Copiii din sistemul de protectie speciala

2
Soluții pentru îmbunătățirea sănătății copiilor aflați în cadrul sistemului de protecție specială în România Asociația SOS Infertilitatea, persoană juridică fără scop patrimonial, cu sediul social în București, Calea Floreasca nr. 110, parter, Sector 1, având ca scop principal desfășurarea de acțiuni de interes public menite să contribuie la susținerea și respectarea drepturilor cuplurilor confruntate cu probleme de fertilitate în demersurile lor de întregire a familiei, precum și la promovarea valorilor civice, principiilor familiei și statului de drept , inclusiv în domeniul protecției copilului, în calitate de reprezentant al principalului segment de persoane și familii adoptatoare și tinând cont de observațiile practice aduse la cunoștința noastră de către această categorie a populației, vă înaintează, cu ocazia organizării Conferinței Naționale cu tematica ”Soluții pentru îmbunătățirea sănătății copiilor”, punctul său de vedere privind drepturile și sănătatea copiilor aflați în sistemul de protecție specială din România, precum și o propunere de soluții pentru remedierea situației actuale dramatice în care se regăsesc, din punct de vedere al sănătății, copiii din acest segment. *** Contextul actual din sistemul adopțiilor Conform datelor statistice publicate la începutul anului 2014 de către organele publice însărcinate cu protecția copilului 1 , în jur de 60.400 de copii beneficiază în prezent de măsuri de protecție specială. Dintre aceștia, circa 46.900 au un plan individualizat de protecție având ca finalitate reintegrarea în familia naturală și numai 3.700 beneficiază de planuri având ca finalitate adopția. Pentru alți circa 4.700 se ajunge la revizuirea planului individualizat de protecție tardiv, în situația în care, pentru majoritatea, singura soluție sustenabilă rămâne direct integrarea socio-profesională. Din cei peste 60.000 de copii aflați în sistemul de protecție specială, în prezent mai puțin de 3.300 au deschisă procedura de adopție. În termeni reali, această situație se traduce prin faptul că mai puțin de 5,5% din acești copii beneficiază de șansa de a se dezvolta în cadrul stabil al unei familii iubitoare, restul de 94,5% continuând să traiască într-un sistem alimentat de bugetul public al României, la limita subzistenței, acumulând în fiecare zi noi probleme de sănătate și decalaje de dezvoltare severe, iremediabile, fiind lipsiți de confortul și echilibrul unei vieți normale, de care s-ar fi bucurat dacă s-ar fi aflat în grija unor părinți responsabili. Dintre acești copii, circa 4.000 au vârste de până la doi ani (segmentul vizat cu preponderență de către adoptatori), însă dintre aceștia mai puțin de 800 sunt adoptabili, ceea ce arată ineficiența funcționării sistemului de adopții, principala responsabilă pentru situația dramatică în care se regăsește majoritatea copiilor care beneficiază de măsuri de protecție specială. Din acest motiv, cei mai mulți devin în scurt timp greu adoptabili, fiind lipsiți pentru totdeauna de șansa vieții într-o familie. În ciuda numărului uriaș de beneficiari ai sistemului, în decursul anului 2013 s-au pronunțat doar 743 de sentințe de încuviințare a adopției (1,2% din total), în condițiile în care, în cursul aceluiași an, au fost eliberate 1630 de atestate de persoană/familie aptă să adopte. Mai mult, dintre persoanele/familiile atestate, doar 460 au ajuns într-o procedură de potrivire practică. Pentru restul, atestatul de adopție a rămas un document inutil, un simplu generator de inconveniente birocratice. În completarea peisajului sumbru construit de cifrele de mai sus, în fiecare an peste 1.000 de copii sunt abandonați în maternități și în secții de spital în România. Definirea problemei Fără a minimiza în niciun fel necesitatea de a prioritiza reintegrarea copiilor în familia lor naturală, în cazurile în care acest demers are șanse ridicate de reușită, nu putem să nu tragem încă o dată un semnal de alarmă privind 1 Oficiul Român pentru Adopții, a cărui existență a încetat la 20 aprilie 2014, predând atribuțiile către Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție

Transcript of Copiii din sistemul de protectie speciala

Page 1: Copiii din sistemul de protectie speciala

Soluții pentru îmbunătățirea sănătății copiilor

aflați în cadrul sistemului de protecție specială în România

Asociația „SOS Infertilitatea”, persoană juridică fără scop patrimonial, cu sediul social în București, Calea

Floreasca nr. 110, parter, Sector 1,

având ca scop principal desfășurarea de acțiuni de interes public menite să contribuie la susținerea și respectarea

drepturilor cuplurilor confruntate cu probleme de fertilitate în demersurile lor de întregire a familiei, precum și la

promovarea valorilor civice, principiilor familiei și statului de drept, inclusiv în domeniul protecției copilului,

în calitate de reprezentant al principalului segment de persoane și familii adoptatoare și tinând cont de

observațiile practice aduse la cunoștința noastră de către această categorie a populației,

vă înaintează, cu ocazia organizării Conferinței Naționale cu tematica ”Soluții pentru îmbunătățirea sănătății

copiilor”, punctul său de vedere privind drepturile și sănătatea copiilor aflați în sistemul de protecție

specială din România, precum și o propunere de soluții pentru remedierea situației actuale dramatice în

care se regăsesc, din punct de vedere al sănătății, copiii din acest segment.

***

Contextul actual din sistemul adopțiilor

Conform datelor statistice publicate la începutul anului 2014 de către organele publice însărcinate cu protecția

copilului1, în jur de 60.400 de copii beneficiază în prezent de măsuri de protecție specială. Dintre aceștia, circa

46.900 au un plan individualizat de protecție având ca finalitate reintegrarea în familia naturală și numai 3.700

beneficiază de planuri având ca finalitate adopția. Pentru alți circa 4.700 se ajunge la revizuirea planului

individualizat de protecție tardiv, în situația în care, pentru majoritatea, singura soluție sustenabilă rămâne direct

integrarea socio-profesională.

Din cei peste 60.000 de copii aflați în sistemul de protecție specială, în prezent mai puțin de 3.300 au deschisă

procedura de adopție. În termeni reali, această situație se traduce prin faptul că mai puțin de 5,5% din acești

copii beneficiază de șansa de a se dezvolta în cadrul stabil al unei familii iubitoare, restul de 94,5%

continuând să traiască într-un sistem alimentat de bugetul public al României, la limita subzistenței, acumulând

în fiecare zi noi probleme de sănătate și decalaje de dezvoltare severe, iremediabile, fiind lipsiți de confortul și

echilibrul unei vieți normale, de care s-ar fi bucurat dacă s-ar fi aflat în grija unor părinți responsabili.

Dintre acești copii, circa 4.000 au vârste de până la doi ani (segmentul vizat cu preponderență de către

adoptatori), însă dintre aceștia mai puțin de 800 sunt adoptabili, ceea ce arată ineficiența funcționării sistemului

de adopții, principala responsabilă pentru situația dramatică în care se regăsește majoritatea copiilor care

beneficiază de măsuri de protecție specială. Din acest motiv, cei mai mulți devin în scurt timp greu adoptabili,

fiind lipsiți pentru totdeauna de șansa vieții într-o familie.

În ciuda numărului uriaș de beneficiari ai sistemului, în decursul anului 2013 s-au pronunțat doar 743 de

sentințe de încuviințare a adopției (1,2% din total), în condițiile în care, în cursul aceluiași an, au fost

eliberate 1630 de atestate de persoană/familie aptă să adopte. Mai mult, dintre persoanele/familiile atestate, doar

460 au ajuns într-o procedură de potrivire practică. Pentru restul, atestatul de adopție a rămas un document inutil,

un simplu generator de inconveniente birocratice.

