Gindirea convergenta si divergenta reprezinta doua modalitati diferite de a vedea lumea din jurul nostru. Un ganditor convergent vede un numar limitat si determinat de optiuni, in timp ce un ganditor divergent cauta intotdeauna mai multe optiuni. Sa analizam aceste tipuri de gandire si felul in care actioneaza asupra noastra:Gandirea convergentaIn ceea ce priveste gandirea convergenta, incepem prin a pune accentul pe un numar limitat de posibilitati. Apoi alegem raspunsul pe care il consideram ,,corect avand anumite optiuni date.Sa luam un exemplu:,,Oamenii sunt bolnavi sau oamenii sunt sanatosi.Dupa ce o persoana este bolnava o perioada buna de timp, ea tinde sa vada 2 posibilitati: este bolnava sau este sanatoasa. Nu exista o cale de mijloc.De asemenea, un alt exemplu degandire convegentaeste in momentul in care, fiind bolnavi, avem impresia ca oamenii se impart doar in 2 categorii: cei care au grija de noi si sunt alaturi de noi in aceste momente si cei care nu sunt alaturi de noi. Excludem astfel o categorie importanta si anume cei care ar vrea sa fie alaturi de noi, dar din cauza altor contexte, pur si simplu nu sunt acolo.Desigandirea convergentaare minusurile sale, ea nu ar trebui neglijata. Ramane un instrument cognitiv deosebit de important, in special in ceea ce priveste stiintele exacte, cum sunt matematica sau fizica. In mod teoretic si concret, adunarea 2+2 poate avea ca rezultat doar 4.Depasind sfera realista,gandirea convergentapoate fi o sursa de suferinta deoarece ne impiedica sa ne largim orizonturile catre ceea ce este nou si neasteptat in viata noastra.Beneficiile gandirii convergenteGandirea convergentase bazeaza pe aspecte precum analiza,judecata,eliminarea sau selectia. Este ideal sa aplicam acest tip de gandire in evaluarea unei idei care dispune de anumite criterii prestabilite pentru a fi analizata. Astfel, folosimgandirea convergentapentru a dobandi claritate, pentru a trage concluzii si pentru a selecta ideile cele mai potrivite.Gandirea divergentaPrin contrast, divergenta se refera la ideea de ,,a descoperi directii diferite ale unei probleme, asadar trimite la ideea de a vedea o luminita intr-o mare de intuneric. Acest tip de gandire ne deschide posibilitatile in fata vietii deoarece ne indeamna sa cautam optiuni pe care la o prima vedere nu le-am accesa.Ganditorul divergent alege sa caute optiuni in loc sa decida una dintre cele doua variante pe care un ganditor convergent le-ar avea. Asadar, pornind de la exemplul de mai sus, este ideal sa ne intrebam daca in loc sa spunem ca suntem ,,bolnavi sau ,,sanatosi, ne putem intreba daca nu cumva sunt si alte optiuni, cum ar fi posibilitatea de a imbolnavi si de a ne insanatosi in acelasi timp.Mai mult decat atat,gandirea divergentane determina sa depasim aceazona de confortsi sa ne adresam o serie de intrebari legate o situatie in care ne aflam, descoperind ca solutiile si oportunitatile de iesire sunt nelimitate fata de ceea ce noi ne imaginam in prima faza.Beneficiile gandirii divergente:Cu cat grupul de oameni este mai mare, cu atat exista mai multe idei, iargandirea divergentaisi face aparitia. In timpul acestui proces, orice judecata este suspendata, grupul fiind incurajat sa aduca in prim plan cantitatea de idei, nu calitatea lor, bazandu-se spontan unul pe ideea celuilalt, dincolo de orice limita a imaginatiei. De fapt,motto-ul gandirii divergente este: ,,Totul este posibil, ideile fiind imbratisate in mod egal. Putem asemanagandirea divergentacu imaginea de ansamblu pe care deseori nu reusim sa o mai vizualizam.Echilibrarea celor doua metode de gandire este solutia ideala in ceea ce ne priveste. O constientizare si o intelegere a acestor tipuri degandirepot avea un impact profund si benefic asupra noastra, atata timp cat reusim sa ne pliem pe contextele in care ele pot fi aplicate.4.4. Gndirea divergenta si gndirea convergentaAceste doua tipuri de gndire au fost propuse de Guilford n modelul intelectului. Gndirea divergenta reclama din partea subiectilor cautarea ct mai multor solutii sau ndepartarea n ct mai multe directii in raport cupunciul initial de plecare. Ea se misca de la unitate la diversitate, de la sintetic la analitic. Gndirea convergenta se misca n sens invers, de la diversitate la unitate, de la disociatie la sinteza. Distinctia dintre cele

doua tipuri de gndire a fost vizualizata de Guilford cu ajutorul unei diagrame simple (vezi fig. 4.14). Daca pornim de la Ga ca informatie primara (initiala) si cerem subiectului sa redea variantele opuse ei, productiile pot fi variate (Pa]I Pa2, P^. Pa4). Daca informatia suplimentara " cere limitarea n forma gal, ga9, astfel nct ga| exclude Pal, iar ga^ exclude Pa3 si Pa4, atunci singura productie posibila este Pal, ca raspuns convergent. Guilford a fost preocupat de gasirea unor instrumente cu ajutorul carora sa diagnosticheze continuturile si produsele celor doua forme de gndire. n tabelul de mai jos redam matricea produselor si continuturilor gndirii divergente.n tabel, pe prima linie se noteaza factorul si numarul demonstrarilor lui. Un factor care a fost demonstrat o data sau de doua ori are cifra l sau 2. Daca a fost demonstrat de mai mult de doua ori, dar mai putin de zece ori, se noteaza cu litera S. Daca a fost demonstrat de zece ori sau de mai multe ori se noteaza cu N. n sfrsit, daca n-a fost demonstrat deloc se noteaza cu 0 (zero). Pe linia a doua, numarul indica nivelurile vrstei cronologice la care factorul a fost demonstrat, o vrsta nu mai mica de un an si nu mai mare de 14 ani. Autorul marturiseste ca pentru cele mai multe dintre casutele matricei au fost descoperite si instrumentele necesare diagnozei, mai putin pentru continuturile comportamentale, ca si pentru relatiile figurale si transformarile simbolice.Specificul gndirii divergente reiese din probarea de catre subiect a unor capacitati cum ar fi: capacitatea generarii ct mai multor produse ; capacitatea combinarii unor elemente pentru a obtine ct mai multe variante; capacitatea de explorare si activare a

ct mai multe structuri verbale si figurale; capacitatea de enumerare a ct mai multe utilizari ale unor obiecte; capacitatea de formare rapida a ct mai multe cuvinte, propozitii etc. Pentru determinarea acestor capacitati se folosesc teste specifice. De exemplu, pentru diagnosticarea capacitatii gndirii divergente de a produce unitati figurale (casuta DFU din matrice), se cerc subiectului sa genereze ct mai multe figuri pornind de la o figura stimul (un cerc. doua linii diferite etc). Pentru determinarea capacitatii gndirii divergente de producere a unitatilor simbolice (DSiU), sarcina subiectului consta n a forma cai mai multe cuvinte care sa nceapa si sa se termine cu anumite litere sau care ncep cu una, doua sau trei litere specificate. Relatiile simbolice (DSiR) se obtin prin solicitarea realizarii de ct mai multe combinatii ntre o serie de numere, cu specificarea unor restrictii: rezultatul sa fie ntotdeauna acelasi; un numar sa fie utilizat o singura data n fiecare combinatie. De pilda, numerele 1, 2, 3, 4, 5 sa fie astfel combinate nct sa se obtina cifra 7. Sunt posibile mai multe variante : 2 + 5 - 7; 3 + 4=7; 1+2 + 4 = 7: 3 - 5-1=7 etc. Un exemplu de proba pentru testarea gndirii divergente n producerea claselor figurale (DFC) este urmatorii!: se prezinta mai multe figuri, fiecare dintre ele avnd o serie de atribute specifice (vezi fig. 4.15). Se cere apoi formarea ct mai multor clase pornind de Ia aceste figuri. Iata cteva variante de raspuns: BCE (figuri negre); ABD (figuri formate din 3 parti); ABF (figuri formate din linii drepte) etc. Asadar, gndirea divergenta manifesta tendinta deproliferare, de diversificare si multiplicare n raport cu punctul initial de plecare, ea fiind semnul distinctiv a! flexibilitatii si mobilitatii intelectuale a individului.Guilford a stabilit si pentru gndirea convergenta o matrice, pe care o redam in tabelul de pe pagina alaturata.Gndirea convergema cuprinde capacitati de tipul urmator: capacitatea de a comprima un numar marc si variat de structuri semantice ntr-un numar relativ limitat; capacitatea de a forma concepte pornind de la atributele obiectelor si fenomenelor; capacitatea de a restrnge si denumi corect clasele, relatiile etc. ; capacitatea de a descoperi si restabili ordinea logica ntr-o multitudine de cuvinte ctc. Pentru a se determina gndirea convergenta a subiectului n producerea transformarilor figurale (casuta CFT din matrice),

