CUANTIFICAREA GRUPULUI NOMINAL PRINRECATEGORIZARE SEMANTICO-GRAMATICALĂ

CAMELIA STAN

Unele interpretări semantice actuale ale structurilor sintactice se bazează pe ipoteza căanumite poziţii sintactice au asociate proprietăţi de semnificaţie specifice. Ocuparea uneiastfel de poziţii sintactice presupune actualizarea trăsăturilor ei interpretative1 (v. infra 1–3.),ceea ce poate avea drept consecinţă unele fenomene de recategorizare semantico-gramaticală(v. infra 4.).

1. În grupul nominal, poziţiile sintactice de determinant şi de cuantificator au proprietăţiinterpretative specifice, de determinare/definire, respectiv de cuantificare.

1.1. Determinantul (D) este o categorie sintactică de tip „funcţional” (un instrumentsintactico-semantic), care se defineşte prin funcţia sa specifică, semantico-pragmatică, dereferenţializare a substantivului: el asociază substantivului o clasă de referenţi. Determinanţii suntarticolul definit/nedefinit şi alţi termeni, care pot suplini absenţa articolului, îndeplinind o funcţiesimilară cu a acestuia – adjectivele demonstrative, adjectivele posesive clitice, adjectiveleinterogative de tipul care etc.2 Să se compare:

(1) Fructul este măr (substantiv nedeterminat, interpretabil intensional, ca predicat semantic,expresie a conceptului „măr”, implicând proprietăţi specifice de formă, de culoare, degust etc.)

(2) Mănâncă mărul (un măr, acest măr ionatan) (substantiv determinat, interpretabilextensional, ca argument semantic, expresie a unei clase de referenţi; substantivul sereferă la un individ care „cade sub” conceptul „măr”).

Cuantificatorul (Q) grupului nominal se defineşte, ca operator, prin funcţia sa semantică despecificare cantitativă a referentului grupului nominal. Cuantificatorii grupului nominal suntadjectivele numerale de diferite tipuri (Num) şi alţi termeni care îndeplinesc o funcţie similară3:

(3) două (câte trei, ambele, multe, câteva) mere.

Cuantificatorii au fost interpretaţi ca fiind o subclasă a determinanţilor4. Studiile empirice aupus însă în evidenţă, pe de o parte, posibilitatea ca, în diverse limbi, cuantificatorii să fie

1 Despre proprietăţile interpretative (semantice) ale anumitor poziţii sintactice, v., între alţii, Borer (1994),p. 26 ş.u.; Arad (1996), p. 15; Rizzi (2006), p. 228–229.2 V. clasa determinanţilor numelui, în limba română, la Valeria Guţu Romalo în GALR, I, p. 47–57.3 V. şi Camelia Stan în GALR, II, p. 80–82, 85–88.4 V. şi GALR, I, p. 49.

coocurenţi cu determinanţii noncantitativi, în acelaşi context, iar, pe de altă parte, funcţia diferităa cuantificatorilor comparativ cu cea a determinanţilor. De aceea, în unele reprezentări,cuantificatorii ocupă poziţii sintactice proprii, distincte de poziţia determinanţilor.

Este larg acceptată astăzi ipoteza că determinanţii generează proiecţii funcţionale (adicăgrupuri sintactice, al căror centru este determinantul însuşi): determinantul selectează drept„complement” un grup nominal5 – în sensul că grupul nominal saturează valenţa sintactică(satisface disponibilitatea combinatorie) specifică, definitorie pentru determinant6. În exemplele(2), complementele determinanţilor sunt grupurile nominale măr, respectiv măr ionatan.

Cuantificatorii sunt centri ai unor proiecţii (grupuri) sintactice proprii7.Grupul determinantului (GD) şi grupul numeralului (GNum) sau al altui cuantificator (GQ)

sunt ierarhizate sintactic. Grupul determinantului este superior ierarhic, în măsura în care este maiextins, incluzând grupul numeralului sau al cuantificatorului, aşa cum apare reprezentat în (4) sau,într-o formalizare simplificată, minimalistă, în (5):

(4) [GD...D...[GNum/Q...Num/Q...[GN...N...]]]8

(5) [D [Num/Q [N]]]9

Ordinea ierarhică se poate reflecta în ordinea lineară, de succesiune, a constituenţilor10:

(6) [D aceste [Num două [N mere]]].

