecta-

rea legilor, corectitudinea, îndeplinirea îndatoririlor

faţă de oricine, dreapta împărţire a răsplăţilor şi pe-

depselor, fug de vinovăţie, dar aceasta nu din virtute,

nici ca virtute, nu din delicateţe, nici din mărinimie,

din forţă, ori din corectitudine sufletească, nu dintr-o

predispoziţie, nici din pasiune, ci clin laşitate şi sărăcie

lăuntrisă, din nepăsare, din inerţie şi din slăbiciune

exterioară ori interioară, fiindcă neputînd (din slă-

biciune), neavînd (din lene) ori neîndrăznind (din la-

şitate) nici să se bizuie pe ei înşişi, nici să se apere

singuri, vor ca legea şi societatea să vegheze asupră-le,

FRICA

sînt adevărate cancere : invidia etc. ; laşitatea este atît de rea, încît ţine şi de trup şi de suflet.

832 — Omul cel mai hotărît prin firea lui este laş cînd ideile sale sînt şovăielnice.

EUGENE DELACROIX, Jurnal, I, 18 ; 23.

833 — Nu vă miraţi ; de cînd se-nvîrte globul, ti-rania cu laşitatea-i soră.

SANDOR PETDFI, Moartea iernii.

834 — Cei ce rabdă jugul şi a trăi mai vor / Merităsă-1 poarte spre ruşinea lor !

DIMITRIE BOLINTINEANU, Cea de pe urma'noapte a lui Mihai cel Brav22, în voi. Glasurile patriei, 107.

835 — Ei adesea ţi se dau drept amabili. Dar aceastaa fost totdeauna isteţimea celor laşi. Da, laşii sîntisteţi.

FRIEDRICH NIETZSCHE, Aşa grăit-a Za-rathustra, 1. 76.

104

FRICA

LAŞITATE

FRICA

105

836 — Din laşitate ne dăm înapoi din faţa muncii, fugim din faţa ostenelii ce ni-o impune, precum tot din laşitate dezertăm dîn luptă, fugim din faţa inamicului, din faţa pericolului, din faţa morţii. Din laşitate omul slab sau egoist, laş în orice caz, nu primeşte datoriile grele sau periculoase, se teme să-şi asume sarcinile unei familii, dă înapoi, fuge din faţa a ceea ce viaţa aduce cu ea ca necazuri dar şi ca bucurie şi frumuseţe.

837 — Laşitatea este, cu minciuna, lucrul cel mai înjositor din lume.

PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei : Curajul, 62 ; 61.

838 — E un merit şi o putere să ştii să refuzi. Ade-seori numai un fel de laşitate opreşte refuzul pe buze.


839 — Ce animal lipsit de logică e şi omul ! Ii în-moaie orice ură vorba de spirit a mişelului care urcăeşafodul şi scîrba îl cuprinde cînd vede pe omul, slă-vit pînă ieri, că se face mişel.

ANA CONTA-KERNBACH, Pulbere, 7.

840 — E un laş acela care n-are curaj să spună ade-vărul de frica pedepsei ce şi-ar atrage-o.

NICOLAE MOISESCU, Conducerea vieţii emotive, intelectuale, instinctive şi sociale.

FRICA

841 — Copiii nu-nţeleg ce vor : / A plînge-i cu-mînţiia lor, / Dar lucrul cel mai laş din lume / Eun bărbat tînguitor.

842 — Viaţa-i datorie grea / Şi laşii se-ngrozesc deea / Să aibă tot cei laşi ar vrea / Pe neluptat.

GEORGE COŞBUC, Lupta vieţii ; Moartea lui Fulger.

843 — în faţa unei fiare sălbatice nu e voie să daidovadă de laşitate [...]. Trebuie să alegi : sau omoritigrul, sau vei fi sfîşiat de el.

MAO TZEDUN, Articole şi cuvîntări alese, I, 164.

844 — Mai rea decît războiul şi trădarea c laşita-tea de care dau dovadă democraţiile burgheze.

ERNEST HEMINGWAY, (XXIII, 181).

845 — Laşitatea seamănă cu prudenţa şi se deose-beşte de ea ca plumbul de platină.

PETRE STRIFIAN," Moara albastră, 138.

846 — Raţiunea a făcut din poltroneria noastră oarmă.

TUDOR BOGDAN, Starea de crepuscul, 125.

847 — Laşul îşi pierde mai mult decît propria-iviaţă.

JULIUS FUCIK, Reportaj cu ştreangul de gît, 45.

848 — Laşul spune : trebuie să trăiesc ! De ce trebuie ? Laşii trebuie să moară.

FRICA

849 — O tăcere laşă are totdeauna consecinţe foarte grave.

850 — Nimic nu-ţi iartă mai greu un prieten decît nedelicateţa de a-i denunţa laşitatea. Ceea ce pro-

106

FRICA

LAŞITATE

bează că prietenia se întemeiază pe sentimentul unei mîndrii pe care ne-o suscităm reciproc.

ION VLASIU, In spaţiu şl timp, III, 95 ; 98 ;76.

851 — Laşii n-au dreptul să moară în picioare.852 — Pe un laş, pe un trădător, nici moartea nu-1

spală de ruşine.853 — Pentru o mamă nu-i totuna să afle că fiul ei a

fost un laş sau un om demn.NICOLAE TAUTU, împlinire, III, 95 ; 208 ; 255.

854 — Laşitatea cea mai de înţeles e cea în faţamorţii.

OCTAVIAN PALER, Apărarea lui Galilel, 139.

855 — Cînd cedezi într-o problemă, sfîrşeşti prin aceda în toate, victimă a propriei tale laşităţi.

VINCENZO şl LUIGI PAPPAI.ETTERA, Zbirii au cuvîntul, 200.

LAŞITATE — CURAJ

856 — Bravii şi înţelepţii pot să ierte şi să scuzeacolo unde laşii şi proştii nu dau dovadă de milă.

BENJAMIN FRANKLIN, Almanahul sărmanului Richard.

FRICA

857 — I.aşitatea e lucrul pe care tinerii îl iartă celmai greu, căci, de obicei, ei văd în curaj meritul su-prem şi scuza tuturor viciilor.

A. S. PUŞKIN, Dama de pică.858 — Viaţa, ca şi glonţul, îl cruţă pe omul curajos

şi-l loveşte pe cel laş.V. G. BELINSKI, fii, 37).

859 — Eu nu sînt dintre aceia care socotesc im-pertinenţa drept curaj şi delicateţea laşitate.

D. H. DJUBRAN, Curiozităţi, 501.

X60 — Laşitatea este josnică, însă este şi nătângă ; de altminteri, laşul îşi socoteşte greşit odihna şi siguranţa. Şi una şi alta se dobîndesc prin sforţări, prin curaj.

PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei : Curajul, 62.

86l_ — Nu-i pentru Iaşi o insultă : / nici curajul nu-i■ ajută.

S. J. LEC, Aforisme, versuri, epigrame, 108.

862 — Numai laşul cunoaşte puterea curajului.PETRE BOTEZATU, Note de trecător, 206.

863 — Omul perfid e un laş, care are totuşi curajulsă te lovească pe la spate.

RODICA TOTT, Firul Ariadriei, 60.

LAŞITATE — TĂRIE DE CARACTER

FRICA

864 — Observă-te mai bine ; sînt împrejurări cînd laşitatea ţi-o interpretezi ca tărie de caracter ; cînd te reţine de la o faptă rea.

LUCIAN BLAGA, în voi. Opere, VII, 71.

II. CUTEZANŢA, ÎNDRĂZNEALA

FRICA

CUTEZANŢA

FRICA

109

CE ESTE CUTEZANŢA (CUTEZĂTORUL), (ÎNDRĂZNEALA ?)865 — îndrăzneala e o forţă extraordinară a sufle-

tului, îl ridică mai presus de tulburările, de răvăşireaşi de emoţiile pe care vederea unor mari pericole le-ar

putea stîrni în el.LA ROCHEFOUCAULD, Maxime şi reflecţii, 58.866 — îndrăzneala este o dispoziţie sufletească prin

care sîntem îndemnaţi a săvîrşi ceva primejdios pecare semenii noştri n-au curajul să-1 facă.BARUCH SPINOZA, Etica demonstrată după metoda

gometrică, 137.

867. — îndrăzneala la cele bune, virtute se înţelege, iar la cele rele, întreagă nebunie.

IORDACHE GOLESCU, Povăţuiri pentrubuna-cuviinţă, 90.

868 — De multe ori cutezanţa nu e decît o fugă înainte.

FRICA

869. — Un îndrăzneţ care a rătăcit spre hotarele ne-buniei se cheamă cutezător.

NICOLAE IORGA, Cugetări, 161 ,115.570 — îndrăzneala e o obrăznicie stilată.TUDOR BOGDAN, Starea de crepuscul, 104.

CUTEZANŢĂ (CUTEZĂTOR)

Cutezanţă este un atribut al tinereţii, iar prudenţa al bătrîneţii.

OV1DW571 — Ciorile vin cu miile, chiar dacă gospodarul

mare mîncare de doi bani jumate.PROVERB INDIAN

872 — Cine cutează să spună adevărul poate lesne umbla bătut ca mărul.

PROVERB ROMÂNESC

S73 — Cutezanţa în situaţii grele este ca un sfat. SYRUS, Sentinţe, 713.

874 — Cutează să fii cuminte.HORAŢIU, Epistole, II, 40.

875 — Fericit cel care cutează să apere cu putere ceeace iubeşte.

OVIDIU, Ode.

FRICA

S76 — Nu fuge cel ce se retrage, fiindcă vitejia care nu se întemeiază pe prevedere se numeşte cutezanţă, iar isprăvile celui cutezător trebuie puse mai curînd pe seama norocului, decît a curajului.

M. DE CERVANTES, Don Quijote, II, XXVIII.

110877 — Nebunească cutezanţă şi de uriaş este să în-

grămădeşti munte peste munte.D. DE SAAVEDRA FAJARDO, Păreri despre îndatoririle

principelui.

878 — Cutezanţa trebuie să susţină curajul în con-juraţii, cîtă vreme doar vîtejia îi dă toată dîrzenia decare are nevoie în primejdiile războiului.

LA ROCHEFOUCAULD, Maxime şi reflecţii, 136.879 — învăţăm copiii să se teamă şi să se supună ;

apariţia, orgoliul sau timiditatea părinţilor îi învaţăpe copii economia, aroganţa sau supunerea. îi maistimulăm să fie imitatori, lucru spre care şi aşa sînt

CUTEZANŢA

FRICA

prea înclinaţi ; nimeni nu se gîndeşte să-i facă origi-nali, cutezători, independenţi.


880 —- Cu opiniile pe care cutezi să le afirmi e ca şi cu piesele pe oare le mişti pe tabla de şah. Ele pot fi bătute, dar au deschis un foc ce va fi cîştigat.

881 — Cutezanţa tinerilor diletanţi trebuie s-o suporţicu bunăvoinţă ; vor deveni, la bătrîneţe, cei mai a-devăraţi adoratori ai artei şi ai maestrului.J.W. GOETHE, Maxime şi reflecţii, 57 ; 63.

882 — Pentru mine frumuseţea e înainte de toate cu-tezanţă ; iar cea mai dăunătoare dintre urîţenii —

lipsă de cutezanţă.F.EOURNIER-AUBRY, Don Fernando, 187.

883 — în viaţă trebuie cîteodată să riscăm. Educa-■torul trebuie să rişte : e cutezanţă. Este cazul uneoricînd el trebuie să ofere celui educat şansa de a se dezvolta mai mult ca fiinţă umană. Este cutezanţa încrederii : oferim într-un caz precis încredere tînă-rului, fără să fim siguri de bunul rezultat. Se cunoaşte cutezanţa autorităţii : într-o .situaţie dată, facem uz. de autoritate, iară să fim siguri de ceea ce va urma. I'.ducatorul riscă şi mai mult, cînd într-o situaţie limita, el se deschide în faţa lui (copilului — n. ns.) măr-turisindu-i, de exemplu, o greşeala sau chiar cerîndu-i scuze. Acestea sînt mijloacele supreme pentru a-ţi ajuta aproapele să se

FRICA

depăşească, deşi nu este imposibil ca educatorul să suporte o înfrîngere sau să se aco-\_^pere de ridicol.

ALBERT KRIEKEMANS, Pedagogie generală, 63-64.

|JV S84 — în ştiinţă, tineretul reprezintă o forţă de seamă ; alături de experienţa bogată şi competenţa oamenilor de ştiinţă mai în vîrstă, el aduce elanul şi cutezanţa, indispensabile marilor investigaţii de cunoaş-tere ştiinţifică a naturii şi societăţii, progresului ştiinţelor moderne.

885 — întreaga activitate politică, ideologică trebuie să educe tinerii pentru a fi devotaţi şi cinstiţi, cutezători, îndrăzneţi, luptători fermi şi consecvenţi împotri-\ a concepţiilor retrograde, a mentalităţilor străine so-cialismului, receptivi la tot ce este nou şi înaintat, militanţi activi pentru progres, patrioţi şi internaţionalişti înflăcăraţi.

• NICOLAE CEAUŞESCU, România pe drumul clesăvîrşirii construcţiei socialiste, I, 237 ; România pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate, XXII, 159.

113112

FRICA

CUTEZANŢA

886 - Cutezanţa şi înflăcărarea în lupta pentru un scop înalt au ^^oa^urde JJ^ ,mef5 şi tinereţe, 160.

CUTEZ ANTA—PERSEVERENŢĂ887 — Pe solul perseverenţei cresc cutezanţa şi fan-

tezia creatoare, calităţi indispensabile unui intelectual.GHEORGHE MARINESCU. (XV, 105).

CUTEZANŢA—ŞOVĂIALĂ888 — Ce îngrozitor se răzbună marea secundă, aceea

care se arată atît de rar în viaţa muritorilor, pe celcare a fost pe nedrept alesul ei şi nu a ştiut să o fo-losească. Toate virtuţile civice — prudenţă, ascultare,rîvnă şi chibzuinţă — se destramă fără putere în vă-paia momentului decisiv al destinului. Cu dispreţ res-pinge acest moment pe omul şovăielnic ; pe cel cute-zător îl înalţă însă, ca pe un zeu al pămîntului, ridi-cîndu-1 cu braţe de foc, în cerul eroilor.

ŞTEFAN ZWEIG, Orele astrale ale omeni-nirii, 107.

ÎNDRĂZNEALA (ÎNDRĂZNEŢ)Audaces fortuna luvat23 (Pe cei îndrăzneţi îi ajută

norocul).DICTON LATIN

FRICA

Cine-i cu adevărat om / Smulge-n-drăzneţ, cu propria-imină, / Roadele

din al sorţii pom./.S. CHOCANOSSl> — Cine îndrăzneşte, cucereşte. Voieşte şi vei

putea. PROVERB ENGLEZ

X'>0 — în afacerile îndoielnice îndrăzneala este folo-sitoare.

S'M — Inimii curajoase norocul îi întinde mîna. PROVERBE FRANCEZE

B92 — Un şobolan încolţit îndrăzneşte să muşte pisica. PROVERB JAPONEZ

B93 — A fi Peneş împărat24.X'M — A apuca cap de funie.K(>5 — A apuca cu mîna de sabia goală.S')6 — A apuca luna/cu mîna/şi sabia/cu picioarele.S')7 — A nu-1 ţine cureaua25.K'»S — Cel îndrăzneţ fără socotinţă îndată cade la

căinţă, că-ndată se poticneşte.B99 — Cine îndrăzneşte, trăieştt dar nici multă omenie

n-are.''00 — Dacă te ţine brăcinarul26.''01 — Mai bine îndrăznească oricine la tine, decît să

se teamă.

FRICA

'»02 — O mică îndrăzneală la vreme şi după cuviinţă, i/bîndă mare aduce.


'>0\ — Un frumos succes justifică îndrăzneala. PROVERB SPANIOL

'»04 — Cel care întinde pieptul său landei este acela pe care ascuţişul ei îl atinge.

Papirus insinger, XII, 11.

114

FRICA

CUTEZANŢA

FRICA

115905 — Oamenii îndrăzneţi şi îngîmfaţi sînt, deseori,

puşi la pămînt de nenorocirile vieţii.ESOP, Fabule, 127.

906 — în momentele de îndoială îndrăzneala valoreazăfoarte mult.

SYRUS, Sentinţe, 321.

907 — Este un lucru prea greu a fi cineva şi în răz-boi îndrăzneţ şi la sfat.

908 — îndrăzneala este socotită drept scut.SALUSTIU, Jugurta ; Despre conjuraţia lui Catilina.

909 — Neamul îndrăzneţ a iui Iapet21.HORAŢIU, Ode, I, 3, 37.

910 — îndrăzneala este apanajul vîrstei tinere.911 — Să îndrăzneşti numai atît cît îţi stă în putere,CICERO, Despre bătrîneţe, 6 ; 20.

912 — împotriva celor îndrăzneţi, nu-i îndrăzneală fă-ră grijă.

OVIDIU, Metamorfoze, X, 544.

913 — îndrăzneala creşte odată cu experienţa.PLINIU CEL TINAR, Epistole.

914 — Muierea mai puţin îndrăzneşte decît bărbatul.A. DE GUEVARA, Ceasornicul domnilor, 420.

FRICA

915 — Speranţele îndoielnice trebuie să-i facă pe oa-meni îndrăzneşti, dar nu pînă la nebunie.

M. DE CERVANTES, Don Quijote, II, 43.

916 — Stăruinţa e întotdeauna mama îndrăznelii.SHAKESPEARE, Cymbeline, III, 6.

917 — Un grăunte de îndrăzneala cu toţi este o cumin-ţenie de seamă. Trebuie să-ţi cumpătezi părerea despreCCÎlalţi pentru a nu-ţi face despre ei o idee atît de[naltă, încît să te sfieşti de ei ; închipuirea să nu supunăniciodată inima.

BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual şi arta prudenţei, I, 77.

'MS — Mintea ne foloseşte să săvîrşim cu îndrăzneală prostii.

LA ROCFIEFOUCAULD, Maxime şi reflec-. ţii, 102.

919 — Desigur, nu există nici o profesiune mai îndrăz-neaţă decît aceea de marinar, căci viaţa sa, în orice cli-l'.i, nu este despărţită de moarte decît printr-o

seîndură.G. T. OXENST1ERNT, Cugetări diverse; Despre navigaţie, I,

187.

''20 — Agonisita numelui mai mult cu îndrăzneală decît i II sîială se dobîndeşte.

.'1 — Precum la vitejie îndrăzneala cu socoteală, este icdnicie, aşa de este fără socoteală, nebunie se numeşte.

FRICA

DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ieroglifică.

922 — Eu, care nu-mi^vînd scrierile unui editor, eu care lini o fiinţă liberă şi nu pun negru pe alb decît după ce .un cercetat, cît mi-a stat în putere, dacă acest negru va Folosi speciei umane ; eu, în sfîrşit, care iubesc virtutea, î111 î voi exprima părerea cu îndrăzneală.

¡5— Curajul in proverbe 20?

116

FRICA

CUTEZANŢA

FRICA

117

923 — Fermitatea este exerciţiul îndrăznelii spirituale ;ea presupune o hotărîre luminată ; încăpăţânarea, dimpo-trivă, presupune întunecarea minţii.

VOLTAIRE, Dicţionar filosofic: Taţi, mame, copii ; Fermitate.

924 — Cutez să cred că nu sînt făcut ca nici unul dintrecei care există. Dacă nu preţuiesc mai mult, cel puţin sîntaltfel. Dacă natura a procedat bine sau rău distrugîndtiparul după care m-a croit, asta n-o poate judeca ni-meni decît după ce mă va fi citit.

J. J. ROUSSEAU, Confesiuni, I. Cartea în-tîi, 5.

925 — A spus oare cineva că, pentru a zugrăvi cu în-drăzneală, trebuie mai ales să fii adevărat într-un su-biect nobil şi să nu înzorzonezi natura, ci s-o arăţi aşacum este ea ? Dacă a spus-o putem s-o repetăm ; căci nuse pare că oamenii îşi aduc aminte de lucrul acesta şi augustul atît de stricat, încît numesc îndrăzneţ, nu zic cevacare este verosimil şi se apropie de adevăr, ci ceea cese depărtează mai mult de el.


926 — Cel fără îndrăzneală pururea rămîne în urmă.927 — O mică îndrăzneală, la vreme şi după cuviinţă,

mare izbîndă aduce, de ea să te ţii cînd vrei să izbândeşti.

FRICA

928 — Omul îndrăzneţ fără socotinţă, c:l obraznic fără ruşine şi cel semeţ fără nici o sfială, iar cel dîrz nici o socotinţă, nici ruşine, nici sfială de orice. Cu nici unul să te asemeni.

IORDACHE GOLESCU. Povăţuiri pentru L>u-na-ouviinţă, 90 ; 89 ; 154. >

929 — Cu îndrăzneala se poate întreprinde orice, darnu se poate face totul.

NAPOLEON I930 — Vorba e întotdeauna mai îndrăzneaţă decît

fapta.P. W: SCHILLER, Cei doi Piccolomini, I, 3.931 — Cea mai mare îndrăzneală este să ieşi din con-

venţii şi din deprinderi.932 — îţi trebuie o mare cutezanţă ca să îndrăzneşti să

fii tu însuţi.933 — N-ar trebui (totuşi) să atribuim îndrăzneală,

care este caracteristica marilor artişti, numai acestui dor de reînnoire sau de întinerire a talentului prin mijlocirea unor efecte noi. Există artişti care îşi dau întreaga

măsură încă de la început, şi a căror sublimă monotonie

reprezintă principala lor calitate.934 — Să fii îndrăzneţ, cînd ai un trecut pe care îl

poţi compromite, este cel mai mare semn de putere.EUGENE DELACROIX, Jurnal, II, 202 ; 202 ; 197; 196.

FRICA

935 — Foamea se uita la poarta omului muncitor şinu îndrăzneşte să intre.

ANTON PANN, De la lume adunate...; Despre lucrare, II, 124.

936 — Tu vezi vrcmile* de astăzi. Te-ntreb dacă muzaia, / Poftită la tribunaluri, ar merge să dea cuvînt, /Să spuie în bună proză de ce umbli după vînt :/ Deţi-ar zice judecata : „Fiindc-am aflat că scrii, / Fiindcăvorbeşti cu norii şi pui slove pe hîrtii,/ Adu versuriletale, avem poftă să citim,/ Şi de n-ai atins pe nimeni

noi osînda-ţi mărginim"./ Dacă, zic, plăceri d-acestea de l-ai tăi să fi cercat,/La atîtea dobitoace suflet oare ai fi dat ? / Ai fi zis cu îndrăzneală d-un vulpoi judecător / Că îl vezi cîteodată cu puf alb pe botişor, / Că în cumpăna dreptăţii caşul el 1-a cumpănit„'Pînă ce prigonitorii 28 cu nimic s-au pomenit ?

GRIGORE ALEXANDRESCU, Fabule şl alte scrieri : Epistolă domnului Alexandru Donici, 125.

937 — înţelepciunea fără a cuteza, / E ca cutezarea,făr-a cugeta.

DIMITRIE BOLINTINEANU, Cupa lui Ştefan, în voi. Opere alese, I, 67.

938 — Ştii tu-n cine-i nebunia mai nebună ? / în aceicare-şi pierd viaţa-ntreagă alergînd după femei / în aceicare se joacă cu vr-un şarpe-n lan culcat / Şi-n acei cecred că-i cinste de-a fi slugi pe la Palat.

GEORGE COŞBUC, Antologie sanscrită, Maxime, 42.939 — Cel mai mare rău de pe lume e de a nu voi ceea

ce vrei, de a nu îndrăzni ceea ce ai de întreprins, să te opreşti la mijlocul drumului către o idee, rătăcind în dreapta şi în stînga, ba şi înapoi. Contradicţia mi-e mult mai nesuferită decît greşeala. Cînd accept o idee, o fac totdeauna cu spaimă, căci ştiu că e plină de un viitor spăimîntător, al cărui mister nu-1 cunosc ; dar primind

119

118

ideea o primesc cu tot ceea ce e în ea, şi m-aş dispreţui dacă aş da înapoi în faţa necesităţii spiritului meu. O astfel de slăbiciune e sinuciderea raţiunii.

ROMA IN ROLE AND, Triumful raţiunii.940 — Să îndrăzneşti să fii tu.ANDRÉ GIDE, Jurnal, 11.

941 — O singură îndrăzneală e bună : cea care slîşiede la un capăt la altul.


942 — Nu pot concepe arta fără îndrăzneli. Dar artaadevărată le estompează, cîtă vreme arta făcută pentrusnobi le umflă.

LUCIAN BLAGA, Aforisme, Gazeta literară, 13 mai 1965, 4.

943 — Datoria comuniştilor [...] este de a se situa cuhotărîre, cu îndrăzneală şi cu spirit de răspundere înIruntea mişcării populare.MAURICE THOREZ, Articole şi cuvîntări, 316.

944 — Cît de scump îţi plăteşti îndrăzneala de a trăi o viaţă demnă ! Sfidezi prostia, nedreptatea şi viciul care-şi au şi ele demonul lor propriu, mai tenace şi mai iremediabil chiar decît al celor mai stoice virtuţi.

945 — Concepţiile îndrăzneţe pornesc mai adesea de la spiritele timide.

POMPILIU CONSTANTINESCU, Caleidoscop, 17 : 108.

946 — Omul are dreptate să se admire : să-şi ridice osa-nale ; să se sperie de ce a îndrăznit să îndrăznească.

GRIGORE MOISIL, Odă, în voi. îndoieli şi certitudini. 207.

120121

947 — Pasul broaştei ţestoase e îndrăzneţ deşi^ pare precaut şi lent. Broasca îşi potriveşte pasul după ima ginea ei despre timp şi după icleea ei despre îndrăzneala.948 — Rivalizăm cu noi înşine. Nu îndrăznim să credem că ne vom depăşi.

TUDOR BOGDAN, Starea de crepuscul, 141 ; 99.

949 — Creaţia necesită multă gîndire, hotărîre, curajşi îndrăzneală bogată bazată pe raţiune, fundamentatăpe o trainică temelie de cunoaştere.

EUGEN MACOVSKI, (XV, 95).

950 — Inginerii, tehnicienii, toţi specialiştii trebuie să fie înflăcăraţi promotori ai tehnicii noi, să se situeze în primele rînduri ale luptei pentru modernizarea produc ţiei şi a procesului de fabricaţie, pentru dezvoltarea miş cării de inovaţii şi raţionalizări, pentru afirmarea noului în producţie, în tehnică [...]. Aceasta presupune îndrăzneală, pasiune, dăruire noului, progresului.951 — Să promovăm o gîndire mai îndrăzneaţă, mai revoluţionară în ştiinţă, pentru că numai aşa vom putea ţine pasul cu uriaşele descoperiri care au loc în lume, vom putea face să crească contribuţia ştiinţei şi tehnicii româneşti, atît la progresul societăţii noastre socialiste, cît şi la ştiinţa şi civilizaţia mondială.

NICOLAE CEAUŞESCU, România pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate, VIII, 336 — 337 ; XVIII, 392.

952— A îndrăzni, ca şi a greşi în încercarea de a atinge un ţel uman este o calitate umană de tolerat. A nu îndrăzni şi, de aici, a raţiona că eşti perfect în limitele unui sistem delimitat, nu mai constituie o calitate umană

ci, dimpotrivă, o încălcare a ceea ce este uman, dacă vreţi doar şi prin simplul fapt că este vorba de un act împotriva firii, care este veşnic

CINE NU ÎNDRĂZNEŞTE

955 — Cine nu îndrăzneşte nu face nimic.

PROVERB ITALIAN956 — Cel neîndrăzneţ

'pierde multe bunuri.PROVERB ROMANESC

957 — Cine nu

CUTEZANŢĂ

122

CUTEZANŢA

123

960 — E o născocire a invidiei, cu prea multă uşurinţăadoptată de filozofi, maxima care spune că nu trebuiesă-i lauzi pe oameni cît sînt în viaţă. Eu spun dimpo-trivă, că trebuie să-i lauzi cît trăiesc, cînd merită safie lăudaţi ; tocmai în vremea cînd pizma şi calomnia,îndîrjite contra virtuţii şi talentelor lor, se străduiescsă le pocească, se cade să îndrăznim a le aduce măr-turie. Să ne fie teamă numai de a aduce critici ne-drepte, nu şi laude simple.


961 — îndrăzneţ să fii, dar nu peste fire, că îndrăz-neala peste fire, obrăznicie din fire şi întreagă nebunie.

IORDACHE GOLESCU, Povăţuiri pentru bu-na-cuviinţă, 89.

962 — Trebuie să fii foarte îndrăzneţ ! Fără îndrăz-neală, fără o foarte mare îndrăzneală nu există fru-museţe.

EUGENE DEI.AOROIX, Jurnal, I, 73. ÎNDRĂZNEALA—CHIBZUINŢĂ

963 — Cel îndrăzneţ fără socotinţă îndată cade lacăinţă, că-ndată se poticneşte.

PROVERB ROMANESC

ÎNDRĂZNEALA — FRICA

964 — Mai mult valorează fricosul decît cel prea în-drăzneţ.

PROVERB FRANCEZ— Din teamă străină creşte îndrăzneala

noastră.TIT LIVIU, De la întemeierea Romei, III, 26.

966 — Arătîndu-te îndrăzneţ, maschezi o frică mare.

LUCÂN, Farşalia, 4, 702.

967 — îndrăznelii celei mai mari i-a dat de obicei naş-

tere cea mai mare teamă.F. DF. QUEVEDO, El Romulo.

968 - Că precît pieptul neprietenului sîială, pre atîtadosul lui îndrăzneală aduce.

DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ieroglifică.

''ii'' — Ce foloseşte îndrăzneţul zbor al fanteziei, dacă Inima se tîrăşte pe pămînt ?

EDUARD JUNG, Nopţile lui Jung, 84.

<>70 — Trupurile fiind supuse durerilor sunt toate fricoase, începînd de la cea mai păcătoasă vietate, şi pînă l i făptura cea mai falnică. Sufletul sporeşte îndrăzneala iunului cu vlagă, în clipele primejdiei, oricît ar fi de llab şi puţintel.

BARBU ŞTEFANESCU-DELAVRANCEA, Jurnal de război, 106—IC.

ÎNDRĂZNEALĂ — LAŞITATE

''71 — îndrăzneţilor le" este norocul tovarăş, cei laşi im \rednici a li se lua şi ceea ce au.

VASILE GOIDIS, Scrieri social-politice şi li-terare, 161.

III. EROISMÎNDRĂZNEALA — PASIUNE

972 — Dacă pasiunea ne povăţuieşte cîteodată cu maimultă îndrăzneală decît reflecţia, este pentru că ea nedă mai multă putere pentru traducerea poveţei în faptă.


ÎNDRĂZNEALĂ — PRUDENŢĂ

973 — Vorbirea fără prudenţă şi vorbirea îndrăzneaţăînseamnă mai totdeauna acelaşi lucru ; dar putem vorbicu temeinicie ; şi nu trebuie să socotim că un om aremintea şubredă pentru motivul că îndrăzneala firii luisau înflăcărarea temperamentului i-au smuls, fără săvrea, vreun adevăr primejdios.


974 — Mai bine să greşeşti din prea mare îndrăzneală,decît din prea multă prudenţă.

AL VIN TOFFLER, Şocul viitorului, 197.

ÎNDRĂZNEALĂ — TIMIDITATE

975 — Tiparul e cea mai mare binefacere ; le-a datprilejul marilor timizi să incendieze lumea cu gînduî

lor îndrăzneţ, chiar temerar.POMPILIU CONSTANTINESCU, Caleidoscop,

121.

Eroismul este semnul distinctiv al omului, semnul ce dovedeşte existenţa libertăţii de sine, înlăturarea egoismului, a animalităţii.

VASILE P. NICOLAU

CE ESTE EROISMUL (EROUL) ?

976 — Eroul este acela care merge în pas cu vremea.

PROVERB CHINEZ

977 — Este erou cel care pentru patria sa se faceluntre şi punte.

PROVERB RUS

978 — Eroismul este supunerea unui tainic imbold dincaracterul unui individ.

R. W. EMERSON, Eseuri : Eroismul, 188-189.979 — înţelegem prin eroism puterea de a

ne învingepe noi înşine pentru a face să triumfe valorile idealedictate de propria noastră conştiinţă.

ION GAVANESCUL, Etica.

980 — Erou este acela care creează viaţa în ciudamorţii, cel care învinge moartea.

A. M. GORKI, (II, 54).

981 — Erou e — şi ce rău îmi pare că ne servim de unnume de împrumut lâ* un popor care nu are cuvîntpentru eroism, fiindcă eroismul a fost veacuri întregi,felul de a fi al unui popor întreg, bătut din veac înveac de toate furtunile ! — erou e oricine care fărăgînd la el însuşi a dat tot ce avea României ; cu

atîtmai erou, cu cît a jertfit mai mult şi cu cît a cerut mai

126

EROISM

127

puţin, cu cît i-a fost mai puţin recomandat sau poruncit să fie aşa, cu cît a tras mai puţin din cărţi şi din exemple străine şi cu cît mai mult i-a venit să faca aşa din adîncul, neîntrebat şi necercetat de nimeni, al firii moştenite din strămoşi.

982 — Erou nu este acela care s-a bătut, cît şi cum atrebuit să se bată. Nici acela care s-a bătut în zadar.Ci acela care a primit datoria sa aşa cum nimeni n-afost în stare s-o facă şi care a pregătit astfel şi pe alţiipentru a face ca dînsul.

NTCOLAE IORGA, Sfaturi pe întuneric ; Cu-getări, 80. *

983 — îndeplinirea cu rigurozitate, în orice condiţii,a îndatoririlor este tot eroism.

M. I. KALIN1N, (II, 54).

984 — Aceea ce numim curaj şi eroism e mai prejosde cumplita luptă de desprindere a vieţii de

trupul^trudit. Acesta e eroismul, să aştepţi cu mîini legate, fărăapărare, fără frumuseţea sacrificiului.

HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU, Ape adînci, în voi. Opere, I, 46.

985 — Eroismul este o atitudine morală alcătuită dinaceeaşi plămadă ca şi sacrificiul de sine.

DIMITRIE GUŞTI, Opere, II, 313.

986 — Erou este omul ce se dedică exclusiv unui gînd, unei fapte de o valoare cc depăşeşte propriul său interes imediat sau mediat.

987 — înţelegem prin eroism puterea de a ne învinge pe noi înşine, pentru a face să triumfe valorile ideale dictate de propria noastră conştiinţă.

G. G. ANTONESCU, Educaţia morală.988 — Eroul este întruchiparea vie a tot ce

este maibun în om ; lupta pentru măreţia şi fericirea patrieişi a poporului.

E. N. TOLSTOI, (II, 55).

989 — Erou este omul ce se dedică exclusiv unui gînd,unei fapte de o valoare ce depăşeşte propriul său inte-res imediat sau mediat. Erou este omul devotării pentrunobile scopuri, pentru creări de folos obştesc.

CONSTANTIN NARLY, Pedagogia generală, 366.

990 — Eroul este omul unui ideal înalt, al unei cauzesub'ime.

DUMITRU ALMAŞ, Drum de luptă şi de glorie, 187.

991 — Eroismul este un gest de mare intensitate ce sepregăteşte zilnic.


EROISM (EROU)

Sînt în aceeaşi măsură eroine ca şi eroi şi sufletele mari nu sînt mai obişnuite într-un sex decît în celălalt.

BOUDIER DE WI1.LERMET

992 — Cine se teme şi de umbra sa, erou nu poate ajunge.

PROVERB ENGLEZ

1-8

EROISM

129

993 — Nimeni nu-i erou pentru servitorul său.

PROVERB FRANCEZ

994 — Mai bine mori în picioare, decît să trăieşti îngenunchi.

PROVERB SPANIOL

995 — Doar laşii se supun sorţii. Eroii trebuie să i seîmpotrivească şi să învingă.

Ramayana, I, XVI, Furtună şi linişte, 114.

996 — Eroi au existat şi înainte de Agamemnon.

HORAŢIU, Ode, 4, 9, 25.

997 — Moartea-n slavă e mai bună decît viaţa-nstrîmbătate.

ŞOTA RUSTAVELI, Viteazul în piele de tigru, 157.

998 — Cînd omul săvîrşeşte vreo faptă eroică, cînd

dovedeşte vreo neobişnuită virtute şi împlinire, atuncise naşte din nou şi capătă alţi părinţi maî buni şipierde fiinţa sa anterioară.

M. DE CERVANTES, Don Quijote, I, 1.

999 — Alege-ţi un prototip eroic ; mai mult pentru a-1întrece decît pentru a-1 imita. [...] Fiecare în propria-iîndeletnicire să-i aibă în gînd pe cei mai buni, nu atîtaca să-i urmeze, cît ca să le-o ia înainte. Alexandru, lagroapa lui Achile, nu pe el 1-a plîns, ci pe sine însuşiîncă ne născut întru strălucire29. Nimic nu stîrneşte mainuiltă rîvnă-n cuget ca trîmbiţa faimei altora : aceeaşi care doboară pizma, încurajează mărinimia.

1000 — înălţimea sufletească se numără printre celemai de seamă cerinţe ale eroului, deoarece înflăcăreazătoate soiurile de măreţii : subţie gustul, măreşte inima,

înalţă gîndirea, înnobilează caracterul şi predispune lademnitate. Oriunde se află, iese deasupra, iar uneori,dezamăgită de pizma sorţii, se încordează spre a trona ;se lărgeşte cu voinţa, oricît de silnicită i-ar fi putinţa.Şi-0 recunosc drept izvor mărinimia, nobleţea şi oriceîndrăzneală eroică.

BALTASAR GRAClAN, Oracolul manual şi * arta prudenţei, Aforisme, I, 35 — 36 ; 55.

1001 — Vai de ţara care are nevoie de eroi.

GALILEO GALILEI, IX, 13, 133.

1002 — Cînd oamenii mari se lasă doborîţi de nenorociri îndelungate, dovedesc că le ţineau piept prin Iurta ambiţiei, nu prin tăria sufletului, şi că în afara de marea lor vanitate, eroii sînt croiţi ca toţi oamenii.

1003 — Există eroi şi în rău şi în bine 30.1004 — Oricît de" mari ar fi darurile

naturii, nu numai ca singură, ci şi întîmplarea împreună cu natura făuresc eroii.

LA ROCHEFOUCALJLD, Maxime şi refle:ţii, 11—12 ; 49 ; 18.

1C05 — Acţiunile de răsunet şi marile talente ale spiritului nu duc totdeauna la nemurire. Memoria cîtor croi şî genii de prim ordin nu este îngropată într-o veşnică uitare ?

1006 — Să bravezi pericolele, să înfrunţi moartea pen-tru a trăi în istorie, înseamnă a te expune să plăteşticu viaţa o picătură de cerneală şi o bucată de hîrtie.

G. T OXENSTIERN, Reflecţii şi maxime morale, II, 241 ; 269.

1007 — Primii eroi au fost binefăcători : ocroteau pecălători, curăţau pămîntul de spurcăciuni, săvîrşeaumunci folositoare. Ca Hercule şi Tezeu 31. Apoi au fostnumai viteji : precum Achile, Aiax, Diomede 32. Dupăaceea au fost mari cuceritori, ca Filip şi Alexandru33.Astăzi34, nu maî ştiu ce fac. Nu mai suferă capriciileNorocului. O împărăţie este pusă în valoare aşa cumfermierul îşi valorifică ţarina. Scoţi dintr-însa cît poţimai mult. Dacă porneşti război, îl duci prin interpuşişi numai cu. scopul de a dobîndi pămînturi care aducvenituri. Ceea ce odinioară se numea glorie, lauri,trofee, biruinţe, coroane, astăzi sînt banii gheaţă.

CHARLES MONTESQUIEU, Caiete: Fragmente de istorie, 414—415.

1008 — Gloria îi face frumoşi pe eroi.1009 — Un erou nu-şi face fală semănînd moartea şi

mizeria printre străini (...) nu semănînd moartea, ci

131

înfruntînd-o.VAUVENARGUE, Maxime şi reflecţii, 39 ; 71.

1010 — Vai ! aceasta-i soarta cea mai de seamă aeroului ! Cînd granitul se fărîmiţează şi cînd croniciletac, cîntecul de jale al unui ţăran îi prelungeşte duratanesigură.

G. G. BYRON, Chilele Harold, 1, 36.1011 — Eroii au crizele lor j„ r . ^ ,mente de bravură. 06 fnca' poltronii mo-STENDHAL, t, , ' lUrnaJ,

1012 — Sinceritatea, o sinceritat:e a* "este prima caracteristică a tUt„rnv. adlnca> mare> .P.ur

Aa>

vreun chip. oamenilor eroici in1013— Un erou este un er0, «n . . . .

mai presus de toate în inima s; toate .pnvinţele ; darr ^

cuget1014 — Eroul, care nimbul r^,L„; . ,

bat viteaz şi falnic, cu fapte S£1C a

veacuri trăieşte-ncununat. U.imit°are, / De glorie, in1015 — Ferice-acel ce moare r- ,.« » , . , ., , .

vălmăşagul luptei şi-n plină f'L ml / n ^7 *,biruinţei şi al gloriei măreţe / p ^,seţf / ,Pe ,cfPu!ne-nvinse, juvenile. 1 Urtat de-avintul forţe.

W. C. CHIUHpt RFrt

;tul sau.TH

Eroii, cultul eroilor şi

19 octombrie, fj^ ^ *~IER, Erou şi cîntăreţ, decembrişti, 112 . vo; Antologia poeţilor

1016 — Cîtă slavă d-a oste Patrie şi pentru cinste.n' 51 d-a munci pentruGRIGORE PLRsnTAM,

WIANTJ, Prefaţă la „Canarul"Caracteristica eioisrn^]ujI oţi oamenii au impulsuri ratar*t_ Cste Persistenla ?a;de mărinimie.- Dar cî»d ţi-aî ^*re, accese şi^porninşi nu încerca cu slăbiciune să ţe j„ rolul, ramii cu elicul nu poate fi comun, nici rn ^*c\ cu *umea- ^ro-curajul faptei tale şi felicit^ «f01^, t —]- Al

>e, aa.ca ai facut ceva

132straniu şi extraordinar, întrerupînd monotonia unei

epoci cumsecade.1018 — Eroul nu se hrăneşte cu dulciuri / îşi

mănîncă zilnic propria sa inimă.1019 — încrederea deplină în sine este esenţa erois-

mului.R. W. EMERSON, Eseuri, Eroism, 195 ; 183 ; 189-.

133

116).

1017

1020 — Forţa încă nu înseamnă totul ; importante sîntfaptele de eroism în care ea se manifestă.

V. G. BELINSKI, (II, 54).

1021 — Eroismul a cărui armă este războiul, poate fi admirat ; el nu este, totuşi, cel mai înalt dintre eroisme.

1022 — Rezistenţa pasivă este o virtute mai mare decît eroismul care ţinteşte o biruinţă răsunătoare. A nu se lăsa cineva răpit de tendinţele unor generaţii a căror întreagă luptă se dă pentru mulţumiri personale, cere tot atîta eroism cît dîrzenia unor titani care înfruntă şi securea călăuluî.

SAMUEL SMILES, Fă-ţi datoria, 174 ; 107.

1023 — Acolo unde nu există monument al eroilor, fiindcă aceştia sînt veşnic vii în spusele şi în actele poporului... / Acolo unde sclavia şi stăpînii de sclavi au dispărut... / Iată oraşul cu adevărat mare.

1024 — Cred că faptele eroice au fost toate concepute în aer liber ca şi poemele libere.

WALT WHITMANN, Cîntecul drumului mare ; Cîntecul securii.

1025 — Eroismul e mai presus de orice fericire, fiindcăînsuşi faptul de a fi capabil de eroism e o fericire.

F. M. DOSTOEVSKI.

1026 — Firea a pus în om pornirea spre avînt, şiatunci cînd este avîntat, cînd voieşte el însuşi, omuldă cu mulţumire pînă chiar şi viaţa lui.

IOAN SLAVICI, Amintiri, 297.1027 — Erou ori viteaz este tot una.BARBU STEFANESCU-DELAVRANCEA, Jurnal de război,

101.

1028 — E un eroism de o superioritate ideală,■ cînd omul îşi pune în cumpănă, existenţa, cu sentimentul că cel mai mare bun nu e viaţa, că mai e ceva şi mai înalt ce dă valoare vieţii.