se dau desene ca acelea din figura 4.16 si se cere sa se precizeze care dintre cele 5 desene simple (a, b, c, d, e) este continut n fiecare dintre cei doi itemi de dedesubt (item 1 si item 2). Raspunsul este urmatorul: itemul 1 se obtine din desenul (a), iar itemul 2, din desenul (d). Pentru testarea gndirii convergente in producerea implicatiilor simbolice (CSil), se dau probe de tipul celor din figura 4.17. n patratul de sus se prezinta mai multe relatii, apoi se cere sa se precizeze care dintre figurile notate cu a, b, c, d, e din rndul al doilea reprezinta raspunsul corect Ia relatiile dintre cele trei figuri din stnga jos.

Guilford arata ca n gndirea convergenta relatiile sunt extrase din informatia data, sunt logice si n mod esential unic determinate de informatia data. Spre deosebire de ea, n gndirea divergenta exista o mai mare libertate in producerea informatiei, dar nu totala (Guilford, 1971, p. 183). Gndirea divergenta a fost considerata caracteristica distinctiva a creativitatii, pe cnd gndirea convergenta, caracteristica distinctiva a inteligentei.

Gandire convergenta vs. gandire divergenta

Fiecare persoana se distinge de celelalte prin modul in care gandeste. Abordarea fiecaruia pentru gasirea solutiei la o problema poate fi incadrata fie in gandire convergenta, fie in gandire divergenta.Acesti termeni au fost introdusi in anii 1960 de un psiholog pe nume J.P. Guilford. Conform acestuia, exista tot timpul doua modalitati de gasire a unei solutii. O modalitate directa, prin care se gaseste solutia optima printr-o gandire direct la subiect, avand atentia concentrata pe problema cunoscuta sub numele de gandire convergenta si o modalitate indirecta, in care se analizeaza problema, se iau in considerare mai multe modalitati de rezolvare si se genereaza diverse idei creative cunoscuta sub numele de gandire divergenta.Mai simplu spus, gandirea convergenta implica gasirea solutiei corecte fara o abordare creativa. O persoana are gandirea convergenta in momentul in care singurul scop este gasirea celui mai bun raspuns posibil la o anumita intrebare. Va gandi intr-o maniera directa, precisa si eficienta din punct de vedere al timpului consumat. Toate cunostintele sunt folosite in acest scop. Gandirea convergenta este specifica persoanelor care sunt constiente si se concentreaza exclusiv pe rezolvarea problemei ce o au in fata. Acest mod de gandire este preferat cand sunt necesare solutii rapide si precise.Abilitatea de a gandi outside the box cum ar spune unii este cunoscuta ca si gandire divergenta. O persoana cu o astfel de gandire include absolut toate posibilitatile de gasire a unei solutii, gasind chiar idei creative de a face lucrurile sa mearga. Acest mod de gandire nu cunoaste limite de timp sau de imaginatie, persoanei ii este lasata libertate completa de gandire asupra ideilor inovative si extraordinare ce pot aduce rezultate bune. Gandirea divergenta este un lucru natural la persoanele cu o minte creativa, insa poate fi cultivata si prin punerea in practica a diverselor tehnici de imbunatatire a creativitatii.Un exemplu concret in acest sens ar fi problemele pe care le face un telefon. O persoana ce gandeste convergent va observa acest lucru si va ajunge rapid la concluzia ca trebuie inlocuit. Cel cu o gandire divergenta va incepe sa caute motivele pentru care telefonul nu functioneaza corect, il va duce la verificat si abia daca dupa verificari inca nu functioneaza bine, poate isi va cumpara unul nou.

