Cultura Vădastra

Ciubotaru Silviu-Andrei

Grupa B

Eneoliticul timpuriu (circa 4250 – 3750 b.c.) reprezintă etapa în care s-a încheiat

definitivarea trăsăturilor vieţii neolitice şi au început să fie utilizate mici obiecte de cupru,

provenite probabil atât pe calea schimburilor cu sudul egeo-balcanic, precum şi printr-un

început de prelucrare locală.1 Este perioada de dezvoltare a unui număr mare de culturi

precum: cultura Boian, cultura Hamangia, cultura Vădastra, cultura Rast, cultura Turdaş,

cultura Tisa, grupul Iclod, grupul Suplac sau cultura Precucuteni.

Lucrarea de faţă reprezintă o modestă analiză a datelor cu privire la elemente de viaţă

materială şi spirituală a comunităţilor eneolitice din cadrul culturii Vădastra, cultură ce

evoluează in partea de est a Olteniei şi in nord – vestul Bulgariei.

Această cultură se dezvoltă in prima jumătate şi începutul celei de-a doua jumătăti a

mileniului 4 i.e.n, fiind denumită după comuna Vădastra (judetul Olt), unde a fost săpată

aşezarea eponimă.2

În 1871, Cezar Bolliac a realizat primele săpături la Vădastra, pe măgura Cetate.

Continuând activitatea, în 1872 – 1874, a descoperit un bogat material arheologic, a pus

probleme de ordin stratigrafic şi cronologic, însă proiectul său a rămăs neterminat3.

Săpături ulterioare sunt realizate în 1926 de Vasile Christescu, săpături care au dat la

iveală pe Măgura Fetelor o ceramică splendidă, cu motive decorative formate din caneluri sau

cu motive rezultate din prin crestare şi încrustare cu alb4.

În urma săpăturilor din 1934, Dumitru Berciu a stabilit, mai mult după materialul

arheologic, o “stratigrafie a civilizatiilor de pe Măgura Fetelor: Vădastra I, Vădastra II,

Sălcuţa, Coţofeni, Glina III”, rămasă însă incertă.5 Pentru lămurirea acesteia, in 1946 au loc

1 Nicolae Ursulescu, începuturile istoriei pe teritoriul României, Iaşi, 1998, p. 86.2 Eugen Comşa, Vădastra, în: DIVR, p. 607.3 Corneliu Mateescu, Centenarul săpăturilor arheologice de la Vădastra, SCIV, 22, 1971, 4, p. 643.4 Ibidem, p. 644.5 Ibidem.

1

alte săpături sub conducerea lui Corneliu Mateescu6. Acesta relevă în urma cercetărilor,

printre altele, utilizarea bovideelor pentru tracţiune, probabil pentru prelucrarea pământului7.

Importanţa problemelor ce au trebuit puse, ca şi posibilităţile materiale restrânse pentru

săpături, au făcut ca lucrările să continue, cu unele întreruperi, până acum8.

Originea

Cu privire la originele culturii Vădastra au fost elaborate de-a lungul timpului câteva

teorii, mai degrabă contradictorii9. Dumitru Berciu a considerat că s-a format pe un fond vechi

Vinča şi cu influenţe ale ceramicii liniare; mai târziu expunând ideea că s-a dezvoltat pe

fondul culturii Dudeşti10. Corneliu Mateescu este de părere că originile culturii Vădastra ar

trebui puse in legătura cu cultura Starčevo – Criş11.

Marin Nica a considerat că la baza culturii este cultura Dudeşti, cu influenţe ale

ceramicii liniare, iar câteva elemente Starčevo – Criş au fost transferate culturii Vădastra de

fondul cultural Dudeşti12. Vladimir Dumitrescu a subliniat faptul că Vădastra are în originile

sale caracteristice ale culturii Dudeşti din Oltenia şi vestul Munteniei şi aparţine grupei

culturilor ceramicii negre13.

