Sanda Tulics

Pietre albepoezii

Pietre albe - poezii de Sanda Tulics© 2015 Sanda Tulics

Cuvânt înainte

Mă bucur că putem fi părtai i martori la apariţia celui de-al doilea volum de poezii compuse de Sanda i dorim ca ele să îmbogăţească sufletete pe cât mai mulţi cititori. Acesta este rolul poeziei, dincolo de „tehnica“ specifică acestui gen literar, să ne delecteze sufletete, să anime emoţii poate demult uitate.

De ce pietre? De ce albe? Sunt două întrebări pertinente. În limbajul nostru comun pietrele au de multe ori conotaţii negative, fiind folosite a le arunca în alţii. Dar în alt sens, piatra transmite stabilitate, durabilitate, temelie solidă, de neclintit. Să ne amintim doar de cuvintele prin care Isus Îi încheie Predica de pe Munte: o casă zidită pe stâncă, una pe nisip. Sanda este o „piatră“, rămasă neclintită în credinţa i în devotamentul ei faţă de Mântuitorul. La temelia vieţii ei este o „Piatră“.

Îmi amintesc că am primit ca amintire la o nuntă două pietre, este adevărat de culoare închisă. Una din partea mirelui, alta din partea miresei. Au trudit să le adune din albia râului, apoi le-au colorat i au scris pe ele. Sanda a făcut ceva similar: a strâns pietre de temelie, le-a „colorat“ cu talentul ei (dar în alb) i a scris pe ele cuvintele vieţii.

Poeziile Sandei sunt mai mult decât strofe i versuri, sunt adevărate rugăciuni, asemenea psalmilor. Doresc ca rugăciunile ei în versuri să fie ascultate de Cel care este adevărata Stâncă.

Octavian Verlan

5

Cuprins

Trezire i veghere .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

Încurajare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105

Diverse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126

Zidire spirituală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147

Slujire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161

Laudă i închinare .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187

Sărbători . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 269

Copiii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 297

Evanghelizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 305

Trezire i veghere

9�

9�

Eti Începutul i Sfâritul

Cine eti?De soarele Te-ascultă i-ngenunchează înaintea Ta,Iar noaptea fuge dinainte-Ţi când porunceti luminii:— Du-te, acuma este partea ta!

Când norii se aleargă să-Ţi împlinească voia,Să ducă unde numai Tu ai hotărât, furtuna, grindina sau ploaia, Când înfloreti salcâmii i le aterni cercei pe crengiÎmbraci în lilieci ponoare, în scumpi bujori i-n crinii albi superbi.

Cine eti? Când zbori albinele-n grădini, s-adune-n flori dulceaţă,i ne zâmbeti jos pe pământ-n roua de dimineaţă?Când zbori în-nalt cocoare, sămânţa o-ncolţeti spre rod-n ogoare,Când huma ne rodete pâine, făr’ să avem grija de mâine?

Cine eti? Când pruncii-n leagăn Îţi zâmbesc-nainte de-a-i cunoate mama?i-n gungurit Te preamăresc fără a ti ce este teama.

Trezire i veghere

Pietre albe�

�10 11�

�

Cine eti?De înfloreti grădini, ascunzi splendoarea-trandafir în spini?Durerea o asemeni cu florile — ciulini?Ascunzi în floare noul rod, ce-Ţi satură „în dulce“ al Tău norod?

Cine eti?De Ţi-ai lăsat în lume, pe Fiul înzestrat cu daruri bune,Prin jertfa-I sfântă de la cruce, păcatul i povara lumii duce?

Cine eti?De Te-ai cutremurat în cer, când la Golgota-n suferinţă,Iubitul Fiu a suferit în dreptu-mi, să trec din moarte-n pocăinţă?

Cine eti?De m-ai iubit mai mult decât pe Fiul?Ce preţ am eu în ochii Tăi, de Ţi-ai trimis la moarte Preaiubitul,Să mă despartă de cei răi?

Cine-ar putea să-Ţi înţeleagă iubirea i jertfirea-ntreagă?Salvarea, ca să fiu în cer, din calea mea oloagă?

************************************

Pietre albe�

�10 11�

�

Eti Începutul i Sfâritul!Nelimitat, eti, Infinitul!Eti Dragostea i Bucuria iPacea Sfântă, Părtaia eti;Ochiul treaz ce mă-nsoţete iMâna ce-n curând în ceruri mă va trece!

Trezire i veghere

�

�12 13�

Pietre albe

Anu-i gata de plecare!

i-adună anu-n curs la lucruri,Punându-le-n al său bagaj,Tot ce-a văzut-n a lui edere,Iubiri, iertări i fapte ce aducLacrimi pe obraz.

Le-adună-aa cum fost-au rânduite,În bune, rele i neascultări,Îi umple grea desaga,îndesându-le pe toate, Să le ridice la tronul judecăţii,Dincol’ de înstelări.

Sunt unele, care abia ateaptăSă fie-n grabă transferate,Iar altele-ar dori să se ascundă,Sau, dacă-n dreptul lor ar fi Cu-adevărat regrete, ar fi uitatei n-ar ajunge-n faţa judecăţii, niciodată!

E trist bătrânul an că-n marea lui desagă,Sunt fapte rele, grele,Aduse de ai Domnului iubiţi Din lumea nespălată i oloagă.

E fericit când fapte bune Drumu-i luminează,

�

�12 13�

i-abia ateaptă să fie-n faţaCelui ce în curând le cercetează.

**********************

Prieteni dragi, haideţi să ne prosternem,În faţa Tatălui Divin, i-n numele iertării i Prinţului Iubit,Să Îl rugăm să ni se teargă acele fapte, rele,Cu toţii îndurare să-I cerim.

Căci fericit este acel cu fapta acoperită,Fărădelegea îi este iertată (Psalmul 32:1-2).În numele Păstorului cel bun,Primete-ne în prag de noul an i dă-ne-o inimă curată, sfinte-Tată.

Trezire i veghere

�14 15�

Pomul bun i pomul rău

Uită-te la pom i vezi de ai altoiul,Ce Domnu-n Golgota l-a pus,De nu l-ai aruncat pentru plăcerea lumii,i-a poftelor în care ea te-a dus.

Uită-te i vezi de-are dulceaţă,Rodu-altoit ce Domnul ţi l-a dat,i-ntreabă-te de -ntreaga-ţi viaţă,Rodit-ai din altoiul cel curat?

Mâncat-a cineva din rod?În fapte de credinţă ai rodit?Sau fost-ai ca smochinul sterp,Pe care Domnu-a vrut,Găsindu-l gol, să-l vadă smulsCă-n el rodire n-a găsit?

Te uită bine i gândete:La fapte i te pocăiete,Pe Calea sfântă te îndreaptă,Inima-ţi fie-nţeleaptă!

Că-n pomul fără rod găseti doar frunze,Doar…bate vântu-n el i-n care,Tot fel’ de păsări stau ascunse, Ţine doar umbră Atâta-i, pentru fiecare…!

Pietre albe�

�14 15�

Trezire i veghere

Dar pomul bun, dulci poame face,Te satură, de mulţumeti îndată.Înflorete, vizitat e de albini,Din floare i se vede a sa dulceaţă,Ce-i vine de la rădăcini.

La vremea hotărâtă de rodire,Împrătie dulceaţă, aduce bucurie,i satură pe fiecare,Căci este pom plantat deSfântă Mâna de-ndurare!

�16 17�

Pietre albe

Te rog să nu le ţii în seamă, Tată…

Ţi-aduc ofranda sufletului-nrourat,De ploaia Duhului Tău Sfânt,Chiar dac-afară strigă ca turbaţiiacalii, mucă din copiii Tăi Ce se aveau cândva ca fraţii,Copiii-sfântului Tău Legământ.

În noaptea grea de-afar’ din lume, Făr’de copiii-Ţi în veghere,Primete-mă aa cum sunt,‘Ntristată de durere…

Ca Tin’ ce vezi din cerul sfânt,Cum din „politică-nvrăjbită“,Poporul pentru care Te-ai jertfitDin pocăinţă i-a ieit i Piere… din nesăbuinţă.

Pornirea rea a inimilor lor,Schimbarea stării sufleteti cu-atâta uurinţă,Mă-ndeamnă să mă-ntreb:Te-au cunoscut vreodată, cu adevărat,În viaţa lor, se mai găsete-un gram de pocăinţă?

Mi-e greu, mă doare i mă simt trădată,De cei cu care Ţie mă-nchinam… odată…Eram în părtăii, în bucurie,

�

�16 17�

Mâncam la Cina Ta, cântând: Slavă, mărire…Mă rog cu lacrimi pentru ei,Mă rog i pentru mine,Te rog să nu le ţii în seamă scump-Stăpân,Ne iartă, Te rugăm, i scoate-ne la bine…

Trezire i veghere

�18 19�

Pietre albe

Rămâi curat (încotro, România cretină?)

…Atâtea vorbe fără rost…‘Mbrăcate în deertăciune,i reci, străine de-Adăpost,De jarul Duhului-tăciune;

Atâtea „împletiri de vorbe“Însăilate în faţa celor ce ateaptă,Să se hrănească, să trăiascăDin ale Domnului, bucate.

Atâta foc-împrătiat!De vorbele de-ocară,De „oglinjoara“ care a vorbit:„Cine, cine-i cel mai cel din ţară?“

Atât suspin i întristări,Trimiteţi voi spre venicie…!Lucrând de zor la faptele, Ce vor rămâne în pustie.

„De ce?“Întreabă Cerul „Vă adânciţi doar în ruine?i nu zidiţi pe temelii,Lăsate în Cuvânt de bine?“

�

�18 19�

Aa veţi fi ‘nţeleptele fecioare“Cu furca-n brâu torcând A lumii vorbelor, ruini, gunoaie?Se-aude…un glas din înălţare:

„Dărâmă tot ce ai zidit!Din ură, invidie, mândrie,i-adună-n lacrimi îmbrăcată,În sfântul „in… subţire!“

Rămâi în haina-n care Eu te-am îmbrăcat! Atunci, în Golgota, când viaţa ţi-am iertat;Rămâi la ce ai fost creat de Nemurire:Un crin curat, pentru Iubitu-ţi Mire!

Zilele acestea tot mai mult am întâlnit persoane dragi mie (dar mai ales Domnului) înverunate în ură i judecată împotriva celor care au votat cu o anumită persoană. Încotro, România cretină?

Trezire i veghere

�20 21�

Pietre albe

Preedintelui României!

Mi-s îmbrumate gândurile fericirii,Când văd poporul meu cum se urăte,Pentru un „preedinte“‘ al ţării-abandonate,În sărăcie i-n hoţii, atâta de bogată.

Acelai sânge din rădăcinile singurei mame,Îi strigă „uri“ în faţă în batjocori,Iar cei apropiaţi de sângele lui Iuda,Zâmbesc — trădând în România-n multe locuri.

Se războiesc pentru un Preedinte!Al cui, al ţării jefuite i distruse?De lăcomii ce au poftit la aur,La lemnul ţării i la scumpul ei tezaur?

Al cui va fi de mâine Preedinte?Al munţilor de aur — Apuseni,Certej sau gazului de ist?Pe cine va reprezenta?Străini i fiii lacomi sau…Săracii ce-i mâncă din mucegăita pâine ‘N depărtare în plâns sau pe furi?

Se-ateaptă-o zi de sărbătoare!Aa i-a-mbrobodit de fiecare dată,Când i-au pornit pe oameni să-l aleagăi le-a promis o viaţă mai… bogată!

�

�20 21�

ORICINE ar veni să fie Preedinte,Ar trebui să tie i să ţină minte:Iubita-mi ţară-româneascăE-atâta de sleită, furată, defriată…i-arată răni pe munţi, la es i în adânc,Cum n-au fost — NICIODATĂ!

**********************

Ascultă bine, noule Preedinte!Pune-ţi genunchiul jos, te roagă pentru ţarăTatălui din cer, cumintei leagă rana ţării cu credincioie,N-o jecmăni pentru „un blid de linte“!Cu oameni răi, străini sau cu români,ireţi i fără inimă i minte!

Tu să fii jertfă pentru ţară!i dă-ţi viata pentru ea, ca pentru-ai tăi copii!Iubete-o!Pune-ţi lacrima pe rana-i i n-o lăsa să fie transformatăÎn locuri moarte, vândute i pustii!

… Mi-s îmbrumate gândurile-fericirii,Pân-oi vedea, verdeaţă, viaţă-n ţara mea,Pân’ nu i-o săruta străinul mâna,‘NAINTE DE-A INTRA ÎN EA!

Iar tu, de vrei să fii un Preedinte,Pentru Bătrâna Mamă ce-o iubesc,

Trezire i veghere

�

�22 23�

Pietre albe

Ascultă-mă i ţine bine minte:În România sunt fericiţi, în minte i în suflet,Numai aceia care prin Dumnezeul Tată,Pe Ea-n iubire o slujesc!!!

�

�22 23�

Când cerul a iubit atât de mult pământul

Când timide, culorile Ţi se înghesuiau în palmă,Să le arunci peste pământ,Să dai petalei faţa — rose sau galben,Sau bleu, ca zarea i braţul mării… soarelui-sărut,

Când raze de lumină-n plete Sau aezate pe lanurile-n grâu,Îi desfătau iubirea-n ochi de soarePe faţa cristalină a recelui pârâu,

Când stropi de rouă Îţi scăpau din mână,Udând pământul în ploi-răcoare,Pământul greu se poticnea De încorsetarea păcatului cel mare;

Când note muzicale atingeau păduri,i valurile se izbeau plângând de stâncă,Iar cârduri, cârduri de cocori,Duceau spre-nalt cântareaAuzită jos în luncă,

Când soarele se despărţea de noapte,Iar din odăi se auzeau în oapte,Cântări de laudă pentru-Mpărat,Până în zori, când ziua albă, noaptea-a destrămat,

Trezire i veghere

�

�24 25�

Pietre albe

… Când cerul a iubit atât de mult pământul,I-a auzit scrânitul, plânsul… că-i pierduse cântul,Atunci ai coborât în Golgota la mine,i din poteca-mărăcine,

M-ai ridicat, m-ai luat în braţe din suspine,i cu-n mângâiat, braţ-legănat,De jertfa-Ţi sfântă m-ai legatPe veci, Isuse drag, de Tine.

�

�24 25�

Nu te opri!

Când vorbe grele, goliciunea îi arată,Privirile din colţ de ochi, te urmăresc în poartă,Când „câinii-firii-s dezlegaţi“‘Mpotriva ta cu dumănie,Apleacă-te-n genunchi i iartă,Te roagă, nu-ţi lăsa viaţa-n pustie.

Când oapte curioaseTe-urmăresc după vre-un gard,Dă: Pace sfântă-n bucurie i nu te-opriÎn locul unde batjocoritorii se opresci i-au întins a întunericului masă în pustie.

Când curg în valuri urile străine,Să te ajungă cu-orice preţ,Tu fugi!Nu te opri cu ele-n vorbă,Adu-ţi aminte de Duh — Sfânti-ale Lui sfinte peceţi.

Căci cel ce nu se-oprete-n clevetirii onorează prin purtare Ale splendorii Duhului-iubiri,Acela va fi cel mai fericit!Aa ne scrie Biblia, Cuvântul ei aa ne-a proorocit.

Trezire i veghere

�

�26 27�

Pietre albe

Fii fericit când valurile lumii,Nu le opreti-n sufletul tău,Ci dă-I onoare, slavă i cinstire,Măritului, slăvit, sfânt Dumnezeu.

Tu mulţumete prin Duh Sfânt,De locu-n care ai fost pus,De mâna Salvatoare a Domnului Isus.

�

�26 27�

Trezire i veghere

Ţării mele… România!

Câte Iude mai sunt astăzi îmbrăcate în trădare,Cu mâinile pline de sânge i cu suflet „la vânzare“?Câte fapte-ntunecoase cusute cu „fir de aur“,Sunt înscrise-n lăcrimarea, pierderii ţării-tezaur?

Câte ciocârlii au limba smulsă ca să nu mai cânte?Pe pământul României, scrisă-n Cartea celor sfinte?Câte curcubee plâng peste faţa ţării mele,Peste lacrimi de bătrâni, cu rugile ascunse-n stele?

Câtă limbă legănată de română scumpă, dulce,Va fi în curând străpunsă, de ... „N Iude“, sus pe cruce?Câţi bujori i maci jelesc pe faţa iubitei mame,Care-n doine mă petrec… România-n plâns mă cheamă?

Întrebări adresate tuturor românilor de pretutindeni

�

� 29�

Pietre albe

Salcia, omul ce plânge

Îi plânge amarul pe luciul de apă,Cu plete-nmuiate în apa curată,Se uită mirată i, nemicată,În apa ce de-o viaţă-i e surată.

Ar vrea să-i întindă spre cer braţe-blândeSă-ntrebe: De ce-i tot aici? Dar…Îi pleacă privirea în apă… i plânge…Ca braţele sălciei-soră, pe apă aplecate.

În luciul de apă e… seninătate!O… îmbrăţiare de cer — salcie — apă…Un gând apare pe neateptate:Oare tiu să preţuiască darul, acei ce pot priviCerul, fără dificultate?

**********************

Căci...

Cei ce stau ziua i noaptea, doar cu apa la picioare,tiu că-n oglindirea apei, te-mprieteneti cu cerul…i acolo de eti pus, apa îţi este prietenDoar din luciul ei îţi chemi, cauţi în iubiri, Străjerul?

28

�

� 29�

Îi aduce lacrima ca o ofrandă,Domnului în luciul apei,Mulţumind cu bucurie căci în apa linitită,Poate cerul să îl vadă.

Rugăciunea unui suflet, din căruciorul suferinţei

Trezire i veghere

31�

Nu-nchide ua razei de lumină!

Nu-nchide ua razei de lumină,i nu întoarce drumu-mâinii-n fapte bune,Nu întoarce răul pentru bine,Ci stai i-ateaptă-n rugăciune.

Nu-ntoarce „jarul în vorbire“ i nu-ţi vorbi de rău ortacul,Adu-ţi cu „apa rugăciunii“, dragosteaSă stingi din focu-aprins de…

Păete rar i cu credinţă,Atunci când norul „se fălete“Că poate a-i scutura grindina Iar floarea-ţi ofilete.

Prin rugă, cheamă-ţi Creatoruli noru-ndat’… pălete,Adu-ţi aminte ce e scris,Ce Biblia grăiete!

De vei umbla în adevăr i Nu vei fi un martor mincinos, Te va-mbrăca în haina albă,Mântuitorul scump, Isus Christos !

Apa rugăciunii = lacrimile ce însoţesc rugile (în text)

Pietre albe

30

31�

Se-aude sunetul de goarnă!

Săraci umblăm adeseori de Tine,i zdrenţuiţi, în vorbele ruinii,Puternici suntem doar în fire dar,Suntem departe de a ne numi: „Fiii Luminii“.

Cu-n chiopătat ce-i zice „mers“,Un pas ce nu mai e demult pe Cale,i un dezinteres de cer, de Tine, Care ne-ai ales,Să stăm sub sfânta-Ţi binecuvântare.

Răstălmăcim Cuvântu-n dreptul nost’să… ni se „potrivească“…Cu viaţa fără rugăciuni sau post,Dar, pretenţioi suntem caDomnul Sfânt să ne iubească!

**********************

Te-m obosit de înelări-n promisiuni, în fapte,‘Ntrecându-ne cât mai firesc-n purtările dearte,Ne despărţim uor de cer, de sfântul Legământ,Prin vorbe, fapte de ocară i suntem foarte curioi de … Ce-o mai fi pe-afară?

Afar’ de Tine i de cer, de sfânta Ta Cărare,Lipindu-ne de ce-i „uor“ i fără de valoare,… Suntem adeseori atât de goi, săraci suntem de Tine,

Trezire i veghere

�

�32 33�

Pietre albe

Ne-acoperim cu ce e zdrenţuros, Cu vorbe goale, uri i faptele ruinii.

Suntem de plâns dar, nu vedemCi… dimpotrivă!Noi credem că ne ducem drept!Dar toţi, toţi, navigăm-n derivă…

Trezire să mai cerem? Ne-ai trezit!În Golgota când Te-ai jertfit!i-o Ungere-divină?Ne-ai dăruit la Cincizecimi, iubindu-ne prinFlăcări de Lumină!

Suntem o viţă fără rodi un smochin fără de roadă!E-aa târziu pentru ce-ar trebui să fim, Căci semnele venirii se zăresc, se-audeSunetu-Ţi de goarnă!

�

�32 33�

De ce-ai schimbat Lumina pe-ntuneric?

De ce-ai schimbat Lumina pe-ntuneric,i dragostea-I pe tot ce-n lume e murdar?De ce ai părăsit Cărarea,Ce te făcea bogat i preaiubit în har?

De ce ai aruncat la „coul lumii“,Bucate-alese i gustoase,i stai în sărăcia grea a humei,Mâncând din ea… pe săturate?

De ce te-ntreci în fapte de ruine,Când tu ai petrecut cu El, atâtea bucurii,Adu-ţi aminte! Cum te-nvăţa la lucrurile sfinte,Stăteai în rugi până în nopţi târzii.

Cum de-ai pierdut a Lui sfântă Cărare,i-acuma stai în soarele cel arzător,Al lumii ce te-mbracă în ruine,Uitând căci Domnului de tine… Îi e dor?

De ce arunci a Sa iubire sfântăi umpli cluburi, baruri, cu viaţa ce o ai în tine,Când Domnul sfânt, El te-a creatSă-I fii un vas curat, nu unul de ruine?

Trezire i veghere

�

�34 35�

Pietre albe

Privete-te-năuntru i vezi cât eti de păgubit!De dar i rodul Duhului slăvit,Ce „uscătură“ porţi i ce ruine,Uitând de Calea care duce la infinit de bine!

Oprete-te! Gândete-te i scapă-te de tine!Te-ateaptă: Tatăl, Fiul i Duhul slavei sfinte!Să iei din rătăcire, să-I fii copil ascultător, cuminte,Să fii măcar aa cum tu erai-nainte!

�

�34 35�

Veniţi scumpi fraţi la Domnul!

La focul Duhului cel Sfânt,Ne adunăm Isuse,Să ne-ncălzim i să primim,Din darurile-Ţi sfinte.

Ne chemi pe toţi, pe fiecare,Să ne îmbogăţeti,Din sfântă-nţelepciune,Cu Tin’ să ne uneti.

La masă stăm cu Tine,… Dar unii sunt… absenţi.S-au reîntors în lumei-au rupt „iubitele peceţi“.

Te doare după ei Stăpâne,Ai vrea să-i ai pe toţi cu Tin’Să-i scapi de duhul lumii rele,De chin i de suspin.

Să vină i să Ţi se-ntoarcă,Din nou la masa Ta,Să îi hrăneti ca altă dată Din sfântă hrana Ta!

**********************

Trezire i veghere

�

�36 37�

Pietre albe

De-aţi înţelege durerea Lui de Domn Ce-a suferit în chinuri,În Golgota să fim salvaţi,Pe lemnul de ruini…

Mă rog să vă cuprindă dorul,De El, de tot ce-i sfânt, de fraţi,Să vă schimbaţi „locul i rolul“,De Duhul Sfânt din nou să ascultaţi.

V-ateaptă Mielul azi în poartă,Să vă îmbrăţieze în iertări,Schimbaţi direcţia i lumea,Cu Calea ce v-aduce vindecări!

E-atât’ belug la masa Lui bogată,‘S-atâtea-nvăţături din El,E-atâta pace i iubire,… veniţi scumpi fraţi,Veniţi la Scump — Emanuel!

Sunt dintre noi surori i fraţi care au părăsit Calea i s-au întors la lumea amăgitoare.

�

�36 37�

Iubiţilor mei fraţi români

Udaţi cu lacrimi graniţele ţării i plângeţi până când veţi înălţa,Ziduri de rugă în credincioie Pentru scumpă, ţara mea i-a ta.

Să stăruim pe zidurile ei,Ca Neemia altă dat’.Căci nimeni nu se va jertfi,Doar „fiii ei“, românii, căci ei sunt rânduiţi Ca fii din cerul Prea Înalt.

Se strânge laţul tot mai tare,Mă dor de-aici din depărtării nepăsarea, i nechibzuinţa Oamenilor în… necugetări.

Aveţi, încă mai este loc sub soare, În România dată ca binecuvântare,Nu vă îndepărtaţi, n-o părăsiţi,Că-n poama-i-dulce i-n verde se jelete,Strigând în disperare: „Copiii mei cuminţi!

Vegheaţi pân’ nu e prea târziu,Când se vor instala străini cu biciu-n mână, Schimbând-o în pustiu,i aducând cu ei, religia păgână.“

Trezire i veghere

�

�38 39�

Pietre albe

Anotimpurile Domnului

Ca să rodeti Porunca Lui,Să nu ai viermi la rădăcină,Să nu bei apa „nimănui“,Te-a aezat-n a Sa grădină.

Hrănit, îmbogăţit cu a Lui hrană,Cuvântul, vrednicie-mană,Lasă-te prelucrat Când Domnul sfânt… te cheamă.

Să înverzeti în caldă primăvară,Atât cât pomul să-ţi fie hrănit,Să înfloreti în alb, în curăţie,Mireasă, Mielului iubit.

Iar vara să lucrezi la Soare,Maturizare să primeti,Ca-n toamnă, roada să îţi fie dulce,Iar din sfânt rod, pe mulţi să îi hrăneti.

Ateaptă anotimpurile toate,Să treacă hotărâte peste tine,Chiar de mai bat furtuni în rod,Rănindu-l chiar din pârguire.

Din ceruri, Sfântul te privete,i numai El, El hotărăte,Cum prin furtuni i ploi i soare,

�

�38 39�

Rodul îţi crete în a Domnului splendoare.Lasă-te prelucrat de mâna cea stăpână,Rodete, ţine-te curat,Căci este gata, Grădinarul ca să vinăSă-ţi ducă ascultarea în cerul cel înalt.

Iarna e venicia fără gheaţă pe care o vom petrece cu El.

Trezire i veghere

�

�40 41�

Pietre albe

Se-ntoarce fiul rătăcitLuca 15:11-32

Îi puse-arginţii pe asin,i în al Tatălui suspin,Mezinul, fiul cel iubit,Plecă… de-acasă.

După-ndelungi vorbiri în oaptă,Chiar în asprime de-or fi fost,i-a luat „rămasul bun“ la poartă,Plecând în lumea… fără rost.

Averea tatălui-i dădea putere,Încredere în ea avea,Să lase-n urmă viaţa-ntreagă,… lipindu-se de lumea rea.

Cu-argint îi cumpără îndată,i faimă, prieteni i femei,Ce se simţeau atrai de banu-i,C-aceasta era „prietenia“ dintre ei.

Mulţi bani… dar i păcate multe!A cheltuit în loc s-asculte,De tatăl-plâns, rămas în poartă,Cu lacrimile prinse-n barbă.

�

�40 41�

i-a risipit averea… fiul,Prieteni, joc, pierzând pe loc!i-n greu ajunse-n „noua viaţă“Mâncând din hrana unui porc!

Cum, eu mănânc acum cu porcii?Când tatăl meu are avere,i multă bogăţie i argaţi,Cu care… am trăit ca fraţi?