Gandirea-manual GoluPosted mai 11, 2010 by mia inUncategorized. Las un comentariuGNDIREAIntelectul i procesele psihice superioareTermenul de intelect (lat. intellectus) este folosit n accepiuni diferite, fel. in filosofia scolastic i n cea clasic, el desemna facultatea de a percepe lucrurile ict. Familiar, prin el se exprim facultatea de a nelege. In psihologie, termenul este folosit n dou accepiuni: a) pentru a caracteriza modalitatea de organizare i desfurare a comportamentului bazat pe discriminare-comparare-ajustare, opus modalitii instinctuale iportament instinctual = nnscut, caracter automat, necondiionat, fr luarea n calcul a condiiilor obiective reale: comportament inteligent = dobndit, caracter anticipat mediat prin modele informaionale interne ale mijlocului i scopului, implicnd iparaia, evaluarea i decizia):b) pentru a desemna ansamblul prelucrrilor i transformrilor informaionale nclan intern, subordonate desprinderii unor relaii, semnificaii, generalizri, transferuri.Intr-o form elementar, bazat pe prelucrri i structuri imagistic-intuitive, telectul este propriu i animalelor, mai ales celor aflate pe trepte mai nalte ale evoluiei cine, delfin, cimpanzeu). Caracterul inteligent al comportamentului animal const n capacitatea de a discrimina adecvat stimulii din cmpul perceptiv, de a stabili relaii ntre ei prin raportare la strile proprii de necesitate i de a elabora scheme (modele) anticipative ale traiectoriei de desfurare a aciunilor de atingere a obiectivului (ex., urmrirea de ctre copoi a iepurelui pe cale ocolit, pentru a-i iei n fa; asamblarea de ctre cimpanzeu a bastoanelor de bambus pentru a putea ajunge banana atrnat, undeva, la nlime etc).La om, intelectul atinge un nivel superior de dezvoltare, el dezvluindu-i atributele n activiti mintale complexe, de prelucrare mijlocit a informaiei, de elaborare a generalizrilor i abstractizrilor, de descoperire formulare a relaiilor cauzale dintre fenomene i a legilor care le guverneaz.Toate procesele intelectuale ale omului sunt mediate i susinute prin limbaj, i alte sisteme de semne, prin cunotinele stocate n memorie i actualizate selectiv, prin modelele i schemele culturale.Provenind de la datele senzoriale i bazndu-se pe ele, intelectul uman se < desprinde de acestea i se fixeaz pe scheme i structuri fbrmal-abstracte, simbolice, manifestndu-se n proces de conceptualizare, de decizie, de rezolvare I a problemelor de diferite categorii i grade de complexitate, de elaborare de teorii I explicative, de elaborare a unui univers al posibilului i chiar a unuia al \ fantasticului.Caracteristic pentru intelectul uman este corelarea tuturor celor trei segmente ale orizontului temporar trecut, prezent i viitor, fcnd posibil att analiza critic a activitii anterioare, corectarea celei prezente, ct i proiectarea i perfecionarea celei viitoare. Inteligent este acel om care nelege bine i rapid lucrurile, care se orienteaz corect n situaiile noi, gsete rspunsuri i soluii potrivite la ntrebrile i problemele care i se dau. Componentele intelectului memorativ, imaginativ, logico-raional se articuleaz ntr-un sistem funcional unitar, cu rol central n cunoaterea realitii i n reglarea activitii.Formarea acestui sistem se realizeaz treptat n ontogenez, printr-o succesiune de stadii.Cercetrile de psihologie genetic, efectuate de marele psiholog elveian J. Piaget, au dus la identificarea i descrierea amnunit a patru stadii principale: a) stadiul inteligenei sensorio-motorii (0-2 ani), b) stadiul inteligenei preoperatorii (2-7 ani), c) stadiul inteligenei operatorii concrete intuitive (7-11 ani) i d) stadiul inteligenei operatorii formale (11-14/16 ani).a) Stadiul inteligenei sensorio-motorii se caracterizeaz prin dezvoltarea structurilor schemelor perceptive, implicnd o serie de achiziii eseniale pentru geneza intelectului: schema obiectului permanent, constantele, schema cauzalitii obiective, schema mintal anticipativ a transformrilor spaio-temporale. Baza acestora o constituie aciunea extern direct cu obiectele (apucarea, aruncarea, aranjarea, construcia, descompunerea, asamblarea).Stabilitatea i invarianta apar ca rezultat al unor organizri i coordonri ale micrilor proprii n vederea atingerii unui scop.b) Stadiul inteligenei preoperatorii se caracterizeaz prin dezvoltarea i consolidarea sistemului semnelor vebale (limbajului). Cuvntul devine principalul instrument de mediere a interiorizrii schemelor aciunilor externe. Obiectivarea i sistematizarea reprezentrilor n plan verbal permit coordonri succesive ale centrrilor, comutarea ateniei de la un termen al relaiei la altul, ceea ce traseaz coordonatele raionamentului intuitiv. Trstura principal a dinamicii intelectului n aceast perioad este trecerea de la invarianii individuali (conservarea cantitii obiectului individual supus unor transformri de comprimare sau.dilatare, de pild) la invarianii de clas sau totalitari (conservarea cantitii obiectului n cadrul relaiei cu alte obiecte, prin centrri succesive asupra mai multor elemente ale situaiei).c) Stadiul inteligenei operatorii concrete se caracterizeaz prin structurarea schemei operaiei propriu-zise, cu proprietile ei de baz reversibilitatea (oricrei transformri directe ex., 3 + 3 6, i corespunde o transformare invers, care ne readuce la situaia iniial, ex., 6-3 = 3), tranzitivitatea (A=B, B=C implic A=C) i asociativitatea (A+B (C) = A+C (B)).n acest stadiu ns, operaia se realizeaz ca atare numai n raport cu obiectele concrete sau cu imaginile lor. Dac se nltur acest suport concret din plan extern, caracterul operatorii! al intelectului se destram, neputndu-se realiza numai n plan subiectiv intern.d) Stadiul inteligenei operatorii formale se caracterizeaz prin constituirea i consolidarea scheletului gndirii interne desprinse de suportul obiectual sau imagistic extern. Aceast desprindere nu se produce ns brusc, dintr-o dat, ci trecnd prin faza verbalizrii externe, a vorbirii cu voce tare (copilul exteriorizeaz verbal fiecare pas al gndirii: acum fac asta, acum trebuie s trec la mutarea asta etc). Treptat, desfurarea gndirii se interiorizeaz, comutndu-se pe limbajul intern. Raionamentul se impune ca o necesitate i o prezen n sine, subordonnd ntregul mod de aciune i conduit al subiectului.Intelectul formal const n a reflecta operaiile interiorizate care se aplic obiectelor reale i n a utiliza rezultatele acestei reflectri.Coninuturile operatorii sunt aceleai ca i n cazul intelectului concret, sarcinile pe care trebuie s le rezolve subiectul constnd tot n a clasifica, a numra, a msura, a plasa sau a deplasa n spaiu i timp, a compara, a aprecia, a stabili relaii etc, dar ele nu se vor grupa ca structurri ale aciunii i obiectului (realitii), ci ca propoziii care exprim operaii (ex., Ionel are 5 lei, iar fratele su, Georgel, de dou ori mai mult. Ci bani au mpreun cei doi copii?).2. Definiia i caracteristicile generale ale gndirii. Locul ei n sistemul psihic umanGndirea reprezint nivelul cel mai nalt de prelucrare i integrare a informaie despre lumea extern univers, natur, societate i despre noi nine. Prin ea se realizeaz saltul calitativ al activitii de cunoatere de la particular, accidental, la general esenial, necesar, de la simpla constatare a existenei obiectului la interpretarea explicarea lui legic-cauzal.Prin urmare, gndirea este procesul psihic de reflectare mijlocit i generalizat-abstract sub forma noiunilor (conceptelor) judecilor i raionamentelor a nsuirilor comune eseniale i necesare ale obiectelor, i a relaiilor legice, cauzale dintre ele.Caracterul mijlocit, al gndirii const n aceea c ea opereaz nu direct asupn realitii, ci asupra informaiei furnizate de percepii i reprezentri. Desfurarea e presupune ntotdeauna fie existena unei informaii care se extrage-n prezent n cadru contactului senzorial cu obiectul, fie a unei informaii evocate din tezaurul memoriei. i acest fel, chiar produsele unei activiti anterioare a gndirii devin, la rndul lor, obiect a unui proces ulterior de gndire. Dar, cum rezult i din definiia de mai sus, dei elaborarea gndirii ete precedat genetic de formarea experienei i schemelor perceptive, i a sistemului de reprezentri, ea nu este o continuare n linie dreapt a acestora, ci apare ca un moment de discontinuitate, de salt, de restructurare calitativ a mecanismelor i principiilor comunicrii informaionale a omului cu lumea extern.Caracterul general-abstract al gndirii rezid n aceea c ea se desfoar permanent n direcia evidenierii nsuirilor generale i eseniale ale obiectelor, i fenomenelor, i a subordonrii diversitii cazurilor particulare unor modele ideale generale noiuni, principii, legi.Spre deosebire de percepie, care este legat strict de prezent, de aici i acum, gndirea se organizeaz ca un sistem multifazic, ntinzndu-se pe toate cele trei coordonate temporale: prezent, trecut, viitor. Ea realizeaz o permanent corelare ntre diversele momente i stri ale obiectului: folosete informaia despre trecutul obiectului pentru a explica prezentul Iui; integreaz informaia despre trecutul i prezentul obiectului pentru a determina (prevedea) starea Iui n viitor. Ea realizeaz o reflectare de tip predictiv, anticipativ, pe lng funcia interpretariv-explicativ, dobndind i o funcie creatoare: elaborarea de modele, proiecte i planuri ideale pe baza crora, n cursul activitii practice, se realizeaz noi obiecte, noi configuraii ale mediului nconjurtor. Fiind procesul de cunoatere de rangul cel mai nalt, care asigur la rangul cel mai inalt ptrunderea n esena lucrurilor, nelegerea relaiilor legice dintre acestea, | explicarea i interpretarea lor, i care face posibil rezolvarea problemelor \ complexe, de ordin teoretic i practic, gndirea ocup un loc central n sistemul psihic uman.Atributul centralitii este conferit gndirii nu numai de faptul c se bazeaz pe celelalte funcii i disponibiliti ale subiectului (trecnd succesiv de la fenomen la esen, de la particular la general, de la intuitiv-concret la formal-abstract), ci i de faptul c ea acioneaz ca un adevrat mecanism de comand-control asupra celorlalte procese -percepie, memorie, voin, afectivitate, motivaie reorganizndu-le, modelndu-le n concordan cu criterii i exigene logice obiective: ntr-un cuvnt, le confer dimensiunea raionalitii.De asemenea, centralitatea gndirii n cadrul sistemului psihic uman se demonstreaz i prin aceea c trsturile i funciile contiinei i gsesc expresia lor cea mai nalt n structura i dinamica ei (gndirii). De aceea, nu este ntmpltor c gndirea se ia ca prim coordonat de definiie a omului: omul este o trestie gnditoare, omul este o fiin raional.3. Structura psihologic intern a gndiriiGndirea este procesul psihic de cunoatere cel mai complex, care pune n eviden un numr mare de componente, de conexiuni i de trsturi.Cu toate acestea, ea nu este un conglomerat sau nsumarea simpl a componentelor specifice care o alctuiesc, ci un sistem unitar, integrat.Dintre toate procesele psihice particulare, gndirea posed cea mai nchegat i coerent schem de organizare structural-funcional, schem care a putut fi obiectivat i formalizat n cadrul logicii. Astfel, din punct de vedere structural, gndirea o putem defini pe rnd: ca sistem de noiuni, judeci i raionamente (latura de coninut), ca sistem de operaii (latura relaional), ca sistem de produse (latura operatorie a procesului).CONINUTURIFig. 