Eugen Comşa susţine că această cultură are la bază un fond principal reprezentat de

cultura Dudeşti, la care s-au adăugat ulterior influenţe din regiunile de est (cultura Boian), de

sud ( cultura Mariţa) şi de vest (cultura Vinča)14, iar după alţi autori şi cu influenţe egeo-

mediteraneene şi central-europene (liniar-ceramice)15. După Sebastian Morintz, au existat

chiar o contemporaneitate şi contacte între purtătorii culturii Boian din etapa de tranziţie de la

faza I la faza II şi cultura Vădastra II de inceput. Se crede că cultura Vădastra a avut o lungă

evoluţie , care se poate paraleliza, în linii generale, cu întreaga dezvoltare a culturii Boian16.

6 Ibidem.7 Nicolae Ursuluescu, op.cit., p. 97.8 Corneliu Mateescu, op.cit., p. 644.9 Pavel Mirea, On Vadastra Habitation in Southern Romania: Context and Results from the Teleorman Valley, în: Itinera in praehistoria. Studia in honorem magistri Nicolae Ursulescu, Iaşi, 2009, p. 283.10 Ibidem.11 Ibidem.12 Ibidem.13 Ibidem; Vladimir Dumitrescu, Alexandru Vulpe, Dacia înainte de Dromihete, Bucureşti, 1988, p. 34.14 Eugen Comşa, op.cit.15 Mircea Petrescu-Dîmbovița, Neo-eneoliticul, în: Istoria românilor, vol. I, Moștenirea timpurilor îndepărtate, coord. Mircea Petrescu-Dîmbovita, Alexandru Vulpe, Bucureşti, 2001, p.149.16 Alexandru Păunescu, Evoluţia uneltelor și armelor de piatră cioplită descoperite pe teritoriul României, Bucureşti, 1970, p. 48.

2

Aria de răspândire

Cultura Vădastra (Pl. I.1) cuprinde o arie de răspândire destul de vastă, la începutul

evoluţiei sale, dar care se va restrânge repede, rămânând doar în sud-estul Olteniei, sud-vestul

Munteniei şi în nord-vestul Bulgariei, aşa cum era ea cunoscută până în 196017. Este

răspândită din sud-estul Olteniei până în vestul Munteniei aproximativ între Olt şi Vedea (în

Oltenia aproximativ între Olt şi Jiu, unde anterior era aspectul Dudeşti – Vinča18) precum şi în

zona corespunzătoare de la sud de Dunăre19.

În faza mai veche (Vădastra I), comunităţile acestei culturi au ocupat nu numai sud-estul

Oltenei, ci şi vestul Munteniei; în faza mai nouă (Vădastra II), purtătorii acestei culturi s-au

retras în sud-estul Olteniei, unde au rămas mai multă vreme, până la începuturile culturii

Sălcuţa, din vestul Olteniei20.

Evoluţie

În evoluţia ei de durată mai lungă s-au deosebit, pe baza săpăturilor din aşezările de la

Vădastra – Măgura Fetelor, Cruşovu şi Fărcaşele, jud. Olt, două faze principale.21 Aceasta a

fost împărţită de Corneliu Mateescu în două faze, de Dumitru Berciu în patru faze, iar Marin

Nica atribuie aceleaşi culturi cinci faze evolutive22.

În urma săpăturilor din 1934, la Măgura fetelor, Dumitru Berciu descoperă un strat pe

care îl numeşte Vădastra I, cronologic anterior celui descoperit de V. Christescu în urma

săpăturilor din 1926 (Vădastra II).23 Astfel, Berciu consideră că cele două straturi nu

trebuiesc privite ca două culturi diferite, ci ca una singură, ce evoluează de-a lungul a cel

puţin patru mari faze diferite24.

Sebastian Morintz a divizat cultura Vădastra în 2 faze, cea din urmă fiind la rândul ei

împărţită în două subfaze25. Eugen Comşa consideră aceasta o problema complicată, ce

17 Dumitru Berciu, Zorile istoriei în Carpaţi și la Dunăre, Bucureşti, 1996, p. 93.18 Cornelia Magda Lazarovici, Gheorghe Lazarovici, Arhitectura neoliticului și epocii cuprului din România, vol. I, Neoliticul, Iaşi, 2006, p. 509.19 Mircea Petrescu-Dîmbovița, op.cit.20 Ibidem.21Ibidem.22 Cornelia Magda Lazarovici, Gheorghe Lazarovici, op.cit.23 Dumitru Berciu, Arheologia preistorică a Olteniei, Craiova, 1939, p. 37-38.24 Pavel Mirea, op.cit.25 Ibidem.

