Ion Creanga Povestea lui Harap-Alb

Debutul lui Ion Creanga sta sub semnul basmului, acesta fiind alt treilea mare clasic alliteraturii romane interesat de folclor, dupa Slavici si Eminescu. Nu se plaseaza in ipostaza deculegator, ci in aceea de creator original, ce va porni de modelul folcloric, creand opere originale.Un exemplu relevant in acest sens este basmult cult "Povestea lui Harap-Alb", publicat in 1877, inConvorbiri Literare.

Basmul cult este specia narativa cu numeroase personaje purtatoare ale unor valorisimbolice, intruchipand binele si raul. Se reamarca existenta unui autor, ce va prelucra structurilepopulare ale speciei in concordoanta cu propria sa viziune. Este usor de identificat si o stereotipie,existand elemente compozitionale tipice, precum formule specifice, cifre si obiecte magice, dar siprocedeul triplarii.

Basmul reprezinta categoria estetica a miraculosului, a fabulosului, convetia basmului fiindacceptarea de catre cititori ale altor legi ale naturii decat cele ale lumii reale obiective, prin caresupranaturalul poate fi explicat.

Basmul cult se remarca si printr-un stil elaborat, ce imbina armonios dialogul, descrierea sinaratiunea. Discursul narativ se realizeaza la persoana a III, perspectiva narativaa capatand formainiscientei, insa nu este obiectiva, naratorul intervenind adesea prin comentarii sau reflectii,caracterizate prin umor sau oralitate.

Tema basmului este confruntarea dintre bine si rau, cel din urma fiind infrant. Se va urmarievolutia lui Harap-Alb pe parcursul calatoriei sale initiatice, la finalul caruia devine imparat. Acestdrum al maturizarii, dar si al schimbarii statutului concentreaza ideea ca "Harap-Alb" are caracterde bildungsroman.

Titlul va veni in sustinerea temei, sugerand numele personajul principal, ce va luptaimpotriva raului si va trece prin procesul de formare.

Este tiut c aciunea unui basm popular respect o anumit schem (abaterile suntminime): o situaie iniial de echilibru, un eveniment care produce un dezechilibru, o suit deaciuni menite s refac echilibrul, care au aspectul unor aventuri eroice, restabilirea echilibrului,celebrarea eroului.

Creang respect, n mare, aceast schem. Se observ ns i elemente de originalitate.Povestea lui Creang ncepe cu o situaie de dezechilibru: mpratul Verde nu-i poate

asigura continuitatea la tron, pentru c are numai fete. El i trimite o scrisoare fratelui su, Craiul,prin care l roag s-l lase pe unul dintre cei trei fii ai si s vin n inutul su, pentru a motenitronul. Cel mai destoinic se dovedete a fi mezinul. Ajutat de Sfnta Duminic, acesta reuete s-lconving pe tatl lui s-l lase s plece la unchiul su. Craiul i testeaz fiul, punndu-l s seconfrunte cu un urs, la trecerea peste un pod. Sub nfiarea ursului se ascundea chiar Craiul.Mezinul, care va primi mai trziu numele de Harap Alb, trece de aceast prim prob. Craiul lsftuiete ca, n drumul su, s evite asocierea cu omul spn i omul ro. Acest sfat are valoareaunei duble interdicii i constituie un element de originalitate la nivelul aciunii, pentru c,nclcnd cele dou interdicii, eroul se vede n situaia de a ntreprinde un numr mai mare deaciuni reparatorii dect n oricare alt basm popular. Devenind sluga Spnului, Harap Alb este puss aduc salatele din grdina ursului, pietrele nestemate ale cerbului i s o peeasc pe fatampratului Rou. La curtea mpratului Rou, Harap Alb i cei cinci nsoitori ai si (Geril, Setil,Flmnzil, Ochil i Psri-Li-Lungil) sunt pui n faa altor ncercri: casa de aram, ospul,separarea macului de nisip, vegherea fetei mpratului, distingerea acesteia i aducerea smicelelorde mr dulce, a apei moarte i a apei vii.

n suita de aventuri eroice nu se cuprinde, n basmul lui Creang, i confruntarea dintreerou i principalul reprezentat al forelor rului, Spnul. Conflictul tradiional din basm nu sematerializeaz aadar ntr-o lupt dintre Harap Alb i Spn. Mai mult dect att, Harap Alb este

context

specie

Categoriaestetica

narator

tema

titlul

actiune

omort de ctre Spn i este nevoie de intervenia calului nzdrvan pentru a-l pedepsi perufctor: Spnul este aruncat din naltul cerului de ctre cal.