12. Modelul tridimensional al gndirii (dup J.P, Guilford)Modelul respectiv pune n eviden trei categorii de componente: operaiil estimate la un numr de 5 evaluare, gndire convergent, gndire divergent, memorie cogniie), coninuturile (estimate la un numr de 4 comportamentale, semantice simbolice, figurale) i produsele (aproximate la un numr de 6 uniti, clase, reiaisisteme, transformri, implicaii). Rezult o structur multifactorial a gndirii, alctuit din 5 x 4 x 6 = 120 paterne (ministructuri) definite simultan pe baza a trei criterii: operaional, de coninut i rczultativ.Pornind de la modelul de mai sus, Guilford a pus n eviden patru trsturi principale ale procesului global al gndirii: a) flexibilitatea (modificarea prompt a unghiului de abordare a unei probleme, a unui obiect): b) fluiditatea sau cursivitatea (densitatea ideilor, opiniilor, soluiilor pe unitatea de timp): c) originalitatea (gradul de noutate i inedit al produselor, i strategiilor): d) elaborarea (gradul de completitudine i finisare a produselor gndirii). In prezent, cele patru trsturi se folosesc i pentru definirea i caracterizarea creativitii.Gndirea ca sistem de noiuni. Atunci cnd ne referim la latura de coninut a gndirii, trebuie s avem n vedere modul de organizare i funcionare a informaiei extrase i prelucrate. Unitatea informaional de baz a gndirii este noiunea. Ea este un construct mintal fixat prin cuvnt, care include nsuiri i proprieti comune, eseniale i necesare. Spre deosebire de percepie i reprezentare, care exprim o relaie de asemnare cu obiectul reflectat, noiunea propriu-zis, nefiind imagine, nu se aseamn cu obiectul. Ea se afl cu acesta ntr-o relaie de designare convenional-logic. Cuvntul devine semn care fixeaz (codific) informaiile despre acele nsuiri care sunt considerate comune, eseniale i necesare.Noiunea, ca atare, este rezultatul unui proces de gndire, iar gndirea este o structur noional. Aceast mpletire dialectic ntre produs i proces se realizeaz n forma unei spirale: pe msur ce procesul i dezvolt funciile sale de analiz-sintez, generalizare-abstractizare, noiunea elaborat se va apropia mai mult de etalonul de referin.Dup modul n care satisfac criteriile eseninlitii i necesitii, noiunile se mpart n empirice i tiinifice. Cele empirice se formeaz nainte de intrarea copilului n coal, pe baza cunoaterii cotidiene (comune, i ele satisfac n msur mic criteriile menionate).Noiunile tiinifice se elaboreaz istoricete, n cadrul cunoaterii tiinifice, structurate n forma diferitelor discipline consacrate (mecanic, fizic, matematic, biologie, geografie, istorie, sociologie, psihologie etc.)nsuirea i asimilarea acestui gen de noiuni se realizeaz cel mai uor i eficient n cadrul organizat al procesului de nvmnt.Dup natura nsuirilor pe care le reflect, noiunile se mpart n concrete i abstracte.Noiunea concret reflect nsuirile date n context obiectual, aa cum aparin ele obiectelor reale, nemijlocit perceptibile (ex., copac,f floare, automobil, animal, om): ea poate fi reprezentat. Noiunea abstract reflect nsuiri abstrase i detaate de suportul lor obiectual, intuitiv real (buntate, onestitate, Frumusee, dezvoltare, contradicie): ea nu poate fi reprezentat nemijlocit.n fine, dup sfera de cuprindere, noiunile se mpart n individuale (reflect nsuirile eseniale ale unui singur obiect), particulare (reflect nsuirile eseniale comune unui grup mai mare de obiecte asemntoare, desemneaz clase) i generale (universale) (reflect nsuirile eseniale comune mai multor clase sau tuturor claselor posibile).Noiunea reflect obiectul n form.static, desprins din contextul su relaional-ainamic. De aceea, funcia ei de cunoatere nu se subordoneaz criteriilor de adevr i fals. Noiunea de om n sine nu este nici adevrat, nici fals.De aceea, structura de coninut a procesului gndirii nu este o simpl nlnuire de noiuni luate separat, (plant -> piatr - tablou -> carte - mobil etc), ci sistem de relaionare logic a noiunilor n judeci i a acestora n raionamente.Judecata este o structur informaional mai complex, care reflect obiectul n relaie cu alte obiecte (Omul este mai inteligent dect cimpanzeul) sau dezvluindu-i aiumite nsuiri, care n noiunea luat separat sunt ascunse (Omul este un animal vorbitor). n judecat, gndirea afirm sau neag ceva despre altceva i prin aceasta cunoaterea dobndete atributul adevrului sau falsului: este adevrat, dac ceea ce se leag n judecat este legat i n realitate, i este fals, dac ceea ce se leag n judecat ni esie legat n realitate.Raionamentul este o structur informaional discursiv (desfurat) Ierarhizat, n care gndirea pornete de la anumite date (judeci) i ajunge la obinere;altora noi (concluzii). Dup traiectoria pe care o urmeaz procesul gndirii, raionamentul ia trei forme:a) inductiv (de la judeci particulare se ajunge la o concluzie exprimat printr-o judecat general):b) deductiv (de la o judecat universal se ajunge la o concluzie exprimat printr-o judecat individual):c) analogic (dou sau mai multe judeci, cu coninuturi informaionale generate de obiecte diferite, se pun n relaie de similitudine: Creierul uman este un procesor de informaii. Computerul este un procesor de informaii. Creierul i computerul sunt sisteme cu funcii asemntoare, adic analoge).Gndirea ca sistem de operaii. Componenta operatorie a gndirii const dintr-un ansamblu de aciuni i procedee mintale de transformare a informaiei, de relaionare i combinare a schemelor, i noiunilor n vederea obinerii unor cunotine noi sau a rezolvrii unor probleme. In cadrul acestei componente, distingem dou tipuri de operaii: a) operaiile fundamentale, care constituie scheletul de baz al gndirii i b) operaiile instrumentale particulare, la care gndirea recurge n anumite situaii concrete.Operaiile fundamentale sunt: analiza, sinteza, comparaia, abstractizarea, generalizarea i concretizarea.Analiza este operaia de descompunere n minte a unui obiect n elemente componente i de apreciere a semnificaiei fiecrui element n cadrul ntregului. Eapermite delimitarea esenialului de neesenial, a necesarului de accidental, de ntmpltor. Sinteza const n reconstituirea n minte a unui obiect (ntreg) din elementele sau nsuirile sale date izolat. Pornind de la analiz, sinteza nu va fi o simpl asociere sau nsumare, ci o relaionare logic a informaiilor secveniale despre obiect n vederea evidenierii lui ca ntreg i a legilor interne de organizare; ea presupune, de asemenea, includerea obiectului dat ntr-o anumit clas, corelarea lui cu alte obiecte. Produsul sintezei va fi ntotdeauna o unitate informaional cu valoare cognitiv superioar, cu ajutorul creia ne ridicm la nivelul nelegerii ansamblului. Rezultatul sintezei poate fi supus, la rndul su, unei analize. Aceasta se numete analiz prin sintez. Cele dou operaii se leag astfel ntr-o succesiune n form de spiral, fiecare treapt a desfurrii lor sporind gradul de esenialitate al cunotinelor noastre despre realitate.Comparaia este acea operaie a gndirii care presupune evidenierea pe plan mintal a asemnrilor i deosebirilor eseniale ale obiectelor i fenomenelor pe baza unui criteriu. Prin intermediul ei, obiectele i nsuirile lor sunt raportate unele la altele n vederea desprinderii a ceea ce au comun sau diferit.Abstractizarea este asociat nemijlocit cu analiza: ea const n relevarea i reinerea unor nsuiri sau relaii i n eliminarea, sau lsarea n afar a altora. Se rein nsuirile care sunt considerate eseniale i necesare, iar cele considerate neeseniale i accidentale sunt eliminate.Generalizarea este nemijlocit asociat cu sinteza: ea presupune extinderea rezultatului sintezei (noiune, principiu, lege) asupra tuturor cazurilor particulare care posed proprietile date.Concretizarea este operaia de aplicare a noiunilor, principiilor i legilor generale n analiza, interpretarea i explicarea realului, n diversitatea laturilor i formelor sale particulare. Gndirea parcurge, de data aceasta, drumul de la abstract la concret, ns la concretul logic care red obiectul n multitudinea determinrilor sale eseniale. Ea nu trebuie confundat cu exemplificarea, prin care urmrim fie s facem accesibil nelegerea unei noiuni sau legi, fie s verificm gradul de nsuire a lor.Operaiile instrumentale se realizeaz n cadrul celor fundamentale i se particularizeaz n funcie de domeniul de cunoatere n care este implicat gndirea. Astfel, fiecare tiin dispune de anumite procedee, scheme logice sau strategii pentru cercetarea i rezolvarea problemelor cu care se confrunt. Operaiile instrumentale se realizeaz n dou forme: algoritmic i euristic.Forma algoritmic se caracterizeaz printr-o succesiune strict determinat a secvenelor, a crei respectare conduce n mod necesar la obinerea rezultatului preconizat. Astfel, operaiile de calcul din matematic au fiecare la baz un algoritm specific: algoritmul adunrii, algoritmul mpririi etc.Forma euristic a operaiilor instrumentale se caracterizeaz printr-o desfurare arborescent, n evantai, a cutrilor i transformrilor. Din fiecare punct (pas) se desprind mai multe ci posibile, subiectul trebuind, de fiecare dat, s efectueze o analiz comparativ a acestor variante i, pe baza unor criterii i reguli cu caracter general, s aleag pe cea mai convenabil. Dac n cazul algoritmului, fiecare pas ne apropie n mod necesar de rezultatul final, n cazul euristicii acest lucru nu este obligatoriu: este posibil ca, alegnd o anumit variant, realizarea ei s ne ndeprteze de soluia optim sau s ne duc la impas, gndirea trebuind s revin i s ia de la capt seria cutrilor. Exemple edificatoare de situaii problematice n care apar operaiile de tipeuristic sunt: gsirea ieirii ntr-un labirint, jocul de ah, o cercetare tiinific n j vederea unei descoperiri, scrierea unei compoziii muzicale, a unui roman etc.4. Gndirea convergent i gndirea divergentDup