UNIVERSITATEA DIN PITESTIFACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

SPECIALIZARE MARKETING

REFERAT LA ETICA IN AFACERI

Tema:

“CORUPTIA SI FISCALITAEA IN AFACERI”

Referat realizat de:Ilinca Adriana

Manolache AndreeaAn I,grupa 2

CORUPTIA SI FISCALITAEA IN AFACERI

Coruptia foarte mare si fiscalitatea, primele probleme reclamate de afaceristiNivelul ingrijorator al coruptiei, fiscalitatea ridicata si reglementarile din

domeniul muncii raman principalele probleme reclamate de oamenii de afaceri din Romania, potrivit unui raport al Serviciului de Consultanta in Domeniul Investitiilor Straine (FIAS) din cadrul Bancii Mondiale. "Coruptia din Romania este un element de mare ingrijorare atat pentru mediile de afaceri, cat si pentru organismele internationale. Domeniile cele mai afectate de coruptie sunt procedurile privind importul sau exportul, constructiile, activitatile privind inregistrarile", se arata in raportul citat de Madiafax.

Foreign Investment Advisory Service (FIAS) apreciaza ca raspunsurile comunitatii de afaceri indica o imbunatatire a perceptiei asupra climatului investitional, insa multe probleme nu au fost inca rezolvate si continua sa afecteze negativ mediul de afaceri.

Alte obstacole indicate de afaceristi mai sunt gradul ridicat al fiscalitatii, modificarea legislatiei, inspectiile numeroase ale autoritatilor, greutatea de conectare la utilitati. FIAS constata, totodata, ca rolurile si relatiile de colaborare dintre diferite institutii ale statului nu sunt clar definite, iar firmele din domeniul constructiilor se confrunta cu multe probleme, printre care existenta unor proceduri lente, documentatia voluminoasa solicitata de numeroasele autoritati sau agentii din domeniu, inclusiv un sistem de taxare netransparent, care favorizeaza abuzurile.

Oamenii de afaceri percep Guvernul si autoritatile locale ca un ajutor insuficient in domeniu. FIAS remarca insa eforturile Executivului privind imbunatatirea mediului de afaceri in general si unele masuri adoptate de autoritati, printre care infiintarea Autoritatii Nationale de Control. (C.S.)

Termenul coruptie are o varietate de abordari, in functie de domeniul de activitate si/sau de interes al celor care il aduc in discutie si/sau in dezbatere publica – cercetatori, oameni de afaceri, cetateni, politicieni, jurnalisti etc. Pe de alta parte, se vorbeste despre coruptie la diverse niveluri – de la functionari publici si institutii publice pana la cele mai inalte niveluri (nationale si internationale), de la angajatii si managerii celor mai mici firme pana la cei ai companiilor multinationale etc. Aspectul cel mai important referitor la coruptie si la consecintele sale este acela ca „poate aparea in ambele sectoare: public si privat, si deseori in combinatie cu indivizi din ambele sectoare” .Asadar, coruptia reuneste o multitudine de aspecte pentru diferiti oameni, si totusi nu e usor de definit deoarece „o poti recunoaste cand o vezi, dar e greu de descifrat” (Lewis, F., The underside of globalization – corruption, in UNESCO Courier, June, 1996).

Una dintre cele mai complete si cuprinzatoare conceptualizari ale coruptiei apartine lui Antonio Argandona, care defineste coruptia ca fiind ”actul sau rezultatul de a oferi sau primi un obiect de valoare, pentru ca o persoana sa efectueze sau sa nu efectueze ceva, incalcand o lege implicita sau formala privind

ceea ce persoana in cauza ar trebui sa faca sau nu, inspre beneficiul persoanei care ofera obiectul de valoare sau al unei terte parti”. Aceasta definitie generala poate fi aplicata oricarui tip de coruptie si cuprinde probabil (in majoritate) actiunile si comportamentele care pot fi denumite coruptie.