1029 — Pentru erou, ceea ce e scump nu e nici viaţa, nici biruinţa ca atare, ci o idee, o cauză, o aspiraţie de ordin moral. în faţa primejdiei evidente, sacrificiul vieţii îi apare ca o condiţie ori triumf al ideii.

ION GAVANESCUL, Curs de pedagogie, I, Pedagogia generală, 432 ; Educaţia eroică, în Buletinul Seminarului Pedagogic Universitar din Iaşi,'nr. 4, 1926, 4.

1030 — Există un singur eroism pe pămînt, să cunoşti viaţa, — şi totuşi s-o iubeşti.

1031 — Nu den urnesc, eroi pe acei care au biruit prin gîndire sau prin forţă. Numesc eroi numai pe acei care au fost mari prin inima lor [...]. Cînd caracterul nu e mare, nici omul nu e mare ; e numai idol găunos pentru mulţimea josnică : timpul distruge şi pe unii şi pe alţii.

134

135

Succesul n-are însemnătate. 7*04«/ e să fii mare şi nu să pari mare.

ROMAIN ROLLAND. Umilă viaţă eroică şi precursorii, 11 ; 18.

1032 — Eroul nici nu trebuie măcar să se gîndeascăla mîntuirea lui. El s-a jertfit voluntar şi fatal, pînă ladamnare, pentru alţii ; ca să depună mărturie.

ANDRÉ GIDE, Jurnal, 8.

1033 — A cere cuiva să fie erou în împrejurările jos-nice ale unei societăţi decăzute e ca şi cum ai cere unui vultur închis într-o odăiţă să zboare la o mie de metri deasupra pămîntului.

1034 — Eroii se întorc înapoi în mijlocul acelor■ care i-au înălţat şi pe care i-au înălţat şi pe care i-au condus, care i-au hrănit şi pe care i-au luminat, care au dat la urma urmelor toate elementele materiale şi subconsti-ente ori mai puţin conştiente din care în mintea lor superioară ori în supraomeneasca lor voinţă s-a elaborat ideea strălucitoare şi voinţa călăuză, prin care numele lor vor trăi totdeauna, fără ca ele singure să poată însă reprezenta o epocă întreagă.

1035 — Nu numai că eroismul nu se poate porunci, dar e cu neputinţă să-1 răsplăteşti.

1036 — Pentru a fi erou, ţi se cere caracter, pentru a

juca un erou, talent.NICOLAE IORGA, Cugetări, 61—62 ; (XXVIII, 86—87) ;

Cugetări, 114 ; 161.

1037 — Omul poate fi înzestrat cu aptitudini maîmari sau mai mici, dar numai dezinteresarea şi jertfi-rea de sine îl face pe un om cu suflet ales, un omadevărat [...] un om folositor poporului.

MAO T7.EDUN, Opere alese, TT, 195,1038 — Viaţa eroilor este cea mai înaltă lecţie de

umanitate, pe care ne-o poate oferi istoria.DIMITRIE GUŞTI, I. ZAMFIRESCU, Elemente de etică, 182.

1039 — Eroismul comportă o jertfă necesară şi pro-lundă. Omul care se jertfeşte îşi cunoaşte destinul, aretoate suferinţele pe care i le rezervă natura lui ome-nească şi slabă, are oroare de moarte, are frică şi pani-că în toate gradele lor ; însă, deasupra tuturor acestormizerii ale cărnii omeneşti înalţă conştiinţa sa, îndîr-jirea unei datorii, un ideal de umanitate.

MIHAIL SADOVEANU, Mărturisiri : Accidente de aviaţie, 179.

1040 — Sînt oameni predestinaţi să concentreze însufletul lor aspiraţiile publice, oameni-drapel care seivesc pe toate cîmpurile de luptă [...]. Sînt Tyrteii

Elladei, [...] eroi cum îi numeşte Carlyle. Fiinţa loreste un rezumativ al societăţii, o concretizare a epocii.

OCTAVIAN GOGA, Precursori, 216.

1041 — Cît de greu e eroismul, cînd ştii că toategîndurile pentru cari trebuie să-ţi dai viaţa ar fi fostaşa de uşor de împlinit în pace şi bună învoire, dacăumanitatea ar fi fost păstorită de oameni înţelepţi,drepţi şi buni.

VASlLE PÂRVAN, Memoriale, 156 — 157.

1042 — Patria [...] este leagănul eroilor, vatra încare se călesc caracterele, căpătînd tăria diamantuluişi a oţelului.

L. N. TOLSTOI, (II, 55).

136

1048 — Sînt eroi care-şi pun viaţa morală-n practică(Ibsen) ; alţii o ţin pasivă (Hamlet).

POMPII.IU CONSTANT1NESCU, Caleidoscop, 106.

1049 — Eroismul interior, ne\ăzut. încătuşează şi sfarmă lanţuri. Trînteşte şi sparge porţi. Dezleagă vicle-şuguri şi însămînţeazâ germeni. întronează ordine şi emancipează dezordinea. Cu pasiune şi fără' milă. Tre-buie !

1050 — Foamea şi frica înjosesc pe om. Dar fac şi croi.

1043 — Nu este cuminte să te jertfeşti fără scop, să

mori de dragul morţii, şi să strigi : „Trăiască moartea !"

cînd ai putea să strigi „Trăiască viaţa !" Noi cu toţii

luptăm şi murim pentru ţară şi pentru un ideal, dar

nu trebuie să uităm că este mult mai frumos şi mult

mai greu să trăieşti pentru ţară, pentru un scop sau

pentru un ideal.

PETRU GRO'ZA, Texte alese, 365—366.

1044 — Luptătorii nu pot şi nu trebuie să fie deplînşi,

pentru că ei au luptat fără să fie constrînşi, au luptat

pentru că aşa au vrut ei înşişi în mod conştient.

ANTONIO GRAMSCI, Scrisori din închisoare, 24. VIII, 1931.

1045 — Morala unui „înţelept" nu e niciodată o moralăeroică.

LUCIAN BLAGA, Opere, VII, 66.

1046 — Unitatea [. . .] tuturor forţelor naţionale [. ..]

este speranţa noastră. Ea va păşi, şi a păşit deja pe

singura cale pe care oamenii simpli devin eroi, construc-

tori a unei vieţi noi, ai unei lumi noi, pe calea luptei

pentru democraţie, pace, pentru socialism.

DOLORES IBARRURI, Singura cale.

1047 — Eroii care acţionează cu gînduî la moarte sînt

puţini. Dar şi ei o fac pentru că nu cred că vor muri de

tot. Ei speră că vor supravieţui întrucîtva prin numele

ce-1 lasă în urmă.

CONSTANTIN TSATSOS, Aforisme şi cugetări, 46.

PETRI". BOTEZ ATU, Note de trecător, 162; 22.

1051 — Eroismul este paradoxal. Logica lui ne depă-şeşte.

10 ->2 — Există un eroism major ; să te ridici copăcel, să încerci primul pas, să-1 faci şi să surîzi naiv la singurul act serios din viaţă.

1053 — Nu există eroism minor.1054 — Şi ca să implori milă îţi trebuie cîteodată

eroism.1055 — Uneori sîntem eroici din prudenţă.TUDOR BOGDAN, Starea de crepuscul, 101 ; 169 ; 8 ; 11 ;

99.

1056 — Datoria de a fi om va înceta odată cu termi-narea actualului război, şi pentru îndeplinirea acesteidatorii va fi totdeauna nevoie de suflete eroice, pînăce toţi oamenii vor deveni într-adevăr oameni.

IULIUS FUCIK, Reportaj cu ştreangul de gît, 107.1057 — Salutăm bărbăţia, ne mîndrim cu cei

neînfricaţi,respectăm pe oamenii cinstiţi, îi urîm pe cei mincinoşi,ne plecăm în faţa eroilor şi îi dispreţuim pe laşi.

N.A. OSTROVSKI, (II, 54).

1058 — Eroii cu perenitate în memoria popoarelor aufost dintotdeauna aceia care au exprimat spiritul mase-

lor ; militanţii care au săpat urme de neşters şi-au luattăria, precum Anteu 35, din tăriile maselor.

ION POPESCU PUŢURI, TITU GEORGES-CU, Purtători de flamuri revoluţionare, 8.

1059 — Cînd vei petrece o singură zi fără să presupuisau să implici în vreun gest sau în vreun gînd de-al tăuprezenţa altora, poţi să te numeşti erou.

CESARE PAVESE, Meseria de a trăi, 187.

1069 — Eroismul nu se predică, spune Bergson 36, e destul a se arăta şi prezenţa lui pune în mişcare alţi oa-meni. . .

ION VLASIU, în spaţiu şi timp, III, 37.

1061 — Toate faptele mari ale istoriei s-au întemeiat

şi se vor întemeia pe eroism şi jertfă.DUMITRU ALMAŞ, Drum de luptă şi de glorii, 186.

1062 — Eroismul şi sfinţenia, virtuţi secundare. Dar trebuie să le fi dovedit întîi.

1063 — Moartea [...] conferă jocului şi eroismului adevăratul lor sens.

ALBERT CAMUS, Caiete ; 227, 46.1064 — în decursul istoriei multiseculare a omenirii,

laptele de eroism au fost săvîrşite în numele unor idei drepte, măreţe, nobile.

1065 — O faptă eroică în viaţa unui om nu este o în-tîmplare, ci o consecinţă logică, o manifestare a dez-voltării sale spirituale.

1066 — Pentru un om adevărat eroismul, jertfirea de sine, constituie o însuşire firească.

V. A. SUHOMLINSKI, (II, 55 ; 55 ; 55).

1067 — Sămînţa vieţii sînt marii eroi.VIOLETA ZAMFIRESCU, Ochii eroilor, în voi. Poezii

patriotice şi revoluţionare, 164.

1068 — Eroul iubeşte idealul, nu viaţa.EUGEN BARBU, Jurnal, 373.

1069 — Eroismul de masă se relevă în revoluţii, înmarile înfruntări cu natura dezlănţuită, în timpul mo-limelor, al foametei, în toate grelele încercări colectiveprin care trece, periodic, umanitatea.

DUMITRU POPESCU, Ieşirea din labirint, 61.

1070 — Numai ceea ce este eroic şi curajos, ne puneîn mişcare sîngele.

MICHAEL McCLURE, Floarea politicii, II, 350.

1071 — Eroismul epocilor nu se socoteşte după numărul eroilor, ei"'al dogmelor răsturnate.

1072 — Eroismul nu are vîrste, nici termene fixe.1073 — Nu toţi oamenii pot să fie eroi, dar toţi eroii

sînt Oameni.

EROISM

141

, FOST, EROI SÎNT ÎNCÂ..."

Numele celor ce mor pentru patrie trebuie păstrate i.n temple şi scrise în cărţile de aur, rămînînd ca un izvor de glorie, de nobleţe pentru generaţiile viitoare.

MONTESQUIEU

trăieşte cu faimă cel care moare pentru o jtită►PROVERB ENGLEZ

^Jine moare pentru ţară, trăieşte veşnic. PROVERB FRANCEZ

Alai bine să fii văduva unui erou, decît nevas-Jaş.PROVERB SPANIOL

/Vioare eroul, îi rămîne fapta.' PROVERB TURC

călătorule care treci pe aici, spune-i Spartei murit în locul acesta pentru sfintele sale legi.

INSCRIPŢIA DE PE MORMlNTUL REGE. LUI SPARTEI LEONIDA SI A CELOR 300 DE SPA STANI CĂZUŢI EROIC LA TER-.. MOPILE.

"jinecuvîntaţi fie şi slăviţi eroii căzuţi pe luptă pentru cauza dreaptă şi unul pentru

JANOS BOLYAI, Viaţa şi opera lui Bolyai János, 370.

1088 — Aceşti oameni curajoşi, vii sau morţi, care auluptat aici, au sfinţit acest loc mai mult decît este înputerea noastră să adăugăm sau să scădem. Lumea neva acorda puţină atenţie şi nici nu-şi va^aminti de cespunem noi aici, dar nu va uita niciodată ce au făcutci aici.

ABRAHAM LINCOLN, Discursul de la Gettysburg.

1089 — Poporul nostru a avut şi el Grahii lui, n-acăzut fără a se lupta ; adesea inspirat de geniul liber-tăţii, s-a sculat pentru a-şi redobîndi drepturile.

NICOLAE BALCESCU, Opere, I, 246.

1090 — Căci nu-i mai scump nimica az / Pe lumea pămîntească / Decît un nume de viteaz / Şi moartea vitejească.

1091 — Decît o viaţă moartă, mai bine o moarte vie.

1092 — Ţara e mamă dulce, copiii mei / Ferice care moare, luptînd pe sînul ei !/ Din ţarina lor vor creşte odoare vitejeşti, / Stejar cu lemn de arce, de ghioage româneşti.

VASILE ALECSANDRI, Poezii, II ; Peneş Curcanul ; Dumbrava roşie ; Odă statuiei lui Mihai Viteazul, 256 ; 118 ; 144.

1093 — Cel ce pentru lege, pentru ţară moare, / Vede

a sa moarte ca o sărbătoare.DIMITRJE BOLINTINEANU, Mihai şi călăul, în Opere alese,

I, 189.

i 094 — Ferice de cel ce moare / Apărînd moşia sa, / Şi-n oştirea-nvingătoare / Lasă fraţi cu care luptă.

IOSIF VULCAN, Scaune pentru cei răniţi.1093 — Cel care cade în luptă pentru dreptate, numoare.HRISTO BOTEV. Hadji Dmităr.

1096 — Ah ! moarte-î grea, duioasă, pe pat, între pe-reţi. / Dar a muri pe cîmpul de luptă glorioasă, / Omoarte aşa frumoasă e ca şi mii de vieţi.

PETRE DULFU, Cununa de laur (Dedicatăostaşilor români).

1097 — Cine piere apărîndu-şi legea şi al său pă-mînt [...]./ Este tocmai ca stejarul rupt de viscol şi devînt, /Care dă din rădăcină şi prin veacuri sestrecoară / însutit.

BARBU ŞTEFANESCU-DELAVRANCEA, Eroica, 1877. Stanţe, 23.

1098 — Veşnică-i dreptatea şi veşnici sînt martirii/care-şi jertfesc viaţa pentru triumful ei, / în zbuciumulde luptă / şi noaptea asupririi / renasc semănătorii eter-nelor idei.

ALEXANDRU VLAHUŢA, Poezii, 1919.

1099 — în luptă oricare cădea-ie-va partea, / Ei cîntăşi luptă şi nu se-nspăimîntă / De culmi şi abisuri, / Cenobilă-i viaţa, ce mare e moartea. . . / Cînd lupţi şimori falnic sub flamura sfîntă / A marilor visuri !

D. T. NECULUŢA, Eroii, în „România muncitoare", 27 ianuarie 1902.

1100 — ...Din jertfe şi din sînge, nasc eroii legen-dari, / Nasc popoarele vînjoase, vremuri noî şi vremurimari.

ANTON BAC ALB AŞA, Vijelia, Arhiva Institutului de studii istorice şi social-politice de pe lîngă CC. al P.C.R., fond 20, d. 1154

144

EROISMEROISM

1101 — Erou, de mii de ori erou,/ Acela ce se bate■ /Şi moare pentru brazda lui / Ori pentru libertate.

NICOLAE VULOVIC1, De-o fi să mor, XXI, 111.

1102 — Printr-un contrast măreţ, dintr-o moarte eroi-că se naşte o viaţă mai intensă.

ŞTEFAN ZWEIG, Orele astrale ale omenirii, 175.

1103 — Cîntaţi, eroi, imnul martirilor, care de zeci deveacuri au sîngerat pentru libertatea de azi. Cîntaţilauda vitejilor, cari în singurătate şi uitare au apăratde veacuri patria daco-romană de azi. Preamăriţi, eroiîntorşi din moarte, pe eroii prieteni cari acolo departe,pentru gîndul nostru, tot aşa de puternic ca pentru gîn-dul lor, au biruit prin moarte.

VASILE PÂR VAN,* Memoriale, 202.

1104 — Asupritori / Ucideţi LUTUL, / Căci lutul estepierjtor ! / Dar SPIRITUL desfide cnutul, / El va ieşiînvingător !

I. SARVARI, Cîntece de azi-Cîntece de mîine. 1920, în voi. Poezii muncitoreşti revoluţionare din România, 1872—1944.

1105 — „E-o lege a şoimilor : pînă la capăt".

CICERONE THEODORESCU, Pilotul Dîrjan Someşanul, în voi Din stejar, stejar răsare, 363.

1106 — Este necesar să fie cunoscute în mod aprofundattrecutul îndepărtat, de milenii, al poporului nostru,eroismul cu care el a ştiut să înfrunte vicisitudinile is-toriei, greutăţile şi adversităţile de tot felul şi să-şi păs-treze fiinţa naţională, să-şi apere dreptul la libertate şi neatîrnare. Marile jertfe date de înaintaşi în această bă-tălie necurmată pentru a trăi în lume în mod demn, pentru a-şi făuri o viaţă mai bună, pentru a fi stăpîni ni propria lor ţară, constituie un element de profunda mîndrie naţională, precum şi o înaltă obligaţie de con-ştiinţă pentru toţi cetăţenii patriei noastre socialiste, pentru întregul nostru tineret.

1107 — Ne plecăm cu veneraţie în faţa eroilor naţi-unii, în faţa celor ce nu şi-au precupeţit viaţa pentrua asigura libertatea şi progresul poporului român, careau pus, la timpul lor, o piatră la temelia măreţuluiedificiu pe care îl înălţăm astăzi pe meleagurile Românieisocialiste.

NICOLAE CEAUŞESCU, România pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate, XII, 156—157 ; România pe drumul desăvîrşirii construcţiei socialiste, II, 446.

1108 — ...Cînd mori / Pe braţele patriei recunoscă-toare, / Moartea se sfîrşeşte, închisoarea se deschide JŞi, o dată cu moartea, începe viaţa.

FIDEL.CASTRO, Cuvîntări alese, 57.

1109 — Eroii nu ne părăsesc nicicînd,—/li se audprofunzi, prin secoli, paşii. / Noi trecem toţi, dar eirămîn vibrînd / mereu contemporani cu toţi urmaşii.

ALEXANDRU ANDRIŢOIU, Eroii, în voi.Din stejar, stejar răsare, 367.

EROISM

147

DAR... „NOI TOŢI OAMENII.. ."•

Noi toţi oamenii ne naştem si trăim ca nişte eroi. Şi cînd majoritatea oamenilor va înţelege acest lucru, viaţa va deveni cu adevărat eroică.

A. M. GORKI

1110 — Poţi fi erou fără să pustieşti pămîntul.NICOLAS BOILEAU, Scrisoarea I, Avantajele păcii, 94.

1111 — Şi viaţa de toate zilele a atîtor oameni simplie bogată adesea în fapte eroice, care, în cea mai mareparte rămîn necunoscute.

SAMUEL SMILES, Fă-ţi datoria, 185.

1112 — în luptele mici ale vieţii .se fac multe faptemari. Există fapte de vitejie dîrză neştiute de nimenicare se apără cu înverşunare, în ascuns, împotriva na-valei fatale a necesităţilor, biruinţă nobilă şi falnică, pecare nici un oclii n-o vede, nici un renume nu o răsplă-teşte, pe care nici o fanfară nu o salută. Viaţa, neno-rocirea, singurătatea, sărăcia, nepăsarea sînt cîmpuri debătaie care îşi au eroii lor, eroi obscuri, uneori mai mari

decît eroii vestiţi.VICTOR HUGO, Mizerabilii.

1113 — Este mai dificil să fii om cinstit opt-zile, de-cît erou un sfert de oră.

JULES RENARD, Jurnal, 1C99.

1114 — Eroi [. . .] există şi în viaţa de toate zilele.Stahanovistii sînt eroii vieţii de toate zilele.

' N.K. KRUPSKAIA, Opere pedagogice alese, 385. ,1115 — E mai bine să respectăm mai mult decît se

cuvine decît, aflînd pe urmă cine a stat în faţa noastră să ne mustre cugetul că am jignit un suflet ce s-a oferit i îndva jertfă pentru noi toţi.

1116 — Eroismul nu e în împrejurări : în noi îl avem.NICOLAE IORGA, Sfaturi pe întuneric, 69 : 72.

1117 — Eroismul nu este numai o reacţie fizică în fa-ta morţii, ci şi una spirituală în faţa vieţii. Există ero-i.sme zilnice care, din punct de vedere moral, sînt maide admirat şi mai frumoase decît curajul fizic pe cîmpu]de luptă.

IOVAN DUCIC, Comoara împăratului Ra-dovan.

1118 — Eroi nu sînt numai aceia care mor pe cîmpulde luptă apărîndu-şi ţara.

D. GUŞTI, I. ZAMFIRESCU, Elemente de etică, 181.

1119 — Eroismul cel mai sublim e deseori acela decare se vorbeşte mai puţin, care se întîmplă în condi-ţiunile cele mai umile.

GARABET ASLAN, Cultul oamenilor mari, 7.

1120 — Numai întrucjt fiecare dintre noi avem cevaeroic, putem împlini în viaţă ceva de oarecare impor-tanţă.

CONSTANTIN NARI.Y, Pedagogia generală, 366.(I — Curajul in proverbe 212148

EROISM1 ¡9

1121 — în societatea modernă, eroismul nu mai e înviaţa militară, ci în viaţa civilă.

POMPIF.IU CONSTANTINESCU, Caleidoscop, 6.

1122 — în domeniul ştiinţelor materiale sînt, au fost şimai mult ca sigur vor continua să fie zile eroice.

J.R. OPPENHEIMER, Discurs.

1123 — Şi în viaţă contează întîi şi întîi eroismul■ inteligent.

I I 26 — Nu trebuie să uităm nici un moment că tot Ceea ce am realizat pînă acum este rezultatul muncii iroice a clasei muncitoare, a întregului popor, că în lupta pentru cucerirea puterii a trebuit să dăm multe leitle, iar în anii construcţiei socialiste să facem multe •.acrilicii pentru a obţine succesele cu care ne mîndrim astăzi.

NICOLAE CEAUŞESCU, România pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate, XII, 438—439.

M 2 7 — Cîmpul de luptă în care faptele eroice pot apărea este imens.. El nu .se reduce la războaie sau (.izuri de excepţie.112S — Orice mare cultură îşi are eroismul său.

MARIN VOICUEESCU, Lumea în gîndire, 57; 58.

...OAMENII DE LITEREDUC FAIMA EROILOR PESTE VEACURI

1129 — Şi încă mai mult pre scriitorii decît pre făcă-torii minimelor lericiţi şi lăudaţi a numi voi îndrăzni.Căci după armele şi faptele eroilor, condeiele istoricilor,de nu s-ar fi pre alb clătit, încă de demult şi lauda nu-melui lor deodată cu oasele, ţarina o ar fi acoperit.

DIMITRTE CANTEMIR, Istoria ieroglifică, I, 83.

1130 — Să fie perceput ş-alte neamuri a Europei pre-ţul voroavei şi dulceaţa graiurilor bine rînduită, adecăritorica şi poesia, cum au înţelesu-o elinii şi romanii,o ! cîţi eroi slăviţi să ar ivi dintre vârvari, sau doară

DUMITRU ALMAŞ, XV, 83.

1124 — Ne trebuie cadre şi conducători de partid caresă-şi fi însuşit marxîsm-leninismul, clarvăzători politi-ceşte, capabili de muncă, pătrunşi de spirit de abnega-ţie, capabili să rezolve singuri problemele, să nu şovăieîn împrejurări grele şi să muncească cu devotamentpentru binele naţiunii, al clasei şi partidului lor [. . .].Acestor oameni trebuie să le fie străin egoismul, să fiedezinteresaţi. Trebuie să le fie .străine neglijenţa şi pa-sivitatea, trebuie să le fie străin sectarismul înfumurat.Ei trebuie să fie eroi dezinteresaţi şi devotaţi naţiuniişi clasei lor. Acestea sînt calităţile şi stilul în muncănecesare comunistului, activistului de partid, conducăto-rului de partid.

MAO TZEDUN, Opere alese, I, 499—300.

11 23 — Eşti comunist, fii deci erou ! / Răspunzi de fe-ricirea lumii / Aici pe suprafaţa lumii / In cerul luminos şi nou.

MIHAI BENIUC, Inscripţie, în voi. Versuri alese, II, 346.

150

EROISM

EROIISM

151

din cei ce sa numea sălbateci, pe carii oameni luminaţi, lipsind, întru neamul lor şi pe vremile cînd au trăit, un Omer, ş-un Virghil, vecinică i-au acoperit, nepomenire. Ş-unde era Ector, cel al Troii naltă sprijană, ^şi ^Ahil, tăria şi zidul grecilor, de nu să ar fi născut cîntăreţul Omer.' ?

IOAN BUDAI-DELF.ANU, Ţiganiada, Prolog, 7.

1131 — Dacă explorăm literatura Eroismului, _ vomajunge curînd la Plutarch, care este Magistrul şi istori-cul ei. Lui îi datorăm pe Brasidas,37 pe Dion,38 pe Epa-minonda,39 pe Scipion 40 din vechime...

R.W. EMERSON, Esseuri : Eroism, 186—187.

1132 — Popoarele care n-au ştiut sprijini artele şi li-teratura şi nu le-au ajutat să înflorească au pierit aproa-pe fără să lase urme în istoria omenirii.

ZAHARIA STANCU, Pentru oamenii acestui pământ, 160.

1133 — O ţară care nu ştie să-şi apere poeţii va fiînvinsă ,sau va supravieţui lamentabil la coada altor na-ţiuni, fiindcă poezia e sîngele unui popor care curgesubteran prin veacuri şi îl face nepieritor.

MARIN PREDA, Cel mai iubit dintre pămîn-teni, II, 32.

1134 — Toate mitologiile sînt o îndelungă memorie a

omenirii. Sînt, într-un fel, o luptă împotriva uitării.Locul de existenţă al strămoşilor.

VICTORIA ANA TAUŞAN, Brăţara lui Pro meteu, 32.... UNEORI, EI STIMULEAZĂ LUPTA PENTRU LIBERTATE

NAŢIONALA ŞI SOCIALĂ, IN FOCUL CĂREIA SE FĂURESC EROI

1 L35^— S-a zis, cu drept cuvînt, că începutul oricărei mişcări de libertate e o poezie, la începutul tuturor bi-ruinţelor mari, ale revendicărilor naţionale, un mare triumf literar [...]. Literatura a fost totdeauna o energie precursoare, în cîmpul ei s-au adunat mai întîi şi au cerut cuvînt puterile latente ale unui popor, indicînd prin proporţiile lor raza de întindere a măririlor viitoare, în acest chip Iliada lui fiomer a luminat înaintea Atenei lui Pericle,41 gloria lui Dante s-a ridicat ca un stîlp de foc înaîntea strălucirii lui Lorenzo de Medicis42 [...] şi astfel, urmînd o orînduială consacrată, nu este numai o întîmplare că România unită [...], reîntregirea solului naţional [...] nu s-a putut îndeplini decît după ce gîndul românesc s-a zbătut în avînturi înfrigurate, după ce poezia cu culmile ei eterne a săvîrşit logodna, dîndu-ne de o parte geniul lui Eminescu şi de alta paginile nepieritoare ale lui George Coşbuc.

OCTAVIAN GOGA, Precursori, 81—82.

IV. GLORIE

CE ESTE GLORIA ?

Gloria este umbra virtuţii; ea o însoţeşte chiar şi fără voia ei; dar după cum umbra uneori merge înainte, alteori la spate, tot astfel gloria uneori e înaintea noastră şi se oferă privirilor, alteori e în urmă şi cu atît mai mare cu cît mai tîrziu, cînd invidia a dispărut.

SENECA

1136 — Succesul tău propriu e gloria ta.PROVERB INDIAN

1137 — Gloria [...] înseamnă faima dobîndită pentrubinefacerile aduse neamului omenesc.

CICERO

1138 — Femeia este sufletul bărbatului; lumina careîl călăuzeşte ; femeia este gloria.

M. DE CERVANTES, Don Quijote, I, 34.

1139 — Ce altceva sînt fastul, puterea, gloria, decîtpămînt şi pulbere ?

1140 — Gloria nu-i decît cinstirea exterioară ce răsplă-teşte o interioară trudă.

SHAKESPEARE, Henric al Vl-lea, partea a treia, V, 2, 27 ; Richard al IlI-lea, I, 4, 79.

1141 — Glorie înseamnă renume unit cu stimă ; atingeculmile cînd i se adaugă şi admiraţie. Ea presupuneîntotdeauna lucruri strălucite în acţiuni, virtuţi, talenteşi mari greutăţi depăşite.

VOLTAIRE, Dicţionar filosofic : Glorie, glorios.

1142 — Cunună de lauri este, acolo unde îţi apare,mai mult un semn al suferinţei decît al fericirii.

J. W. GOETLIE, Tasso, III, 4.

1143 — Ce-i slava? Şubred vas de lut, / Luminăpalidă de toamnă, / O pradă ce nimic nu-nseamnă IDe-ajuns-ai ţelul ce l-ai vrut !A. A. BESTUJEV, Andrei cneaz de Pereaslav, (în voi.

Antologia poeţilor decembrişti, 169).

1144 — Gloria este soarele morţii.1145 — Gloria, tristă marfă. Costă mult şi nu

durează.

1146 — Gloria este o băutură veninoasă care face bine numai dacă e luată în doze mici.

1147 — Gloria este un egoism divinizat.II. DE BAL7.AC, Căutarea absolutului ; O fiică a Evei, 7 ;

Louis Lambert, 13.

1148 — Gloria e un patron ; să fiu deci fără glorie.HERMAN MELVILLE, Scrisoare către N. Hawthorne.GLORIE

155

1149 — Azi43 cînd patimilor proprii muritorii toţisîntem robi, / Gloria-i închipuirea, ce o mie de ne-ghiobi / Idolului lor închină, numind mare pe-un pi-tic / Ce-o băşică-e, de spumă, într-un secol de nimic.

MIHAI EMINESCU, Scrisoarea a Il-a.

1150 — Gloria este fumul fără foc de care se vorbeşteatît.


1151 — La urma urmei, ce e faima, băiete? Poatesă fie doar ce scrie careva pe piatra ta de mormînt.

1155 — Gloria este augumentativul recunoaşterii de •iire alţii a propriilor tale merite

MARIN VOICULESCU, Lumea în gîndire 102.

M.ORIE (GLORIOS)

Sic transit gloria muncii44 (Aşa trece gloria lumii),

1MITATIO CHRIST1

Nu gloria are valoare, ci meritul prin care o dobîndim.

SCHOPENHAUER

1 1 5 6 — Mai bine să mori cu glorie, decît să trăieniC U ruşine.1157 — Gloria e greu de dobîndit dar uşor de pierdut


'•'r8 ,7,A!en | a t î t de Puţine virtuţi, încît sîntem ridicoli cind iubim gloria.1159 — Atîta glorie nu oboseşte decît pe cei mici I 160 — Cînd gloria merge în faţă, / Ruşinea (dezonoarea) nu este departe în spate.

PROVERBE FRANCEZE

1161 — Cînd dobîndeşti gloria ţi-ai pierdut memoriaPROVERB SPANIOL

116? ~ Să n.u vă-ncînte gloria şi mărirea, / Căci glorieî vccina-i e ruşinea.E££P CLASICI COREENI: KIM SAN HION, 112.

P. F. DUNNE, Faima.

1152 — Gloria este o realitate spirituală de caracterexclusiv social. Viaţa individuală poate fi totuşi opovară de care să ne dorim liberaţi prin moarte, adeseatocmai din cauza gloriei, în orice caz, cu toată gloria,oricît de multă satisfacţie ar produce iubirii de sine aindividului şi oricîtă invidie celor dimprejurul lui. Căcigloria constituie numai aspectul obiectiv al intensifi-cării vieţii individuale.

VASILE PÂRVAN, Gînduri despre lume ş! viaţă la greco-romanii din Pontul Stîng, 37.

1153 — E adevărat dacă spui că gloria omului e capa-citatea lui de a fi salvat, dar e de asemenea adevăratdacă spui că gloria lui e capacitatea de a fi osîndit.

T. S. ELIOT, Eseuri : Baudelaire, 2

1154 — Gloria e suma neînţelegerilor create în jurulunui nume.

EUGEN BARBU, Jurnal, 418.

GLORIE

157

1163 — Casele pier prin sfadă, prietenia prin bîrfeală, ţările prin regii răi, gloria omenească prin fapte rele.

1164 — Şi cel mai umil dobîndeşte gloria, cînd îşi găseşte pieirea din partea unuia mare, ca albina lacomă de sucul tîmplelor elefantului, care-i ucisă de urechile acestuia.

PANCIATANTRA, Cartea a V-a, Răzbunarea maimuţei, 324; Cartea I, Leul, şacalul, lupnl şi cămila, 118.

1165 — Dragostea de glorie tulbură mintea oamenilor

1173^— Cel ce va dispreţui gloria, se va bucura de o adevărată glorie.

TlT LIVIU, De la întemeierea Romei. 22, 39,19. -

1174 — Furia minţii este distrugerea gloriei.1175 — Gloria însoţită de îngîmfare păşeşte pe un drum periculos.

OVIDIU, Amoruri, 1, 65, 59 ; Tristele, 4, 3,74.

I 176 — Gloria mai degrabă se ţine după cei ce fug i Ic ea.

SENECA, Despre beneficii, 5, 1, 4.1177 — Pentru unii gloria vine prea tîrziu, după moarte.

MARŢIAL, Epigrame, 1, 25, 8.

I 1 78 — Nu te glorifica (lăuda) niciodată pentru un merit străin. Dacă un cal lăudîndu-se va spune : „sînt frumos", aceasta va fi suportabil ; dar cînd tu vei spune glorificîndu-te „am un cal frumos", se ştie că iu te lauzi că ai un cal frumos. Ce este al tău aici ? uzanţa pe care o faci de imaginaţia ta. Iată de ce daca (în cazul, n. ns.), cînd te vei folosi de imaginaţia ia, vei urma natura, atunci te poţi glorifica, căci te vei lăuda cu un bun care este al tău.

EPICTET, Maxime, 33, 34.

1179 — Chiar la cei înţelepţi pofta de slavă este ceadin urmă care-i părăseşte.

TACIT, Istorii, IV, 6.1180 — Cu ce osîndă plătim gloria de-o clipă de atîteaori dorită !

şi nu mai cugetă la primejdii şi nenorociri.ESOP, Fabule, 87.

1166 — Tovarăşul gloriei e pizma.CORNELIU NEPOS, Chabrias, III, 3.

1167 — Gloria strămoşilor este ca o lumină pentruurmaşi ; ea nu tăinuieşte nici faptele lor bune, nici pecele rele.

SALUSTIU, Despre războiul cu Jugurta, 85, 23

1168 — Muzele smulg de la moarte pe omul vrednic.

HORAŢIU, Ode, 3, 30, 6.

1169 — Gloria îl urmăreşte pe cel care n-o caută, dar fuge de cel ce o doreşte.

1170 — Gloria însoţeşte virtutea asemenea unei umbre.

1171 — înţelepţii vor dobîndi gloria, iar proştii în exaltarea lor, ruşinea.

1172 — O faimă strălucită este o glorie■ nemăsurată

CICERO, Tusculanele, 1, 45, 109.

159

1181 — Cîntăreşte-1 pe Hanibal45.1182 — Cine este obsedat de gloria postumă nu-şi

imaginează că fiecare dintre oamenii care-şi amintesc de el, va muri în curînd el însuşi şi, apoi, la rîndul său, omul care-i va succeda, pînă cînd această amintire va fi stinsă [...]. Să presupunem chiar că cei care-şi vor aminti vor fi nemuritori şi amintirea nemuritoare : ce-ţi va reveni ? Şi nu m-am referit decît la morţi ; dar chiar pentru cei care trăiesc, ce este gloria, în afară de cazul cînd ei nu-şi fac un calcul ?

1183 — Omul prieten al gloriei îşi vede fericirea în munca altuia, prietenul plăcerii o vede în pasiunile sale, înţeleptul o vede în propria sa activitate.

MARC AURELIU, Cugetări.

1184 — Gloria mare o întunecă pe cea mică.1185 — Gloria păşeşte pe o potecă atît de îngustă

încît numai un singur om poate trece. Deci ţine calea, căci rîvna are mii de fii, ce unul după altul vin din urmă. De le faci loc, sau te-abaţi din drumul drept în lături, cu furia unui val toţi dau năvală, iar tu ră-mîi în urmă.

1186 — între un titlu de nobleţe şi un nume din popor nu e altă deosebire, pînă la urmă, decît o faimă exterioară oarecare.

SHAKESPEARE, Negustorul din Veneţia, V, 1, 93 ; TroilillS şi Cresida, III, 3, 154—160 ; Richard al IlI-lea, I, 4, 79.

1187 — Căderea nu-ţi poate şterge / gloria de-a fi ur-cat.

1188. — Oare-într-atîta vis şi glorie se-aseamănă, încît e crezută-nşelătoare gloria adevărată, iar cea-nchi-puită, certă ?

P. CALDERON DE EA BARCA, Om sărman numai în aparenţă ; Vlaţa-i un vis, III, 751— 755.

1189 — Faima oamenilor mari se cuvine întotdeauna măsurată cu mijloacele de care s-au folosit pentru a o dobîndi.

I 190 — Rid'căm în slăvi gloria unora pentru a o cobori pe a altora. Şi cîteodată l-am lăuda mai puţin pe excelenţa sa principele sau pe domnul de Turenne 4|S, dacă n-am vrea să-i criticăm pe amîndoi. 1191 — Recuzăm judecătorii pentru cele mai mărunte interese şi ţinem cu tot dinadinsul ca reputaţia şi gloria noastră să depindă de judecata oamenilor care ne sint cu toţii potrivnici, fie prin invidie, fie prin ideile lor preconcepute, fie prin îngustimea minţii lor ; şi doar de dragul de a-i face să se pronunţe în favoarea noastră, ne riscăm, în atîtea chipuri, tihna şi viaţa.

LA ROCHEFOUCAULD, Maxime şi reflecţii, 42 ; 52 ; 72—73.

1192 — Nici un drum înflorit nu duce spre glorie.LA FONTAINE, (iei doi vîntură lume si talismanul.

1193 — Gloria sau meritul unor oameni stă în ■ a scriebine ; al altora în a nu scrie deloc.

LA BRUYERE, Caracterele, I, Despre creaţiile artistice,'59.

I 194 — Adevărata glorie nu poate fi aflată în afara omeniei.

1611195 _ Gloria nu e dobîndită decit de o inimă ce

ştie să înfrunte greutăţile şi să calce în picioare plă-cerile.

FRANCOIS FfiNELON, Peripeţiile lui TetJ mah, I, 217 ; 8.

1196 _ Am îndrăgit fireşte binele şi cinstirea patrieimele, dar prea puţin ceea ce se numeşte glorie. ^

1197 în fiecare stat dorinţa de glorie creşte odatăcu libertatea supuşilor şi scade odată cu ea. Gloria nue niciodată tovarăşă cu supunerea.

CHARLES MONTESQU1EU, Caiete: Despre sine însuşi (Portret), 320 ; Scrisori persane : Scrisoarea X, 175.

1198 — A slăvi înseamnă a recunoaşte, a adeveri.1199 _ Gloria este darul creatorilor în artele fru-

moase ; imitatorii nu culeg decît aplauzele. ^1200 — Cînd gloria unui rival se îndîrjeşte sa te

ofenseze / Trebuie să te răzbuni întrecîndu-1.

1201 — Iubirea de plorie nu este o caracteristică generală, dar neputinţa de a îndura dispreţul pare să fie.

1202 — Succesele ajung pentru reputaţie, dar nu şi pentru glorie.

VOLTAIRE, Dicţionar filosofic ; Glorie, glorios ; Discurs asupra omului.

1203 — Numai inimile cele mari ştiu cîtă glorie estesă fii bun.

riENJAMIN FRANKLIN, Almanahul sărmanului Richard.

1204 — Tuturor oamenilor mari le-au plăcut cinsteaşi gloria [...]. Fără ele nu s-ar fi înălţat atîtea edificiiimpunătoare, iar alte acţiuni măreţe n-ar fi fost duse l'ină la capăt.

M. V. LOiMONOSOV, (II, 73).

'205 — Gloria umple cu virtuţi şi, ca un soare bine-lăcător, acoperă tot pămîntul cu flori şi roade.

VAUVENARGUES, Maxime şi reflecţii, 71.1 206 — Un om dornic de un nume mare trebuie să se

înarmeze cu răbdarea vînătorului. Cu filozoful se întîrri-plă ca şi cu sălbaticul : cea mai mică mişcare a celui din Mimă îndepărtează vînatul de el, iar cea mai mică neatenţie a celui dinţii îndepărtează adevărul de el. Nimic nu este mai penibil decît să-ţi ţii timp îndelungat corpul şi spiritul în aceeaşi stare de imobilitate sau de atenţie ; aceasta e produsul unei mari pasiuni. In sălbatic

trebuinţa de a mînca ; în filosof cea de glorie este cea care produce acest efect.

C. A. HELVETIUS, Texte pedagogice alese : Despre om, despre facultăţile sale intelectuale şi despre educaţia sa, 99.

1207 — Nu sînt mai uimit de a vedea un om obosit deglorie, decît aş fi de a vedea un altul deranjat de unzgomot care se face în anticamera sa.

NICOLAS CHAMFORT, Opere de Cham-fort şi Rivarol : Maxime şi cugetări, 135.

1208 — Faptul e totul, gloria nimic.J. W. GOETHE, Faust, II, 4.

1209 — Cine învinge fără a înfrunta pericole triumfăfără glorie.

NAPOLEON I, (III, 87).

162

GLORIE

163

1210 — Cel care se urcă pe culmile munţilor, va găside cele mai adeseori piscurile cele mai înalte înfăşurateîn nori şi zăpadă. Cel care întrece sau biruie omenirea,trebuie să privească în jos la ura celor de sub el.Deşi soarele gloriei străluceşte sus deasupra lui, iarpămîntul şi oceanul se întind departe de dedesubt, înjurul lui sînt stînci îngheţate, iar furtunile în luptăsuflă cu putere asupra capului său descoperit şi răs-plătesc în felul acesta strădania care 1-a dus la aceleînălţimi.

GEORGE BYRON, Ghilde Harold, 3, 45.

1211 — De regulă gloria începe cu atît mai tîrziu cu cît are să dureze mai mult, precum toate lucrurile alese ajung încet la maturitate. Numele menit a trece ca renume la posteritate, seamănă cu steţarul, care creşte încet din sămînţă ; iar gloria uşoară şi efemeră cu pripitele plante anuale şi gloria falsă cu buruienele, care ies iute la iveală şi se stîrpesc tot aşa de iute.

1212 — Gloria şi avuţia sînt ca apa sărată : cu cît se bea cu atît provoacă setea.

ARTHUR SCHOPENHAUER, Aforisme asupra înţelepciunii în viaţă, 193—194 ; Viaţa, A-morul, Moartea, 84—85.

1213 — Dacă acei puţini oameni cu adevărat valoroşi,

care caută gloria, i-ar cunoaşte unul cîte unul pe toţicei ce formează publicul a cărui stimă se străduiesc,prin nenumărate şi cumplite pătimiri, să o dobîndească,e lesne de crezut că ar pierde mult din entuziasmulacestei intenţii şi poate ar părăsi-o cu totul. Numai căspiritul nostru nu se poate sustrage puterii pe care înimaginaţie o deţine numărul oamenilor ; şi se poateobserva foarte adesea că noi preţuim şi chiar respectăm,nu spun o mulţime, ci fie şi numai zece persoane adunate într-o odaie, chiar atunci cînd pe fiecare în parte o socotim fără însemnătate.

1214 — Oricine se bucură de faimă şi o merită este■ preţuit mai mult de către ceilalţi decît de sine. Astfel, toţi cei care au existat şi au lăsat cu cinste oamenilor amintirea gloriei lor sînt mai preţuiţi decît s-au preţuit ei înşişi.

GIACOMO LEOPARDI, Scrisori, însemnări, cugetări, 361—362, 31 I.

încununează gloria, iar gloria încunu-

A. S. PU.ŞK.IN, Boris Godunov, Opere alese, II, 55.

1216 — Om (cu sufletul, cu inima) cu adevărat mare este acela pe care nu setea de glorie şi de autoetalare îl stimulează, ci conscia mens recti47, conştiinţa binelui.

1217 — Nu există altă glorie şi vrednicie mai mare decît demnitatea şi răsplata lăuntrică pornită din con-

121

ştiinţa contribuţiei la propăşirea şi ridicarea culturii şi lericirii altora.

JANOS BOLYAI, (VIII, 136; 37).

1218 — Avea prea mare talent ca să nu fie puţintelsensibil la glorie.