Se ridică din greul vieţii,Cu gându-n inima cea strânsă…Mă duc, mă-ntorc la tatăl meu,Mă-ntorc să îi sărut iubita faţă-plânsă.

Murdar, flămând, nenorocit,Cu ochii-n lacrimi i… suflet-risipit,Bătu în prag de seară la poarta cunoscută,Cu masa plină din casa cea avută.

Cu chipu-trist i amărât,Se-aude glasu-abia optit:Mă ierţi, iubite… tată?Căci ce mi-ai dat, am risipit,În lumea-atât de min’ dorită,Plină-n păcat i viaţa „drojdie-dospită“?

Mă ierţi, mă ierţi, mă poţi ierta?Mă poţi primi din nou acasăSă pot să stau, rămân, să mă ating Din nou, de scumpa-ţi masă?

Trezire i veghere

�

�42 43�

Pietre albe

Te rog să mă primeti…În meritele lacrimilor tale…Mă ierţi, te rog, mă poţi ierta?O, fie-ţi… îndurare.

Prin lacrimi tatăl îl privete,Suspinu-i lung, dar faţa-i strălucete;Ai fost mort i-ai înviat!Căci eu atâta te-am dorit, te-am ateptat.

Ai fost pierdut, dar te-am întors!Să preţuieti i să cunoti al vieţii-sfinte rost!

Te-am ateptat … în fiecare seară,Să te întorci, să-ţi simt răsuflul,i să te strâng iar la subsioară,Să-mi terg năduful.

Te-am petrecut cu lacrimi-înnoptate,i dimineţi-îndurerate,Te ateptam în plin-chindii,Să te întorci i să revii.

Îi puse capul-rătăcit,Pe braţul tatălui-iubit,i-n hohot —- plâns, păreri de rău,Se auzi în glasul său:Iertare-Ţi cer, Tăticul meu, tăticul meu.

**********************

�

�42 43�

Tu ce-nnoptezi în cocină cu porcii,Trăind „din plin“ în miezul-nopţii,Întoarce-te! Te-ntoarce-Acasă!Te-ateaptă-o masă, sfânt-aleasă,Un Tată-mbătrânit în pragul porţii,Dorind să fi ieit din „valul morţii“,Luptându-Se să scapi, să ieiDin gheara-morţii.

Trezire i veghere

�

�44 45�

Pietre albe

Ce mai atepţi?

Când slova scrisă i citită înfioară,Când timpul fără aripi zboară, zboară,Când ura îi întinde braţu-i tare,Îngenunchind în plâns multe popoare?

Când ameninţări i veti-războaie,„Îi cad“ pe unii din picioare,Când suflul armelor pofta-i arată,i Sângele cel sfânt va fi „Însemn“ la cei cuminţi pe poartă?

Ce mai atepţi?Când vremea e în strâmtorare,i-n poarta ţării, ulii gheara-i înconvoaie,Ducând în cioc „veti de războaie?“

Ce mai atepţi de stai afară?Când răul viaţa înconjoară?Vino degrab’ la Mâna Celui Tare!Căci otile-narmate dau târcoale,Chiar ziua în amiaza mare!

Nu vezi, n-auzi, nu vrei să crezi?Al Bibliei sfânt, curat Crez?Căci timpul în credinţă se măsoară!Nu-n pofta firii care împresoară!

�

�44 45�

Iar de vei fi găsit… afară, în haina ruptă i murdară,Nimeni n-o să mai coboareSă-ţi scoată viaţa din ameninţarei cruda răzbunare!

Ce mai atepţi?E soare-afară,Îmbracă-te în Primăvară,În jertfa Mielului IubitCe i pentru tine a murit!

Trezire i veghere

�

�46 47�

Pietre albe

Sărutarea lui Iuda

Stai în haina cea uzată a vânzării pentru-arginţi,Cu privirile plecate i smerite, ca de… sfinţi.Plecăciune faci ca Iuda când pe Domnu-odinioară,C-un salut L-a-ntâmpinat, cu mâna la subsioară.

Bucuros să te-ntâlnesc, frate scump sau scumpă soră,Cât de mult dorul ţi-am dus, chiar la tine mă gândeam,Nu-i demult… juma’ de oră!

Dai i-o sărutare sfântă, de la Iuda i-a lui gură,Care pentr-un „preţ de-arginţi“, a uitat că îi eti rudă.i te scoate grabnic tare, ca o marfă la vânzare,Făr-regret sau să clipească, cu o „sărutare-mare“!

Cu el a adus mai mulţi „prieteni bine înarmaţi“Cu ciomege de bătut… ca să simţi că,Sunteţi… fraţi!Asta este „sărutarea“ ce Isus sfânt a primit-o,După un perfid sărut… viaţa-n chin a pătimit-o.

Iuda? Este printre noi, jovial, atent, vioi,Vinde-n grabă pentru-arginţi, -n plecăciuni, lacrimi fierbinţi,Te sărută, ca pe Domnul că-n păcat e căzut, omul.

�

�46 47�

Fi atent scump frăţioare, Iuda este la răcoare!

Tu ai, însă, azi prilejul să îţi schimbi-n Iubire, crezul! Leapădă haina lui Iuda, pocăiete-te de faptă,Până nu e prea târziuS-ai a lui Iuda… răsplată!

„Prieteni înarmaţi“ = gânduri rele, mincinoase, înelătoare, linguitoare (în poezie)

Trezire i veghere

�

�48 49�

Pietre albe

Vasul de alabastru

‘i purta ca o coroană pe cretet vasul,În care adunase ale inimii comori,Iubiri, slujire, ascultare,Miresmi, asemănare parfumului de flori.

În vas îi adunase: Răbdare’n înţelepciunei lacrimi multe i cuminţi,Ce le vărsase-n rugăciune, făcându-i viaţa,Trăire printre sfinţi.

‘i purta comoara în coroană,În vasul ei cel minunat,‘L ţinea deasupra, ca să nu se spargă,Din el să curgă-a ei comoară,Ce Duhul Sfânt i-a-ncredinţat.

Când s-a umplut de bogăţiei plin era de „da afară“L-a spart în faţa lui Isus, din el ieind:Miros dumnezeiesc, mireasmă-primăvară.

Din toţi cei ce erau de faţă,Numai Christos S-a bucurat.Invidia-i-nnegrea la faţă pe ceilalţi.

De ce s-a risipit aa avere?De ce nu s-a-mpărţit la cei săraci?„De ce? De ce?“ strigau într-una scumpii-i fraţi.

�

�48 49�

Parfumul ei ajunse doar la Domnul,Invidia, la fraţii ei.Ne e străină-acea istorioară?Cu cin’ ne-asemănăm: Cu Isus sau cu ei?

Trezire i veghere

�

�50 51�

Pietre albe

Lacrima mamei

Sub ploaia-ariţă a lacrimilor-mamăE-un tânguit ce-n disperare, fiul iar îi cheamăi fiica-i ce a purtat-o în braţe Cântându-le din vers-ceresc Cu har i cu dulceaţă.

Din cântul ars de dor curg iarăi lacrimi, Ea nu vrea, nu poate să îi tieDe Domnul Bun, departe…Se roagă din zi până în noapte Să-i fie adui, să-i tie lângă El, aproape.

Cântarea-i e focul ce-i arde în fiinţăDe care mama e aprinsă i cuprinsă;Se uită înspre cer în implorarei-ateaptă, iar cerete pentru ei salvare.

Aa-i petrece ’n rugi, noaptea i ziua, Cerindu-I milă, din scumpa Lui salvare,Să nu vină ‘Mpăratul pe furi, cum este scris i fiii să-i rămână ’n al lumii greu desi.

�

�50 51�

Te-mbracă Mireasă pentru Mire

Nu stinge-opaiţul ce-n inimă Isus ţi l-a aprins,Când din noroi, probleme grele,Cu mâna-I sfântă în milă dulce te-a cuprins,Nu stinge flacăra iertării i nici a curăţiei mântuire,Păstrează-te curat pentru Isus i-a Lui iubire.

Nu-nchide ua inimii spre ceruri,Căci Domnul în iubire ţi-a deschis-o,Să-L chemi în rugi neprihănite,i în cântări de bucurii, de tin’ promise.

N-acoperi cu haina lumii,Stindardul alb ce ţi l-a pus în mână,Când în Golgota, în chin, ai fost iertat, strigat pe nume.Apleacă-te în rugi de dor i spală-ţi fiinţa în a Sa iubirei fii doar pentru ceruri, călator.

Lipete-te de El-n cântări slujire sfântă,Te-mbracă-n alb ce-i haina curăţiei,i pregătete-te de nuntă,Cum „se îmbracă-n crin“Mireasa pentru Mire.

A se îmbrăca în crin = a se îmbrăca în alb (din punct de vedere spiritual).

Trezire i veghere

�

�52 53�

Pietre albe

Pe Calea-ngustă a Celui Înviat

i dacă stai în depărtare,De Cel ce-a suferiti e salvare pentru omenire,Cu ce te-ai pricopsit?

Dacă aduni în sân comoara lumii,Ce-aduce doar plăceri,Când va veni nenorocirea,De unde-ţi va primi fiinţa,Dulceţi i mângâieri?

Dacă „scaieţi“ în loc de fapte,Ce-s vrednice de Dumnezeu,i-n loc de zi ai adunat doar „noapte“,Cin’ te va mângâia când ţi-o fi greu?

Dacă te-osteneti doar pentru glie,i uiţi mereu de Dumnezeu,Să-I dai onoare, slavă, cinste,Cin’ te va alina, va fi cu tine,Când îţi va fi atât de greu?

Dacă aduni i-mparţi din vorbe,Ce nu-s din Biblie „la greu“Nu te gândeti că îţi aduni osândă,Numai în dreptul tău?

�

�52 53�

E soare-afară, e Lumină!Da-n tine, toate-s-n-înserat.O noapte grea te va cuprinde,Căci nu te-ai ostenit să cauţi, să mergi Pe Calea-ngustă a Celui Înviat!

Trezire i veghere

�

�54 55�

Pietre albe

Sunt lacrima dorului mamei rămase

Sunt lacrima dorului mamei rămase-departe,În ţara ce plânge în mine,Sunt plânsul iubirii ce ţara-am pierdut-o,Schimbată din fală, în ţara ruinii.

Sunt strigăt, cocor de jale de ţară,Aripă-ruptă de vultur în zbor,Sunt glasul de tinerii ce-au uitat să mai spere,Goniţi de străini-instalaţi, pe-al ţării răzor.

Sunt gemăt bătrân de durere,Când ţara lovită mă cheamăi nu pot s-o ajut… s-o mângâi,Mi se frânge lacrima-n geană.

Sunt rugă i vers, făclie de foc,Pentru ţara-mi-n ruine rămasă,Cu fete furate de „cioclii străini“Ce i-au uitat menirea de… Mireasă.

Sunt lacrimi-cenuă pentru tritii bătrâniCe, cu viaţa, puterea-au născut-o,Ţară biciuită, vândută de „fii-Iuda“, Celor mai lacomi străini ca pe-o necunoscută!

�

�54 55�

Sunt vorbă de bici pentru fratele meu i străinul,Ce mi-au furat pământul, rostul i copilăria.Veneticul, care mi-a sfărmat, batjocorit, alăuta,Iar limba i-au smuls-o în zbor când, de dor,i-n plâns… mă chema acas’ ciocârlia.

**********************

Sunt „verde de brad“ ce suspinăi dulce de „roadă-n rugină“.Sunt rugă de foc i cânt-românesc,Ard… mă jelesc de dor căci n-aţi păzit,Ce-atât de mult am iubit i iubesc… ROMÂNIA!

roadă-n rugină = toamnă

Trezire i veghere

�

�56 57�

Pietre albe

Bobul de grâu — căzut

Când bobul de grâu e căzut,i talpa străină îl calcă,Când zace-n străin aternut,În lumea străină-săracă,

Când geamăt din el se aude,i-i plânge de milă-n străini,Oprete-Te Doamne, Te-ndură,i-l scoate din mărăcini.

Când păsări străine-l pândesc, dau târcoale,Să-nghită bobul căzut,Oprete-te Doamne… alungă corbii,i fă-Ţi din palma zdrobită, scut.

Când seara-i arată răcoarea,i noaptea-i arată faţa străină,Spre bobul de grâu ce-i căzut,Vino, degrabă, ajută-l, Doamne-Lumină.

Căci grâu-n Lumină trăiete,Nu-n negura ce secătuiete,Tot gustul din bobul de grâu,Ridică-l, ajută-l i planul cel rău, zădărnicete!

�

�56 57�

Somnul nepăsării

Dormi în somnul nepăsării,‘N care atâţia dorm în lume,Fără grija Luminării,Făr’ să fii sub al Lui nume.

În balansul nepăsării,Eti cu prietenii-ancorat,‘Nlănţuit-n păienjenii de Domnul… depărtat.

Câtă vreme crezi că harul,Celui Viu i Minunat,Va mai dăinui aicea,Suflete, încătuat?

Tu nu vezi că spre pieire,Duce drumul tău… în umbră?Fără să-L cunoti pe Mieluli sfinţirea-n-a Lui urmă?

Unde eti, pe ce cărare?Unde îţi petreci viaţa?Fără Luminare, sare,i a Domnului dulceaţă?

Trezire i veghere

�

�58 59�

Pietre albe

Eti pierdut!Nu e minciună.Eti departe de-adevăr,Scoală-te, hai la Lumină,Până-i ziuă… să nu pieri!

Lacrimi multe pentru tine,Revărsate sunt de sfinţi,De părinţii-nlăcrimaţi i uitaţi în suferinţi…

�

�58 59�

Pe care cale eti?

Mustete pământul de ură,Trădări din „sunet de-arginţi“,Puţini sunt acei ce se-ndeamnă,Pe Calea îngustă…scumpi sfinţi.

Puţini sunt acei ce se cheamă,În rugi, cântări, credincioie,În altruismul învăţat din jertfa sacră,În sfântă roada bucuriei.

Se minte, se fură, se îneală,Cu „zâmbet –fals“, în vorbe de ocară,Puţini mai sunt acei ce-s fraţi,Cuminţi i sinceri, devotaţi, Cuvântului ce dă putere,i dragoste, i sfântă mângâiere.

Se-ngrămădesc noroade,Pe „aglomerata cale“Pe care în blestem, în spurcăciunii în ruini… se moare.

**********************

Aa puţini mai sunt pe Calea-ngustă,Aceia care pe Domnul Îl ascultă.Pe care cale eti? Aceasta-i întrebarea.

Trezire i veghere

�

�60 61�

Pietre albe

i unde-ţi este alergarea?Cu răii, înrăit, sau eti pe Calea-ngustă,Unde cuminţii ca îngerii din cer,De Dumnezeu ascultă?

�

�60 61�

De ce se zbate lacrima în pleoapă?

De ce se zbate lacrima în pleoapă,Ca apa-n valul mării,Când corbii pene negre-i lasăCu-antetul disperării?

De ce doinitul plânge,Când „jalea e acasă“,i muchi de „verde-vorbe“,Se cred „rochia de Mireasă“?

De ce amurgul arde,Când trebuie… să tacă!i porumbei se-ascundDe hora albă — sacră?

De ce-i înmoaie pana,Noaptea… pe furi,Iar soarele l-amiază Se-ascunde-ntr-un tufi?

De ce îi plânge valulIubirile lăsate-n larg,Uitând să le aducă — albastreLa margini de hotar?

Trezire i veghere

�

�62 63�

Pietre albe

De ce se-opresc cocorii Din zbor în zori de ziCând uraganul urii,Îi înspăimântă pe bătrâni i pe copii?

De ce, de ură, se ating popoare,Mai mult decât de dragoste, iubire?‘Nţelepţii lumii duc Ţări în dezastru — prăbuire?

De ce nu se oprete Totul?La Golgota în deal,Unde pe lemn de cruce,Primit-am Ideal?

De ce popoare gem, se zbat în sărăcie,Dând vieţii ca speranţă o haină cenuie,De ură-n neiubire?De ce nu-L căutaţi pe Cel ce eIertare, Pâine, Apă i Viaţă-n nemurire?

�

�62 63�

Lasă-ţi lacrima la cruce

tii că pleci din adunare mai bogatCând lacrima i suferinţa La poala crucii ţi-ai lăsat?

tii că-ţi este dusă lacrima în ceruriIar chinul sufletului îţi e purtat,De Mielul sfânt ce-a suferit-n Golgotai stricăciunea vieţii ţi-a luat?

tiai căci părtăind în adunare,Ţi-aduni în cer „arginţi ce nu se ruginesc“i te ateaptă-n bucurie, cântările iRugile ce-n lacrimi grele le rosteti?

tiai că Domnul plânge-n ceruri pentru tine,Când greul îţi apasă fiinţa, când eti zdrobit?i-ţi este clătinat… din rodul Ce l-ai adunat cu bucurie, pocăinţa?

tii că Mielul stă în mijlocire,În faţa Tatălui ceresc, Rugându-L să îţi dea PutereCa darurile, binecuvântările să ţi le păstrezi?

Trezire i veghere

�

�64 65�

Pietre albe

De-aceea: Lasă-ţi lacrima la cruce!Povara ce-apăsare-aduceRidică-te i umblă prin credinţă,În dragostea dintâi i pocăinţă!

După serviciul de cult de duminică dimineaţă.

�

�64 65�

Judecata

De ce eti speriat când Domnul Îi arată faţa,Să facă judecata între cei de pe pământ?Adu-ţi aminte cum ţi se bucura fiinţa,Când piatra o aruncai spre cel nevinovat i sfânt.

Cu câtă bucurie în vorbe de ocară,I-aţi dărâmat altarul ce-i clădea,În faţa celui Sfânt, să Se coboare,La chinuita, plânsă, dar în adorare, jertfa sa?

N-ai auzit că Domnul e Dreptate?i-n noaptea-n care-ai aruncat,Cu vorbe de ocară, mincinoase,Ai murdărit tot ce-i păstra curat?

De ce te plângi i gemi a disperare,Când în dispreţ, batjocoră atâta ai lucrat,În spurcăciuni i vorbe de ocarăPe-aproapele-ţi în faţa fraţilor l-ai îmbrăcat?

Credeai că lepădându-l, denigrându-l i Domnul sfânt l-a lepădat?Este-o judecată dreaptă!La care oamenii n-au nici o parte!

Trezire i veghere

�

�66 67�

Pietre albe

De ea-ar fi trebuit ca să te temiCând în vorbiri de rău te bucurai… „pe săturate“,Batjocorind, „pe-ndestulate“,Făr’ ca de Domnul să te temi!

Ori, n-ai citit ce-i scris în sfânt CuvântCă ochii Lui nu sunt de pe pământ?Sunt Pară-Foc ce arde totu-n cale,Tot ce-i spurcat, dar i pe-acei ce greu batjocoresc,Până-n… apropierea zilei de Rusalii.

�

�66 67�

Întoarcerea... Acasă (Luca15:11-32)

Chiar dac-am rătăcit prin lume,Pierzând averea ce-am cerut,Chiar dacă-n suflet eram rană,i ce mi-ai dat am risipit,

Chiar dacă am ajuns „cu porcii“Să-mpart mâncarea lor murdară,În fire… când mi-am revenit,Spre Casă… am pornit în prag de seară.

Eram mort i m-ai înviat!Eram pierdut i m-ai găsit!Din rătăciri, Tu m-ai adus în Cortul Tău,Să Îţi fiu iarăi, Fiul cel iubit.

Erai în prag, mă ateptai,Să mă săruţi i strânge-n braţe,Să-mi dai iertare pentru tot ce Ţi-am greit,i să mă scoţi din viaţa de „paiaţă“.

Erai acolo, pentru mine… să îmi dai sărutarea,Să îmi arăţi iubirea Ta de Tată Ce mi-a iertat umblarea.Iubirea Ta mă bucură.Dar inima încă-mi plângea i tare mă mai cercetam

Trezire i veghere

�

�68 69�

Pietre albe

Că ceea ce se întâmpla… eu, nu puteam credea!În bucuria-Ţi de Părinte,i în fericirea revenirii,Când „fiul cel cuminte“ Te-a-ntrebat:— Cum l-ai iertat pe cel ce-averea Ta, tot a pierdut?Cu „prieteni răi“ a stat la masă,Iar eu am adunat, muncit, pentru ce ai acum în casă?

În fericire, în extaz Tu ai răspuns:Ce am… e tot al tău, nimic nu ţi-am ascuns!Dar nu uita!De el… de dor eram pătruns, că

Era mort i-a înviat! i pentru totdeauna l-am iertat!Era pierdut i l-am găsit!Acasă fiu-Mi Mi s-a-ntors.Nu Mă-ntrista! Căci vreau să Mă înveselesc!Nu-Mi mai vorbi, că-s Fericit!

�

�68 69�

Atinge-Te Doamne!

Împrătie Doamne, supărarea norilor,Casa cucuvelelor, drumu-ascunzătorilor,Amurg leinat cu ochii de pară,Ce vrea sa ne vadă din Tine afară.

Minciuni de broate cu gura deschisă,Ce vor să apuce Pâinea promisă,Cenua din vatra, ce-odată ardea,De dragostea slavei căci Te avea.

Pe cel ce mierla o prinde,i limba i-o smulge i-o vinde,Neghina cu ifos de grâu,Ce-i râde în sine de scumpul Tău Fiu.

**********************

Atinge Isuse i cheamă pe nume!i grâu i floare i miere-n cunune,i râuri voioase ce nu vor să tacă i duc peste văi Pâinea-Ţi bogată.

i soare ce râde în rouă, nu arde,Copii fericiţi ce-Ţi cântă-n baladei marea ce-i duce la mal înspumarea,i inima-mi ce-Ţi simte din plin alinarea.

Trezire i veghere

�

�70 71�

Pietre albe

Mergi drept!

Nu te uita ce poartă vulturii în cioc,Căci ei sunt… păsări răpitoare,Îndreaptă-ţi ochii către cer,Spre sfânta Lui salvare !

Nu te opri din drumul Său,‘N-a merge pe Cărare,De faci „popas“ în valul lumii,Primi-vei-ntunecare.

Te uită ţintă i mergi drept,Pe Calea cea trasată,Pe care-n Golgota, Isus,Te-a aezat… o dată!

Nu biruieti prin fapta taDoar Domnul biruiete!De-aceea, cheamă-L în viaţa ta,i-aa te răsplătete!

�

�70 71�

Trimite Doamne Lumină!

Când zorii de ziuă uită să vină,S-aducă în zare mângâieri în lumină,Iar noaptea insistă ca să rămână,Simţindu-se puternic… stăpână,

Când verdele-n flori se jelete,După roua ce-o dorete,i-n lipsă-i ariţa dogorete,Trimite Doamne, Te grăbete!

Când la amiaz’ cerul îi lasă,În ciudă i ură, ceaţa-i groasă,Când păsările parcă-s în colivie,Fără cânt de bucurie,

Când fructele-i pierd din dulceaţă,Căci soarele-i ascuns i-n locu-i e ceaţă,Când greierii plâng i se tem în surdină,Sunt speriaţi de reaua furtună,

Din ceruri, trimite, Te rugăm, Tată: Lumină!

Trezire i veghere

�

�72 73�

Pietre albe

Sentinţa

Se pregătete-un nor, ce-i gata ca să bată,‘N Lucrarea Mea, cea sfântă i curată,Să-i lepede grindina-ură,Să facă o… despărţitură!

Se-ntrec în planuri, hotărâriAcei ce i-am ţinut „sătui“De Pâine caldă, sfântă, coaptă,i Apa Vieţii ce adapă.

Se-ntrec în „furtiag de vorbe“, în minciuni,Se leapădă de tot ce-i bun,Pentru un „nume pământesc“În care Eu, nicicând, n-adun,i nu Mă regăsesc.

Se-ntrec în vorbe mincinoase,Dărâmă, îi ridică glasuri,‘Mpotriva verdelui din rod,Pe care l-am sădit în al Meu pom.

Nu vă-nelaţi!Fugiţi de împărţeală!Căci în curând, Domnul se scoală!Ridică mâna-I-n biruinţăVeţi auzi a Lui Sentinţă!

�

�72 73�

Toţi, rodul la verificare !i faptele din viaţa-n care,Aţi făgăduit să-mi fiţi curaţi,Să vă iubiţi, trăiţi ca fraţi !

Rugăciunile cu lacrimi,Dintr-un suflet nepătat,În curând vor prinde aripi,Către cerul sfânt i’nalt!

Iar osânda-i pregătită,Pentru cel ce-n drumul-mare,Nu lucrează, ci aruncă,Cu noroi-n a Mea Lucrare!

Unde eti? Pe care parte?Ai cerut:„De cer s-am parte!“Dacă cerul sfânt doreti,Unde eti i ce lucrezi?

Se aude înc-odată:„Sentinţa este ca i dată;După faptă i răsplată!“

Trezire i veghere

�

�74 75�

Pietre albe

Mâna Domnului străpunsă

Îi arată Domnul mâinile-I de slavăCe-au fost străpunse la Calvar,De-aceia, care „n-au hotare“,În ură, răzbunare, patimă.Acesta este singurul lor „dar“.

Mă uit privind cu lacrimi La mâna-I cea străpunsă:O cicatrice mare…‘Mi răspunde-n locul Lui,— Copiii Mei, ce-atâta i-am iubit,Cu ură Mi-au săpat al urii cui.

Adânc Mi l-au bătut, cu mult nesaţÎn ceasul răstignirii, sus pe deal,Eu… le priveam pornirile de ură,Cum întunericulDin avuţia ce le-am dat, le fură.

Plângeam de mila lor, dar nu vedeau,Că-n haine negre, celui rău slujeau,„Victorioi“ M-au atârnat pe cruce,Surzi, orbi, la tot ce sufeream, în chinuri crunte.

Râdeau i tare Mă batjocoreau…

�

�74 75�

Trecut-au anii… dar i-azi ca i atunci,Pe unii dintre-ai Mei îi mai străpung,Îmi calcă Adevărul în picioare,Îl izbete tare rău de stânci,Se pitulesc râzând, să vadă… dacă doare.

Eu, palma-Mi le-o arăt celor trufai,Căci răul cu nesaţ îmbrăţiează,Uitaţi-vă la semnul cuielor, (bătut!)De cei ce-erau ca voi, odinioară.

Motenitori sunteţi, ai lor copii,Vă avântaţi în chinuri împreună,În întunericul cel gros,Unde nu-i soare, ziuă, i nici lună !

Eu? … A fi vrut pe toţi să vă slujescSă-Mi împart cu bucurie Pâinea,Să înălţăm al Biruinţei Rodi-n Bine, să Îmi fiţi doar una !

Trezire i veghere

�

�76 77�

Pietre albe

La ce mi-ar folosi?

La ce mi-ar folosiSă am numele scris mare, în poartă,Dar, de-a atinge-o floare de mucată,De mine s-ar feri, înfrigurată?

La ce mi-ar folosi să am în aur scrise,Cuvintele atâta de „pretinse“,Dar dacă o floare-a mângâia,‘N prezenţa mea, s-ar ofili, s-ar supăra?