Conform cu J. Neelankavil, „in mod traditional, coruptia a fost acceptata ca fiind pretul de a face afaceri in multe tari. Coruptia are loc in tari industrializate, tari in curs de dezvoltare si tari mai putin dezvoltate. Gradul de coruptie poate varia de la un grup la altul” (Neelankavil, J., International Business Corruption: A Framework of Causes, Effects, and perceptions). Indiferent de definitie si forma, coruptia a fost identificata de Banca Mondiala ca fiind „unul dintre cele mai mari obstacole in dezvoltarea economica si sociala. Ea compromite dezvoltarea prin subminarea legilor si prin slabirea fundamentelor institutionale de care depinde dezvoltarea economica” (http://web.worldbank.org). Avand in vedere raspandirea si implicatiile la nivel individual, national si global, consideram coruptia un sindrom extins si un cost in viata tuturor. În aceste conditii, „atentia sporita si hotararea ferma de a lupta contra coruptiei trebuie sa vina de la toti factorii interesati pentru a cuprinde cauzele de baza dar si simptomele” (El-Sharkawy, A., Jarvis, M., Petkos-ki, D., Towards a More Systematic Fight Against Corruption. The Role of the Private Sector, The World Bank, World Bank Institute, 2006).

Interesul nostru particular in acest context este de a clarifica cateva aspecte privind coruptia in afaceri; relatia dintre coruptie si afaceri pare sa fie destul de puternica deoarece poate fi observata in ambele sensuri – fiecare parte ajuta si sprijina cealalta parte; in plus, s-a dezvoltat pe doua niveluri diferite: private-to-private – de tip privat-privat (intern, nivel exclusiv de afaceri, in cadrul si in afara companiei) si private-to-public – de tip privat-public (nivel exclusiv extern, implicand cel putin un reprezentant al firmei si un oficial). În ultimele decenii, atentia s-a indreptat (de catre cercetatori, ONG-uri, guverne si institutii internationale) in cele mai multe dintre cazuri catre coruptia privat-public – datorita amplorii fenomenului si consecintelor la nivel global, vizibile marcant in contextul globalizarii economice.

Chiar daca in ceea ce priveste coruptia de tip private-to-public aceasta a beneficiat de o atentie sporita in ultimele decenii, nu putem ignora aspectul coruptiei de tipul private-to-private, deoarece – asa cum Antonio Argandona arata in urma cu cativa ani, „nu exista motive intemeiate pentru a considera coruptia private-to-private mai putin importanta, sau mai putin raspandita, sau mai putin daunatoare, sau sa merite mai putin a fi combatuta decat coruptia private-to-public” deoarece „subiectul a devenit tot mai important in ultimii ani dintr-o varietate de motive” (Argandona, A., Private-to-private corruption, in Journal of Business Ethics, 47/2003). Dar ce este coruptia private-to-private si care sunt formele ei specifice, conform cercetatorului mentionat?

- coruptia de tipul private-to-private este acel tip de coruptie care apare atunci cand un manager sau angajat exercita o anumita putere sau influenta asupra indeplinirii unei functii, sarcini sau responsabilitati in cadrul unei organizatii sau

corporatii private. Deoarece are o anumita libertate de actiune, el poate alege sa actioneze contrar indatoririlor si responsabilitatilor postului sau sarcinilor sale, si astfel, intr-un mod care, direct sau indirect, dauneaza companiei sau organizatiei, actionand in folosul sau propriu sau al altor persoane, companii sau organizatii;

- coruptia private-to-private poate lua o varietate de forme specifice: mita (atunci cand persoana care ofera bani are initiativa); extorcare (cand persoana care primeste plata are initiativa, explicit sau nu); comisioane nemeritate, cadouri sau favoruri; plati pentru facilitari (pentru a grabi indeplinirea unui ordin, livrarea de bunuri sau plata unei facturi, de exemplu); nepotism sau favoritism (in angajarea si promovarea personalului de exemplu); folosirea ilegala sau tranzactionarea de informatii (secrete industriale sau de comert de exemplu); folosirea traficului de influenta pentru a modifica o evaluare sau recomandare (ca in cazul descris mai sus); si o gama nesfarsita de alte posibilitati nascute din ingeniozitatea umana de-a lungul secolelor.

Pentru a avea o imagine clara asupra celor mai frecvente forme pe care le imbraca coruptia de tipul private-to-private ne vom opri la exemple specifice de comportamente corupte oferite de Antonio Argandona in cadrul unuia din articolele sale. Trebuie mentionat ca lucrarea la care se face referire este una dintre putinele lucrari disponibile despre acest subiect (Argandona, A., Private-to-private corruption, in Journal of Business Ethics, 47/2003). Dupa cum spunea Argandona, un exemplu tipic al acestui tip de comportament este cel al unui manager al unei companii sau al unui reprezentant de vanzari care ofera, sau promite sa ofere, bani, cadouri, sau alte recompense sau avantaje managerului de achizitii sau cum-paratorului unei companii client pentru a obtine un contract. Si restul sunt „doar detalii”:

- poate fi platitorul cel ce are initiativa (mita) sau poate fi cel platit (extorcare sau solicitare). Distinctia nu este intotdeauna clara totusi, deoarece ceea ce poate parea la prima vedere a fi mita poate de fapt sa ascunda o actiune de extorcare (sau vice-versa);

- plata poate fi facuta (aparent) in beneficiul companiei care face comanda; in beneficiul managerului sau angajatului care plateste (ajutandu-l sa atinga targetul de vanzari si astfel sa evite o penalizare sau sa castige un bonus, de exemplu); sau in beneficiul amandurora;

- plata poate fi facuta in moduri variate: cash sau in alt mod, cum ar fi o favoare sau un serviciu, ori o promisiune de a influenta o a treia persoana asa incat aceasta persoana sa ofere o favoare partii interesate sau unei terte parti etc. În unele cazuri poate fi folosit pentru a intermedia astfel de tranzactii un agent, un broker sau un intermediar;

- ceea ce platitorul va obtine in urma platii (o comanda de exemplu) poate fi ceva la care platitorul este indreptatit, cel putin din punct de vedere al justitiei obiective (deoarece conditiile ofertate sunt la fel sau mai bune decat cele ale altor competitori, de exemplu); sau poate fi ceva evident incorect (de exemplu cand scopul este de a-l convinge pe cel ce primeste banii sa accepte conditii mai putin

bune decat cele oferite de alti competitori, in termeni de pret, calitate, servicii etc.); sau plata poate fi chiar un mijloc de auto-aparare impotriva unui tratament inechitabil din partea celui platit (deoarece cel ce primeste banii ameninta sa nu faca nicio comanda decat daca este platit, sau ameninta sa elimine compania platitoare de pe lista posibililor furnizori de exemplu, etc.).

Sunt de asemenea si alte situatii care pot aparea in mod frecvent in acest tip de coruptie private-to-private (Argandona, A., Private-to-private corruption, in Journal of Business Ethics, 47/2003):

- oferirea de cadouri catre cumparator sau managerul de achizitii al unei companii client nu in scopul de a obtine o favoare speciala ci de a face persoana care primeste cadoul mai inclinata sa ofere astfel de favoruri in viitor daca este necesar. Aceasta practica nu este intotdeauna usor de delimitat de obiceiul legal de a face cadouri modeste „pentru a unge rotitele relatiei de afaceri” etc.;

- plati (sau alt gen de recompense) catre manageri sau angajati ai unui producator, importator, vanzator en-gros sau distribuitor pentru a obtine o licenta, franciza sau acord de distributie;

- plati catre manageri ai institutiilor financiare pentru a obtine un imprumut sau pentru a beneficia de termeni mai avantajosi intr-o tranzactie (pentru a garanta plasarea unei emisiuni de actiuni);

- plati pentru a obtine informatii din interior despre tranzactiile unei companii ce ar putea duce la o schimbare a pretului actiunilor companiei (vanzarea de informatii din interior);

- plati pentru a obtine informatii tehnice sau comerciale (liste de clienti, modele, know-how, preturi oferite de alte companii, conditiile oferite de rivalii dintr-o competitie etc.) – prin: angajarea de manageri sau angajati ai altor companii pentru a obtine informatii din interior; mituirea managerilor sau angajatilor pentru a obtine astfel de informatii etc.;

- platirea managerilor din sfera distributiei (supermarket-uri, hypermarket-uri, mari magazine etc.) pentru a obtine spatii privilegiate pe rafturi;

- platirea managerului de resurse umane pentru a asigura angajarea sau promovarea unui anume manager sau angajat;

- platirea unor experti independenti care au indatoriri specifice (contabili, auditori, consultanti, analisti financiari etc.) pentru a-i convinge sa actioneze contrar acestor indatoriri;

- platirea unor jurnalisti pentru a-i determina sa prezinte stiri despre companie intr-o lumina favorabila.

In concluzie, coruptia de tipul private-to-private merita sa fie luata in serios de catre firme deoarece prezinta un cost ridicat – nu doar financiar (costuri economice, ineficienta, amenzi etc.) dar si legal (acuzatii, procese si penalizari), social (distrugerea reputatiei, crearea unei atmosfere favorabile coruptiei etc.) si etic (deteriorarea calitatii oamenilor din organizatie, a regulilor si culturii ei).

Bibliografie:

*Ziarul gardianul