Cel puţin în anumite contexte, în care grupul nominal, deşi determinat sau cuantificat, estenonreferenţial, determinantul/cuantificatorul poate fi considerat ca fiind „specificatorul” numelui,şi nu centrul unei proiecţii sintactice proprii. Altfel spus, determinantul/cuantificatorul şi grupulnominal pe care îl determină/cuantifică formează împreună nu un grup aldeterminantului/cuantificatorului (4), ci un grup nominal, dacă acesta se interpreteazănonreferenţial11:

(7) [N D/Num/Q [N N]](8) Mănâncă [N [Q multe] [N mere]].

1.2. Nu aceeaşi este situaţia poziţiilor sintactice ocupate de modificatori. Ei nu ocupă poziţiisintactice care au trăsături interpretative proprii. Există însă o corelaţie între poziţiainterioară/exterioară grupului nominal strict (sau lexical – v. infra) şi interpretarearestrictivă/nonrestrictivă a modificatorilor numelui.

Astfel, modificatorul numit „restrictiv” are rolul semantic de a „modifica” referinţasubstantivului său regent, în sensul „restrângerii” clasei de referenţi (sau de extensiune) asubstantivului. Modificatorul participă astfel, împreună cu substantivul, la denotaţia grupuluinominal, care constituie, ca ansamblu, o unitate denotativă, iar sintactic, un grup nominal minimal(sau strict). Modificatorul restrictiv este, de obicei, un adjectiv. Să se compare expresiilenominale mere şi mere ionatane:

5 V., între alţii, Abney (1987); Valois (1991); Adger (2002), p. 200–216 (din perspectivă minimalistă).6 Chomsky (1982), p. 162–170, destre complement, din perspectiva teoriei X-bar şi a teoriei guvernării(engl. Government Theory).7 V., mai recent, Evelien Keizer, în MGD I, p. 13; Cornilescu (2006), cu referire la limba română.8 Evelien Keizer, în MGD I, p. 9, 13.9 V. convenţia de formalizare, la Rizzi (2006), p. 209.10 Despre ordinea categoriilor, în diverse limbi, v. Cinque (2006).11 V. Rizzi (2006), loc. cit.

(9) Cumpără [GN mere ionatane].

Modificatorul restrictiv este cerut semantic de substantiv, iar relaţia sintactică strânsă pe careo stabileşte cu acesta este consecinţa unităţii lor lexico-semantice (denotative).

Modificatorul nonrestrictiv, plasat de asemenea în afara grupului nominal strict (saulexical), are, de obicei, o funcţie semantică de calificare. Se realizează ca adjectiv, ca propoziţierelativă etc.12:

(10) [N mere ionatane] frumoase, care au costat mult etc.

2. E previzibilă o anumită afinitate semantică între proprietăţile intrinsece ale unui element şicele extrinsece, asociate poziţiei sintactice pe care elementul o ocupă. În termenii teorieicategorizării lingvistice13, se poate spune că selecţia sintactică ţine seama (şi) de trăsăturilesemantice proprii categoriei din care fac parte elementele selectate. Termenii aparţinând uneianumite categorii apar în poziţii sintactice specifice categoriei. Astfel, demonstrativele acest, acelsunt utilizate în poziţie de determinant şi „verifică”, actualizează trăsătura [+ definit] a poziţieirespective14 (v. supra 1.1.). Numeralele sunt utilizate în poziţia de cuantificator, cu trăsătura [+cantitativ] (v. supra ib.).