La ce mi-ar folosi să am renume,Dacă în suflet e atâta sărăcie?i nu am fapte bune?Dacă a avea în inimă „comori“De care, chiar i eu să mă-nfior?

De ce să scriu frumos i aezat,Când pe Domnul Sfânt L-am lepădat?Pe cin’ să mint? Ce să arăt?Că sunt „grozav“ în câte-am demonstrat?

Cu cine să (mă) concurez?Dacă în sinceritate, curăţie,Pentru Domnul, nu lucrez?Ce vreau să demonstrez?

�

�76 77�

Eu tiu căDe-a sufletului sănătate-am trebuinţă,Curat, aleasă pocăinţă,Căci peste numele-mi de-aici de jos,E aezat sfânt numele: Christos!

Trezire i veghere

�

�78 79�

Pietre albe

Curăţete-mi, Doamne, poezia

Curăţete-mi, Doamne poezia,De defectele prezente,Nu de virguli, puncte multe,Ci de slovele inerte.

De păienjeni stufos,Ce se vrea un „vers frumos“i de strofe multe, multe,Ce atrag să „fie-n frunte“.

i de sărăcia-n vers,Chiar de scriu „pe-un drum ales“i de „ochiul de mândrie“Ce se-ascunde-n „Slavă Ţie!“

Dă-mi contiinţa nepătată,Să am litera curată,Chiar de-i simplu i modest,Dar din Cer să nu fiu ters.

Dă-mi Iubirea să-l cuprindă,Cititorul să-mi aline.Plânge i se recunoate,Scapă astfel, de păcate.

�

�78 79�

Dă-mi-l Doamne, felinar,Să nu scriu doar în zadar,Să nu cred că „sunt poet“i nici „star“ i nici „profet“.

Dă-mi Tu ungerea divină,Lacrima să îmi aline,Dă-mi i Zorii Primăverii,Ai Dulceţii i Iertării.

Trezire i veghere

�

�80 81�

Pietre albe

Iei la Soare!

Tu, cel ce stai în scorburi de copacÎn haina iernii: hibernare…Nu tii că primăvara a sosit?Afară-i cald i soare!

Nu tii că păsările vii,Îi împletesc cântu-n cunună?Adună prin livezi omiziVino, ca să cântăm-mpreună!

Nu tii cum brazda îi arată,În mâna soarelui ce-i ară faţa,Bucuria în… căldura Atât de ateptată?

Nu tii că Grădinarul a pornit Lucrarea?Igienizarea?

Răstoarnă brazda, o-ncălzete,Răcoarea-i, El o biruiete,Îi pune mâna peste ea,Ca să rodească cum El vrea!

Trimite ploaie pentru bulgări,Să-i sfarme din urâte gânduri,Îi netezete i-i adapăDin Apa Vie i curată!

�

�80 81�

Ce mai atepţi,De stai ascuns în „reci peceţi“?Ce „întâlnire“ vrei să ai,Cu Domnu,-n starea-n care stai?

Trezire i veghere

�

�82 83�

Pietre albe

Oprete-te!

Când plânge Domnul În lacrimile celor tritii mame mâinile îi frângÎn mijlociri în rugi,

Oprete-te!

Când bătrâneţea îi coboarăPe cei ce-erau odinioarăVerzi i falnici închegaţi,Acuma plâni, neajutoraţi,

Oprete-te!

Întinde-ţi mâna i ridică-i,Ajută-i, că ţi-s fraţi!Întinde-ţi mâna, fă-o pâine,Ea e puterea cea de mâinePentru cei înfometaţi.

Oprete-te!

Când rugi se-nalţă pentru ţară,Unete-te cu cei ce ceri pâine, dar i pocăinţă.O pregătire pentru cer.

�

�82 83�

Oprete-te !

Când nori în juru-ţi se abat,Nu-nchide ua, las-o largăPentru acei ce-n greu străbati fă-ţi din rugă… dar, degrabă.

Când curcubee se înalţăPe cer, ca semn de Legământ:Oprete-te!i strigă: „Tată,Îţi mulţumesc de Fiul Sfânt!“

Trezire i veghere

�

�84 85�

Pietre albe

Grădinarul

Flori aezate-n curcubeu ceresc,Superbe în parfum, sfântă splendoare,Miros divin din plai dumnezeiesc,Stau în smerenie, în adorare.

Create în laborator dumnezeiescAteaptă pe răcoare,În fiecare dimineaţă, Grădinarul,S-aducă stropi de rouă înviorătoare.

i aplecate în culori, smerite, Îl laudă-n parfum, sunt fericite.Fiind aezate sub privirea Lui,Privire creatoare.

Când le ridică înspre cer parfumul,Le înnoiete în mireasma ce le-a dat,Le umple cu belug culoarea,Le îngrijete cu mult drag.

Acelai Grădinar: sfânt i etern,Venea în fiecare dimineaţă,i aducea cu El sfânta dulceaţă,Pentru perechea din Eden.

El Îi uda-n iubiri perechea potrivită,Ei Îi răspundeau cu faţa fericită,

�

�84 85�

Până-ntr-o zi, când furiări de umbre, Când întunericul… dincolo de gard,Mieros, umil i prefăcut îi puse Evei,

O întrebare cu aer nonalant:— Să nu mâncaţi din orice rod?Aa v-a spus?Dar... voi aţi cercetat?

Iar ea, tia doar de iubire...Aa că, nu se atepta să fie înelată,i, fără să se mai gândească,‘Ncepu cu arpele o conversaţie-deartă.

Viclean nespus, a-mbrobodit-o, înelat,Cu-n iretlic, el i-a furatIubirea, darul minunatDin Legământul ce scumpul Grădinar i-a dat.

Deertăciune, chin, blestem i izgoniţi afară,În lumea plină de ciulini,Blazonu-i rupt de „floare-n Primăvară“Mai pribegesc i azi, printre străini.

i generaţii s-au născut din mama cea minţităDe arpele viclean ce-n linguiri,Iubirea i-a furat, făcând-o roabă-n chinuri,Cu lacrimi ’mbogăţind-o, în loc de fericiri.

De mila lor plângea în cer, Scump Creatoruli pentru a-i salva pe cei de jos,

Trezire i veghere

�

�86 87�

Pietre albe

A hotărât un plan i a-ncintat... cuptorul,În care Fiul, I-a intrat ascultător i credincios.

GOLGOTA, chin blestemat!Ce Domnu’ l-a purtat pentru toţi, să fim salvaţi! Să pot să-mbrac în strai curat de floare,Ceea ce din ceruri mi s-a dat.

În fiecare dimineaţă Grădinarul vine,Înviorează prin roua Duhului Său Sfânt,Grădina-i udă... prelucreazăS-o ia la El-n curând.

Parfum i cânt, i rugăciuni culege,Iubitul GrădinarSă le aducă în venicie, unde-I Rege,În faţa Celui Care ne va-nscrie într-un nou hotar!

�

�86 87�

Câte...?

Câte seri au mai apus peste-a noastră scumpă Cale?Câte bucurii i lacrimi am lăsat în joasa vale?Câte cântece pierdut-am când tiam că suntem... fraţi?Când cu Domnul sfânt promis-am, Că suntem cununaţi?

Câte vorbe în derivă? Lilieci, câţi au zburat?Pălămide câte-am strâns... crezându-le aur curat?Câtă forfotă în vorbe, câtă zgură i noroi?Făr-să întrebăm vreodată: „Doamne, Tu mai eti cu noi?“

Câtă viaţă am pierdut din sfinţita Lui Putere?Câte lacrimi am mai plâns în genunchi i cu durere?Cât am adunat cu Domnu’ când puţinu-am risipit?Cât am semănat Cuvântul, când cu rău am ocărât?

Câte flori strivit-am Doamne din buchetul ce ne-ai dat?Făr’ să le simţim mirosul, la pământ le-am aruncat?Cum din haina cea curată, rătăcim în necurat?i ne credem credincioi, în alb c-am fi îmbrăcaţi?

Trezire i veghere

�

�88 89�

Pietre albe

Câte lacrimi o să plângem pentru ca Tu să ne ierţi?Să se ducă pustiirea cu-ale ei, urât’ peceţi?Câte mijlociri la Tine, ce din daru-Ţi am pierdut?Risipind pe văi străine din splendori i frumuseţi?

Să intrăm la cercetare! Cugetul să ni-l spălăm! Pentru a primi iertare ca să Te întâmpinăm.i-ntr-o mare părtăie-n care să trăim curat,Să dispară gustul zgurii ce ne vrea: sărac! Săraci!

Mie i tuturor care se vor regăsi în versurile de mai sus!

�

�88 89�

Curăţenia

Mai ai ceva, Isuse, de strivit în mine,Ce nu e după placul Tău, divin?Strivete, Doamne, tot ce-i rău,Să nu rămân de Tine despărţit,Pe-un drum străin.

Mai e ceva de aruncat afară,Din ce Tu n-ai în fiinţa mea?Aruncă Doamne, curăţă-mă Sfinte,Căci numai Tu, nu mă dai de ocară,Când îmi e viaţa grea.

Mai este praf în ochii mei ? Mă spală, Doamne, să văd bine,Să văd doar cum Tu vrei,Să văd cu ochii Tăi, Stăpâne.

Mai e ceva ce nu Îţi place,‘N fiinţa mea, aa cum vrei?Scoate ce-i de aruncat afară!i fă-mă numai cum Tu vrei!

Trezire i veghere

�

�90 91�

Pietre albe

Cămaa Legământului

M-ai îmbrăcat în Jertfa-Ţi, haina de onoare,Sfântă curăţie, să o pot purta.În ea, m-ai apărat de frig i-n strâmtorare,Găsesc căldura din iubirea Ta.Ai pus în ea, protecţie divină,Să fiu ferit de orice ispitiri,Dar, invidiată îmi fu, râvnită-haina,De neprietenoasele priviri.i-aa cum Tu ai suferit în Dealul Căpăţânii,Cămaa-Ţi împărţeau răii-ntre ei,i-a mea cămaă ce Tu mi-ai dăruit-o,Era să fie sfârtecată de-avari i de cei răi.Pofteau la ea demult, din întuneric,Cu vorbe-oapte spuse pe furi,Voiau să i-o împartă „la bucată“S-o rupă, s-o batjocorească,Să fie aruncată în tufi.O luptă mare se încinse,Cămaa, credincioasă, parcă luase foc!Dar nu de vorbele de-ocară,Ci de iubirea apărătoare,Căci inima-mi tia al ei sfânt scop.Atunci am înţeles mai mult viaţa Puterii,Căci în Cămaa ce mi-ai dat-o esteSingurul mare adevăr, puterea mângâierii! Ea nu e o ‘ntâmplare de la cruce,Nici „lucru de-apucat“ i nici poveste !

�

�90 91�

**********************

O strâng în rugăciuni la piept i mă smeresc,În faţa-Ţi sub Cămaa ce mi-ai dat,Înţelegând, tiind, că-n ea, Se regăsesc Puteri Din Legământul Sângelui Tău Sfânt ce m-a salvat!

Trezire i veghere

�

�92 93�

Pietre albe

Furtuna i ura

Un păr măreţ se ridicase în câţiva ani sub geamul meu.Ne-mprietenisem... pe-neateptate! Ne căutam unul pe altul, fiecare-n felul său,De parcă eram frate-frate.El m-atepta să vin sub verdele-i de vară,Să stau când eram obosit, i, dintre crengi, începea o muzică — fanfarăDe grauri, rândunici, scump-ciripit.Din fructe îi mâncam pe săturate.Cu-a lui dulceaţă, el mă răsfăţa,i nu-mi cerea nimic... decât prietenia,Ce era dulce-n singurătatea sa.Cu mângâieri pe verdele-i coroana, i mulţumiri pentru dulceţile din fruct,Aa trecu vara întreagă... fără să mă fi gândit,Căci a venit pe neateptate,Un vânt ce-i puse la pământ i roada cea bogată i dulceaţa-i, i coama lui de verde crud.Se tânguia-n vârtejuri rodul,Izbit de vântul nărăva, iar sub copac,Îi plângeam rodul lovit de izbiturăCu lacrimi ca de copila.Năprasnică furtună... blestemată !Să rupă tot din cale-a reuit.

�

�92 93�

L-am luat în braţe, i-am cântat, am plâns i... l-am iubit.Când m-am uitat la el mai bine, din ram, o sevă îi curgeaDe lacrimi...Pomii plâng i ei când, din senin, furtuna rea, Îi izbete, rupe totu-n cale doar pentru roada a le strica.Deodată, gândul mi se duce la Golgota, acol’, pe deal.O, scump Isuse, i peTine Te-au răstignit între tâlhari.Tot pentru roadă suferit-ai, dar dulcele nu L-ai pierdut.Nici dragostea, prietenia, Chiar dacă ura din furtună i Ţie mâinile Ţi le-a străpuns.Prin Duhul Sfânt am înţeles i am primit îndat’ răspuns:O Golgota pentru Isus, i pom...Dar... i pentru cel ce este om!

Pilda : Numai în pomul cu roadă se dă cu piatra !

Trezire i veghere

�

�94 95�

Pietre albe

Aţi risipit…

Aţi risipit moia ce Tatăl Sfânt v-a dat-o,Ce coborâse ceru-n ea i roade i bucate,Dar i casa-n care v-atepta, aţi ruinat-o.Aţi risipit i lacrima de-odinioară, aţi alungat-o,i timpul când, în rugi fierbinţi,Cântaţi i lăudaţi pe Împăratul, în adorareCa nite sfinţi, din cer desprini.La orice slovă spusă cu credinţă,Se auzea: „Amin!“ în corCăci vă vibra în voi aceeai undă,De Domn Mărit i Salvator.Bucatele? Erau i multe i gustoase !Erau din plin, pe săturate !„Luaţi, mâncaţi!“ se auzeai voi îngenuncheaţi cu bucurie,Iar Cina, masa sfântă, se-ntindea.Un sanctuar al păcii i dreptăţii,În părtăii prin Duhul Sfânt,Era Biserica… o sărbătoare !Eliberare pentru-acei care intrau în ea plângând,Dar în care se simţea Duhul de slavă lucrând, eliberândDar alte vremuri se-anunţară,De la un capăt pân’ la alt’ de ţară,„O libertate“Ce-a băgat la închisoare,Odihna, dragostea i bucuria din casa de adunare.

�

�94 95�

Sunt „vremuri scumpe“ ’n buzunare!Cu bani adui de pest’ hotare,Un „suflu nou“!Chitări i muzică ritmatăNu ca muzica de altădată.Cântarea de pe Calea cea uitatăSunt grupuri, lideri, fiecare!Dar rugăciunea?E pusă-n „sala de-ateptare“Ar vrea de ea să se mai tie,Îi este dor de scumpa părtăie.Locauri noi au aparut i toalete.Iar părul? La fel i la băieţi, ca i la fete.Se dau banchete-n adunare,Se cântă, strigă în picioare,Pe acelai loc pe care-odată,Se aprindea prin Duhul Sfânt, focul în vatră.Se mijlocea în rugăciuni,Până în zori cu fraţii scumpi i buni,Se auzea din cer, Semnalul!Pe loc, era descoperit „penalul“!Urmau mărturisiri i lacrimi multe,Căci Domnu’ era acolo ca să ierte i s-asculte.Descoperiri cereti se coborau i-n teamă sfântă,Rugăciunea le era o sfântă luptă,Iar când era la încheiere,Prin ungere, primeai putere!Se întărea credincioia, primeai din mâna-I sfântă bucuria.Aţi risipit tot ce era mai bun!Mai scump, frumos, original

Trezire i veghere

�

�96 97�

Pietre albe

i ignoraţi în zilele de azi, pe Duhul Sfânt i-al Lui Semnal!Păcat!Doar tiţi căci vremurile-s pe trecute,Se-apropie pe nesimţite,Venirea Celui care va să vină,Să-i ia la El pecetluiţii cu Lumină !

toalete = haine, ţinute

Moie = ţara

�

�96 97�

Plânsul

Inima mea jelete în vale,În lacrimi se roagă, refuzând,S-audă cântec din lume i vorbele grele,Ce-i apucă pe unii,Aruncându-i în întuneric, incontient, râzând.S-a înmulţit pe tarabe păcatul.Copii speriaţi de ce văd,Se lipesc cuminţi de mama i tata,De Domnul în care se-ncred.E vremea din urmă,Când ilustrată, ruinea-mbrăcată-n putere,Îi lăfăie rânjetul cu bucurie,Când vede în laţu-i pe unii, ce poate să-i ţie.Din corturi de cinste se-aud mijlociri,i strigăte-n lacrimi pentru copii,Pentru ai locului sau alţii, departe.Plâng bieţii părinţi în genunchi i pe coate,Se frâng mâini i inimi ca Domnul de păcat să-i despartă,Să-i aducă în Cortu-I ca altădată.E vremea pieirii?

**********************

„Cel ce-i alb să se albească!i prin Duhul Sfânt să crească!“Mesajul se-aude din Casa cerească.

Trezire i veghere

�

�98 99�

Pietre albe

Se luptă bezna să-i întindă cortul i peste cei ce sunt de Mielul sigilaţi.Dar în spărtură stă Mijlocitorul,Plângând la Tatăl milei pentru acei ce Îi sunt fraţi.Trimite sfânt din cer mesaje,Iertare i iubire celor de pe pământSă fie tari!Neînfricaţi în lupta ce-ar vrea să-i tie în mormântSă fie tari, să se încreadă în Domnul!Căci glasul Mielului — eliberării — se va auzi-n curând!

�

�98 99�

Să fii bogat?

Deschide Domnul cerul sfânt de slavă,i-mi dă din mila-I cea divină,Picuri de: miere, pâine, sare, apă,i raze sfinte de lumină.Mă însoţete din înalt, să am belug în toate,Să fiu bogat, i nu sărac,Să am din plin, pe săturate !Căci a fi îndestulat, nu-nseamnă să ai din plin averi,Ci Domnul sfânt să te conducă în însorite primăveri.Atunci eti înzestrat cu bogăţie,i nu mai simţi nimic din „goala-sărăcie“.„A fi bogat“ înseamnă ca să ai,În suflet, cânt-curat din sfântu-I Plai.Să mijloceti în rugăciune,Cu gândul doar la fapte bune.Să stai-n spărtură pentru adevăr,Valoarea-i scumpă, nestemată,Chiar dacă eti dispreţuit de cei apropiaţiSau de cei din lumea-blestemată.Să fii bogat? — Înseamnă ca să dai!Din ce-ai primit din rai-curat, bucate grase i alese,De mâna Domnului, trimise.Să strângi în jurul Domnului,Pe cei ce-s pui pe calea răului.Să-i chemi la sfânta mântuire

Trezire i veghere

�

�100 101�

Pietre albe

i-aa, avea-vei răsplătire !Să fii bogat?Înseamnă să fii mulţumitor,În cele ce primeti de sus.i când e soare-n viaţă sau e nor,Tu să-L slăveti, să-L lauzi pe Isus!

�

�100 101�

Pe unde eti?

Topete-ţi vorbele-n Cuvânti paii tăi în Urma Lui.Dezbracă haina-n care stai,i-mbracă haina Domnului.Te roagă cum El te-a-nvăţat‘N grădina suferinţei,În Gheţimani, îndepărtat,Dar locul… pocăinţei.Dezleagă ce El a dezlegat,i leagă-ţi firea dincolo de tine,i iei din starea-n care eti, Ce te-a schimbat în… mărăcine.Albete-ţi locul pe car’ staiCu cel ce eti în ceartăIar rugăciunea înmulţete-o;Nu insista-n vorba deartă.Te uită către ceruri susi împrimăvărează-ţi fiinţaChiar de nu poţi i vânturile mintea-ţi bat,Insistă, dă-ţi toată silinţa!În faţă ai un LegământCe te-a-ndemnat să fii doar sfântCât ai păstrat din el ‘n credincioieÎn rugă, mijlocire i în cânt?De Adevăr mai eti legat?Sau contient te-ai dezlegati stai în vorbe grele, în iernat,

Trezire i veghere

�

� 103�

Pietre albe

Uitând iubirea-I ce-n Golgota Domnu’ a dat?E pe-nserat i soarele-i de scăpătat.Gândete-te:Pe unde eti?Pe unde ai umblat?Grăbete-te, întoarce-te spre Locul Luminat,Să nu te-apuce al veniciei negru înnoptat!

Inspirată din predica fratelui Gabi Zagrean: Niciodată nu renunţa!

102

�

� 103�

Plânsul bătrânei mame

Cu poalele cernite-n bătrâneţei mâini osoase aezate pe genunchi,Cu ochii-n ceaţă, dar privind spre ceruri,Scrutează cu privirea dorind s-audă vechiul cânt.Cu barba tremurândă, în rugi ce nu mai contenesc,Pe care-alunecă în mângâiere lacrimi ce nu o mai rănesc,Bătrâna mamă-ţară-i înghite i-azi suspinul,Căci fiii cei născuţi îs duii-n locul lor, domnete crud străinul.I-a înjugat!Copiii cei rămai, în datorie,Îi biciuie vechilii cei străini,Pe toţi cei ce trudesc pe glie-n sărăcieScuipaţi în ţara lor de „domni“, trufaii cei străini.Copiii-n suferinţă, ea nu-i mai recunoate!Au devenit dumani, se poartă ca străini.Se vaită biata mamă, privind „în ceţi“‘ spre soare,La sânul pentru fii, ea îi adapă pe păgâni.Dar, de… s-ar mai schimba ceva? Gândete buna mamă,Căci glia-i în suspin i puterea-i, doar tăciuni!Oftează-n greu Bătrâna, cu trista ei privire înspre zare…Au mai trecut i alte timpuri necurate,Popoare lacome cu feţe desfrânate,

Trezire i veghere

Lăsat-au răni, dar au tiut s-o aline,Voinicii, fiii ei? … Erau viteji, ce parcă „rodeau pâine!“Dar, parcă, cum e-acum?N-a fost, chiar niciodată!Când nu mai ai pe cin’ striga:„Fecior! Băiete! Dragă fată!“Nefericită e, de parcă n-ar trăi-n ţarina sa.Jelete biata mamă cu mâinile în poală,De sub pământ… voinicii îi aud jelirea… Bătrâna se-nfioară,Se-aude-un freamăt sub picioare,Parcă… se trezesc, se scoalăSe-ntoarce brav-poporul de-altă dată,Ce îi dădea viaţa pentru ţara-mamă, binecuvântată?‘N suspin, a aţipit plângând cu gândul la eroi.La mine? Sau la tine?!Dar… Cine suntem noi?

Iubitei, plânse mame... scumpă ţară, ROMÂNIA! Rodeau = imperfectul verbului a rodi, Vechilii = administratorii, „în ceţi“= priviri împăienjenite.freamăt sub picioare = dorinţa ţării de a se elibera

Pietre albe

104

Încurajare

107�

107�

Atept în suflet primăvara

Atept în suflet primăvara,S-acopere în verde… uscăciuni,Iar Duhul Sfânt să mă inunde,Cu limbile de foc, putere-n rugăciuni.

Atept albi-porumbei să-mi dea târcoale,Să se aeze în a lor plutire,Purtând mesajul Duhului Curat,Din gura sfântă, a Scumpului nost’ Mire.

Atept vorbirea Duhului să înflorească,Cum înflorete-n primăvară păpădia,Ce se deschide galbenă ca o lumină,‘Mpărţind frum’seţe i caldă bucuria.

Atept ca norii să se risipeascăi raza soarelui să îmi zâmbească,Iar sufletu-mi s-o-mbrăţiezei să se pocăiască.

Atept un semn al părtăiei,Cu-acei ce au pecetea bucuriei,i poartă Steagul alb,‘N cântări i rugăciuni,Ţinând în viaţă vii, ai Duhului-tăciuni.

Încurajare

�

� 109�

Pietre albe

Atept să fie iară ceru-n mine,Aa cum este-acolo sus,Doar porţi deschise pentru Mire,Pe care-i scris-n lumini: ISUS!

108

�

� 109�

Păstrează-te curat!

Mai picură un bob de mir,Din sfânta bucurie,i zbor spre înălţimi-cântând,Mă-ndrept spre venicie.

În haina albă-a bucuriei,Prin braţul cel puternic,Mă duce Duhul Sfânt la Tronul…Ce e departe de lumea,Ce zace-n întuneric.

Înconjurat de-atâta bine,În cânt prin Duhul dăruit,Mă-nchin în rugă-n fericire,Iar sufletu-mi se simte preaiubit.

Ce dar nemeritat!Să poţi pleca în Duhul,În colindări, cereti-lumini, Să te încarci de hrană sfântă,Să ai din plin!Când te întorci în valea de ciulini.

Păstrez dulceaţa bobului primit,Îi mulţumesc de părtăie,În minte am Cuvântul Lui promis:Păstrează-te curat, să fii cu Mine-n venicie!

Încurajare

�

�110 111�

Pietre albe

Mângâie-mă-n raze de lumină

Mângâie-mă-n raze de luminăCe-mi încălzesc inima, n-o ard,Când vânturi bat în sănătate,Rupând din ea, cum frunze de pe ramuri cad…

Luminează-n noapte, Doamne,Când întunericul e gros,i speranţa e în cârje,Doamne, pune-mă la adăpost.

Întărete-mi fiinţa-n încercare,Când pământu-i risipit,Suflă-n el Duhul puterii,Să fiu izbăvit.

Crete-mă-n încredinţare,Să mă duc pe drumul drept,Unde tiu că mă ateaptă,Sfatul sfânt i înţelept.

Scoate-mă biruitoare peste slăbiciuni,Peste umbre de-ntuneric i peste tăciuni,Ţine-mă la loc sub soare,Ca să cuget neîncetat,La iubirea Ta cea mare i la jertfa-Ţi care m-a iertat.

�

�110 111�

Când ua sufletului e-ncuiată

Când ua sufletului e-ncuiatăZăbrele-grele l-au închis în suferinţă,Nu te lăsa-n durere, ci glasul ţi-l îndreaptă,Spre Dumnezeul Salvator,Să te ajute, să îţi dea putinţă.

Când „corbii-i croncănesc“ în negru-bucuria,Peste iubirea i credincioia ta,Nu te îndepărta, ci cheamă-ţi Salvatorul,Să-i facă partea Sa.

Când „unii“ hotărăsc în dreptul tău,Făcându-ţi „lista de convieţuire“,Nu te opri din drumul Său,Privete cerul chiar printre zăbrele!

Când deznădejdi te-abat din drumul spre Lumină,Nu te opri să le asculţi, adu-ţi aminte deSfânta părtăie de la Cină„i-n ‘nlăcrimaţi-genunchi“ te roagăSă fii iar ridicată, nu oloagă.

i ţine-te de Braţul Tare,Al Mielului ce-I Dumnezeu, Sfântă Salvare!

Încurajare

�

�112 113�

Pietre albe

Dă-mi Doamne

Cheamă-mi zilele pierdute,Razele de soare dispărute,Luna să îi plimbe iarăi faldul,În miresmi, regina-nopţii, voalul.

Uită-mi paii-nţepeniţi,Sau pierduţi pe alte căi,Dă-mi-i doar pe cei curaţi,Care alergau spre fraţi.

Dă-mi opaiţul fumegând,În sfânt — cuget-rugăciune,Pune Foc din Duhul Sfânt,Flacără pe-al meu cărbune.