raportul dintre datele iniiale i produsul final, se disting dou forme principale ale gndirii: gndirea convergent i gndirea divergent.Gndirea convergent este eminamente unificatoare, sintetic. Ea tinde s reduc diversitatea la unitate: dintr-un numr iniial mare de date sau elemente se obine un numr mic de produse finale. Gndirea convergent este pregnant solicitat n formarea noiunilor, n descoperirea unor legi generale, pe baza corelrii datelor observaiilor cotidiene i experimentale, n elaborarea de scheme i rezumate, n corelarea mai multor judeci n vederea desprinderii unei concluzii etc.Gndirea divergent este eminamente explorativ, generativ, creativ. Ee presupune fie capacitatea de realizare a unuia i aceluiai produs mintal final pe c diferite, fie capacitatea de a gsi ct mai multe variante de soluii sau rspunsuri la una aceeai sarcin (problem). Rezultatul final nu este dedus nemijlocit i univoc din dateli iniiale: obinerea lui este mediat de diversele cutri, ncercri i tatonri mintale al subiectului.Gndirea divergent este considerat o component de baz a creativitii. Ea posed, mai pregnant dect cea convergent, flexibilitate, fluiditate i originalitate.O descoperire tiinific, inventarea urior maini sau mecanisme, rezolvarea unor probleme, crearea unei opere literare sau de art reclam n mod direct gndirea de tip divergent, capacitatea de a folosi procedee mintale diferite, de a se deplasa pe mai multe direcii, de a stabili corelaii i combinaii ct mai variate ntre datele iniiale etc.Pentru evidenierea operativ a nivelului de dezvoltare a gndirii divergente, n psihologie au fost concepute o serie de probe (teste), care pot fi aplicate oricrui subiect. Dm mai jos cteva exemple:1) gsirea rapid i enumerarea a ct mai multor cuvinte care ncep cu A i se termin n E; 2) indicarea a ct mai multor utilizri ale unor obiecte cu destinaie precis i ngust: ciocan, cui, crmid, scndur, urubelni, scaun, ferstru etc; 3) formarea a ct mai multor combinaii logice cu ajutorul unui numr relativ mic de elemente: cuvinte, cifre, forme geometrice, imagini etc; 4) construirea rapid a unui numr ct mai mare de desene cu sens pe baza unor linii, cercuri, ptrate, romburi etc. date separat; 5) gsirea unor rspunsuri originale, inedite i logice la ntrebri privind diferite fenomene sau evenimente.Fiecare persoan posed ambele forme de gndire, att convergent, ct i divergent. Ponderea dezvoltrii lor difer ns mult de la o persoan la alta. Aceasta depinde, pe de o parte, de specificul individualitii fiecruia, iar pe de alt parte, de coninutul activitii, de natura sarcinilor care au predominat n procesul nvrii.5. Gndirea ca proces de nelegerenelegerea este o funcie esenial a gndirii, care determin gradul de contientizare de ctre om a lumii n care triete.Ea const n desprinderea i utilizarea corect a semnificaiilor i sensurilorcuvintelor, n stabilirea corect a legturilor dintre fenomene, n formarea unor ideicorecte despre natura i semnificaia lucrurilor. nelegerea este nucleul tare al activitiide cunoatere ji pUin_individual, de ea depinznd eficiena desfurrii ulterioare acelorlalte faze -[Intergretarea^j^^ nelegerii se bazeaz pecombinarea informaiilor i experienelorlcumulate pentru a dezvlui semnificaia datelor noi. Sunt implicate aici dou procese: unul de asimilare a situaiilor noi de ctre structurile informaional-cognitive elaborate anterior i altul de acomodare, prin care structurile informaional-cognitive anterioare se reorganizeaz i se modific potrivit specificului i semnificaiei datelor i situaiilor noi. Expresiile neleg sau nu neleg reflect ntotdeauna prima consonana, cea de a doua disonanta cognitiv dintre starea intern actual a subiectului i situaia extern cu care se confrunt el. n primul caz realizarea nelegerii are un caracter spontan, producndu-se pe loc: n al doilea caz nelegerea se realizeaz procesual, treptat, n timp, printr-un efort mintal special a subiectului de analiz, comparare, reformulare, reorganizare etc. a elementelor (datelor) nou situaii. Problema nelegerii capt o importan deosebit n procesul de nvare, n coal. Fiecare obiect de nvmnt ridic dificulti de nelegere mai mari sau mai mici, n funcie de noutate (dac a mai fost studiat nainte sau nu), de specificul structurrii i codificrii informaiilor (cunotinelor), i de complexitatea fenomenelor pe care le studiaz. n general, disciplinele zise empirice, concrete, sunt mai uor accesibile nelegerii dect cele formal-abstracte.Trebuie ns reinut c noiunile, cunotinele nenelese nu pot fi corect i eficient folosite n rezolvarea diferitelor probleme n faa crora suntem pui, nvarea devenind n acest caz formal. De aceea, este recomandabil ca ori de cte ori urmeaz s memorm ceva, pentru a fi folosit n viitor, trebuie s ne ncredinm c am neles corect despre ce este vorba.Se ntmpl uneori s avem impresia c am neles, dar, n realitate, s ne nelm. Aa se face c ntlnim destul de frecvent folosirea incorect a unor cuvinte sau rspunsuri eronate la ntrebri de genul ce nseamn cuvntul cutare sau expresia cutare?Este mai puin ridicol s rspunzi cu nu tiu la asemenea ntrebri, dect s o faci pe atottiutorul i s dai rspunsuri aberante.6. Gndirea ca proces de rezolvare a problemelor A gndi nseamn a rspunde la diferite ntrebri (ce, de ce?, cum?, pentru ce? etc), a opera adecvat cu noiunile, principiile i legile, dar mai ales a rezolva probleme. Problema este domeniul predilect al probrii i afirmrii gndirii. n sens general, problema se definete ca obstacol de ordin informaional-cognitiv pe care gndirea l ntlnete pe traiectoria sa de la o situaie iniial (A) ctre situaia final (B). n plan subiectiv, acest obstacol se contientizeaz i se triete n forma unei tensiuni, a unei disonane, cu att mai puternice, cu ct disponibilitile imediate de rezolvare sunt mai reduse. n definirea i evaluarea unei probleme, trebuie s inem seama att de latura obiectiv (cum este formulat i structurat sarcina), ct i de cea subiectiv (gradul de pregtire intern anterioar a subiectului n raport cu tipul dat de sarcini). Obiectiv, problema se caracterizeaz prin existena unor lacune, a unor inversiuni, a unor capcane etc. Pentru ca o situaie, considerat problem n plan obiectiv, s devin o problem i din punct de vedere psihologic, este necesar ca subiectul s nu dispun imediat de soluie, ci s fie nevoit s desfoare o activitate intelectual special, prin ncercri i erori, pentru aflarea rezultatului. O problem poate fi considerat cu att mai dificil i mai complex, cu ct subiectul trebuie s efectueze un numr mai mare de explorri, de ncercri i de operaii pentru gsirea rezultatului, i invers.Dup gradul de structurare a modalitii de abordare-rezolvare, problemele au fost mprite n dou mari clase: a) probleme bine definite i b) probleme slab definite.Bine definite sunt considerate problemele a cror rezolvare poate fi fixat ntr-o schem operaional de tip algoritmic (ex., rezolvarea unei ecuaii de gradul doi, aflarea suprafeelor sau volumelor etc). Slab definite sunt problemele a cror rezolvare nu se preteaz la algoritmizare (ex., jocul de ah, elaborarea unei invenii, crearea unei opere literare).Rezolvarea oricrei probleme autentice are un caracter procesual, etapizat. Orientativ, desprindem urmtoarele etape sau faze mai importante:a) perceperea problemei, care poate fi corect sau alterat, complet sau lacunar, aceasta condiionnd orientarea procesului rezolutiv ntr-o direcie corect sau ntr-una greit;b) formarea reprezentrii sau modelului intern, care devine premis pentru organizarea i desfurarea operaiilor rezolutive:c) reformularea problemei, pentru aducerea ei ntr-o form mai inteligibil i mai coerent: aceasta permite identificarea tipologic i faciliteaz alegerea metodei de rezolvare;d) alegerea i aplicarea metodei, metod care poate fi algoritmic sau euristic: problema este supus efectiv transformrilor n vederea gsirii soluiei;e) verificarea rezultatului: dac este corect, procesul se stopeaz, dac se dovedete eronat, se trece la descoperirea erorilor sau la alegerea altei metode de rezolvare. Pentru asigurarea unui randament optim n activitatea de rezolvare a problemelor, este necesar s facem o evaluare ct mai exact i mai obiectiv att in legtur cu dificultatea, ct i cu complexitatea lor, i s ne reglm conduita rezolutiv n funcie de aceti indicatori. Timpul de rezolvare trebuie dozat i stabilit n concordan cu dificultatea i complexitatea problemei: ntr-un fel trebuie s ne montm psihologic pentru rezolvarea unor probleme simple i alt fel pentru rezolvarea problemelor complexe.In cazul problemelor complexe, poate s fie necesar mprirea lor n mai multe probleme mai simple (subprobleme) i, dup rezolvarea fiecreia n parte, se trece la articularea secvenelor. Rezolvarea de probleme este nu numai cadrul cel mai relevant pentru testarea i afirmarea gndirii, ci i modalitatea cea mai eficient de dezvoltare a ei.7. Tipologia gndiriiOrganizarea gndirii pune n eviden diferene interindividuale semnificative, ceea ce a fcut necesar stabilirea unei tipologii. Dou sunt criteriile dup care se realizeaz mai frecvent clasificrile: a) raportul analitic-sintetic i b) raportul concret (intuitiv) abstract (formal).Pe baza primului criteriu, se delimiteaz: tipul de gndire analitic, caracterizat prin predominarea funcional a analizei, prin centrarea pe detalii, pe disocieri succesive (despic firul n patru), i tipul sintetic, caracterizat prin predominarea sintezei i prin centrarea pe ansamblu, pe sistem, pe ntreg, cu subestimarea detaliilor. (Tipul analitic opereaz in intensiune, n profunzimea lucrurilor, n vreme ce tipul sintetic opereaz n extensiune, surprinznd generalul, universalul din lucruri).Aplicarea celui de-al doilea criteriu a permis delimitarea, de asemenea, a dou tipuri de gndire: tipul intuitiv-concret, caracterizat prin predominarea capacitii de operare n sfera sarcinilor i situaiilor concrete, intuitive, bazndu-se permanent pe imagini sau scheme figurale (percepii i reprezentri) i tipul abstract-formal, caracterizat prin predominarea capacitii de a opera n sfera construciilor teoretice pure, a structurilor logico-simbolice, desprinse de orice suport intuitiv, imagistic.Apartenena Ia un tip de gndire sau altul este condiionat att genetic (prin predispoziiile nnscute), ct i educaional, prin specificul sarcinilor cu care a fost confruntat subiectul din copilrie pn la maturitate i prin natura exercinlor cu ponderea cea mai mare n structura activitii anterioare. Tipologia gndirii i pune amprenta pe competena i performana subiectului n raport cu diferitele categorii de solicitri i probleme.