3

acoperă o lungă perioadă, este de acord cu existenţa mai multor faze, însă nu menţionează

numărul şi caracteristicile lor26.

Aşezări

Purtătorii culturii Vădastra locuiau în aşezări de câmpie, înconjurate cu şanţ sau în

aşezări de tip tell, situate pe marginea teraselor 27. În prima fază sunt caracteristice aşezările

situate pe terase, cu şanţ de apărare, iar în cea de-a doua fază (Vădastra II) sunt aşezările de

tipul tell-ului28.

Cercetări arheologice mai consistente au fost efectuate în aşezările de la Vădastra –

Măgura Fetelor, - Măgura Jilavei, Cruşovu, Hotărani şi Fărcaşele (Mateescu 1957; 1959;

1070; 1078; Nica 1970, 43, 46; 1971a). Din păcate informaţiile cu privire la tipurile de

aşezare şi locuinţe sunt laconice, aşezările fiind identificate mai ales pe marginea teraselor29.

În perimetrul localităţii Vădastra există două aşezări aparţinând acestei culturi, Măgura

Fetelor şi Dealul Cişmelei. Aşezarea de la Măgura Fetelor este amplasată pe o mică

ridicătură. Forma aceastei măguri este rotundă, iar suprafaţa ei nu este prea mare, diametrul

fiind de 54,50 m pe direcţia nord-sud şi 50,50 m pe direcţia est-vest. Două straturi Vădastra (I

şi II), niveluri de locuire paleolitice şi altele mai târzii, demonstrează că acest amplasament a

fost utilizat din plin de comunităţile preistorice. Zona oferea condiţii propice pentru locuire şi

practicarea agriculturii, iar în preajmă este semnalat şi un izvor. Stratul I de la Măgura Fetelor

este caracterizat prin gropi de diferite dimensiuni, din care unele au servit probabil şi ca

bordeiei30.

Fortificaţii

Aşezarea de la Vădastra – Măgura Jilavei, în prima fază Vădastra I, are un sistem de

fortificaţie realizat printr-un şanţ de împrejmuire (pl. I.2). Studiind stratigrafia se observă o

etapă de curăţire sau refacere, ce ar putea aparţine funcţionării din etapa a II-a. Traseul

şanţului ar fi circular. Şanţul a fost interceptat pe latura de nord şi de est a săpăturilor, dar

26 Ibidem, p.284.27 Eugen Comşa, op.cit.28 Mircea Petrescu-Dîmbovița, op.cit.29 Cornelia Magda Lazarovici, Gheorghe Lazarovici, op.cit., p.510.30 Ibidem.

4

traseul său nu a fost stabilit cu exactitate. Şanţul avea o lăţime de 4,15 m, iar adâncimea era de

1,15m. Stratul II, din acelaşi loc, cu mai multe nivele de locuire, conţinea mai multe gropi

pentru scoaterea lutului, ulterior umplute cu resturi menajere, locuinţe de suprafaţă şi vetre

exterioare.31

Locuinţe

În faza iniţială locuinţele erau mai ales adâncite, dar în final se construiau doar de

suprafaţă32. În faza Vădastra I locuinţele erau de tip bordei, iar în faza Vădastra II locuinţele

erau de suprafaţă, din care unele cu podeaua de lut33. Uneori erau locuite şi peşterile34.

Complexele atribuite culturii Vădastra sunt de obicei reprezentate de gropi de diferite

forme şi mărimi. Elementele care ar putea defini cel mai bine funcţiile lor (bordeie, gropi

menajere) lipsesc in majoritatea cazurilor. Unele dintre ele constau in forme simple, aproape

circulare sau ovale, cu diametru nu mai mare de 2.80 m şi adâncime de 0.40 m. Altele sunt

ovale sau aproape circulare, cu un diametru de maxim 2 m şi adâncimi intre 0.60 şi 1m35.