Scoală-mă din dormitare,Când pe Cale lenevesc,Dă-mi un zbor, aripi-solare,Zboară-mă spre ce-i ceresc.

Dă-mi iertări i biruinţă,‘N poticniri i neputinţă,Suflă-n barca vieţii mele,Dirijează-a luntrii vele.

�

�112 113�

Dă-mi în inimă culoare,i parfum, curată-floare,Fă-mă fir de busuioc,‘Ncinge-mă-n al Tău mijloc,

Poartă-mă aa Stăpâne,Să rămân venic cu Tine...

...mie...

Încurajare

�

�114 115�

Pietre albe

Curăţia

Curăţia nu-i spre moarte!Ci spre sfântă îndreptare,Căci eti pus într-un cuptor,pentru-a străluci mai tare,Să fii vrednic ’n ascultare.

Nu te aeza „la umbră“Când eti destinat la Soare,Domnul nu va ’ntârzia,Să-ţi facă restaurare!

Când aduni in dreptul firii;Glorii, diplome „pe merit“,Intri-n „cuptora“ degrabăSă primeti încinsul credit.

Domnul tie und’ ţi-e locul,‘N orice clipă a vieţii tale,De aceea stai acolo,Când eti pus la încercare!

Nu spre moarte,Ci spre Viaţă!Să primeti credincioiei din nou a Sa dulceaţă.

�

�114 115�

Când te-ncrezi în „carul tău“,Uiţi, sigur, de Dumnezeu.De aceea-ţi pregătete,Un cuptor ce dogorete.

Doar atât; să-ţi piară zgura,Să-ţi primeti sfânt umblătura,i vorbirea de cuvinte ceDomnului să-I facă cinste.

„umbră“ = loc nepotrivit, atitudine cretină nepotrivită, exprimare în cuvinte nedumnezeiti, bârfă etc. (în text)

Încurajare

�

�116 117�

Pietre albe

Sfintele Peceţi

În zilele în care mi-e atât de frig,i caut după soare,Acoperă-mi cu mâna Ta,Inima răcită, ce atâta doare.

În nopţile când gânduri nedorite bat,Să rupă poarta inimii să intre,Trimite din Lumina Tai mă păzete… Sfinte.

În dimineţi în care mă trezeti,Cu ochii triti i lacrimi-ceaţă,Trimite-Ţi bucuriile sfânt-oti,i ia-mă-n braţe.

În singurătate când mai bâjbâiesc,Iar seara văd că iar s-a scurs din viaţă,Trimite-mi mângâieri, să m-odihnesc,Până în zori de dimineaţă.

Trezete-mă în bucurii să Te slăvesc,‘Nainte-n zori de zi, Isuse,i înnoiete-n mine „sfânt-peceţi“Ce-n Gologota-n iubire mi-au fost puse.

Singurătatea este un fenomen deloc de neglijat cu Care se confruntă i comunitatea cretină.

�

�116 117�

Prietenul de-aproape

Prieten drag ce porţi cu min’ povara i lacrima în două tu mi-o porţi,Când tii i-auzi cum suduie ocara Lovind în ale inimii-ntristate porţi.

Când ti că plâng, tu-nalţi o rugăciune,Când gem sub „prietenesc“ blestem,În câteva cuvinte calde, sfinte, bune,Prin Duhul Sfânt iarăi mă-ndemni:Să ne rugăm de Fiul să lucreze, s-ateptăm!

De-ai ti câtă ocară spală vorba-ţi caldăi câtă-ncredinţare îmi aduci,Mă-ndemni să mă gândesc la Domnul i faţa către El să mi-o ridic.

Frumoasă, trainică lucrare,Tu ai primit din partea Sa,Să îl ridici pe cel ce-i fără de nădejde Când în ruine-i aruncat i-i simte viaţa grea.

Îţi vor fi întoarse înmiite binecuvântări,Ţi se va face aa cum tu ajuţi în încercări,Tu nu dispreţuieti nici faţa, nici durerea,Eti gata să împarţi din darul ce-ai primit, din dulce:Mângâierea.

Încurajare

�

�118 119�

Pietre albe

Lasă-te în mâna Lui!

Lasă întunericul să moară,i nu vorbi de elCând fluturi-albi nuntesc afară,i razele de soare te cheamă-n primăveri.

Lasă-amurgul să se ducă,Făr’ să-l privesti „ca ziua cea rămasă“,Mâine, lumini vor inunda,Un nou botez al răsăritului de soare,Ca o Mireasă-n primăvară!

Lasă floarea să se scuture,Nu plânge dup-a ei petală,Căci rodul crud este nădejdea,Dulceţii ce o vei mânca în iarnă.

Lasă-ţi pasul apăsat,i nu-l grăbi „sub bici“ în viaţă,Dă-i dreptul la lumină, fericire,i fă-l sărat, plin de dulceaţă.

Lasă-ţi capul i genunchiul aplecat,În faţa măreţiei creatoare,Căci doar aa de noapte vei scăpa,i mâine-n zori, cânta-vei;Glorie-n raza de soare!

�

�118 119�

Nu îţi opri din gândurile nopţii,Ca „sfetnici“ pentru ziua următoare,Ci-alungă-le departe de Iubirei caută i-n noapte… soare!

Îmbracă-te -n „dantelă, spuma-mării“,Din pescărui fă-ţi vestitori,Să-ţi poarte-n zbor,„Alb-plicuri“ dincolo de nori.

Lasă curcubeul să îţi cânte‘N -a lui culori în iarna ta,Simfonia primăverii, aStrămutării-n Ţara Sa!

Urmelor Lui dă-le viaţă!În suspini când eti stingher,Intră-ţi -n a Lui urmă,i-nnoptările pier…pier.

Încurajare

�

�120 �

Pietre albe

Ultimul zbor

Când vei înţelege că „plecarea“E doar „un fâlfâit de aripi“,Spre ţara cea promisă,Nu te vei mai îngrijora,De clipa ce ţi-e scrisă.

Când zborul învăţat,În rugăciune pe pământ,Se va uni cu zborul Duhului Cel sfânt,Nu vei mai plânge,Ci-l vei atepta cu dragoste i cânt.

Când zborul lin te va împinge,Spre Ţara ce atâta ai dorit-oSă tii că Domnul Credincios,i rugăciunea asta ţi-a-mplinit-o.

Deci: antrenează-te în zbor,De rugi i cânt în fericire,Căci de te ia la noapte sau în zori,Fii gata de… plutire!

Învaţă-ţi puii ca să zboare,Cum îi învaţă păsările-n stol,Să fie-ai Săi în zborul slavei,Cum sunt liberii cocori!

�

�120 �

Căci aplecaţi în rugăciune,Noi vom intra în zborul lin,Neînfricaţi spre nemurire,Plutind în zbor. Amin.

Încurajare

121

�

�

Pietre albe

Tu eti adevărul

Când norii îi lasă al grindinii zbor,M-ascunde în mâna-Ţi, Iubite Păstor,Când povara se-atârnă de inima mea,Tu ţine-o Isuse, în palma Ta.Adu curcubeul seninului ceri cupa iubirii să beau, să nu pier,Că-i noapte Isuse, în jurul meu, ger, Adu adevărul în care eu sper.De sunt vândut, cum Tu ai fost,De „vorbe ’minciună“ Te fă adăpost,i ţine-mă-n braţe de-i iarnă grea,Ce vrea să-mi îngheţe i inima.Adu dintre nori zâmbet-stelar,Să tiu că nu m-am rugat în zadar,Adu-Ţi biruinţa să mă reazem pe ea,Căci ea este haina ce-a vrea a purta.Tu eti Adevărul, de-aceea Te chem,Chiar dacă norii mă fac greu să gem,Mă ţine în ancora-Ţi mâinii, Divini ia de la mine, din greul suspin.Adu curcubeul seninului ceri cupa iubirii să beau, să nu pier,S-aduci biruinţa pe drumul cel greu,Că-i noapte, Isuse în jurul meu.

În apăsări, o rugă a sufletului, un cânt.

122

�

�

Cârje de stele

Când versu’-ţi este râu i stelele-ţi sunt cârje,Când „calci pe nori, ce te plutesc spre cer“,Când mâna-I nevăzută te plimbă doar deasupra,Nu mai ofta, ci lasă-te în cântecul iubirii, cu faţa-i giuvaer.Când poţi s-atingi cu mâna, „bălai“ de stele blondei picuri-aurii, pe mână îţi rămân,Nu te uita în urmă, te uită înainte!La Cel ce-ţi este Tată i uită de suspinCând fire de mătase, se scurg din curcubee,i-ţi mângâie gândirea, te-aduce lângă Tron,Lasă uitării pe cei ce rup cununa i caută sfânt pasul.Măritului Sfânt Domn.Când zorii dimineţii te mângâie pe faţăi simţi sfânt-adierea din cerul cel curat:Ridică-te !Îndreaptă-ţi doar în sus privirea,Căci ruga-ţi e-ateptată la Tronul cel înalt.

Încurajare

123

Diverse

127�

127�

Lacrimi de aur

Îi plâng „ploile de aur“ sălciile-ngălbenite,‘Ntr-o rugă-palidă, necontenită,Îndrăgostite sunt de cer,Fără gând că ar fi pedepsite.

Îi cercetează-n apă, faţaUnită cu albastru înstelat,i n-ar schimba vreodată închinarea,i părtăia-n luciul apei,Nici cerul ce se vede, atât de minunat.

O rugă fără de-ncetare le e viaţa,Aa adorm i astfel se trezesc,Îmbrăţiează-n „ploi de aur“ cerul,Când plouă norii printre crengi,„Lacrimi-aur“ pe luciul apei cald, clipesc.

E-un plâns al cerului cu râul,Prin plete-aur, sălcii plângătoare,Sau e fericirea lui în lacrimi,Când rugile plecate-n sălcii-închinare,Îi îmbrăţiează faţa în splendoare?

De mult mi-a atras atenţia poziţia sălciilor în formă de rugi,formând o simbioză cu cerul în luciul apei.

Diverse

�

�128 129�

Pietre albe

Zilele astea am văzut sălcii cu crengi-plete, galbene ca aurul,plecate ca nite oameni în închinare.

�

�128 129�

Aur de toamnă

Împrătie aur, dansul frunzelor de toamnă,Plâng un vals de dor de cald,E trist i plouă afară,În ropotul de ploaie-melodie,Se sparge aurul când, frunze, toamnă cad.

Îi acordează suferinţa -n lacrimi pomii,i-aduc aminte în îmbrăţiări,C-au fost în verde, în răcoare...Dar plouă-aur de ieri, de-alaltăieri...

Viori de crengi — copaci sunt melodia,Ce se-armonizează în răcoare,În fulgii speriaţi de-atâta aur,Când frunze, toamna cad,‘Nainte de plecare.

Un martor zgribulit se uită fix,La auru’n cădere…Ar vrea să zboare, dar e trist,Iar zborul, prea mult efort i-ar cere.

E-un vals de aur cum, n-a fost niciodată,În toamna- iarnă, ce-n fulgii grei i moi Prezenţa, îi arată.

A început să ningă într-un dans de frunze galbene…

Diverse

�

�130 131�

Pietre albe

Plouă frunze…

Plouă frunze din arborii plâni,‘N culori de toamnă-regală,Ceaţa-i arată poalele lungi,E umed i rece afară!

Gâte se tânguie în înălţimi,În dezacorduri prelungi de fanfară,Plouă cu lacrimi din frunze de nuc…E toamnă… iară!

Muchii în verde se-arată voioi,Fericiţi c-au scăpat de căldura de vară,Ploaia-ndesită se-aterne pe pomi,E toamnă… iară!

Vulturi în stol se-nvârtesc pentru-un prânz, Pentru a nu tiu câta oară,Îmi strâng haina i gluga pe cap,E toamnă… iară!

muchi = licheni de piatră si iubitori de nord

Ruxandrei, fiicei mele, îi datorez acest vers pe care i-l dedic,căci azi, plimbându-ne, mi-a spus: „plouă frunze. Uite, plouă frunze din pomi!“

�

�130 131�

Iubiri pentru Mire

A vrea să fiu… boabe-nisip,Să fiu aprinsă-n soare,Să îi zâmbesc din stele — lucitoareCe le-a căzut ‘Mpăratul pe pământ.

As vrea să mă răsfăţ în mare,Nisip fiind, să plec cu ea.În depărtări să mă pluteascăÎn albă, broderia sa.

Îndrăgostită-n larg de pescărui i-amurgul soarelui pe înserate,Să mă culeagă marea-n val din larg,Din gura ei în noapte să mă scape,Să fiu de stele, lună aproape.

A vrea s-adun din cânt de valuri,Din ţipete de pescărui i stropi de mareIubiri uitate-n larg de val, optind de dragu-I, Osanale!

A vrea să plâng pe braţul unui val,Să mă colinde-n glas — cletari să mă ducă-n depărtăriDe unde-ndragostită de-nstelăriLuna să m-apuce cu braţele-i-n-ntristări.

Diverse

�

�132 133�

Pietre albe

A vrea să-mi furiez în noapteIubiri, iubiri spre… Infinit,În dans stelar să zbor pe aripi De îngeri, să fiu ocrotit.

Să dau o raită printre stelei să respir din Univers.S-apuc lumini din elei-mpodobită sfânt să cânt… de paradis.

A vrea s-adun din cânt de valuri,Din stropi de mare, glas de pescărui Pentru Mireasă, să-I cânte o simfonie,Mirelui ce va veni-n curând.

�

�132 133�

Fiori de toamnă

Au început în „V“ să zboare,Din aripi fâlfâind,În ruginiu apus de soare, păsări,Ca nite couri fumegând.

Învaţă zborul spre alt ţărm,Ce scaldă ziua-n soare,i drumeţii de înstelări,De astre căzătoare.

‘i mijete seara din răcoare,Tomatele s-au înroit,Un vrej îi cântă tecile uscate,Se-aude-n oaptă: „Am venit!“

Mă-ntorc să nu-i aud optirea,Să mai răsfăţ „verdele-crud“,Dar poama ce miroase-n roadă,Mă duce la zile scăzând.

Fior de toamnă, zgribulire,Pe umeri îmi pun noul al.Iar m-a surprins!Sunt pregătită de simfonia,Ruginiului pe ram?

Diverse

�

�134 135�

Pietre albe

Noi?!

Vorbim adesea printre lacrimi,Iar viaţa este un… suspin,Ne-mpotmolim în sentimente,Uitând cuvântul: Scump. Sublim.

Ne poticnim greu la urcu,Dar buni suntem-n alunecare,Ne-amestecăm cu cei din „lumi“,i-aa ne pierdem din valoare.

Ne-amestecăm uitând de diferenţe,Lăsăm să pierdem răsăritul,i ne târâm l-amiaz’ cu saţul,Uitând să ne gândim la… Infinitul.

i-aa ne stoarcem de iubiri,De prietenii i de Iubirei devenim tomnatici, reci i goi,‘Notând sub „linia de plutire“.

Ne mai trezim câteodat’Când porumbeii pana albă-i poartă,Sau când în beznă corbii croncănesc în gol,Melancolia faţa îi arată.

�

�134 135�

Ne rezemăm de amintiri,Atunci mai plângem cu… trecutul,Căci în prezent suntem străini,De noi, de El, Acela care-a fost,Este i va fi pe veci ‘Nceputul!

Diverse

�

�136 137�

Pietre albe

Dansul sufletului în Lumini

Dansează-n valuri licurici,Ţesând lumini în noapte,Uimind deplin pe cei ce-i văd,Uimind i opotele apei.

Se mică-n roi, se mică-n stol,Ca îngeri de lumină,Ce fericită-mi este inima în piept,‘N divinitate plină.

Aa om fi i noi ca ei,În rugi, în adunare,Lumini înmănunchiate în culori,Tânjind în zbor de dor de Soare?

Aa suntem văzuţi de îngeri vii,Când „ne-mpletim cununa“,Recunotinţei i iubirii.Dorind să fim cu El doar Una?

**********************

‘Mi dansează sufletu-n lumini,În sfântă părtăie.Măcar… un licurici să fiu În sfântă-Ţi-Mpărăţie!

�

�136 137�

Galben de toamnă...

Sub fonetul galben de toamnă,Îmi pierd amintiri care dor...Deja îmi este dor, dor de vară,De roul macilor ce „înfior“.

De ziua mijită-n Iubire,i nopţile calde, prietenoase,De verdele-n umbră de nuc,De păsările gălăgioase

De „dansul stelar“ din grădină,Al licuricilor în coborâ, urcare,De „generoasa lună-plină“i-a nopţilor, dorit-răcoare.

De hainele de in subţire,i timpul ce parcă stă-n locDe soarele de la-amiază,În îmbrăţiările de foc.

Mă mângâie în culori, prietenoasă,Toamna în splendori, rugini,‘Mi-optesc în fonet, sub picioare,Despre trecute veri-regini.

Diverse

�

�138 139�

Pietre albe

i-aa ne plimbăm pe alee ‘N simfonii de culoare-splendoare.Ea mă răsfaţă cu ce-are mai bun, Să nu simt tristeţi după vară.

�

�138 139�

Toamnă-regină

Împodobită ca de concert-regal,Natura-i primenită,În noua haină ruginie în care,Verdele e pal i-aproape că nu mai există.

Arămi sclipind în soarele de toamnă,i galben cât cuprinde,În mulţumiri de noul strai,Se-admiră pe furi, „distinsa Doamnă“.

Îi oglindete faţa, soarele-n culoare,Căci vara-ntreagă a lucrat,Să-mpodobească-n frunza ruginie,Pădurea-n strai de neuitat.

Se-apropie-n răcoare vântul,‘Ntinzându-i braţul-cavaler,optindu-i în ureche, Doamnei,Poveti de ieri… de-alaltăieri.

i-n piruet’ pornesc-mpreună,În colindări-n culori-rugini,El o înalţă-n vals de frunze,Iar ea se-nvârte-ameţitor,Ca „străbunicele-i regini“.

Diverse

�

�140 �

Pietre albe

Faţa Curcubeului

Mă voi odihni i eu sub dealCând îmi vei face, Doamne, semn cu mâna,i-mi voi lăsa pământului străbun,Tot ce-i al lui… împodobirea-mi, huma.

Mă voi privi din depărtăriÎn florile de vară,În micunelele-n culori i-n verde-primăvară.

Voi înflori în ghiocei i voi rodi în pruni, Zâmbi-voi din mucate,Că le-am iubit aa cum,Tu le-ai dăruit pe toate!

**********************

Când veţi vedea în stoluri rândunici,Să v-amintiţi de mine,Că v-am iubit cum El m-a învăţati v-am purtat în bine.

Când curcubee vă vor-nsenina,Să mă priviţi în faţă,Că din înalt voi colora,A Domnului, sfânt’ faţă.

�

�140 �

Vară

Ploi de aur în văzduh,Curcubee-nlănţuiteNori în alb împodobiţi,Fac pe cer drum erpuite.

Stele-mbrăţiează noaptea,Ascunzând din întuneric,Luna palidă se plimbă,În feeric.

Giulgiul nopţii rece, moale,Furiează pe cărare,Umbre-ascunse, multe, multe,Ducându-le pe nu tiu unde.

În mătăsuri se răsfaţă,Un miros suav-grădină,Se visează-n flori de soare,Somnoroasa de sulfină.

Greieri adormiţi în cântec,Pierd în „picot“ melodia,Ciripete-n repetiţiii surdină, ciocârlia.

Un buhai dinspre mlatinăRăguit i trist, trist, geme.

Diverse

141

�

�

Pietre albe

‘N fâlfâit de liliac,Speriată-ntr-un copac,O veveriţă-aa se teme!

— Nu vă temeţi! Noapte bună, noapte bună!Strigă palid, trista lună.

142

�

�

Dragă mamă

A vrea să nu te văd cu lacrimi niciodată.Pe faţa-ţi scumpă i curatăDoar zâmbet sfânt i bucurie,Viaţa-ntreagă, aa a vrea să-ţi fie.

Să nu te supere nicicând,Purtarea mea, iubită mamă,Doar zâmbet cald să-ţi dăruiesc,Când ne-ntâlnim, să nu îmi fie teamă,C-am supărat iubita-mi mamă.

Să fiu ca tine, aa doresc,În viaţă sfatul sfânt să-ţi preţuiesc,i-atunci când voi fi mare, să merg i eu,Cum tu mă duci la adunare.

Să am acelai Dumnezeu,Mântuitor i Medic Bun,Lui să îmi predau viaţa Când voi păi-n al vieţii drum.

Să-I fiu ascultător întotdeauna,Să nu Îi ies nicicând din sfântul Lui Cuvânt,Aa cum tu, mămică scumpă Lui Îi slujeti prin sfântul Legământ.

Căci tu mi-ai arătat Calea cea bună,Nădăjduind să fim cu toţi în ceruri, împreună.

Diverse

143

145�

Pietre albe

144

Pentru mama

Buchete-ghiocei i frezii-parfumate,Zâmbesc din mâini de copilai.Ei se grăbesc ca să le dăruiască,Mamelor, cu-n zâmbet drăgăla.

— Aa tiu eu, iubită mamă,Să răsplătesc iubirea ta de pân-acum,Că m-ai adus pe lumea aceasta,‘Ngrijindu-mă pe-al vieţii drum.

Aa doresc să-ţi fie viaţa,Floare, frumoasă i parfumată,Să fii tot timpul fericită,i niciodată supărată!

Îţi mulţumesc de dăruirea în iubire,Răbdare, rugi i ostenire,i rugăciuni, până-n târziu,Ca lângă Domnul Bun să fiu.

Mă străduiesc să fiu cuminte,i sfaturile-ţi să ţin minte,Să-ţi răsplătesc, astfel, iubirea,Sfânt rod ce te-a nvăţat… Psaltirea.

145�

Diverse

Lacrimi de zapadă(sonet)

Se topesc… de parc-ar plânge,Braţ -troien’ parcă îi frânge.Lăcrimează în topireDe a soarelui venire.

Sigur! Nu ar vrea să plece,C-a ţesut troianul rece,Din văzduh cu sârguinţă,Iar acum cu neputinţă,‘N lacrimi reci ea-l petrece.

Nu-ndrăznete către soare,Faţa tristă să-i arate.Plânge ziua, plânge noapteaSuferind pe săturate !

Zidirespirituală

149�

149�

Isuse, mântuirea mea

Te-am cunoscut când vânturile rele,‘Mi zbiceau fără de milă fiinţa,Când în poverile — păcate,Eram o prizonieră în cătue grele.Când plânsul sufletului-mpovărat,Gemea de suferinţi,Când dealul rugăciunii nu îl cunoteam,i nu tiam nimic de pocăinţă.Te-am cunoscut când falca de balaur,Stătea deschisă înspre mine,Ca înspre pomul plin de fruct,Mâncându-i rând pe rând,Din merele de aur…Te-am cunoscut Când lacrimile-mi erau hrană,i orizontu’ disperare,Când verdele nu-l mai vedeam în frunze,i tot ce Tu creasei pentru om,În mine nu-i mai regăsea cuvânt — splendoare.Te-am cunoscut… Când sufletu-mi era năvodul plin,Cu fapte fără de lumină,Când nu aveam niciun răspunsPentru sfâritul vieţii sauCe va fi dincol’ de tină?Când orizontul era limitat,Iar traiul mi-era tare-mpovărat,

Zidire spirituală

�

�150 151�

Pietre albe

Atunci, cu mine-n dialog Tu ai intrat:— N-ai vrea să fii pe veci cu Mine-n venicii,N-ai vrea să-ţi lepezi Haina grea i viaţa ce te-apasă,Lăându-mă pe Min’ să ţi-o transform într-una albă,Pe venicii să-Mi fi mireasă?N-ai vrea să scapi de ceea ce-ţi aduce greu,Luând în loc sfânt-jugul Meu?— Cum să nu vreau, dar în ce merit?Căci într-al meu, eu n-a puteaSă schimb nimic să scap de întuneric.i braţul sfânt de Dumnezeu,Puterea sfântă-n Duhul Său,Smulgea răul din pieptul meu,‘Mi sufla în lacrimile strânse,În suferinţe, vini i nedreptăţi ascunse.… Un suflu, caldă-adiere,O sfântă facere de bine,Scăpându-mă de rău i de suspine,M-a întâlnit pe vremea de cirei,i m-a unit în dealul Golgotei,Isuse, mântuirea mea, cu Tine!

�

�150 151�

Haina de nuntă

De vrei să-mbraci haina de nuntă,Te bagă în război i ţese,O singură haină ce poartă,Peţite, Mirelui… mirese.

Alege bine, sfânt modelul,De haină albă nepătată,O lucrătură dintr-o cusătură,Ce a purtat-o Mirele odată.

N-alege fire „în culori“,i nici „modele-mprumutate“.Cât despre „moda de afară“,De la vreo soră sau un frate,Departe fii de-astă gândire i ia modelul doar din Carte.

Să fie-n lucrătură curăţie,De suflet i credincioie,Din bunătate, poţi lucra pe săturate,În rugăciuni curate-fire, doar în alb-nflorate!

Nu te zgârci la timpul de ţesut,Ci stai până târziu, sub sfântul scut,Întreabă i insistă-n ascultare,Să-ţi fie haina ca o floare,Când Cel Vestit se v-arăta în zare.

Zidire spirituală

�

�152 �

Pietre albe

Când va veni sfânt Prinţul de Lumină,Să te ridice către cer,Să stai lipită strâns de El,Să zbori în alb lângă Iubit,Ca parfumul în mărgăritar, Să ai un zbor uor ca… albul porumbel.

�

�152 �

Sfântul Legământ

M-ai modelat cu mâinile-Ţi zdrobiteDe cuiele, ce sângele-Ţi curgeau,i lacrimile-Ţi îmi conturau fiinţa,De slava Ta i dragul meu,Din suferinţe mă năteai.

Din chinuri grele, lacrimi i suspine,Tu m-ai născut i m-ai asemănat,Cu chipu-Ţi sfânt i minunat,Iar Duhul Tău mi L-ai suflat-n Iubire,Să Te slujesc, să Te iubesc i să Te-nalţ.

În suferinţi pe braţele întinse,Spre cer, Tu mă purtai de-atunci,Să nu-mi lovesc piciorul de vreo piatrăi fiinţa să nu mi se zdrobească printre stânci.

Eram ca floarea „nou-născută“,i înflorită din sfintele-Ţi dureri,Dar albă-n inimă, îmbobocităPentru eterne-primăveri.

Din mijlociri Tu mi-ai ţesut „alb-inul“,O ţesătură sfântă ce o port,De când pe cruce, pe lemnul de durere,M-ai înflorit ca „rosa–albă“ pentru Tatăl Savaot.

Zidire spirituală

153

�

�154

Pietre albe

Mă uzi aicea în grădină, din ploaia Duhului Tău Sfânt,Îmi porţi în vers i cânt, suflarea în Lumină,C-un curcubeu de Tine m-ai legat,Ce-i… Sfântul Legământ.

�

�154

Pot totul în Christos

Pot totul în Christos ce mă-ntărete!Îl pot chema prin Duhul Sfânt,Pot să acopăr cu lacrimi sfânta jertfă,Să Îl ador i-n rugăciuni să-I cânt.