Folosirea datelorNu cu mult timp n urm, informaiile de care oamenii aveau nevoie pentru a lua decizii earu simple i la ndemn. Astzi, cnd viaa e din ce n ce mai complex, informaiile devin tot mai rspndite i mai ambigue. Prin urmare, succesul n nvare i n via necesit o nelegere a felului n care datele pot fi interpretate i utilizate eficient.n calitate de consumatori, folosim date n viaa de zi cu zi pentru a alege medicamente sau obiceiuri sntoase, pentru a decide unde s locuim sau pentru a emite judeci cu privire la educaie, politici i practic. Ca ceteni cunosctori ai unei societi democratice, trebuie s gndim i s interpretm datele n mod inteligent. Ziarele i televiziunea transmit multe date despre subiecte precum nutriia, efectele secundare ale unor medicamente foarte folosite i informaii despre alegeri pe care noi trebuie s le interpretm inteligent. Pentru a folosi astfel de date, trebuie s apreciem credibilitatea a ceea ce citim, vedem sau auzim i s facem distincii subtile atunci cnd ne gndim la datele care ni se prezint (Rubin, 2005).Importana folosirii datelorPrin intermediul Internetului i al altor forme ale mass-mediei, cetenii sec. XXI au acces la cantiti aproape nelimitate de date despre un numr foarte mare de subiecte. Experienele autentice de utilizare a unor date reale la clas i pregtesc pe elevi s foloseasc eficient i responsabil datele n viaa real.Fr o nelegere a felului n care sunt stabilite eantioane i a felului n care datele sunt analizate i comunicate, nu putem participa efectiv la cea mai mare parte a dezbaterilor politice din prezent pe teme ca mediul, serviciile de sntate, calitatea educaiei i echitatea (Konold & Higgins, 2003). Folosirea n cunotin de cauz i etic a datelor poate focaliza conversaiile critice pe generalizri deduse pe baza unor informaii concrete, i nu pe incidente izolate i opinii personale.Persoanele care se pricep s colecteze i s interpreteze diferite tipuri de date au la dispoziie mijloace care le ajut s ia decizii referitoare la toate aspectele vieii lor personale i profesionale. Organizaiile comunitare, de exemplu, colecteaz date despre membri lor prezeni sau poteniali pentru a dezvolta proiecte care rspund cel mai bine nevoilor interne. n viaa personal, oamenii compar preul i caracteristicile produselor i serviciilor, investigheaz tratamentele medicale i iau decizii financiare.Multe profesii necesit n prezent o nelegere a modului de colectare a datelor i a folosirii lor eficiente. De exemplu: * Fermierii i oamenii de afaceri din agricultur folosesc previziunile referitoare la recolte i rezultatele testrilor de teren. * Inginerii se preocup de date referitoare la performaneele produselor, calitatea i fiabilitatea lor. * Muncitorilor din producie li se cere din ce n ce mai mult s nregistreze date i s le foloseasc pentru controlul proceselor de fabricaie. * Persoanele care lucreaz n domeniul tiinelor sntii au de a face cu date referitoare la costuri i eficien, precum i date rezultnd din cercetarea medical. * Afacerile se bazeaz pe tot felul de date: costuri, profituri, proiectarea vnzrilor, cercetri de pia i multe altele (Moore, 1990).Trim n era informaiilor o er n care suntem bombardai n fiecare zi cu date. tirile prezint statitici naionale economice i sociale, sondaje de opinie, date medicale, date de afaceri i financiare. Pentru ca elevii s neleag ceva din toate aceste mesaje i s utilizeze n mod responsabil datele pentru a comunica i a-i convinge pe alii, folosirea datelor trebuie s fie o parte integrant a experienelor colare.Competene de folosire a datelorFolosirea datelor este un tip specific de gndire care include multe din competenele sec. XXI, n special rezolvarea problemelor, gndirea critic i sistematic, creativitatea i comunicarea.Elevii care folosesc date antreneaz capaciti multiple i complexe de gndire. Aceti elevi: * Analizeaz, interpreteaz i fac deducii pe baza datelor; * Extrag implicaii i concluzii din date; * Creeaz i aplic criterii pentru a msura punctele forte, limitrile i valoarea informaiilor i a datelor n moduri productive; * Formuleaz i comunic concluzii bazate pe dovezi i cunotine statistice.n contextul unei societi a vitezei, bazat pe cunotine, gndirea i raionamentul pe baza datelor necesit o gndire att divergent, ct i convergent.Gndirea divergent necesit creativitate pentru a rspunde la ntrebarea Dar dac? Prin gndirea divergent, elevii stabilesc multiple scenarii i idei pe care le pot avea n vedere atunci cnd creeaz ntrebri de natur statistic pentru a urmri, a analiza sau a face deducii pe baza datelor. Elevii sunt ncurajai s analizeze datele din diverse puncte de vedere.Gndirea convergent le d elevilor posibilitatea de a utiliza raionamentul solid i simul practic pentru a analiza date din perspective multiple. Acest tip de gndire le permite elevilor s selecteze ntrebarea de natur statistic cu cel mai ridicat potenial pe baza unui set de criterii.Folosirea datelor nu este un eveniment singular. De fapt, folosirea datelor poate fi vzut ca un proces cu cinci etape: 1. Formularea unei ntrebri solide de natur statistic 2. Colectarea datelor corespunztoare i obiective 3. Analiza i interpretarea datelor 4. Evaluarea i sintetizarea datelor 5. Formularea i comunicare concluziilor (Friel & Bright, 1998)S gndeasc i s raioneze inteligent asupra datelor nseamn pentru elevi mai mult dect capacitile de colectare a datelor i de realizare de grafice, de care au n mod normal parte n activitile la clas (Konold & Higgins, 2003). Elevii trebuie s-i dezvolte de asemenea competenele de comunicare, colaborare i raionament.Folosirea datelor la clasElevii nva s gndeasc cu date, lucrnd mai nti la proiecte care necesit colectarea, analiza i interpretarea datelor.Datele nseamn mai mult dect numere, iar folosirea datelor nu se limiteaz la matematic. Datele pot fi i nregistrri ale unor observaii sau interviuri, precum i informaii statistice. Folosirea datelor este o component important a tuturor disciplinelor. Fie c elevii efectueaz o investigaie istoric despre zona lor, analizeaz tendinele demografice n coala lor sau interpreteaz o lucrare literar, ei trebuie s se gndeasc n mod sistematic la diferite tipuri de dovezi i s ajung la concluzii referitoare la ceea ce au descoperit. Trebuie de asemenea s comunice altora ce metode au folosit i ce au aflat. Elevii pot folosi instrumente de analiz a datelor la toate orele i n viaa personal pentru a crea modele prin care s descrie i s reflecteze la situaii din lumea real.Elevii nva s foloseasc date, n primul rnd, lucrnd la proiecte care necesit colectarea, analiza i interpretarea de date. Elevii au nevoie de ocazii pentru a-i exersa capacitile ntr-o varietate de contexte pe parcursul programului zilnic. Cercetrile arat totui n mod clar c simpla expunere la sarcini care necesit folosirea datelor nu are n sine un impact semnificativ asupra capacitilor de gndire ale elevilor (Beyer, 2000; Swartz, 2000). Profesorii dezvolt aceste capaciti la elevi prin modelare, exersare ndrumat i antrenament.Atunci cnd elevii lucreaz la proiecte care necesit folosirea de date i reflecie la folosirea datelor, profesorii trebuie s identifice capacitile specifice pe care elevii trebuie s le exerseze n diferite etape ale proiectului. Aceste capaciti, precum identificarea tiparelor, formularea concluziilor i comunicarea proceselor matematice, pot fi predate prin modelarea abilitilor i strategiilor necesare pentru ndeplinirea diferitelor sarcini. Pe msur ce elevii apeleaz la noile capaciti de a lucra cu date n proiecte care au semnificaie, profesorii pot evalua informal ct de bine se descurc i pot oferi instruire i modelare suplimentar atunci cnd este nevoie.n clasele n care folosirea datelor este o parte normal a procesului de instruire, elevii i profesorii i pun n discuie concluziile pe baza unor ntrebri precum: * Ce dovezi susin acest punct de vedere? * Unde ai gsit aceste dovezi? * Ai toate dovezile relevante? * Ce metode ai folosit pentru a ajunge la aceste concluzii? * De ce ai interpretat informaiile n felul acesta?Cnd un astfel de mod de gndire devine parte integrant a proceselor de predare i nvare, elevii nva s considere folosirea datelor un instrument care i ajut s ia decizii n cunotin de cauz.Copiii de la coala primar i pot dezvolta capacitile de baz de colectare i analiz a datelor. De exemplu, n unitatea de nvareS facem cunotin cu urii, elevii de clasa a doua analizeaz urii din diferite puncte de vedere pentru a rspunde la ntrebarea esenial Suntem la fel ca alte animale?n unitatea de nvareUrmrete tendinele, elevii de liceu i asum rolul de staticieni alegnd un subiect care i intereseaz i colectnd n timp informaii statistice despre acel subiect i anticipnd implicaiile descoperirilor pe care le fac.