GEORGE SAND, Povestea vieţii mele.

1219 — Ades în a insulei noastre istorie / Cărareadatoriei a dus către glorie.

ALFRED, TENNYSON, (I, 168).164

GLORIE

1220 — Deşi mulţi au zis-o, eu tot o mai zic : /Falastrămoşească pe strămoşi cinsteşte ; / în zadar nepotulcu ea se făleşte, / Cînd e, cum se întîmplă, un om denimic.

GRIGORE ALEXANDRESCU, Pisica săl-, batică iji tigrul.

1221 — Gloria, cu al nostru sînge de n-o scriem,/o şterge în treacăt orice adiere.

R. DE CAMPOAMOR, Capricii.

1222 — Nu pot înţelege de ce este mai glorios să bom-bardezi un oraş decît să asasinezi pe cineva cu securea.

F. M. DOSTOIF.VSKI, Crimă şi pedeapsă, VI, VII.

1223 — E imposibil să te eliberezi complet de dorinţa gloriei lumeşti. Gloria lumească, dragostea omenilor nu pot să nu te bucure.

1224 — Nu trebuie confundate : vanitatea cu dorinţa de glorie şi cu atît mai puţin cu dorinţa de dragoste — cu dragostea de dragoste. Prima este dorinţa de a te evidenţia faţă de ce ;lalţi neînsemnaţi, uneori chiar şi prin fapte rele, a doua e dorinţa de a fi lăudat pentru ceva folositor si bun, a treia e dorinţa de a fi iubit.

L. N. TOI.STOI, .[urnal, II, 183 ; I, 439.

1225 — Gloria clădită pe minciuni devine curînd opovară nesuferită.

MARK TWAIN, Vorbesc din mormînt, 38.

1226 — Inimile mari şi generoase, sufletele pline de unpatriotism cald şi înălţător, se pot asemăna cu untemplu, unde pentru eternitate trebuie să ardem can-dela recunoştinţei. De entuziasmul acesta depind, de multe ori, fericirea şi gloria unui popor.

1227 — Să nu vă miraţi că se face atîta risipă deglorie în viaţa unui actor, că i s-aruncă flori, că-i dusîn triumf, căci toate acestea nu sînt decît funerariilerecunoştinţei pentru o flacără care se stinge, fără săpoată dovedi posterităţii că a luminat...VASILE CONTA, Cugetări postume, XXII, 66 ; 83.

1228 — Durerea e gloria celor mari. Din toată creaţianumai omul poate să se bucure de această glorie adurerii.

RAP.INDRANATI1 TAGORE, Articole despre educaţie şi învăţămînt : Omenire, 76.

1229 — A săvîrşi o nedreptate pentru a obţine puţinăpjorie sau pentru a o salva pe aceea pe care o avemînseamnă a recunoaşte că nu e posibil să merităm ceeace dorim să posedăm.

MAURICE MAETERLINCK, Templul ascuns, 40.

1230 — în umbra unui om glorios se află totdeauna o femeie care suferă:

1231 — Omul de adevărată glorie este cel pe care-1 cunoaştem, deşi n-am citit nimic despre el. „Trompetele Renumelui" nu trîmbiţează decît numele său.

JULÎS RENARD, Jurnal, 1017; 139.

1232 — Cel mai trist lucru e să ajungi a fi ţu însuţipentru tine posteritatea.

166

1233 — Mulţi oameni sînt foarte mulţumiţi de faptul că au izbutit să ştie toată lumea că sînt nişte proşti. Ei numesc aceasta faimă şi glorie.

1234 — Să ajuţi către glorie pe cineva care nu e chemat pentru dînsa, e să-1 urci pe casă şi săi dai drumul în jos, cînd el n-are aripi.

NICOLAE IORGA, Cugetări, 91 ; 149 ; 106.

1235 — Majoritatea oamenilor, fie că sînt, fie că nusînt conştienţi de această realitate, îşi datorează parteacea mai mare a calităţilor morale cu care sînt înzes-

traţi inspiraţiei tacite a morţilor glorioşi şi nicidecumgloriilor efemere şi gălăgioase ale prezentului imediat.

L. C. DOUGLAS, Parada, 88.

1236 — Gloria! Frumos cuvînt / Sonor.^ Evocativ[...]. E destul să-1 şopteşti unora, să-1 sforăieşti altoraca să suceşti cu el capetele cele mai solid aşezate peumeri. Mai nimeni nu-i rezistă. Militarul înfruntă moar-tea pentru glorie. Savantul, artistul, literatul, pînă şifilosofii renunţă adeseori la bunurile cele mai sigureale existenţei pentru un pic de glorie [...]. De ce?Nimeni nu se întreabă. Pentru cine ? — Răspunsul arfi derizoriu dacă oamenii şi-ar da osteneala să se întrebe.Fiindcă din toate deşertăciunile omeneşti, cea mai cosjtisitoare şi mai inutilă în acelaşi timp e goana dupaglorie.

NT. D. COCEA, Jurnal, 199.

1237 — Fiecare dintre noi a învăţat gloria indepen-denţei. Acum să înveţe fiecare gloria interdependenţei.

F D. ROOSEVELT, Discurs la Conferinţa Pan Americană, 01 XII 1936,

1238 — A fi observat este o nemurire în miniatură.1239 — De două feluri e lauda vieţii, după cum se

priveşte omul pe sine în mijlocul lumii : ca părtaş al vieţii publice, ori ca individ singuratic. în primul caz avem imnul gloriei, în al doilea avem imnul fericirii.

VASILE PÂR VAN, XXX, 34 ; Gînduri despre lume şi viaţă la greco-romanii din Pontul Sting, 35.

1240 — Dacă gîndim o clipă la sensul în care a evo-luat omenirea, o concluzie firească ne apare : mersulomului e în contra biologiei, am zice aproape în contravieţii. Intelectualitatea, morala, religia, iubirea sînt ca-pitole care n-au nimic de-a face cu instinctul de con-servare. Toate sînt victorii ale absurdului asupra lo-gicului. A gîndi în loc de a lucra, a ierta în loc de aurî, a te închina idolilor şi a jertfi viaţa pentru fictivalor plăcere, iată conduite pe care logica directă, rapidă,a fiziologiei animale nu le cunoaşte. Gloria omului ede a se cheltui sub raport strict biologic pentru nimic.

MIHAI RALEA, Portrete, Cărţi, Idei, 95.

1241 — Gloria, faţă de durerile creaţiei, e o vanitatecomună omenească : nu te-nalţă, ci te pune în atmos-lera comună care n-a contribuit la opera ta.POMPILIU CONSTANTINESCU, Caleidoscop, 53.

1242 — Anonimatul :"'cel mai vestit cimitir de glorii.

1243 — Cîteodată gloria pedepseşte geniul. Cînd vine prea tîrziu.

1244 — Gloria nu ne scuteşte de îndoială.

GLORIE

1245 — Nu sîntem suficient de modeşti ca să primimgloria ca pe un drept.

TUDOR BOGDAN, Starea de crepuscul, 35 ; 114 ; 107 ; 110.

1246 — Gloria se cîştigă nu numai pe cîmpul de luptă.

ZAHARIA STANCU, Pentru oamenii acestui pămînt, 228.

1247 — Oamenilor serioşi le repugnă acest .mijloc de

Sau nu reuşeşte. Un scriitor mai păstrează speranţa chiar dacă este ignorat, crezînd că operele sale vor depune mărturie despre ceea ce a fost el. Actorul, în cel mai bun caz, ne va lăsa o fotografie, dar nimic din < cea ce a fost el însuşi — gesturile şi tăcerile sale, răsuflarea sa obosită sau de dragoste — nu va ajunge pînă la noi. Pentru el a nu fi cunoscut înseamnă a nu juca şi a nu juca înseamnă a muri de o sută de ori udată cu toate făpturile pe care le-ar fi însufleţit sau liniat.

ALBERT CAMUS, Mitul lui Sisif : Comedia.

1250 — Gloria, ca şi alcoolul, în cantitate mare poate îmbăta.

1251 — Gloria poate apărea întîmplătoare numai celor care o privesc de la distanţă.1252 — O operă de artă, de cultură, ne vorbeşte nu numai de gloria personală, ci şi de cea a naţiei, a epocii respective.

1253 ■— Pe cel care a ajuns la ea, gîndesc, gloria îl copleşeşte, pe toţi ceilalţi ea îî ispiteşte. Acesta e secretul ei perpetuu.

MARIN VOICULESCU, Lumea în gîndurl, 103 ; 104 ; 104 ; 103.

1254 — ...Fără o bazji solidă, gloriile sînt trecătoareşi soseşte un moment al confruntării cu sine şi cu opi-niile proprii care risipesc falsul succes ca pe un decorde mucava.

glorificare prin simpla dezgolire trupească. Formacărnii nu va fi niciodată dovada unui triumf superior.

ALEXANDRU SAHIA, Execuţia din primăvară, 221.

1248 — Pentru ca gloria să te bucure într-adevăr artrebui să învie morţii, cei bătrîni să întinerească şi ceide departe să fie aproape. Noi o visasem într-un grupintim, între chipuri familiare care, pentru noi, eraulumea, şi am vrea să vedem, acum cînd am crescut,reflectarea faptelor şi vorbelor noastre pe acele chipuri.Au dispărut, s-au risipit, au murit. Nu se vor maiîntoarce niciodată. Şi atunci căutăm în jur disperaţi,căutăm să refacem grupul, căutăm să refacem micalume care ne ignora, dar ne iubea şi care trebuia săfie uimită de noi. Dar nu mai este.


1249 — Dintre toate gloriile, cea mai puţin înşelătoareeste cea trăită. Actorul şi-a ales deci gloria fără mar-gini, aceea care se consacră şi care se trăieşte. El estecel ce trage cea mai înţeleaptă concluzie din faptul cătotul trebuie să moară într-o bună zi. Un actor reuşeşte

170

SETEA DE GLORIE

nu se fac cîţuşi de puţin simţite în leagăn. Aceste pasiuni artificiale şi născute în sînul burgurilor şi cetăţilor presupun convenţii şi legi de acum stabilite între o.imeni [...]. Ceea ce produce în noi iubirea de glorie este o achiziţie, în care consecinţa e un efect al instrucţiei.

C. A. HELVEŢIUS, Texte pedagogice alese : Despre om, facultăţile sale intelectuale şi educaţia sa, 99 ; 101—102.

1260 — Ispita gloriei ! Pe cîţi nechemaţi nu-i stîr-neşte ea din liniştea vieţii lor serioase şi cinstite, şi-i pune s-alerge nebuni pe un drum care nu e al lor !

SETEA DE GLORIE

Dorinţa de glorie nu este diferită de instinctul de conservare al tuturor creaturilor. Ni se pare că ne sporim fiinţa atunci citul putem s-o ducem în memoria celorlalţi.

MONTESQU1EU

1255 — Toţi sîntem atraşi de glorie, ba pînă şi ceicu vază o rîvnesc.

CICERO, Pentru Archius, 11, 26.

1256 — Cea mai cumplita din toate josniciile omului e faptul că aleargă după glorie, dar tot acesta e şi semnul măreţiei sale ; căci oricît de însemnate ar fi bucuriile, sănătatea şi bunăstarea pe care le posedă, nu se simte mulţumit dacă nu cîştigă preţuirea semenilor lui.1257 — Plăcerea gloriei este aşa de mare, că de orice lucru ai alătura-o, chiar şi de moarte, tot ai iubi-o.

BLAISE PASCAL, Cugetări, Texte alese, 59 ; 59.

1258 — Ce este această trebuinţă de glorie ? Trebuinţa însăşi a plăcerii. Astfel, în orice ţară în care gloria a încetat să mai reprezinte plăcerea, cetăţeanul este indiferent faţă de glorie 48 ; ţara este lipsită de genii şi descoperiri.1259 — în momentul în care copilul se desprinde de pîntecul mamei, în faţa lui se deschid porţile vieţii, el intră fără idei, fără pasiuni. Singura cerinţă pe care o simte este foamea. Aşadar, pasiunile orgoliului, avariţiei, invidiei, ambiţiei, a dorinţei de stimă şi glorie

1261 — Setea de glorie e ca rîia : de ce-o scarpini — de ce te mănîncă.

ALEXANDRU VLAHUŢA, Gînduri, 46 ; 46.1262 ~~ ^ ce nu. Poave obţine gloria: gloria vremii

sale, care în alte timpuri poate nu va mai fi o glorie,ci iin^ lucru de ruşine, se mulţumeşte măcar cu numeleImn în lumea de aici ; care îi va întreţine amintireadupă trecerea din viaţa pătnîntească.

VASILE PÂRVAN. G înduri despre lume şi viaţă la greco-romanii din Pontul Stîng, 35.

,2<y,— Pofta [...] de glorie e mai deşartă şi mai otrăvitoare în viesparul literaturii, decît în orice altă îndeletnicire.

CAMIL PETRESCU, Caragiale în vremea Iul. 203.

CALEA SPRE GLORIE

1264 — Nu dobîndim gloria prin meritele strămoşilor PROVERB LATIN

172

SETEA DE GLORIE

VANITATE

173

1265 — Florile de aur ale pămîntului le culeg trei oa-meni : cel viteaz, cel învăţat şi cel care ştie să servească.

PANCIATANTRA, Cartea I, Maimuţa şi pana de lemn, 19.

1265 — Cel care slava fără trudă o doreşte / O va avea atunci cînd corbu-ncărunţeşte.

POET ARAB NEIDENTIFICAT

1267 — Gloria păşeşte mîndră pe un drum prăpăstios.

OVIDIU, Tristele, 4, 374.

1268 — Să nu chinuim omul în mod inutil, dar să nucăutăm a smulge toţi spinii din drumul care duce laştiinţă, la virtute şi la glorie ; nu vom reuşi acestlucru. Templul gloriei este situat în vîrful unei stîncipovîrnite, alături de cel al Ştiinţei. Drumul care ducela virtute şi la fericire este strimt şi greu. Munca îlprescurtează şi îl face mai suportabil prin metodăbună ; s-o căutăm. Să nu ascundem nouă înşine, nicielevilor, că progresele lor nu pot fi decît fructul perse-verenţei. Profesorii să se consoleze cu importanţa ser-viciului pe care îl aduc patriei şi elevii să fie încurajaţicu speranţa recompensei aşteptate ; consideraţia publică.

DF.NIS DIDEROT, Texte pedagogice alese, Planul unei universităţi pentru guvernămîntul Rusiei, 1S6.

1269 — Dacă vrei să înţelegi viaţa, asta să-ţi fieînvăţătura dintru început şi temelia tuturor raţionamen-telor şi dorinţelor tale : nu ai drept la nimic şi nimeninu-ţi este dator cu nimic, nici societatea, nici natura[...]. Ţi-ar plăcea să te bucuri de onoruri, dar ăstanu i un motiv să şi fii onorat [...]. Partea ta de viaţă VA fi un dar căpătat; alţi o mie, care preţuiau mai mult decit tine, au fost zdrobiţi de cum s-au născut.

FIIPPOLYTE TAINE, Fre'denc Thomas Grain-dorge, 202.

GLORIE DEŞARTĂ, VANITATE

Cttc maşinaţii şi osfneli pentru acest fum al gloriei deşarte f JS, totuşi, ce ne-am face fura această himeră ? Este necesară sufletului precum hrana trupului.

VOLTAIRE

I ' 0 — Foală goală, traistă uşoară.PROVERB ROMÂNESC

I ' ' I — ...în toiul necazurilor noastre, al greşelilor etc. vanitatea ne ţine atît de firesc sub stăpînirea ei ! Ne-am da bucuros chiar şi viaţa, numai să se vorbească despre a. easta.

I ' '2 — Vanitatea este atît de înrădăcinată în inimaului, că un soldat, o ordonanţă, un bucătar, un

hamal se laudă şi vor să-şi aibă admiratorii lor ; chiarli filosofii vor"; iar cei'care scriu împotriva ei rîvnesc

li reputaţia de-a fi scris bine, şi cei care-i citesc rîv-nesc la reputaţia de a-i fi citit ; poate şi eu, care.ilu, rîvnesc la aceasta, şî poate că cei care vor citi...BLAISE PASCAL, Cugetări, Texte alese, 58 ; 5S.VANITATE

175174

VANITATE

1273 — Gloria deşartă este o ramură a orgoliului.■1274 — Un singur duşman este prea mult şi o sută

de prieteni nu sînt decît prea puţini, sau smintitul îşi ia drept deviză „Mai mulţi duşmani, mai multă glorie".

G. T. OXENSTIERN, Cugetări diverse : Despre gloria deşartă, II, 327—328 ; Despre duşmănie, II, 110.

1275 — Nu prea ni se întîmplă să ne întrebăm penoi înşine : ce sîntem în realitate ; dar ne întrebămnecontenit ce cred alţii că sîntem.

J. P. MASSILON1276 — Falsa glorie ţine adesea de înfumurare [...].

Iar gloria iluzorie se închide în mărunţişuri.VOLTAIRE, Dicţionar filosofic : Glorie, glorios.1277 — Vanitatea e o sete de glorie personală ; nu

vrei să fii preţuit, onorat, anturat pentru însuşirile,meritele şi faptele tale, ci pentru simpla ta existenţăindividuală.

J. W. GOETHE, Maxime şi reflecţii, 98.1278 — Nu sînt destul de mărinimos nici pentru a-

misuporta propria vanitate.MARK TWAIN, Vorbesc din mormînt, 95.1279 — Vanitatea trebuie să fie lăsată pe seama

celorce nu au altceva de dat la iveală.

HONORE DE BALZAC, Femeia la treizeci de ani. Istoria celor treisprezece, 111.

1280 — Vanitatea este un călător întîrziat ce batela poarta sufletului omenesc. Cei slabi, dornici de glo-i ie, în fine, indivizii care speră a se ridica în societate Iară muncă, vor primi cu multă dragoste ş-alai pe acest strălucit oaspete. însă, oamenii de ştiinţă, filosofii şi \ isătorîi timpului, care urmăresc un ideal în viaţă, nu se vor osteni să deschidă măcar o poartă acestui drumeţ, temîndu-se să nu se tulbure liniştea lor sufletească.

VASIEE CONTA, (XXII, 65).

1281 — La cea mai mică izbîndă a faptelor sau aspiritului nostru, să nu ne îngîmfăm cu o neiertată ză-dărnicie ; să înţelegem totdeauna unde ne aflăm, cîtam lucrat, cît avem de lucrat pentru a ajunge la scopuldorit şi a merita de a fi trecut cu semnul recunoştinţeiin analele lucrurilor omeneşti.

A. D. XENOPOL, Scrieri sociale şi filosofice, 215.

1282 — Cu ajutorul mijloacelor necinstite omul pro-p.işeşte, obţine ceea ce i se pare lui de dorit, dar pieresufleteşte.

RABINDRANATH TAGORE, Criza civilizaţiei, 155.

1283 — Vanitatea e sarea vieţii.JULES RENARD, Jurnal, 1164.

1284 — începutul vieţii omeneşti stă în această iluziedespre perenitatea amintirii, renumelui, gloriei.

VASIEE PÂRVAN, Ginduri despre lume şi viaţă la greco-romanii din Pontul Sting, 34.

1285 — Un comunist nu trebuie să pună nicăieri şiniciodată interesele personale pe primul plan, ci tre-

V. PRUDENŢĂ, PRECAUŢIE PREVEDERE—IMPRUDENŢA, RISC

w.*.«sub»,*»™ ^̂ sârPs*

după glorie personala etc. meiDLSPRCŢ' MAO TZEDUN, Opere alese, II, 347.- • -„^ Dir ce minunate opere 1286 Vanitatea ma

intriga. Dar cede artă ne-a f*8"^^ ŢOTT, Firul Ariadnei, 47.

CE ESTE PRUDENŢA, I'KEVEDEREA ?

1287 — Prudenţa constă în a deosebi binele de rău.CICERO, Despre îndatoriri, 187.

1288 — Numim prudenţă iscusinţa de a te comportabine în situaţii ambigue (adică a alege cele binefăcătoareşi de a evita cele vătămătoare).

J. A. COMENIUS, Arta didactică, 70.

1289 — Prudenţa este o fată bătrînă, urîtă şi bogată,curtată de Neputinţă.

WILLIAM BLAKE, (I, 116).

1290 — Prudenţa e virtutea simţurilor. Este ştiinţaaparenţelor. Este acţiunea cea mai externă a vîeţii lăun-trice [...1. Ea mişcă materia după legile materiei. Se mul-ţumeşte să caute sănătatea corpului, supunîndu-se con-diţiilor fizice, şi sănătatea minţii, supunîndu-se legilorintelectului.

R. W. EMERSON, Eseuri: Prudenţa, 169.

1291 — Prudenţa este înţelepciunea practică şi vine dela o judecată"limpede.*'Ea cercetează în toate împrejură-rile ceea ce se cuvine, ea decide cu înţelepciune ceea cetrebuie să se facă. Ea calculează mijloacele, momentul si felul de a lucra. Prudenţa se învaţă prin experienţă,

ajutată de cultură.SAMUEL SMILES, Autoritatea familiei. Influenţa mamei.

1292 — Prudenţa nu e decît eufemismul fricii.


1293 — Prevederea este cunoaşterea de mai înainte a faptelor, fenomenelor care au să se întîmple, cînd se cunosc condiţiile care determină producerea acelor fapte sau fenomene.

1294 — Prudenţa este inteligenţa pusă în serviciul minţii

şi instinctelor de conservare.NICOLAE MOISESCLJ, Conducerea vieţii emotive,

instructive, intelectuale şi sociale, 159; 161.1295 — Prudenţa e aspectul nociv al

înţelepciunii...TU DOR BOGDAN, Stare de crepuscul, 66.

1296 — A prevedea înseamnă a putea.EUGEN BARBU, Incognito, 263.

PRUDENŢA (PRUDENT) PREVEDERE (PREVĂZĂTOR)Temă pe care nici un poet n-a cintat-o cu bucurie, I

Plăcută de bătrîni şi urttă de cei tineri.EMERSONI 297 — Cine are cleşte nu-şi arde mîna.1298 — Cine s-a stropit azi, mîine se fereşte.PROVERBE ALBANEZE

I 299 — Cine se teme de lup îşi pregăteşte un cîine.

1300 — Cu minte este acela care vede mai întîi locul în care va ajunge săgeata sa.

1301 — Dacă îmi ascund secretul, îl ţin eu pe el ; dacă-1 spun mă ţine el pe mine.

I *02 — Dacă vezî că vîntul devine uragan, lasă-te la pămînt.

1303 — înainte de a ţinti se umple tolba.1304 — Lasă-i pe turci în pace şi te vor lăsa şi ei.1305 — Nu arunca o săgeată pe care îţi va fi greu s-

o iei înapoi.I 106 — Nu trimite şoimul în ceată.I 307 — Pe pomul tăcerii rodeşte liniştea.1308 — Să ai întotdeauna două animale de călărie :răbdarea şi prudenţa. Răbdarea te vesteşte şi

prudenţa tel tazeşte.PROVERBE ARABE

I ^09 — Acela ce vede prea departe devine prudent. PROVERB EGIPTEAN

I U 0 — Cine locuieşte într-o casă de sticlă, să nu arunce i II pietre în afară.

PROVERB ENGLEZ

I U I — Cine nu se păzeşte o păţeşte. I U 2 — Ignoranţa nu aduce prudenţa. 1313 — Nu este înţelept cui nu-i e frică de un nebun.

Curajul In proverbe 203

PRUDENŢA

1801314 — Prudenţa este mama siguranţei.1315 — Sînt buni dinţii care reţin limba.PROVERBE FRANCEZE1316 — Cine nu se uita la drum mereu se

împiedică.1317 — Cine trăieşte în apă, nu trebuie să-1

supere pe crocodil.1318 — Iarba să nu atace niciodată coasa.1319 — Mutul n-are duşmani.1320 — Omul are doi ochi, două urechi, dar o

singură gură.

1321 — Prudenţa nu cunoaşte înfrîngere.

1322 — Şoarecele inteligent fuge imediat ce

zăreşte o pisică.1523 — Ţintarul nu trebuie sa se certe cu

elefantul. 1324 — Un cîine se apropie de alt cîine după ce-i miroase botul.

PROVERBE INDIENE1325 — Cel care cedează e mai prudent.PROVERB ITALIAN

PRUDENŢA 327

PRUDENŢA

1326 — Cărarea bătătorită este mai sigură.1327 — Chiar şi cei prudenţi greşesc.1328 — Prudenţi devenim cînd îmbătrînim.PROVERBE LATINE1329 — Omul prevăzător e mai bun decît cel

curajos.1330 — Virtuţile fără prudenţă sînt frumuseţi

fără ochi.PROVERBE PORTUGHEZE1331 — A-şi pune carul în pietre.1332 — Cine are barbă să-şi cumpere şi

pieptene.1333 — Cine întreabă de două ori, nu greşeşte

niciodată.

1334 — Cine nu deschide ochii deschide punga.1335 — Cine nu vrea să se nămolească de

noroi să se păzească.1336 — Cme-şi păzeşte limba îşi păzeşte capul.1337 — Cine vrea să sară groapa / Arunca-şi

mai întâi desagii peste ea.1338 — Cine vrea să-i ţie candela mai multă

vreme trebuie din vreme s-o umple cu untdelemn.1339 — Cugetă bine înainte de a vorbi.■1340 — După ce apune soarele lauda ziua.1341 — Mai bine lîna s-o dai, decît oaia s-o

pierzi.

PRUDENŢA 328

PRUDENŢA

1342 — Mai bine un măgar care te poartă, decît un cal care te trînteşte.

1343 — Mai bine să întreacă, decît sa nu ajungă.

1344 — Omul cu minte îşi cumpără vara sanie şi iarna

. ar.1345 — Omul înţelept şi prevăzător se

potriveşte împrejurărilor, ca şi apa vasului ce o cuprinde.

1346 — Paşte iarba pe care o cunoşti.1347 — Paza bună trece primejdia rea*_1348 — Pînă nu-1 vei vedea pe cel bun, nu-1

lepăda pe Cel prost.1349 — Printre spini trebuie să umbli încălţat.

I 150 — Prudenţa este mama înţelepciunii.1351 — Spărtura pînă e mică trebuie cîrpită.PROVERBE ROMANEŞTI

1 152 — Aş mai spune eu ceva, dar lupul e pe-aproape.

I 153 — Cîinele ocoleşte-1 prin spate, calul prin faţă.

I 354 — Leul dSarme, dar un ochi îl ţine deschis.

I 155 — Mi-ar place să mă-ncălzesc — mi-e să nu mă

PRUDENŢA 329

PRUDENŢA

1831356 — Prost e şoarecele care nu ştie decît o

singuraieşire.

PROVERBE RUSEŞTI

1357 — Musca ocoleşte oala care clocoteşte.1358 — Paza bună e mai de folos ca orice sfat.PROVERBE SPANIOLE

1359 — Cine se frige bînd lapte dulce, mănîncă iaurtulsuflînd.

PROVERB TATARASC

1360 — în ochiul ferit nu intră scame.PROVERB TURCESC

1361 — Aşa fac oamenii înţelepţi. Cînd cunosc că-■iamăgeşte cineva în vreun chip, altă dată nu-i poate înşe-la măcar de-ar face mii de meşteşuguri. Că ei atunci maitare se păzesc şi se feresc de aceia, ca să scape.

ESOPIA, Mîţa şi şoarecii, 122.

1362 — Inima i-a fost dată omului înţelept ca să se teamă (să fie prudent).

1363 — Nu există om înţelept care să nu se teamă, să nu se păzească.

PAPIRUS INSINGER, XXIII, 23 ; XXV, 11.

PRUDENŢA330

PRUDENŢA

1364 — Cel prudent să sufere loviturile strîngîndu-se ca broasca ţestoasă ; însă cînd se iveşte prilejul, să se ridice ca şarpele cel negru.

1365 — Unde nu-i folos mare, ci dimpotrivă înfrângere, acolo să nu dea lupta cel ce-i prudent, nici să n-o stîr-nească.

PA.NCIATRANTRA, Cartea a IH-a, Povestea corbilor şi a bufniţelor, 198 ; Cartea I, Leul şi iepurele, 74.

1366 — înţeleptul veghează înainte de a se ivi primej-dia. Cînd se iveşte aceasta, el nu suferă vreun rău. Dar cel lipsit de minte, care nu vede primoidia iminentă, suferă cînd ea se iveşte, fiindcă nu-i în stare să prevadă nimic.

MAMABHARÂTĂ, 1, S404.1367 — Cei inteligenţi trebuie să fie cu băgare de

seamachiar şi în treburi neînsemnate.

TANTRAKHYAVIKA, 3, 143, 12.1368 — Cuvîne-se, dar, să ai cuget curat / Şi cu min-

tea să poţi prevedea şi pătrunde.BEOWULF, Cultul al XVI-lea, vers 1.1369 — Prudenţa în acţiune depinde de

cunoaşterea(situaţiei).

SOFOCLE, Edip la Colona, 113.1370 — După cum cei care călătoresc pe mare pe

timp

PRUDENŢA331

PRUDENŢA

frumos au pregătite şi cele necesare pentru caz de fur-tună, tot aşa cei chibzuiţi îşi pregătesc în prosperitatemăsurile pentru caz de nenorocire.

SOC&ATE1371 — Omul trebuie să se aştepte la orice.XENOFON, Anabasis, 7, 6, 11.

184

PRUDENŢA332

PRUDENŢA

PRUDENŢAPRUDENŢA333

PRUDENŢA

1851372 — Pierdem ceva sigur urmărind lucruri

nesigure.PLAUT, Pseudolus, 685.

1373 — Aceasta-i înţelepciunea cea eminentă şi divina : a cunoaşte adînc lucrurile omeneşti şi de a te ocupa de aproape cu ele ; a nu fi surprins de nimic cînd se întâmplă şi a nu socoti nimic imposibil înainte de a se întîm-pia.

1374 — Aceasta înseamnă să fii înţelept, nu numai să vezi realitatea imediată, dar să şi prevezi ce se va întîm-pla.

TERENTIU, Phormlo, 30 ; Adelphi, 3S6.1375 — Nu faci nimic cînd procedezi şi cu prudenţă

şicu grabă.

SYRUS, Sentinţe, 567.1376 — Să-i cruţi pe cei supuşi şi să lupţi împotriva

celor trufaşi.VIRGILIU, Eneida, 6, S53.

1377 — Dreptatea fără prudenţă are o mare valoare,dar, fără dreptate, prudenţa nu valorează nimic.

CICERO, Despre îndatoriri, 2, 9, 34.1378 — Oricît s-ar feri, omul nu poate fi niciodată

deajuns de prevăzător cu primejdiile vieţii.

PRUDENŢA334

PRUDENŢA

HORAŢIU, Ode, II, 13, 12-1.3.1379 — Două odgoane asigură mai bine corabia.PROPERTIU, Carmina, 2, 22, 411380 — în linişte sufletul să se prepare pentru

dificul-tăţi şi să se întărească împotriva nedreptăţilor soartei

în timpul binefacerilor ei.

1381 — înţeleptul se deprinde cu relele din viitor şiceea ce alţii fac să fie uşor printr-o lungă suportare, el

0 face uşor printr-o lungă meditare.SENECA, Epistole, 18, 6 ; 73, 35.1382 — Se impune să nu ai nici sabie tocită, nici o

sinceritate lipsită de chibzuinţă şi ordine.EPICTET, Manualul, 38.

1 383 — Cei prevăzători obişnuiesc să tragă învăţăminte din primejdiile altora.

FEDRU, Fabule, I, 30, 8.

1384 — Cel care are minte îşi pregăteşte lucrurile şi lecântăreşte înainte de a purcede la îndeplinirea lor ; în-drăzneşte să treacă la executarea celor de care este sigurcă vor reuşi şi se îndepărtează şi nu priveşte spre aceleade care se teme că se va poticni la ele.

1385 — Nimeni nu trebuie să se expună primejdiei cîtăvreme poate altfel.

PRUDENŢA335

PRUDENŢA

IBN AL-MUKAFFA', Kalila şi Dimna.1386 — Chiar dacă-i cocoşul aprig în măcel / Cum

să-n-frunte vultur, gheară de oţel ?MUSI.IHIDIN SAADI, GOLESTAN sau Gradina florilor, 46.

1387 — Prudenţa e o virtute, fireşte, dar excesul deprudenţă strică.

*** THOJvlAS BECKET, V, 67.

1388 — Cît dej>rudenţi trebuie să fie oamenii faţă deaceia care nu vad numai fapta, ci pătrund cu minteagîndurile.

DANTE, Infernul, 16, 118.

186

PRUDENŢA336

PRUDENŢA

1399 — Se aseamănă orice în viaţă cu un rîu ; dar celprudent îl poate ţine în frîu.

B. DE BALBUENA, Bernardo.

1400 — Prudenţa se poate dobîndi printr-o bună in-strucţiune, învăţîndu-se adevăratele deosebiri ale lucru-rilor, precum şi valoarea lor.

J. A. COMENIUS, Marea didactică, 316.1401 — Om măsurat, dovadă de prudenţă. Fiară

sălba-tică e limba, deoarece, dacă apuci a o slobozi, foarteanevoie o pui iarăşi în fiare. E pulsul sufletului, după

1389 ■— Inteligenţa muritorilor nu constă numai în a ţine minte lucrurile din trecut sau în a cunoaşte pe ce'e din prezent ; ci prin mijlocirea unora şi a altora să ştie să prevadă pe cele din viitor, se socoate drept o foarte mare înţelepciune de către oamenii mari.

GIOVANNI BOCCACCIO, Decameronul.

1390 — Mai bine-i să pierzi foloasele, decît să-ţi dai

viaţa pentru a le dobîndi.F. DE ROJAS, Celestina.

1391 — Din lipsă de prudenţă cazi în lipsă dc curaj.

1392 — Nu trebuie să cerem ca lucrurile să fie după voia noastră, ci să

asculte de prudenţă.

1393 — Prudenţa, cît e ea de gingaşă şi de circumspec tă, e vrăjmaşa de

moarte a realizărilor măreţe.MICHEL MONTAIGNE, Aforisme, 156.

1394 — Nici un om nu se poate lipsi de prudenţa altuiaA. I). VARROS, Proverbe morale.

1395 — Bine ar fi să se ferească cîteodată omul de a căuta cu tot

dinadinsul aceea ce, găsind, nu-i va fi spre priinţă.

1396 — Oamenilor chibzuiţi, toate întîmplăriîe trecute sau prezente le

ajută să le judece pe cele viitoare.M. DE CERVANTES, Perslles şi Sigismunda ; Don Quijote, II, 38.

1397 — Bine păzit, bine găsit.1398 — Cea mai bună latură a vitejiei este prudenţa.

SFIAKESPEARE, Negustorul din Veneţia,II. 5, 54 ; Flenric al IV-]ea.

PRUDENŢA337

PRUDENŢA

care înţelepţii îi cunosc starea : aici pipăie atenţi bătaiainimii. Răul e că tocmai cine ar trebui să fie cel maiatent, e cel mai puţin Stăpînit. înţeleptul se fereşte desupărări şi buclucuri şi arată cît de stăpîn este pe sine ;se poartă circumspect, Iannus49 în nepărtinire, Argus50

în cercetare. Momos51 mai bine ar fi simţit lipsa unorochi la mîini decît a unei ferestruici la piept.

BALTASAR GRACIÂN, Oracolul manual şi arta prudenţei, I, 92.

1402 — Viciile intră în alcătuirea virtuţilor aşa cumintră otrăvurile în alcătuirea leacurilor. Chibzuinţă leîmbină şi le temperează, şi se serveşte de ele cu foloscontra vitregiilor vieţii.


1403 — Este o veche, şiretenie a viciului de a se ascundesub aparenţele virtuţii şi nu de azi prudenţa şi econo-mia au folosit drept mască laşitatea şi zgîrcenia.

G. T. OXENSTIERN, Reflecţii şi maxime morale, II, 222.

PRUDENŢA338

PRUDENŢA

1404 — Că nebun corăbiei- s-ar socoti a fi acela carile pînzele împotriva vîntului a deschide ar

îndrăzni.

1405 — Dobitocul în groapa carea o dată cade, altădată pre acolea trecînd, pe departe o ocoleşte.

1406 — Pre cela ce-1 muşcă şarpele şi de şopîr'ă se fereşte.

DIMITRIE CANTF.MIR, Istoria ieroglifică, II, 145 ; 145 ;

145.

1407 — Un scelerat poate fi foarte prudent.

VOLTAIRE, Dicţionar filosofic : Falsitatea virtuţilor umane.

1408 — Corăbiile mari pot trece peste val, / Bărcuţelemici să stea lîngă mal.

FRANKLIN, Almanahul sărmanului Richard.

1409 — Nu există hotărîre atît de lesne de distrus cum e cea înfiripată numai din prudenţă ;

capriciile firii nu sînt aşa fragile cum sînt capodoperele artei.

1410 — Situaţiile înjghebate în pripă, în orice domeniu/ sînt cele mai puţin trainice, întrucît rar se

întîmplă să fie rezultatul meritului : roadele coapte dar trudnice ale prudenţei se obţin totdeauna greu.

VAUVENARGUES, Maxime şi reflecţii, 17 ; 7.

1411 — Educaţia trebuie să ducă pe cele două braţe

morala şi prudenţa : morala pentru a sprijini virtutea ;

prudenţa pentru a apăra de viciile altuia. Făcînd să se

aplece balanţa în direcţia moralei, nu va forma decît pă-

căliţi şi martiri ; făcînd-o să se aplece în cealaltă parte,

va forma calculatori egoişti.

1412 — Există o prudenţă superioară aceleia care este

calificată în mod curent cu acest nume : una este pruden-

ţa vulturului şi cealaltă a cîrtiţelor. Prima constă în a-ţi

urmări cu îndrăzneală caracterul, acceptînd cu curaj

dezavantajele şi Inconvenientele pe care el le poate

produce.

NICOEAS CFIAMFORT, Operele lui Chamfort şi Rivarol : Maxime şi cugetări, 173 ; 136.

1413 — Cel prevăzător este stăpînul zilei.

1414 — Numai oamenii prevăzători, care-şi cunosc puterile şi Ie folosesc cu măsură şi inteligenţă,

izbutesc în ale lumii.

1415 — Prudenţa are valoare chiar şi atunci cînd nu e necesară.

J. W. GOETHE, Maxime şi reflecţii, 114; 23 ; Faust, 10, 424.

1416 — în tot locul şi totdeauna să-ţi păzeşti cu totul gura.

1417 — Şi către vrăjmaşul tău cuvîntul ce dai, bine să ţi-1 păzeşti.

IORDACHE GOLESCU, Povăţuiri pentru buna-cuviinţă, 80; 51.

1418 — Nici un ban nu e mai bine pus decît acela de care n e a m lăsat furaţi : ne-a servit ca să

cumpărăm prudenţa.

1419 — Nu sînt bani mai bine întrebuinţaţi decît aceia cu care ne-a înşelat cineva : am cumpărat

minte.

1420 — Pentru a răzbi în lume, este nevoie să luăm cu noi o mare provizie^ de prudenţă şi

indulgenţă.

1421 — Politeţea e prudenţă.

ARTHUR SCHOPENHAUER, Viaţa, Amorul, Moartea, 182 ; Aforisme asupra înţelepciunii în viaţă, 366 ; 313 ; 357.

339

1422— Cînd vrei să vorbeşti, la gură / Să ai lacăt şimăsură.1423— Nu călca şarpele care doarme.ANTON PANN, Povestea vorbii, 7 ; 299.

1424— Cînd patinăm pe gheaţa subţire, siguranţa con-stă în viteză.1425— Lumea e plină de proverbele, faptele şi clipirileunei prudenţe josnice, care e devotată materiei, ca şicum n-am avea alte facultăţi decît gustul, mirosul, pipăi-tul, văzul şi auzul [...]. Dar cultura, dezvăluind origineaînaltă a lumii aparente şi ţintind spre perfecţiunea omu-lui ca spre un scop, reduce sănătatea şi viaţa corporalăla rolul de mijloace. Ea nu vede prudenţa ca o facultatedeosebită, ci ca un nume pentru înţelepciune şi virtute,în relaţiile cu trupul şi nevoile lui.1426— Natura pedepseşte orice neglijare a prudenţei.1427— Ochiul prudenţei nu trebuie să stea închis ni-ciodată.R. \V. EMERSON, Eseuri : Prudenţa, 17S ; 170 ; 173 ; 178.142S — Cînd pofteşti ceva fie fizic, fie moral, gîndeş-te-te bine dacă îndeplinirea dorinţei nu-ţi aduce mai multe neajunsuri decît foloase ; dacă nu, poţi trece la îndeplinirea ei.E. N. TOESTOI, Jurnal, I, 16.

1429 ■— Un om inteligent merg? liniştit alături de inferior, numai un om mediocru păstrează distanţa.RABINDRANATH TAGORE, Kanika,Prudenţa omului mediocru.

1446 — Nu toată sămînţa într-un singur cîmp.1447 — Păzeşte-ţi fiul ca să nu cadă în fîntînă şi

să /ici apoi : „Domnul a vrut aşa".PROVERBE BIZANTINE

1448 — Cînd vine fericirea, fii prudent, cînd vine ne-cazul, fii dîrz.

I 449 — Dacă tot ţi-au furat oaia, e vremea să închizi gaura la ţarc.


PRUDENŢA 19,3340

1450 — îmbracă-te în timp de război, şi înarmează-te în timp de pace.

I 151 — Nu lăsa limba să-ţi taie gîtul.PROVERBE ENGLEZE

1452 — Fii prudent în orice întreprinzi !1453 — întîi gustă, apoi manîncă.1454 — Omule, fii prudent, / Şi să rămîi tînăr !1455 — Nu-ţi măsura puterile cu unu', mai tare

caline.PROVERBE FRANCEZE

1456 — întîi trebuie să vezi sfîrşitul lucrurilor, apoi săie apuci de dînsele.

PROVERB GREC

1457 — Cată a lua cîinele cu binele, dar băţul nu-1 lăsa

PROVERB ITALIAN

1458 — Dacă dai cu pumnii în piatră, te loveşti pe tine însuţi. — ^

1459 — Dacă vrei să pui ghimpi pe drumul altuia, ai grijă să te încalţi tu însuţi.

PRUDENŢA 19,3341

1460 — Numără banii cînd îi primeşti ! Cunoaşte drumul cînd mergi.

1461 — Nu pune un tigru să-ţi păzească vaca !1462 — Să zici ochilor, vedeţi ! Să zici urechilor,

auziţi ! Dar să zici gurii, să taci !

PRUDENŢA 19,3342

1463 — Trebuie să stai departe de rîurile mari, şoselele mari şi oamenii bogaţi !

PROVERBE INDIENE

1464 — Ai grijă ce spui, cînd şi cui spui.1465 — Analizează trecutul, examinează

prezentul şi priveşte spre viitor.1466 — Nu căuta gîîceavă cînd o poţi evita.1467 — Păzeşte-te de omul tăcut şi de apa lină.PROVERBE LATINE

1468 — Pînă nu-ţi cresc aripile, nu zbura.PROVERB DIN MUNTENEGRU

1469 — Cînd ai zor, nu pune mîna pe topor ; Nici pe cuţit / Cînd eşti amărît.

1470 — Cînd eşti poftit la vreo masă/pleacă sătul de acasă.

1471 — Cînd îî vorbi, pune-ţi trei lacăţi : la inima, la gît şi la gură.

1472 — Dacă nu ştii ce e apa, nu te sui în luntre.1473 — Gîndeşte-te de astăzi şi pentru mîine.1474 — Mai bine întoarce-te, decît să rătăceşti.

^1475 — Măsoară de multe ori şi croieşte o dată.1476 — Nu călca şarpele pe coadă, dacă vrei să

nu te muşte.1477 — Nu da bîta în mîna prostului.1478 — Nu da cu bîta în baltă, că te stropeşte.

PRUDENŢA 19,3343

1479 — Nu da pîine dinilor altora, că te latră ai tăi.

1480 — Nu dormi cînd toţi au ochii deschişi.1481 — Nu fluiera cînd sînt curcanii pe aproape.1482 — Nu încerca vadul cu nebunul.1483 — Nu mînca cu domnii cireşe dintr-un blid,

că-ţi aruncă sîmburii în ochi.1484 — Nu rupe floarea, dacă vrei să vezi rodul

ei.1485 — Nu te încrede în tot cîinele care dă din

coadă.1486 — Nu te rezema de stîlp putred.1487 — Nu-ţi băga degetele-n foc pînă ai■

cleşte.1488 — Păzeşte-ţi gîştele cînd vezi că le descîntă

vulpea.1489 — Să nu laşi drumul mare pentru cărare.1490 — Unde sînt opt feciori, nu-ţi băga mîna

pe fereastră că ţi-o scoţi ciuntită.PROVERBE ROMÂNEŞTI

1491 — Cu focul să nu glumeşti, cu apa să nu te îm-prieteneşti, iar vîntul să nu-1 crezi.