Unele sunt din faza timpurie, altele din faza Vădastra II36.

C. Mateescu a realizat minuţioase săpături, studiind cu mare atenţie bordeiele, gropile,

umplutura, forma şi volumul lor; de menţionat fiind un bordei descoperit in stratul I de la

Vădastra, aproape rectangular, cu dimensiunile de 3.5 x 3 x 1.5 m de la nivelul de călcare,

ceea ce face să fie printre bordeiele adânci37. Bordeie şi semibordeie au fost semnalate şi de

Marin Nica la Fărcaşele (Nica 1970, 43)38.

Locuinţele de suprafaţă descoperite fac parte din tipul cu platormă podea. Stratul II de la

Vădastra conţinea mai multe locuinţe de suprafaţă incendiate, doar una dintre ele fiind

descrisă cu mai multe detalii (Mateescu 1978, 65-71). Casa, de formă rectangulară (cicra 7.40

x 3.70 m), era dotată cu o verandă cu pridvor, de dimensiuni ceva mai mici, 3.40 x 3 m. Avea

două incăperi, de dimensiuni inegale, despărţite de un perete intermediar. Conform descrierii

autorului, casa avea pari verticali pentru susţinerea peretelui, care se aflau la o distanţă de

31 Ibidem, p.510-511.32 Nicolae Ursulescu, op.cit.33 Mircea Petrescu-Dîmbovița, op.cit.34 Eugen Comşa, op.cit.35 Pavel Mirea, op.cit., p. 285.36 Cornelia Magda Lazarovici, Gheorghe Lazarovici, op.cit., p. 511.37 Ibidem.38 Ibidem.

5

0.40 – 1 m unul de altul. Spaţiul dintre aceaştia se umplea cu o structură de nuiele, care se

consolida ulterior prin adăugarea unor stâlpi mai subţiri39.

Unelte

Uneltele, în prima fază, mai păstreaza piese de caracter microlitic, cărora li se adaugă

mai târziu piese din silex şi piatră şlefuită (specifice neoliticului dezvoltat), din os, corn şi rar

din aramă40.

Piesele aparţinând etapelor de inceput sunt de dimensiuni mici şi mijlocii, distingându-

se piese precum: lamele retuşate, lamele fin denticulate, cu mici scobituri sau cu trunchiere

retuşată, piesele componente pentru seceră pe lame cu o porţiune lustruită, numeroase

gratoare, de obicei cu partea activă convexă; prezintă asemănări cu cele din cultura Dudeşti

sau Boian41. Se mai găsesc toporaşe de piatră şlefuită, unele fiind de tip calapod şi cu

dimensiuni mici. În grupa uneltelor de silex, microlitele ocupă un procent de circa 50 la sută42.

În depozitul de la Brătăvoeşti (Pl. II.1), atribuit fazei Vădastra I, s-au descoperit trei

tipuri diferite de securi: securea cu ceafă ascuţită, terminată într-un punct – spitznackiges Beil,

secure cu cu ceafă îngustă, terminată printr-o linie – dűnackiges Beil, secure cu ceafă lată –

dicknackiges Beil. Un exemplar cu ceafă ascuţită a fost descoperit în nivelul inferior al

stratului II de la Măgura Fetelor, într-o oarecare dependenţă stratigrafică cu stratul I43.

Ceramica

Cultura Vădastra face parte din grupa culturilor cu ceramică neagră, al cărei decor,

realizat la început prin caneluri fine, este executat apoi în tehnica exciziei adânci, cu motive

spiralo-meandrice admirabil trasate şi cu alte motive geometrice44. Predominante sunt

exciziile şi încrustaţiile cu alb şi roşu45. Pasta conţine multă pleavă, iar culoarea este gălbuie-

39 Ibidem, p. 512.40 Eugen Comşa, op.cit.41 Alexandru Păunescu, op.cit., p. 49.42 Dumitru Berciu, op.cit., 1996, p. 95.43 Idem, op.cit., 1939, p. 41.44 Vladimir Dumitrescu, Alexandru Vulpe, op.cit.45 Vasile Chirica, Dumitru Boghian, Arheologia preistorică a lumii, vol. II, Neolitic și eneolitic, Iaşi, 2003, p. 142.