În completarea peisajului sumbru construit de cifrele de mai sus, în fiecare an peste 1.000 de copii sunt

abandonați în maternități și în secții de spital în România.

Definirea problemei

Fără a minimiza în niciun fel necesitatea de a prioritiza reintegrarea copiilor în familia lor naturală, în cazurile în

care acest demers are șanse ridicate de reușită, nu putem să nu tragem încă o dată un semnal de alarmă privind

1 Oficiul Român pentru Adopții, a cărui existență a încetat la 20 aprilie 2014, predând atribuțiile către Autoritatea Națională pentru Protecția

Drepturilor Copilului și Adopție

Page 2: Copiii din sistemul de protectie speciala

consecințele pe termen mediu și lung pe care menținerea abordării din trecut a organismelor publice însărcinate

cu protecția drepturilor copilului și adopția le va avea asupra sănătății fizice și psihice a copiilor aflați în sistemul

de protecție specială.

În lipsa unor măsuri care să aibă ca efect creșterea spectaculoasă a eficienței funcționării acestui organism

public, situația se va agrava în continuare până în punctul în care sistemele de sănătate și de protecție a copilului

nu vor mai putea susține cheltuielile publice aferente îngrijirii acestor minori aflați într-o situație socială dificilă.

Cifrele citate sunt cât se poate de grăitoare în acest sens, considerăm că orice argumente suplimentare ar fi

redundante.

Soluții propuse

În rezolvarea acestei probleme solicităm ca autoritățile competente să aibă în vedere următoarele aspecte și

soluții:

- Sănătatea copiilor aflați în sistemul de protecție specială va fi protejată doar în cazul integrării

acestora într-o familie (fie ea familia naturală sau o familie adoptatoare). Orice altă stare de fapt nu face

decât să pună în pericol sănătatea acestora, cu consecințe severe pe termen lung2;

- Modificarea fundamentală a Legii 273 din 21 iunie 2004 privind procedura adopției, în speță

renunțarea la prevederea conform căreia este necesar consimțământul rudelor copilului până la gradul al

patrulea pentru deschiderea procedurii de adopție internă și înlocuirea acesteia cu necesitatea consultării

familiei (incluzând cel mult părinții firești și rudele până la gradul al doilea) în cazul unor termene

rezonabile, cu respectarea strictă a acestora în aplicarea legii;

- Facilitarea și încurajarea adopțiilor, în toate situațiile recomandate de cadrul legal;

- Implementarea tuturor măsurilor necesare pentru aplicarea efectivă și eficientă a prevederilor legislative

în vigoare și sancționarea celor care ignoră sau nu aplică, în mod deliberat, aceste prevederi3;

- Desfășurarea unor campanii naționale de promovare a adopției în rândul populației, ca cea mai

potrivită soluție pentru conservarea sănătății copiilor aflați în situații dificile, de excludere socială, în situația

în care reintegrarea acestora în familia naturală este improbabilă;

- Colaborarea reală cu reprezentanții organizațiilor neguvernamentale care acționează în acest sector,

dată fiind misiunea comună.

Vă mulțumim anticipat pentru oportunitatea de a ne prezenta și susține punctul de vedere în această privință.

Avem speranța că demersurile noastre nu vor continua să fie ignorate de către factorii de decizie și că se va

decide implementarea unor măsuri pragmatice, care să ofere într-adevăr o șansă la o viață firească copiilor aflați

în prezent în sistemul de protecție specială.

Cu stimă,

Alina Beatris David,

Președinte

Asociația „SOS Infertilitatea”

2 Vă rugăm să aveți în vedere numeroasele studii publicate privind efectele instituționalizării asupra dezvoltării creierului copiilor abandonați

3 Raportul Oficiului Român pentru Adopții aferent anului 2013 arată că nerespectarea legii a fost mai degrabă regula, nu excepț ia, ceea ce

indică o situație concretă gravă la nivelul întregului sistem