1492"— Dacă nu ştii unde-i vadul, nu intra în apă.1493 — Dacă pleci la drum pentru o zi, ia-ţi

mîncare pentru două.

PRUDENŢA 19,3344

1494 — Nu scuipa-n fîntînă — vine vremea cînd ai să bei din ea.

1495 — Nu te-ncrede-n toată lumea, mai bine încuie uşa.

1496 — Poţi să te-mprieteneşti cu el, dar ţine şi o piatră-n sîn.

1497 — Pune-ţi nădejdea-n tractor, dar nu arunca nici plugul.

PROVERBE RUSEŞTI

1498 — Dacă vrei să vorbeşti cu lupul, să-ţi stea cîinelealături.

PRUDENŢA 197

1499 — Nu treceţi în dosul calu'ui pe care nu-1 cunoaşteţi.

1500 — Pază bună asupra duşmanului, chiar să fie numai o furnică.

1501 — Şi, de-ţi e duşmanul cît o furnică, vezi-1 cît un leu.

1502 — Trimite pe băiat după poame, dar mergi după dînsul.

PROVERBE TURCEŞTI

PRUDENŢA 19,3345

1503 — A te întîlni cu cineva nu este lucru rău, iară nuse cade să faci aşa adesea, pentru ca să nu îndemni pecel întîlnit să-ţi zică : ajunge.

FLOAREA DARURILOR

1504 — Să te fereşti de următoarele lucruri : un omvorbăreţ, un om închis, un om care-şi arată religiozita-tea prin semne exterioare, o femeie care poartă un văllung pe faţă şi apa dintr-o fîntînă nefolosită.

ÎNVĂŢATURILE LUI SRI RAMAKRISFINA

1505 — Ai să ai de suferit, dacă pui o pisică să-ţi pă-zească laptele.

VIDYAPATI (sec. XIX aprox.), Cîntece.

1506 — Nu comite nici un act în viaţă care să fie de na-tură să te facă să te temi că vecinul tău va afla despreel.

EPICUR, Doctrine şi maxime, 111.

1507 — Să fii prudent : Foloseşte-te cum trebuie dcun mare noroc.

PRUDENŢA 19,3346

HORAŢIU, Ode, 3. 27, 74—75.1508 — Muritori, / Fiţi cu înşişi voi prevăzători !MUSI.IHIDDIN SAADI, Golestan sau Grădina florilor,

67.

1509 — Nu intra acolo de unde nu poţi lesne ieşi.

MATEO ALEMAN, Viaţa lui Guzman de Alfarache.

1510 — Cînd urci spre înălţimi abrupte, e nevoie, la început, să mergi încet.

1511 — E mai bine să te joci cu un pui de leu, decît cu unu! bătrîn care trage să moară.

1312 — Să ai mai mult decît arăţi, să spui mai puţin decît ştii, să împrumuţi altora mai puţin decît ai [...], să înveţi mai mult decît să dai crezare, să ţii mai puţin decît să arunci, să laşi încolo băutura şi muierea, să stai acasă şi vei avea mai mult decît sută la suta cîştig.

1513 — Să nu aprinzi duşmanului un foc atît de mareîncît să te frigă şi pe tine.

SHAKESPEARE, Henric al VIILlea, I, 1, 131—132; Antoniu şi Cleopatra, III, 11. 94—95 ; Regele Lear. I, 4, 132—141 ; Henric al VUI-lea, I, 1, 140—141.

1514 — Fugi de amestecuri. E una din cele mai însem-nate preocupări ale prudenţei [...]. Un amestec aduce

PRUDENŢA 19,3347

altul mai greu şi foarte aproape de prăpastie. Sîntoameni provocatori din fire sau chiar prin naţie, gataoricînd să se amestece, dar cel ce umblă în luminaraţiunii cercetează totdeauna cu luare-aminte cazul ;consideră că e mai mare curaj să nu te amesteci decîtsă ieşi biruitor şi, chiar dacă -se iveşte un prost provo-cator, se fereşte să fie e] al doilea.

198

PRUDENŢA 19,3348

PRUDENŢAPRUDENŢA 19,3349

199

1515 — Nu cădea într-o toană vulgară. Mare om cel ce niciodată nu se supune impresiilor trecătoare. K o lecţie de prudenţă reflecţia despre sine, cunoaşterea dispoziţiei tale reale şi preîntîmpinarea ei, ba chiar înclinarea spre cealaltă extremă pentru a găsi între natură şi artă limba de cumpănă a raţiunii53.

1516 — Sînt primejdioase acţiunile în care prudenţa stă la-ndoială ; mai sigură ar fi renunţarea. Cuminţenia nu admite probabilităţi ; păşeşte întotdeauna în lumina de amiaza a raţiunii. Cum poate ieşi cu bine o treaba care, abia pusă la cale, se şi vede osîndită la neîncredere ? Iar dacă hotărîrea cea mai aprobată de un „nemine discrepante" 54

lăuntric se-ntîmplă să sfîrşească rău, ce-o aşteaptă pe aceea în care raţiunea a şovăit de la bun început, iar judecata a avut presimţiri rele.

1517 — Vorbeşte cu băgare de seamă ; de■ rivali din precauţie, faţă de ceilalţi din bună-cuviinţă. E întotdeauna timp să dai drumul vorbei, dar nu să o-ntorci. Se cade să vorbeşti ca într-un testament, căci cu cît mai puţine vorbe, cu atît mai puţine procese. încearca-tc în lucruri fără însemnătate, pentru ceea ce are însemnătate.

BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual şi arta prudenţei, I, 24 ; 33 ; 42—43 ; 69.

PRUDENŢA 19,3351

1518 — Fereşte-te de corabia cu mai multă pînză decîtbalast.

WILLIAM PENN. Fructele singurătăţii.

1519 —• Cînd albinele se războiesc într-un stup, nutrebuie să te apropii.

VOLTAIRE, A. M. Damilavllle, 15 ianuarie. 1765.Iubeşte-ţi vecinui, dar nu-ţi desfiinţa gardul.FRANKLIN, Almanahul sărmanului Richard.

i l Omule, nu privi prea mult la chipul focului.HERMAN MELVILLE, Moby Dick, 454.

Cine bate la uşă ? Pune masca ! i 1' ( and nu vezi de prea multă lumină, n-o blăs-i i deschide ochii mai mari şi aşteaptă.

NICOLAE IORGA, Cugetări, 166 ; 224.

i ' ! I a bursa orgoliului, fii prudent. Joacă „a laPilite",TUDOR BOGDAN. Starea de crepuscul, 62 De lup să

nu vorbeşti, / Cînd nu vrei să-1 S. J. LEC, Aforisme, versuri, epigrame, 105.

i ''. Să fii prudent : adică să ocoleşti prăpastia şi un muntele.

RODICA TOTT, Firul Arladnei, 44.

PRUDENŢA 19,3352

i ' i

IMPRUDENŢA, NEPREVEDERE

Pe cel ce nu se aşteaptă ! la primejdie, mai lesne I primejdia îl paşte / pentru că nu se fereşte.

P. CALDERÓN DE LA BARCA < 'apra care se desparte de turmă, o mănîncă

lupulPROVERB ALBANEZ200

PRUDENŢA 19,3353

PRUDENŢA

1528 — Cui nu-i e frică de un nebun, nu e înţelept.

PROVERB FRANCEZ

1529 — Cine împărţeşte avuţia sa la alţii, n-are de-cît să cerşească.

1530 — Pisica bea laptele cu ochii închişi şi crede că nimeni nu vede că ea fură.

PROVERBE INDIENE

1531 — Dacă te înşeală cineva o dată, să-i fie ruşinelui ; dacă te înşeală de două ori, să-ţ! fie ruşine ţie.

PROVERB IAPONEZ

1532 — A da oile în paza lupului.1533 — Ai dat spuză şi ai luat cenuşă.1534 — Cine bea apă din pumni străini nu se

satură niciodată.1535 — Cine caută ceartă găseşte bătaie.1536 — Cine îşi mănîncă sămînţa de in îşi

mănîncă cămaşa.1537 — Cine pune cu dracul în plug scoate boii

fără coarne.1538 — Cine seamănă vînt culege furtună.1539 — Cine suflă în foc îi sar scînteile în ochi.

PRUDENŢA 19,3354

1540 — Cine ţine pîinea în sînul altuia de multe ori rămîne flămînd.

1541 — Cu cît te descoperi, cu atîta-ţi este mai frig.

1542 — Cu un ban s-a prins în horă şi cu doi nu poate scăpa.

1543 — Greşeala unei clipe adesea strică fericirea şi viitorul.

1544 — Gunoiul vechi, cînd se aprinde, anevoie se stinge.

1545 — O scînteie este de ajuns să ardă gireada55

întreagă.i Io — Printr-o crăpătură mică străbate apa în co-i

abia cea mare.1547 — Stinge focul cu paiele.PROVERBE ROMANEŞTI

1548 — Dă leafa înainte dacă vrei să faci leneş dinCel harnic.

PROVERB TURC

1549 — Nu merită să fie, într-adevăr, prădat / Acele unui hoţ larg uşa îi deschide / Şi-i spune unde se-află

1> imoara lui ascunsă ?BEN JONSON, I, 133.

PRUDENŢA 19,3355

1550 -- Pentru un cui se pierde o potcoavă. Pentru o

potcoava care lipseşte, se pierde un cal ; şi pentru un

i al care se pierde, se pierde un călăreţ.BENJAMIN FRANKLIN, Almanahul sărmanului

Richard.1 1 — Vorbirea fără prudenţă şi vorbirea

îndrăzneaţă Înseamnă mai îmotdeauna acelaşi lucru ; dar putem orbi fără prudentă şi să vorbim cu■ temeinicie ; şi nu trebuie să socotim că un om are mintea şubredă pentru motivul că îndrăzneala firii lui sau înflăcărarea temperamentului lui i-au smuls, fără să vrea, vreun adevăr prime'dios.


1552 — La imprudenţe, nimic mai obişnuit decît căutarea unui licăr de speranţă în posibilitatea unei ieşiri J. W. GOETHE, Maxime şi reflecţii, 56.

202

PRUDENŢA 19,3356

203

1553 — A-ţi arăta ura şi mînia prin cuvinte sau pringesturi e degeaba, e primejdios, e imprudent, e ridicol,e trivial. Ura sau mînia nu trebuiesc arătate decît prinfapte şi acestea îşi vor produce cu atît mai sigurefectul, cu cît te-ai ferit mai mult de vorbe.

ARTHUR SCHOPENHAUER, Aforisme asupra înţelepciunii în viaţă, 367.

1554 — Oamenii care se joacă cu focul, sînt totdeaunaprea siguri de ei şi uită de primejdie.

THEODOR FONT ANE, Păcatul. Cecile, 49.

1555 — Intre un băiat şi un bărbat în toată fireaexistă f...] o deosebire : băieţii f...] sînt lipsiţi despirit de prevedere şi de înţelepciune, sînt naivi şideschişi, iar cînd se iveşte o ocazie să-şi dezvăluieanumite trăsături pe care s-ar cuveni să le ascundă,nu sînt în stare să ţină piept ispitei.

MARK TWAIN, Vorbesc din mormint, 143.

1556 — O mişcare imprudentă poate primejdui în-treaga partidă [...]. Astfel stau lucrurile la şah, astfelstau lucrurile şi în război.

PRUDENŢA 19,3359

MAO TZEDUN, Opere alese, I, 314—315.

1557 — Cred că omul cît este tînăr e foarte imprudentşi nu ţine la viaţă [...]. Ceea ce cîştigă prin prudenţăpierde prin lipsa de curaj.

EUGEN BARBU, Turnai, 314.

1558 — Dacă prudenţa te-a învăţat să nu spui cu voce

tare ce gîndeşti şi ce simţi, atunci [...] singura glorie

pe care ar trebui să ţi-o doreşti este gloria imprudenţei.

OCTAVIAN PALER, Apărarea lui Galilei, 1S9—190KISC

1559 — Nici un risc, nici un cîştig.PROVERB ENGLEZ

I 560 — Cine riscă cîştigă.PROVERB FRANCEZ

[561 — Decît cu un mişel la cîştig, mai bine cu un voinic la pagubă.

PROVERB ROMÂNESC

1562 — Numai cine-şi riscă viaţa, izbuteşte să trăiascăcu adevărat.

THOMAS BECKET, (V, 13).

PRUDENŢA 19,3360

1563 — Acela care viaţa nu e-n stare a şi-o risca, /Niciodată acela viaţa n-o va cîştigă.

F. W. SCHILLER, Moartea lui Wallenstein, 11.

PRUDENŢA 19,3361

1564 — Trebuie să riscăm ; deoarece a renunţa la riscînseamnă a renunţa la creaţie. Avem dreptul oare sărenunţăm la creaţie în opera noastră educativă ? Nu !De aceea afirm că pedagogul are^ şi el dreptul să fiein munca lui îndrăzneţ şi chiar să rişte aşa cum riscăorice alt muritor.

A. S. MAKARENKO, Opere pedagogice alese, I, 171

1565 — Psihologia, prin repetate experienţe, ne învaţăcă plăcerea nu se poate percepe decît pe temeiul unuicontrast. O senzaţie care se repetă multă vreme dispare din pragul sensibilităţii. Trebuie o variaţie, un stimu

204

PRUDENŢA 19,3362

VI. VOINIC, VITEAZ

lent ca să reapară. Plăcerea e relativă între senzaţia prezentă şi conţinutul anterior al conştiinţei. Această lege de psihologie se poate aplica însă şi în morală. O viaţă prea egală nu poate da fericirea. Ca să fii fericit, trebuie să fii numaidecît şi nenorocit. Există un minunat principiu de variaţie în viaţă : riscul. Acesta creează contrastul de care avem nevoie ca să percepem mulţumirile. De aici, viaţa aventuroasă. Schimbarea veşnică a cadrului şi a condiţiilor, chiar cînd sînt periculoase.

MI HAI RALEA, Portrete, cărţi, idei, 177—178.

1566 — între alte nevoi fundamentale, care se alter-nează în spiritul său, omul are o foame de certitudineşi o sete de risc. Şi precum setea fizică vine după cefoamea a fost potolită, nevoia de risc apare după cenevoia de certitudine a fost satisfăcută. Omul sănătosare ambele nevoi echilibrate. Cel care simte exageratpe una din ele e dezechilibrat : dacă predomină seteade risc, e un vicios (aventurier, jucător de cărţi etc),dacă nu gustă bucuria riscului normal, propriu oricăreiacţiuni, e un om lipsit de iniţiativă, un timorat.

PETRE STRIHAN, Moara albastră, 125.

PRUDENŢA 19,3364

1567 — Asta e politica, [...] trebuie să rişti cînd inte-resele maselor o cer...

MARIN PREDA, Cel mai iubit dintre pămînteni, I, 195.

1568 — La tinereţe, închizi ochii şi te-asvîrli cu capu-nainte.

ILEANA VUI.PESCU, Arta conversaţiei, 311.

VOINIC

Cînd eşti voinic ţi-c dealu-ntins ca Şesul.GEORGE COŞBUC

1569 — Licuricii se laudă cu lumina, cînd nu răsare nici soarele, nici luna. Pisica se laudă cu voinicia, cînd tigrul se duce în pădure.

1570 — Oricît umbli prin tîrg şi pe cîmp, fără barcă nu poţi trece prin apă. Oricît de voinic eşti la luptă sau în pădure, fără mamă nu .poţi trăi în casă.

PROVERBE BENGALEZE

1571 — Cu bani oricine e voinic.PROVERB CHINEZ

1572 — De nimic nu-ţi pasă dacă eşti puternic.PROVERB FRANCEZ

1573 — A fi un om şi jumătate.

PRUDENŢA 19,3365

1574 — A fi român nu glumă.1575 — A mai fost unu aşa ca dînsul voinic, 1-a

călcat un boloboc pe cap şi a murit.1576 — Carnea ca fierul, / Vîna ca oţelul.1577 — Cel voinic nu se bate cu umbre, nici prin

întuneric.1578 — Cine a sărit şi nu s-a poticnit, voinic■

mare s-a numit.1579 — Cine e voinic la pahar / E voinic şi la par.1580 — Cine-i tînăr şi voinic / Iese noaptea la

colnic/ Fără par, fără nimic, / Fără paloş, nici pistoale, / Numai cu palmele goale.

1581 — Cu voinicu treci puntea.1582 — Foaie verde siminic, / Asta-i viaţă de

voinic, / Că nu-ţi pasă de nimic, / Nici de domni şi nici de dracu, / Trăiască codru săracu.

1583 — La o faptă bună /' Mulţi voinici s-adună.1584 — Nu-i voiniceşte a da, ci-i voiniceşte a

răbda.1585 — O dată voinic / de două ori nimic.1586 — Ţine leul de urechi.1587 — Voinic tînăr, cal bătrîn, / Greu se-

ngăduie la drum.1588 — Voinicu nu piere / din pelin el face

miere.1589 — Voinicul cunoaşte două poteci.1590 — Voinicul umblă, ca şarpele, după vitejii.

PRUDENŢA 19,3366

1591 — Voinicul fără cal /' E ca peştele pe mal.PROVERBE ROMÂNEŞTI

1592 — în omul ales, sîngele apă nicicînd nu se face !

BEOWULF, Cîntul XXXV.

1593 — Leul nu calcă pe o floare56.VASILE ALECSANDRI, Poezii, Hodja . Murad Paşa, 2C4.

1594 — Pune-i floarea în comanac ; n o poartă denu-i voinic 57.

IOAN SLAVICI, Atitudini şi mărturisiri : învăţămîntul poporal, 57.

1595 — Nu e oare sărbătoare c-un voinic să te-ntîl-neşti ? ■

GEORGE COŞBUC, Pe pămîntul turcului.1596 — Orice om cît de voinic, are partea lui

slabă.MIRCEA ALEXANDRESCU, (XII, 273).

CE ESTE VITEJIA (VITEAZUL) ?

1597 —- Vitejia este o adevărată nobleţe.PROVERB FRANCEZ

1598 — E-n firea oricărui om să simtă teama, / doar

PRUDENŢA 19,3367

cel ce-o învinge, că-i viteaz se cheamă.A. DE ERCILLA, Araucanii.

1599 — Viteaz este acela care biruie pe leu, viteazeste acela care supune lumea, (Dar) mai viteaz esteacela care se învinge pe sine.

J. G. HERDER, Placidus.

1600 — Vitejia [...] nu este o arătare voită şi ştiuta,de mai nainte, ci o pornire fulgerătoare cuprinzîndfiinţa ta, însutindu-i tăria îndărătnică şl azvîrlind-oîn miezul primejdiei, de unde va ieşi biruitoare saubiruită, dar, în orice fel, netezind altora calea biruinţei.

BARBU ŞTEFANESCU-DELAVRANCEA, Jurnal de război, 111.

1601 — Viteaz este omul curajos, care se ridică pu-ternic în contra pericolului obştesc şi învinge sau piereluptând pentru viaţa mai multora.

ION GAVANESCUL, Etica.

1602 — Vitejia este acea stare sufletească în care toateforţele spirituale acţionează în acelaşi fel, indiferent

PRUDENŢA 19,3368

de împrejurări. Sau o tensiune în activitate care ani-hilează conştiinţa pericolului.

L. N. TOLSTOI, Jurnal, I, 23.

VITEJIE (VITEAZ)

Vitejia desăvîrşită sta în a săvîrşi fără martori ceea ce ai fi în stare să săvîrseşti în faţa lumii întregi.

LA ROUCHEFOUCAULD

1603 — Pe viteaz omoară-1, dar nu-1 certa.PROVERB ALBANEZ

1604 — Soarta este de partea celor viteji şi îndrăz-neţi.

PROVERB ENGLEZ

1605 — Inimii viteze şi întărîtate / ceva dificil nu-i pare greu.

1606 — Inimii viteze nimic nu-i este imposibil.PROVERBE FRANCEZE

1607 — A fi Iencea / Săbiencea.1608 — A fi tare în brăcinar 5S.1609 — Cel tîrziu la mînie e mai maredecît un

viteaz.1610 — Cu suflet viteaz şi cu trup leneş.1611 — De omul viteaz şi moartea fuge.1612 — După unghii se cunoaşte leul.

PRUDENŢA 19,3369

1613 — La om viteaz, armă scurtă.1614 — Viteaz ca cocoşul.1615 — Viteazul e viteaz cu mulţi tovarăşi.1616 — Viteazului îi vezi capul şi leneşului

urma.PROVERBE ROMANEŞTI1617 — Inima vitează înfrînge şi nenorocul.PROVERB SPANIOL

1618 — Cel priceput, să se arate viteaz în■ locul şi latimpul nimerit ; cînd oportunitatea lor a trecut, vitejiae inutilă.

MAHĂBHÂRATA, (Marea luptă a Bharata-şilor), 12, 5, 274.

1619 — Cei viteji nu-şi pierd curajul chiar cînd soarta se arată înfricoşătoare, după cum oceanul nu poate fi sleit, oricît de grozavă ar fi arşiţa care seacă lacurile.

1620 — Fericirea e adorată în gînd de cei lipsiţi de curaj ca şi o femeie greu de dobîndit ; însă cei viteji O cunosc prin putere, în luptă, ca pe o amantă.

PvVNCIATANTRA, Cartea I, Maimuţa şi pana de lemn, 27 ; Cartea a IlI-a, Povestea corbilor şi a bufniţelor. Arme, 203.

PRUDENŢA 19,3370

1621 — Omul viteaz este foarte sigur de sine.

SALUSTIU, Despre războiul cu Iugurta, 87, 2.

1622 — Vitejia piere prin perfidie.OVIDIU. Fastele, 2, 227.

1623 —; Cutezanţa se ascunde sub numele de vitejie.

SENECA, Epistole, 45, 6.

1624 — Chiar şi moartea ocoleşte uneori pe cel viteaz.

1625 — Omul brav nu poate să se retragă chiar dacă-i

învins. :. <" *1626 — Pentru omul viteaz şi loial nimic nu■

esteimposibil.

l.UCAN, Farsalia, II, 75.

VITEJIE

PRUDENŢA 19,3371

210

1627 — Pe cei răniţi, viteazul, milostiv, nu-i ame-ninţă.

ŞOTA RUSTAVELI, Viteazul in piele de tigru, 205.

1628 — Cine-n lume-i darnic, să nu-i pese că nu-i şiviteaz !

MUSLIHIDDIN SAADI, Golestan sau Grădina florilor, 131.

1629 — Cei mai viteji sînt, uneori, cei mai nenoro-coşi.

MONTAIGNE, Eseuri, I, 218.

1630 — N-aţi ştiut oare pînă acum că nu trebuiesc niciodată comparate un talent cu alt talent, o vitejie cu altă vitejie, o frumuseţe cu altă frumuseţe, sau o obîrşie cu altă obîrşie, căci, de-o veţi face, veţi stîrni întotdeauna vrăjmăşie ?

1631 — Puterea vitejilor, atunci cînd cad, trece parcă în vinele celor slabi, care se ridică.

M. DE CERVANTES, Don Quijote ; Spaniola engleză.

1632 — în vremuri fericite / Vitejia aţipeşte.J. R. DE ALARCON, Dovada făgăduinţelor.

1633 — Mai viteaz este cel ce se pregăteşte cu înţe-lepciune de moarte, decît acela ce se azvîrle

PRUDENŢA 19,3372

nebuneşteîn vîrful săbiei.

A. DOPEZ DE VEGA, Teatru.

1634 — Fii brav, înţelepţeşte. Pe leul mort îl păruiescpînă si iepurii.

BALTASAR GR ACI AN, Oracolul manual şi arta prudenţei, I, 26,

], I I B L I O T E C J M F T '" • ■ , |

VITEJII - h h ■ u »; '211

1635 -

- Vitejia nu aşteaptă ca vîrsta s-o măsoare. PIERRE CORNEI.LIE, Cidul, II, 2.

1636 — Aşa cum Minerva este mai presus de Marte,lot astfel vitejia stăpînită şi prevăzătoare întrece cu-rajul clocotitor şi sălbatic.

FRANCOIS FENELON, Peripeţiile lui Telemah, 194.

1637 — A fi leal înseamnă a fi cu adevărat viteaz.

PRUDENŢA 19,3373

F. DE RO.JAS ZORRILLA, Căsătorie din răzbunare.

1638 — Răbdarea e a doua vitejie a omului.A. DE SOLIS, Istoria cuceririi Mexicului.

1639 — Ceea ce luăm noi drept virtuţi nu este adesea decît o înmănunchere de acţiuni" şi de interese definite, pe care întîmplarea sau priceperea noastră ştiu să le orînduiască, şi nu totdeauna datorită vitejiei şi castităţii bărbaţii sînt viteji, iar femeile caste.

1640 — Dragostea de glorie, teama de ruşine,■ gîndul de a face avere, dorinţa de a ne face viaţa mai uşoară şi mai plăcută şi pofta de a-i înjosi pe alţii sînt adesea cauzele acestei vitejii atît de celebre în ochii oamenilor.

1641 — Nu vrem să ne pierdem viaţa, şi vrem să ne acoperim de glorie ; ceea ce face că vitejii au mai multă îndemînare şi minte ca să se ferească de moarte decît cei cu patima proceselor ca să-şi păstreze avutul.

1642 — Vanitatea, ruşinea şi, mai ales, temperamentul

făuresc adesea vitejia bărbaţilor şi virtutea femeilor.

EA 'iXOCPIEFOUCAULD, Maxime şi reflecţii, 5 ; 56 ; 60 ; 59.

8 — Curajul în proverbele şi cugetările lumii 212 ,

PRUDENŢA 19,3374

1643 — Că durerea în grabă marc virtute duhurilor şi

desnădăjduirea mare vitejie inimilor aduce.DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ieroglifică, I, 90 »1644 — Oîco, leo ! yremea-nviază / P-ăl cu inima

vi-tează, / să nu stea să se clocească, ' Ci-n sînge să bălă-cească, / Pomina să-şi înflorească.

NICOLAE VACÂRESCU, Durda, (în voi. Glasurile patriei, 25).

1645 — Se cade să putrezească omul ca un cîine,fără a săvîrşi o faptă vitejească, fără să aducă vreunfolos ţării sale ?

N. V. GOGOL; Taras lîulba, 72.

1646 — Căci mîrşava trădare ce-ascunde-al ei obraz/ în veci nu se încuiba în suflet de viteaz.

1647 — Căci din vultur vultur naşte, / din stejar stejar răsare.

VASILE ALECSANDRI, Guardâ şarahtlui ; Odă ostaşilor români.

1648 — Sînt două felurî de vitejie : morală şî fizică. Vitejia morală decurge din conştiinţa datoriei şi în general din preocupări morale şi nu din conştiinţa pericolului. Cea fizică este aceea care decurge dintr-o necesitate fizică, fără să te lipsească de conştiinţa pe-ricolului.

PRUDENŢA 19,3375

1649 — îndeplinirea datoriei a fost pururea şcoala în care s-a pregătit omul, încetul cu încetul, ca să fie în clipa de grozăvie ceea ce n-a fost niciodată, un adevărat viteaz. Jertfindu-se •— dacă i-a sosit ceasul —■

VITEJIE

pentru steag, pentru tovarăşi şi pentru neamul pe care-1 apără în volbura crîncenă a încăierării şi a morţii.

B AR BU Ş7BFANESCU-DEL A VR ANCE A, Jurnal de război, 110.

1650 — îi trebuie neamului acestuia o generaţie caresă se jertfească, o generaţie de viteji şi de patrioţipînă la nebunie. în toate timpurile au fost căutaţioamenii de treabă, dar niciodată n-am avut mai marenevoie ca acum de luptători hotărîţi, ele oameni vred-nici şi de caracter pe care să nu-i abată nimic dindrumul lor, sa nu-i ademenească nici strălucirile de-şarte ale puterii, nici pofta de un trai mai îndestulat,nici slava cea ieftină şi trecătoare, pe care o vînturăde colo-colo huietul mulţimii...

ALEXANDRU VLAHUŢA, Gînduri, 33.

1651 — Ceahlăul sub furtună nu scade muşuroi !VASILE. ALECSANDRI, Dan, căpitan de plai.

PRUDENŢA 19,3376

1652 — Iar a tăcea şi laşii ştiu. / Toţi morţii tac !Dar cine-i viu / Să rîdă ! Bunii rîd şi cad ! / Să rîdem,dar, viteaz răsad / Să fie-un hohotit şi-un chiu / Dinceruri pînă-n iad !

GEORGE COŞBUC, Decebal către popor. 1655 — Cînd fiecare om va fi chemat a-şi da sîngele numai pentru ce crede, lumea va avea numai viteji.

211

PRUDENŢA 19,3377

V'iTEJIEPRUDENŢA 19,3378

VITEJIE ' 215

1656 — Omul care gîndeşte s-a dovedit foarte adesea,în marile clipe, mai hotărît şi mai viteaz decît omulcu mintea obscură.

GEORGE CAEINESCU, XXVI, 177.■

1657 — Hercule nu lua măciuca din colţ şi pielea de leu, cînd îl mîncau puricii.

1658 — Nu vitejii, ci cerşetorii îşi expun rănile.NICOLAE IORGA, Cugetări, 142; 141.

1659 — Sînt viteji între viteji, ca şi cai între cai.1660 — Vitejii au în lumea asta altă soartă.MIEIAIL SADOVEANU, Nicoară Potcoavă ; Alexandria.

1661 — Celui viteaz nu i se poate întîmpla nimic.

ERNEST HEMINGWAY, Adio, arme.

1662 — Umanitatea arată o vitejie sui■ generis. Ea nuluptă pentru a se salva, ci pentru a- nu se compromite.

TUDOR BOGDAN, Starea de crepuscul, 123.

1663 — Un viteaz, [...] se baie întotdeauna, pînă laurmă pentru capul său.

PRUDENŢA 19,3379

PAUL ANGHEL, Săptămîna patimilor, 150.

1664 — Este vulturul simbol al vitejiei, chiar şi atuncicînd înghite o biată vrabie ?

GIUSEPPE NA VARA, Jocuri de ape.

1665 — Vitejia nu înseamnă nimic, dacă nu e faţade un adversar pe măsură...

VICTORIA ANA TAUŞAN, Brăţara lui Prometeu, 74.VITEJIE — CURAJ

1666 — Este mare numai cel care a văzut moarteade aproape şi a privit-o în faţă, rece şî nepăsător [...].\riteazul nu are numai acest curaj, care este totuşi vir-tutea primordială. El are şi curajul moral, curajulcivic care-1 face să înfrunte opinia centrară, criticanedreaptă, ponegrirea şi defăimarea, cînd se conducedupă regulile care călăuzesc pe omul onest şi pe bunulcetăţean, cînd este susţinut de mărturia conştiinţeisale.

PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei.■

1667 — Vitejia nu înseamnă moarte, ci bîruirea ei.

MIRCEA ALEXANDRESCU, (XII, 255).

PRUDENŢA 19,3380

1668 — O singură vitejie poate să însemne şi impru-denţă. Abia la a doua îl recunosc pe omul curajos.


VITEJIE — CUTEZANŢĂ

Vitejia care nu-i întemeiată pe înţelepciune se cheamă cutezanţă, iar iz-hînzile cutezătorului îţi par a se datora mai curînd norocului decît bărbăţiei.

M. DE CERVANTES

1669 — Cutezanţa se ascunde sub numele de vitejie. SENECA, Epistole, 45, 6.

21G

PRUDENŢA 19,3381

VITEJIE

1670 — Oare tu nu ştii că nu-i vitejie cutezanţa ?M. DE CERVANTES, Don Quljote, II, 63.

1671 — Că precum la viteji îndrăzneală cu socotealăvrednicie, aşe, fără socoteală fiind, nebunie ieste şi senumeşte.

DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ierogllfică, II, 90.

1672 — Viteazul priveşte pericolul ; cutezătorul îl ca-ută ; nebunul nu-1 vede.


VITEJIE — DREPTATE

1673 — Agesilau 59 regele, fiind întrebat care din douălucruri ar fi mai preţuite, vitejia sau dreptatea, el arăspuns : „de-am fi toţi drepţi, n-am avea trebuinţă devitejie, căci oriunde înfloreşte dreptatea vitejia este deprisos, şi, iarăşi, oriunde înfloreşte vitejia, dreptatea este

foarte trebuincioasă".Theatron politikon, I.

PRUDENŢA 19,3382

VITEJIE — FRICA

1674 — Fricosului urma, da'viteazului capu.PROVERB ROMANESC

1675 _ Vitejia creşte prin îndrăzneală, teama prinezitare.

SYRUS, Sentinţe.16/6 — Nevoia îi face viteji chiar şi pe oamenii fri -

coşi.SAEUSTIU, Despre războiul cu Iugurta, 87, 2.

1677 — A^itejia tinde către stele, teama către moarte.

SENECA, Hercules Oetens.

1678 — Tot reacţiune este şi obsesia fricosului şi repe-zirea viteazului ; calitatea inimilor determină deosebirea.


1679 — Un viteaz face cît o mie de fricoşi, dar douămii de fricoşi nu fac cît un viteaz.


PRUDENŢA 19,3383

1680 — Marea vitejie, singura consistentă şi opunîn-du-se surogatului de bravură găunos şi îndeobşte afişat,este să-ţi accepţi integral teama, să trăieşti prin şi pen-tru ea.

L.F. CfiLINE, (XVIII, 184).

VITEJIE — LAŞITATE

1681 — Bhombal Das60 e mare viteaz, e unchiul, tuturor leilor, a omorît şi zeci de tigri ; numai că i-e frică de motani.

1682 — Crezi că mi-e frică? Uite cum fug.PROVERBE BENGALEZE

1683 — Nici chiar o mulţime de laşi nu săvîrşesc ofaptă vitejească.

PROVERB CHINEZ

218

PRUDENŢA 19,3384

VITEJIEPRUDENŢA 19,3385

219

1684 — A face d'n iepure, leu.1685 — Copilul crescut lîngă fusta mamei este

un viteaz care se teme şi de umbra lui.1686 — La disperare şi laşul prinde curaj.1687 — Orice cîine e un leu în cuşca lui.1688 — Orice cîine e viteaz la uşa sa.1689 — Se simte viteaz printre găinî, cînd■

cocoşul nu-i acasă.PROVERBE ENGLEZEŞTI

1690 — Soarta se teme de cei viteji; iar pe cei laşi îicalcă în picioare.

SENECA, Medeea, 159.

1691 — Şi ce! fricos şi cel viteaz trebuie să cadă.LUCAN, Farsalia, 9, 540.

1692 — Cel care a mers cu viaţa lung drumul împreună/O vede schimbătoare şi plină de minciună,/Căci fiecare viaţa-o voieşte pentru sine,/Ţinînd-o pătimaş, cu dragoste-o adună,/Dar dacă celui laş i-aduce biete zile,/ Viteazului ea dă a gloriei cunună.

1693 — Poţi să crezi nechibzuitul că-i viteaz, plin de curaj, / Iar cînd tremură vreunul, să-1 numeşti prea grabnic laş.

PRUDENŢA 19,3386

AL-MUTANABBI, Proverbe, maxime şi aforisme arabe, 212 ; 143.

1694 — Cel viteaz, cel de nădejde, / de cel laş / să seferească în toate:/ căci laşul nu e primejdie/cînd, tră-dător, să nu se-arate. *

A.M. DE AMESCUA, Roata norocului.1695 — Nainte de-a murî ■ Se prăpădeşte/Cel

laş demulte ori,/Numai o dată/Viteazul gustă moartea.

SHAKESPEARE, Julius Cezar, II, 2.

1696 — Vitejia desăvîrşită şi laşitatea deplină sînt douăextremităţi la care se ajunge arareori. Spaţiul dintre eleeste vast şi cuprinde toate felurile celelalte de curaj...


1697 — Fricosul este vînatul falsului viteaz, căci deşiacesta face parte din aceeaşi tagmă a laşităţii, ca şi ce-lălalt, el caută totuşi să salveze aparenţele.

G.T. OXENSTIERN, Despre frică; Cugetări diverse, I, 63.

1698 — Tot una dac-ai murit / Flăcău ori moş îngîr-

PRUDENŢA 19,3387

bovit ; / Dar nu-i tot una leu să mori / Ori cîne-nlăn-ţuit.

GEORGE COŞBUC, Decebal către popor.

1699 — Vitejia faţă de soartă şi faţă de urmările pro-priilor noastre fapte este puterea şi temelia caracterului.

FAV. FORSTER, îndrumarea vieţii, 46.

1700 — Fereşte-te de mişelul care fuge; acesta-şiapără viaţa, pe cînd viteazul care te atacă umblă nu-mai după cinste.


VITEJIE — PRUDENŢA1701 _ în primejdie se cunosc cei prudenţi, în luptă

Cd VkeJL SOMADEVA, Oceanul de poveşti, 31, 93.1702 - Vitejia însoţită de prudenţă duce la victorie,

nu însă vitejia Ş^gj^^ 0 su« de cugetări în pil-de, 53.VII. APĂRAREA PATRIEI ŞI LUPTA ÎMPOTRIVA

EXPLOATĂRII — PIETRE DE ÎNCERCARE A CURAJULUI

PRUDENŢA 19,3388

ŞI A CELORLALTE VIRTUŢI MORALE

RĂZBOI (LUPTĂ)

Înţeleptul fuge de război, dar dacă războiul izbucneşte, înţeleptul trebuie să moară vitejeşte pentru onoarea patriei sale ; este ruşinos să mori ca un laş.

tUKIPIDE

1703 — Cine se teme de împunsătură, să nu se ducăla război.

PROVERB ENGLEZ

1704 — Curajul se recunoaşte la război, înţelepciunea în viaţă, prietenia la nevoie.

PROVERB FRANCEZ

1703 — Cine e viteaz în urma războiului se cunoaşte.

1706 — După bătălie mulţî viteji se arată.1707 — După război se vede capul viteazului şi

urma I ''icosului.1708 — Inamicului care se duce, fă-i pod.1709 — Izbîndă cu voinicie şi cu isteciune mare

cinste dnbîndcşte cine se războieşte. D-aceasta să te îngrijeşti, dacă vrei să te cinsteşti.

1710 — La plăcinte/î>iainte/La război/Dă-napoi.

PRUDENŢA 19,3389

1711 —La pomană/Dă năvală/Da la război/Dă-napoi.

1712 — La război coadă şi la fugă frunte.1713 — La război nebunii intră în foc şi înţelepţii

se folosesc.RĂZBOI

PRUDENŢA 19,3390

223222

1714 — La vrăjmaşi cu pieptul şi nu cu spatele să te-arăţi.1715 — Minte de bătrîn, putere de tînăr şi îndrăzneala de nebun la război se cere.1716 — Nu da sabia în mîna duşmanului.1717 — Numai la război se cunosc vitejii.1718 — Puterea dă curajul / Curajul victoria.1719 — Toată lumea e voinică cînd duşmanul fuge.1720 — Unde e cetatea mai tare, acolo bate dracul război mai puternic.1721 — Voinic la danţ şi la război în şanţ.

PROVERBE ROMANEŞTI

PRUDENŢA 19,3391

RĂZBOI

1722 — Lupta cere curaj.PROVERB RUSESC

1723 — Curaiul se vede în apărarea Datriei.PROVERB TURCESC1724 — Vitejia însoţită de precauţie duce la

victorie,nu însă vitejia singura.KUSUM A DEVA, O sută de cugetări în pilde, 53.1725 — Tot astfel duşmanii socotesc că pot face

răuunui om cînd e singur, chiar dacă-i viteaz, şi de aceeaîi şi fac.

PANCIATANTRA, Cartea a IlI-a, Brahmanul

PRUDENŢA 19,3392

păcălit.1726 — O dată mai mult, al lui Hygelas neam

neîn-trecut, / neclintit în curaj, năzuind către falnice fapte,/ zvîrli la o parte bogat încrustatul său paloş / şi ţea-păn să zacă-n ţărînă-1 lasă. / Acum se-ncrezu cu tărieîn trupu-i de fier, / în braţul său brav. / Aşa se cuvine să facă bărbatul / ce vrea-n bătălii să cîştige slă-\ ire bogată, / de viaţă-i puţin păsător.

1727 — Slavă cîştige cel vrednic / 'nainte de moarte !Cînd mîntuite-i sînt zilele,/acesta-i sfîrşitul de slavă alluptătorului.

BEOWULF, Ciutul XXI.

1728 — Cei care sc-nfricoşează îşi pierd virtutea şi slava.

1729 — Slabă-i lovirea ce dă luptătorul mîrşav şi ne-treb nic.

1730 — Ştiu doar că numai mişeii purced înapoi de la luptă./Cine-i viteaz Ia război, se cade să stea vitejeşte/ Să se tot lupte, nu-i pasă de moare ori bate pe alţii.

HOMER, Iliada, Gmturilc V, VI, XI.

1731 — Un război glorios este preferabil unei păci ru-şinoase.

PRUDENŢA 19,3393

DEMOCRIT

1732 — Nebuni ce sînteţi voi care căutaţi gloria înlupte şi credeţi că puteţi pune capăt suferinţei oamenilorprin suliţele războinice.

EURIPIDE, Elena, 1151.

1733 — Să ne îndreptăm spre duşmani ca spre nişteoameni foarte iscusiţi, să nu ne punem speranţa în gre-şelile pe care le săvîrşesc ei, ci în forţele şi chibzuinţănoastră.

TUCIDIDE, (II, 72).

HAZBOI

1734 — Trebuie să ne rugăm ca duşmanii să■ aibă toatebunurile, afară de vitejie, căci în felul acesta ele aparţinnu posesorilor, ci învingătorilor.

ANTISTENE

1735 — Există două condiţii care produc izbîndă (în

PRUDENŢA 19,3394

război) : încrederea în noi în faţa duşmanului şi fricade a nu ne dezonora în ochii prietenilor.

PLATON, Legi, 647 b.

1736 — Nu-i de ruşine o rană pe care ţi-a adus-o vi-tejia ta.

SYRUS, Sentinţe.

1737 — Mulţi au căutat adesea războiul din cauza do-rinţei de glorie.

CICERO, Despre îndatoriri, 1, 22.

1738 — Mulţi sînt în vremea păcii foarte de nimic, iar în război nu-s de urît.

1739 — Să nu ne îngrozim de rezultatul unei lupte : dacă cei fericiţi au mai mult avînt, cei nenorociţi au mai multă rezistenţă.

TACIT, Istorii, 3 ; Viaţa şi moravurile lui Iulius Agricola.

1740 — Nimeni nu-ntreabă-n război de-a fost un mişelsau puternic.

VIRGILIU, Eneida.

1741 — Ce-i mai rău decît bărbatul care tremură la

PRUDENŢA 19,3395

oaste,/Care-nfricoşat se ţine, ba de spate, ba de coaste ?

SOTA RUSTAVELI, Viteazul în piele ele tigru, 157,RĂZBOI

1742 — Că omul viteaz şi războinic nu se sperie deoamenii cei mulţi, ci, cum risipeşte un leu o cireada decerbi [...]'; aşa şi omul viteaz şi hrăbor nu se înfrico-şează de^oamenii mulţi.

NEAGOE BAS ARAB, învăţăturile lui Neagoe Basarab, Domnul Ţării Româneşti, Către fiul său Teodosie.

1743 —- Una din înţelepciunile cele mai de seamă (aleartei militare) e să nu-ţi împingi duşmanul în deznă-dejde.

MICI IEI. MONTAIGNE, Aforisme, 107.

1744 — Cel care se consacră cu adevărat războiului nu se mai iubeşte pe el însuşi, pe cînd cel care se iubeşte pe el însuşi nu merită decît întîmplător denumirea de viteaz. ,

1745 — Teama de duşmani fiindcă îţi paralizează forţa, fortifică duşmanul cu slăbiciunea ta şi astfel zăpăceala ta luptă împotriva ta însuţi.

PRUDENŢA 19,3396

225

SHAKESPEARE, Henric al Vl-lea, partea a doua, V, 2, 37—40; Richard al ILlea, III, 2, 180— 182.

1746 — O retragere înţeleaptă este la fel de glorioasăca şi un atac- cuteză t»r.

BALTAZAR GRACIAN, Eroul..\1747 — împăcarea cu duşmanii noştri nu arată

decîtdorinţa de a ne face o situaţie mai bună, sila de răz-boaie şi teama de vreo întorsătură rea.


