Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila”Bucureşti Facultatea de Farmacie

Disciplina de Farmacognozie Fitochimie Firoterapie

CONTRIBUŢII LA STUDIUL FARMACOGNOSTIC AL

FITOPREPARATULUI

“Ceai din plante medicinale –MENOPAUZĂ”

Coordonator ştiinţific

Conf.dr. Ligia Elena Duţu

Studenta

Prepeliţă Cristina

Grupa 7

Bucureşti, 2013

Cuprins

Introducere...........................................................................................................................3

Capitolul 1. Date generale privind fitopreparatul “Ceai din plante medicinale -

Menopauză”..........................................................................................................................4

1.1 Compoziţia fitopreparatului, acţiunile, utilizările şi modul de preparare conform

producătorului....................................................................................................................4

1.2 Fişele produselor vegetale............................................................................................5

1.2.1 Salvie (Salviae herba)...............................................................................................5

1.2.2 Fructe de fenicul (Foenicului fructus).......................................................................9

1.2.3 Lucernă (Medicanigis herba)..................................................................................12

1.2.4 Creţişoară (Alchemillae herba)...............................................................................13

1.2.5 Rădăcină de lemn dulce (Liquiritiae radix).............................................................15

1.2.6 Frunze de rozmarin (Rosmarini folium).................................................................20

1.2.7 Frunze şi flori de păducel ( Craetegi folium cum flores)......................................24

1.2.8 Flori de lavandă (Lavandulae flos)........................................................................27

1.3 Concluzii cu privire la produsele vegetale din ceaiul “Ceai din plante.....................31

medicinale -Menopauză”.................................................................................................31

Capitolul 2. Studiul farmacognostic al fitopreparatului................................................32

2.1 Determinarea identităţii..............................................................................................32

2.2 Determinarea purităţii..............................................................................................42

2.3 Determinarea calităţii..............................................................................................43

Capitolul 3.Corelaţiile între principiile active identificate şi acţiunea terapeutică a

fitopreparatului..................................................................................................................46

Capitolul 4.Concluzii..........................................................................................................47

Bibliografie..........................................................................................................................48

2

IntroducereDe-a lungul timpurilor, biserica era pentu om un templu pentru suflet, însă farmacia a

devenit pentru om un templu pentru tratarea şi vindecarea bolilor acestuia.Trăim în secolul

XXI - secolul în care biotehnologiile se dezvoltă într-un progres continuu, în urma

acestora rezultând noi medicamente şi noi metode de tratament a unor afecţiuni.

Farmacia plantelor a devenit pentru omenire o adevarată comoară din antichitate şi pînă-n

prezent. Numeroase specii de plante au servit pentru vindecarea anumitor boli. Substanţele

anorganice şi cele organice acumulate în ele au acţiune farmacodinamică, mai benefică

decât a multor medicamente. Aproape 12% din plantele autohtone sunt folosite în medicina

ştiinţifică şi tradiţională. Utilizarea terapeutică a unor specii de plante este cunoscută de pe

vremea strămoşilor noştri, dacilor. Plantele medicinale din România au un conţinut ridicat

de principii active, motiv pentru care sunt solicitate la export de industriile de medicamente

şi firmele prelucrătoare din străinătate, dar şi firmele autohtone[1].

În urma unui studiu statistic, a fost demonstrat că durerea cronică este mult mai frecventă

la sexul feminin decât la cel masculin. În urma unui studiu realizat de Anna Maria Aloisi

de la Universitatea din Siena, a fost demonstrat că masculii cobai, care au fost trataţi cu

estrogeni au devenit sensibili la durere. La fel ca şi femelele, dar daca li s-a administrat

testosteron, a scăzut sensibilitatea la durere. Concluzia acestui experiment ar fi următoarea:

femeia din ziua de astăzi este supusă multor riscuri şi unor stări de disconfort, care devin

din ce în ce mai frecvente, de aceea fitoterapia ne propune anumite remedii pentru

înlăturarea stărilor neplăcute îndurate de femeia modernă.

Menopauza este o „piatră de hotar” în viaţa femeii, astfel încât, aceasta marchează

sfârşitul perioadei reproductive. De obicei se consideră că femeia ajunge la menopauză la

aproximativ un an după ultima menstră, iar media de vârstă pentru instalarea menopauzei

este aproximativ 50 de ani. Pe măsură ce înaintăm cu vârsta, începe un proces natural de

modificare naturală a organismului ce se culminează cu sfârşitul ciclului menstrual. Odată

cu apariţia acesteia, ne vom confrunta şi cu anumite simptome neplăcute precum sunt:

migrene, tahicardie, tulburări de somn, tulburări emoţionale etc., care deşi nu le tratatăm,

le putem depăşi cu uşurinţă prin utilizarea unor ceaiuri specifice şi unor exerciţii de

respiraţie meditativă. În lucrarea de cercetare vom redacta studiile cu privire la produsele

vegetale şi principiile active întâlnite în fitopreparatul cu denumire „Ceai din plante

medicinale – Menopauză” şi într-un final vom încerca să le corelăm, şi să tragem anumite

concluzii.