Pot totul în Domnul ce-I Lumină!‘N trimiterea-I ce mi s-a dat,S-ascult să fiu curată în slujire,Mă îndeamnă în iubire să mă-mbrac.

Pot totul în Christos ce biruiete!Când urlă iadu’ i noru-i-ntunecos,Când urmărete să-mi fure din putere,Ce am primit-o din Duhul Credincios.

Pot totul în Duhul de Lumină!Când umbre-s furiate spre mine i ai mei,Eu strig: Lumină, Lumină, doar Lumină!Degrab’ se luminează din sfintele-I Puteri.

Pot totul în Christos ce mă-ntărete!Când tunetul, balaurul-turbat,Ar vrea să vadă cum se prăbuete,Ce-am construit cu Domnul Minunat.

Zidire spirituală

155

�

� 157�

Pietre albe

Pot totul în Christos ce-I biruinţă!Când oapte vin ca să destrame,Eu mă încred în Domnul, Cel ce păstorete,Viaţa mea pe sfânta-I Cale.

Pot totul în Christos ce ne dă Harul!Să Îl iubim i preţui nespus,Prin Duhu-I Sfânt să dregem iar altarul,Iubind, slăvind, Măreţul Legământ.

156

�

� 157�

Puterea rugăciunii

Te satură când eti flămând,i trist sau peste puteri de încercat,Când toate la pământ îţi cad,Te satură prin al ei saţ,Puterea rugăciunii.

Când plângi în faţa cerului,De trimiţi lacrimi Domnului,Când sufletul în greu oftează,Te satură, hrănete, -ndestulează,Pâinea rugăciunii.

Când mulţumiri înalţi spre El,Căci ţi-a purtat povara,i bucurii trimiţi spre cer,Căci sarcina-i uoară,Din plin te fericete:Puterea rugăciunii.

De o mănânci, trăieti în bucurie!De n-o mănânci, ajungi în sărăcie!Dar de îţi saturi viaţa doar din ea,Ajunge-vei cu Domnu-n venicie!

Zidire spirituală

159�

Pietre albe

Vindecarea leproilor

Umbla „în bube“, asta-i era haina.Leprosul însemnat i-nsângerat,În chin, dureri-i purta singurătatea, rana,Căci toţi prietenii i fraţii de el s-au depărtat.

Îi ducea cu greu povara printre oameni,Abia putea să-i ducă viaţa.Plângea în duhu-i sărăcit de bucurie.De-atâta plâns, uitase ce-i dulceaţa.

‘N amărăciune i în disperare,S-a întâlnit cu-n Om de seamă,Care nu S-a sfiit să îl atingă,Iar boala, numai El, i-a luat-o-n seamă.

i-n sfânta Lui Putere, cât i-n milă,L-a vindecat, făcându-l o fiinţă nouăDin starea-i de durere i de chin.Iar pielea îi era ca bobul cel de rouă.

Dar zece-au fost ca el i fost-au vindecaţi!Cu mulţumiri, s-a-ntors doar unul spre Cel-’Nalt.Cu bucurie, laudă Îi mulţumete,În rugi, recunotinţă-L proslăvete.

158

159�

Câţi dintre leproii vindecaţi se mai întorcSă-i spună astăzi mulţumirea?Sau drumul spre „Isuse-Ţi, mulţumesc!“E demodat, e bătrânescNu i se mai vede azi, menirea?

Câţi s-au atins de sfânta-I bunătate?Dar „Mulţumesc! “ au spus de sfânta sănătate?Întoarce-te!Cu mulţumiri, recunotinţă i iubire!

Înalţă-ţi Medicul Divin!Rămâi în sfânta Lui ‘nsănătoire.Înconjoară-L cu iubire iStrigă: „‘N veci, mărit să fii! “ Amin!

Zidire spirituală

Slujire

163�

163�

O sfântă părtăie

A vrea să-mpart cu tine bucuria, prieten dragde-aproape sau de mai departe;Dar nu tiu i nu-ndrăznesc să-ţi ceraceastă părtăie-n ceas de noapte.

Să bat în poartă-ţi, oare îmi deschizi?Să-ţi spun să mijlocim în bucurie,Pentru acei ce-s fericiţi acum sau,Pentru-acei ce sunt bolnavi, Sau plâng de foame-n sărăcie?

A îndrăzni, dar, poate nu-mi deschizi;Sau… poate deranjez, căci e târziu, dar Domnul ne-a lăsat un scump răva, Să ne rugăm, să mijlocim pentru acei Ce-ateaptă-al Domnului sfânt-har.

‘Mi imaginez că tu, la fel ca mine, Îţi pasă de cel flămând, sărac sau fără pâine;i dacă nu l-ai vizitat curând pe cel lipsit,Nu poţi dormi, cu gândul că-l auzi plângând...

Hai, soră scumpă, smerit frate,Să umplem coul cu bucate! Cu ce avem din bucurie să ne-aezămLa părtăie… oriunde eti! Să-ntindem masa cu… cele din toate, Să se hrănească cei sărmani „pe săturate“!

Slujire

�

�164 165�

Pietre albe

Când pâinea o vei ţine-n mână, Gândete-te la mama bună, Cum îi hrănete-n plin, pe săturate,Pe-ai ei i pe acei,ce sunt săraci sau sunt departe…

Rupe-o bucată din pâinea ce o aii dă-le-o puilor necunoscuţi, Să-ţi crească bogăţia-n sfântul Rai, Să te-ntâlneti cu ea în Cer, acol’ când o s-ajungi…

�

�164 165�

Petale suferinde…

… Petale suferinde se desprind…Din sufletu-mi de doruri-plânse;

Mi-e dor Isus, să Te ajung, Cu lacrimile-mi vorbe-plânse.

Să-Ţi spun de greul nost’,De ţară i de mine,

De noi, cei ce nădăjduim,Să fim pe veci cu Tine…

Petale suferinde se desprind Dorind s-ajungă-n zbor la Tine,

Să Te atingă, măcar un gând,Din tristele-mi suspine…

Slujire

�

�166 167�

Pietre albe

Roada iubirii

Au trecut atâtea geruri, peste viaţa mea,Dar iubirea ce mi-ai dat-o, n-au putut-o îngheţa.

Au bătut atâtea vânturi, peste pomu-mi ce-ai rodit,Dar nicicând, roada iubirii, pentru Tin’ n-a suferit.

Au uscat atâtea frunze, au lovit cu răutate,Vânturi din cele mai grele, dar în marea lovitură,

Tu mi-ai apărat iubirea ce mi-ai dat-o din Scriptură.

Am’nnoptat sub cer de plumb în suferinţi i în suspine,Dar i-atunci m-ai însoţit, acoperindu-mă în Bine.

Am umblat flămând de dor, când nu Te simţeam cu mine,Dar în mângâiere sfântă, mi-ai optit: „N-am plecat de lângă tine.“

Cu sfântă comoară — dulce, mă îndrept spre cer-n iubire,Să m-alături „îngerimii“ ce se-nchină doar Luminii.

Mamei mele i dragei mele Alexa, nepoata mea.

�

�166 167�

Isus, modelul vieţii noastre

Nu din ţărână se nate pocăinţai nici din zel, din vorbe-nflăcărate,Nici din vorbiri pe-ndestulate,Ci din trăiri din paginile sfinte i curate.

Nu din discursuri ne-ndreptăm spre ceruri i nici din faime de clădiri-nălţate.Doar din slujire sfântă, iubire ce e scrisă-n Carte.

Nu-n „prietenii“ alese pe sprânceană i întâlniri ce firea o răsfaţă,Ci-n ascultare, încini-n tergarul pocăinţei,Aa putem să ÎL vedem la faţă.

Nu-n răstălmăciri alese în cuvinte,i nici din duh de-mpotrivire,Să arătam câtă PsaltireAm adunat în „învăţata“ noastră minte.

**********************Aa de simplu ne-a ’nvăţat Isus,Trăirea-n curăţie, credinţa s-o purtăm Cum sfânt El a trăit, mergând spre veniciei-n dragoste de Tatăl să-L urmăm.

Slujire

�

�168 169�

Pietre albe

El a iubit, iertat i mângâiat Pe cel ce-n a lui viaţă, trăia atât de-mpovărat,Luându-i sarcina, schimbând-o cu a Lui, atâta de uoară,Făcând din el, un vas al ascultării de Cel Înalt.

�

�168 169�

În urma Marelui Secerător

Suntem ca Rut, la adunat de spice,În urma Marelui Secerător,Ne aplecăm să-i ajutăm să se ridice,Pe cei ce sunt căzuţi sau nu-L cunosc pe El,Pe Scump Mântuitor.

Avem poruncă să nu se risipească Nici un fir, din marea-I holdă.Să ne-aplecăm încredinţaţi i doar umili,Căci mâna Lui, nu mâna noastră îi ridică,Făcând din huma cea săracă, un nou pământ-fertil.

Le dăruim din sfânta Sa Mâncare,Din care am mâncat i noi, pe când eram căzuţi,i-am fost-’nsănătoiţi prin grija Lui cea mare,A Domnului, a Mielului slăvit.

i-aa lucrăm în aria cea bună,În urma Marelui Secerător,Să nu se piardă nici un spic căciDe viaţa lor vom fi-ntrebaţi de Bunul Salvator.

Mai asudăm când e ariţă,Mai flămânzim sau însetăm, darNu lăsăm ca spicele căzute,Să putrezească-n humă pe ogor.

Slujire

�

�170 171�

Pietre albe

Răsplata de aici e bucuria ce o simţim-n lucrare,Iar plata fi-va răsplătirea din mâna Celui Sfânt i Mare.

�

�170 171�

Lacrimi de mamă

Cad stropi de ploaie caldă,O lacrimă de mamă Ce în genunchi suspină,Inima-i aterne,În faţa milei sfinte De Domn curat, iubit,E-ncovoiată-n rugă de fiul… risipit.

Inundă poala hainei pe locul unde stă,În gând purtându-i ruga,‘N oftat atât de greu,i curg puhoaie, lacrimi ce izvorăsc din suflet; … Copilul meu, copilul meu…

Un gând… i ea tresare;„Să fie ca… la Lazăr?“Când l-a găsit-ngropat?Îi revine în memorie tabloul de-altădat’.

Pe faţă Îi curg lacrimi, sunt lacrimi de-Mpărat.Se-ndreaptă către Tatăl, spre Cel ce ne-a iubit,Ce-n Golgota în chinuri, scump Fiu’ I-a suferit.— Te rog, din astă lume, atâta de murdară,Adu-i degrabă fiul i-l fă ca odinioară,În braţul mamei plânse i rugilor din lacrimi,O, fie-Ţi milă Tată, din patimi grele-l scoate.

Slujire

�

�172 173�

Pietre albe

**********************

Un vânticel, un susur ce-alină în suspine,O mângâie pe mamă, durerea îi alină:— Oprete-te din plâns… căci, o să fie bine!

O pace ca… o Pâine o satură deodată;Pe-aici, a trecut Domnul!Ca i cu Moise altădată!Încredinţată-n bine i plină-n mulţumire,Ea cântă-n sfântă-oaptă, cu dragoste, iubire,C-a mângâiat-o-n Duhul i azi ca i-altă dată.i-plină de credinţă, ea îi-ateaptă fiul,Căci într-o zi ,el îi va bate-n în poartă.

�

�172 173�

În părtăie

Le-am aruncat în mlatinile negre,Vorbirile de rău, neruinarea,Cu care-am fost lovită fără milă,Tot ce Satan în cei apropiaţi lucrat-a i am acoperit ruinea cu… iertarea.

Am aruncat i cojile — cuvinte,Vorbiri de rău, vechi oseminte,Ce zac în vale fără de putere,Căci Domnul, mi-a dat sfântă-mângâiere.

Am îngropat la rădăcina crucii, Cu lacrimi sfinte, arzătoare,Cuvintele apăsătoare,i am primit din daru-I scump,Aripile-I ce mă poartă-n înălţare.

i zbor… în Duhul pe la toţi, Îi chem în mijlocire — rugăciune.Ei nu mă văd, dar eu, pe ei,În faţa Domnului îi strig pe nume.

Pe unii-i plâng demult, cu milă, Îl rog pe Creatorul bun, Să-I fie milă, să Se-ndure,De cei ce sunt picaţi în drum.

Slujire

�

�174 175�

Pietre albe

Pe alţii-i port în părtăie,Căci tiu că sunt îndrăgostiţi,De Mielul biruinţei sfinte i lângă Domnu-s fericiţi.

Îl chem apoi i pentru mine,Să mă primească — sfânt — la masă,Să fiu hrănită-n Pâinea Milei,Să fiu bogată-n Duhul Lui,Să nu mă tiu săracă.

Adorm… târziu în bucurie,Cu-ai Lui i-ai mei căci mi i-a datSă fim „frăţietate-sfântă“, Căci suntem Viţă de-Mpărat!

�

�174 175�

A vrea să zbor…

A vrea să zbor spre cerurile-nalte,În cârduri, stoluri de cocor,Să-mi duc cântarea printre atrii,Stăpânului i scump Mântuitor.

A vrea s-adun, să cânte-n mine,Tril de mulţumiri spre venicii,Să mă unesc cu alte triluri sfinte,În rugăciuni cântate; Te ateptăm să vii!

A vrea să -Ţi aduc mulţumirea,Căci pân-aici ai fost cu noi,i-n bucurii i-n suferinţi, Stăpâne,i n-ai lăsat să fim descoperiţi i goi.

A vrea să cânt din verdele-coroană,Din râu de ape repezi, vii,Din glas de prunci, neprihănită,Aceeai melodie: Te ateptăm să vii!

A vrea să mă închin cu tot ce-i verde,Nectar i stele, ploaie, curcubeu,‘Naintea măreţiei Tale,Să nu mă deosebesc de ele,Să fii slăvit, mărit, scump, Dumnezeu.

Slujire

�

�176 177�

Pietre albe

Cuvinte din Cuvânt

Cu Tine-n noapte adun comori,De stele ce cu mâna-Ţi le răstorni,Cuvintele ce îmi trimiţi,Din cerurile-nalte.

Le străluceti pe coala de hârtie,În rimă-ascultătoare se aliniază,Cu-nţelepciunea Ta le scriii-n rând, cuminţi, de dragul Tău, Sunt bucuroase, jubilează.

Ateaptă-n rând să fie vizitate,Pline-n răbdare sunt aliniate,i când, cu drag, se-opresc în dreptul lorO soră sau un frate ori un drumeag Venit tocmai din lume, de departe.

Ele parcă rostesc:Luaţi, mâncaţi pe săturate!Să se lărgească împărăţia,i să se ducă a Cuvântului solia,Până la margini de pământ!C-aa suntem trimise noi de DomnulSă fim cuvinte din Cuvânt!

�

�176 177�

Sfânt Legământ între Păstor i turmă

La masa Tatălui ceresc se-adună pe-nserate,Popoare ce călătoresc, cu Pâinea „pe îndestulate“.i-aează sfânt în faţa Lui, cumintea rugăciune,Cântând i mijlocind în cor, uniţi în fapte bune.

Ei plâng cu-aceia care plâng, se bucură-n iubire,i sunt ca „un ciorchine-dulce-n gust“,Îndrăgostiţi de Duhul Sfânt i-al lor, Scump, Mire.

Puterea Mielului-i hrănete, ei sorb cu sete din Izvor,Plâng pe genunchi în rugi de slavă, ‘naintea bunului Păstor.

**********************

Stau împreună la Cina cea de Taină,Sărbătoresc ca mii de ani în urmă,Se-nfruptă-n har din Trupul Sfânt,i sorb al sângelui dumnezeiesc potir,Sfânt legământ între Păstor i turmă.

În fericiri-nnoiţi în har, ei mulţumesc în rugă,Rostind a hotărârilor credinţă, ca pân’ la nouă împărtăire,Din hrana sfântă să le-ajungă.

Slujire

�

� �

Pietre albe

i întăriţi în legământ, cu Domnul lor se-ntorc acasă,Pe Isus, dulce Îl iubesc, că i-n astă dată le-a vorbit:„Voi toţi sunteţi ai Mei, Iubita mea Mireasă!“

Albiţi în straiul ca de flori, ateaptă acum promisiunea,Când, revenind călcând pe nori,Isus Christos le va-mpărţi cununa.

178

�

� �

Păsări migratoare

Păsări iubitoare, de cer i de Soare,De jertfa curată, de Duh Sfânt-nălţatăCe purtaţi iubire, pace i slăvire,Voi sunteţi legate în Duh-Sfânt suratei zburaţi cu slavă ziua, pe-nserateSă duceţi din hrana Celui viu din viaţă,Plină de dulceaţă.

Păsări migratoare, ce duceţi mâncare,Zburând înspre nord i la sud de sol,Ce purtaţi-n iubire, hrană, nemurire,Pentru cel flămând i pentru plăpând,Pentru cel bolnav, pentru cel lipsit i cel oropsit,Fără libertate, pace, bunătate,Cu lanţurile grele, în crunte blesteme.

Păsări migratoare ce staţi-n ascultare,De sfântu-Mpărat ce-n alb v-a ‘mbrăcat, Domnul să vă ţină cu cupele pline de iubiri-lumină i ulei curat, Duh Sfânt minunat,El să vă păzească lucrarea-I să creascăLumea să se pocăiască!

Slujire

179

Nu lăsa

Nu lăsaSă-mi chiopăteze versul ce mi-ai dăruit,În curat i ascultare, vreau să-l ţin hrănit.Nu lăsa să pierd pe Cale motenirea-dragostea,Ci să strâng, cu bucurie, spice-n urma Ta.

Nu lăsaSămânţa dată să se vestejească-n soare,Dă-mi din Apa Vie, Doamne, lacrimi în a ei udare.Nu lăsa un vânt ce-usucă, când lucrarea e în floare,Dă-mi îndemnul, Doamne Sfinte, suflă mila Ta cea mare.

Nu lăsaSă cadă roada înainte de-a fi bună,Pune gust în ea, Isuse, i dulceaţa Ta cea sfântă.Nu lăsa păsări păgâne să îmi smulgă sfântul rod,Dă-mi din paza de Lumină, totdeauna să mă rog.

Pietre albe

180

Binecuvântează-mi, Doamne, mâna

Înverzete-mi mâna, Doamne,Lucrătoare, fă-o rod.Pentru sfânta-Ţi- Mpărăţie,Să ajung în ea, mă rog.

Fă din ea o cârjă, sprijin,Pentru cel ce-i slăbănog,Să se-nzdrăvenească, Doamne, Numai Ţie să mă rog.

Fă-o leagăn pentru prunci,Să-i iubesc, să îi dezmierd,Să-i creti mari, să-i faci viteji,Să Ţi-I faci săgeţi.

Fă-o mângâiere-n viaţa,Celui care-a suferit,În tristeţe fă-o dulce,i cald acoperământ.

Fă-o efă de dreptateÎn litigii strâmbătate,Fă-o aripă din Tine,În Duh Sfânt să Ţi se-nchine.

Slujire

181

�

�182 183�

Pietre albe

Fă-mă Doamne

Fă-mă, Doamne, un porumbel, Să-mi port cântu-n rugă verdeSă ajung la tronul sfânt,De-unde ochiul Tău mă vede.

Fă-mă aripă în zbor,Să-Ţi aduc în dor cântarea,Fără patimă sau norTu, vindecă-i întristarea i-i dă binecuvântarea.

Fă-mă aripă în stol,Când din glasuri împreună,Se ridică către cer,Cânturi mii în orice glas,Ce Ţi se închin’ Cunună!

Fă din glasu-mi steagul-alb,Ce e gata să se-nalţe,Când în dragoste de Tine, Ce e rău, să duci departe.

Fă-mi din rugă, ape vii,Să mă sature de Tine,Iar din lacrimi, nor de har,Să m-acoperi în lumină.

�

�182 183�

Albul ghiocelului

Chiar de răsare din zăpadă,i-ţi pare că e îngheţat,E-atât de alb, c-aa l-a întocmit Stăpânul,Din albu-I minunat!

E-aa ginga, micuţ, dar e puternic,Zăpada, geru’a -ndurat,S-aducă-al primăverii alb-mesajul,Cu care iarna a-nfruntat.

Ce pot să-nvăţ eu de la tine?Când vânt geros în faţă-mi bate,i inima mă-ntreabă-n oaptă,putem iei, gerul străbate?

Să fiu doar alb i să mă lupt,Zăpezile să le străpung,’N-al rugăciunii,Sfânt, foc-rug.

Aa voi reui, ajunge-voi departe,Să fiu mesajul primăverii,în orice iarnă, suferinţă rea.Pentru cel căzut, s-aduc mesajul adierii.

Să îi vestesc de primăvara,Ce a deschis-o Domnu-n calea sa.

Slujire

�

� 185�

Pietre albe

Aripi de Îngeri

Ţesute din lumini, culori nemaivăzute,Din curcubee, culoare din belug, din alb-ceresc,Aripi de înger… v-atept i vă doresc.S-aduceţi veti albe din ceruri,„Că prinii de război se-ntorc!“Că mamele cu ochii-n lacrimi plâng,De dorul lor-n cernitul sufletului port.Aduceţi vestea izbăvirii căNu vor mai plânge, fiindcă fiii li se-ntorc !S-aduceţi raza bucuriei, un plic atât de ateptat,Pentru acei ce noaptea e „ziua de lumină“,În rugi i implorări spre Cel Înalt.S-aduceţi vestea biruinţei pentru acel nevinovat.Să i se scoată de sub ruinea de cătue,Sufletul i viaţa, din ura unde-i aruncat.S-aduceţi bucurii în inimi de copilai ce-s despărţiţi,De-ai lor părinţi chiar dacă ei au fost copii cuminţi.S-aduceţi „ploaia cea târzie“, pentru acei ce înc-ateaptă,În rugăciune i cântări, Ca Duhul Sfânt să le deschidă a Lui Poartă.S-aduceţi pace în familii, respect i bunăstare,i… pocăinţă!Plicul pe care toţi să îl atepte cu sfânta nerăbdare.De-aici de jos, de pe pământ, să ridicaţi-n slăvire,

184

�

� 185�

Curate mijlociri i fapte noi, făcute-n numele Iubirii.Să duceţi în cămara Lui, să se lărgească locul,Cu binecuvântări de jos, cum scrie în Cuvânt, proorocul.i mulţumiri să duceţi sus, de inimi ce-s iubite,De Domnul, care S-a jertfit,Că vremea-i pe sfârite !

Slujire

Cânt pentru Adevăr

i dacă trec… măcar s-ajung la Tine.i dacă plec din valea cu suspine,Ajută-mă s-ajung în cer, cu florile-n rubine.i dacă trec, cum trece crinul primăvara,Îmi poartă, Tu, Isuse, iubirea pentru Tine.Ajută-mă să-mi duc parfumul Ce Tu îmi dăruieti prin Duhul Sfânt în părtăii divine.i dacă plâng… mă duc spre „Fericiri“C-aa ai spus în Cartea Sfântă.O să m-alături îngerilor Tăi,Cântând din harfe-aur iubirea Ta preasfântă. i dacă-oi mai rămânea aici,În cortu-mi ce prin Putere Tu l-ai închegat,Ajută-mă să-Ţi cânt din AdevărCe-atâta Îl iubesc,De când în Golgota Tu mi L-ai dat.

Pietre albe

186

Laudă i închinare

189�

189�

Lumină i barcă de salvare

Când se va sătura flămândul, din grâul dăruit,Să fii slăvit Isuse scump, Mielule iubit!

Când se va încălzi sărmanul, în haina nouă- dăruită,Pe veci i-n venicii, mila-Ţi să fie preamărită!

Când va -nnopta în pat, străinul călător,A Ta să fie slava ‘nălţat i preaiubit Păstor.

Când rugi s-or înălţa i lacrima va plânge,‘N -acel ce inima i-o frânge,În boli sau-n dor, după străini copii,Întinde-Ţi mâna, lacrima o terge,i-adu’la Tine rătăciţii din rele pribegii.

Când numele-Ţi este ’nălţat în adunare,Recunotinţa Te slăvete,Strigându-Te SALVARE!Coboară-Te cu mâna-Ţi unsă,i-adu’ din unda Duhului cel Sfânt,Iertări i mângâieri pe faţa plânsă.

Ridică, spală, iartă, mustră-ne pe fiecare,Căci toţi suntem ai Tăi,Rămâi cu noi, Isuse, căci Tu ne eti:Lumină i barcă de salvare!

Laudă i închinare

�

�190 191�

Pietre albe

Sărbătoarea pământului în cer

Îmi clocotesc cuvinte altoite,În aurul Duhului Sfânt,i valuri de cântări ‘mi-inundă,Sufletul doar Ţie mărire, închinând.

Năvală dau să se smerească,În laudă i proslăvire,Să fie-adusă înaintea-Ţi,Să le primeti, Scump Mire.

În slăvi eti îmbrăcat, în laud’i eti descris aacum Duhul Sfânt o spune,Se împletesc iubiri în mijlociri,În scumpă rugăciune.

Cântări i rugi, aleargă să Te-nalţe,Căci de la Tine au plecat,Au coborât în valea plânsă,Pe-ai Tăi copii să Te înalţe, i-au învăţat.

Apoi cu suflete smeritei pline de-adorare,Ţi se închină, în faţa tronului înaltFăcând din lauda din vale,În ceru-Ţi… SĂRBĂTOARE!

�

�190 191�

Dincolo de lume

În munţi se-ascunde bogăţia,În râuri, lacrimile celor mulţi;În es se odihnete pâinea,Pe dealuri turmele-i cântă doinireaTe-ndeamnă să te-opreti, să le asculţi.

În vale, e amărăciunea,i plânsul stă mai mult în ea;Acolo, plânge rugăciunea Pentru iubită, casa Ta.

Pe culmi-i dansează norii fericirea,În alb, pe cerul sineriu,Acolo… dincolo de dansul…‘Mi-doresc s-ajung, odat’ să fiu.

Să îmi atern lacrim-adusă,Din vale, dintre întristări,S-o plâng pe faţa tălpii Tale,Străpunse-n cuie, în dureri.

Să-i scot din inimă pe fiecare,Să îi aez-naintea TA,Iar Tu, în îndurarea-Ţi mare,Să îi despovărezi de sarcina lor grea.

Laudă i închinare

�

�192 193�

Pietre albe

Apoi să le asculţi la toţi cântarea,Ce au ţesut-o-n valea-plânsă,Iertaţi să ne întoarcem, „albi“ în vale,În dragostea-Ţi nemărginită, necuprinsă..

sineriu = albăstriuvale = lume în text

�

�192 193�

Alege Domne, pentru România!

Alege, Doamne, pentru ţară,Căci lacrima celui sărman,Te strigă-n suferinţi, Te înfioară,Când geme-n încercări fără de pâine,Temându-se de ziua cea de mâine.

Alege, Doamne, pentru România,Pe-acela care doar Tu tii,Că nu va instaura pustiaNu va-ntrerupe rugăciunea,i se va lupta pentru a ţării-pâine.

Alege Tu, cu ochiu-Ţi Drept,Căci eti: Mărit, Slăvit i Înţelept;Tu-i tii pe fiecare dintr’ei doi,De-n inimă Te poartă,Iar ţara va scăpa-o de nevoi.