226

PRUDENŢA 19,3397

HAZBOIPRUDENŢA 19,3398

RAZBblPRUDENŢA 19,3399

227

1748 — Popoarele trebuie să se lupte eroic în războişi o pot face dacă în timp de pace oamenii se întrecîntre ei pentru onoruri, unii pentru a le păstra, alţiipentru a merita să le obţină.

GIANBATTISTA VICO, Ştiinţa nouă, 197.

1749 — Un curaj neînfricat este cel mai credinciosajutor pe care un războinic poate să-1 aibă în perico-lele în care-1 expune profesiunea sa.

G. T. OXENST1ERN. Reflecţii şl maxime morale, II, 296.

1750 — Oamenii care din cumpătare îndrăgesc paceasînt cei mai de temut în război.

FRANCOIS FENELON, Peripeţiile lui Tele-mah, 196.

1751 — Cînd eşti speriat eşti înfrînt.1752 — Este mai bine să mergi în întîmpinarea

pericolului decît să-1 aştepţi stînd pe loc.A.P. SUVOROV, (III, 40).

1753 — E o prostie să-ţi micşorezi duşmanul înainte de a-1 fi răpus, şi mişelie — după ce l-ai biruit.

PRUDENŢA 19,3400

1754 — Trei lucruri nu se cunosc decît la timpul lor : eroul la război,/înţeleptul la mînie,/prietenul la nevoie.

J.W. GOETHF.. Maxime şi reflecţii, 111 ; 226. ,

1755 — în luptă omul nu are decît un inamic, frica.

GAISRIEL LEGUVE, (III, 40).

— Acela e mai voinic la război, nu cel ce varsă ci cel ce se împacă fără nici o picătură de singe.

1757 — Gata de război, pururea să fii, dar niciodată la el să gîndeşti, ci numai să te înfricoşezi, şi trebuinţă de el nicicum să ai.

1758 — în război se cunoaşte voinicia, moleciunea, îndrăzneala, sfiala şi isteţimea.

IORDACFIE GOLESCU, Povăţuiri pentru buna-cuviinţă, 193, 194 ; 193.

1759 — Cînd nu te temi de moarte, o faci să intre in rîndurile duşmanilor.

1760 — în război prudenţa ne cere să preţuim după dreptate pe duşmanul pe care-1 cunoaştem ; iar pe care nu I cunoaştem, să-1 preţuim mai sus de cum merită.

NAPOLEON

1761 — La război în coadă şi la fugă în frunte.ANTON PANN, Povestea vorbii, 336.

PRUDENŢA 19,3401

1762 — Zic vouă : slavă-nvingători ! / Fricoşilor, ru-şine mare ! / Că la a luptelor chemare / Ei n-au răs-puns. . .

A.S. PUŞKIN

1763 — Eu, după cîte mă ştiu, fără îndoială că în răz-boi, de pildă, dacă gloria de erou ar fi cerut-o, aş fitlergat chiar şi în gura tunurilor.

4«! JANOS^BOLYAI, (VIII, 45).

I 764 — Sînt mulţi băieţi aici care privesc războiul ca i cum ar fi doar glorie, dar, băieţi, e un iad.

W.T. SHERMAN. Discurs, 1880.228 RAZBOI

1765 — Războiul este arta de a ucide în mare şi dea face cu glorie ceea ce, făcut în mic, duce la spîn-zurătoare.

J.H. FAURE, Amintiri entomologice, (VIII, 131).

1766 — Cela ce se bate pentru a lui ţară/Sufletu-i eca focul soarelui de vara.

DIM1TRIE BOLINŢINEANU, Mircea cel Mare şi solii, (în voi. Glasurile patriei, 111).

PRUDENŢA 19,3402

1767 — în război, mai mult decît oriunde, cine nuriscă nu cîştigă ; iar cu cei ce nu riscă, nu se face război.

SCARLAT SCHELETTI, III, 87.

1768 — Cine vrea să scape ţara de necaz/Fie bun vi-teaz.

B.P. FIASDEU, Ionaşcu Vodă, în voi. Glasurile patriei, 136.

1769 — între atît de felurîte fiinţe vieţuitoare, dintrecare cele mai multe se mănîncă între ele, nu e în ade-văr nici una atît de-nsetată de răutăţi, ca omul intratîn război. Nu numai că nu se poate închipui mişeliecare nu i se iartă, dar cu cît mai multe, mai mari şimai revoltătoare sînt mişeliile, cu atît mai vrednic delaudă e socotit cel ce le născoceşte şi are îndrăznealade a le săvîrşi. Erou ridicat în slava cerului e cel ceminte pe duşman, îl amăgeşte, îl înşeală, îl pradă, celcare-şi calcă jurămîntul, cel care atacă cu viclenie şiloveşte cu laşitate fiind însuşi ascuns şi adăpostit lamare depărtare.

IOAN SLAVICI, Atitudini şi mărturisiri, (Prefaţă la volumul Icoane vii, 48).

PRUDENŢA 19,3403

I ' '0 — Omenirea este urmărită de un blestem dacă,

Iti a-şi dovedi curajul, este osîndită veşnic să ucidă.JEAN JAURES, (VI, 232).

I '1 — Comediant e cel ce pIînge,/Şi-i nu ne-om că-i llczcrtor./Oricare-ar fi sfîrşitul luptei,/Să stai luptînd, Di eşti dator. / Trăiesc acei ce vreau să lupte ;/Iar cei llicoşi se plîng şi mor./De-i vezi murind, să-i laşi să flloara,/ Căci moartea e menirea lor.

GEORGE COŞBUC, Lupta vieţii, (în voi.Fire de tort, 160).1 ' — Cum se întîmplă de multe ori, războiul impus

de cotropitor dă naştere războiului civil, rod amar al dtznădejdei.

EDOUARD HERRIOT, Pagini de jurnal, 424.

|773 — Orice operaţiune de război, cît de bine gînditâ ••' pregătită ar fi, îşi are riscurile ei ; nicăieri ca în conducerea operaţiunilor nu se aplică mai bine dictonul că numai cine riscă, poate cîştiga.

ION SICHiTIU, (III, 87).

I I — Nu bat oameni mulţi războaiele, ci vitejii ceilumi.MIHAIL SADOVEANU, Alexandria, 4.

1775 — Cînd se războieşte cu noroiul, zăpada este cea • 11 e se topeşte.

PRUDENŢA 19,3404

MARŢII A BIBESCU, Jurnal politic, 1939— 1941, 172.

i ';. — Deruta şi ferom:nela de panică apar de obicei icolo unde ţara, armata şi masele populare nu sînt pregătite pentru război, unde în ceasul grelelor încercări lipsesc organizarea necesară şi conducerea fermă. C.K. JUKOV, (III, 42).

1777 — Fricosul este aproape un trădător ; în oricecaz în luptă te va vinde.

N.A. OSTROVSKI, (II, 70).

1778 — Lipsa de disciplină generează dezertările, de-bandada. Ea duce la laşitate şi este cauza înfrîngerilor.

LISTER, Cuvînfare, 9 octombrie 1936, (XVII, 321).

ARMĂ

1779 — Cea mai bună armă a omului este aceea cu care s-a apărat.

1780 — Armele fricosului / Nu au nici tăiş, nici ascuţiş.

1781 — încărcătură de arme, încărcătură de frică.

PROVERBE FRANCEZE

PRUDENŢA 19,3405

1782 — Nu înfrunta oe cel înarmat, dacă nu ai arme.

PROVERB ITALIAN

1783 — Arma cere iscusinţă pe lîngă voinicie.PROVERB ROMÂNESC

1784 — Armele pe om îl trag de la sine.HOMER, Odiseea, Cîntul XVI.

1785 — înţeleptul trebuie să încerce totul, înainte de

a recurge la arme.TERENTIU, Eunucul, 4, 7, 49.! 786 — Plcce-se armele în faţa togii, laurii în faţa

faptei de laudă 61.CICERO, Despre îndatoriri, I, 22, 77.

I 787 — Armele sînt aţîţate de arme.PLINIU CEL TÎNAR, Panegiric, 49.

I '88 — Onoarea este imboldul cel mai nobil către vitejia armelor.

GIANBATTISTA VICO, Ştiinţa nouă, 197.

17S9 — Ruşinea-i o rugină pe-o armă de viteaz / Un \ ierme ce mănîncă albeaţa din obraz.

VASILE ALECSANDRI, Dan căpitan de plai,(în voi. Poezii, II, 179).

PRUDENŢA 19,3406

1790 — Cînd nu eşti mai înarmat decît celălalt, nusc chiamă că eşti înarmat.

MARTHA BIBESCU, Jurnal politic, 1939 — 1941, 126.

1791 — A propovădui vitejia, îndrăzneala, jertfirea i mică de sine în război în condiţiile existenţei unui plan just de acţiuni de luptă este absolut necesar ; fără acestea nu sînt posibile nici războiul de durată, nici victo-i;a finală.

1792 — Noi sîntem pentru acţiuni decisive atunci cînd există condiţii favorabile pentru ele, fie că este vorba de lupte izolate sau de bătălii mai mult sau mai puţin importante. în aceste cazurî pasivitatea este absolut inadmisibilă. Numai în aceste bătălii decisive se poate obţine nimicirea sau uzarea inamicului, şi aceste bătălii trebuie să le accepte, fără şovăire, fiecare participant la războiul împotriva cotropitorilor [..•]. în as'menea

ARMATA

PRUDENŢA 19,3407

233situaţii e nevoie de sacrificii parţiale însemnate ;

iar acela care consideră că trebuie evitate orice sacrificii este un laş.

MAO TZEDUN, Opere alese. II, 321—322 ; 321.

1793 — E prudent sa fii învingător.A. DE SAINT-EXUPERY. Pilot de război, 110.

1794 — într-o atmosferă de neîncredere şi teamă, celmai mic incident, cea mai neînsemnată interpretare falsă

a unui ordin sau a unei deciziî, chiar o greşeală de ci-tire pe ecranul unui receptor de radar, sau un accident,interpretat drept gest ofensiv al adversarului, riscă săatragă după sine, fără putinţă de întoarcere, reacţia înlanţ a bombardamentelor nucleare.

F. JOLIOT-GURIE, Culegere de cuvîntări, declaraţii şi mesaje, 136.

ARMATĂ (OSTAŞI)

I himnezeu şi nu-şi ţin cuvîntul faţă de oameni, şi cu .uîi mai mult-amîni cwnfrîngare cu cît amîi atacul pe c are ar trebui să-1 dai cu ajutorul lor ; şi după cum duşmanii te jefuiesc în timp de război, armatele acestea te jefuiesc în timp de pace. Cauza tuturor acestor lapte este că ele nu merg la război decît pentru un singur lucru,

PRUDENŢA 19,3408

Din voi fiştecare poartă-n frunte o cu-nună/Şi de glorie de astăzi şi de glorie străbună.

VASILE ALECSANDRI

1795 — Apa, focul şi soldaţii nu cunosc piedici. PROVERB ENGLEZ

1796 — Fricosul este pe jumătate învins.PROVERB FRANCEZ234

PRUDENŢA 19,3409

ARMATA

pe care-1 iubesc şi care le face să lupte, şi anume o mică leafă pe care o primesc dar care nu este de-ajuns pentru a le face gata să moară pentru tine.

1804 — Vitejia soldaţilor este mai importantă decîtnumărul lor.

MACHIAVELLI, Principele ; Arta războiului.

1805 — Toate-acestea : curtenie,/cinste şi îndemînare,/piept deschis, inimă tare,/dreptate şi yitejie,/încredereşi răbdare, / supunere şi mîndrie, / faima armelor săfie ; / şi-astfel de ostaşi să fiţi : / învinsă ori învingă-toare, / oastea-i a celor cinstiţi.

P. CALDERON DE LA BARCA, Pentru a învinge iubirea, trebuie să vrei s-o învingi.

1806 — La ostaşii de rînd, vitejia este o_meserie_primej-dioasă, De care şi-au ales-o ca să aibă din ce trăi.

LA ROCHEFOUCAULD, Maxime si reflecţii, 37.

1S07 — Ostaşul, spre izbîndă trebuinţă are de îndrăzneală cu minte, fără nici o sfială.

IORDACHE GOLESCU, Povăţuiri pentru bu-na-cuviinţă, 90.

PRUDENŢA 19,3410

1808 — Dacă voim ca o armată să fie bravă, trebuiemai întîi a şti să o facem să se creadă că este brava.

G. J. D. SCHARNHORST, (XI, 362).

1809 — Curajul şi starea de spirit ale armatei au mul-tiplicat în toate timpurile forţele fizice şi vor face lafel şi de aici încolo.

KARL CLAUSEWITZ, (III, 41).1810 — Ostaşu _făr-a fi semeţ, să simtă

bucuria,/Cînd • il lui sînge şiruind cîştigă bătălia.IANCU VĂCARESCU, Buna vestire, în voi.Glasurile patriei, 33.

ISI 1 — Soldatul care luptă fără să creadă în dreptatea Muzei sale este o fiară sălbatică, iar comandantul care duce trupele la bătălie fără credinţă în cauza sa, este un lîlhar.

KARL MICKIEWICZ, Cartea poporului polonez şi a peregrinilor polonezi.

181 ! —- De nici un fel de vreme / Soldatul nu se teme, /

I'cM/.a-i e credinţa / Şi suflet curajos.GRIGORE ALEXANDRESCU, Cîntecul soldatului.1s '.\ — .Ei se duc la vitejie, căci au tainică solie, /

Dc-a lldl în viitor / Libertatea ţării lor.

PRUDENŢA 19,3411

VASILE ALECSANDRI, Banul Mărăcine.

IS I4 — Toate ţările au armată constituită. Existenţa loldaţilor şi a generalilor însă nu implică pe aceea a ri mior.

HENRIK IBSEN, Falk, Comedia iubirii.

181 1 — Oamenii, în vîrtejul încăierării — iar nu la urnă dreaptă — nu-.şi măsoară trupurile cu trupurile,

I I sufletele cu sufletele. Se află suflet tare în ostaşul

•lilunog ?^ El este în stare să doboare pe un găligan cu

MI I lei puţintel-f...]. Ostile mărunte şi însufleţite răpun

OŞtile de năpraznici şi cu sufletul sfeclit.BARBU ŞTEFANESCU-DELAVRANCEA, Jurnal de război.

106.

2:56 ARMATA

1816 — Patriotismul e un sentiment care este scump,dar îmi place mai mult un soldat viteaz care urăşte răz-boiul.

PRUDENŢA 19,3412

JUEES RENARD, Jurnal, 781.

1817 — Este un curaj ostăşesc acela care înfruntă pri-mejdiile, îşi expune viaţa, ca să-şi facă datoria.

NICOEAE MOISESCU, Conducerea vieţii emotive, instinctive, intelectuale şi sociale, 33.

1818 — Armata este din popor şi pentru popor, pentrua apăra interesele acestui popor şi patria.

PETRU OROZA, Texte alese, 234.•t-^Pţc--''""-:1'1819 — Nimic f...] nu va menţine energia şi

curajulsoldatului [...] decît convingerea neclintită a dreptăţiicauzei pentru care luptă, precum şi încrederea reciprocaîntre şefi şi soldaţi.

GHEORGHE VIZANTI

1820 — Să nu crezi în poveştile de vitejie ale ostaşuluicare nu Ic poate pecetlui cu rănile sale.


1821 — Un bun soldat îşi păzeşte bine viaţa, fiindcănumai acela care trăieşte poate să lupte.

PRUDENŢA 19,3413

LUDWIG RENN, în Mundo Obrcro, 26 oct., 1936, XVIII, 320.

1822 — Ostaşul e demn de-al său nume / Cînd datoriaşi-o face / Dar e un rob acela / Care trimis la luptă / în-fruntă neamul său.

ANTONIO ZOZOYA, (XVII, 285).237

1823 — De cît curaj n-ai trebuinţă, soldat, să te în-I 'iuţi, ochi în ochi, cu duşmanul la bătălie, siliţi amîndoi IU \ a măcelăriţi ?

BERTOLD BRECHT, Ana Flerling şi copiii ei, în Teatru, 70.

1821 — Eroismul soldatului care luptă pe front trebuie i meargă mînă-n mînă cu abnegaţia muncitorului din Uzină şi a ţăranului de pe ogor !

MAURICE THOREZ, Articole şi cuvîntări, 250.

IS25 — în războaie armatele care asasinează prizo-- I I ii şi-au atras întotdeauna dispreţul şi oprobriu! lumii. O astfel de laşitate nu este justificată nici chiar .nunei cînd este vorba de duşmanii patriei care invadează teritoriul naţional.


1826 — Oricînd o oaste mică poate să doboare pe alta mai mare.

PRUDENŢA 19,3414

PETRU URSACHE, (XII, 291).

!S27 — Un ostaş bun trebuie să ştie să se apere. Ţara .IIe nevoie de eroi în viaţa.

RODICA TOTT, Firul Ariadnei, 71

COMANDANT

Calităţile necesare corpului şi sufletului unui mare căpitan sînt prudenţa, cumpătarea, forţa şi vioiciunea.

PWTARIl

238

PRUDENŢA 19,3415

COMANDANT

1828 — Mai bine o oaste de cerbi şi comandirul lor unleu, decît o oaste de lei şi comandirul lor un cerb.

PROVERB ROMÂNESC1829 — Un comandant prudent e mai bun decît

unulîndrăzneţ.

EURIPIDE, Phoenirsae, 600.1830 — Vitejia soldaţilor depinde de

capacitatea co-mandantului.

SYRUS, Sentinţe, 210.1831 — O armată fără comandarît este ca un

corp fărăsuflet.

Q.R. CURTIU, Istoria lui Alexandru cel Mare, 10, 6, S.1832 — Conducătorul prea temtu de supuşi şi

cel preaîngăduitor sînt nepotriviţi pentru oaste : teama naşteură, iar îngăduinţa prea mare duce la neascultare. Ce!mai bun lucru e să alegem calea de mijloc.

MAURICIUS, (III, 24).1833 — Apropie-te de duşmanul tău atît cît poţi

obţineceea ce-ţi trebuie. Nu te apropia mai mult decît atît,

PRUDENŢA 19,3416

fiindcă va deveni îndrăzneţ cu tine, îţi va slăbi oşteniişl astfel te vei umili singur.

IBN AL-MUQAEEA', Kalilaşi Dimna, 203.,8,4 _ Mii bine ca duSn»h¡¡ â «teama de prudenţa

pre îndatoririle principelui.IN \3 — Cea mai perfectă conducere va fi aceea la

care un mare curaj se îmbină cu o mare inteligenţă. 1836 — Fără curajul şi spiritul de iniţiativă al co-mandantului, nici cea mai strălucită victorie nu va da

ezultat important şi, astfel, această forţă se va pur/.a şi mai repede cînd împrejurările i se vor■

opune. KARL CLAUSEWITZ, (III, 41).

— Adesea depinde de comandant a face din tina ii nehotărîţi nişte soldaţi fără teamă.

- Chiar numai pentru motivul de a găsi în toate ini| rejurările oamenii cei mai potriviţi scopurilor ce s-ar I i în vedere şi încă este necesar ca un comandant să i i .nît de aproape de evenimentele războiului, încît I poată li influenţat, măcar în mod indirect, de cala-niii.iţi şi groază.

1139 - Este foarte important ca un comandant să nutu ia, în luarea deciziilor sale, legat de reguli şi cu atît

nui puţin de prejudecăţi, şi să aibă curajul să urmeze propriul său mod de a vedea.

1140 Hotărîrea, [...] ca să fie durabilă, trebuie să

PRUDENŢA 19,3417

"ide cu caracterul şi dispoziţia sufletească a coman-

'I nilului. De aceea, atît prudentul cît şi îndrăzneţul sau întreprinzătorul să se ţină fiecare necontenit în rostul

',,iuCOLMAR VON DER GOLTZ, Conducerea războiului,

457 ; 344 ; 392 ; 391.

1841 Un comandant trebuie să fie prudent, dar ' ■ ista nu exclude îndrăzneala, însă o îndrăzneală ra-ţi''ii il.i.

F. FOCH, (III, 24).

REVOLUŢIE

PRUDENŢA 19,3418

211COMANDANT

1842 — Comandanţii slabi de caracter, fricoşi şi fărăcurajul răspunderii, se mulţumesc a da ordine chiar cîndsînt convinşi că nu se pot executa, pentru motivul dea scăpa de răspundere cu ordinul care s-a dat, dar carenu s-a putut executa.

CONSTANTIN DRAGTJ

1843 — în război, nici un om cu simţ al răspunderiinu scapă vreodată de o anumită tensiune psihică [...].Dar în cadrul unor forţe armate cu o bună pregătirede luptă, toţi ofiţerii şi .soldaţii au învăţat cum sătrăiască sub o asemenea tensiune. Isteria generată de ospaimă excesivă se întîlneşte doar în cazuri excepţiona-le, în astfel de iupte, mai mult ca oricînd, este necesarca ofiţerii cu funcţii de înaltă răspundere să dea dovadăde fermitate, calm şi optimism, cu care să sfîşie păien-jenişul de rapoarte contradictorii, de îndoieli şi de

PRUDENŢA 19,3419

240

nesi-guranţă, pentru a profita de orice slăbiciune a inamiculuişi a-1 înfrînge repurtînd victoria.

DWIGIiT D. EISENHOWER, Cruciadă în! Europa, 461.

1844 — Războinicul de temut nu ascunde nimic. Dacadă drumul unei glume, înseamnă că lui îi trece princap o glumă.

A. DE SAINT-EXUPERY, Pilot de ră/.boi 116.

1845 — Un comandant bun nu are decît ostaşi viteji


M'.VOI.l IŢUî (REVOLUŢIONARI)

Revoluţia ne cerc I nu fricoşi,/ servili şi paji, I ci doar oameni în puteri, I şi curaj, I curaj I cura j !

V. V. MMAKOVSK11146 Cuvîntul libertate, atît de slab definit, atît de

imul înţeles, este, pentru oamenii dispreţuiţi, un stin-.1 de revoltă.

i NI ' - Dacă marii oameni sînt providenţa revoluţii-l"i. .i casta sc datoreşte faptului că ei exprimă chiar

iIniile noastre şi se înfăţişează mai puţin ca oamenii in.ii mult ca sisteme. Ei introduc ideea ordinei

într-o BUNE dezlănţuită şi o dirijează către un ţe!. |N

PRUDENŢA 19,3420

1!« Nimic nu poate opri o mişcare socială. |l i'1 — O revoluţie se consolidează numai prin triumful constant al principiilor care au pus-o în mişcare.

FIONORE DE BALZAC, Fata bătrînă. 17;Massimila Donl, 69 ; 69 ; 66.

... Burghezia trebuie să se teamă de prostialor, atîta timp cît ele rămîn conservatoare, şi de

înţelepciunea lor, de îndată ce devin revoluţionare.

KARL MARX, 18 Brumar al Iui Ludovic Bonaparte, 111.

1 l Cine a cîştigat vreodată o luptă fără să rişte..iie }

în orice luptă, cel care primeşte provocarea| ■ ■ i a fie învins, dar este acesta un motiv ca să se de-

I ■ 11 < chiar de la început învîns şi să se■ lase .subjugatI. -l li tras sabia ?

242

PRUDENŢA 19,3421

REVOLUŢIEREVOLUŢIE1853 — O singură încercare curajoasă de a înfăptui

o revoluţie democratică, chiar în cazul că această încercare este zădărnicită, stinge în memoria popoarelor amintirea unor secole întregi de ruşine şi laşitate şi mobilizează imediat chiar şi o raţiune dispreţuită profund.

FRIEDRICH ENGELS, Revoluţie şl contrare-]voluţie în Germania, în Marx-Engels, Opere,VIII, 72—73 ; SI ; Panslavismul democrat,Noua gazetă renană, 16 februarie 1S49, 6,313. |

1S54 — în istorie există momente cînd lupta disperată1 a m a s e l o r , chiar şi pentru o cauză pierdută, estet n e c e s a r ă pentru educarea viitoare a acestor mase şi; pentru pregătirea lor în vederea luptei u r m ă t o a r e .

1855 — Să te temi de capitalişti şi, în acelaşi timp, să-ţi spui revoluţionar, să doreşti să te numeri printre socialişti. Ce ruşine !

1856 — Un adversar mai puternic poate fi învins numai printr-o încordare maximă a forţelor şi numai cii condiţia obligatorie de a folosi cu maximum de atenţie, de grijă, de prudenţă şi de pricepere orice „fisură", fij cît de mică, produsă în lagărul duşmanilor...

PRUDENŢA 19,3422

1857 — Istoria nu va ierta vreo întîrziere revoluţionarilor care puteau să învingă astăzi (şi cu siguranţă ca vor învinge astăzi), dar care mîine ar risca să piardă mult, ar risca să piardă totul.

1858 — Marx a rezumat învăţămintele tuturor revoluţiilor cu privire la Insurecţia armată prin cuvintele lu Danton, cel mai mare maestru al tacticii revoluţionar*

| . i .ne I a cunoscut istoria: „îndrăzneală, îndrăzneală )i l,u îndrăzneala".

V.l. I.EN1N, Prefaţă la traducerea din limba rusă a scrierilor lui K. Marx către L. Kulgel-mann ; Opere, XXVI, 1C6 ; Scrisoare către membrii C.C. (din noiembrie 1917) ; Despre tineret, 230.

i , '> — Numai activitatea maselor înseşi, numai ini-i i i tn. i îndrăzneaţă a maselor, numai acţiunea energică ,i luptei de clasă pe toată linia ne poate scoate la mal i i ' i pune capăt uciderii popoarelor, dictaturii militare, înfometării lente a poporului.

ROZA LUXEMBURG, Cuvîntări şi articole alese, 164.

IM. Cine vorbeşte de luptă, dar nu are curajul I " înfrunte, îşi bate joc de gravitatea momentului, nu l i < decît să simuleze lupta j>rin schimonoseli ridicole.

PRUDENŢA 19,3423

KARL LIEBNECHT, din Scrisoarea „Sparti-cus", din 5 noiembrie 1917, (în voi. Cuvîn-vîntări, scrisori şi articole alese, 356).

IHdl Fără curaj şi voinţă de fier, fără spirit de sa-• i iln iu şi înalte idealuri, cauza clasei muncitoare nu

Ofttc învinge.■1862 — în luptă se manifestă şi se desfăşoară din

plin II i liniile spirituale şi politice, atît cele negative cît şi . li pn/itive."Eroismul, altruismul, abnegaţia, capacitatea >l. sacrificiu, inteligenţa, aptitudinile organizatorice şi ; > . eperca ■ de a conduce ajung în timpul luptei la deplin, i lor înflorire. Şi ca o contrapondere, pe celălalt i i lc i al balanţei stau ticăloşia, josnicia, arivismul, la.şi-

I Curajul în proverbe in%

244

PRUDENŢA 19,3424

REVOLUŢIE

PRUDENŢA 19,3425

TEAMA ŞI CURAJUL IN DRAGOSTEPRUDENŢA 19,3426

245DAR ŞI DRAGOSTEAtatea politică şi fizică, ca şi alte trăsături

respingătoare.1863 — Revoluţia este motorul istoriei, şi în

desfăşu-rarea ei popoarele dau dovadă de un eroism fără sea-măn.

DOLORES IBARRURI, Singura cale, 169; 325 ; 457.

1864 — Revoluţionarii trebuie să-şi afirme ideile cucuraj, să-şi definească principiile şi să-şi expună inten-ţiile pentru ca nimeni să nu se înşele, nici prietenii, niciduşmanii.


1865 — Aripile, sus, tovarăşi ! / Fără şovăire ! / Iute ![...],/Spulberaţi-mi, voi, celula ! / Spargeţi-mi coşciu-gul ! / Lumea ridicată în picioare / de uimire — să nevadă / plini de răni, dar fără teamă, / sub pămînt caîntr-o cripltă !

MARCOS ANA, Scrisoarea urgentă, (în voi. Rădăcinile zorilor, 82—83).

1866 — în marile bătălii sociale şi naţionale din rîndul

PRUDENŢA 19,3427

maselor largi populare s-au ridicat şi se ridică mii şimii de luptători revoluţionari, militanţi şi conducătoripolitici de seamă. Identificîndu-se cu idealurile maselor,cu interesele naţiunii, ridicîndu-se la nivelul înţelegeriiobiective a dezvoltării sociale, al cunoaşterii ştiinţificea legilor luptei de clasă, ei pot îndeplini un rol impor-tant în organizarea şi conducerea luptei revoluţionare,aducînd a.stfel o contribuţie preţioasă la progresul so-cietăţii.

NICOLAE CEAUŞESCU, România pe drumul desăvîrşlrii construcţiei socialiste, I, 337.

IS(>7 — Cine iubeşte se teme.1868 — Dragostea e un simţămînt plin de teamă

chinuitoare.1869 — N-am mai văzut femeie / Să lase voinic

să picie.IK70 — Unde este frică nu încape dragoste.PROVERBE ROMANEŞTI!l8vindTcăPrag°Stea 6 " knCea h,; Ahile care

Ori7c2ur"ajuLragOStea * SC Schimbe de nenumărate

PRUDENŢA 19,3428

1873 - Dragostea-i face pe fricoşi îndrăzneţi PROVERBE FRANCEZE "raznet1-

1874 — Dragostea nu poate fi amestecată cu teama.

1875 — E mai bine să fii iubit decît temut. I B '6 - Nu va fi iubit cel fără curaj.

PROVERBE ITALIENE1877 — Frica şi gelozia au ochi mari.PROVERB IUGOSLAV1878 Dragostea şi teama mănîncă din aceeaşi

far-furie,

PROVERB PORTUGHEZII '9 - Frica ucide dragostea.PROVERB RUSESC

ISSO Dragostea a făcut eroi, dar mai ales■ proşti. PROVERB SCANDINAV

PRUDENŢA 19,3429

TEAMA ŞI CURAJUL IN DRAGOSTE

247

1881 — Din toate cîte-s pe pămînt şi-n cer/ Cine-ţistîrneşte spaimele şi groaza ?/ Tigrul cel alb la fruntesau hiena, / Scorpia, lupul, şerpii, miriapodul, / Pustie-tatea codrului, vampirii / Mondar 62 şi fiii sumbruluiInfern, / Trimişii celor din imperiul morţii?/ [...]Tu care le-ai văzut pe toate-acestea, / Cînd cu iubitavrei să te ntîlneşti / O flacără se-aprinde în pieptul tău. /Şi sufletul ţi-1 mistuie de moarte. / Iată că te-ntîlneşticu ea — dar vai, / Tremuri cuprins de neînfrînată spai-mă,/Şi mîinile parcă ţi-ar fi străine / Şi-n faţa ei ovorbă nu rosteşti. [...] / Căci ea e mai grozavă decîttoate.

AUTOR ANONIM COKEAN, în voi. Poeţi clasici coreeni, 18S.

1882 — Nu există om atît de laş pe care iubirea sănu-1 transforme în erou.

PLATON, Banchetul, 179 a.

1883 — Trebuie să îndrăzneşti : însăşi Venus ajută pecei curajoşi.

TERENŢIU

1884 — Fericit cel ce cutează să-şi apere cu energiedragostea.

OVIDIU, Amoruri, 2. 59.

1885 — Dragostea curată nu se teme de nimic.SENECA, Nedeea, 416.

1886 — Rana iubirii o vindecă tot acela care a făcut-o.

SYRUS, Sentinţe, 36.Frica şi groaza sînt slabe legături de dra-|OMC.TACIT, Viaţa şi moartea lui Iulius Agricola, 32.

INHK — Creşte îndrăzneala cu ispita.PEINIU CEI. TINAR, Carte, 13

I8H9 Dragostea cutează aprig.POET ANONIM ENGLEZ (epoca medievală), Dragostea-i

(în voi. Antologie de poezie engleză, 26).

Amorul, chiar şi pe omul grosolan, subtil îl frtcc ; / celui mut îi descleştează gura să spună ce-i place ;/pe omul fricos îl face îndată plin de îndrăz-(11 ulă, / iar pe cel leneş îl umple de grăbire şi iuţeală.

JUAN RUIZ, Cartea iubirii sănătoase.

i Nu le iese din cap geloşilor teama că totm făcut ei cu nevestele altora, au să facă şi ale lor

Impi ciină cu alţii.ANTONIO DE GUEVARA, Epistole familiare

Trufaş şi năzuros e Amorul : / dup-a sa voie lotti nclină ; / e-ndărătnic cu binişorul, / şi e o dulce ni".o ic

lină, / şi-o luptă de sărutări plină.GREGORIO SILVESTRE, Unei femei care a întrebat ce-i

iubirea.

1893 - Chiar şi dacă m-aş putea face temut şi totnu .ir plăcea mai mult să mă fac iubit.

1894 Iubirea de temeie [...] e foc îndrăzneţ şi schim-

TEAMA ŞI CURAJUL, IN DRAGOSTE

249bător, pîlpîitor şl schimbăcios, foc al febrei, cu acceseşi domoliri. ,

MONTAIGNE, Aforisme, 47; 86.

1895 — Poate fi iubire fără gelozie, dar nu fără temeri.M. DE CEK.VANTES, Persiles şi Sigismunda, III. 19.

1S96 — Unde iubirea-i mare, şi cea mai mică îndoială în teamă se transformă.

SHAKESPEARE, (I, 65).

1897 — Cine-a iubit, iubi cu frică, / şi oricît de mults-ar fi-ncrezut, / în cea iubită, nu-i nimica / de car' sănu se fi temut.

L. VELES DE GUEVARA, Luna munţilor

1898 — A-ţi iubi copiii e firesc ; dar e prudent sănu le arăţi pe faţă întreaga dragoste.

J. A. COMENIUS, Şcoala maternă, 76.

1899 — Amoru-i un orb tiran / căruia-i dau tot eu arma / cu care apoi mă-nfrînge. / Ce să fac ? / S-aduc în mine/un alt eu, ce mie însumi/ să-mi dea porunci plin de trufie, / Stîrnind în piept o bătălie / unde se văd cum se-nfrunt, / putere şi cu simţămînt ?

1900 — Nu poţi spune că iubeşte, cel ce n-are îndrăzneală.P. CALDERON DE LA BARCA, Iubirea îmblînzeşte fiarele ; Plăceri şi neplăceri.

1901 — Compasiunea este teama, / cu-nfăţişare de iubire.

F. DE ROJAS ZORRII.LA, în primejdie printre leacuri.

19 1 — Un gelos mai mult se chinuie chiar de-a sa închipuire/ decît dac-ar şti că teama-i/a ajuns la împlinire.

J. PEREZ DE MONTLABAN, Amanţii din Terul.

l''0.i — Iubirea, ca şî focul, nu se poate menţine fără

0 ardere continuă; şi încetează de a mai dăinui

TEAMA ŞI CURAJUL IN DRAGOSTE 251


1910 — Amorul nu-l poţi birui decît fugind. împo-triva unui asemenea vrăjmaş, adevăratul curaj este sate temi şi să fugi, dar să fugi fără a te mai gîndi şifără a-ţi lăsa timpul să priveşti vreodată în urmă.

FRANQOIS FENELON, Peripeţiile lui Tele-mah, I, 138.

1917 — Dragostea îşi are şi ea eroismul ei.ERNEST EEGOUVE, Părinţi copii în al XlX-lea secol, 181.

1918 - Cine iubeşte se şi teme, iar cel ce se teme estei n . n .iproape de iubire decît de ură.1919 — Dragostea se îngrozeşte de tot ceea ce nu eII însăşi.D'.'O — Inimii îi e groază de calcule şi profituri, ori-1 1 c ar li ele.1921 — Modestia, sau mai bine-zis teama, este una dinprimele virtuţi ale iubirii.

FIONORE DE li Al.ZAC, Contractul de căsătorie, 6 ; Crinul din vale, 85 ; 35 ; Eugenie Grandet, 12.

1922 — Se observă adesea faptul că oamenii au scrisversuri bune sub influenţa pasiunii, pe cînd n-au putut.ciie bine în nici o altă împrejurare. Pasiunea are pInfluenţă asemănătoare asupra întregii lor firi. Măreştennimeritul, face pe bufon să devie liniştit şi dă curajlaşului. Va insufla în netrebnicul cel mai de compă-imiit destul curaj şi inimă pentru a sfida lumea în-treagă, cu condiţia să aibă sprijinul fiinţei iubite.

R. W. EMERSON, Eseuri : Iubire, 139.

1923 — Dragostea [...] e mai puternică decît moartea, i frica de moarte. Viaţa există şi se dezvoltă numaip i in iubire.

I. S. TURGHENIEV, (II, 47).

l''.'l - Lumea iubirii are în olimpiii său mulţi eroi, n i miri şi sfinţi, destui ca să umple paradisul şi pan-leonul tuturor naţiunilor.

250

1911 — în dragoste, teama de a displace întunecă raţiunea.

1912 — O iubita pasionată oricît de puţin încurajatădevine cutezătoare.VOLTAIRF-, Dicţionar filosofic : Iubire.

1913 — Iubirea temătoare vede departe.G. E. LESSING, Opere, II.

1914 — Iubirea sfioasă ce se ascunde de ochii soareluişi ai oamenilor, neîndrăznind să se arate decît în sin-gurătate şi în taina cea mai adîncă, se dovedeşte a fi,cînd e dată în vileag de o întîmplare ostilă, mai cu-rajoasă, mai tare şi mai îndrăzneaţă decît alte pasiuni

zgomotoase şi ostentative.J. W. GOETHE, Anii de ucenicie ai lui Wil-helm Meister, 46.

1915 — împotriva dragostei nici o armă nu se gă-seşte. Iar temerea o topeşte.

IORDACHE GOLESCU, Povăţuiri pentrubuna-cuviinţă, 59.19J6 — Un suflet urzit pentru fapte mari nu sacrifică

amoriului interesele patriei, nici pe acelea ale faimei.GHEORGHE ASACHI, Scrieri alese ; Ruxanda Doamna, 143,

252 TEAMA ŞI CURAJUL ÎN DRAGOSTE

1925 — Mulţi dintre îndrăgostiţi sînt adesea laşi, darîn laşitatea lor nu există niciodată o umbră de plic-tiseală.

PĂOLO MANTEGAZZA, Cugetări despreIubire, 53 ; 48.1926 — Adevăratului gelos, totul îi trezeşte

bănuieli,totul îi e subiect de nelinişte. O femeie îl şi trădeazăprin simplul fapt că trăieşte şi respiră. Se teme de

253

1932 — Cînd e cu adevărat vorba de o iubire mare, ducă unul din amanţi încearcă imposibilul, rezultatul | .udaşi f . . . ] .Trebuie să se ştie că şi iubirea are ris- I unic ei.[933 — î n dragoste e ca şi în război : Vai de cei învinşi.

CAMIL PETRESCU, Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război, 50 ; Mioara, 107.

1934 — Cînd iubeşti cu adevărat, nu te întrebi dacă Ifti iubit. Iubirea îţi dă curajul de a înfrunta orice Ipoteză. întrebarea e de obicei mai mult o problemă de amor propriu decît una de amor propriu-zis.

PETRE "STRIFIAN, Moara albastră, 140.

[935 — Nu e adevărat că pe măsură ce se adună anii dragostea devine mai puţin teribilă. La suferinţele ODÎşnuîte (gelozie, dorinţă pătimaşă etc.) se adaugă ipaima timpului care trece pentru totdeauna.


[936 — Curajul este printre cele dintîi unităţi de mă- |Ură cu care femeile apreciază iubirea unui bărbat. Ele • l i n i ce luptă mare îl aşteaptă.1937 — Iubeşte cu îndrăzneală, dar frumos, adică nuanţat, mulţumit ca iubirea îţi este înţeleasă şi eşti primii cu emoţie. Lasă limpezimile să curgă peste [nima-ţi tulbure, nu te speria de cuvinte şi gesturiîmple. Trebuie să simţi cît de copil te face dragostea ei Nu strica armonia începuturilor. Ai curaj, ea vreai c i eşti sub privirile ei, sub gene lungi, alintat de cu-

procesele vieţii interioare, de mişcările diverse ale trupu-lui şi sufletului care fac din acea femeie o făpturădistinctă de el însuşi, independentă, instinctivă, îndoiel-nică şi uneori de neînţeles.

AN ATOL E FRANCE, Viaţa literară, 371.1927 — De frică, niciodată o femeie nu va fi■

credincioasă bărbatului.1928 -— îndrăzneala în iubire face minuni, ca şi

curajul în război.SOFIA NĂDEJDE, Scrieri, 56; 124.

1929 — Nu iubeşte cum trebuie acel ce se teme săvadă aşa cum e ceea ce iubeşte.

ROiMAIN ROLLAND, Beethoven, Marile epoci creatoare. Cîntecul învierii, 13.

1930 — în dragoste, aproape orice femeie este capa-bilă de cel mai înalt eroism.

A. I. KUPRIN, (II, 64).

1931 — îmi plac în dragoste nesăturaţii — îi plîngşi îi admir. Au ceva din eroismul tragic al în-drăgostiţilor care vor să treacă oceanul cu înotul.

OCTAVIAN GOG A, Tribuna, 5 august,1965.

TEAMA Şl CURAJUL IN DRAGOSTE

254

UNELE CONDUITE — SIMBOL AL CURAJULUI — RĂMASE CELEBRE

vinte şoptite. Fii copilul ei, fiindcă ea nu cunoaşte alta raţiune de a fi. Uită că marea te va smulge o clipă mai tîrziu, te va duce la fund, în adîncuri reci, şi vei crede că ai murit. Acum eşti viu...

ION VI.AS1U, In spaţiu şi timp, I, 40 ; III,81.

1938 — Dragostea este o bătălie, dragostea este unrăzboi, dragostea este o maturizare.

JAMES BALDWIN, Nimeni nu-mi ştie numele, 136.

1939 — Dorinţa se teme uneori de ea însăşi.TUDOR BOGDAN, Starea de crepuscul, 39.

1940 — Dacă ne vom ruşina să iubim ceea ce datorăm vieţii, vom încuraja numărul celor incapabili de dragoste. Aici nu încape nici un fel de confuzie. Cu cît va fi mai puternică această iubire, cu atît va fi mai puţin loc pentru singurătate şi pentru frică.

1941 — Dragostea cere riscuri.OCTAVIAN PALER, Apărarea lui Galllei, 127 ; 160.

1942 — Iubirea cere orice risc.1943 — Riscul de a iubi e o chemare.MARIN VOICULESCU, Lumea in gînduri, 134 ; 134.1944 — Cine are curajul să sărute o gleznă/ dacă nu

şchioapătă ? !

NICHITA STANESGU, Ea, în voi. Epica magna, 11

Cu mult mai mare e puterea pildei.P1ERRE CORN El LI.E

SOCRATE (470—400 î.e.n.), filosof grec.1945 — Cind i s a înmînat cupa cu otravă, acesta o

primi senin, fără să tremure, fără să se înfioare, fărăH se schimbe la faţă [...] — „îmî este permis, zise el,

i adresez zeilor o rugăciune, şi să le cer să trec fericit din lumea aceasta în cealaltă ; aceasta le-o cer ; împlinească-mi zeii rugăciunea !" Si zicînd aceasta, ipropie cupa de buze, şi, fără sforţare, fără revoltă, o

goli.< înd amicii, strînşî în jurul lui, plîng, suspină, bocesc,

Socrate nu se lasă cuprins de emoţie ; el îi încurajează : „fiţi liniştiţi, le zice, şi ţineţi-vă curajul".

PLATON — citat de P. DOUMER, în Carteacopiilor mei : Curajul.

1946 — Eroismul lui Socrate constă în seninătatea sa,

0 seninătate izvorîtă din cunoaştere. Cineva îî aruncă

vorbele: „Atenienii te-au osîndit la moarte", iar eli.tspunde : „Şi pe ei natura i-a osîndit la fel".VICTORIA ANA TAUŞAN, Brăţara lui Pro-meteu, 92.

1 A I I RANUS (sec. I, eai.), sclav roman.1947 — Aminteşte-ţi de curajul lui Lateranus. Cînd

Ncron i-a trimis pe sclavul său eliberat Epafroditpentru a-1 chestiona asupra conspiraţiei în care fusese

OAMENI DE CURAJ

257256

OAMENI DE CURAJ

antrenat, el nu-i dădu alt răspuns acestui libert decît : — Cînd voi avea ceva de spus, o voi spune stăpînului tău. Tu ai fost în captivîtate. [...]. — Vei fi trimis în exil ! — Şi ce mă împiedîcă să nu merg vesel, plin de speranţă şi mulţumire de starea mea ? — Vei fi condamnat la moarte. — Şi trebuie să mor murmu-rînd şi gemînd ? — Spune-mi secretul tău. — Nu-1 voi spune deloc, căci aceasta depinde de mine. — Te voi pune în fiare. — Ce spui, prietene ? Tu mă ameninţi de a fi pus în fiare ? Te sfidez. Le vei pune la picioarele mele, dar voinţa mea va fi liberă, şi nici chiar Jupiter nu mi-o poate lua. — Voi■ merge imediat să poruncesc să ţi se taie gîtul. — Cine ţi-a spus că gîtul meu avu singur acest privilegiu de a nu putea fi tăiat ?

