MINISTERUL EDUCAIEI AL REPUBLICII MOLDOVA UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT

Catedra tiine Penale

Teza de licen

CRIMINALITATEA JUVENIL

A elaborat: Irina MUNTEAN an.IV, gr.402

Conductor tiinific: Eugen FLOREA dr.n drept,conf.univ.

Chiinu-2015 CUPRINS:INTRODUCERE1.Consideraii generale privind criminalitatea juvenil..................1.1.Noiunea de devian,delincven i criminalitate.1.2.Cauzele i condiiile criminalitii juvenile..1.3.Personalitatea minorului delincvent..

2.Mecanisme de profilaxie i prevenire a criminalitii juvenile.2.1.Rolul organelor de interne n prevenirea criminalitii juvenile..2.2.Organisme internaionale pentru combaterea criminalitii juvenile2.3.Opinii criminologice recente despre prevenirea i nelegerea criminalitii juvenile.

3.Aspecte de drept comparat privind criminalitatea juvenil.3.1.Particularitile criminalitii juvenile n Statele Unite ale Americii.3.2. Particularitile criminalitii juvenile n Federaia Rus.3.3. Particularitile criminalitii juvenile n Romnia...

CONCLUZII...BIBLIOGRAFIE.ABREVIERI

1.CONSIDERAII GENERALE PRIVIND CRIMINALITATEA JUVENIL1.1.Noiunea de devian,delincven i criminalitateFenomenul de devian,n general asa cum este cunoscut n sociologie cuprinde n accepiunea noastr i fenomenul de delincven.Sfera conceptului de devianta este mai larga si o include pe cea de delincventa.Mentionam ca devianta reprezinta un tip de comportament care se opune celui conformist si care consta in manifestari ce violeaza normele scrise sau nescrise ale societatii ori ale unui grup social particular.rotari oxanaDesi cele trei concepte se intrepatrund,importanta delimitarii lor are o dubla semnificatie:teoretica si practica.Din punct de vedere teoretic ne referim la modalitatile de producere la etiologia lor si la semnificatiile sociale ale comportamentului uman.Din punct de vedere practice ne referim la formele si mijloacele de prevenire s I control a manifestarilor antisociale la nivel individual,al diferitelor grupuri sociale si al intregii colectivitati.Conceptul de devianta.A)Dictionarul limbii romane defineste devianta ca fiind tipul de conduita care se abate de la regulile admise de societate.Dar nu toate formele de devianta intereseaza criminologul si reprezinta obiect de studiu pentru criminologie.Analizind conceptiile referitoare la obiectul criminologiei RM,Stanoiu arata ca,desi,opinia dominanta in literature de specialitate este aceea ca obiectul criminologiei il constituie fenomenul criminalitatii,acest punct de vedere nu epuizeaza orice discutie in aceasta directie.G.Basiliade propune conceptual de devianta penala ca obiect al criminologiei,aceasta fiind definite ca stiinta a deviantei penale.In opinia noastra conceptual de devianta penala,dincolo de rezervele de ordin terminologic este si restricctiv,lipsind criminologia de studierea unor aspect importante ale delincventei juvenile cum ar fi:precriminalitatea,fenomenul copiii strazii.Alti autori folosesc notiunile de comportament deviant(care are in vedere abaterile de la normele sociale in general),comportament delincvent(desemneaza incalcarile normelor juridico-penale)si comportament aberrant(include aspectele medico-legale,psihiatrice sau psihopatologice).Credem ca nici aceste concept nu sunt operationale in totalitate pentru criminologie,deoarece exceed obiectul de cercetare al acestei stiinte.Mai mult decit atit conceptul de comportament delincvent nu poate desemna numai incalcarile normelor juridico-penale pentru ca astfel,daca am imbratisa un asemenea punct de vedere,ar insemna ca lipsim criminologul de studierea unor aspect importante ale delinventei juvenile cum ar fi faptele dezincriminate sau in curs de dezincriminare:cersetoria,vagabondajul,prostitutia sau cele savirsite de minorii care nu raspund penal. B)Este cunoscut in literatura de specialitate ca paternitatea conceptului de devianta este atribuita scolii sociologice reprezentata prin Emil Durckheim.El este fondatorul teoriei care leaga conduitele deviante de structura socio-culturala.Devianta apare la Emil Durckheim echivalenta cu criminalitatea si conduit delincventa.Conceptul de devianta il intilnim si la Edwin Sutherland,unde constatam deja o incercare de departajare de conceptele de criminalitate si delincventa.In conceptia