6

cenuşie sau cărămizie46. Această ornamentare, ajunsă la apogeu în faza a III –a, constituie una

din cele mai remarcabile realizări artistice ale ceramicii întregii epoci neo-eneolitice47.

Olarii culturii Vădastra ne-au lăsat cele mai desăvârşite exemplare de ceramică excizată

şi încrustată masiv cu substanţă albă, superioare acelora din cultura Boian, de la care vor fi

adoptat poate unele precedee tehnice48.

O altă categorie ceramică cuprinde vase lucrate într-o pastă fină, în amestec cu nisip ca

degresant, decorată cu pliseuri (caneluri) fine49.

Specifice pentru Vădastra I sunt vasele cu picior înalt, zvelt, cu suprafaţa lustruită, de

culoare neagră sau cenusie, ornamentată cu benzi de pliseuri (Pl. III.1). Fazei finale îi sunt

caracteristici mari piriforme (Pl. III.2) (necesare păstrării granelor), castroanele adânci, vasele

cu picior ornamentat cu meandre, spirale sau volute obţinute prin incizie50.

Ceramica prezintă, atât în tehnică şi forme, cât şi în decoraţie, un vădit caracter sudic,

mediteranean51.

La Fărcaşu-de-Jos, Marin Nica descoperă o ceramică de diverse categorii: ceramica de

factură fină din pastă cu nisip cu nisip mărunt, ceramică de factură bună, din pastă amestecată

cu nisip fin şi pietricele şi o ceramică de uz comun, ce are pastă cu pleavă

Ceramica de factură fină foloseşte ca tehnica ornamentală incizia, pliseurile şi

impresiunile cu puncte, iar ca motive: meandrele şi spiralele, care se evidenţiază prin

alternanţe de benzi crutate şi benzi haşurate sau în reţea. Ceramica de factură bună are

structura mai mult sau mai putin compactă, iar suprafaţa prezinta porozităţi. În această

categorie intră oalele cu profilul bombat sau bitronconic, partea superioară uşor arcuită, buza

dreaptă şi puţin răsfrântă şi castroanele largi de dimensiuni mari. Ceramica de uz comun are

pastă cu pleavă, iar din această categorie fac parte vasele mari de provizii cu pereţii groşi52.

46 Dumitru Berciu, op.cit., 1996.47 Vladimir Dumitrescu, Alexandru Vulpe, op.cit.48 Vladimir Dumitrescu, Arta preistorică în România, vol. I, Bucureşti, 1974, p. 53.49 Dumitru Berciu, op.cit., 1996.50 Eugen Comşa, op.cit., p. 607-608.51 Dumitru Berciu, op.cit., 1996, p. 96.52 Marin Nica, Contribuţii asupra originii și dezvoltării culturii Vădastra pe baza descoperirilor de la Fărcașele – Caracal, în: Comunicări, Seria arheologică, vol. I, Craiova, 1968, p. 7-9.

7

Cele câteva fragmente ceramice cu note muzicale descoperite în staţiunea eponimă

indică legăturile dintre cele două culturi (Vădastra şi Boian) şi totodată un anumit

sincronism53.

Ceramica Vădastra este originală şi decoraţia sa impresionează prin bogăţia,

perfecţiunea, inventivitatea şi îndrăzneala combinaţiilor54.

Decăderea culturii Vădastra este reprezentată de fragmente ceramice cu pastă mai

neglijent lucrată, predominând cele simple, iar cele ornamentate au motivele executate în

grabă, cu spatii excizate larg55.

Plastica

Unele vase antropomorfe sunt adevarăte unicate prin forma puţin comună şi decorul

lor56. Plastica antropomorfă este bogat reprezentată mai ales în cursul celei de-a doua faze.