Lateranus fiind condus la supliciu şi prima lovitură de execuţie fiind prea slabă pentru a-i tăia capul, el a fost tulburat un moment, dar îşi reveni imediat şi reîntinse gîtul cu mai multă fermitate şi prestanţă.

EPICTET, Maxime.

DECEBAI, (87—106), rege dac, înzestrat cu mari însuşiri militare şi politice. După ce a repurtat câteva victorii asupra romanilor, în momentul cînd, sub conducerea lui, poporul dac, deşi s-a apărat eroic,, a fost supus de romani, s-a sinucis pentru a evita umilinţa.

...Iar Decebal îşi strînge sprîncenele-ncruntate, / Pri-veşte înc-o dată spre scumpa lui cetate, / Scrutează ne-sfîrşitul iubitei sale ţări / Ce arde-nflăcărată din zări şi pînă-n zări, / îşi trage spada plină de-a focului lumină, / O-ntoarce şi-i înfige mînerul jos, în tină, / Şi-apoi,

• u buza strînsă şi pieptul dezvelit, / Se-aruncă fără milă ni I ierul ascuţit !.../O clipă doar... o clipă, şi inima idată / Ştiuse — atît de tare în pieptul lui să (bată/ Străpunsă fu la mijloc de fierul luminos, / Şi se-na!ţă ipre soare — însîngerat prinos f...] ! / \ .i ştiu să moară de moarte vite;ească / Acela ce-nfrun-i.i c mindria-mpărătească, / Precum înfruntă stînca al in. II ii mîndru val. / Aşa ştiu să moară semeţul I lei ebal !...

VICTOR EFTIMIU, Opere, voi. I, 157—158.QIORDANO BRUNO (1548—1600), cel mai de seamă

filosof iiiliui din epoca Renaşterii. A fost ars pe rug ca eretic.

In ziua de 20 ianuarie 1600, tribunalul inchiziţiei i pronunţat verdictul de condamnare la moarte a lui idano Bruno [...]. Arderea pe rug a avut loc. în Itiit de 11 februarie 1600. Pînă în ultima clipă eonii "nu.nul a rămas credincios ideilor ;sale, rezistînd tu-

ilicitelor de „pocăinţă" şi de retractare, ceea ce,i nr, \ ar li uşurat soarta. Cu un curaj demn de adîncă

illinir.iţie, Bruno şi-a înfruntat călăii, arunc'ndu-le cu ||I i'ici, cînd flăcările rugului îi cuprindeau trupul, «• t'lr

cuvinte rămase în amintirea istoriei: „Voi îmi liţi sentinţa cu maj multă frică decît o ascult eu".

AUREEIAN TACHE, Figuri ilustre din perioada Renaşterii, 503—506.

NOTE

NOTE

1. Olănescu Gr. Adina, Cugetări, Editura Minerva, Bucureşti 1908, p. 42.

2. Makarenko A.S., Opere pedagogice alese, voi. II, ediţia a Il-a. Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1963, p. 168.

3. Ministrul de finanţe al regelui Carol al VUI-lea.4. A denatura, a falsifica, a deforma, a contraface.5. Locuţiune ce arată o spaimă grozavă, însoţită de

panică,datorată năvălirilor dese şi săibatice ale acestora. Se mai spunedespre cineva care se grăbeşte şi-i zoreşte şi pe ceilalţi.

6. Cele trei lumi sînt : pămîntul, cerul şi infernul.

7. La realizări măreţe.8. Se pare că trebuie spus : „ultima scadenţă"

(Morellet).9. David, suveran al regatului Israel (secolul al Xl-lea

î.e.n.).Potrivit legendei biblice, l-ar fi omorît în luptă pe uriaşul Goliat,căpetenia militară a filistenilor.

10. Curajul natural dat de dispoziţiile native.11. A fost îndemnul la acţiune şi curaj pe care Anatole

France1-a adresat mişcării revoluţionare.

12. Revoluţionarii-democraţi. '13. Expresie folosită de Arria (soţia demnitarului Caecius

Pae-tus, implicat în complotul împotriva împăratului roman Claudiusşi condamnat la moarte prin sinucidere), care văzând că soţul eişovăie să execute sentinţa, şi-a împlîntat un pumnal în piept, 1-ascos apoi plin de sînge şi i 1-a întins spunîndu-i : „Non dolet Pa-ete !".

14. Cuvinte rostite pe patul morţii de către regele David fiuluisău Solomon.

15. Sfat dat lui Enea de Sibila din Cumae.

16. Descurajarea, deznădejdea, disperarea, descumpănirea.

17. Sau ciovică, cea mai mică dintre speciile de bufniţe.

18. Remarca utilitatea memoriilor şi din acest punct de vedere, apropo de acele ale lui Pierre Victor Besenval (1722—1791), ofiţer elveţian în serviciul Franţei, autorul unor foarte interesante memorii.

19. Frica te face să exagerezi dificultăţile pe care le ai de înfruntat.

20. Cu sensul : să nu te încrezi în duşman oricît de darnic şi binevoitor ar părea.

21. Bacon derivă termenul „terror Panicus" de la Pan, ca personificare a naturii.

22. Mihai Viteazul, domn al Ţării Româneşti (1593—1601), al Transilvaniei (1599—1600) şi al Moldovei (1600).

23. Variantă populară după un stih din Eneida lui Virgiliu (Cartea X, vers 284). Textul original este : „Audentes fortuna iuvat", cu acelaşi înţeles. Circulă şi cu adăugirea : „timidasque re-pellit" („şi respinge pe cei sfioşi").

24. Om mândru şi îndrăzneţ.25. A nu îndrăzni.26. Dacă poţi, dacă îndrăzneşti.27. Se referă la Prometeu şi la îndrăzneţi (c it:zăuri) în

genere.28. împricinaţii.

29. Gracian amalgamează aici două anecdote. .KOrite : cea cuMexandru Macedon care, vizitînd niormîntul lui Ahile, nu îl plînge,ci îl fericeşte fiindcă a avut în viaţă un priec?n credincios, iardupă moarte un poet faimos care i-a proslăvit faptele. (Plutarch,Vieţile paralele, Alexandru, 15 ; vezi trad. N.I. Barbu, Editura

260

NOTE

ştiinţifică, voi. III, p. 370) ; şi anecdota cu Cezar care plînge citind ceva despre Alexandru cel Mare, răspunzîndu-le prietenilor, miraţi de plînsul său, că e firesc să se întristeze, cînd Alexandru, deşi atît de tînăr, domnise peste atîtea popoare, în timp ce el nu făcuse nimic de seamă pînă la vîrsta sa. (Ibidem, Caesar, ed. cit., voi. III, p. 467). (Apud Sorin Mărculescu, traducătorul lui Bal-tasar Gracian, Oracolul manual, Editura Minerva, Bucureşti, 1975, pp. 35—36).

NOTE261

I I Pericle (c. 495—429 î.e.n.) om de stat atenian.ciuinc (1469—149j2). El însuşi poet, a sprijinit artele şi ştiinţa.

I V M. Eminescu denunţă degradarea ideilor şi sentimentelorMolime în concepţia .un&r contemporani ai săi individualişti.

: şi gloria e trecătoare,

mari genii militare ale Franţei, i 1 onşiiinţa omului drept (Ovidiu, Faste, 4, 311). I

ca autorul • decît la bătrîneţe. Spectacolul omului de I ut care moare de foame este judecată. Nenorocitule, ce vrei să faci? E nesigur • i vei merge la glorie şi tu alergi drept la mizerie [...]. Iată

decît pe copiii mediocri; ceilalţi lasă părinţii să ,' se duc unde-i cheamă natura. Tot decît celor care nu sînt în adevăr chemaţi". (D. Diderot, ' Kiiib.itcrea sistematică a lucrării lui Helveţius : Omul).

19 Divinitate mitologică romană. Ianus, zeu al începutului şi f|l ml ui, reprezentat, de aceea, cu două feţe, veghea asupra por-llloi , i uşilor, arcurilor

boltite care străjuiau răscrucile şi căile mai Importante. Aici este folosit în sensul de străjuitor al imparţialităţii, n IiitXţii.

^0. în mitologia greacă, "monstrul cu o sută de ochi dintre care■, I rămîneau totdeauna deschişi. Numele lui este întrebuinţat

politică, 1962, pp. 183—184).■ I Pei unificarea criticii defăimătoare, aflat la periferia tradiţiei

I i.,«, deşi e pomenit încă de Hesiod (Theog. 214), printreNopţii. Este eroul mai multor legende, dintre care una,

30. Jacques Esprit, în „Despre falsitatea virtuţilor omeneşti"; partea a Il-a, cap. IV, dezvoltă aceeaşi idee.

31. Hercule (Herakles), Tezeu, eroi de seamă din mitologia greacă, vestiţi prin forţă fizică deosebită şi fapte eroice.

32. Ahile, Aiax, Diomede, principalii eroi ai „Iliadei". S-au remarcat prin faptele lor de vitejie.

33. Sub Filip al II-lea şi Alexandru Macedon — fiul acestuia — statul Macedonian a ajuns la o mare înflorire, extinzîndu-se.

34. Montesquieu denunţă limitele regimului burghez de la în-, ceputul secolului al XVIII-lea, cu consecinţe nefaste asupra moravurilor.

35. în mitologia greacă, unul dintre giganţi, fiul zeului mării Poseidon şi al zeiţei pămîntului Geea. El era invincibil, deoarece ori de cîte ori atingea pămîntul căpăta forţe noi. Aici mitul este folosit ca o ilustrare a tezei potrivit căreia contactul eroului cu masele, ale căror idealuri le exprimă, îl face mai puternic.

36. Henri Bergson (1859—1941), filosof francez.37. General spartan în timpul războiului cu pcloponezii.

38. Dion al Syracuzei (409—354 î.e.n.), guvernator al Syracuzei , între anii 357—354 î.e.n.

39. Epaminondas (c. 420—362 î.e.n.), comandant de oşti şi om politic din Grecia antică.

40. Publius Cornelius Scipio (c. 235—183 î.e.n.), om politic şi comandant militar roman, supranumit Africanul (Scipio Africanul) în urma victoriei asupra lui Hannibal, obţinută la Zama (Africa).

NOTE

Vulcan, care nu prevăzuse o mică deschizătură în pieptul creaturii sale, pentru a-i putea citi prin ea gîndurile tainice. Gracian sugerează însă înlocuirea ferestruicii de la piept cu ochi la mîini, inspirîndu-se dintr-o emblemă a lui Alciati „Sobrie vivendum et non ternare

credendum", unde apare faimoasa „oculta manus-1 (mîna cu ochi). (Apud Sorin Mărculescu, în Baltazar Gracian, Ora-colul manual şi arta prudenţei, voi. I, p. 92).

52. Femeie — considerată de obicei preoteasă a zeului Apolo — căreia în antichitatea grcco-romană i se atribuia darul de a prezice viitorul.

53. I.imba de cumpănă a raţiunii : emblema „Prudentes" de Alcioti, are ca elernent principal o balanţă, ilustrînd sentinţa lui Cleobu! : „Măsura e lucrul cel mai bun" (Diogene Laertius, Des-pre vieţile şi doctrinele filosofilor. I, 93, trad. C. Balmuş, Editura Academiei, 1963, p. 143).

54. Formulă folosită

de examinatori pentru promovarea în una-nimitate a unui candidat : „nemine discrepante approbatus".

55. Claie mare de snopi, de fîn, de paie.

56. Cu sensul : „un vo:.iic nu omoară un copil".

57. Sau „Cine-şi pune floare în comanac, acela o poartă, că-imîndru de ce

e, e fudul de voinic". Cine nu are mîndria voinicu-lui, priveşte floarea ca un lucru de prisos, ba chiar un lucru carese împotriveşte cu lirea lui (I. Slavici, op. cit., p. 57).

58. Sfoară, şiret, cingătoare.

59. Rege al Spartei (c. 401—358 sau 360 î.e.n.).

60. Personaj din basmele bengaleze.

61. Cu sensul : în orice împrejurare, partea constructivă estepreferabilă războiului.

62.Fantoma

celui mort necăsătorit.

BIBLIOGRAFIE I

ANTOLOGII

I 1 u '■ "' engleze

(Antologic, traducere, indice de autori şi titluri, indice tematic, bibliografie: Horia Hulban, Brîn-duşa Popescu, Dumitru Dorobăţ), Editura Albatros, Co-lecţia Gogito, Bucureşti, 1980.

11 M.i i inie si cugetări din folclorul şi literatura rusă şi sovietică (Ediţie realizată de N. Roşianu)

Editura Albatros, Co-lecţia Gogito, Bucureşti, 1974.

IU Maxime militare (Selectate de Marin Mirea), Editura Mili-i.uă, Bucureşti, 1973.

BIOGRAFII şi ALTE SCRIERI DIN CARE S-A CITAT

i Mmîşan, Dorin, Eroi contemporani, (Cuvînt

introductiv), Editura Dacia, Cluj, 1971. \mmiiilh, Jean, Thomas Becket, 1965.

BIBLIOGRAFIE I

265

BIBLIOGRAFIE I

VI.Auclair,

Marcelle, Viaţa lui Jean Jaurès, Editura politică,

Bucureşti, 1966.

VII.Barbu,

Eugen, Caietele princepelui, vol. I, Editura Dacia,

Cluj, 1972 ;

Caietele principelui, vol. II—IV,

264

Editura Eminescu, lince-resti, 1973—1977. - I

VIII.Benko,

Samu, Confesiunile lui Bolyai Ianoş, Editura Kri- 'terion, Bucureşti, 1976.

IX. Brecht, Bertolt, Viaţa lui Galilei, Editura Univers, Bucureşti, ' 1972.

X. liredel, Willi, Ernst Thălman, Editura de

stat pentru literatură j

şi artă, Bucureşti, 1951.

XI.Colmar von

der Goltz, Conducerea războiului, A doua edi-

ţiune, (Traducere de colonel Averescu), Tipografia P. Gdbel, 1901.

XII. * * * Dramaturgi ieşeni contemporani, vol. II, jCasa judeţeană a creaţiei

populare, Iaşi, 1970.

XIII. Firoiu, V., Convorbiri cu... Henri Coandă, Editura Alba-] tros, Bucureşti, 1971.

XIV. Gide, André, Vol de nuit (par A. de Saint-Exupéry), Pre-

face, Gallimard, Paris, 197S.

XV. » * » Ginduri despre anii de studenţie, Editura

politică, Bucureşti, 1966.

XVI.Iacovlev,

A., Roland Amundsen (Traducere de Maria Roth

şi Marin Sârbulescu), Editura pentru turism, Bucureşti, 1973.

S\ll Numiri, Dolores, Singura cale., Editura politică, Bucureşti,

196 I.SVIII

loncsui, Tudor, Glos:

franceze, Editura Dacia, Cluj-Na-poca, 1981.

i V. R., Pierre, Zirato Bruno, Caruso, Editura muzicala i compozitorilor din R.S.R., Bucureşti, 1966.

* * * Literatura mărturisirilor de la Cellini la Malratix, voi. I—II, Editura Minerva, Bucureşti, 1972. K', 1 M.uincscu, Eugen,

Cîntăreţul luptelor ţi al biruinţelor.

linul■ poet Nicolae Vuiovici, Editura militară, Bucu-Mlti, 1977.

^Sll \lniar, Octav, Filosoful Conta, Viaţa şi Opera, Editura-

Iibrăriei Şcoalelor, C. Sfetea, Bucureşti (fără an).

'M Halca, Mihai, Anatole France,

Editura de stat pentru;

II riitură şi artă, Bucureşti, 1955.

rSIV l<..iii.iii, Valter, Sub cerul Spaniei, E'ditura militară, Bucu-ir,ii, 1972.

'» lnipniliaiier, A., Aforisme asupra înţelepciunii în viaţă,.I'l aducere de Titu Maiorescu, Ediţia a patra, Editura Li-I' I H M I Socec et Compania,

Bucureşti, 1902.i ■ I . 'ui, (ieo, Idei trăite. Carte de înţelepciune, Edituratinerelului, Bucureşti, 1968.i^ II I il mov, A-, Nansen* în româneşte de Laura Dragomi-■ I lui a Derevencu, Ediţia a Il-a, Editura tineretului,II...eşti, 1963.

mvlll l'lînrc/, Maurice, Articole şi

cuvîntări, Editura politică, lucurciti, 1958.

265

BIBLIOGRAFIE L

XXIX.Vetişanu-

Mocanu, Vasile, Elogiul eroismului. Editura Alba-tros, Bucureşti, 1973.

XXX.Vianu,

Tudor, Jurnal, Editura pentru literatură, Bucureşti,

1961.XXXI.Vico,

Gianbatista, Ştiinţa nouă, Editura ştiinţifică,

Bucareşti, 1972.

XXXII.Zărnescu,

Constantin, Aforismele şi textele lui Brâiicuşi,Editura Scrisul românesc, Craiova, 19S0.

BIBLIOGRAFIE II

>W Al IŢEI, VASILE, Doine şi balade, ediţia a Il-a, Editura

..Ion Creangă", Bucureşti, 1970.

lOPUS, Fabule (trad.), Editura Minerva, Bucureşti, 19S0.

|î \l \, RADU, FISCHER, Pann Anton, Scrieri

literare, 3 Voi., Editura pentru literatură, Bucureşti, 1963.

li'.\NDRI , VASILE, Poezii, voi. 1, 2, Editura de stat pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1957.

I KANDRESCU, GRIGORE, Fabule şi alte scrieri (Ediţie îngrijită de I. Fischer), Editura pentru literatură, Bucureşti, 1967. •

MV. DUMITRU, Un om în furtună. Editura tineretului,

Bui ureşti, 1965. I roi au fost, eroi sînt încă", Editura politică, Bucureşti,

(975.Drum

de ..luptă şi jde glorie, Editura politică, Bucureşti,

1978,I IUI.,

PAUL, Săptămîna patimilor, Editura Eminescu,

Bucureşti, 1979.

' * Antologie de poezie engleză, voi. I, (Ediţie întocmi u de I.eon Leviţchi şi Tudor Dorin), Editura Minerva, Rui ureşti, 1981.

Antologia poeţilor decembrişti, 1829—1951, (traci.), 1 o ICI Husă, Bucureşti, 1951,

BIBLIOGRAFIE II

269

M ' l s ' U , NICOLAE, Istoria românilor sub Mihaiu-Vodă-Viteazul (Precuvîntare de A. I. Odobescu), ediţia a IlI-a, I ditura Cartea Românească, 1929. I I IC, MIHAI, Versuri alese, vol. I—II, Editura de stat

pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1955. * * Beowulf (traci.), Editura pentru literatură universală, Bucureşti, 1969. Il I I, iMARTHA, Jurnal politic, 1939—1941, Editura poli-in.i, Bucureşti, 1979. l \ \ . LUCIAN, Ferestre colorate, Editura Librăriei Diecezane, \ i .ul , 1926.1 >pere, vol. VII (Ediţie îngrijită de Dorii Blaga), Editura Minerva, Bucureşti, 1980. ' ' i i ITINEANU, Opere, vol. I, II (Studiu introductiv de D. I ' . i . uraru. Text stabilit de R. Ochieşanu ş.a.), Editura pentru literatură, Bucureşti, 1961.

tKD, ALAIN, Naufragiat de bună-voie. Editura ştiinţi-I li .'i, Bucureşti, 1960.

\ I I i, PETRE, Note de trecător, Editura Junimea, Iaşi, 1979.I I I', BERTOLT, Teatru, (trad.), Editura pentru literatură

II . I I tă. Bucureşti, 1958.||I|»AI DLI.EANU, L, Ţiganiada (Ediţie îngrijită de Florea Fu-| M li ), Editura

Minerva, Bucureşti, 1973. 'Il M. GIL, Ştefan Gheorghiu şi epoca sa, Editura politică, Bucureşti, 1968.

' I \ , < (INSTANŢA, Ploi de piatră, Editura Albatros, Buctt-rifti, 1979: *

II •. ALBERT, Le mythe de Sisyphe, Essai sur l'absurde, I ' ois, Gallimard, 1942. 1 liete, Editura Univers, Bucureşti, 1971. « I l M I R , DIMITRIE, Divanul (Ediţie îngrijită de Virgil ' Indea), Bucureşti, 1969.

BIBLIOGRAFIE II268

ANTONIU, GEORGEj Respectarea legilor ţării, cerinţă esj ţială a

echităţii sociale, Editura politică, Bucureşti, 19* * * * Apa trece

pietrele rămîn. Proverbe române}! (Prefaţă, glosar şi indice de George

Muntean), • Editl . pentru literatură, Bucureşti, 1966. ARACHEI.IAN, V.,

Aventurile „originalităţii". Editura tiner

tului, Bucureşti, 196S. ARGHEZI, TUDOR, Manual de morală practică,

Pygmalidn, Ia 1946.

ASLAN, GARABET, Cultul oamenilor mari, Editura Alcalay Co., 1914.

ATHEANOS, Ospăţul înţelepţilor, Editura Minerva, Bucureş 1978.

BALACI, ALEXANDRU, Niccolo Machiavelli, Editura tineretul Bucureşti,

1969.

BĂLAN, ION DODU, Delimitări critice, Editura pentru literaţii Bucureşti, 1964.

BALZAC, HONORfi de, Maxime şi cugetări. (Culese, traduse I prezentate de

Anghel Ghiţulescu), Editura Albatros, Buc reşti, 1979.

Femeia la 30 de ani. Istoria celor treisprezece, Editur Cartea Românească,

Bucureşti, 1981. BANTEA, EUGEN; NICOLAE, CONSTANTIN; ZAHARJ

GFIEORGHE, August 1944 — mai 1945, Editura militar1 Bucureşti, 1969.

15ARBU, EUGEN, Jurnal, Editura pentru literatură, Bucura 1966.

Incognito. Cine-roman, voi. I, Editura Albatros, Buc reşti, 1975.

BIBLIOGRAFIE TI

BIBLIOGRAFIE II

271

CONTA, VASILE, Scrieri filosofice alese (Ediţie îngrijită de Ni-

> olae Cîogoneaţă), Editura Minerva, Bucureşti, 1975. I.ONIA, K.ERNBACII, ANA, Pulbere, Viaţa Românească, Iaşi (fără an).

Noţiuni de pedagogie, didactică şi metodică, Ediţia a V-a, Bucureşti, 1921.

(.OKBCL, VINTILA, Căderea Constantinopolului, voi. I—II,

Editura Cartea Românească, 1976. in'. I IN, MIRON,

Opere, voi. I—II, (Ediţie îngrijită de P. P.Panaitescu), Editura pentru literatură, Bucureşti, 1965. 1

' .1.1 ' , GEORGE, Pentru libertate. Culegere de poeme. Editura

IH'utru literatură şi artă, Bucureşti, 1950.Antologie sanscrită (Ediţie îngrijită de S. E. Demetrian),

Editura pentru literatură, Bucureşti, 1966. < mtece de vitejie (Ediţie îngrijită de Ileana Manole), Edi-tura militară, Bucureşti, 1972.

I ne de tort (Din volume), Editura pentru literatură, Bucureşti, 1965.

* * * Codul principiilor şi normelor muncii şi vieicomuniştilor, ale eticii şi echităţii socialiste. Editura polj tică, Bucureşti, 1974. COMENIUS, JAN AMOS, Didactica magna, Tipografia „Rorrrtjnia Nouă", Bucureşti, 1921. CONSTANTINESCU, POMPILIU, Caleidoscop, Editura Cart Românească, Bucureşti, 1974.

Scrieri, voi. I, Editura pentru literatură, Bucureşti, 196

lOIlON. E., (iei patru Curie şi radioactivitatea, Editura ştiin-ţifică, Bucureşti, 1965.

Cugetări despre iubire (Traducere de Finaş după l'ililo Mantegazza), Bucureşti, 1895.

* Cugetări şi maxime (Ediţie îngrijită de Grigore N Crivianu), Editura tineretului, Bucureşti, 196S. ||||O| MANIEI., Moli Flanders, Editura Eminescu, Bucureşti, 1970.

• ' * De la lume adunate, (Basme, snoave, balade, doine i i mtece, strigături, proverbe, ghicitori din folclorul nostru),

I ditura de stat pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1958. M I \< KOIX, EUGENE, Jurnal, voi. I—II, Editura Meridiane,

l'u, ureşti, -1977.| ll I \ YK ANCEA, ŞTEFANESCU BARBU, Jurnal de

război, IMitlira militară, Bucureşti, 1972.

272273

Opere, vol. IX, (Ediţie îngrijită de Emilia St. Milieescu), Editura Minerva,

Bucureşti, 1974. DEMETRESCU, TRAIAN, Intim, Editura Librăriei L.

Alcalay, Bucureşti, 1S92.

DÉMOCRlTE, Doctrines philosophique et réflexions morales, Paris, 192S.* * * Dicţionar de proverbe şi zicători, de Aureliu

Candrea, Editura Librăriei Léon Alcalay, Bucureşti, 1912.* * * Dicţionar de citate româneşti (Cu o prefaţă de

N. Iorga), Bucureşti, 1923.* * * Dicţionar de galicisme şi proverbe franceze, întoc-

mit şi tradus în româneşte de Eugenia Ioaniţescu, Ardeleana, Tg. Mureş,

1934.* * * Dictionaire des proverbes, sentences et maximes, par

Maurice Malaux, Librairie Larousse, Paris, 1960.* * * Dicţionar de cuvinte, expresii, citate celebre, de I.

Berg, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1969.* * * Dicţionar de maxime, comentat de Tudor Vianu,

Ediţia a If-a, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1971.* * * Dicţionar !tl bunei cuviinţe. Maxime şi proverbe,

selectate şi ordonate de Ch. Paschia, Editura Albatros, Bucureşti, 1972.

* * * Dicţionar de citate şi locuţiuni străine, de BarbuMarian (Ediţie revizuită şi completată de Eugen şi Paul Marian), Editura enciclopedică română, 1963.

* * * Dicţionar de proverbe francez-român de Elena

Gorunescu, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti

1975. . î* * * Un dicţionar al înţelepciunii. Cugetări antice şi

moderne, vol. I—IV de Theofil Simenschy, Editura Junimea, Iaşi, 1970

—1975.* * * Dicţionar de proverbe german-român de Mihai

Anuţei, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978.

* Dicţionar de proverbe român-francez de Elena Gorunescu, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978. * * Dicţionar de proverbe spaniol-portughez-român, de Mihaela Ghiţescu, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1980.

l'Il VIT.RWEG, ADOLE, Texte pedagogice alese, Editura didactică şi

BIBLIOGRAFIE II

BIBLIOGRAFIE 11

275BIBLIOGRAFIE II271

* * * Femeia în proverbele şi cugetările lumii (Culegerede Mircea Duduleanu), Editura Albatros, Bucureşti, 1975. j FÉNELON, FRANCOIS de SALIGNAC de la MOTHE, Educaţia, fetelor, Institutul de arte grafice „Luceafărul", Focşani 1923.

Peripeţiile lui Telcmah, voi. I — II, Editura Minerva, Bucu-j reşti, 1975.EONTANE, THEODOR, Păcatul. Cécile, Editura Eminescu, Bucu-j reşti, 1931.FO'RSTER, I'R. WII.HELM, Cartea vieţii, Editura librăriei „Socec"J Bucureşti,

1925.FOURNIER-AUBRY, FERNAND, Don Fernando, voi. I—II,

Editura Minerva, Bucureşti, 1978. FRANCE, ANATOL, Grădina lui Epicur, Bucureşti, (f. a.).

Gînduri şi lumină, Bucureşti, 1924, FUCIC, JULIUS, Reportaj cu ştreangul de gît, Editura de sta

pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1951.

< I ANA, GEORGE şl DORLI, BLAGA, Blaga Lucian, Elanul insulei. Aforisme şi însemnări, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977.

GAVANESCUL, ION, Noţiuni de pedagogie, I, Pedagogie generală,'Editura C. Sfetea, Bucureşti, 1909.

Curs de pedagogie, I, Pedagogie generală, Ediţia a doua, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1921. Educaţia eroică, Buletinul Seminarului Pedagogic Universitar din Iaşi, ta. 4, 1926. «.Il SS! IR, E. ERICH, Mijloace de educaţie, Ediţia a patra,

Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1977. «•IDE, ANDRÉ, Jurnal, Editura Univers, Bucureşti, 1970. 1 * * Glasurile patriei, Antologie de poezie patriotică românească (Ediţie îngrijită de H. Grămescu. Prefaţă de Ion Dodu Bălan), Editura Minerva, Bucureşti, 1972. (•«•Ili II', JOHANN WOLFGANG, Maxime şi reflecţii. (în româneşte de Gli. Corogaru. Prefaţă de Sergiu Sălăjan), Editura Univers, Bucureşti, 1972.

Suferinţele tînărului Werther, Editura de stat pentru literatură şi artă, Bucureşti, I960.

Gì «,A. OCTAVIAN, Precursorii, Editura „Cultura naţională", Bucureşti, 1930.

Discursuri, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1912.

i 1 11 ' »1 . Taras Bulba, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1968.

i I 'I I MS, YASILE, Scrieri social-polltice şi literare, (Ediţie îngrijită de Mircea Popa şi Gheorghe Sora), Editura Facla, Bucureşti, 1976.

pOITSCU, IORDACHE Povăţuiri pentru buna-cuviinţă (Ediţie îngrijită" de Gh. Paschia. Cuvînt înainte de Marin Bucur), Editura Eminescu, Bucureşti, 1975.

Proverbe comentate. (Ediţie îngrijită de Gh. Paschia), Edi-tura Albatros, Bucureşti, 1973.

i.i i ui ijul in proverbe 207

—T BIBLIOGRAFIE II278 —

BIBLIOGRAFIE II

[BRAILEANU, GARABET, Privind viaţa, Cultura Naţională, Bucureşti, 1930.

[ORGA, NICOLAE, Sfaturi pe întuneric, Editura militară, Bucureşti, 1976.

Cugetări, (Ediţie îngrijită de Barbu Teodorescu), Editura Albatros, Bucureşti, 1972. * * Iubirea de moşie e un

GONCOURT , EDMOND de, GONCOURT, JULES, Pagini dc Jurnal voi. 1—

2, Editura Univers, Bucureşti, 1970.

GRACIAN, BA LT AS AR, L'hommc de cour. Maximes, Bernard Grasset,

Paris, 1924.

Oracolul manual şi arta prudenţei, voi. I—UI, Editura Mi-nerva, Bucureşti, 1945. GRIMME1 SHAUSEN, SimplicUis Simplicissimus, voL I—III, Edi-

tura pentru literatură, Bucureşti, 1967. GROZA, PETRU, Texte alese, Editura

politică, Bucureşti, 1973. GUEVARA, A. de, Ceasornicul domnilor, Editura

Minerva, Bucureşti, 1976.

GUŞTI, DIMITRIE, Opere, voi. ¡1 B: Etica (Texte alese de Ovidiu BIdina şi

Octavian Neamţn), Editura Academiei, Bucureşti, 1969.GUŞTI, D., ZAMFIRESCU, Elemente de etică, Editura Scrisul

Românesc, Bucureşti, 1939. HANSSON, PER, Riscîn'd m'i mult decit viaţa, Editura politică,

Bucureşti. 1970.IIEEVETIUS, C. A., DIDEROT, D., Texte pedagogice alese, (Studiu

introductiv, note şi comentarii de D. Tudoran), Editura didactică şi

pedagogică, 1934.

HEMINGWAY, ERNEST, Adio arme, Editura pentru literatură1 universală,

Bucureştii 1961.

HERIOT, EDOUART, Pagini dc jurnal, Editura politică, Bucureşti, 196S.

HERŢEN, Opere filosofice alese, voi. I—II, Editura Cartea Rusă, 1954.

HOLLANDA, FRANCISCO de, Dialoguri romane cu Michelan-

gelo, Editura Minerva, Bucureşti, 1974. IIOMER, Odiseea, Editura de

stat pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1956.Iliada, voi. I—II, Editura Albatros, Bucureşti, 1973.

277

zid... Proverbe şi cugetări despre patrie (Culegere de Yasile Vasile), Editura Albatros, 1977.

IVASIUC, ALEXANDRU, Vestibul, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1967.

Pro Domo. Radicalitate şi valoare, Editura Eminescu, Bucureşti, 1972.

Pro Domo, Editura Eminescu, Bucureşti, 1974.învăţăturile lui Neagoe Basarab către fitil său Teodosie

(Text ales şi stabilit de l-lorica Moisil şi Dan Zamfirescu. Cu o nouă traducere a originalului slavon de Gh. Miliăilă. Studiu Introductiv şi cote de Dan Zamfirescu şi Gh. Mihăilă), Editura Minerva, Bucureşti, 1970. |i M IOT-CURIE, F., Culegere de cuvîntări, declaraţii şi mesaje,

Editura politică, Bucureşti, 1959. KRIEKEMANS, ALBERT, Pedagogie generale, deuxième éditions

revue et augumentée, Louvain, 1967. I.ltl PSKAIA7' N. C, fjpere pedagogice alese, Editura de stat

didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1952. I MIIŞ, NICOLAE, Albatrosul ucis, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1966.

I \ I1RUYÈRE, JEAN de, Caracterele, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1966.

I SGI-'.RLUF, SELMA, Povestea lui Costa Berling, Editura pentru literatura universală, Bucureşti, 196S.

BIBLIOGRAFIE XI

279

-- BIBLIOGRAFIE II278_______----'Minunata călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia, Edi-

tura Tineretului, Bucureşti, 1961. LAMB, CHARLES, Eseurile lui Elia, Editura Univers, Bucureşti,

1973.LA ROCHEFOUCAULD, ERANCOIS de, Maxime şi reflecţii

(Traducere, note şi indice analitic de Aurel Tita. Prefaţă de Ion Vicol), Editura Minerva, Bucureşti, 1972. LEC, STANISLAV JERZI, Aforisme, versuri, epigrame (Culegere, prefaţă şi introducere de Nicolae Mareş), Editura

* * Mai bine o zi om decît O mie de ani umbra lui.(Proverbe şi zicători chinezeşti), Traducere de C. Macarie,Editura Univers, Bucureşti, 1974. i 1 \KENK-0, A. S., Opere pedagogice

alese, vol. I, ediţia aI I I a, Editura de stat didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1960. |AN J,

I I lOMAS, Muntele vrăjit, Editura pentru literatură, Bu-- mvşti, 1969.

I \1 TZEDUN, Articole, şi cuvîntari alese, Editura P.C.R., Bucureşti, 1951.1 Vere alese, vol. I—IV, Editura pentru literatura politică,Bucureşti*; 1953—1957. I M " AURELE, Pensées, Quatrième

édition, revue et corrigée,

E. de Boccard Editeur, Paris, 1923. n'Ait» US, AURELIU ANTONIUS,

Cugetări asupra vieţii, Edi-

tura fundaţiei I. V. Socec, Bucureşti, (fără an), l - l " 1 »S, ANA,

Rădăcinile zorilor. Poeme din închisoare, Edi-

i i i i a pentru literatură universală, Bucureşti, 1961. I M 1' 1 tVICI,

SIMEON, Culegere din nopţile lui Jung, ediţia

, i l l l - a , focşani, 1871. i l A H I A S . TI1EODOR, Confucius, Buda,

Mahomed, ediţia a Il-a,

I i l i n u a Cugetarea,- Bucureşti, (fără an). K A H V K A R L , ÎS

Brumar al lui Ludovic Bonaparte, (trad.), ed.

.i I I - i . Editura P.C.R., Bucureşti, 1949. tfAKA. ENGELS, LENIN,

Despre om şi umanism, vol. I-II,I ilitura Minerva, Bucureşti, 1976.

, . I - N GELS, Opere,., voi. VIII, Editura politică, Bucureşti,

i960.

* Les maximes d'Epictète, (Traduites par Dacien), I i l u a i i i e de

la bibliothèque national, Paris, 1895. I ' * Maxime şi cugetări din

folclorul şi literatura ame-i i mii (Antologie, traducere, prefaţă, indice de autori

şi in-

Junimea, Iaşi, 1980. LEGOUVE, ERNEST, Părinţi şi copii în al XlX-lea secol, Bucureşti, Editura Librăriei SOCEC et Comp., 1898. LliNIN, V. L, Despre tineret, Editura politică, Bucureşti, 1963. LEOPARDI, GIAGOMO, Scrisori, însemnări, cugetări (Antologie, traducere, note şi prefaţă de Smaranda Bratu Staţi) Editura Univers, Bucureşti, 1974. L1EBKNECIIT, KARL, Cuvîntari, scrisori şi articole alese, Edi-1

tura politică, Bucureşti, 1959. LOCKE, JOHN, Cîtcva idei asupra educaţiei, Tipografia Română)

Nouă, Bucureşti, 1920.Eseu asupra intelectului omenesc, voi. I—II, Editura şti«j

inţilieă, Bucureşti, 1961.Texte pedagogice alese, Editura de stat, didactică şi

peda»'gogică, Bucureşti, 1962. I.ONDON, JACK, Dragoste de-

viaţă, Editura tineretului, Buculreşti, 1966.LUXEMBURG, ROZA, Cuvîntari şi articole alese, Editura

politică, Bucureşti, 1962. MACHIAVELLI, NICCOLO, Principele,

Editura ştiinţifică, Buciireşti, 1960.

BIBLIOGRAFIE II

281280

BIBLIOGRAFIE IINECULCE, ION, Letopiseţul Ţării Moldovei, Editura

Albatros, Bucureşti, 1976.* * * Odă ostaşilor români. Din poezia războiului

pentruncatîrnare, 1877, Editura tineretului, Bucureşti, 1967.* * * Oeuvres choisies de Vauvenargues (avec un

choixdes notes de Voltaire, Morellet etc. et précédées d'une

notice par Suard), Librairie Garnier Frères, Paris (f.a.).

* * * Oeuvres de Chamfort et Rivarol, Ed. Dentur, Edi-

teur, Paris, 1SS9. OLANESCU, GIL ADINA, Cugetări, Minerva, Bucureşti, 1908.

* * * Omul şi convieţuirea socială. Cugetări şi reflecţii

(Antologie realizată de Eusebiu Mihăilescu), Editura Alba-tros, Bucureşti, 1981. O.XENSTIERN, Pensées, réflexions et maximes morales, Nouvelle

édition, tome I—II, Paris, 1925.l'ANN, ANTON, De la lume adunate şi iarăşi la lume date(Ediţie îngrijită de Alexandru N. Stănciulcscu-Bîrda), Edi-

* * * Munca reflectată în proverbele lumii (Culegere de

Mircea M. Duduleanu), Editura Albatros, 1972. MUREŞANU,

CONSTANTIN, Pedagogia germană, Goethe în

cugetări alese, Bucureşti, 1924. NANU SAVA, ION, Benjamin Franklin, Editura ştiinţifică,

Bucureşti, 1967.NARLY, CONSTANTIN, Pedagogia generală, Editura Cartea

Românească, Bucureşti (fără an). NĂDEJDE, SOFIA, Scrieri (Ediţie

îngrijită de Victor Vişincscu),

Editura Junimea, Iaşi, 1978.

tura Albatros, Bucureşti, 1976.* * Povestea vorbii, vol. I—II (F.diţic îngrijită de

I. Fischer), Editura pentru literatură, Bucureşti, 1967. * * * Panciatrantra (Cele cinci cărţi ale înţelepciunii), Trad. din limba sanscrită şi introducere de Th. Simenschy, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1969. I ' A PADAT-BENGESCU, HORTENSIA, Opere, vol. I, Editura

Minerva, Bucureşti, 1972. l'APPALETTERA, VINCENZO ŞI LUIGI, Zbirii au cuvîntul,

Editura /politică, Bucureşti, 1974. PASCAL BLÀ1SE, Pensées, tom. 1-2, Delagrave, Paris, 1887.

Cugetări (Texte alese, traducere, note şi comentarii de Ion Alexandru Badea. Prefaţă de Romul Munteanu), Editura Univers, Bucureşti, 1978.

PAVESE, CESARE, Meseria de a trăi (Jurnal 1935-1950), Editura pentru literatură universală, Bucureşti, 1967.-

PÀRVAN, VASILE, Gînduri despre lume şi viaţă la greco-romanii din Pontul

Sting, Tipografia Cultura neamului românesc, Bucureşti, 1920.Memoriale, Editura Dacia, Cluj, 1973.

PALER, OCTAVIAN, Apărarea lui Galilei, Editura Cartea Românească,

Bucureşti, 1978.

PELLICO, SILVIO, închisorile mele, Imprimeria statului, Bucureşti, 1878.* * * Les pensées de Marc-Aurele, (Trad. par A. P. Le-

mercier), Nouvelle éditions, Librairie Félix Alean, Paris, 1921.

PESTALOZZI, J. H., Cum îşi învaţă Gertruda copiii, Editura didactică şi

pedagogică, Bucureşti, 1977.

PETRESCU, CAMIL, Maxime şi reflecţii (Ediţie îngrijită şi prefaţă de Aurel

Petrescu), Editura Albatros, Bucureşti, 1975.

PETRESCU, IOAN C, Contribuţie la o pedagogie românească, vol. II, Editura

Ramuri, Craiova, 1962.

PLEŞOIANU, GRIGORE, Prefaţă la „Canarul", Craiova, 1S40.

PLUTARCH, Vieţi paralele, vol. IX, Alexandru şi Cezar, Editura ştiinţifică,

Bucureşti, 1957.

* * * Poeţi clasici coreeni (Ediţie îngrijită de A. E. Ba-

consky), Editura tineretului, Bucureşti, 1960.

* * * Poezii muncitoreşti revoluţionare din România,

1872-1944, Editura Minerva, Bucureşti, 1978.* * * Poezii patriotice şi revoluţionare (Ediţie îngrijită d:

Constantin Iliescu), Editura Minerva, Bucureşti, 1976. POPESCU,

DUMITRU, Ieşirea din labirint... Eseuri, Editura Emi-nescu, Bucureşti, 1973.

505

BIBLIOGRAFIE II 9^3

l'RINCE de BISMARK, Carnet de Jeunesse, Ernest Flammarion, Editeur, Paris, 1893.

* * * Proverbele Românilor, vol. I—X, de Iuliu Zanne,

Bucureşti, 1895—1912.* * Proverbe, maxime şi

cîteva anecdote populare, (Ediţie îngrijită de Th. Duma), Craiova, 1905.

* * * 200 proverbe, maxime şi

506

BIBLIOGRAFIE II

BIBLIOGRAFIE II

284

* * * Proverbele lumii despre calităţi şi defecte (Ediţie

îngrijită de Mircea M. Duduleanu), Editura Albatros, Bucureşti, 1978.

* * * Proverbe, cugetări, definiţii despre educaţie (Ediţieîngrijită de Eusebiu Mihăilescu. Prefaţă de N. Radu), Editura Albatros, Bucureşti, 1978. * * Proverbe şi cugetări armeneşti (Antologie, traducere şi prefaţă de Sergiu Stelian), Editura Albatros, Bucureşti, 1979. PUŞKIN, A. S., Opere alese, vol. II, Editura Cartea Rusă, Bucureşti, 1954.PUŢURI-POPESCU, ION, GEORGESCU, TITU, Purtători de flamuri

revoluţionare, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1971.

RALEA, MIHAI, Valori, Bucureşti, 1935.

Portrete, cărţi, idei, Editura pentru literatură universală, Bucureşti, 1966.

* * * Reflecţii şi maxime, (Ediţie îngrijită de Constantin

Bădescu), Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1969. REMARQUE, ERICH MARIA,

Camarazii, Editura Veritas, Bucureşti, (fără an).

RENARD, JULES, Scrieri alese, Editura pentru literatură universală, Bucureşti,

1967.

Journal, I-IV (1887-1895 ; 1897-1901 ; 1902-1905 ; 1906-1910), Typografie François Bernouard, Paris, 1927. REIYS, ERNEST, în

jurul lumii. Călătoriile căpitanului Cook,vol. ITI, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1967. RICHTER, JEAN-

PAUL, Sur l'éducation, Librairie Ch. Delagrave,

Paris, 1886.

ROLLAND, ROMAIN, Teatrul revoluţiei, Editura pentru literatură universală,

Bucureşti, 1966.