Strategia, intre convergenta si divergenta03 Iul 2012Cel mai frecvent aud cuvantul strategie sau gandire strategica, atunci cand este vorba despre ceva foarte scump sau foarte important. Aud in mediul academic folosirea acestui cuvant, dar mai degraba teoretic, vad ca industria de consultanta foloseste acest cuvant pentru a atrage atentia liderilor - insa in mediul organizational ponderea acestei competente este redusa (in perceptia mea). Din experienta avuta in organizatii, cel mai frecvent strategia apare strans legata cu rolurile de manageri seniori, in care cineva este promovat tocmai pentru caare o gandire strategicasau este ajutat sa plece pentru canu vede perspectiva de ansamblu sau nu gandeste strategic.Etimologic, strategie vine din cuvantul grecesc strategos (deriva din 2 cuvinte: stratos - arma, ago grecescul pentru conducere/ghidare/miscare catre) si este o abilitatea specifica unui comandant militar.Strategia este un plan de actiuni/optiuni gandit pentru a atinge o viziune / obiectiv / scop / tel. Este imaginea de astazi asupra obiectivelor de maine. Construiesti o strategie pentru a reusi (sau a te pregati sa reusesti) sa obtii o pozitie, un avantaj in fata unui concurent sau pentru a avea cea mai buna posibilitate de a folosi oportunitatile care apar. Strategia este despre reusita. Cum faci asta intr-o companie? Folosind toate resursele companiei pentru a atinge sistematic obiectivele propuse. Asta inseamna ca orice persoana dintr-o companie care actioneaza sau planifica actiuni fara a lua in calcul strategia organizatiei sau obiectivele acesteia nu gandeste strategic. Atunci cand un manager are competenta de a gandi strategic, inseamna ca are o perspectiva de ansamblu a ceea ce face, isi intelege pozitia in sistem si ii poate ajuta pe ceilalti sa inteleaga pozitia lor in intregul plan si cum este legata pozitia lor de alte pozitii.In 2010, IBM a facut un studiu in care a sumarizat concluziile a 1.500 CEO din intreaga lume: Gradul de complexitate creste Corporatiile nu sunt echipate sa faca fata acestei complexitati Creativitatea este acum cea mai importanta competenta de conducere.Studiul mentioneaza ca avem nevoie de creativitate in toate aspectele conducerii, inclusiv in gandirea strategica si in planificare. (IBM, Capitalizing on Complexity: Insights from the Global Chief Executive Office Study, July 2010)Cat eram manager credeam ca este suficient sa fiu dedicata obiectivelor pozitiei mele in companie si dedicatia si concentrarea mea pe ele ma va ajuta sa le ating. Eram dedicata unui singur mod de a-mi face activitatile, pentru ca acest mod se dovedise valid pentru mine - invatasem ca daca fac anumite lucruri periodic totul era ok. Adica, strategia mea o reprezinta orientarea catre o directie unica, mai exact, investirea si concentrarea exclusiva pe o singura cariera, o singura afacere, un singur drum, un singur fel de a face lucrurile. Si sunt multi manageri pe care ii aud spunand: Eu fac lucrul acesta de 10 ani si stiu cel mai bine cum se face. Dar asta nu ii face sa fie si buni strategi.Reusita a numerosi oameni de succes arata o alta strategie - succesul deriva, de fapt, din capacitatea oamenilor de a accepta o gandire divergenta (independenta, orientare spre acceptarea riscului, toleranta pentru ambiguitate) si de a se deschide catre mai multe centre de interes, catre mai multe surse de a atinge un obiectiv. Multi antreprenori au aceasta competenta.Cunoscutul investitor Chuck Martin avea un sfat destul de simplu adresat antreprenorilor Priveste pretutindeni. Cu alte cuvinte, el incurajeaza antreprenorii sa caute oportunitati in cele mai diferite locuri si domenii. Acest lucru releva una dintre cele mai valoroase calitati ale unui lider, anume capacitatea de a lega domenii aparent distincte si de a putea dezvolta legaturi pentru indeplinirea obiectivelor principale. Un astfel de exemplu este dat chiar de celebrul Walt Disney, renumitul producator american de filme, care a dezvoltat cariera sa pe mai multe planuri: producator, scenarist, actor, director, animator, entertainer si, nu in ultimul rand, antreprenor.Nu stiu daca este valida observatia mea, insa vad frecvent manageri din diverse companii care au o singura strategie de reusita, constienta sau inconstienta aceea de a face lucrurile asa cum le-au mai facut si cum stiu ei cel mai bine, in timp ce antreprenorii sunt deschisi catre mai multe zone de interes, catre mai multe cai de a atinge acelasi obiectiv.Totodata,un manager, care poate gandi strategic, are nevoie de convergenta o singura cale buna de a atinge obiectivele, cat si divergenta atingerea aceluiasi obiectiv din mai multe surse.Adica, si managerul ar avea nevoie sa vada mai multe perspective, surse, cai prin care sa isi atinga obiectivul, tot asa cum si antreprenorul ar putea sa invete sa gaseasca acea unica cale in care este foarte bun/eficient pentru a atinge acelasi obiectiv.De multe ori, a ne concentra exclusiv pe o singura directie, inseamna a avea o perspectiva limitata asupra afacerii, ceea ce nu va aduce decat rezultatele pe care le-a mai adus. Interdependenta dintre convergent si divergent, dintre profesional si personal, cunoscut si necunoscut, poate genera noi moduri creative de a actiona in mediul de afaceri. Reusita este data de flexibilitatea de a ne juca si de a jongla cu abordari diferite, de a schimba din cand in cand unghiul sau lentila prin care privim mediul si pe cei din jur.