Alege, Doamne, pentru România!Să nu ne moară viaţa, bucuria,Să ne trăiască i bătrânii-n vatră,i copilaii, mamele i taţii,i adunarea să ne avem: ca fraţii!

Alege Sfânt-Părinte, Pentru scumpa-mi ţară,i iartă-ne pe toţi… ca-odinioară,

Laudă i închinare

�

�194 195�

Pietre albe

Adu-Ţi aminte, că-ntr-o primăvară,Cu pomii înfloriţi, albini-vioară,Te-ai îndreptat ca Salvator, spre Golgota,

Ai suferit al chinului ură-cohortă,Să-mi fie-n ţară, venic, primăvarăi pâine, libertate, doar în Tine,În scumpa-mi Românie-ţară.

�

�194 195�

O simfonie-închinare

O simfonie minunată, Din galaxia colorată,De îngeri diafani cântată,Spre slava Celui ce ne este Tată.

Se-nchină-n splendidă onoare,În aplecări-corolă, lujer-alb de floare,‘i înalţă faţa spre Iubire,Se-nchină Venicului Mire…Apoi, ca fulgii-n dans de slavă,Pornesc-plutind fără de teamă;Se-nalţă lin… apoi coboară,Viori din nevăzut îi înconjoară.

Ating viorile în vals…i alte note muzicale intră-n dans,În piruete luminoase…În dansuri-diafane de mătase…

Se unduiesc sub razele de soare,Într-o splendoare făr-asemănare,i, dintr-o dată, se apleacă,‘Ntr-o superbă închinare

**********************

Laudă i închinare

�

�196 197�

Pietre albe

Tatălui, Fiului i Duhului Preasfânt,‘N mireasmă-albă i onoare.

Aa a dori să ne fie rugăciunile ...

�

�196 197�

Atâtea suflete Te laudă

Atâtea suflete Te laudă în zori de zii li se luminează-n rugăciune,În cânt, în mijlociri, în ascultări,Bogaţi în fapte bune.

Atâţia stau în părtăii De dor i-n părtăie sfântă,Iar razele de soare-i însoţesc,Cu ei, toată natura se închină:Îţi cântă i Te preamăresc.

Iubiri-n cântări din pieptul lor,Spre ceruri se îndreaptă,Spre tronul milei, unde-n har,Sfânt-mila-Ţi îi ateaptă.

Atâţia-i împletesc Din funia iubirii ascultarea,De Tine, Care atâta ne-ai iubit,C-ai dat ce ai avut mai scump la moarte:Pe Fiul preaiubit.

Laudă i închinare

�

�198 199�

Pietre albe

Lacrimi de toamnă

Scriu cu suflet de toamnă, cu stropii Ce plouă din norii, aproape de deal;Cu privirea de foc, lună-nouă,Ce-atinge umbre furiate la al apei-mal.

Scriu cu razele aramei de toamnă,Ce pictează degrabă pe stânci,Îmbracă în rou păduri i iederi pe casă,De-mi vine în ea să m-ascund.

Scriu note din tâng’ de cocoriCe-i zboară cântarea-n furtuna de nori;Scriu-n lacrimi de toamnă, ruga din mine,Ce vrea să fie-auzită numai de Tine.

�

�198 199�

Îmi face bine… să tac

Îmi face bine.Să tac, când sufletul în mâna-Ţi sfântă se găsete,Când cuibărit în palmele-Ţi cău,Cu dulce, numele Îţi preamărete.

Când linitea de care are aa mare nevoie,Îl leagănă în dansul cald, al „vieţii–ploaie“.Când oboseli i osteneli îi sunt de-ajunsi e cuprins-n tristeţe i al ploii-plâns.

Îmi face bineSă-mi ascult tăcerea, o bucurie, taină sfântă,Care s-a smuls din meditaţia Iubiriii-a coborât din cer, acoperindu-mi sufletul Cu voalul alb de nuntă.

Îmi face bine Să rămân în palma-Ţi‘N căldura dulce a Duhului Tău Sfânt,i-n legănarea Braţului de slavă,Să-Ţi cânt chiar dacă-n plâns mă regăsesc mai mult.

Laudă i închinare

�

�200 201�

Pietre albe

Balsam din rănile de slavă

Balsam din rănile de slavă,Ai pus din plin în inima mea,Schimbând-o din tristeţea cea amară,În bucurie-harpă, ce-Ţi cântă lauda. Un bob de grâu din marele Cuvânt,Tu ai trimis i astăzi pentru mine,Să fiu sătul să nu umblu flămând,Căci Pâinea Vieţii, sfânt, curat, mă ţine.

Din roua-n stropi iar mi-ai trimis,Să-mi răcoreti ariţa,Să umblu verde-n suflet, nu strivit,Să îmi trăiesc cu dragoste, sfânt-pocăinţa.

Buchet de nori în „crin ceresc“ ‘Mi zâmbesc din cerul în splendoare,E-al meu buchetul!Mult îl mai iubesc, îmi ţine ochii ţintă Către Soare!

�

�200 201�

Adu-mi barca înapoi

Adu-mi-napoi barca din larg,Cu funia-mpletită a dragostei divine,Trage-o spre Tine către mal,Din valurile-nvolburate, din suspine.

În ancora Duhului Sfânt, s-o legi,‘N iubire prin umila-mi rugăciunei-n jarul ce-i aproape stins,Suflă din Viaţa Ta, Stăpâne.

În legănat pe braţ Duh-Sfânt,Să-Ţi cânt în mulţumire,Căci m-ai scăpat de mânioase valuri,Cu El ai sfărâmat… balauri.

În minunatul Legamânt,În pacea Duhului-iubire,Să Te împodobesc în flori de cânt,De rugi, iubite, sfinte, Mire.

Laudă i închinare

�

�202 203�

Pietre albe

Promisiune împlinită

Îi tremură faţa în ochiuri de apă,Copaci îmbrăcaţi în rugini,Se-nfioară frunzele-n oapte,… ne e dor de „dansu-n lumini“.

Vâslesc alene-n aval,Lebede albe-omăt,Nostalgică-n vara trecută,Mă plimb, adunând culori de pe deal.

Se-aleargă guzganii pe ramuri,În cozi înfoiate se bat,Se furiează abil printre ramuri,Pregătindu-se de iernat.

Parc-adoarme în apus, rou’ e cerul,Bunătăţi se adună-n hambar,Bucuria-n copii strigă-afară,Ne-ai surprins cu mila-Ţi Doamne, iar, iar…

Îţi mulţumim.

guzganii = veveriţe

�

�202 203�

Rădăcini dumnezeieti

Când m-ai creat, mi-ai pus la rădăcină,Iertări, iubiri din jertfa Ta,Din constelaţii, clipocit de stele,i luna-n nopţi să-mi mângâie, odihna.

Un co de pulbere de stele,Ai răsturnat în al meu zâmbet,Fulgi-albi cari’ să-mi acopere cărarea,Când rătăcesc de albii-nuferi, curat umblet.

Iar roua, bobiţele de ape,Un râuor de lacrimi,Să-mi spele întristarea,Când nu Te simt aproape.

Fonit de crengi când mă ascund de soare,i o potecă în urcu, ai scris-n genunchii mei,Să mă opresc din alergări,Să mă-ntâlnesc cu Tine în iertare.

O harpă-n legănare de ungere divină,i-un bob de grâu pentru sărac,O mângâiere pentru mama — plânsă,i un flanel, copiii să-i îmbrac.

Laudă i închinare

�

�204 205�

Pietre albe

Un zâmbet… cât un curcubeu!Să-i pot iubi pe toţi din jur,Să le zâmbesc cu drag, căci nu-i al meu, Este surâsul Tău…

În păr mi-ai pus argint-înţelepciune,Unde trăiete curăţia-n gânduri, fapte-bune.În inimă, un picur de cristal,Ce L-am sorbit din marele tău pahar.

Pe buze miere-aur, sfânt mi-ai dăruit,Dulceaţa Ta din stâncă,Un vers, o melodie care cântă,Despre iubirea Ta, onoare i jertfa Sfântă.

Când în genunchi mă-nfăţiez,Aceste rădăcini le-nmănunchez,Le-aduc-naintea-Ţi, Doamne Sfinte,Să mi le curăţeti în sângele Tău sfânt,Să Te trăiesc pe-acest pământ, cuminte.

�

�204 205�

Bucuria în închinare

M-am bucurat să intru-n sărbătoare,La închinare, Domnului să mă protern,Să mă alătur cântului-n timpane,i-acelor ce Te laudă, slăvesc.

Am înălţat cântări i rugi în lacrimi,Ţi-am mulţumit căci pân-aici ai fost cu noi,i am văzut iubirea-Ţi triumfând,Poverile plecând i greul de la noi.

Ne-am salutat în numele-Ţi de slavă,Ne-am prosternat ’naintea Ta,Ne-am bucurat să fim în părtăie,Cuvântul L-am luat ca hrană, de la masa Ta.

Am mulţumit cu bucurie, Te-am înălţat Cu dragoste-am slujit,i-n toate acestea ne-am arătat iubirea,Iar Tu ne-ai uns din Untdelemn, de Preot Preamărit.

Gustaţi să vedeţi ce Bun este Domnul!

Laudă i închinare

�

�206 207�

Pietre albe

Laudă-n Psalm

Să-mi fie sufletul, chimval,Să-Ţi cânte lauda, Iubite,S-ajungă în etern ca val,Cu plinătate, fericită.

Să-mi fie sufletu-alăută,Să cânt cântarea cea tiută,Ce ne-a ’nvăţat să ne-nchinăm,Pe El să-L adorăm din zestrea dăruită.

Să-L laud pe întinderea cerească,i-n Casa Lui dumnezeiască,Popoare… Lui să I se-nchinei să se pocăiască!

Căci e nemărginit de Mare,Cântaţi, sunaţi din alăute i chimvale,i noi i voi, cu toţii în glas doar Lui,Mărire, slavă, osanale!

După Psalmul 150, cu bucurie.

�

�206 207�

Zboruri…

Aripi obosite, ar vrea să se ridice,Să-i fâlfâie iubirea, libertatea,Să treacă dincolo de nori,Să mângâie raza de soare,Să îi alunge singurătatea.

Aripi plânse de dor, de cei căzuţi,De cei ce s-au hrănit odată la masă,Din blidul ce blândul Păstor l-a întins,Cu hrană aleasă.

Aripi arse de dor, de Lumină,Pentru cel ce-n singurătate suspină,Pentru mama-plânsă de dor după pui,Ce-au plecat în lumea nimănui.

Aripi-arse cu „ochii ’mucate“,i tălpile, „rădăcini încletate“,În ţara iubită ce-agonizeazăi biserica-adormită, ce odat’ era trează.

Aripi spre cer ca aripi de înger,Plânse, obosite, arse, dar cu tărie de fulger,Ce străbat timpul i spaţiul, înaltul,S-ajungă cu ruga la Împăratul.

Laudă i închinare

�

�208 209�

Pietre albe

Aripile rugăciunilor

Cu aripile-acoperite de polen,Din florile deschise-n adorare,Ducem nectarul dorului de cer,Parfum de flori, o dulce binecuvântare.

Uniţi în rugăciuni divine,Spre slava Mielului-nviat,Polenul… e lucrarea Duhului de Bine,Căci pentru El am fost-nviaţi.

Această ascultare în lucrare,Împlinitori de sfânt-cuvinte,Ne alipete tot mai mult de cer,De Tine Tată, Fiu i Duhule Preasfinte.

Ne-acoperă-n polen de aurArmura Duhului Curat,Noi Te slăvim ca flori ce Ţi se-nchină,Prin neprihănirea Celui Înviat.

i-aa cum Te sărbătorim aicea‘N grădina-n care sfânt ne-ai aezat,Ajută-neSă prăznuim i venicia, în cerul minunat.

�

�208 209�

Pe toţi, El ne iubete!

Mai dă-mi, Te rog, i azi, Iubite Tată,Din tot ce ai din al Tău dar,Coboar’, Te rog, la jertfa-mi,Opaiţ ce arde prin sfânt har.

Mai dă-mi, Te rog, înţelepciune,Să pot deosebi tot ce e bun de răui adevărul de minciună,Cum ne înveţi din sfânt Cuvântul Tău.

Mai dă-mi, Te rog, din masa săţioasă,S-am „din destul“ ca hrana-mea,Cântare care să-Ţi slăvească Gloria, Puterea Ta.

Un bob de pace din Mărirea-Ţi,Un strop de miere din Iubirei mâini întinse spre iertare,Să-Ţi cânte: Slavă, Osanale!

Mai dă-mi, Te rog, i pentru cel de lângă mine,Tot ce pentru mine am cerut:Iubire, cânt i pace, pâine,Să-Ţi fie via sănătoasă sub al Tău sfânt Cuvânt.

Laudă i închinare

�

� 211�

Pietre albe

i săturaţi-n credincioie,De Mâna care ne-ntărete,Să ne unim-n cântări de slavă;Pe toţi! Pe toţi, El ne iubete!

210

�

� 211�

Polenul rugilor în vara sufletului

Purtăm în suflet, polen de rugăciuni,Pe aripile Duhului Tău Sfânt,Miros de crini, bujori i roze când ne-aduni,Pe toţi ca să ne binecuvântezi.

Miresmi de flori Ţi se deschid,Spre Tine îi înalţă glasul,Se dăruiesc ca „foc în rug“,Când îngerii le poartă pasul…

Viori de lacrimi Ţi Se-nchină în surdină,‘N a sufletelor parfumat’ de Tin’ grădină,E un decor edenic-n rugăciuni…Când la chindii, Isuse Scump, ne-aduni.

Spre cer se-nalţă scump — parfumul,Pecetluit de cântul: „omul e doar Unul“E însoţit de zbor de rândunele,Unite-n cânt… i ele.

i-atât „polen“ din suflet îi ia zborul,Spre cer-înalt, spre Creatorul,Din orice colţ de lume, seminţie,Miros polen, ce Ţi se închină Doamne:Numai Ţie!Toată gloria i slava numai: Tatălui, Fiului i Duhului Sfânt!

Laudă i închinare

213�

Fluturii albatri

Umbre timide se mică sub lună,Parcă optesc i dansează-mpreună,Mică din aripi ‘n lumină de atri...Fluturii albatri…

În dans diafan se rotesc în lumină,Dansează sau plâng ori suspină,Din colţuri, zâmbesc înalţii atri,

optind între ei: Sunt…Fluturii albatri…

Vise se ţes sub cerul de lună,Un suflet mijlocete cu Cartea în mână,Se uită-nspre cer peste munţii sihatri,Chemând sfânt prin Duhul, însoţit de...Fluturii albatri…

Coloane de aripi se-nvârt împreunăÎnoată i trec dincolo de lună,Un Abur îi împinge spre venicii atri,S-ajungă, s-atingă iubiri din Isus…

Fluturii-albatri…

Fluturi albatri = rugăciuni în noapte

Pietre albe

212

213�

Rugăciunea bucuriei

Cuprind cu două braţe-n rugăciune,Tot ce-am văzut i simt-n recunotinţă,Ce ai creat ca să avem de toate,i le-ai coborât din sferele înalte.

Puterea pâinii ce-am mâncat-o,Întinderea ce în culori ai răsfăţat-o,i lacrima recunotinţei,Căci ne-ai salvat din neputinţă.

i cântul inimii ce l-ai trimis din Tine,Să Îţi slăvească numele Stăpâne,i versul altoit din pana sacră,Căci vers eu n-am avut, eram de el săracă.

i gustul rodului în mine Ţi se-nchină,Căci l-ai sădit cu faţa spre lumină,L-ai îndulcit să sature viaţa,Cu mulţumiri eti înălţat; Dulceaţă!

i inima ce Te cunoate,Căci ai chemat-o să-Ţi fie aproape,i când e grindină, furtună,În zi i-n prag de noapte.

Laudă i închinare

Pietre albe

�214 215

Cuprind lumini cu cele două braţe,Cu sufletul ce-n Duhul mă răsfaţă,Cuprind cântări ce le trimiţi spre mine,Să mă-nsoţească, să îmi fie bine.

Pietre albe

�214 215

Să-nceapă bucuria în noua sărbătoare

Când nori se-ngrămădesc, credinţa să mi-o-ndoaie,i-n ploaia lor, aduc limbi-focuri de văpaie,Când curcubeul ce-l atept, se-ascunde-n nor de mine, Coboară scump Isuse, atinge-Te-n suspine.

Când focuri se aprind cu flăcări-vâlvătaie,Eu Te atept ca să îi stingi văpaia.Coboară Doamne sfinte i adu-Ţi îndurarea,Oprete lăcrimarea.

Când cântul adorării i-a întrerupt plutirea,Iar rugăciunea strigă s-atingă nemurirea,Grăbete Doamne bun i izbăvete!Zdrobete vorbele cu glas de clete!

Când bufniţe nocturne se veselesc în roată,Mâncând din vorba blestemată,Împiedecând lumina să vină c-altă dată,Grăbete Doamne Bun i fă-Ţi via curată.

i iei-nainte prin Duhul Sfânt-lucrare,Să primeneti credinţa, să cântăm: Osanale!Să respirăm Lumina de dincolo de soare, Să-nceapă bucuria în noua sărbătoare.

Laudă i închinare

Pietre albe

�216 217

O, Carte Sfântă

O, Carte sfântă, pâine, sare,Ce ne hrăneti pe toţi de pe pământ,Cu dragostea-Ţi din nemurire,i vrednicii din scumpul Legământ.

Tu, literă de Duh-Putere,Lumina Duhului cel Sfânt,Ne dă la toţi sfânt-mângâiere,i-nţelepciune, ‘Nalt-Cuvânt.

În hrana ta nu este lipsă,Nici sărăcie în ea nu este.Este putere i credinţă,i adevăr fără pereche!

Cuvântul, Apa Vieţii este!i pâine, sare din belug,E dragoste pentru aceia Ce bucuroi Îţi trag la jug.

Ne satură de Tine Slovă,Hrăniţi să fim mereu de Tine,Să nu dorim din surogatul,„Hrana lumii“, grea ruine.

Pietre albe

�216 217

Ne dă putere-n ascultare,Iubiri în cânt de osanale,i lacrimi de credincioie,Să fim pe veci lipiţi de Tine.

Laudă i închinare

Pietre albe

�218 219

Asemenea Ţie

Asemenea Ţie, Isuse, să fiu,Când trec printre umbre,Când trec prin pustiu,Ca Tine să fiu când în ele sunt,Să fiu albă din sfânt Legământ

Ca Tine, Isuse, Ca Tine, Isuse, ca Tine, Isuse Ca Tine doresc să fiu.

Să fiu doar lumină când norul e gros,Când zgura se-arată, c-ar fi de folos,Când ura-ameninţă straiul frumos,Să Îţi rămân curat, credincios.

Ca Tine, Isuse, Ca Tine, Isuse, ca Tine, IsuseCa Tine, doresc să fiu.

Rămână în mine Lumina Ta,Iubirea, credinţa i dragostea Ta,Rămână Pecetea ce-n dragoste-ai pus,Isuse, Isuse, prin Duhu-Ţi cel Sfânt.

Ca Tine, Isuse, Ca TIne, Isuse, ca Tine Isuse,Ca Tine doresc să fiu.

Pietre albe

�218 219

Îţi mulţumesc, Doamne

Îţi mulţumescCăci mi-ai albit dimineţile,Ai înroit lalelele,Mi-ai zburat trilurile i-ai gonit cucuvelele.

Ai înverzit câmpul,Mi-ai ters lacrima,Mi-ai atins cântul,Mi-ai rodit ţarina.

A tresărit valul,Ţi S-a -nchinat cavalul,Genunchiul i ogorul,De Tine-i cântă dorul.

Mi-ai roit albinelei mi-ai plâns suspinele,M-ai legănat agale, Când eram în vale.

M-ai acoperit cu norii Când plângeau cocorii,Când soarele faţa-i ascunde,Iar noaptea pe furi pătrunde.

Laudă i închinare

Pietre albe

�220 221

Mi-ai îndreptat ochii spre cruce,Spre jertfa-Ţi cea scumpă i dulce,Mi-ai acordat viorile, să Ţi se-nchineCu zorile.

Pietre albe

�220 221

Un muc ce arde-n bucurie

Un muc ce arde-n bucurie,Căci mi-eti slăvit Mântuitor,Aa să-mi fie venic viaţa,Iubite Salvator.

Un muc ce arde ne-ncetat,Gândindu-se la venicii,i la iubita întâlnire,Pe melodia: Doamne, vino, când ai să revii?

Un muc ce arde-n pocăinţă,Aa cum din Cuvânt ne-nveţi,Ce-a curăţit a mea fiinţă,Punând-o între Sfintele Peceţi.

Un muc în rugă ne-ntreruptă,Spre slava i mărirea Ta,i-n zori de zi i-n nopţi umbroase,Să ardă din Lumina Ta.

Un muc cu flacăra mocnită,Dar neatinsă de alt foc,Ci-ntreţinută de suflarea,Duhului Sfânt, Cărui mă rog.

Laudă i închinare

Pietre albe

�222 223

Îţi mulţumesc de toamnă

În plâns-rugină, dans cântat de vânt,În vals sau polcă-repezită,Se-amestecă-n vârtej de praf,Culori în frunze-nspăimântate,De toamnă-n haină aurită.

În oapte reci, se plimbă-n valuri, Ameţitoare… pirueteÎn faldurile rochiilor toamnei,Culori de neînchipuit înHaina ei cochetă.

Se miră-n tufe amorţite,De dansul lor, nite răchitei, ne mai stând deloc pe gânduri,Pornesc în „dans uscat“ de vânt,Dezlănţuite…

Nuci „dezgheoate“ faţa îi arată,‘N grădina-n mere parfumată,Te-nţeapă-n nări miros de must,La via tămâioasă mă grăbesc,Din struguri parfumaţi să gust.

Pietre albe

�222 223

‘N islaz, berbeci cu coarne-ntortocheate,i grâne din belug, pe săturate!E-o toamnă încărcată-n bogăţie,Îţi mulţumesc acum, pe veci i de această toamnă, Isuse, numai Ţie!

(nuci dezgheoate = nuci cu coaja desprinsă de fruct)

Laudă i închinare

Pietre albe

�224 225

Pecetluită de dragoste de Dumnezeu

Să-Ţi sorb din palmă bucuria,În rugă, în genunchi să mă cobor,Să-Ţi laud măreţiaSă-Ţi mulţumesc de tot ce am, să Te ador.

Să cânt ca florile-n grădină,Când legănate sunt de vânt,Aa să-Ţi cânt i eu, Isuse,Prin ploaia Duhului cel Sfânt.

Să sorb nectar din fericirea,Ce-n Duh curat, la rugă îmi trimiţi,Când bucuria sfântă mă cuprinde,‘N a Duhului Sfânt i minunat’-peceţi.

Să zbor în Duhul Sfânt la Tine,i rugăciunea să-mi atern,La tronul milei, Împăratei tot în rugi, răspunsul să-l atept.

Să mă întorc pecetluită,De dragoste de Dumnezeu,Să mă întorc i mai îndrăgostită,În cânt i rugi la tronul Tău.

Pietre albe

�224 225

Rugăciune

O, Duhule Sfânt,Zboară-mă dincolo de livezi,Cu-obrajii roi’ ce Tu ne-ai dăruit.Zboară-mă de orice înălţime,În dor i osanale, în cerul preamărit.

Zboară-mă-n lumini i în iertări,‘N rusalii sfinte sărbători;În sănătate i iubire,Sfânt Duhule i vrednic Mire.

Zboară-mă-n nectar de miere sfântă,Inima să Ţi se-nchine i să cânte;i peste „ape-repezi-fire“ iar mă zboară,S-ajung la sfânta-Ţi primăvară.

Zboară-mă în glas privighetori,Să cânt prin Duhu-Ţi Sfânt de dor;C-ai coborât în focul dragostei la mine,Unindu-mă cu Tine-n rugăciune.

Laudă i închinare

Pietre albe

�226 227

Lui să ne-nchinăm cu Osanale!

Dincolo de grâul copt în pâine,Speranţa răsăritului de mâine,De cer albastru, nor-curat,E Domnul sfânt i înălţat.

Dincolo de zbaterea de aripi,De glas, cocor ce zboară-n „unghi-planor“,E părtăia în Lumină,i-n faţa-I mă cobor.

Dincolo de dulcele din miere,De codrii-verzi i munţii-nalţi,E Dumnezeu i-a Lui Putere,Ce mă-nsoţete să nu cad.

Dincolo de parfumaţii crini,i nuferii plutind pe valul lin,Este Puterea Duhului cel Sfânt,Din dulce-Legământ.

Dincolo de închinarea-n harfe,De ploaia norilor cu faţa-aproape,De pâinea pe îndestulate,E Cina Domnului, Împărtăire Din Trupu-I Scump i Sânge-Nemurire.

Pietre albe

�226 227

Dincolo de ei, de tine i de mine,De credincios i fariseu,De întuneric, neiertare,E Marele, puternic Dumnezeu!Lui să ne-nchinăm cu Osanale!

Laudă i închinare

Pietre albe

�228 229

Mărire Ţie, Doamne! Glorie în veci!

Cel ce ai transformat apa în vin,Neghina în grâu, blestemul în binecuvântare,Plânsul în zâmbet i noaptea-n răsărit de soare.Geamătul durerii în cântări de laudă,Foamea în mană cerească, ura în dragoste, Pustia în Eden.

Seceta în susur de ape, nebunia în linite i pace,Mutul, în închinător în duh i adevăr,Ologul, în cel ce aleargă cu EvangheliaPână la marginea pământului.

Femeia stricată, în mamă de copii i soţie iubitoare,Viaţa beţivului, în râu de apă dulce în închinare,Mortul putred în om viu, orbul în purtătorul de Lumină,Morţii lumii, în copiii Tăi.

Biciul în mângâiere,Slăbănogul, în alergător plin de putere,Hoţia în curăţie, lenea în vrednicie,Bârfa în rugăciune înaintea Adevărului, Lacrimile rugilor curate în mărgăritare cereti.

Pietre albe

�228 229

Doi bănuţi ai văduvei în visterie cerească,Pasul strâmb, în alergare cu Biblia în mânăHrănind popoare sleite de foame,Pe cel căzut în învingător,

Cel răzbunător, cu sabia în mână… împărţitor de Pâine,Pe cea stearpă, în vie roditoare,Copacii goi i-ai altoit în „Rod“,Pe prost în înţelept.

Săracul, în cuptor de pâine pentru orfan i văduvă,Bogaţii lumii în „săracii de păcate“,Grindina în rază de soare,Războiul în pace!

Copiii nou-născuţi în cânt de închinare Ţie,Mâna uscată în pâine roditoare iMoartea în Viaţă!

Mărire Ţie, Doamne! Glorie în veci!

Laudă i închinare

Pietre albe

�230 231

Toamnă

Împrătiate frunze-aurii,De vânt sunt duse ca zilele de vară,Cu feţe-n soare i strigăt de copii,E-aa frumos afară.