Umilă viaţă eroică şi precursorii, Tipografia „Triumful", Bucureşti,

1924.

RUSINEK, MICHAL, Pe urmele lui Copernic. Editura Albatros, Bucureşti, 1973.

507

BIBLIOGRAFIE II

IU >l ISSEAU, Confesiuni, voi. I-III, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1969.

I" STAVELI, ŞOTA, Viteazul în piele de Tigru, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1963. DI, Grădina florilor „Golestan", Editura de stat pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1959.

lADOVEANU, MIHAIL, Carte de înţelepciune, Editura Albatros, Bucureşti, 1974.

Mărturisiri, Editura de stat pentru literatură şi artă, Bucu-reşti, 1960.

IHA, ALEXANDRU, Execuţia din primăvară. Nuvele, schiţe, .ulicole şi reportaje, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1962.

\l IT I'XUPERY, Pământ al oamenilor, Editura pentru literatură universală, Bucureşti, 1967.

'/.bor de noapte. Pilot de război, Editura pentru literatură universală, Bucureşti, 1968. \ I K GEORGE, Povestea vieţii mele, voi. I—III, Editura Mi-nerva, Bucureşti, 1972. IIILLER, FRIEDRICH, Wilhelm Teii, Ediţia a Il-a, Editura tineretului, Bucureşti, 1967. V I H H'ENIIAUER, ARTHUR, Viaţa, Amorul, Moartea, Tipogra-lia Gazetei săteanului, Rîmnicu-Sărat, 1897. 'i Wvl'SPEARE, Opere, voi. IV, Henric al IV-lea, Editura de stat pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1957.

Aforisme şi cugetări (Ediţie îngrijită de Mircea - Berindei), Editura Ajbatros, Bucureşti, 1975. HM l VALERlU, Ora translucidă, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1974.

508

BIBLIOGRAFIE II

\\ ^ \ H I, IOAN, Amintiri, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1967.

509

BIBLIOGRAFIE II

286510

BIBLIOGRAFIE II

BIBLIOGRAFIE II

TOGLIATTI, PALMIRO, Scrieri alese, Editura politică, Bucu-reşti, 1973.

TOLSTOI, LEV, Jurnal, voi. UI, Editura Univers, Bucureşti, 1975-1976.

TONITZA,

Scrieri despre artă, Editura Meridiane, Bucureşti, 1961. TOTT, RODICA, Firul Ariadnei, Editura militară, Bucureşti, 1981. TROLLOPE, ANTONY, Doctorul

* * * Texte alese din lirica sanscrită (în româneşteIon Larian Postolache), Prefaţă şi glosar de Ion Lari Postolache), Editura Albatros, Bucureşti, 1973. TOFFLER, AL VIN, Şocul viitorului, Editura politică, Bucureş 1973.

511

BIBLIOGRAFIE II

Thorne, voi. I-II, Editura Mi-

nerva, Bucureşti, 1974. r.S VESOS, CONSTANTIN, Aforisme şi cugetări (In româneşte

de Ion Brad şi Dumitru Nicolae. Prefaţă de Mircea Maliţa),

Editura Univers, Bucureşti, 1977. IWAIN, MARK, Vorbesc din mormînt. Editura pentru literatură

universală, Bucureşti, 1962.

URECHE, GRIGORE, Letopiseţul Ţării Moldovei, Editura

512

BIBLIOGRAFIE II

tineretului, Bucureşti, 1961.

\ ASII.IL*. TUDOR, Pegasul troian. Aforisme, F.ditura Cartea Românească, 1976.

VAI IVENARGUES, EUC.de, Maxime şi reflecţii (Traducere, note >i indice analitic de Aurel Tita. Prefaţă de Leon Vicol), Editura Minerva, Bucureşti, 1973.

\ l KGILIUS, MARO P., Aeneis, ediţia a V-a, Editura Cartea Ro-mânească, Bucureşti, (fără an).

513

http://EUC.de/

BIBLIOGRAFIE II

VLAHUŢA, ALEXANDRU, Versuri şi proză (Antologic, studiu introductiv de Virgiliu Ene), Editura Albatros, Bucureşti, 1971.

Poezii, Editura pentru literatură, Bucureşti, 196S. VI.ASIU, ION, în spaţiu şi timp, voi. I-III, Editura Dacia, Cluj,

1970, 1971, 1973. \ i >l TAIRE, Naivul,«Editura Adevărul, Bucureşti, (fără an).

Maxime şi cugetări (Ediţie îngrijită de Elena Beram), Editura

Albatros, Bucureşti, 1974.

514

BIBLIOGRAFIE III

VOYNICH, ETHEL, Tăunul, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1974. WHITMAN, WALT, Poeme, Cultura Naţională, Bucureşti, 1925. VULPESCU, ILEANA, Proză, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1969.

Arta conversaţiei, Cartea Românească, Bucureşti, 1980. XENOPOL, A. D., Scrieri sociale şi filosofice (Ediţie îngrijită de N. Gogoneaţă şi Z. Ornea), Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1967.

ZWEIG, ŞTEFAN, Orele astrale ale omenirii, Editura Univers, Bucureşti, 1973.

INDICE DE AUTORI *

\

A.LECSANDRI, VASILE (1821 — 1890), poet român: 1090—1092,

1593, 1646, 1647, 1651, 1789, (232), 1813. Al.I.MAN, MATEO (1547—1641), romancier spaniol: 785, 1509. ALEXANDRESCU, GRIGORE (c. 1810—1885), poet român: 936,

1220, 1812.

BIBLIOGRAFIE III

ALEXANDRESCU, MIRCEA (n. 1920), medic şi scriitor român: 1596, 1667.

AI.MAŞ, DUMITRU (n. 1908), istoric şi scriitor român: 990, 1061, 1123.

AMUNDSEN, ROALD (1S72—1928), explorator polar norvegian: 163.

ANDRIŢOIU, ALEXANDRU (n. 1929), poet român: 1109. ANGHEL, PAUL (n. 1951), scriitor român : 649, 1663. ANTISTENE (c. 435—371 î.e.n.), filosof grec : 1734. ANTONESCU, GEORGE (1SS2-- 1953), pedagog român : 986, 987.

ANTONIU, GEORGE, publicist român contemporan: 201. AKGMEZI, TUDOR (1880—1967), poet, prozator, traducător şi

publicist român : 349, 350, 426. AKLSTOTEL din STAGItlA (384—322 î.e.n.), filosof grec: 815.

290

* Numerele incluse în paranteze reprezintă paginile la care lUtorii se află citaţi cu motto-uri.

BIBLIOGRAFIE III

INDICE DE AUTORI

BIBLIOGRAFIE III

291

M'I.INSKI, VISSARION GRIGORIEVICI (1811—1848), critic literar, filosof şi publicist rus : 606, 858, 1020.

I1IN1UC, MIHAI (n. 1907), poet român : 1125.IBSTUJEV, ALERSANDR ALEKSANDROVICI (pseudonim li-

terar Marlinschi), (1797—1837), publicist, critic literar, poet şi prozator rus, participant la mişcarea decembristă: 1143.

IIIIESCU, MARTHA' (1890—1973), scriitoare româncă de limbă franceză : 1775, 1790.

IISM \RCK, OTTO, prinţ de (1815—1898), om de stat şi diplomat al Prusiei şi Germanici : 134.

IU VGA, LUCIAN (1895—1961), filosof, poet, dramaturg, eseist şi traducător român: 267, 428, 486, 631, 711, 712, 745,

ASACHI, GIIEORGHE (17S8— 1S69), cărturar umanist şi scriitor român :

1916.

ASLAN, GARABET (1881—1923), profesor, publicist şi filosof român : 1119.

Ii

BACALBAŞA, ANTON (1865—1899), publicist şi pro/ator român: 1100.BACON, FRANCIS, baron de VERULAM (1561 — 1626), om de

stat şi filosof englez : 572. BALBUENA, BERNARDO (1568—1625), poet spaniol : 1399. BALDW1N, JAMES (n. 1924), scriitor şi dramaturg american :

1938.BALZAC, HONORE de (1799—1850), scriitor francez: 122—125,

695, 772, 1144-1147, 1279, 1846-1849, 191S—1921. BARBU, EUGEN (n. 1924), scriitor român : 198, 199, 474, 487,

646, 735, 1068, 1154, 1296, 1557. BARNARD, CHRISTIAN (n. 1922), celebru chirurg din Africa

de sud, realizatorul primului transplant de inimă : 952. BASARAB, NEAGOE, domn al Ţării Româneşti (c. 1322—

1352) : 1742.BALOESCU, NICOLAE (1819—1852), mare om politic, istoric şi gînditor

dcmocrat-revoluţionar român : 1089.

BAI.AN, ION DODU (n. 1929), istoric şi critic literar român : (79).BEAUMARCHAIS, PIERRE AUGUSTIN CARON de (1732— 1799),

dramaturg şi om politic francez : 419.

BEECHER, HENRY WARD (1813—1887), cleric reformator american : 608.

BECKET, THOMAS (1118—1170), cancelar al Angliei şi arhiepiscop de Canterbury în timpul regelui Henric al II-lea Plantagenet : S5, 1387, 1562.

BIBLIOGRAFIE III

864, 942, 1045.III \KE, WILLIAM (1757—1827), poet, grafician şi pictor

englez: 1289.CACCIO, GIOVANNI (1313—1375), scriitor şi umanist ita-

lian : 1389.i ' I IAN, TUDOR (n. 1901), scriitor şi traducător român:

180, 181, 433, 434, 734, 846, 870, 947, 948, 1051 — 1055, 1242—1245, 1295, 1524, 1662, 1939.

feOH I AU-UESPREAUX, NICOLA (1636-1711), poet şi critic literar francez: 1110, 1216, 1217.

lOI.INTINEANU, DIMITRIE (1825-1872), poet român din generaţia de la 1848 : 834, 937, 1093, 1766.

lOl.YAI, JANOS (1802—1860), matematician român de origine maghiară, unul dintre creatorii geometriei neeuclidiene alături de I.obacevski şi Riemann : 1087, 1763.

H"\II',ARD, ALAIN (n. 1924), medic, muzician şi publicist francez,' naufragiat voluntar în scopul studierii condiţiilor de viaţă ale naufragiaţilor : (29), 233, 359, 644, 645.

kjRNE, LUDWIG (17S6—1876), moralist şi critic german: .336.

JOTEV, HRISTO (1848—1876), poet şi gînditor democrat-revo-luţionar bulgar : 1095.

INDICE DE AUTORI

I AM IU > RUIZ, FIDEL (n. 1927), om politic cuban, conducător al luptei de eliberare a poporului cuban, prim-secretar ll Partidului Comunist din Cuba : 438, 636, 719, 1108, 1825, 1864.

BAI INI'SCU, GEORGE (1899-1965), critic, istoric literar şi pi blicîst român : 1655, 1656.

■KAliŞESCU, NICOLAE (n. 1918), Preşedintele Republicii Socialiste România, Secretar general al P.C.R., personalitate prestigioasa a vieţii internaţionale : 195—197, 473, 884, 185, 953, 951, 1106, 1107, 1126.

I l'I IM' (LOUIS FERDINAND DF.STOUCHES, zis COURBE-VOIE), (1894—1961), scriitor francez: 633—635, 1680.

BOTEZATU, PETRE (1911—1981), profesor universitar şi publicist român :

862, 1049, 1050.

BRANCUŞI, CONSTANTIN (1876—1957), mare sculptor român |j 348, 744.BRECHT, BERTOLT (1898—1956), poet, romancier, dramaturg I

regizor german din R. D.G. : 1823. BRIUSOV, VALERI IAKOVLEVICI (1873—1924), poet şi critic

literar rus : 165. BRUNO, GIORDANO (1548—1600), filosof italian: 675. EUD AI-DELE ANU, lOAN (c. 1760—1820), scriitor român şl

cărturar iluminist, reprezentant de seamă al şcolii arde-,

lene : 1130.BUZEA CONSTANŢA (n. 1941), scriitoare româncă: 654. BVRON, GEORGE GORDON, lord (1778—1824), poet engleal reprezentant al romantismului revoluţionar: 1010, 1210.

CALDERÓN de la BARCA, PEDRO (1600—1681), dramaturg spaniol: 1187, 1188, 1805, (199), 1899, 1900.

CAMPO AMOR, RAMÓN de (1817—1901), poet spaniol: 1221.'CAMUS, ALBERT (1913—1960), scriitor francez, unul dintrq] cei mai

importanţi scriitori antifascişti din literatura universală : 31, 190—193, 231—233, 35S, 639, 640, 715, 1062,] 1063, 1249.

CANTEMIR, DIMITRIE (1673—1723), domn al Moldovei şi cărturar enciclopedist: 104, 305, 332, 589, 6S4, 685, 760, 920, 921, 968, 1129, 1104—1406, 1643, 1671.

CARLYLE, THOMAS (1795—1881), istoric, filosof şi poet englez. : 600, 1012,

1013.

CARUSO, ENRICO (1875—1921), vestit tenor italian: 164.

CASTILLEJO, GUILLEN de (1569—1632), dramaturg spaniol : 331.

INDICE DE AUTORI

kNIŞF■ .VSKl NIKOLAI GAVRILOVICI (1828-1889), filosof materialist, socialist utopic, scriitor şi critic literar, conduca-lo] al mişcării democrat-revoluţionare ruse : 612.

IIKVANTES SAAVEDRA, MIGUEL de (1517—1616), romancier şi autor dramatic spaniol : 569, 570, 876, 915, 998, 1138, 1394 -1396, 1630, 1631 (215), 1670. 1895.

rilAMIU'KI.AIN, NEVILLE (1869—1940), om politic englez, Iutei al partidului conservator : 622.

IMAMI ORT, NICOLAS (1741 — 1794), scriitor, moralist şi pam-fletar francez: 594, 1207, 1411, 1412.

f UIMIM I BECHER, WILHELM CARLOVICI (1797—1846), poet rus, participant la mişcarea decembristă: 1014, 1015.

' I I » WO, JOSÉ SA.NTOS (1875—1934), poet peruan: (112).

fi|l I 1« \ MARCUS TULLIUS (63 î.e.n.—8 e.n.), orator, scriitor ',' om politic roman: 82, 557—559, 667, 756, 910, 911, I I '.7, 1169—1172, 1287, 1377, 1737, 1786.

f\Al 'il'AVnZ, r£ARL vorv (1780—1831), general şi teoretician militar prusian : 1809, 1835, 1836.

' " \ M >A, HENRI (1886—1972), inginer român, specialist în aeronautică. A descoperit efectul — cunoscut pe plan.

INDICE DE AUTORI

INDICE DE AUTORI

295

mondial — denumit „efectul Coandă", cu importante apli. caţii în diferite domenii : 172.

COCEA, N. D. (1880—1949), scriitor, ziarist şi dramaturg pr

gresist român : 229, 628, 1236. COMENIUS, JAN AMOS (1592—1670), gînditor umanist

mare pedagog ceh : 93, 1288, 1400, 1898.CONFUCIUS (CUN FU-TZI), (c. 531-479 î.e.n.), filosof

chine*74. • }.CONSTANTINESCU, POMPILIU (1901-1964), critic literar â

scriitor român: 179, 297, 298, 431, 432, 642, 914, 945 975,

DEFOE, DANIEL (1660—1731), scriitor iluminist şi om politic englez : 103.DI'.LACROIX, EUGENE (1798—1863), pictor, desenator, gravor şi litograf

francez, reprezentant de seamă al romantismului de orientare progresistă : 261, 604, 831, 832, 931—934, 962.

DELAVIGNE, CASIMIR (1793—1843), poet şi dramaturg fran-■ cez : 476.DELAVRANCEA, BARBU (Pseudonimul lui BARBU ŞTEFA-

NESCU), (1858—1918), scriitor, critic, orator şi om politic român : 150, 774, 970, 1027, 1097, 1600, 164S, 1649, 1815. DEMOCRIT (490—370 î.e.n.),

filosof antic grec : 76, 77, 662, 1731.DICKINSON, EMILY (1830—1886), poetă americană: 698.DIDEROT, DENIS (1713—1784), filosof materialist, scriitor şi estetician

francez : 236, 1268.DIO CASSIUS, COCCEIANUS (c. 155—c.235), istoric roman de limbă

greacă : 747.

DJUBRÂN, ALTL DJUBRAN (1833—1931), scriitor libanez : 142, 614, 615, 859.

DOSTOIEVSKI, FIODOR MIHAILOVICI (1821 — 1881), scriitor rus, unul dintre cei mai mari prozatori ai literaturii universale : 1025, 1222.

DOUGLAS, LLOYD CASSEL (1877—1951), scriitor american: 166, 1235.DOUMER, PAUL (1857—1932), om politic memorialist şi preşedinte al

Republicii Franceze (1931) : 28, 29, 145—148, 239, (99), 836, 837, S60, 1666.

DRAGU, CONSTANTIN j>(n. 1873—?), general român, 1842.DUClC, IOVAN (1874—1943), poet şi diplomat sîrb : 1117.

DUHAMEL, GEORGES (1S84—1966), scriitor francez: 171.

DULFU, PETRE (1856—1953), pedagog şi scriitor român: 1096,

INDICE DE AUTORI

1018, 1121, 1241.CONTA, VASILE (1845—1882), filosof materialist român :

1226J 1227, 12S0.' CONTA-KERNBACH, ANA (1863—1921), pedagogă şi

scriitoare româncă : 240, 241, 620, 766, 839.CORNEILLE, PIERRE (1606—1684), dramaturg francez,torul tragediei clasice franceze şi unul dintre reprezen

tanţii de seamă ai clasicismului în literatura universală • 1635, (255).

COSTIN, MIRON (1633—1691), cronicar român, mare logofăt al Moldovei : 5S7.

COŞBUC, GEORGE (1866—1918), poet clasic şi traducător rr> mân: 841, 842, 938, (205), 1595, 1652—1654, 1698, 1771 CREANGA, ION (1837—1889), scriitor clasic român: 339, 34 CURTIUS, QUINTUS RUFOS (sec. I), istoric latin: 1831.

D

DANTE (prescurtare de la DURANTE) ALIGHIERI (1265— 1321), scriitor italian, unul dintre cei mai mari poeţi ai lumii; 1388.

INDICE DE AUTORI

INDICE DE AUTORI

297DUNNE, PETER FINLEY (1S67- 1936), ziarist şi umorist

ame-rican : 1151.

E

EISENHOWER, DWIGHT DA VID (1S9D-1969), general şi om

politic american, preşedinte al S.U.A. (1953—1961) : 1843.

ELIOT, THOMAS STEARNS (n. 1SS8-1965), poet, dramaturg şi eseist englez : 1153.

EMERSON, RALPH WALDO (1803—1882), eseist, poet şi filosof american: 9, 126—128, 252, (62), 743, 978, 1017— 1019, 1131, 1290, (178), 1424—1427, 1922.

EMINESCU, MI HAI (1850—1889), cel mai mare poet român şi unul din cei mai de seamă lirici ai literaturii universale : 618, 1149.

ENGELS, FRIEDRICH (1820—1895), filosof materialist german, unul dintre fondatorii comunismului ştiinţific: 1851 —1853.

EPICTET (c. 50—c. 138), filosof grec, reprezentant al stoicismului : 329, 1178, 1382.

EPICUR (341—270 î.e.n.), filosof materialist grec: 1506.ERCILLA Y ZONIGA, AI.ONSO de (1533-1594), poet epic

spaniol : 1598.

INDICE DE AUTORI

ESOP (sec. VII—VI î.e.n.), fabulist grec: 905, 1165. EURIPIDE (480—406 î.e.n.), poet tragic al Greciei antice : 22 (221), 1732, 1829.

F

FABRE, JEAN-HENRI (1823—1915), entomolog francez: 1765. FEDRU (PHAEDRUS) (sec. I e.n.), scriitor laţi n, de origine tracă : 1383.

FÉNELON", FRANCOIS de SALIGNAC de LA MOTHE (1651— 1715), pedagog şi scriitor francez : 24, 101, 250, 292, 464, 588, 683, 748, 1194, 1195, 1636, 1750, 1910.

FOCH, FERDINAND (1851—1929), mareşal francez: 1841.

FONTANE, THEODOR (1818—1898), scriitor german: 611, 1554.

FORSTER, FR. WILHELM (1S69—1956), pedagog, filosof şi teolog german. A militat împotriva militarismului german : 16, 157, 1699.

FOSCOLO, UGO (1778—1827), poet italian : 825.FOURNTER-AUBRY; FERNAND (n. 1901), scriitor francez :

882.FRANCE, ANATOLE (Pseudonimul lui ANATOLE FRANCOIS

THIBAUT), (1844—1924), scriitor francez : 144, 170, 253, 352, 471, 699, 700, 1926.

FRANK, ANNA (1928—1944), scriitoare olandeză, de origine semită, asasinată de nazişti la vîrsta de 15 ani : 202.

INDICE DE AUTORI

FRANKLIN, BENJAMIN (1706—1790), politician, tipograf, om de ştiinţă, scriitor şi diplomat american : 856, 1203, 1408, 1520, 1550.

FRÓHMAN, CHARLES (1860—1915), regizor şi producător de

teatru american : 703. l'UCIK, JULIUS (1903—1943), scriitor, ziarist, critic literar şi

militant socialist ceh : 847, 1056.

GGALILEI, GALILEO (1564—1642), fizician şi astronom

italian : 1001.GÀVÀNESCUL, -ION (1859^1949), profesor, pedagog şi

publicist român: 14, 151, 152, 979, 1028, 1029, 1601. GEISSLER, E. ERICH (n. 1928), pedagog german: 751. GIDE, ANDRÉ (1869—1961), scriitor francez: 940, 1032.

INDICE DE AUTORI

INDICE DE AUTORI

299

298

INDICE DE AUTORI

ÍNDICE DE AUTORI

GOETHE, JOHANN WOLFGANG (1749—1823), poet, gînditor sj orn de ştiinţă german: 110, 335, 595, 596, 737, 823, 880, 881, 957, 1142, 1208, 1277, 1413 — 1415, 1552, 1753, 1754, 1914.

GOGA, OCTAVIAN (1S81—1938), poet, ziarist şi om politic român: 709, 1040, 1135, 1931.

GOGOL, NIKOLAI VASILIEVICI (1809—1852), dramaturg şi prozator rus : 1645.

GOLDIŞ, VASILE (1862—1934), om politic român : 971.GOLESCU, IORDACHE (1768—1848), cărturar iluminist

român:, 112—117, 222, 223, 238, 414, 691, 867, 926—928, 961,, 1416, 1417, 1756—1758, 1807, 1915.

GOLTZ, COLMAR von der (sec. XIX), general prusian, fost mareşal în armata otomană : 140, 1837—1840.

GONCOURT, EDMOND (1822—1896), scriitor francez : 793.

GONCOURT, JULES (1830—1870), scriitor francez: 793.GORKI, ALEKSEI MAKSIMOVICI (pseudonimul lui PESKOV),

(1868—1936), prozator, dramaturg, publicist şi critic literar rus : (146), 980.

GRACIAN Y MORALES, BALTASAR (1601—1658), scriitor-şi moralist spaniol : 264, 413, 742, 917, 999, 1000, 1401, (192), 1514—1517, 1634, 1746.

GRAMSCI, ANTONIO (1891—1937), filosof marxist şi om politic italian : 1044.

INDICE DE AUTORI

GROZA, PETRU (18S4—1958), om politic democrat român. Preşedinte al primului guvern revoluţionar-democrat al României (6 martie 1945—2 iunie 1952), Preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale (1952—1958): 169, 296, 351, 1043, 1818.

GUEVARA, fray ANTONIO de (1481—1545), episcop şi scriitor spaniol : 914, 967, 1891.

GUŞTI, DIMITRIE (1880—1955), sociolog, etician .şi filosof român : 9S5, 1038, 1118.

I IIIANSSEN, PER, scriitor norvegian contemporan: 648.HASDEU, BOGDAN PETRICEICU (1838—1907), istoric,

filolog şi scriitor român : 1768.HELVÉTIUS, CLAUDE ADRIEN (1715—1771), scriitor şi filo-

sof materialist francez: 109, 593, 689, 1206, 1258, 1259.I IEMINGWAY, ERNEST (1899—1961), filosof, critic literar,

moralist şi scriitor american : 844, 1661.HERDER, JOHANN GOTTFRIED (1744—1803), filosof ilu-

minist, critic literar şi scriitor german : 1599.IIERRIOT, EDOUARD (1872—1957), literat, publicist şi om

politic francez : 1772.I IERNANDEZ, JOSÉ (sec. XIX), poet argentinian: 632.IIERZEN, ALEKSANDR IVANOVICI (1812—1870), democrat-

revoluţionar, filosof materialist şi scriitor rus : 133, 607.11EYERDHAL, THOR (n. 1914), etnograf, explorator şi

publicist norvegian : SS6.

INDICE DE AUTORI

IIOMER (între sec. VII—VI î.e.n.), cel mai mare poet epic antic grec: 72, 1728—17^0, 1784, 1801.

I [ORAŢIU, (QUINTUS FLACCUS) (65—8 î.e.n.), poet latin : 80, 81, 326, 327, 480, 728, 874, 909, 959, 996, 1168, 1378, 1507.

HUGO, VICTOR (1802—1885), mare scriitor şi poet francez, reprezentant de seamă al literaturii universale: 1112.

IliARRURI, DOLORES PASIONARIA (n. 1895), om politic spaniol, Preşedinte al CC. al Partidului Comunist din Spania : 1046, 1861—1S63.

[BN S1NA, ABU ALI (latinizat AVICENNA), (c. 980—1C37), filosof şi medic tadjic ~— persan, cercetător al naturii : 6.

300

INDICE DE AUTORI

INDICE DE AUTORI

INDICE DE AUTORI

301IBRAILEANU, GARABET (1871—1936), critic şi istoric litiromân, 15S, 623—625, 706. IBSEN, HENRIK (1828—1906),

mare scriitor şi dramaturg nvegian : 1814.IORGA, NICOLAE (1871 — 1940), marc istoric, om politic,

ora dramaturg, memorialist şi scriitor român : (2), 159—1 228, 346, 347, 425, 472, 626, 627, 707, 741, 776, 77 868, 869, 941, 9S1, 982, 1033—1036, 1115—1116, 1232 1234, 1431, 1432, 1522, 1523, 1658, 1672, 1679, 17 1820.

IS1DORO, SAN (c. 560—636), arhiepiscop de Sevilla şi savant758, 759. '

ISTRATI, ION (1921 — 1977), ziarist, literat şi publicist români' 1435.

IVASIUC, ALEXANDRU (1933—1977), scriitor român: 204,' 256, 650, 651, 1254.

I

JAURES, JEAN (1S59—1914), om politic, istoric şi orator francez : 13, 1770.

JOLIQT-CURIE FREDERIC (1900—1958), fizician şi chimist francez, unul dintre cei mai de seamă savanţi din domeniul

INDICE DE AUTORI

cuceririi energiei nucleare ai secolului XX şi militant de scamă al mişcării mondiale pentru pace : 1794.

JONSON, BEN (1572—1637), dramaturg englez: 1549.JUKOV, GHEORGHI KONSTANTINOVICI (1896—1974), ma-

reşal al Uniunii Sovietice, de patru ori erou al Uniuni]Sovietice : 1776. ,

JUNG, EDUARD (1684—1765), scriitor englez: 686, 969.JUVENAL, DECIMUS IUNIUS (60—140), poet satiric latin :

83,

| \l IN IN, MIIiAIL IVANOVICI (1875—1946), om politic, militant de seamă al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi al Statului Sovietic şi pedagog rus: 983.

I\ I \NEDY, JOHN FITZGERALD (1917—1963), preşedinte al Statelor Unite ale America (1960—1963) : 353.

ILIUCEVSKI, VASILI OSIPOVICI (1841—1911), istoric rus: 773.

KKII KI'.MANS, ALBERT (n. 19C6), pedagog belgian contemporan : 883.

KKIIPSKAIA, NADEJDA KONSTANT1NOVNA (1869—1939), pedagog sovietic, tovarăşa de viaţă şi de luptă a lui Lenin : 156, 1114.

M l'RIN, ALEKSANDR IVANOVICI (1870—1938), prozator rus: 1930.

I.

INDICE DE AUTORI

I ABIS, NICOLAE (1935—1956). poet român : 721.I \ BRUYERE, JEAN de (1645—1695), scriitor umanist şi

moralist francez : 682, 1193.LA FONTAINE, JEAN de (1621—1695), poet francez: 463,

1192, 1907.I.AGERLDF, SELMA (1858—1940), scriitoare suedeză: 149,

733. I.AMB, CHARTLES (1775*—1S34), poet, eseist şi critic literar englez : 25, S24.

I A ROCHEFOUCAULD, FRANCOIS, de (1613—1680), scriitor şi moralist francez: 23, 95 (49), 416, 578—583, 679, 786, 856, 878, 918, 1002—1004, 1189, 1191, 1402, (238), 1639—1642, 1696, 1747, 1806, 190^—1906.

I.EBEDEV-KUMACI, VASILI IVANOVICI (1898—1949), poet rus: 175.

302

INDICE DE AUTORI

INDICE DE AUTORI

INDICE DE AUTORI

;;03

LEC, STANISLAW JERZI (n. 1906), scriitor polonez: 643, 861, 1525.

LEGOUVfi, ERNEST (1807—1903), dramaturg francez: 738— 740, 1917.

LEGOUVfi, GABRIEL (1764—1812), poet francez: 1755.LENIN, VLADIMIR ILICI (1870—1924), filosof, om politic

rus, teoretician şi conducător al mişcării muncitoreşti internaţionale : 1854—1S58.

LEONARDO da VlNCI (1452—1519), mare artist (pictor, sculptor, arhitect), gînditor, savant, inginer, personalitate reprezentativă a Renaşterii italiene : 770.

LEOPARDI, GIACOMO (179S—1837), poet romantic italian: 121, 224, 694, 830, 1213, 1214.

LESSING, GOTTHOLD EPHRAIM (1720-1781), scriitor, critic şi estetician german : 1913.

LIEBKNECHT, KARL (1871-1919), om politic şi publicist german : 1860.

LINCOLN, ABRAHAM (1809—1865), om politic, Preşedinte al

Statelor Unite ale Americii (1860—1865): 1088. LINDER, S., publicist francez : 1778.

LOCKE, JOHN (1632-1704), filosof, pedagog şi om politic

englez : 96, 481, 585. LOMONOSOV, MIHAIL VASILIEVICI (1711—1765), savant,

INDICE DE AUTORI

enciclopedist şi poet rus : 1204. LONDON, JACK (1876—1916), scriitor american: 485. LOPEZ de VEGA, ANTONIO (n. 15S6), scriitor spaniol : 92,

1633.LUCAN, (MARCUS ANNAFUS LUGANUS), (39—65), poet

epic latin : 966, 1624—1626, 1691.LUCRETIU, (TITUS LUCRETIUS CARUS), (c. 9S—55 î.e.n.),filosof materialist şi poet latin : 664—666. LUXEMBURG,

ROZA (1871—1919), militantă de seamă amişcării muncitoreşti - germane şi internaţionale: 1859.MM ACEDONSKI, ALEXANDRU (1854—1920), scriitor

român.\l'\< HIAVELLI, NICCOLO (1469—1527), om de stat,

gînditor politic, istoric şi scriitor italian : 1803, 1804.MACOVSCHI, EUGEN (n. 1906), chimist român, profesor

universitar : 949.MAETERLINCK, MAURICE (1862—1949), scriitor simbolist

belgian de limbă franceză : 1229.MAIAKOVSKI,. VLADIMIR VLADIMIROVICI (1893—1930),

poet şi publicist sovietic rus : (241).MAIORESCU, TITU (1S40—1917), critic literar, estetician şi

om politic român : 143.MAKARENKO, ANTON SEMIONOVICI (1S8S—1939),

pedagog şi scriitor sovietic : 17, 17.3, 244, 1564.MANN, THOMAS (1875—1955), scriitor, nuvelist şi eseist

german : 701.

INDICE DE AUTORI

MANSFIELD, KATHERINE (1888—1923), prozator realist englez: 427.

MATEGAZZA, PAOI.O (n. 1831), scriitor italian : 1924, 1925.

MAO-TZEDUN (1893—1976), om politic chinez, Preşedinte al C.C. a! Partidului Comunist Chinez (1913—1976), preşedinte al R. P. Chine/ă: 255, S43, 1037, 1124, 1285, 1556, 1791 — 1792.

MARC-AURELIU (MARCUS AURELIUS ANTONIUS), (121 —

180), filosof şi împărat roman din dinastia Antoninilor ;87, 217, 218; 408, 673^1180—1183. MARCOS, ANA, poet

spaniol contemporan, deţinut politic de lavîrsta de 19 ani : 1865. MARINESCU, GHEORGHE (1S63—

1938), medic, fondatorulşcolii româneşti de neurologie : SS7. MARŢIAL (c. 40-c.

104), poet latin: 1177.

INDICE DE AUTORII

INDICE DE AUTORlI

INDICE DE AUTORII

304

I. MUTANABBI, abu aţ — Tayyib (915—965), scriitor arab : 1692, 1693.

N M I I i V l O V , PA VEI, STEPANOVICI (1802—1855), amiral r u s : 27.MANSEN, FRIDTJOF (1S61 —193C), om de ştiinţă norvegian şi remarcabil

explora'or polar : 295.| W 4 . LOM I BONAPARTE (1769—1821), general şi om poliţa, strălucit

comandant militar, împiirat al Franţei (1S04— 1814) : 929, 1209, 1759, 1760.

! . \ K I . Y , CONSTANTIN (1896—1956), profesor universitar, pedagog şi publicist român : 989, 1664.

KlAVARRA, GIUSEPPE (n. 1937), publicist şi umorist r o m â n : ' 653, 1664.N A I >E.|DE, SOITA (lS-,6—1947), scriitoare, publicistă şi militantă

socialistă ; una dintre reprezentantele de frunte ale mişcării pentru emanciparea femeii în România : 1927, 1928.

ti\ \GOE, BASARAB, domn al Ţării Româneşti (1512—1521): 1742.NTCULUŢA, DUMITRU THEODOR (1859—1904), poet român, de profesiune

muncilor cismar : 343, 1099.

M l'OS, CORNELIUS (c. 100—25 î.e.n.), istoric roman. A scris biografii ale oamenilor de seamă : 1166.

kl'.RVAL, GERARD (I.ABRUNIE, zis GfiRARD de), (1 SOS—-1855), scriitor francez : 468.

klCOLAU, VASILE P. (1909—1971), profesor, pedagog şi publicist român : (125).

KIETZSCKE, FRIEDRICH (1844—1900), filosof german: 835.

MARX, KARL (1818—f883), filosof şi economist german, î temeietor al comunismului ştiinţific, teoretician şi conducăt al proletariatului internaţional : 732, 1850.

MASSILON, JEAN BAPTISTE (1662—1742), predicator" franci 1275.

MAUGHAM, SOMERSET (1874—1965), prozator şi drainatT englez : 70S.

MAURICIUS (sec. VI),

540

INDICE DE AUTORII

307

OLANESCU, GR. ADINA (1860—19C7), scriitoare română |

225—227, 344, 765, 838, 1678. OPPENHEIMER, J. ROBERT (n. 1904), fizician american.: 1122.J OSTROVSKI, NIKOLAI AEEKSEEVICI (1904—1936), prozator

sovietic : (32) 1057. OVIDIU, (PUBLIUS OVIDIUS NASO), (43 î.e.n. — 17 c.n.), mare poet latin: 729, (109), 875, 912, 1174, 1175, 1267,' 1884.

OXENSTIERN, GABRIEL THUF.RSON (1641 — 1707), diplomat

l ' A K V A N , VASELE (1882—1927), mare istoric, arheolog şi gîn-ditor român: 710, 1041, 1103, 1152, 1238, 1239, 1262, 1284.

I'l I I ICO, SILVIO (1784—1854), scriitor progresist italian: 8, 26, 119, 598, 828.

I ' I A N , WILLIAM (1644—1718). colonist. fondatorul statuluiPennsylvania şi scriitor american : 1518. I' I K I / de HERRERA,

CRISTOBAL (1558—1625), medic şiscriitor spaniol : 415, 571. I ' I K I / . de MONTLABAN, JUAN (1602—

1638), autor dramaticspaniol : 1902.

I ' l STALOZZI, JOHANN HEINRICH (1746—1827), marc pedagog, gînditor umanist şi scriitor elveţian : 237.

PI l'UFI, SANDOR (1823—1849), poet ungur: 833.n I 'KESCU, CAMIL (1894—1957), scriitor, dramaturg şi estetician român :

1263, 1932, 1933.I ' l I'KESCU, IOAN C. (1892—1967), profesor universitar şi pedagog român :

1433.I ' l \TON (429—347 î.e.n.), mare filosof grec: 3, 78, 246, 663, 813, 814, 1735,

1882.I ' l A l IT (TITUS MACCIUS PLAUTUS), (c. 250—184 î.e.n.), poet comic

latin : 407, 1372.I ' l I ŞOrANU, GRIGORE (1798 sau 1808—1857), pedagog şi scriitor

iluminist român : 1016.I ' l INIU cel Tînăr (CAIUS PLINIUS CAECILIUS SECUNDUS), (c. 62—c.

113), prozator roman (nepotul lui Pliniu cel Bă-trîn) : (37), 563, 931, 1787, 1888.

I ' l I I l 'ARH (46—127), scriitor, filosof şi istoric grec, autor a! celebrelor „Vieţi paralele", o culegere de 46 biografii ale oamenilor :de' stat greci» şi romani : 5, 247, 328, (237).

POPESCU, DUMITRU (n. 1928), eseist şi poet român: 1069.I ' i IPESCU-PUTURI, ION (n. 1906), om politic şi scriitor român : 1058.

l i Curajul în proverbe 21:3

541

INDICE DE AUTORII

şi moralist suedez : 98—100, 680, 681, 787, 919, 1005, 1006, 1273, 1274, 1403, 1697, 1749.

PALER, OCTAVIAN (n. 1926), scriitor român: 2C6—209, 437,'

647, 718, 854, 1558, 1940, 1941. PANN, ANTON (1796—1854), scriitor, muzician şi folclorist ro-f

mân: 293, 423, 424, 601—603, 693, 731, 761, S29, 935J

1422, 1423, 1761. PAPADAT-BENGESCU, HORTENSIA (1S76—1955), scriitoare1

română : 9S4.

542

INDICE DE AUTORII

PAPPAI.ETTERA, LUIGI, publicist italian contemporan : 855. PAPALETTERA, VINCENZO, publicist italian contemporan, fos

deţinut politic în lagărul de concentrare şi exterminare din

Mauthausen : 855. PASCAL, BLAISE (1623—1662), matematician, fizician, scriitaj

şi filosof francez: 584, 680, 1256, 1257, 1271, 1272. PAULSEN, FRIEDRICK (1846—1908), pedagog şi filosof kantian

german : 616.

543

INDICE DE AUTORII

PAVESE, CESARE (1908—1950), scriitor italian: 187, 18S, 354, 637, 1059, 1248, 1935.

308

544

INDICE DE AUTORII

INDICE DE AUTORI

545

INDICE DE AUTORII

liMDtCE DE AUTORI

546

INDICE DE AUTORII

309

PREDA, MARIN (1922—1980), scriitor român: IW,, 1133, 1567.

PROPERTIU (SEXTIUS PROPERT1US), (c. 49—13 t,t

liric latin : 1379. PUŞKIN, ALEXANDR SERGHEEVICI (1799 -1837), şi scriitor rus : 857, 1215, 1762.

R

RALEA, MIMAI (1896-1964), profesor mmersit.u, MI. .nlit|Jholog, eseist şi om politic român: 174, 610, I.' 10,' |REGNARD, JEAN

547

INDICE DE AUTORII

FRANCOIS (1655-1709), .unor ................ilt- (I

cez : 102.REMARQUE,

ERICH MĂRIA (n. 1898), prozator genunii l i RENN, LUDWIC (n. 1SS9), scriitor progresist german i INl RENARD, JULI'.S (1S64—1910), scriitor şi poet france/ : \QiJ

345, 4S3, 621, 704, 705, 722, 723, 775, 1113, 1150,4

1231, 1283, 1292, 1430, 1816. RICHTER, JEAN PAUL FRIEDRIC (1763—1825), swiilof

mantie german, cunoscut sub numele de Jcan Ciul l

548

INDICE DE AUTORII

771.ROJAS,

EERNANDO de (1460—1541), autor dramati, ipl 1390.

ROJAS, ZORRILLA, FRANCISCO de (1607—164S), poel (I

maturg spaniol : 609, 1637, 1901. ROLLAND, ROMAIN (1866—1944), scriitor francez: 155,

103C, 1031, 1929. ROMANESCU, IOANID (n. 1937), poet român : 205, ROOSEVELT, FRANKLIN DELANO (1882—1945), om .Ic

nord-american, Preşedinte al

549

INDICE DE AUTORII

Statelor Unite (1933 — \Şi

1237.Ulii \I |l AN

JACQUES (1712—1778), filosof iluminist, II, .|i,..;, •. i iilor şi compozitor francez: 924. WJHAN (sl'irşitul sec. XIII — mijlocul sec. XIV), poet spa-|r|,I| , 410, 1809.

I ,1« Al \K' .DN JUAN (1581—1639), poet dramatic spaniol :

, 111 , ŞOTA (c. 1174—1212), poet şi umanist gruzin : 86, i ' 1741.

lin, Ml ISI .1I IIDDIN (11X4—

550

http://ISI.1I/

INDICE DE AUTORII

1291), poet clasic al literaturii [(MUVIIIP şi tadjice: 291, 409, 460—462, 465—467, 1386,

HON, K.2S, 1802. HVlIiUA IAJARDO, DIEGO de (15S4—164.X), scriitor dra-

Miuii. spaniol : 877, 1834. | H • \ I \ Nil I, MIIIAIL (1880—1961) mare scriitor român: 167,

"S. 10(9, 1659, 1660, 1774. | l l \ r.

iidoninuil literar■ al lui ALEXANDRU STANESCU

(IV0N 1937), scriitor şt publicist român: 714, 1247. Iii l'XUPHRY, ANTOINE de (1900—1944), scriitor fran-

551

INDICE DE AUTORII

,, , de profesie aviator: 178, 1793, 1844. ||HS I I I I (SALLUSTIUS CAIUS CRISPUS), (86—34 î .e.n.),

Iltoric şi om politic roman: 907, 908, 1167, 1621, 1676. Mi (îKORGE (AMANDINE LUCIE AURORE DUPIN, ba-

ie DUDEVANT), (1804—1876), romancieră franceză:

605, 1218.lAHNHORST,

GERHARD JOANN DAVID von (1755—

IS I i ) , general şi ministru de război al Prusiei: 1808. III I I ITI SCARLAT (1837—1910), general român: 1767.

552

INDICE DE AUTORII

SCHTLLER, ERIEDRICH WILHELM (1775—1854), poet, dra-maturg şi estetician german : 294, 420, 930, 1563.

SCHOPENHAUER, ARTHUR (1788—1860), filosof german: 118, 251, 336, 337, 599, 692, 826, 827, (155), 1211, 1212, 1418—1421, 1553.

SENECA, LUCIUS ANNAEUS (4 î.e.n. — 65 e.n.), om de stat, filosof şi scriitor latin: 4, 560, 561, 669--671, 757, (153), 1176, 1380, 1381, 1623, 1669, 1677, 1690, 1885.

SHAKESPEARE, WIEL1AM (1564—

553

INDICE DE AUTORII

1616), mare poet şi dramaturg englez: 91, 249, 258, 330, 573—577, 676—678, 736, 784, 916, 1139—1140, 1184—1186, 1397, 1398, 1510— 1513, 1695, 1744, 1745, 1896.

SHERMAN, WILLIAM (1820—1891), general american : 1764.

SICHITIU, ION (n. 1878), general român : 1773.

SILVESTRE, GREGORIO (1520—1569), poet spaniol: 1892.

SÎRBU, VALERIU (n. 1931), profesor şi literat român : 442.

SÂNTIMBREANU, MIRCEA (n. 1926),

554

INDICE DE AUTORII

scriitor român : 953.

SLAVICI, IOAN (1848—1925), scriitor român : 341, 342, 617, 1026, 1594, 1769.

SMILES, SAMUEL (1812—1904), publicist scoţian: 129—132, 1021, 1022, 1111, 1291.

SMIRNOV, A. ALEKSANDROVICI (n. 1894), psiholog şi publicist sovietic : 1434.

SOCRATE (470—400 î.e.n.), filosof grec : 1370.