Alături de figurine feminine şi masculine, au mai fost descoperite un vas altar cu baza netedă,

terminat la partea superioară printr-un cap omenesc stilizat, o cutie având deasupra două

capete ce reprezintă persoane mascate cu chipuri animale şi numeroase figurine de animale şi

păsări57. Cercetările lui Corneliu Mateescu făcute asupra figurinelor aparţinând culturii

Vădastra, scot în evidenţă dovezi legate de îmbrăcămintea femeilor, care vara purtau o

cămaşă, uneori încreţită la gât, şi fotă, ornamentată, de tipul şorţului58

Figurile antropomorfe au dimensiuni variabile, formă plată, iar părţile componente ale

corpului bine schiţate. Se poate remarca şi în unele cazuri executarea şi înclinarea spre spate a

capului. Ele au suprafaţă netedă, uneori fiind ornamentate cu meandre şi spirale59.

Plastica zoomorfă, mai neglijent executată, reprezintă patrupede de dimensiuni

variabile60.

Staţiunea Măgura Fetelor a dat peste 20 reprezentări antropomorfe şi zoomorfe. Cele

dintâi redau o divinitate feminină, cu o uşoară steatopigie şi partea abdominală pronunţată

53 Vladimir Dumitrescu, Alexandru Vulpe, op.cit.54 Dumitru Berciu, op.cit., 1996, p. 98.55 Marin Nica, op.cit., p.15.56 Vladimir Dumitrescu, Alexandru Vulpe, op.cit.57 Eugen Comşa, op.cit., p. 608.58 Idem, Neoliticul din România, Bucureşti, 1982, p. 79.59 Marin Nica, op.cit., p. 9-10.60 Ibidem, p. 10.

8

(fecunditate şi maternitate). Ele sunt ornamentate cu motive incizate de caracter spiralo-

meandric, uneori încrustate cu culoare roşie. Plastica zoomorfă este mai rară. Se cunosc

animale întregi şi un cap de animal care pare să fi făcut parte dintr-un vas zoomorf61.

Viaţa economică

Economia în cadrul culturii Vădastra se axează în principal pe cultivarea plantelor şi

creşterea vitelor62. Intensele cercetări întreprinse de Corneliu Mateescu în staţiunea Vădastra

au relevat, printre altele, utilizarea bovideelor pentru tracţiune, probabil pentru prelucrarea

pământului, cu un fel de plug primitiv, numit aratrum, făcut din corn de animal sau din

lemn.63

În urma studierii minuţioase a oaselor de animale din aşezarea de la Vădastra, s-au putut

face două descoperiri deosebit de importante: prima este o dovadă evidentă că bovinele au

fost folosite la tracţiune, iar a doua se referă la existenţa cailor domesticiţi şi la folosirea lor la

călărie64.

Prin săpăturile amănunţite şi de durată de la punctul Măgura Fetelor, jud. Olt, din

straturile cu materiale din cele două faze: Vădastra I şi Vădastra II s-au adunat numeroase

oase de animale (circa 8000 piese). Din lotul strâns in cursul mai multor campanii de săpături,

peste 97% din oase au aparţinut animalelor domestice. Pe specii ele se repartizează astfel: boi

(cca. 60%), oi (cca. 20%), restul fiind oase de capră, porc şi câine.65

Din stratul corespunzător fazei Vădastra I s-au strâns relativ puţine oase de animale

sălbatice, ceea ce a permis să se considere că vânătoarea, în acea perioadă, pierduse mult din

importantă în comparaţie cu creşterea vitelor66.

În diferite asezări s-au găsit atât oase de oaie, cât şi oase de capră, determinate cu

certitudine. Aceste două specii au fost aduse în ţinuturile noastre într-un stadiu destul de

avansat de domesticire67.

61 Dumitru Berciu, op.cit., 1939, p. 48.62 Eugen Comşa, op.cit., 1976, p. 607.63 Nicolae Ursulescu, op.cit., p. 97.64 Eugen Comşa, op.cit., 1982, p. 61.65 Idem, Viaţa oamenilor din spaţiul carpato-danubiano-pontic în mileniile 7-4 î.Hr, Bucureşti, 1996, p. 82.66 Ibidem.67 Ibidem, p. 86.