‘N culorile de foc, copacii ,Parcă rostesc a rugii mulţumire,C-au petrecut „în verde“ ca i fraţii,În soare, ploi i cânt de păsărele, în iubire.În melancolica lor haină i-nfriguraţi-n culoare,‘S îngânduraţi la frigul care va veni i oare cum le va fi-n iarnă?

Păesc de braţ, „fonind alei“,Perechi îndrăgostite,Le e pândită iubirea printre crengi,De veveriţi-pitite.

Castanii rodul îi arată,Cu fruct ţepos i copt,Miresmi dinspre livadă mă îmbată,Iar sufletu-mi se -nalţă-n „culori de Savaot“.E un amalgam de cer-pământ,Culoarea frunzei în splendoare,Mi-e frig, dar stau afar’ să-Ţi mulţumesc,Mărite Creator, Ţie-nălţare!

Pietre albe

�230 231

Curcubeul Iubirii

Abia-i mijise zorii, dimineaţa,Când Te-am chemat în laudă, Iubire,Ofranda sufletului meu,Am pus-o înaintea Ta, Scump-Mire.

Îţi aduceam recunotinţa vie,Căci pân-aici ai fost cu noi,Punând-naintea-Ţi, Doamne,Pe-ai mei, ai Tăi, în bine, după nevoi.

Îngândurată i plină de iubire,Dar i-n poveri, ce umerii îi duc,Mi-am ridicat privirea către ceruri,Să Îţi trimit ofrandă, cântuli tălpii Tale sfinte, să-I dau smerit sărut.

În sfântă rugă, cugetare,S-a coborât pe ceruri în splendoare,Un curcubeu de-o frumuseţe ’nălţătoare!Am lăcrimat de bucurie… fiind cu Tine-n părtăie,i-am cugetat.

Căci tot ce face omu-aici, înţelepciunea-Ţi tiei-ai „arcuit“ cu braţu-Ţi-Legământ,Un curcubeuSă dovedeti că mă primeti i-n ‘ceea dimineaţă,Domnul meu, Preasfânt.

...o realitate petrecută zilele trecute...

Laudă i închinare

Pietre albe

�232 233

O toamnă parfumată i bogată

Îmi trimite-mbrăţiări în raze ruginii,Soarele de toamnă,Făcându-mă să înţeleg cât poate fi de onoratS-o-ntâmpine pe „mofturoasa Doamnă“.

Îi deschide „braţe de lumină“i-n ruginiu pastel o-mbracă,Iar ea, îi răsplătete-n „uierat“,Pe tonul mofturos i răspicat;Culori, culori, mai multe căci,Eu n-am fost în culori…nicicând săracă!

Se furiează printre crengi,În uierat, printre suspine,Desparte verdele de crengi, îngălbenindu-l bine,Că a trăit în vară-atât de bine!

Apoi, înfuriată intră-n frunze,Le uieră ’nvârtete-n rotocoalei dintr-o dată, tace…Lăsând ca soarele să îi mijească razele domoale,Că-i obosită…De-atâta „moft i răzbunare“ pe verde i florile-n culoare.

Îngălbenite, ofilite i puse pe oftat,În lacrimi, florile suspină, de-atâta speriat!

Pietre albe

�232 233

S-au îngălbenit la faţă, pierzând din farmec, verde-crud i frumuseţea de-altă dat’,Plângând în noile culori, „pe săturat“!

Un plâns atât de jalnic în grădină,Încât de mila lor, norii coboară în stropi-mari,Într-o prietenoasă ploaie ce în „bulbuci suspină“.

**********************

Obrajii roii merele-i arată,Iar via e atât de încărcată,Din pepeni dulci mă-nfrupt i eu,i-I mulţumesc lui Dumnezeu,Căci sfântă îndurarea Sa,Ne-a dăruit o toamnă dulce, parfumatăi atâta de bogată…

Laudă i închinare

Pietre albe

�234 235

Lacrimi mângâiate

Lacrimi în formă de flori,Dăruite-n sărbători,Lacrimi de inimi rănite, De mâinile obosite,De genunchii îndoiţiDar de Domnul sfânt, primiţi.

Lacrimi de ţară în jale,Din inimi strigând: Onoare!Lacrimi de „bice -ajunse“i vorbe în Duhul „neunse“.

Lacrimi, lacrimi — bucurie! „Mamă plânsă“ pe hârtie.Lacrimi pentru cei străini,Prini în grelele suspini, Pentru cei ce-s dispăruţi,Fără Legământ avuţi…

Lacrimi la închinăciune,Ascunse în fapte bune,Mulţumiri în pocăinţăPentru sfânt-dreapta credinţă.

Lacrimi cu obraz de foc,Pentru cei ce nu se mai întorc.Lacrimi cu braţul de leagăn,Când pe Domnul Sfânt Îl cheamă.

Pietre albe

�234 235

Lacrimi după dor de El,După cer, Emanuel,După Masa cea întinsă,Und’ se terg feţele plânse...

Laudă i închinare

Pietre albe

�236 237

Dragostea-I e dar nepreţuit

Eu cred căci din dragoste de Domnul,Toate florile-nfloresc…i în cântări de bucurie, păsările ciripesc.Din văi se-aud ecouri de iubire,i valuri I se-nchină în slujire.

De dor de El, copacii bat din palmei nuferii în alb plutesc,Izvoarele-i înalţă bucuria,Privind spre cer dumnezeirea.

Eu tiu că mamele se-nchină,De dorul Lui, cu pruncii-n braţe,Iar taţii mâinile-i ridică în curăţie,i-n glas — dulceaţă.

Scumpi copilai, pomii roditori de mâine,În puritate, glasuri I Se închină,Batrânii-n rugi — zi, sau pe înserate, trimit spre ceruri,Rugăciuni în mâini împreunatei-n nopţi pân’ „se lumină“.

Pietre albe

�236 237

Eu tiu că tot ce are viaţă Îl slujete,Aa cum fiecare am primit,Din dor de dragoste ce pocăinţa crete,Căci dragostea-I e dar nepreţuit!

Tot ce are suflare să-L laude pe Domnul!

Laudă i închinare

Pietre albe

�238 239

Laudă, laudă

Să-mi fie sufletul chimval,Să-Ţi cânte laudă — Iubite,S-ajungă în etern ca val,Într-acolo unde e pornită.

Să-mi fie sufletu-alăută,Să cânt cântarea cea tiută,Ce ne-a-nvăţat să ne-nchinăm, Pe El să-L lăudăm.

Să-L lăudăm cât este-ntinderea cerească,i-n casa Lui dumnezeiască,Unde se-adună în iubire,Popoare, Lui să I se-nchine.

Cântaţi, sunaţi alăute i chimvale,Slăviţi-L, daţi-I osanale!Cu toate, toţii, să-I cântăm Într-o singură suflare.

În urma psalmului 150, cu bucurie!

Pietre albe

�238 239

Lacrimi… de ce?

De ce-mbrăcăm iubirea-n lacrimi,De ce din broderii de stele,Din cânt de ape clipocind,Din înfloririle-n petale,Din toate, noi alegem haina lacrimilor i îmbrăcăm iubirea-n trist, plângând?

De ce, în lacrimi, inima se scaldă,Când îi iubim pe cei ce ni s-au dat,Când pribegesc departe de Iubire,Sau când au zborul retezat?

De ce în Golgota în lacrimi,Am fost spălaţi cu sânge sfânti prima înfăare-n DuhulNoi am primit-o -n inimă plângând?

De ce în sărbători ‘s-atâtea lacrimi,În rugăciuni sunt lacrimi-râu?De ce-L purtăm în inimă, „pe lacrimi“Pe Dumnezeu, Mântuitor, Scump-Fiu?

De ce în lacrimi, „rochia de Mireasă“Este ţesută pentru cer,Iar „perlele de lacrimi“,În broderii ce nu se pierd?

Laudă i închinare

Pietre albe

�240 241

De ce, când cerul îl privim, privirea iară lăcrimează?Ne este dor de Dumnezeu…ÎL ateptăm aicea pe pământ unde suntem,Să Se arate i inima se-nviorează.

Pietre albe

�240 241

Poezia

Au plâns scriind pe faţa Ta poeţii,Ai adus zâmbet i tristeţi i profeţii,În care slujitorii plini de Duhul Sfânt, în versuri,Au pus-naintea ochilor, reale mărturii.

Ai îmbrăcat în hainele de slavă,De glorii, pietre i rubini,Ai-ngenuncheat i împăraţii,Cărora Tu le-ai vorbit sublim!

L-ai ajutat pe păcătos să urce,Spre Golgota i venicii,În rugi i cântu-n drum spre cruce,Vorbindu-le despre... Iubiri.

Ai ridicat pe unii din ţărână,Pe alţii mari i-ai coborât,Pe mine? M-ai luat de mânăi mi-ai optit: „să-Mi scrii, cântând.“

Cu bucurie scriu din darul versului i cânt,Căci El m-a ’mbogăţit,Prin rimă, cu lacrimi dreg altarul,M-apropii sfânt de Domnul cel iubit.

Laudă i închinare

Pietre albe

�242 243

Licuricii… rugăciunile-scântei

Sclipesc în voalul de lumină,În dans stelar iar, licurici.Străbat ’ntunericu-n răcoare,Ca nite felinare mici.

E-o horă în lumini, dansată,E un vârtej de stele coborât,O noapte-atâta de-nstelatăCe a venit să-i proiecteze Arcul stelar, aicea, pe pământ.

Timide dansuri, lucitoareSe-nalţă lin, apoi coboară.Îmi taie respiraţia, simţuri,Căci dansul lor mă înfioară.

Să fie stele?Sau… or fi îngeri?Ce au venit la pământenii vor cu ei să se împrietenească?Cu cei ce în curând vor fi în cer?

E-un dans feeric în lumini,Ce-ţi taie răsuflarea.Un dans ceresc, roi în lumini,Se-ndepărtează, luminează zarea.

Pietre albe

�242 243

Sunt… rugăciuni ce umplu în lumini,Văzduhul cu scântei,Sunt… îngeri, aripi luminate,Ce-nalţă către ceruri rugăciunile-scântei.

Un gând poeticMamei mele cu dragoste.

Laudă i închinare

Pietre albe

�244 245

Rugăciuni împletite

Se-mpart lumini din cerul milei,Polen pe glasuri-rugăciune,Se altoiesc în curcubee,Lacrimile din iertări i fapte bune.

Se acordează-n glas de Domn slăvit,Cântarea inimii-nchinată,Iubitului, Scump Miel slăvit,Al celor ce-L iubesc din lumea toată.

Ei cântă-n duh i-n adevăr cu-ntreaga fiinţă Ecoul lor este purtatDe îngerii din cer cu plete luminate,Spre venica eternitate.

Acelai cânt… ca un izvor,Ce curge-n faţa tronului divin,În Duh de slavă, Duhul Sfânt,i totul este numai cer!Nimic nemaifiind de pe pământ.

Respiră, cântă inima flămândă,Din viaţa luminată,Îmbrăţiez azurul cu Domnu-n părtăie,Căci sufletul mi-e plin… cântarea mă înalţă.

Pietre albe

�244 245

Aa a vrea să-mi fie „trecerea“… cântare,Pe scară de lumini i în iubiri,Iar „Cârjele de stele“ să îmi rămână-n vale,La cei ce sunt prieteni cu „oaptele luminii“.

Când voi ajunge-n cer în părtăie,Cu îngerii să fac un venic viu-altar,Să Te cobori cu focul din jertfire,Mireasmă de iubire din Duh — Dar .

**********************

Se-naripează inima spre Tine,În fâlfâit de rugăciuni,Grăbete, se înalţă tot mai tare,S-ajungă sus la tronul de-ndurare, Unde i pământeni i îngeriÎn Duhul Sfânt ne-aduni.

Se văd lumini i străzi de auri alte aripi se unesc în închinare,Răsună cerul de iubireSe ’nchină îngeri, glas de pământeni,Spre slavă-Ţi i onoare!

Laudă i închinare

Pietre albe

�246 247

Doar Ţie Doamne, slavă!

Coline cu gulere verzii coama-mpletită în verde,Păduri cu falnici copaci,Ce-n desi lumina se pierde,

Poieni „înflorite în focuri“,Ca macii cei plâni în Golgota,i alb margarete-plecate,Haina smereniei poartă.

Mioare cu blana albită,De soarele cald de afară,i stoluri de păsări în cârd,Mă cheamă: Trăiete în vară!

Lumini jucăue în soare,‘Mi tresaltă privirea-n splendoare,Ce bine-i cu Tine, sfânt Doamne,Mărire i slavă, onoare!

Zglobii glasuri răsună,În fericiri copilăreti,Îţi mulţumim căci eti cu noi,Suntem împreună i ne iubeti.

Pietre albe

�246 247

Mă uit spre zările-albastre,Dincolo de greu i de năpaste,‘Mi împreun în rugă privirea,Slavă căci ne-ai dat nemurirea!

Laudă i închinare

Pietre albe

�248 249

Îmi picuri… iubirea

Îmi picuri ca mierea… iubire,În gândurile curăţiei,Mi-adun sub cruce-nlăcrimarea,Cu gândul iar la venicie.

Mă încălzeti sub mâna-Ţi sfântă,Când rugăciuni pornesc spre Tine,Mi-adun sub crucea suferinţei,Rod-alb, pentru a Ta Împărăţie.

i-mi leg cu lacrimi rugăciunea,Să am de „zestre“ printre stele,Să mă primeti Isus la Tine,Cu dragostele mele.

Când se va termina din „fusul“,Ce mi l-ai rânduit ca viaţă,Intra-voi pe poarta Luminii,i-a raiului, sării… dulceaţă.

Pietre albe

�248 249

Mulţumesc… mulţumesc, Te iubesc

Albe mioare, răsfăţate în verde,O horă de fluturi, dansul i-l pierde,Braţe solare mă cheamă afară:„Vino, vino… e primăvară!“

Un zâmbet-color priviri îmi cuprinde,Zumzet, albini dansând prin grădini,În vaiet din stol i-n clinchet-izvor,Mă prostern în iubiri, căci mi-e dor…

O oaptă-petală din caisul de-afară,Mă mângâie-mbie, sub verdele viei,M-opresc, nu respir… ascultând ciocârlii,Cu gândul la Tine c-ai să revii.

Cu ochii spre cer, cu gândul la Tin’Mă prostern i Te chem în iubiri,Pentru tot ce mi-ai dat, tot ce-ai creat,Lacrimi-Ţi atern, ele-Îţi scriu:„Mulţumesc… mulţumesc, Te iubesc. “

Laudă i închinare

Pietre albe

�250 251

Pecetluită de dragoste

Nu mă vor ţine -n cale:Mărăcini, scaieţi sau pietre prăvălite.Ci mă voi duce înainte spre Tine, scump Părinte.Nu mă opresc să stau de vorbă-n clevetiri,Mă duc-nainte ajutat de sfintele-Ţi iubiri.

Nu cânt de dragul lumii i nici de dragul meu,Îţi cânt de bucurie, căci sunt copilul Tău.‘Mi doinesc iubirea sub mâna-Ţi cea curată,Căci Îţi sunt fiica binecuvântată.

i Te cuprind în rugi înlăcrimate, Iubitul meu Păstor i Domn i Frate,Iubirea ce-n Golgota Tu mi-ai dat,Dragoste iscălită cu sângele-Ţi curat.

Pecetluită de dragostea de Tine,Îmi cuibăresc fiinţa în palma-Ţi,Unde mi-e aa de bine.

Pietre albe

�250 251

Toată creaţia Te laudă

i păsări i floare,i aripă-n zbor,i vuiet de ape,i glas de cocor,i vârful de muntei câmpu-nverzit,Te laudă-ntruna;Mărit fii, slăvit!

i bobul de rouăDulceaţa din must,Câmpia când plouă,i al pâinii gusti omul ce merge pe Drumul îngust,Doar Ţie Îţi cântă;Prin Tine, exist!

i bobul de grâu i saţul din min’i gungurul-cântecDin glas de copil,Te laudă-n veci;Mărit, Preamărit!Că-n greu i furtună Cu Tine m-alin.

Laudă i închinare

Pietre albe

�252 253

i raza de lună Se-nchină din umbră,i esul i marea,Albastrul din ea,Bătrânii la poartăTe laudă-n oaptă;Osana, spre lauda Ta!

i inima-mi Doamne, cu tot ce mi-ai dat,Îţi cântă, se-nchină-n Măriri ne-ncetat!

Pietre albe

�252 253

Să Te atept în drum…

Coboară-ŢI raza de lumină,Să mă inunde, Domnul meu,Să fiu scăldată i iubirea-Ţi,S-o simt mereu.

De dor Isus să Te slăvesc,i-n bucurii să-mi fie fiinţa,‘N al Tău scump dar ceresc,Prea dulce pocăinţa.

Trimite-mi porumbei să zboareSpre tronul cel înalt,i-n rugi de „pene albe“,‘N spre Tine, să mă-nalţ.

Trimite Duhu-Ţi să mă zboare,Pe-aripi, lumini, de dorul Tău,Spre culmi de cer, s-ajung la Tine,Păstorul meu.

Îmi fă din rugi, „poiană-floare“Ce la picioare să Ţi-o pun,Din lacrimi, fă-mi izvoare, Doamne,Să-Ţi ud al revenirii Drum.

Laudă i închinare

Pietre albe

254 255

Aa doresc să-Ţi fiu în preajmă,Prin bogăţia Duhului Cel Sfânt,Mă-ncoronează c-o cântare.Să Te atept în drum.

Pietre albe

254 255

Ai să vii

Când grâul strălucete-n soare,i-i leagănă al feţei rod,M-aplec în faţa-Ţi-n rugăciune,i-Ţi mulţumesc de rodu-Ţi -n rod.

Când ape cântă fericite,Stropind iubiri de dorul Tău,M-aplec din nou în rugăciune,Să fiu un strop-n oceanul Tău.

Când soarele lumini îi scaldă,Pe faţa humei încălzind,Ţi-aduc cu bucurie slavă,Din Duhul Tău Iubit.

Când nori optesc ploaie de vară,Peste pământul însetat,În mine-i bucurie, iară,Că-n Duhul Sfânt, Tu m-ai udat.

Cănd „nori-furtună“ bat în poartă,i zguduie al uii geam,Mă ţine-n braţu-Ţi sfinte Tată,Sa nu deschid spre-al urii val.

Laudă i închinare

Pietre albe

256 257

Când seara îi aterne voalul,i toţi se duc la „odihnire“Deschide-mi Ua, drege-mi glasul,Să fii cu mine în Iubire.

Când dimineaţa iar zâmbete,Prin raze-aur, mii de mii,Ajută-mă să-Ţi aud glasul,Cuvântului rostit, căci… ai să vii.

Pietre albe

256 257

Dar… Daruri

Îţi ud cu lacrimi Cărarea,Pe care Te-atept ca să vii,Să-mi dai din iubiri, îndurarea În drumul spre venicii.

Din lacrimi fă-mi flori la picioare-Ţi,Din ani stele pentru venicii,Iar din timpul uscat, fără Tine,Fă-mi o harfă-n cântare:Te-atept să vii… Te-atept să vii…

Din nopţi fă-mi stele de lumină,Ca „rugi“ să Te atepte,Iar din suspinFă-mi trepte, multe, multeCe Duhul Sfânt să mi le-asculte.

Respirul… fă-mi-l viaţă,S-o-mpart cu mulţi.O umple de dulceaţăCând Tu în mine cânţi.

Din cânt îmi fă… baladă,Să-Ţi cânte venic la altar,Iar din litere îmi fă podoabăCăci Tu m-ai binecuvântat i cu acest scump dar.

Laudă i închinare

Pietre albe

258 259

Floarea recunotinţei

Îmi întind mâinile sufletului către Tine,S-ating splendoarea Luminii dăruite,i să rămân mereu, corolăÎn faptele neprihănite.

S-ating parfumul învieriiSă mă-nnoieti spre slava Ta,Să-Ţi simt mireasma sfânt’-tămâie,În viaţa mea.

Să savurez în urma Ta parfumul Ce-l lai când treci prin Duhul Sfânt i-mi dăruieti cântări de bucurie‘Nvăţându-mă să cânt, chiar suspinând.

Să înfloresc în fapte sfinte,Sub mâna Ta de Dumnezeu,În ascultare sfânt Părinte,După Cuvântul, planul Tău.

Să fiu arcu pe o vioară,Să-Ţi cânt cum n-am cântat vreodat’,Iar în cântarea de iubire De ceru-Ţi, Tată, să fiu acompaniat.

Mulţumesc Tată, căci până aici, ai fost cu mine.

Pietre albe

258 259

Suflet în rochie-Mireasă

Când stele te-acopăr’ în lacrimi de aur,i-n raze cereti noaptea te-mbrăţiează,Nisipu-ţi mângâie talpa-n mătase,Iar vântu-ţi aduce iubiri din Iubire,

Te uită spre cer, în Duhul, căciEti Acasă, În suflet de „rochie-Mireasă“!

Când Iubirea Îi cerne polen din Iubire,De pe faţa Luminii, sfântului Mire,i faţa-ţi se-aseamănă cu a Lui faţă,Nu te-ndoi, căci eti Acasă.

Când valul se zbate să-ţi cânte balada,i ceru’ adoarme sub voalul noros,Te uită într-acolo spre piscuri de ceruri,De unde Tata te cheamă Prin Fiul, să-I fii credincios.

O adiere din splendoarea Duhului Sfânt

Laudă i închinare

Pietre albe

260 261

Ceru-nstelat(Rugă de noapte)

Ceru-nstelatE pajitea mea de noapte.Plină de flori luminate,Ele-mi clipesc un salut bucuros,Din feţe strălucitoare, minunate.

Ele-mi sunt prietenii,Care m-ateaptă,Să mergem împreună mai sus de locul lor,Să ne-nchinăm în slavă,În cânt de bucurie,Celui ce e Mântuitor.

Să ne-nchinăm în adorare,Ele-n lumini i eu cântând de dor,i astfel facem împreună,O luminoasă adunare.

Pline de pace i de bucurie,Ne întoarcem spre pământ cântând,Ele rămân în sferele-nalte,Eu mă despart de ele, în Duhul zburând.

Mâine? Iar vom petrece,Împreună vom zbura spre înalt,Ele, luminiţe, eu, cu-a mea cântare,Să ne-nchinăm Domnului ce-n rugă ne-a chemat.

Pietre albe

260 261

Mă caută primăvara

Mă caută iar primăvaraStrigându-mă pe nume.Roi-cardinali cu pene ca de foc,Ce nu te lasă ca să treci,Te ţin cu frumuseţea-n loc.

„Mă susură“ din râuri, ape,M-ateaptă să le însoţesc,Mă cheamă să le fiu cât mai aproape,Să cânt cu ele, să mă-nveselesc.

În cântul nou, mai vesel i mai treaz,„Mă ciripesc“ din ramuri-dezgoliteÎn triluri lungi, iar altele, doinite,Glasurile păsărilor fericite.

„Mici grăitori“, aducători de primăvară,Ce prin chemarea lorMă scot din casă-afarăSă văd iar înnoirea de care-mi este dor.

‘Mi-adie-n pale calde vântulPromisiunile ce mi le-a dăruitÎn primăvara cea trecută,Atunci, în prag de vară,Când noi ne-am despărţit.

Laudă i închinare

Pietre albe

262

Iar muguri neplesniţi îi plâng pe ramuriRăceala ce au adunat.C-au stat în iarna grea afarăi-atâta frig au îndurat.

Anevoioase, chiar împleticite,Ţinându-se de aripi-braţ,Două gângănii au plecat departe…De peticul zăpezii care-a mai rămas.

‘N văzduh se simte adiere,De aer, primăvară-mprospătat.Mă uit spre cer,Chemându-Te sfânt: Doamne!

Mă ţine-n primăvară prin jertfirea-ŢiCa să rămân curat.

cardinali = păsări de mărimea unui porumbel cu pene roii i creastă în forma de mitră papală.

Pietre albe

262

Doar Una!

Mi-e ferecată inima pentru lume,Dar pentru Tine o ţin larg, deschisă,Să vii în ea cu-nţelepciune sfântă,Si pacea necuprinsă.

S-o zăvorăti pe dinăuntru,Să intri în al ei altar,Căci doar pe Tine, Te ateaptă,Să pui din sfântu-Ţi Dar

Să lai în ea comoara slavei,Putere, curăţie i răbdare,i-o ungere divină, sfântă,Să-Ţi ducă Adevărul peste hotare.

S-o-ntinereti cu dragostea-Ţi cuminte,S-o întăreti pe „când va fi afară“,Să Îţi rămână credincioasă,i când „ciocanele“ ce bat în eaO fac să doară.

Să-i ţină strâns promisiunea,Ce Ţi-a făcut-o la LogodnăCând îmbrăcată-n alb-iubire,I-ai dăruit o Viaţă nouă.

Laudă i închinare

263

Pietre albe

264

Să-i poarte fericită a Ta mireasmă,În umilinţă i credincioie,Iar la plecare, să îi lai Cununa-PromisiuniiCăci în curând veţi fi: DOAR UNA!

Pietre albe

264

Cerul

De ce-l dorim aa de mult,Când lacrimi grele ne apasă,Sau când ne-apropiem timid, De floarea de mucată din fereastră?Ce taină sfântă poartă-n el, Albastrul, cerul biruinţei?Să fi-nţeles aa de bineCă-n el e locul fără suferinţă?De ce sunt fericită-n apogeuCu ce priviri sfânt-luminoase,Ne-atrage către el, mereu,Chiar de suntem de-aici, aa departe?

Răspunde sufletul, în locul meu:Acela-i locul meu, i-Acasă !De unde-odată au căzut,Străbunii mei, ce n-au -nţeles „mesajul“Iubirii-n care s-au născut.Acolo este sfânta casă.Mâncarea e cea mai aleasă!Acolo nu e suferinţă.E ţara sufletului-n biruinţă Cu numele de: Pocăinţă!

Un vânticel desprins doar din iubire,Adie totu-n jur.Îngerii-n alb trăiesc în sfântă părtăie,

Laudă i închinare

265

Pietre albe

266 267

Cum prea puţini tiu să trăiască pe pământ.E venic soare i lumină!i doar cântare, bucurie, fără de suspine.E Universul desăvâririi, păcii i-nchinării.E viaţa unui curcubeu,În care vreau, Să trăiesc eu.

Pietre albe

266 267

Rochia de Mireasă

Arcu mă fă în zori de zi,În noapte, corzi de violină,Să-Ţi cânt de dor să Te coboriCu cupa de Lumină.

Din aripi moi de fluturi albiŢi-oi netezi cărareaCu-un cânt de Tine-ndrăgostităÎţi voi pava umblarea.

tiu c-ai să vii s-aduci… NectarulIubirii, ce prin cânt, Te-am ateptatÎn flori de busuioc i alb de crin.Isuse, adă-mi rochia de Mireasă să o îmbrac.

Laudă i închinare

Sărbători

271

271

Ni S-a născut: Mântuitor!Te-am ateptat să-mi fii Nădejea, Biruinţa

Ne cerne Tatăl din văzduh,Un plai de „dalb cu floare rară“,În iesle-un mugur S-a născut,Cu glas de primăvară.