De asemenea, există o afinitate semantică între anumite categorii de determinări alesubstantivului şi poziţia de modificator restrictiv/nonrestrictiv (v. supra 1.2.). De exemplu,adjectivele „relaţionale” sau categoriale15 tind să formeze cu substantivul unităţi denotative şi seplasează în interiorul grupului nominal lexical – (9), (11) –, iar adjectivele calificative se ataşeazăsubstantivului, de obicei, în proiecţii extinse ale acestuia (12):

(11) [GN uniformă şcolară], [GN magazin sătesc], [GN vin românesc] (modificatori restrictivi)(12) [GN [GN lapte] bun], [GN [GN oraş] frumos] (modificatori nonrestrictivi), dar şi [GN frate

bun] („de sânge”, modificator restrictiv).

3. Este cunoscută situaţia adjectivelor utilizate curent în două variante de topică, actualizândsensuri contextuale diferite, şi anume o semnificaţie cantitativă, când precedă numele, şi osemnificaţie calificativă, când îl urmează (diferite, diverse, nou, oarecare, singur, varii etc.)16:

(13) Au refuzat din diferite/diverse/varii motive („unele, câteva, mai multe”) sau din motivediferite/diverse/varii („distincte, variate”)

(14) o nouă informaţie („o altă informaţie”), o informaţie nouă („recentă”)(15) A sosit cu oarecare întârziere („puţină”) sau cu o întârziere oarecare („neimportantă”)(16) tablou expus într-un oarecare muzeu („vreun”, identitate nedefinită) sau într-un muzeu

oarecare („fără importanţă”)(17) un singur om („unic”), un om singur („solitar”).

Interpretarea diferită a adjectivelor are la bază proprietăţile lor semantice extrinsece, asociatepoziţiilor sintactice în care se află: cea prenominală, de cuantificator (13), (15), (17) saudeterminant (14), (16), respectiv cea postnominală, de modificator nonrestrictiv (13)–(17).

12 V. detalii, la Camelia Stan în GALR II, p. 85.13 V. Taylor ([1995] 2003).14 V. Giusti (2005).15 Gabriela Pană Dindelegan în DSL, s.v. adjectiv; GALR I, p. 143.16 V. discuţia în GALR I, p. 142–143, II, p. 81.

4. De tip special sunt termenii calificativi care îşi pot pierde contextual semnificaţiaintrinsecă, actualizând proprietăţile interpretative ale poziţiei sintactice de cuantificator. Estecazul, în special, al adjectivului bun, în îmbinări libere (18) sau oarecum stabile (19):

(18) o bună parte din puiul fript (ambiguu – „o mare parte”17, dar şi „o parte gustoasă”), faţăde o parte bună din puiul fript („o parte gustoasă”18)

(19) de o bună bucată de vreme („îndelungată”).

Aflat într-o altă poziţie sintactică decât cea specifică pentru categoria calificativelor, din careface parte, adjectivul dobândeşte statutul categorial propriu noii poziţii, se recategorizează înpoziţia sintactică de cuantificator.

Cu aceeaşi valoare, adjectivul poate fi postpus, dacă poziţia cuantificatorului este dejaocupată şi/sau dacă, în context, este exclusă interpretarea adjectivului ca modificatornonrestrictiv, de calificare:

(20) Am plecat de (câţiva) ani buni.

Fenomenul este atestat în limba română, începând cu epoca veche:

(21) Fiind un turn cu bună [„multă, mare”] tărie, nu putea să jăcuiască (Neculce în DA s.v.)(22) Soarele un ceas bun [„mai mult de un ceas”] nu s-au văzut (N. Costin în DA s.v.)(23) o bucată bună [„mare”] (de timp, de loc) (DA s.v.)(24) în bună [„mare”] parte/măsură (DA s.v.)(25) de cu bună vreme [„de timpuriu”] (DA s.v.).

Rareori, şi alte adjective calificative sunt recategorizate, în antepunere, cu rol decuantificator. Iată două exemple din limba veche:

(26) Îi lovea şi de bogate ori [„de multe ori”] îi şi smintea (Neculce în DA s.v.)(27) Că şi mulţi călugări în bogaţi [„mulţi, numeroşi”] ani au ţinut, carii nice brânză nice

oaie au mâncat (Îndreptarea legii în DA s.v.).