9

În urma săpăturilor de la Măgura Fetelor, s-au adunat relativ puţine oase de animale

sălbatice precum: cerb, căprioară, iepure, mistreţ, vulpe sau pisică sălbatică68.

Câteva vertebre de peşte, găsite cu prilejul săpăturilor de la Cruşovu, dovedesc că

pescuitul era practicat, pe scară redusă, şi de membrii acelei comunităţi de tip Vădastra, iar la

Fărcaşu-de-Sus s-a aflat şi un cârlig de undiţă69.

Într-o locuinţă de suprafaţă de la Vădastra, aparţinând stratului II, s-au găsit, printre

altele, un nucleu de silex şi greutăţi pentru războiul de ţesut, scoţând în evidenţă activităţi

importante precum ţesutul şi poate chiar prelucrarea silexului70.

Viaţa spirituală

Viaţa spirituală trebuie pusă în legătură cu cultul fertilităţii, respectiv cu credinţa în

“zeiţa-mamă”. Aceasta ajută pe oameni să poată obţine recolte mai bogate şi animale

domestice mai multe, cu care să se poată satisface cea mai mare parte din necesarul de hrană

al colectivităţii71.

Nu sunt prea multe date cu privire la construcţiile de cult. Putem menţiona

descoperirea unei machete de casă sau sanctuar din lut, de la Vădastra – Măgura Jilavei.

Aceasta avea acoperişul în două ape, iar pereţii decoraţi cu motive pictate in tablă de sah. Un

fragment de perete, după aspectul său, pare a fi o stelă de lut72.

Câteva fragmente specifice aşa-numitului „mic altar de cult” sau „masa de cult”, tipice

întregii zone balcanice din neoliticul timpuriu şi dezvoltat, au fost descoperite la Măgura-

Buduiasca (Pl. IV.1). Sunt de diferite forme şi mărimi, din lut, şlefuite, cu excizii sau incizii,

uneori încrustate cu alb şi cu diverse şi discutabile funcii precum: mici mase de cult,

reprezentări miniaturale, vase pentru arderea unor substanţe în timpul ritualurilor, castroane,

recipiente folosite in legătură cu ritualul73.

Rarile descoperiri cu caracter funerar indică înhumatia ca rit funerar practicat de

comunităţile culturii Vădastra74.

68 Ibidem, p. 145-146.69 Ibidem, p. 183.70 Cornelia Magda Lazarovici, Gheorghe Lazarovici, op.cit., p. 514.71 Eugen Comşa, op.cit., 1996, p.88.72 Cornelia Magda Lazarovici, Gheorghe Lazarovici, op.cit.73 Pavel Mirea, op.cit., p. 290.74 Eugen Comşa, op.cit., 1976, p. 608.

10

Şfârșitul Culturii

Încheierea culturii Vădastra este de pus în legătură cu extinderea culturii Boian V şi în

această zonă, fapt demonstrat de descoperirea unei aşezări Boian V în Fărcaşu-de-Sus – La

şcoală75.

În perioada corespunzătoare trecerii de la Boian la Gumelniţa se constată o puternică

întrepătrundere între zonele de la est şi vest de Olt. Totuşi, cultura Vădastra şi-a păstrat

individualitatea, astfel că şi în eneoliticul dezvoltat, in spaţiul din dreapta Oltului, s-a format o

cultură aparte (Sălcuta) faţă de cea din Muntenia (Gumelniţa)76.

Concluzii

Dezvoltată la pragul dintre neolitic si eneolitic, cultura Vădastra a stârnit de-a lungul

timpului numeroase polemici în rândul arheologilor, în special in legătură cu originea si

evoluţia ei. Certă este dezvoltarea aceasteia pe un mai vechi fond Dudesti si divizarea în două

mari faze.

Deşi săpături arheologice sunt făcute din 1871 de către Cezar Bolliac, există încă multe

aspecte necunoscute cu privire la aceasta, a căror descoperire ar ajuta la o mai bună inţelegere

a vieţii materiale şi spirituale din cadrul culturii Vădastra.

