Jocul terţ: destinul unui transacademician

Cristian BădiliţăDuminică, 04 Iulie 2010 00:00

La sfârşitul anului 2009, Basarab Nicolescu a publicat o splendoare de volum intitulat În oglindadestinului . Ca anvergură şi viziune se apropie de Tradiţie şi liberate, Jocurile divinităţii(Nemoianu), sau de Cerul văzut prin lentilă(singura carte valabilă a lui Patapievici). O foşgăială de idei, teorii şi nume de cinci stele, toateprinse într-o ţesătură stilistică de o simplitate iradiantă. Acest volum trebuie citit de orice ominteresat realmente de sensul şi graţia Culturii.

Discreţia face parte din recuzita adevăraţilor regizori ai culturii române de azi. Nu mi-l închipui,decât destul de greu, pe Basarab Nicolescu în postură de histrion Realitatea TV et comp.cerşind celebritate cu orice preţ. El îşi urmează destinul singular şi proteic, „transdisciplinar”,departe de reflectoarele semiculturii cu pretenţii. Cine să te „omologheze” în România? Ajungesă privim la „elita” autoimpusă, cea şcolită printre curentele marxist-structuraliste din anii 1960,şi ne-am lămurit. Un ins îmbibat cu o cultură ştiinţifică şi umanistă precum Basarab Nicolescuapare, în contextul local, ca o panteră printre maidanezi. Volumul poartă subtitlul „Eseuriautobiografice”, dar nu suferă (prea tare) de omphaloscopie. Conţine texte capitale (uneorireluate din alte volume) despre subiecte şi personaje mai puţin obişnuite. Merită amintite înprimul rând portretele lui Ion Barbu, Stéphane Lupasco, Daumal, Heisenberg, Eugène Ionesco,Vintilă Horia, Peter Brook, Eliade, Mircea Ciobanu, Al. Rosetti sau Benjamin Fondane, ca să neoprim doar asupra numelor interesante pentru cititorul român binevoitor (CMB). PretutindeniBasarab Nicolescu propune un punct de vedere inedit migrând dezinvolt dinspre ştiinţă spre

1 / 2

Jocul terţ: destinul unui transacademician

Cristian BădiliţăDuminică, 04 Iulie 2010 00:00

literatură ori filozofie. Cu multe din personajele sale a fost în contact nemijlocit. Fizician deanvergură internaţională, autorul a evoluat în Occident pe orbita metafizicii transdisciplinare,despre care merită vorbit, adânc şi cu textele pe masă, în altă parte. Dar „oamenii” lui de sufletrămân „mistico-umaniştii” de o natură aparte, Böhme, Ioan al Crucii sau Guénon. Nu judecămaici opţiunea sau tezele savantului. Ajunge să spunem că În oglinda destinului reprezintăportalul întregii opere nicolesciene, portal deopotrivă somptuos şi ademenitor, enigmatic şirevelatoriu (regret doar aspectul uşor prăfuit al volumului şi paginarea înghesuită). Cititorul vaafla despre poeţi majori, dar necunoscuţi, din varii motive, precum Roberto Juarroz sau AntonioPorchia, sau despre cărţi importante, precum aceea despre Ionesco, mystique ou malcroyant? (câţi dintre noi ştim oare că Ionescu a realizat şi libretul unei opere despre martiriul lui EmilianKolbe?). În bijuteria dedicată lui Ion Barbu autorul se opreşte asupra a două cuvinte: „Isarlâk”(sau „Hisarlâk”) şi „El Gahel”, primul trimiţând la cetatea Troiei redescoperită de Schliemann însecolul al XIX-lea, al doilea fiind semnătura plină de umor, dar şi de smerenie cutremurată, aautorului Jocului secund(în arabă înseamnă „Ignorantul”). La nivelul „structurii” volumul suferă puţin. Pe cât de incitante sunt părţile 1,2 şi 4 pe atât deredundantă mi s-a părut partea a 3-a, alcătuită în principal din interviuri. Poate că la o viitoareediţie autorul va reconfigura întregul. Cartea lui Basarab Nicolescu mi-a readus în memoriezecile de întâlniri şi convorbiri cu Paul Barbăneagră sau Theodor Cazaban pe teme învecinate. Acesta este anturajul românesc al autorului şi nu cred să greşesc afirmând că volumul de faţă este,indirect, un omagiu adus şi celor doi compagnons de routeîn căutarea unei utopice (şi tocmai de aceea esenţiale) Tradiţii primordiale. Precizie, informaţiede primă mână, savoir faireşi puţin delir (un savant sănătos la cap ar fi tot atât de ireal ca un poet sănătos la cap): iată dince se compune umbra „destinului Basarab Nicolescu” oglindită în 370 de pagini.

Basarab Nicolescu, În oglinda destinului. Eseuri autobiografice, Editura Ideeaeuropeană, Bucureşti, 2009.

2 / 2