acestui autor comportamentul individual nu este ereditar,comportamentul criminal se invata in contact cu alte personae,printr-un proces de comunicare.Deci,nu este sufficient ca individul sa duca un mod de viata deviant,sa manifeste un comportament care nu se incadreaza in limitele institutionale si socialmente acceptabile(bande,cultura strazii sau chiar familie) ci,aparitia comportamentului criminal depinde de raportul care exista intre manifestarile de acceptare sau de respingere a regulilor impuse de societate.In opinia noastra,ceea ce departajeaza devianta de delincventa si de criminalitate este momentul trecerii la act,prin actiunea criminala.In absenta actiunii,devianta este privita ca un fenomen obisnuit in viata oricarei fiinte umane si este definite prin raportare la normele care indica cee ace este drept sau nedrept,correct sau gresit,cinstit sau necinstit.Fara sa avem pretentii de exhaustivitate trebuie sa privim distintia devianta-delincventa-criminalitate,prin prisma obiectului de studio al criminologiei si nu prin prisma sferei de interese a acestei discipline care intotdeauna exceed obiectul de cercetare.A include toate faptele de devianta in obiectul criminologiei ar insemna a transforma aceasta disciplina intr-o stiinta generala despre devianta si o suprapunere inevitabila cu alte domenii de cunoastere.Delincventa si criminalitate.Sociologii vorbesc despre despre delincventa sau infractionalitate,delincventa atrage dupa sine o serie de sanctiuni explicite si directe,exista urmatoarele categorii de delincventa:delincventa reala,descoperita si legala.De aici se deduce ca in conceptia acestor autori,desi exista o diferentiere intre devianta si delinventa,aceasta din urma fiind vazuta ca o forma particulara de devianta,continutul criminalitatii sau infractionalitatii este suprapus celui de delincventa.Pentru juristi,notiunile de infractiune si infractor au un sens precis,specificul infractiunii in raport cu alte fapte juridice fiind dat de criterial pedeapsa,iar specificul notiunii de infractor fiind dat de criterial condamnare definitiva.Delincventa este definite ca totalitatea delictelor si crimelor considerate pe plan social,delictul este un act nepermisiv de lege si sanctionat printr-o pedeapsa corectionala,in timp ce infractiunea este privita ca violarea unor legi penale,avind deci in intelesul limbii romane aceeasi semnificatie ca si crima.Considerind ca aceste explicatii nu sunt suficiente pentru a argumenta concluziile pe care le urmarim,am apelat la un dictionar de specialitate.Aici,semnificatia delictului este determen folosit in legislatia penala anterioara pentru acea incalcare a legii penale care era sanctionata cu inchisoare contraventionala sau cu amenda penala.Dictionarul limbii francize precizeaza ca crima este definita ca cea mai grava infractiune din infractiunile aduse legii.Criminalitatea este totalitatea faptelor criminale considerate intr-o societate data intr-o anumita perioada de timp.Tot dupa acelasi dictionar,definim delictul ca incalcare a legii pedepsita printr-pedeapsa corectionala,iar delincventa ca ansamblul crimelor si delictelor considerate din punct de vedere statistic.Din examinarea definitiilor prezentate de dictionarele mentionate putem concluziona urmatoarele:1)Criminalitatea si infractionalitatea au continuturi identice pentru limba romana,ele reprezentind totalitatea incalcarilor penale comise intr-o anumita perioada si pe un anumit teritoriu.2)In limba romana delincventa nu poate fi confundata cu criminalitatea,primul concept avind un inteles mult mai larg cuprinzind atit crimele,delictele,deci criminalitatea in ansamblul ei,cit si contraventiile si chiar unele acte de incalcare a normelor morale3)Confuzia este generate,in opinia noastra de clasificarea infractiunii in alte legislatii,printre care si cea franceza,in crime,delicte si contraventii,criterial departajarii fiind acela al gravitatii faptelor4)Privind conceptele analizate dintr-o asemenea perspectiva apreciem ca discutabila distinctia facuta de unii autori intre delincventa reala descoperita si legala sau suprapunerea conceptului de delincventa cu cel de infractionalitate. Pina in momentul de fata criteriul normativului juridico-penal ramine cel mai convingator pentru justificarea optiunilor.