El e Mlădiţa altoităPrin Duhul Sfânt de Tatăl cel ceresc,Ce a trimis-o pe pământ,Să biruie-n lume otrava,Ce ţine-n depărtări popoare,De legământ dumnezeiesc.

— Prin jertfa-Ţi vreau să-i altoiesc,Să-i îndumnezeiesc în Tine,Să-i fac Mireasă pentru cer,Tu să le fii alesul Mire!

În cor, tămâi i mijlocire,În dragoste de Duh-curat,Din iesle-un glas de Prunc se-aude:— Ni S-a născut! — De mamă-I legănat!

Sărbători

Pietre albe

272 273

Fiori de cânt în închinare i contopiri în Dumnezeu,Mă-nchin umil în adorare,Iubitului, Pruncului Nou.

Se duce vestea… ca lumina:Ni S-a născut: Mântuitor!El lumea va salva de moarte,i ne va fi Iubit Păstor!

’i trimite cerul vestitorii,În cânt ce pământenii n-au mai auzit;Se-nchină, bat din aripi de lumină:Să fii slăvit, o Prunc mărit!

Din colţurile de pe Terra,Închinători se pregătesc,S-aducă daruri de tămâie i aurul cel mai domnesc,‘N smerenie i bucurie,Lui I se-nchină, se smeresc.

În mângâieri i-n Duh de slavă,‘Mi prostern în lacrimi fiinţa,optindu-I dulce i curat:— Te-am ateptat să vii, ca să mă natiSă-mi fii Nădejdea, Biruinţa.

Pietre albe

272 273

Colinde verzi i osanale!

Se strâng de pretutindeni,Ieslea să-Ţi-nconjoare,Din răsărit, apus, cu sufletele vii;Pământul dă târcoale,Se pleacă în genunchi i-Ţi cântă:Colinde verzi i osanale!

Sunt îngeri coborâţi din-nalt,‘N credinţa ce le-ai dat-o de nemuritori,Din inimi-n flăcări-Duh, toţi se-nchină,Bine-ai venit: Prunc Preaiubit i sfântule Păstor!

De îi asculţi, te înfiori cu lacrimi,Ei laudă venirea-Ţi ca salvare,A lumii ce zace în păcat,În lanţuri — prizonieri-n osândă mare.

Îi tremură-n lumini cetina ninsă,Se înfioară stelele pe cer,De dragostea cu care Ţi se-nchină,Iubiţii mesageri.

Colinde verzi, pline de viaţă,Din ceruŢi-n Duhul le-ai trimis,Ei le împart cu bucurie, iubiţilor i-acelora ce încă nu Te-au cunoscut.

Sărbători

Pietre albe

274 275

‘N genunchi ’naintea slavei Tale,E dragostea, iubirea ce ai dat-o,În Golgota când ne-ai salvat,Nelegiuirea ne-ai purtat-o.

Colinzi se-aud-n apropiere,În depărtări, urări i fericiri!Ne-ntindem mâna către iesle,Să Te atingem Prunc-născut,Din sfintele iubiri.

Pietre albe

274 275

Pruncul Născut în strai de Mire

Te trec fiori văzând cum Tatăl Pământul a împodobit,În bucuria pentru Pruncul cel Născut,În alb, reflexe-aurii,În strai de sărbătoare l-a acoperit.

Viori de crengi împodobite,De albul — alb cernit din cer,Vestesc că-n lumea noastră aspră,În Betleem ni S-a născut Emanuel!

Comori de aur, smirnă i tămâie,I se aduc cu închinări,‘N fiorul sfânt al bucuriei,Ciobani i magi I se apleacă,În rugi i-nlăcrimări.

În braţele iubitei mame,La pieptul cald e legănat,Pruncul-Născut în ieslea cea săracă,Chiar de-I al universului-’Mpărat.

În fericirea închinării,A celor binecuvântaţi de pe pământ,Se-aud cântări i mijlociri,Frânturi din cer,Ce-s coborâte pe pământ.

Sărbători

Pietre albe

276 277

Din întuneric, „umbri“ se furiează,Priviri de moarte către CopilaÎn sfaturi reci, oapte de-ocară ’sLucrarea încrâncenatului vrăjma.

— Până aici i-a fost puterea!— Până la naterea Celui ce-I Viu!Scrânete i se zvârcolete-n dumănie:— Al lumii-prinţ, doar eu am fost i o să fiu!

Se-aud din cer i lume, glasuri-n închinare:Isus Christos e Dumnezeu!E Fiul Tatălui Ceresc!Puterea-I este Duhul Său!

În viitor se văd războaie,Împotriviri i închinări Tatălui Ceresc Popoare sunt în ateptări…Iar Fiul, petrece-n GheţimaniÎn rugi de sânge i încletări.

La Glogota pe deal, pe cruce,Isus a ispăit al lumii greu-păcat,i-a treia zi, după Scriptură,În slava Duhului cel Sfânt: A înviat!

În aripi-albe, îngerii coboară,Cu închinări, ieslea-nconjoară,În cânt de slavă, Osanale,‘N miros-tămâie — sărbătoare!

Pietre albe

276 277

Se-aprind lumini în fiinţele smerite,Christos ni S-a născut!Se cântă-n glasuri fericite,După porunca Tatălui-Iubire,Preasfântul Prunc născut în strai de Mire!

Sărbători

Pietre albe

278 279

Naterea Mântuitorului

Trosnesc sub talpă geruri-aspre,E promoroacă pe la porţi,Din cerurile sfinte, albastre,Isus S-a întrupat caPrunc Mântuitor, salvare pentru toţi.

Cu bucurie omu-ngenunchează lângă iesle,Să I se-nchine, că e Prinţ-Ceresc,Nu Făt-Frumos din file de poveste,Ce-atât de mult pe unii, Neadevărate vorbe îi cuceresc.

În jurul naterii Luminii-sfinte,i coborâte pe pământ,Se ţes cântări dumnezeieti,Iar magi, veniţi din depărtări, Se-nchină Lui, Îl preamăresc.

Maria mamă-i tare-ngândurată,Închinătorilor, Pruncu-i arată,Îi strânge Odoru’ legănat la piept,Pe Fiul Tatălui-nţelept,Pe Care nimeni n-a trăitSă-I vadă sfânta faţă luminată.

E tristă-n bucurie mama?Chiar de se uită drăgăstos la El,

Pietre albe

278 279

Dar… parcă o apucă teamaDe viitorul Pruncului-Emanuel.

i parcă vede oti… norodul,Urlând ca disperaţii!i-o faţă de-mpărat ‘i Irodul!i sângele de Prunc-nfăat!

Un deal… o cruce!i-un Glas de Miel-înjunghiat.Turbaţii demoni se răzbună;Răstigniţi-L! Răstigniţi-L! Răstigniţi-l!Urlă din viscere-mpreună.

i vaiete i plâns i lacrimi,Iar dinspre El se-aude doar un geamăt,i sfânta rugăciune către Tatăl,Din inima Celui ce stăÎn braţul mamei-leagăn.

O sfâiere ca de moarte!O sabie ce o rănete!Îi strânge Pruncul mai aproape,i inima-i în plâns atâta se jelete!

A înţeles mesajul-durerosCe Pruncu-sfânt Pentru salvarea omenirii poartă;i vede-n Duhul preaiubiţii Lui copii,Cum Pâinea Învierii o-mpart,Din poartă-n poartă!

Sărbători

Pietre albe

280 281

Făclii se-aprind în viitor,Christosul sfânt trăiete!Căci moartea, „a murit strivită“!De-al Lui călcâi, ce iadu-biruiete!

Îi strânge Pruncul sfânt la piept,Se roagă Tatălui ceresc,În Duhul, mijlocete;Un zbor de îngeri diafani,Din albe-aripi bat-nchinări,Lumina-biruiete!

Coboară ceru-n Prunci parcă se topete,Iubirea Tatălui slăvit,În jurul Lui plutete.

Pietre albe

280 281

Sângele lui Isus — Focul Sacru

Flăcări zâmbesc din raza înfocată,‘N petale ce ard, macii faţa-i arată,Roeaţa fiindu-le asemănată cuLimbile Rusaliilor de-altădată!

Lângă cicori cu ochii, albastru de ceri margarete ce stau cu faţa spre soare smerite, Roi-maci îi joacă flăcările atât de fericite!Aminitindu-ne de Rusaliile — neprihănite.

În inimă e sărbătoare căci focul sacru curăţete, Tot ce-i murdar i păcătos i inima o primenete.O altă stare sfântă se simte în sărbătoarea asta mare,Căci Duhul Sfânt ne-a curăţit pe toţi în ziua de Rusalii!

Porunca-i sfântă: Prin Duhul Sfânt să fiţi înflăcăraţi!Pe Dumnezeu să-L ascultaţi!De El să fiţi mereu legaţi prin Sângele lui Isus,Focul sacru prin care-aţi fost răscumpăraţi!

Sărbători

Pietre albe

282 283

Zboară-mă-n Rusalii

Scump Duhule Sfânt

Zboară-mă dincolo de cirei,Cu-obrajii-fruct plini de dulceţi,Zboară-mă dincol’ de orice înălţare,S-ajung la tronul sfânt în dor i osanale!

Zboară-mă-n lumini i în iertări,‘N Rusalii scumpe sărbători,În sănătate i-n iubire,O Duhule Preasfânt i Vrednic Mire.

Zboară-mă-n nectar de miere sfântă,Inima-mi să Ţi se-nchine i să cânte,S-ajung la Tine-n doruri sfintei-n mângâierea flăcărilor blânde.

Zboară-mă în glas — privighetori,Să cânt prin Duhul Sfânt, să mă-nfior,C-ai coborât în Focul dragostei Divine,Unindu-mă cu Tine-n rugăciune.

Zboară-mă-n miresmi de liliac,Ajută-mi inul să-l îmbrac,Zboară-mă-n iertări i-n biruinţi,S-ajung la sfinte i iubite făgăduinţi.

Pietre albe

282 283

Când în iubiri Te-atept să vii…

Parcă ninge cu aripi de polen,Parcă fluturi zboară-n fericirii fulgi — petale se dezmierd,Când în iubiri Te-atept să vii…

Parcă îi torc fuiorul, zăpezile fără răcoare Când înspre înstelări eu iar mă uit.Căutându-te dincol’ de soareSă-Ţi ies in drum.

Parcă-n troieni mă-nzăpezesc Cântând în fericire,Căci ateptându-Te Isus,M-ating de nemurire.

În zumzet de albini i-n tril de păsări viiMă regăsesc cântând „minuni din venicii“.În oaptele de crin i-n jarul de lalele,M-adun la Templu să Îţi spun:A vrea să fiu… ca ele.

Să nu-Ţi mai cer nimic, c-ai dat!La cruce în Golgota viaţa-Ţi sfântă de-MpăratCum nu e alta!Slavă Ţie !S-adun tot aurul-polen să Ţi-l atern pe Cale.Iar din miresmi-mărgăritar.

Sărbători

Pietre albe

284 285

Să-Ţi împletesc coroană-floare,Ce numai ea tie a cânta de dragoste de Tine.

Iar eu-mbrăcată-n sfânt iertări Să Te atept Scump Mire…

Pietre albe

284 285

E Viu Domnul, e Viu!

Crucificat pe lemnul de durere,i plâns în chinuri pentru noi,Scuipat, dezonorat în greul nost’ păcat,Aa Tu ne purtai pe toţi în dealul Căpăţânii,Cu aceste „daruri“ noi, Te-am ‘ncununat.Ca Împărat!?

i-ascunde i natura faţa de-atâta suferinţă,Se-ntreabă îngerii din cer: E cu putinţă?Atât să suferi pentru pământeni?!Să-i treci în sfânta-biruinţă?

De chinul Tău plângea tot ceruli un cutremur pe pământ!Plângeau în hohote de chinu-Ţi,Durerea Fiului cel Sfânt.

Batjocorit ai fost pe cruce,i nici mormânt nu ai avut,Ci un om cu inimă curatăTe-a aezat în al familiei mormânt.

Dansau în iad i-n flăcări dracii,De bucurie c-au învins.În hohote plângeau săracii,Frângându-i mâinile, văzându-Te străpuns.

Sărbători

Pietre albe

286 287

Chiar a murit? O… ce durere !Îi plâng durerea suspinând.

Pietre albe

286 287

Plânsul spinilor

De-atunci, din Golgota în chin,Când „ne-au încoronat ca flori — ruini“,Noi nu mai suntem parte — floare,În trandafirul, floare-adorare.

Când „răii-răi“ s-au folosit de noi,Să-Ţi curgă sângele uvoi,Noi nu mai suntem a trandafirului scump-parte,Ci mărăcini ce prin dureri,Îţi pricinuiau chinuri de moarte.

Nu ne mai putem numi parte din floare,Ci doar săgeţi de spini, răutăcioi profeţiCriminale arme ucigătoare,Ce îi trimit ’Mpăratul în chinuitoare stare.

Suntem străini de fericiri,Prieteni, fraţi noi nu avem,Ci doar o parte „din cretini“Ce azi prin viaţa lorŢi-aruncă-n faţă-al lor venin.

De-ar fi să le vorbim chiar noi,Acelora ce Te-au rănit nespus,Cum sângele pe faţa Ta a cursi câte chinuri am produs,

Sărbători

Pietre albe

288 289

N-ar mai îndrăzni, nicicum, nicicare,Să-Ţi facă suferinţa mare.De-ar fi văzut ce chin duceaii-n plâns i lacrimi îi chemai.

Cum, fiind străpuns de mila lorRăbdai!N-ar îndrăzni să fugă Atât de mult de sfântu-Ţi rai.

Voi, mărăcini cu nume de cretini,Nu vă-nelaţi !

Raiul este doar pentru cei buni!Acei ce-i scot din viaţă spinii,Neascultării de Christos,i-L mângâie în ascultare,În trai de trandafir frumos.

Pietre albe

288 289

Învierea

Ce greu! … Osândă e păcatul,Ce-l porţi pe umeri-Ţi loviţi,Ce grea e crucea i durereaCând sânge-Ţi curge,Din spinii adânc înfipţi.

Împovărat cu uri i patimi,Venin cu numele de lume,Mă porţi pe umeri, oaia cea căzutăSpre vârful Căpăţânii.

E crucea? Sau sunt eu pe ai Tăi umeri?!Noi suntem! Oi… în crucea dureroasă,Ce-o porţi gemând sub lovituri,Blesteme, ciumi i neputinţeÎn bice, strigăt de nebuni.

În Golgota în suferinţă, Tu ne-ai purtat pe toţi, atunci,Pe cei căzuţi-n nesăbuinţăi blestemaţi, loviţi de stânci.

Grumazul Ţi-L striveam în chinuri,Păcatul greu… noi, fiecare,Iar Tu plângeai urcând Calvarul,Căci tare greu era amarul…

Sărbători

Pietre albe

290 291

În chinuri ne-ai născut, n greu,În plânsul mamei disperate,Căci greutatea nu era a Ta,Era viaţa noastră plină de păcate.

Cu chin-n oftat ne-ai transferat,Prin viaţa-Ţi într-o altă stare,Ne-ai îmbrăcat în „alb-iertat“,Făcându-ne din „omul vechi“ o floare.

În primăvară ne-ai născut,Când mieii-aleargă fericiţi,Când florile în rod-grăbesc,Într-o mireasmă-paradis,Într-un alt ROD… Dumnezeiesc.

Pietre albe

290 291

Cunună-ţi este răsplătirea

La nunta Mielului, mireasă,În alb de ghiocel, parfum de crin.Doresc să-Ţi fiu iubita cea aleasă,De-aici din lumea plină de mărăcini.

Să-Ţi port amprenta fericirii,i-n voalul care ne desparte,Tu să-Ţi întinzi mâna cea scumpă,Să îmi dai voalul la o parte.

Când ne-om privi în ochi Slăvite,Din lacrimi-mi vei primi iubirea,Îmi vei opti în mângâiere:Cununa-ţi este răsplătirea!

‘Ţi vei pune mâna peste mine,Să-mi netezeti inul subţire.Iar eu-n suspin de fericire,Voi fi pe veci cu TINE!

Sărbători

Pietre albe

292 293

Macii — florile suferinţei

Aţi picurat din sângele Jertfirii,Din suferinţi de nedescrisPetale din „Roul Iubiri“,Un dureros mesaj purtând;Eu vă iubesc atât de mult!

Petale roii, din Faţa-Ţi chinuită,Catifelate-n mângâieri,Ce ne-o trimiţi din Golgota, Isuse,Din chinuite lăcrimări.

Ele-nfloresc-n acelai anotimp,Când la Golgota-n dureri,Plângeai cu „flori de maci“ pătrunse,În chinuit’, dureri-străpunse,Să ne salvezi de-ale-ntunericului puteri.

Pietre albe

292 293

Mireasă?

Mireasă? Mi-e sufletul ce l-ai albit,Când în dureri i chinuri,Hainii Te-au batjocorit;

Mi-e inima pe care-ai logodit-o,În sfântă curăţie de Lumină,Cu palma-Ţi ai acoperit-o,Scăpând-o de fire i de tot ce-i tină;

Mi-e foc de flacără — iubire,Opaiţ ce Tu îl ţii aprins,În dragostea jertfirii de la cruce,Unde pe toţi la Tine ne-ai cuprins;

Mi-e darul ce îl port cu lacrimi,De bucurie i de dor,‘L-înalţ, în scumpa mea cântare,Sau-n versul ce mi-ai dat, nepreţuit Păstor;

În orice mulţumire, în credinţă,În clipa scumpă a recunotinţei,În Duhul Sfânt ce se numete:Biruinţă!

Sărbători

Pietre albe

294 295

Flăcările bucuriei

Trimite stolul porumbeilor s-aducă,O veste albă de pe Stâncă,i rugile să se întoarcă pline-n rod,Iubite Savaot!

‘Nmulţete aurul-polen în vrednicie,Acelora ce-Ţi împletesc cununi în cânt,‘Nsoţeţe-i din a Sfântului Duh bucurie,Pe cei ce sunt cuminţi aicea pe pământ.

Cununi din har să-mparţi la fiecare,Iar jertfa să le fie albă-floare,În închinare i cântare, coboară-Te,Să fie sărbătoare!

Să fie ca la Cincizecimi…Duhul coborât în flăcări de lumini,În semn ceresc, ai Tăi să mijlocească,Să cheme tot poporul la închinarei la sfânta masă!

Coboară ceru-n inimi-nflăcărate,De Duhul Sfânt, iubite i iertate,Să se închine la ospăţul Sfânt,Din scumpul Legământ.

Pietre albe

294 295

i însoţiţi de flacăra-RusaliiÎn cânt de slavă-osanaliiSă-i porţi pe braţele divine,Să fie fericiţi pe veci cu Tine!

Sărbători

Copiii

299

299

Copii pribegi

Îi torc pe furca rugăciunii,Din caerul amărăciunii,În lacrimile triste, goale,În zile, nopţile cele amare,Aceeai suferinţă, mame care-i plâng Copiii ce-s pierduţi în lumea rea i mare.

Îi tânguie-n cântări iubita mamă,‘Naintea tronului de milă,Copiii iar i-i cheamă.Se-oprete în suspin la fiecare,Lucrează-n lacrimi-n jurul lor,Îi îngrijete cum ai îngriji o floare.

Atinge-n oapte în ochii-nlăcrimaţi,Mânuţele i ochii ce-s îndepărtaţi,Vorbete-n oaptă cu fiica Sau cu fiul — pribegitul;I-aduce-aproape prin suspini,Se roagă-n dreptul lor,Îi curăţă de mărăcini.

Le pune masa, îi satură, îi spală,Petrece-n gând cu ei în fericire,Îi ţine-n braţe, îi leagană-n iubire,Apoi… trezită parcă, iară-i în tristeţe, ‘i împreună mâinile în rugă-frumuseţe,

Copiii

Pietre albe

300 301

Rostete rugi din glasul plâns,Pentru copii… pe unde-or fi ajuns.

Aa petrece-n rugăciuni de când se scoală,Ateaptă sfânt răspuns i se-nfioară;Îi mulţumete în genunchi lui DumnezeuÎn dulce părtăie… pentru-a câta oară?i pentru sănătatea copiilor iubiţi,Ce au lăsat-o-n singurări i acum sunt pribegiţi.

Pietre albe

300 301

E-atâta frig în suflet fără tine

E-atâta frig în suflet fără tineCând în genunchi te cheamă pentru-Mpărat,i oaptele ce-i sunt ’necate în suspine,Se adâncesc în faţa Tronului Înalt.

E-atâta brumă-n inimă de mamă,Când iarăi singură îngenunchează,În faţa Creatorului iubiti inima, atât îi sângerează.

Căci ce are mai scump i ce îi e mai drag,Copilul legănărilor duioase,S-a-ndepărtat i a plecat,Departe dus, de casă i… de-Acasă.

Atâtea lacrimi se înnoadă,i se-ntâlnesc cu ale inimii-n sufletul ei,Căci Pâinea-sfântă, dulce i aleasă,Nu e dorită i mâncată de copiii ei.

i azi îngenunchează singură la cruce,Cu mâini încruciate-n,Lacrimile atâta de fierbinţi i aspre,În fata Salvatorului iubit, În plânsul vocii de durere sugrumată.

Copiii

Pietre albe

302 303

Ele mijlocesc, jelind o sfâiere dureroasă:— Stăpâne Tată, Fiule Iubit i Duhule Mărite,Îţi dau onoare, mă smeresc,Dar am o întrebare i acum, Aceea care eu demult, „o plâng“,Mai este mult până-i aduci Acasă?

Căci îmi e frig în rugăciune fără ei,Mă simt furată de-ntuneric i săracă,i geamătul din mine iar Te-ntreabă:— Mai este, cât mai e, până-i aduci la Masă?

**********************

Cad boabe-lacrimi pe genunchi,i inima îi sângerează,Ea poate acolo-n rugă va muri Sau poate va trăi da-n mijlociri va fi tot trează,Nu-i va-ntrerupe jalea-n lăcrimare,Va atepta-n speranţa căciDumnezeu o-aude,Dumnezeu Se-ndură i lucreazăi-i va întoarce fiii pentru ea i pentru El Din lumea asta rea i mare.

Pietre albe

302 303

Lacrimi de mamă

Cad stropi de ploaie caldă,O lacrimă de mamă Ce în genunchi suspină,Inima-i aterne,În faţa milei sfinte De Domn curat, iubit,E-ncovoiată-n rugă de fiul risipit.

Inundă poala hainei pe locul unde stă,În gând purtându-i ruga,‘N oftat atât de greu,i curg puhoaie — lacrimi ce izvorăsc din suflet; Copilul meu, copilul meu…

Un gând… i ea tresare;„Să fie ca la Lazăr“Când l-a găsit-ngropat?Îi revine în memorie, tabloul de-altădat’.

Pe faţă Îi curg lacrimi, sunt lacrimi de-Mpărat.Se-ndreaptă către Tatăl, spre Cel ce ne-a iubit,Ce-n Golgota în chinuri, scump Fiu’ I-a suferit.— Te rog, din astă lume, atâta de murdară,Adu-i degrabă fiul i-l fă ca odinioară,În braţul mamei plânse i rugilor din lacrimi,O, fie-Ţi milă Tată, din patimi grele-l scoate.

Copiii

Pietre albe

�304

**********************

Un vânticel, un susur ce-alină în suspine,O mângâie pe mamă, durerea îi alină:— Oprete-te din plâns, căci o să fie bine!

O pace ca o Pâine, o satură deodată;Pe-aici, a trecut Domnul!Ca i cu Moise altădată!Încredinţată-n bine i plină-n mulţumire,Ea cântă-n sfântă-oaptă, cu dragoste, iubire,C-a mângâiat-o-n Duhul i azi ca i-altă dată.i, plină de credinţă, ea îi-ateaptă fiul,Căci într-o zi, el îi va bate-n în poartă.

Pietre albe

�304

Evanghelizare

307

307

Tată

Cheamă-Ţi fiii înapoi, din negurile lumii, dese ceţi,Unde stau îndepărtaţi „săgeţile vieţii, tari-peceţi“.Părinţi în cor îi cheamă-n rugăciune,Gemând, strigând în plâns, pe nume:

Veniţi acasă! E sărăcie fără voi,Chiar dacă pâinea-i din belug i toate sunt pe masă,Veniţi, întoarceţi-vă scumpi copii, veniţi acasă!Aici găsiţi iubirea i hrana cea aleasă.

Cu ce mâncări i băuturi aţi fost atrai în lume?Cum aţi uitat de Tatăl i al Lui renume?Chiar aţi uitat de bunătăţi,De vindecări, în sfântu-I nume?Veniţi, căci nu mai este mult!

Vă cheamă i vă vrea Mântuitorul,i plâng de dorul vost’, părinţii, îngerii din cer,‘Nsoţindu-vă-n „greu dorul“,Trudind în lacrimi i săpând ogorul.

Sunt semne mari în cer si pe pământ,Venirea Domnului e-aproape,Veniţi i nu mai staţi-n pustiu,În neagra stare ce de cer i noi, crud, vă desparte.

Evanghelizare

Pietre albe

308 309

Veniţi, nu adormiţi afară! În tabăra leproasă.E-atât de frig, pustiu în voi, sunteţi flămânzi, descoperiţi i tare depărtaţi, înstrăinaţi sunteţi de-acasă!Întoarceţi-vă iar la noi dar, i la sfânta masă!

Când veţi veni…

O să tăiem viţelul cel mai gras, la -ntoarcerea Acasă!i pâine albă coaptă-n zori, vom pune iar pe masă.Veniţi că-i ger i e-nnorat, e tare frig afară,Ieiţi din iarna-n care staţi i va fi primăvară!

Când veţi veni, vor înflori cireii i migdaliiSe vor cânta în biruinţi, sfânt-rugi i osanaliiIar voi-mbrăcaţi în rugăciuni veţi fi cu noi laolaltăi vom uita de rătăciri, vom sta la Masa cea Curată.

Pietre albe

308 309

Doresc să fiu pe veci cu Tine

De ce fugi?De braţul Domnului deschis,Ce peste tine stă întins,Să te cuprindă sfânt la piept, optindu-ţi cald:De când te-atept…

De ce te-ascunzi sub „solzi de arpe“Ce te-ndeamnă-n vorbi-dearte?De ce nu te opreti din neagra-alergare,Când Domnul vrea să-ţi dea a Lui-ndurare?

De ce zădărniceti prin rea-purtare,Planul Domnului ce e salvare?Nu vrei în cer, în venicii,Să fii pe veci făr’ de pustii?

Ai plâns vreodată pentru tine,Să iei din aternutul de ruine?Din viaţa ta de mărăcine?Oprete-te, gândete bine!

La Golgota privete-n sus!La minunata jertfă-a lui Isus,Aruncă-ţi zdrenţele, grăbete! S-apuci iertarea, Ce Domnul bun o pregătete!

Evanghelizare

Pietre albe

310

Se-aude gongul… te grăbete !i haina vieţii ţi-o albete,Să poţi zbura spre ceruri-nalte,Fără gunoaie din poftele dearte.

Zi: „Da! “ Celui Iubit,Mielului ce-I Răstignit!— Doresc să fiu pe veci cu Tine,Căci m-ai iertat i m-ai iubit.

vorbi = vorbe

Pietre albe

310