SOFOCLE (497 — c. 405 î.e.n.), mare poet tragic grec: 75, 661, 1369.

SOLIS, ANTONIO de (1610—1686), istoric, poet şi autor

555

INDICE DE AUTORII

dramatic spaniol : 1638.

SOLON (c. 64C—c. 558 î.e.n.), legiuitor atenian, unul din cei şapte înţelepţi ai Greciei antice.

SP1NOZA, BARUCH (BENEDICT) (1632—1677), filosof mate-rialist şi publicist olandez. : 97, 220, 482, 586, 78S, 866.

STANCU, ZAHARIA (1902—1974), scriitor român: 1132, 1246.

STATIUS, PUBLIUS PAPINIUS (c. 40—c. 90), poet latin : 562.

STANESCU, NICHITA (n. 1933), poet român : 1944.

556

INDICE DE AUTORII

STENDHAL (pseudonimul lui MĂRIE HENRI BEYLE), (1783— 1842), scriitor francez, unul dintre întemeietorii romantismului realist în literatura universală : 421, 422, 1011.

STERE, ERNEST (1907—1979), profesor universitar şi publicist român : 19.

S I OVE, HARIET BEECHER (1811 — 1896), scriitoare americană: 338. ■

STRIHAN, PETRE (n. 1S99), avocat, profesor universitar şi scriitor român : 713, 845, 1566, 1934.

557

INDICE DE AUTORII

SUI IOMLINSKI, VASILI ALEKSANDROVICI (1918—1973), pe-dagog sovietic : 1064—1066.

SUVOROV, ALEKSANDR PETROVICI (1729—1800), comandant de oşti, generalisim rus : 334, 1751, 1752.

SYRUS, PUBLIUS LOCHTUS (sec. I î.e.n.), poet latin: 458, 459, 551—553, 668, 873, 906, 1.375, 1675, 1736, 1830, 1886.

SSAKVARI, I. .

(sfârşitul sec„ XIX — începutul sec. XX), muncitor

558

INDICE DE AUTORII

strungar român : 1104. SELGUNOV, NIKOLAI VASILIEVICI (1824—1891), filosof, critic

literar şi publicist rus : 139.

312

T

TACIT, (PUBLIUS CORNELIUS TACITUS), (c. 55—c. 120), istoric, om politic şi scriitor latin : 1179, 1738, 1739, 1887.

TAGORE, RABINDRANATH (1861—1941), mare poet, prozator, dramaturg, filosof, pedagog, pictor, actor şi regizor

559

INDICE DE AUTORII

indian, de limbă bengală şi englc/.ă : 254, 1228, 1282, 1429.

TAINE, HIPPOLYTE (1828—1893), filosof, istoric şi critic fran-cez: 1269.

TAZIEFF, HAROUN (n. 1914), agronom, geolog, vulcanolog şi publicist francez de cetăţenie belgiană : 194.

TAUŞAN, VICTORIA ANA (n. 1937), poetă şi publicistă română : 210, 1077—1081, 1134, 1665.

TAUTU, NICOLAE (NECULAI), (1919-1972), militar şi scriitor român : 762, 851—853.

560

INDICE DE AUTORII

TENNESSE, WILLIAMS (n. 1912), dramaturg american : 189.

TENNYSON, ALFRED (1809—1892), scriitor englez: 1219. '.

TEOFRAST (372—2S7 î.e.n.), naturalist şi filosof grec: 791.

TERENT1U (PUBLIUS TERENTIUS AFER), (190—159 î.e.n.), poet comic latin : 763, 764, 1374, 1785, 1883.

THALMANN, ERNEST (1866—1944), militant de seamă al mişcării muncitoreşti germane şi internaţionale : 242, 243.

561

INDICE DE AUTORII

THEODORESCU, CICERONE (1908—1974), poet român: 1105.

THOREZ, MAURICE (1900—1964), om politic francez: 945, 1824.

TITUS, LIVIUS (59 î.e.n. — c. 16 e.n.), istoric roman : 965, 1173.

l OFFLER, ALVIN, sociolog şi publicist american contemporan : 974.

TOLSTOI, LEV N. (1828-1910), mare scriitor rus, unul dintre cei mai iluştri reprezentanţi ai literaturii universale: 141, 266, 613, 629, 696, 697, 988, 1042, 1223, 1224, 1428, 1602.

562

INDICE DE AUTORII

TONITZA, NICOLAE (1886-1940), pictor, grafician şi publicist român : 230.

TROLLOPE, ANTIIONY (1815—1882), scriitor englez: 135. rOTT, RODICA, scriitoare română contemporană: 21, 200,299,

439—441, 477, 652, 783, 794, S63, 1076, 1286, 1526,

166S, 1S27, 1845. TSATSOS, CONSTANTIN (n. 1899), om politic, filosof, jurist

şi scriitor, fost Preşedinte al Republicii Elene (1975—

563

INDICE DE AUTORII

1979) : 176, 177, 429, 430, 470, 478, 1047. IUCIDIDE (c. 460 — c. 396 î.e.n.), istoric şi om politic atenian :

1733.TURGHENIEV,

IVAN SERGHEEV1CI (1818-1883), prozator rus : 1923.

IWAIN, MARK (pseudonimul lui SAMUEL LANGHORNE CLEMENS), (1835—1910), scriitor nord-american, repre-zentant de seamă al realismului critic: 11, 1225, 1278, 1555.

U . - +UNAMUNO,

MIGUEL de (1864—1936), eseist, filosof

564

INDICE DE AUTORII

şi poet spaniol": 749.

INDICE DE AUTORI

565

INDICE DE AUTORII

315UŞINSKI, K.

DMITRIEVICI (1824—1870), mare pedagog clasic rus: 10, 137—138.

VARROS (BARROS), ALONSO de (sec. XVI), poet spaniol: 411, 816, 1394.

VASILIU, TUDOR (n. 1950), scriitor român contemporan : 360. VAUVENARGUES, LUC de CLAPIERS (1719-1747), moralist

francez: (5), 105—108, 259, 333, 690, 822, 879, 925, 960,

972, 975, 1008, 1009, 1205, 1410,

566

INDICE DE AUTORII

1551. VĂCARESCU, IANCU (1792-1863), poet român: 1810. VACARESCU, NICOLAE (c. 1786—c. 1825), poet român : 1644. VELEZ de GUEVARA, LUIS (1579—1644), dramaturg spaniol:

1897.VICO, GIOVANNI

BATTISTA (1668—1744), filosof italian, unul

dintre întemeietorii filosofiei istoriei : 1748, 1788. VIRGILIU (PLJBLIUS VERGILIUS MARO), (70—19 î.e.n.), poet

latin : 79, 324, 325, 554—556, 724—727, 1376, 1740. VIZANTI, G. (1880—?), ofiţer român:

567

INDICE DE AUTORII

1819. VLASIU, ION (n. 1908), pictor, sculptor şi scriitor român :

182—1S6, 262, 355—357, 435, 638, 750, 848—850, 1060,

1936, 1937.VLAHUŢA,

ALEXANDRU (185S—1919), poet şi scriitor român: 619, 702, 1908, 1260, 1261, 1650.

VOICULESCU, MARIN, profesor de filosofie şi publicist român contemporan: 20, 212—216, 263, 991, 1071 — 1075, 1127, 1128, 1155, 1250—1253, 1406—1439, 1942, 1943.

568

INDICE DE AUTORII

VOYNICH, ETHEL, scriitoare italiană contemporană : 641.

VOLTAIRE (FRANCOIS MARIE AROUET), (1694—1778), mare filosof şi scriitor iluminist francez : 7, 235, 592, 688, 821, 922, 923, 1141, 1198—1202, (173), 1276, 1407, 1911, 1912.

VULCAN, IOSIF (1841—1907),' scriitor şi publicist român : 1094. VULOVICI, NICOLAE (1877—1916) ofiţer român: 1101. VU1.PESCU, ILEANA (n. 1932), cercetătoare şi scriitoare română : 720, 1568.

569

INDICE DE AUTORII

W

\\ 111TMANN, WALT (1819—1892), poet american: 1023, 1024.

Z

ZAMFIRESCU, ION (n. 1907), profesor şi istoric literar român : 1038, 111S.

ZAMFIRESCU, VIOLETA (n. 1920), poetă şi publicistă română : 1067.

ZEANI-LEMENI, VIRGINIA (n. 1928), actriţă de operă româncă, afirmată şi pe cele mai mari scene internaţionale :

570

INDICE DE AUTORII

203. *ZISUI.ESCU,

ŞTEFAN, profesor şi publicist român contemporan: 18.

ZORRILLA, JOSE (1817—1893), poet spaniol.

ZOZOYA, ANTONIO, ziarist democrat spaniol contemporan ! 1822.

ZWEIG, ŞTEFAN (1881—1942), scriitor austriac: 168, 248, 88] 1102.

X

XENOPOL, ALEXANDRU D. (1847-1920), istoric, economist si filosof român : 1281.

571

INDICE DE AUTORII

INDICE TEMATICAAbnegaţie :

1824, 1862. Abuz : 428. Actor : 1227, 1249. Acţiune: 1506, 1516. Vezi şi Faptă.

Adevăr: 13, 344, 414, 618,

779, 872. Adversar : 1665. A facere : 890. Alarmă : 585. Altruism : 1862. Ambiţie : 822, 1002. Ameninţare : 415, 718, 737,

1627. Amestec : 1514. Anonimat : 1242. Anticipare : 735. Apă : 58, 446, 447, 453, 454,

1399, 1482, 1492, 1494,

1504, 1534, 1795. Apărare : 38, 751, 875, 1097,

572

INDICE DE AUTORII

Apreciere : 220, 1275.

Apropiere : 1833.

Arcaş : 1802.Aripi : 725.Arivism : 1862.Armată

(ostaşi, soldaţi) :1795—1827,

1830—1832,1837, 1844,

1845. Armă : 635, 846, 954, 1613,

1779—1794, 1915. Artă : 358, 942, 1199, 1252,

1286. Articol : 256.

Artist : 183, 225, 230, 348, 933.

Ascensiune: 553, 1187, 1510. Ascunzătoare : 669, 749, 826. Aspiraţie : 1029, 1040, 1255.

573

INDICE DE AUTORII

Autodominare : 138, 146, 150,

157, 173, 740, 756, 1175,

1599, 1609. Avînt: 1026.

BBani : 1007,

1418, 1419, 1460,1542, 1571,

1803. Băiat : 1502, 1555. Bărbat : 83, 96, 104, 198, 327,

342, 600, 623, 706, 841,

914, 1639, 1642, 1741. Bărbăţie : 73, 76, 112, 137,

156, 1057. Vezi şi curaj.

574

INDICE DE AUTORII

Bătălie : 1663, 1792, 1938. Vezi şi Lupta, Război.

Bătălie socială şi naţională : 1866. Vezi şi Mişcare so-cială, Revoluţie.

575

INDICE DE AUTORII

Bătrîneţe : 429, 662, 694, 808, 1328, 1438, 1801.

Bine : 439, 1287.Biruinţă : 113,

150.Boală : 105, 106,

502, 503, 794.Bogat: 438, 787,

1463. Bogăţie : 98, 1529. Bombardament: 1222, 1794. Brav : 1808. Vezi şi Viteaz. Bravură: 1011. Vezi şi Vitejie.

Bucurie: 221, 789, 1248, 1810. Bun : 1028. Bunătate : 36, 1203. Burghezie : 1850.

CCadre : 1124.Calitate : 952,

1235.Calm : 185, 427.

576

INDICE DE AUTORII

Capodoperă : 640, 1409.

Caracter : 226, 864, 1031, 1036, 1412, 1699.

Carte : 172, 256.Castitate : 357,

1639.Cădere : 730,

1187.Căinţă : 641.Călătorie : 639,

1493.Căpetenie : 260.Cedare : 855.Cercetare : 473,

631. .Cerşetor : 1658.Certitudine :

1566.Chemare : 1234.Chibzuinţă : 86,

888, 1907, 1370, 1382. Vezi şi Circumspecţie, Precauţie, Prevedere,

577

INDICE DE AUTORII

Prudenţă, Socotinţă.

Cinste : 1016, 1057, 1113, 1805. Vezi şi Loialitate, Sinceritate.

Circumspecţie : 171. Vezi şi Chibzuinţă, Precauţie, Pre-vedere, Prudenţă, Socotinţă.

Cîmp de luptă : 1087, 1096, 1127.

Cîntec : 1010.Cîştig : 1512,

1559—1561. Codaş : 926.

I omandant : 1811, 1828 —

1845. i omoară : 1549. 1 omparaţie : 1630.

< ompasiune : 642, 1901. Comunist: 195, 211, 934,

578

INDICE DE AUTORII

1125. I ioncesie : 158. Conducător: 1835, 1866. ' londuită : 122, 162, 174,

1288. (ionsecinţă : 1065. Conştiinţă: 563, 1216, 1217.

<iontemporan : 1109. (ionvenţie : 931. Convingere: 168, 1655. Copil : 234, 237, 238, 241,

605, 624, 841, 1075, 1685, 1898.

( Cotropitor : 1772. Vezi şi Duş-man, Inamic, Vrăjmaş.

(Ireaţie : 949, 1241.

Critică : 1190.' Iruzime : 800.( Cucerire : 889.

579

INDICE DE AUTORII

(iugetare : 937, 1339.

( ailtură : 1128, 1425, 1433.

' Cuminte : 874.(iumpătare-;

617. ^Cunoaştere :

606, 959, 1293, 1346, 1369.

(iuraj : 1—216, 236, 239, 240, 243, 244, 246—299, 320,

325, 327, 351, 767—783, 856—863, 878, 1017, 1070, 1088, 1329, 1391, 1601, 1666—1668, 1696, 1704, 1718, 1722, 1723, 1726, 1749, 1770, 1800, 1809, 1812, 1817, 1823, 1835, 1836, 1861, 1872, 1876, 1914, 1934, 1936, 1937, 1944.

580

INDICE DE AUTORII

Vezi şi Bărbăţie, Te-meritate. Cutezanţă : 108, 171, 868, 871—888. 932, 1623, 1669 — 1672, 1834, 1884, 1889, 1912. Vezi şi îndrăzneală.

DDatorie : 28, 29,

684, 982, 983,1039, 1219,

1649. Dărnicie : 1628. Delicateţe : 859.

Demnitate : 159, 201, 205, 349.

Deprindere : 251. Descîntec : 517. Descurajare (Desnădejdc) :

217—233, 320, 333, 354,

1643, 1743, 1772. Desfrîu : 229. Dezonorant : 604,

581

INDICE DE AUTORII

1735. Dezordine : 576.

INDICE TEMATIC

582

INDICE DE AUTORII

321Diletantism :

881.Disciplină : 177S.Dispoziţie : 1809.

Dispreţ : 416, 1201. Dîrzenic : 1195, 1448. Dogmă : 1071. Dominaţie : 622. Domnitor : 587. Dorinţă : 599, 1428, 1935, 1939.

Dragoste de libertate: 123.

Dreptate : 187, 242, 299, 330, 579, 1095, 1098, 1377, 1673, 1819. Vezi şi Justiţie.

Drum : 1192.Duel : 267.Durere : 151,

152, 722, 1228, 1643.

Duşman : 255, 347, 459, 460, 598,

583

INDICE DE AUTORII

629, 74!, 968, 1274, 1319, 1444, 1500, 1501, 1513, 1716, 1719, 1725, 1733—1735, 1753, 1760.

Vezi şi Cotropitor, Inamic, Vrăjmaş.

Educator (Profesor) : 1C0, 883, 1268, 1564. Vezi şi Educaţie, Instrucţie.

Educaţie : 234—245, 297, 329,

763—782, 879, 885, 1111, 1854. Vezi şi Instrucţie.

Efect : 570, 685.Egoism : 1147,

1744. Elan : 180. Elev : 1268. Energie : 25. Entuziasm : 15.

584

INDICE DE AUTORII

Epidemie : 708. Epitaf : 1151. Erezie : 6'31.

Eroism : 19", 97S, 979, 9S3— 985, 9S7, 991, 99S, 1017, 1019—1022, 1024, 1025, 102S, 1030, 1035, 1039, 1041, 1015, 1049, 1051 — 1096, 1060—1066, 1069, 1071—1075. 1106, 1111, 1116, 1117, 1119, 1121, 1123, 1127—1129, 1151, 1862, 1S63, 1917. Erou : 888, 976, 977, 980— 982, 986, 988—990, 992— 113), 1754, 1763, 1769, 1814, 1880, 1882, 1924. Estetică : 471. Eşec : 411.

Etică : 204.Eveniment : 651.

585

INDICE DE AUTORII

Evoluţie : 1240.Exagerare : 542,

827.Exclamaţie : 643.Exemplu : 248.

[Knisteaţă : 744. perienţâ ■ : 913.

lUploatare : 438, 719.

I'I .unu : 84, 999,

1082, 1137, 1172, 1186, 1189, 1916, 1214. Vezi şi Nume, Renume, Reputaţie. I'ală : 1009, 1220, 1270. Vezi

şi Glorie, Faimă, Slavă. Faptă : 930, 1085, 1208, 1583,

17S6. Vezi şi Acţiune. Fascinaţie : 1074. Faună : 34, 45, 53, 54, 56, 62,

586

INDICE DE AUTORII

65, 91, 167, 268, 274, 275, 278, 280, 284—288, 295, 303, 313, 314, 366, 368, 371, 372, 375, 377, 379, 384, 386, 391, 393, 394, 396, 398, 399, 401,403, 404, 409, 413, 424, 443, 488, 494, 496, 498, 500, 511, 514, 530, 536, 537, 543, 601, 614, 621, 654, 687, 731, 746, 761, 795, 799, 801, 804^-806, 809-^Sl 1, 84.3, 871, 947, 1033, 1266, 1299, 1306, 1317, 1322— 1324, 1.341, 1342, 1352— 1353, 1356, 1357, 1364, 13S6, 1405, 1406, 1423,

1432, 1440, 1449, 1457, 1461, 1476, 1479, 1481,

587

INDICE DE AUTORII

1485, 148S, 1498—1501, 1505, 1511, 1519, 1525, 1527, 1530, 1532, 1537, 1569, 1586, 1587, 1590, 1591, 1593, 1612, 1614, 1634, 1647, 1657, 1659, 1664, 1681, 16S4, 16S7— 1689, 1828, 1881.

Fărădelege : 609.Fecior : 1490.Femeie : 100,

103, 125, 435, 914, 1138, 1230, 1504, 1639, 1642, 1869, 1894, 1904, 1926, 1927, 1930.

Fenomene ale naturii : 289, 294, 312, 315, 383, 385, 387, 490, 521, 545, 1302, 1491, 1538, 1651, 1653.

Fericire : 44, 124, 352, 465, 506, 1025,

588

INDICE DE AUTORII

1183, 1239, 1448, 1620.

Fermitate : 109, 142, 923.

Ficţiune : 254.Fii tu însuţi : 350.Filosofie : 191.Fire : 981.Fiu : 1447.Floră : 37, 271,

282, 283, 374, 376, 395, 434, 532, 752, 754, 803, 807, 808, 829,

1318, 1446, 1484, 1536,

1594, 1647. Foame : 1050, 1540. Foc : 1544, 1545, 1547, 1554,

1795. Folos: 1390.

Forme de relief : 206, 269, 1526.

Forţă : 38, 814, 1020. Vezi şi

589

INDICE DE AUTORII

Putere. Fragilitate : 1409. Frică (Teamă): 11, 17, 189,268 —473,479—654, 700, 707, 711, 720, 738, 746—791, 813, 815, 840, 901, 964— 970, 992, 1011, 1050, 1292, 159!>, 1619, 1674 —1680, 17C3, 1707, 1728, 1745, 1755, 1757, 1762, 1771, 1777, 1780, 1781, 1794, 1796, 1798, 1799, 1832, 1842, 1855, 1867, 1868, 1870, 1874—1879, 1887, 1890, 1893, 1895—1897, 1903, 1906, 1911, 1918— 1921, 1929. Vezi şi Groază, Spaimă. Frumuseţe : 814,

590

INDICE DE AUTORII

882, 962. Fugă : 50, 484, 499, 505, 555,

566, 836, 1761, 1910. Fum : 1150.

Furie : 1174. Vezi şi Mînie. Furt: 1418.

GGelozie : 1877,

1891, 1895, 1902, 1926, 1935.

General : 1814.Geniu : 1243.Gîlceavă : 1466.Gîndire : 680,

951, 1473, 1656. Vezi şi Ideie, Jude-cată, Minte, Raţiune.

Glorie : 1007, 1008, 1014, 1015, 1136—1155, 1156— 1167, 1169—1177, 1180, 1182—1185, 1187, 1188, 1190—1197, 1199—1219, 1221—1229, 1231,

591

INDICE DE AUTORII

1233— 1237, 1239—1264, 1267, 1268, 1640, 1732, 1763— 1765. Vezi şi Faimă, Laudă, Slavă.

Glorios : 1230, 1235, 1731,

1746. Glumă : 1844. Grabă : 571, 1410, 1469. Greşeală: 311, 974, 1327,

1333, 1543. Groază: 119, 695, 724—735, 1881. Vezi şi Frică, Panică, Spaimă.

HHotărîre : 252,

594, 1840.Il.ul : 1764.Ideal : 564, 990,

1034, 1068. Ideie: 937, 1864. Vezi

592

INDICE DE AUTORII

şi Gîndire, Judecată, Raţiune. Iertare : 856, 857. Iezuit : 750. Ignoranţă : 679, 1312. Imaginaţie : 777, 969. îmblînzitor : 443. Imn : 1103. Impertinenţă : 859. Impuls : 1600.

Imprudenţă (Neprevedere) : 1527—1558. Vezi şi Nechib-zuinţă.

Inamic : 463, 1708, 1755. Vezi

şi Duşman, Vrăjmaş. Indiferenţă : 31, 208, 1582. Indulgenţă : 1420. Infern-Paradis : 615. Influenţă : 1838. Inginer : 950. Inimă : 433, 489, 1362. Iniţiativă : 1836. Inocenţă :

593

INDICE DE AUTORII

476. în pas cu. timpul : _J69. Instinct : 574.

Instrucţie : 1259, 1400. Vezi şi

Educaţie, Educator. Insultă : 470, 861.

Inteligenţă : 118, 297, 835,

1367, 1368, 1389, 1758.

Vezi şi înţelepciune. Interdependenţă : 1237. Interes : 1285. Invidie : 1210. Iscusinţă : 1783. Ispită : 1253, 1260. Iubire (Dragoste) : 421, 435,

538, 608, 710, 760, 1223,

1224, 1867—1944. Iubită : 1912. Izbăvire : 550.

594

INDICE DE AUTORII

Izbîndă : 1414. Vezi şi Victorie.

Iîmblînzitor : 443.împăcare : 1747,

1756.încăpăţînare :

923.încercare : 331,

1069.închipuire : 917.închisoare : 457.încredere : 551,

608, 953, 1019, 1495, 1811, 1819.

încremenire : 566.

îndoială: 482, 906, 1244, 1909. .

îndrăzneală : 109, 246—248, 422, 661, 820, 865—867, 869, 870, 889—975, 1604, 1758, 1807, 1829, 1841,

595

INDICE DE AUTORII

INDICE TEMATIC

1858, 1873, 1883, 1SSS, 1900, 1904, 1914, 1928, 1937. Vezi şi Cutezanţă.

înflăcărare : 886.Infrînare : 756.înfruntare :

1782, 1S60.înfumurare :

1276.îngăduinţă :

1832.îngîmfare : 1175.înşelătorie : 579,

598, 1361, 1419, 1531.

Intîmplare : 117, 431, 1004, 1251.

întreprindere : 929.

înţelepciune : 257, 262, 263, 412, 674, 937, 1171,

596

INDICE DE AUTORII

1179, 1291, 1295, 1313, 1344, 1345, 1350, 1361, 1363, 1366, 1373, 1374, 1381, 1384, 1401, 1835, 1862. Vezi şi inteligenţă.

învăţat: 1265.învăţătură :

1269, 1383.învins: 501,

1856, 1933.învingător : 667,

1209, 1762, 1793, 1857.

JJale : 666.Jertfă: 1039,

1061, 1100,1106, 1126.

Jertfire: 1037, 1043, 1066.

Judecată : 140. Vezi şi Gîn-dire, Minte, Raţiune.

597

INDICE DE AUTORII

Justiţie : 581. Vezi şi Dreptate.

LLance : 1871.Laş : 676, 791—

855, 856, 858, 861, S62, S63, 971, 995, 1057, 1084, 1652, 1683, 1690—1695, 1882, 1925. Vezi şi Mişel, Poltron.

Laşitate : 720, 746, 818, SI9, 825, 827—831, 833, 836— 838, 84 3—845, 850, 854, 855, 857, 859, 860, 864, 1403, 1435, 1696, 1697, 1S62, 1908.

Laudă : 960, 1129, 1239, 1178, 1340. Vezi şi Glorie, Slavă.

Leac: 523.Lege : 477, 590,

830, 1086, 1093.

598

INDICE DE AUTORII

Lene : 307, 323, 154S, 1610, 1616.

Libertate : 1089, 1101, 1197, 1813, 1846.

Linişte: 1280, 1307, 1380.

Literatură: 1129—1135, 1263.

Logică : 839.Loialitate : 1626,

1637. Vezişi Cinste,

Sinceritate. Lovitură : 568.

Lucru : 456, 463, 637, 818. Lume : 610.

Luptă : 21, 231, 407, 1099, 1365, 1701, 1792, 1851, 1S52, 1854, 1892. Vezi şi Bătălie, Război.

Luptă de clasă : 1859.

599

INDICE DE AUTORII

Luptă pentru pace: 1076.

Luptător : 1044, 1650.

MMal : 652.Mamă : 853, 1

570.Mare : 175, 362.Marinar : 919.Martir : 1098,

1103, 1924.Martiriu : 828.Martor : 688,

819.Mască : 1522.Mase : 1058,

1567, 1850, 1854, 1858, 1859. Vezi şi Mulţime.

Maturitate : 1211, 1438, 1938. Mărinimie : 1278. Mediocritate : 432. Memorie: 735, 1161. Mercenar :

600

INDICE DE AUTORII

1803. Meserie : 12. Vezi şi Profesie.

Metafizică : 745. Metodă : 1268.

Mijloc : 475, 5S4, 11S9, 1282 Milă : 291, 1054. Minciună : S37, 1225. Mincinos : 1057. Minoritate : 335. Minte : 260, 290, 918, 1388. Vezi şi Gîndire, Judecată, Raţiune. Mister : 1074. Mitologie : 1134. Mişcare socială : 1848. Vezi şi Bătălie socială şi naţională, Revoluţie. Mişel : 132, 253, 504, 736— 741, 839, 1561, 1700, 1740. Vezi şi Laş, Poltron. Mînie : 1553. Vezi şi Furie. Moarte : 164, 177,

601

INDICE DE AUTORII

457, 503, 565, 655—721, 796, 817, 825, 848, 851, 854, 984, 997 1009, 1063, 1081, 1091, 1096, 1108, 1144, 1163, 1164, 1575, 1611, 1624, 1633, 1666, 1667, 1695, 1759, 1923. Moderaţie : 582. Modestie: 110, 184, 1245, 1921.

Moliciune : 1758. Vezi şi Slă-biciune.

Monomanie : 474. Morală : 1045, 1048, 1411, 1648.

Mulţime : 35, 188, 45S. Vezi

şi Mase. Muncă : 107, 363, 612, 704. Muncitor (Clasă muncitoare):

1126, 1824, 1861. Muză: 936,

602

INDICE DE AUTORII

1168, 1215.

NNaivitate : 216.

Naştere : 705. Natură : 625, 1426. Naufragiat: 729. Nebunie : 265, 867, 921, 938, 961, 1482, 1528, 1672, 1713. Necaz : 1448.

Nechibzuinţă : 33. Vezi şi Im-prudenţă.

Nedemn : 143, 328, 556.

Nedreptate : 1229.

Negociere : 353.Neîncredere :

436, 1794.Nemurire (A trăi

în istorie) : 1005, 1006, 1238. Vezi şi Posteritate.

Nenoroc : 1617, 1629.

603

INDICE DE AUTORII

Nenorocire : 44, 69, 70, 324, 905.

Nepricepere : 39.Neprieten : 589.

Vezi şi Duşman.Neputinţă : 145,

1289. Nesătul : 1931. Nevoie : 1676. Nonconformism : 155. Noroc: 51, 75, 82, 135, 569,

876, 891, 958, 971, 1507. Nume : 920, 1047, 1262. Vezi

şi Faimă, Pomină, Renume,

Reputaţie. Nume rău : 448.

OObişnuinţă : 217.

Oboseală : 1207. Obraznic : 824. Obrăznicie : 870, 961. Oglindă : 547.

604

INDICE DE AUTORII

Om (Oameni) : 97, 101, 139, 451, 454, 466, 467, 613, , 633, 648—650, 655, 659, 681, 696, 928, 935, 946, 998, 1037, 1056, 1073, 1371, 1394—1396, 1429, 1431, 1467, 1504, 1573, 1592.

Om nou, constructor al socia-lismului : 196. Omagiu : 1107. Omenie: 1194. Omenire : 1149.

Onoare : 1788. Onoruri : 1969. Opinie : 880. Oraş : 1023. Ordine : 1382. Orgoliu : 1273, 1524. Originalitate : 924. Osîndă: 1180. Vezi şi Pedeapsă.

P

605

INDICE DE AUTORII

Pace : 461, 1041, 1076, 1450,

1731, 1738, 1748, 1750. Pagubă : 400. Panică : 572, 1776. Particularităţi individuale : 127,

128. Partid: 255.Pasiune : 222,

464, 715, 972,1149, 1912,

1922. Patrie (Moşie) : 27, 977, 988,

1016, 1042, 1043, 1094,

1196, 1818, 1916. Patriotism : 1226, 1816. Pază : 1311, 1347, 1358, 1397.

Vezi şi Străjuire.Păcătos : 534.Pămînt : 1101.Păr : 535, y9. ,

Părinţi : 235.

606

INDICE DE AUTORII

I'edeapsă : 508, 1243. Vezi ,i Osîndă.

Pentru a fi cu adevărat : 148, 261.

Perenitate : 1058, 1284. Perfidie : 863, 1622. Pericol : 60, 95, 102, 115, 250, 334, 347, 430, 481, 487, 507, 524. 557, 789, 1752. Perseverenţă : 326, 887, 1268.

Vezi şi Stăruinţă. Personalitate : 178, 182, 190,

298, 1847. Perspectivă : 682. Pescar : 409. Pictură : 925. Piedică : 1795. Pierdere : 492, 1550. Pisc : 1077. Pizmă : 1166. Pîndă : 626. Plagiator : 360.

Plan de acţiune : 1791.

607

INDICE DE AUTORII

Plăcere : 1257, 1258.

Plăsmuire : 333.Plîns : 493.Pocăinţă : 472.Poem : 1024.Poezie : 1133.Politeţe : 1421.Politică : 1567.Poltron : 846,

1011. Vezi şiLaş, Mişel.

Pomină : 1644. Vezi şi Faimă.

INDICE TEMATIC

Nume, Renume, Reputaţie. Popor : 59, 636, 988, 1818, 1853.

Posteritate : 422, 1232. Vezi şi

608

INDICE DE AUTORII

Nemurire. Povaţă : 619. Povestire : 724, 726. Prăpastie : 1267. Precauţie : 592. Vezi şi Chibzuinţă, Circumspecţie, Pre-vedere, Prudenţă, Socotinţă. Preferinţă : 153. Preţuire : 1214, 1256. Prevedere : 22, 250, 1636. Vezi şi Chibzuinţă, Circumspecţie, Precauţie, Prudenţă, So-cotinţă. Prezent: 1465. Prezenţă :1059, 1060. Prezenţă de spirit : 2. Pricepere : 1618. Prieten : 589, 629, 734, 850,

1274, 1444, 1754. Prietenie : 850, 1496, 1704.

609

INDICE DE AUTORII

Primejdie : 101, 102, 1378, 1385.

Principiu : 1849, 1864. Privilegiat: 438. Prizonier : 1825. Profesie : 126. Vezi şi Me-serie.

Progres : 210.Prost : 510,

1171, 1233, 1477,1880. Prostie :

478, 1654. Prototip : 999.

Prudenţă: 171, 249, 251 — 254, 256, 845, 888, 973, 974, 1055, 1287—1558, 1701, 1702, 1760, 1793, 1834, 1841, 1905. Vezi şi Chibzuinţă, Circumspecţie, Precauţie, Prevedere, So-cotinţă. Public : 1213.

610

INDICE DE AUTORII

Putere : 627, 862, 934, 1296, 1631. Vezi şi Forţă, Tărie. Puternic : 406, 1572, 1740.

RRană : 1820.Raţiune : 258,

259, 261, 784, 939, 1515, 1911. Vezi şi' Gîndire, Judecată, Minte.

Răbdare: 21, 130, 320, 575, 1206, 1308, 1638.

Răsplată : 129, 1035.

Rătăcire : 593, 1474.

Rău : 1287.Răutate : 47S.Război : 72, 87,

89, 844, 907, 1007, 1021, 1450, 1556, 1703—1778, 1791,

611

INDICE DE AUTORII

1938. Vezi şi Bătălie, Luptă.

Răzbunare : 461. Reacţie : 1678. Realist: 638. Realitate : 254. Realizare : 1393. Recunoaştere: 1155, 1198. Refuz : 838. Regret : 578.

Renume: 1141, 1231. Vezi şi Faimă, Nume, Pomină, Re-putaţie.

Renunţare : 228.Reputaţie: 1191,

1202, 1272. Vezi şi Faimă, Nume, Re-nume.

Respect : 1115.Restrişte : 259.Retragere : 1746.Revoluţie : 1069,

1847, 1849, 1853, 1858, 1863. Vezi şi Bătălie socială şi

612

INDICE DE AUTORII

naţională, Mişcare socială.

Revoluţionar : 1855, 1857, 1864, 1866.

Rezistenţă : 1022.

Risc : 266, 883, 1191, 1559— 1568, 1767, 1773, 1851, 1857, 1932, 1941—1943.

Rival : 1200.-*

Rivalitate : 948.Rîs : 120, 418,

419.Rîvnă : 888.Rob : 1822.

Robie : 479. Ruptură : 486.

Ruşine : 540, 541, 755, 852, 1156, 1160, 1162, 1789, 1940.

S

613

INDICE DE AUTORII

Sacrificiu : 154, 985, 1792.

Salvare : 1032.Sănătate : 522.Sărăcie : 37,

457, 787.Sărbătoare :

1595.Scelerat : 1407.Scris : 821, 1193.Scriitor : 1129—

1135.Scut : 908.Secret : 1301.Sentiment : 628,

1899.Senzaţie : 483,

607, 672.Serviabilitate :

1265.Sete : 1212,

1261.Sfat: S73, 907.Sfetnic : 743.Sfială : 1758,

1807.Sfîrşit : 732.

614

INDICE DE AUTORII

Siguranţă : 860, 1314, 1424. Sinceritate: 93, 170, 1012,

1382. Vezi şi Loialitate. Singurătate : 34, 620. Sinucidere : 664. Slab : 748.

INDICE TEMATIC

Slăbiciune : 586. Vezi şi Moliciune.

Slavă: 997, 1016,1087, 1130, 1179, 1198, 1266, 1650, 1726, 1728. Vezi şi Glorie, Laudă.

Soartă: 71, 480, 1660, 1690.

Societate : 1033.Socotinţă : 963.

Vezi şi Chibzuinţă,

615

INDICE DE AUTORII

Circumspecţie, Precauţie, Prevedere, Pru-denţă.

Sofism : 471.Somn : 559, 697.Şotie : 1084.Spaimă : 434,

485, 525, 592, 733, 742—745, 1751, 1843, 1881, 1935. Vezi şi Frică, Groază.

Speranţă : 369, 467, 580, 785—790, 915, 1552, 1903. Spionaj : 468. Spirit : 1104.

Spirit de sacrificiu : 1S61, 1862.

Spirit revoluţionar : 197. Vezi şi Bătălie socială şi naţională,

616

INDICE DE AUTORII

Mişcare socială, Revoluţie.

Spiritualitate : 1078, 1079.

Stăpînire : 1271.Stăruinţă : 93,

916. Vezi şiPerseverenţă.

Stea : 295. Steag : 1797, 179S. Străjuire : 757. Vezi şi Pază. Strămoşi : 1264. Succes: 49, 903, 1136, 1202, 1254.

Suferinţă: 221, 591, 1142. Suflet : 727, 831, 865, 866,

970, 1000, 1S15. Supărare : 1469. Vezi şi

Tristeţe. Superstiţie : 644. Supravieţuire : 209. Surîs : 491. Surprindere : 693.

617

INDICE DE AUTORII

ŞŞah : 1556.

Şoim : 1105. Şovăială : 88S.

Ştiinţă : 264, 663, 951, 1122. T

Talent : 164, 186, 1036, 1218. Tăcere : 849, 1307. Tăinuire : 1167. Tărie: 326. Vezi şi Forţă, Putere.

Temeritate : 134, 166, 203.

Vezi şi Bărbăţie, Curaj. Temperament : 1642. Teroare : 572. Timid : 212, 945, 975. Tinereţe: 292, 884, 910.

14.38, 1557, 1568, 1580. Tipar : 975.

Tiranie : 422, 833, 834. Tortură :

618

INDICE DE AUTORII

426. Vezi şi Marti-riu.

Tovarăş : 149, 549.

Trădare: 560, 645, 844, 1646, 1694.

Trădător : 1777.Tristeţe : 200.

Vezi şi Supărare.Trudă : 1140.Trup : 831, 970,

1247.Tulbure : 670

TŢară: 1001,

1083, 1092—1094, 1766,

1768. Ţăran : 1824.

uUcidere: 1765,

1770, 1825. Uitare : 1005. Uliţă : 89.

619

INDICE DE AUTORII

Umanitate : 1038. Umbră : 653.

Unitate : 1038, 1039, 1046,

1662. Ură : 558, 1553.

V

Valori : 979, 987.Vanitate : 266,

1224, 1270—1286, 1642.

Variaţie : 1565. Văduvă : 1084. Vecin : 1506, 1520. Veselie : 144.

Viaţă: 665, 671, 677, 678, 686, 689—692, 703, 717, 722, 723, 825, 847, 858, 944, 980, 997, 1028—1030, 1067, 1091, 1102, 1108, 1562, 1563, 1692, 1821, 1827, 1923. Viaţă individuală :

620

INDICE DE AUTORII

1152. Viaţa de toate zilele: 1111,

1112, 1114. Viciu : 57.3, 739, 746—751,

1402. . Viclenie : 747. Victorie: 1702, 1810, 1843.

Vezi şi Izbînda. Viitor : 1465.

Vindecare : 502, 646. Vinovat : 561.

Virtute: 19, 131, 178, 190, 262, 867, 1158, 1170, 1205, 1290, 1330, 1402, 1642.

Vis : 345, 647, 1888.

Visare : 1080.Viteaz: 99, 632,

812, 1011, 1027,

621

INDICE DE AUTORII

1090, 1103, 1265, 1598, 1599, 1601, 1603— 1665, 1705—1707, 1742, 1774, 1800, 1845. Vezi şi Brav.

Vitejie: 1090, 1398, 1590, 1597, 1600, 1602, 1166— 1702, 1734, 1736, 1768, 1S04—1806, 1813. Vezi şi Bravură.

Vîrstă : 1635.Vîrtej : 630.Voinic: 286,

520, 1561,1569—1596,

1721, 1S69. Voinicie : 1758, 1783. Voinţă : 889, 1034. Voios : 202.

Vorbă : 930, 1416, 1422, 1441, 1444, 1451, 1462, 1464, 1471, 1504, 1517, 1551.

622

INDICE DE AUTORII

Vrăjmaş : 1714. Vezi şi Cotropitor, Duşman, Inamic.

Vremuri : 1632.

2

Zbor : 146S. Zei : 562, 616. Zgîrcenie : 1403. Zîmbet: 736

623

INDICE DE AUTORII

CUPRINS

Prefaţa ..............................VII

Notă asupra ediţia..............................XII

I — CURAJ—FRICA, LAŞITATE

Ce este curajul ? ......................................................2

Adevăratul curaj..............................5

624

INDICE DE AUTORII

Curaj (Curajos) ............................................................7

Descurajare, Deznădejde..........................................29

Curajul se educă ............................................................32

Curaj — îndrăzneală..........................................35

Curaj — Prudenţă..............................................35

Curaj — Raţiune..............................37

Curaj — Ştiinţă....38

Nu e curaj (Curajos)................

625

INDICE DE AUTORII

..............................39

Nu mar'are de ctf se teme...........................................42

Nu te teme !....................................42

Cine nu se teme...............................49

Se teme...........................................49

Să te temi !.........57

CUPRINS

626

INDICE DE AUTORII

îndrăzneală — Laşitate................ .............................123

îndrăzneală — Pasiune......................................L.........................124

îndrăzneală — Prudenţă................

Cînd eşti temut.................................................................. 60Ce este mai de temut ?...................................................... 61Ce este frica ? (Teama, Spaima)....................................... 61Frică (Fricos).................................................................... 62Frica de moarte................................................................. 79Frica de viaţă..................................................................... 89Groază............................................................................... 90Mişelie.............................................................................. 91Spaimă '............................................................................. 92Frica generează vicii............................................................92...Dar are şi rol pozitiv...................................................... 93 ■Totuşi, nu educaţi prin frică !............................................ 94Frică — Curaj................................................................... 95Frică — Raţiune ........................................................... 97Frică — Speranţă.............................................................. 97Ce este laşitatea ?.............................................................. 98Laşitate (Laş).................................................................... 99Laşitate — Curaj............................................................... 106Laşitate — Tărie de caracter............................................. 107

I I — CUTEZANŢA, ÎNDRĂZNEALA

Ce este cutezanţa (Cutezătorul), îndrăzneala? .108Cutezanţă (Cutezător)....................................................... 109Cutezanţă — Perseverenţă................................................ 112Cutezanţă — Şovăială ................................................. 112îndrăzneală (îndrăzneţ) .................................... 112Cine n u îndrăzneşte......................................................... 121îndrăzneşte !................................................................... 1 2 1îndrăzneală — Chibzuinţă................................................. 122îndrăzneală — Frică..................................................... 122

627

INDICE DE AUTORII

..............................124

îndrăzneală — Timiditate............................................124

III — EROISM

Ce este eroismul (Eroul) ?...............................................125

Eroism (Erou) ...............................127

„Eroi au fost, eroi sînt încă..."....................................141

Dar... „Noi toţi oamenii..."...........................................146

...Oamenii de litere duc faima eroilor peste

628

INDICE DE AUTORII

veacuri..............."9

...Uneori, ei stimulează lupta pentru libertatenaţională şi socială, în focul căreia se fău-resc eroi...............................................*"

IV — GLORIE

Ce este gloria ?. ...............................152

-Glorie (Glcffios)...............................155

Setea de glorie.................................170

Calea spre glorie..............................171

Glorie deşartă, vanitate

629

INDICE DE AUTORII

...............................173

336

630

INDICE DE AUTORII

CUPRINS

V — PRUDENŢA, PRECAUŢIE,

PREVEDERE — IMPRUDENŢA, RISC

Ce este prudenţa, prevederea ?........................................177

Prudenţă (Prudent), Prevedere (Prevăzător) . .

178Fii prudent! . . .

..............................192

Imprudenţă, Neprevedere........................................199

Risc.................................................203

631

INDICE DE AUTORII

VI — VOINIC, VITEAZ „

Voinic..............................................205

Ce este vitejia (Viteazul) ?...........................................207

Vitejie (Viteaz).................................208

Vitejie — Curaj. ...............................215

Vitejie — Cutezanţa.............................................215

Vitejie — Dreptate................................................216

Vitejie — Frică.................................216

632

INDICE DE AUTORII

Vitejie — Laşitate................................................217

Vitejie — Prudenţă .........................................220

VII — Apărarea patriei şi lupta împotriva ex-

ploatării — pietre de încercare a curajului şi a celorlalte virtuţi morale

Război (Luptă) ............................................................221

Armă...............................................230

Armată (Ostaşi)...............................232

633

INDICE DE AUTORII

Comandant......................................237

Revoluţie (Revoluţionar)......................................241

...Dar şi dragostea.............................................245

Unele conduite — simbol al curajului — rămase

celebre ....................................255

Note.................................................258

Bibliografie I.....................................263

Bibliografic II......267

Indice de autori.289

634

INDICE DE AUTORII

Indice tematic...317

635

Curajul in Proverbele Si Cugetarile Lumii

Documents

Transcript of Curajul in Proverbele Si Cugetarile Lumii