Exista momente cand membrii grupului trebuie sa isi exprime punctele de vedere si exista momente cand trebuie sa analizeze si sa reduca alternativele identificate. In articolul urmator o sa va prezint cele doua procese cunoscute sub numele de gandire divergenta si convergenta.gandirea divergenta

gandirea convergenta

generarea de alternativeevaluarea alternativelor

discutie deschisasumarizarea punctelor cheie

generarea de opinii diversesortarea ideilor in categorii

despicarea firului in patrugeneralizarea unei concluzii

* tabelul de mai sus este o traducere din cartea publicata de "Community at Work"Aceste doua procese sunt ca doi frati siamezi care nu pot si nu trebuie sa fie despartiti, doar inmanunchind cele doua procese putem ajuta grupul sa ajunga la rezultate cu impact.Ce se intampla, imaginati-va discutia de luare a deciziei ca un diamant ( doua triunghiuri lipite la baza )In prima parte, Gandirea Divergenta, debuteaza cu o discutie politicoasa, gen lift, intre participanti, cand se arunca in fata pentru siguranta, doar solutiile evidente in rezolvarea problemei puse pe tapet. Ceea ce genereaza si o dorinta de a inchide discutia. Gata, e evident ca asta e solutia! Asta e o capcana, pe care grupurile, o intind fara sa vrea facilitatorilor, dorinta lor de a inchide discutia repede-repede.Nu neg, ca acesta abordare poate fi un tip de proces acceptat de catre facilitator, doar atunci cand e evident ca nu poate sa existe o alta solutie viabila.Va recomand insa, atunci cand problemele sunt complexe ( si poate de aia v-au si angajat) ca sa ajutati grupul se depaseasca dorinta de a ramane in familiar si sa exploreze noi posibilitati, care sunt nepopulare si nefamiliare.Aceasta este o doua faza din prima parrte a diamantului. O puteti recunoaste foarte usor pentru ca grupul va avea interventii de genul: "Asta nu va functiona niciodata!" "E o prostie" "Nici gand", "E chiar stupid!". Daca nu auziti astfel de remarci, si sunteti sigur ca sunteti in aceasta faza, atunci Luna este in conjuctie cu Jupiter si toate stelele sunt in pozita justa in care grupul si-a inhibat caracteristica de a critica si inhiba generarea de idei.Acum este momentul in care trebuie, ca si facilitator, sa incurajati, diversitatea si divergenta ideilor, acele idei care sunt poate incomplet dezvoltate, ideile care sunt diferite, etc.In acesta faza trebuie sa urmati un procedeu "clasic" ( ii spunem noi). Ideile sunt generate, sunt postate pe perete, sunt eliminate duplicatele, clarificate apoi grupate in seturi care par sa aiba ceva in comun. Teoria spune ca in practica e forte greu, ca participantii sa se desprinda de idea proprie si sa lucreze pentru binele comun. Cu cat vor fi mai multe idei (ceea ce e de dorit) cu atat participantii vor fi mai dezorientati, mai stresati, lipsiti de rabdare, se vor simtii neintelesi si vor simti nevoia sa se repete. Vor avea sentimentul blocajului si pierderii de timp. Daca se vor ridica voci care vor solicita "sa se revina la subiect" vor fi doar "o noua voce in multime" rar grupul decide sa actioneze rational in acest moment.Pericolul cel mai mare in acest moment este - LUAREA DECIZIEI - de catre persona responsabila, chiar daca pare logic.De ce? Sunt o serie de argumente:1. Nu toata lumea e clarificata, si nu toata lumea e pregatita sa sustina aceasta decizie, in acest moment;2. Se poate pierde increderea in aceasta persoana de catre restul grupului, rationamentul este simplu - "Daca stia ca asta e decizia pe care "noi" trebuie sa o luam de ce nu ne-a spus si ne-a facut sa ne pierdem timpul?"E clar ca in acest model ideal Gandirea Divergenta e urmata de Gandire Convergenta nu functioneaza in viata reala chiar asa. Ce lipseste?