Într-o situaţie diferită se află alte adjective calificative, care, în poziţia lor obişnuită, postpusegrupului nominal lexical, pot dezvolta o semnificaţie cantitativă. Antepunerea este posibilă,creând însă un efect de emfază, fără modificări ale semnificaţiei adjectivului:

(28) O recoltă frumoasă [„frumoasă/mare”] (DA s.v.), o frumoasă recoltă(29) un câştig frumos [„mare”], un frumos câştig(30) A câştigat bani frumoşi [„mulţi”], Frumoşi bani (a câştigat)!(31) o sumă (de bani) frumuşică [„(destul de) mare”], o frumuşică sumă de bani.

Similar se comportă adjectivul bun, în structuri ca:

(32) A câştigat bani buni. Buni bani a câştigat!

Interpretarea semantică a adjectivelor din structurile (28)–(32) nu este influenţată de topică.Adjectivele actualizează, în anumite combinaţii (cum sunt cele discutate), un sens lexical de tip

17 GALR I, p. 142.18 GALR, ib.

special, „cantitativ”, printr-un fenomen nu de recategorizare semantico-gramaticală (v. supra, sub4.), ci de extindere categorială19:

5. Recategorizarea elementelor în anumite poziţii sintactice este un argument empiric înfavoarea ipotezei că acele poziţii au asociate proprietăţi interpretative (semantice) specifice.

Bibliografie

Abney, Steven (1987), The English Noun Phrase in Its Sentential Aspect, Cambridge, Mass., MITDissertation.

Adger, David (2002), Core Syntax: a Minimalist Approach, ms., [f.l.].Arad, Maya (1996), „A Minimalist View of the Syntactic-Lexical Semantics Interface”, UCL Working

Papers in Linguistics, 8.Borer, Hagit (1994), „The Projection of Arguments”, în E. Benedicto, J. Runner (eds.), Functional

Projections, Amherst, U. Mass., GLSA, p. 19-47.Chomsky, Noam (1982), Lectures on Government and Binding. The Pisa Lectures, second edition,

Dordrecht/Cinnaminson, Foris.Cinque, Guglielmo (2006), „The Fundamental Left-Right Asymmetry of Natural Languages”, ms.,

Università di Venezia.Cornilescu, Alexandra (2006), „La periferia grupului nominal”, ms., Universitatea din Bucureşti.DA – Academia Română, Dicţionarul limbii române, Bucureşti, Socec/Universul/Monitorul Oficial şi

Imprimeriile Statului, Imprimeria Naţională, 1913–1948.DSL – Angela Bidu-Vrănceanu, Cristina Călăraşu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Mihaela Mancaş, Gabriela

Pană Dindelegan, Dicţionar de ştiinţe ale limbii, [Bucureşti], Nemira, 2005 [ed. I, 2001].GALR – Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Gramatica limbii

române, I–II, coord. Valeria Guţu Romalo, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2005.Giusti, Giuliana (2005), „At the Left Periphery of the Romanian Noun Phrase”, ms., Università di Venezia.MGD – Hans Broekhuis, Evelien Keizer, Marcel den Dikken, Nouns and Noun Phrases, I–II, în Hans

Broekhuis, Evelien Keizer (eds.), Modern Grammar of Dutch. Occasional Papers, 4, Tilburg, VanRiemsdijk & Broekhuis, 2003.

Rizzi, Luigi (2006), „Sintassi: le strutture”, în Alessandro Laudanna e Miriam Voghera (a cura di), Illinguaggio. Strutture linguistiche e processi cognitivi, [Roma, Bari], Laterza, p. 205–229.

Taylor, John R. ([1995] 2003), La categorizzazione linguistica. I prototipi della teoria del linguaggio, trad.it. di Stefania Giannini [ed. orig., Linguistic Categorization: Prototypes in Linguistic Theory,Oxford, Clarendon, 1995], [Macerata], Scienze del linguaggio/Quodlibet, 2003.

Valois, D. (1991), Internal Syntax of DP, Doctoral Dissertation, UCLA.

19 V. conceptul, la Taylor ([1995] 2003), p. 185.