Celebrarea eroului se face ca n basmul popular. Harap Alb se nsoar cu fiica mpratuluiRou i devine motenitorul unchiului su, mpratul Verde.

n ceea ce privete spaiul de desfurare a aciunii povetii lui Creang, el secaracterizeaz, ca i n basmul popular, prin ntindere. Lipsete trecerea n trmul cellalt, deicarcteristicile locului unde se rtcete Harap Alb, n contextul robirii sale de ctre Spn, amintescde un spaiu infernal: structura labirintic, prezena unui taur fioros (reminiscen mitic:minotaurul din labirintul regelui Minos).

Temporalitatea basmului popular este fabuloas, indicat prin formula tradiional dedeschidere: a fost odat ca niciodat. Incipitul textului lui Creang este sensibil diferit: amu cicera odat. Prezena adverbelor amu i cic i utilizarea imperfectului era, ambiguizeazsemnificaia tradiionalului odat i pare s pun ntreaga relatare sub semnul zvonului. n felulacesta, se diminueaz caracterul fabulos al timpului i al evenimentelor evocate.

Finalul este fericit; formula finala include o reflectie asupra realitatii sociale, alta decat inlumea basmului si, in forma rimata, o comparatie de umor amar intre cele doua lumi afabulosului si a realului: "Si a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca. Cine se duce acolo be simananca. Iar pe la noi, cine are bani bea si mananca, iara cine nu, se uita si rabda."

Relatia incipit final se realizeaza prin intermediul formulelelor tipice plasate in incipit si infinal, conventii care marcheaza simetric intrarea si iesirea din fabulos, avertizandu-l pe cititor.

Se fac observate motive precum superioritatea mezinului, calatoria, supunerea prinviclesug, muncile, demascarea raufacatorului, pedeapsa si casatoria, ce contribuie la conturareatemei.

De asemenea, scene semnificative precum supunerea prin viclesug (episodul coborarii infantana) si demascarea raufacatorului (episodul intoarcerii la curtea lui Verde-Imparat), ce voraaccentua ideea de calatorie initiatica si de lupta binelui impotriva raului.

Naivitatea tanarului face posibila supunerea prin viclesug. Antagonistul (Spanul) il inchidepe tanar intr-o fantana si ii cere, pentru a-l lasa in viata, sa faca schimb de identitate, sa devinarobul lui si sa jure pe ascutisul palosului (sugestie a unui cod al conduitei cavaleresti) sa-i deaascultare intru toate pana cand va muri si iar va invia (conditionare paradoxala, dar care arata simodul de eliberare). De asemenea, Spanul ii da fiului de crai numele de Harap-Alb, ce poate fivalorificat simbolic. Numele personajului ii reflecta conditia duala: rob (Harap) de origine nobila(Alb).

Pe de alta parte, momentul reprezentativ maturizarii lui Harap-Alb cel al intoarcerii lacurtea lui Verde-Imparat. Fata Imparatului Ros il demasca pe Span, care crede insa ca Harap-Alb a divulgatsecretul si ii taie capul. Rautatea Spanului il dezleaga pe erou de juramant, iar initierea este incheiata.Spanul este omorat de calul nazdravan, iar eroul este inviat de fata cu ajutorul obiectelor magice si devineimparat.

In ceea ce priveste stereotipia basmului, intalnim inca din incipit prezenta formulelelortipice. Pe parcurs se disting formula: : initiala ("Amu cica era odata"), mediana ("Si merg ei o zi, simerg doua, si merg patruzeci si noua; si mai merge el cat mai merge; Dumnezeu sa ne tie, cacuvantul din poveste, inainte mult mai este") si finala ("Si a tinut veselia ani intregi, si acum maitine inca. Cine se duce acolo be si mananca. Iar pe la noi, cine are bani bea si mananca, iara cinenu, se uita si rabda").