O importanţă deosebită o deţine ceramica, care constituie una dintre cele mai

remarcabile realizări artistice din întreaga epocă neo-eneolitică. Olarii culturii Vădastra ne-au

lăsat cele mai desăvârşite modele de ceramică excizată şi încrustată cu substanţă albă.

De asemenea trebuie subliniat fapul că în cadrul acestei culturi, în urma unei

descoperiri din 1956, este semnalată, pentru prima dată în mediul neo-eneolitic de la noi,

existenţa calului.

O observaţie deosebit de importantă de la Vădastra este aceea că purtătorii culturii,

încă din prima lor fază evolutivă au folosit bovinele la tracţiune. Acest lucru subliniază

practicarea unei agriculturi intensive, folosind chiar un plug primitiv.

75 Marin Nica, op.cit., p. 18.76Nicolae Ursulescu, op.cit, p. 97-98.

11

În evoluţia de lungă durată a culturii Vădastra, purtătorii acesteia au lăsat în urmă

dovezi impresionante cu privire la existenţa lor, în special în legătură cu ceramica excizată, de

o frumuseţe rară pentru perioada neo-eneolitică.

Bibliografie

- Berciu, Dumitru, Arheologia preistorică a Olteniei, Editura Ramuri, Craiova, 1939.

- Idem, Zorile istoriei in Carpaţi şi la Dunăre, Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1996.

- Chirica, Vasile, Boghian Dumitru, Arheologia preistorică a lumii, vol. II, Neolitic şi

eneolitic, Editura Helios, Iaşi, 2003.

- Comşa, Eugen, Vădastra, în: DIVR, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,

1976, p. 607–608.

- Idem, Neoliticul din România, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982.

- Idem, Viaţa oamenilor din spaţiul carpato-danubiano-pontic în mileniile 7-4 î.Hr.,

Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 1996.

- Dumitrescu, Vladimir, Arta preistorică în România, vol. I, Editura Meridiane,

Bucureşti, 1971.

- Dumitrescu, Vladimir, Vulpe, Alexandru, Dacia înainte de Dromihete, Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988.

- Lazarovici, Cornelia Magda, Lazarovici, Gheorge, Arhitectura neoliticului şi epocii

cuprului din România, vol. I, Neoliticul, Editura Trinitas, Iaşi, 2006.

- Mateescu, Corneliu, Centenarul săpăturilor arheologice de la Vădastra, SCIV, 22,

1971, 4, p. 643-650.

- Mirea, Pavel, On Vadastra Habitation in Southern Romania: Context and Results from

the Teleorman Valley, în: Itinera in praehistoria. Studia in honorem magistri Nicolae

Ursulescu, Ediderunt V. Cotiugă, F.A. Tencariu, G. Bodi, Iaşi, 2009, p. 281-293.

- Nica, Marin, Contribuţii asupra originii şi dezvoltării culturii Vădastra pe baza

descoperirilor de la Fărcaşele – Caracal, în: Comunicări, I, Seria arheologică,

Editura Academiei, Craiova, 1968.

12

- Păunescu, Alexandru, Evoluţia uneltelor şi armelor de piatră cioplită descoperite pe

teritoriul României, Editura Academiei, Bucureşti, 1970.

- Petrescu-Dîmboviţa, Mircea, Neo-eneoliticul, în: Istoria românilor, vol. I, Moştenirea

timpurilor îndepărtate, coord. Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Alexandru Vulpe, Editura

Enciclopedică, Bucureşti, 2001.

- Ursulescu, Nicolae, Începuturile istoriei pe teritoriul României, Casa Editorială

"Demiurg", Iaşi, 2006.

Abrevieri

DIVR – Dicţionar de istorie veche a Romaniei (Paleolitic – sec. X), coord. D.M.

Pippidi, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976.

SCIV – Studii şi cercetări de istorie veche, Editura Academiei, Bucureşti.

Ilustraţii

Pl. I.1

13

14

Pl. I.2

15

Pl. II.1

16

Pl. III.1 Pl. III.2

17

Pl. IV.1

18