Actiunile sunt conventionale, fiind sipuse in perechi opozitionale (interdictie-incalcareainterdictiei, lupta-victorie) sau in structuri ternare (cele trei probe)

Se observa procedeul triplarii, autorul supralicitand procedeul de tehnica narativa specificbasmului popular: a treia proba (aducerea fetei) contine alte incercari impuse de Imparatul Ros sichiar de fata astfel, eroul nu are de trecut doar trei probe, ci mai multe serii de probe;

spatiu

timp

motive

Scena reprezentativa

Scena reprezentativa

Formuletipice

Triplare

Apar numere si obiecte magice (numerele magice: 3, 12, 24; obiecte miraculoase - unelegrupate cate trei - trei smicele de mar, apa vie si apa moarta), dar si personaje tipice careindeplinesc roluri tipice pentru basm (eroul, raufacatorul, donatorul, ajutorul, fata de imparat,falsul erou etc.

Asadar, personajele sunt purtatoare ale unor valori simbolice corespunzatoare conflictului:binele si raul. In basmul cult, individualizarea se face, in primul rand, prin limbaj, si va fi omodalitate de caracterizare indirecta.

Cu exceptia eroului, al carui caracter evolueaza pe parcurs, celelalte personaje reprezintatrasaturi umane reductibile la o trasatura dominanta : Imparatu Ros si Spanul sunt rai si vicleni,Sfanta Duminica este inteleapta.

Harap-Alb este protagonistul basmului, intruchipare a binelui, dar este un erou atipic debasm, deoarece este lipsit de insusiri supranaturale, fiind construit realist, ca o fiinta complexa,care invata din greseli si progreseaza, evoluand de la naivitate la intelepciune.

De aemenea, el nu se va remarca nici prin insusiri exceptionale (vitejie, darzenie, istetime),dar dobandeste prin trecerea probelor o serie de calitati psiho-morale (mila, bunatatea,generozitatea, prietenia, respectarea juramantului, curajul), necesare unui imparat

Acestuia i se realizeza protretul, in mare parte, prin caracterizare indirecta, conturata defapte, limbaj, relatii cu alte personaje, nume.

Initial, acesta apare ca un tanar neinitiat, ce traieste intr-un orizont al inocentei, justificataprin varsta si lipsa de experienta.Cea din urma va atrage dupa sine si naivitatea de care da dovadade mai multe ori (scena coborarii in fantanta).

Cu toate astea, desi naivitatea va face ca el sa fie sluga Spanului, va da dovada de loialitatesi credinta, asumandu-si statutul si netradandu-l pe stapan.

Observam, de asemenea, integritataea si demnitatea personajului, asumandu-si vinovatiapentru toate intamplarile ce au decurs din ignoranta fata de sfatul tatalui.

Se contureaza imaginea de tanar altruist si bun la suflet, episod semnificativ in acest sensfiind ajutorul poporului gazelor. El trece prin apa si construieste un adapost pentru acestea, fiindulterior recompensat. Va da dovada si de spirit prietenos, intovarasindu-se cu cele cinci creaturihimerice ce il vor acompania si ajuta pe parcursul aventurii sale.

Numele personajului reflecta conditia duala de rob (Harap) de origine nobila (Alb), iarsugestia cromatica, traversarea unei stari intermediare (initierea), intre starea de inocenta sievolutia spirituala a celui ce va deveni imparat

Basmului i se va oferi autenticitate prin registul stilistc popular, oral si regional..Limbajul naratorului si al personajelor se caracterizeaza prin umor si oralitate. In sprijinul

umorului vor sta porecelele si apelativele caricaturale (Buzila), diminutive cu valoare augmentativa(bauturica), caracterizai pitoresti (portretul lui Ochila), dar si scenele comice (cearta dintre Gerila siceilalti in casuta de arama).

La nivelul oralitatii, se observa expresiii narative tipice ("si atunci"), exprimari afective inpropoztii interogative sau exclamative ("Ca alta, ce pot sa zic"), frecventa proverbelos si azicatorilor introduse prin "vorba ceea" ( "Vorba ceea: Frica pazeste bostanaria"), dar si versuripopulare ("De-ar sti omul ce-ar pati/ Dinainte s-ar pati!").

In conzluzie, "Povestea lui Harap-Alb" este un basm cult avand ca particularitati: reflectareaviziunii despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului, individualizarea personajelor, umorul sispacificul limbajului. Insa, asemenea basmului popular, pune in evidenta idealul de dreptate si deadevar, fiind o "oglindire a vietii in moduri fabulose", asa cum afirma George Calinescu.

Numere siObiectemagice

personaj

Nivel stilistic

concluzie