3

Capitolul 1. Date generale privind fitopreparatul “Ceai din plante medicinale - Menopauză”.

În capitolul următor vom studia datele generale privind ceaiul din plante medicinale

„MENOPAUZĂ” şi vom încerca să expunem cât mai multă informaţie cu privire la

produsele vegetale prezente în ceai, descrierea acestora, compoziţia chimică, acţiunea

farmacologică şi preparatele farmaceutice. Vom studia ingredientele, efectele trapeutice şi

recomandările producătorului.

1.1 Compoziţia fitopreparatului, acţiunile, utilizările şi modul de

preparare conform producătorului.

Ceai MENOPAUZĂ-G72

Ceaiul “ Menopauză ” ajută la menţinerea confortului fizic şi psihic al femeilor aflate la

menopauză.

Ingrediente: salvie (Salviae herba), fructe de fenicul (Foenicul fructus), lucernă

(Medicaginis herba), creţişoară (Alchemillae herba), rădăcină de lemn dulce (Liquiritiae

radix), frunze de rozmarin (Rosmarini folium), frunze şi

flori de păducel (Crataegi folium cum flore), flori de

lavandă (Lavandulae flos).

Efect : Estrogenic, antioxidant, tonic, calmant,

îmbunătăţeşte circulaţia sângelui.

Fig.1 Ceai pentru menopauză[2].

Recomandări: Simptome caracteristice menopauzei: bufeuri, insomnii, iritabilitate,

nervozitate.

Precauţii : Hipotensiune

Contraindicaţii : La dozele recomandate nu se cunosc. 

Efecte secundare şi interacţiuni : La dozele recomandate nu se cunosc.

Mod de preparare : Peste un plic se toarnă 200 ml apă clocotită şi se lasă 10-15 minute

acoperit.

Mod de î ntrebuinţare   : Se beau 3-4 căni cu ceai pe zi.

Prezentare: 20 plicuri a 2 grame.

Durata unei cure obişnuite este de 6-8 săptămâni. Nu se va depăşi doza zilnică

recomandată[3].

4

1.2 Fişele produselor vegetale.

1.2.1 Salvie (Salviae herba)

Salvie, jaleş

Descrierea

Produsul vegetal este reprezentat de frunzele uscate după recoltare de la specia Salvia

officinalis L., salvie, jaleş.

Frunzele sunt lanceolate, cu marginile fin crenelate, peţiolate sau sesile (cele superioare),

culoare verde argintie (datorită numeroşilor peri tectori), gust amar, astringent, miros

aromat.[6]

Florile sunt albastre-violete, dispuse în verticile şi

grupate în inflorescenţe spiciforme, simple sau

ramificate, caliciu tubulos, iar între nervurile

caliciului se află glandele sesile.[5]

Pulberea prezintă următoarele elemente anatomice:

peri tectori pluricelulari, subţiri şi ultima celulă

mai dezvoltată şi ondulată, peri glandulari si

stomate de tip diacitic [6].

Se recoltează partea aeriană înflorită şi se usucă la

temperaturi sub 35°C [8].

Fig.2 Salvia officinalis.[4]

Compoziţie chimică

Produsul vegetal conţine ulei eteric (0,385% - 2,54% în frunze uscate, 0,38% în cele verzi),

sitosterol (0,24%), stigmasterol, compuşi parafinici (0,31%), flavone (1,66% - 1,92%) ,

reprezentate prin derivaţi de luteolină şi apigenină liberi sau glicozidaţi, taninuri (13,70

p.u.), care în timpul uscării se transformă în flobafene, acid rozmarinic 2%, acid cafeic,

clorogenic, p-cumaric etc.. Uleiul eteric conţine hidrocarburi terpenice şi sesquiterpenice,

50% cetone, 12% alcooli, 3% esteri [5].

Un component important este sclareolul, alcool diterpenic, folosit pentru semisinteza unor

componenţi preţioşi, pentru parfumurile scumpe tip ambre gris.El se obţine direct din

5

plantă prin extracţie hidroalcoolică, îndepărtarea alcoolului, extracţia soluţiei apoase cu

eter de petrol, care prin distilare furnizează un sirop cristalin cu 75-80% sclareol [8].

Frunzele de jaleș conțin și un principiu amar format dintr-o diterpenă triciclică,

picrosalvina, identică cu carnasolul, din Salvia carnosa, derivat al 11-hidroxi-

feruginolului. Prin hidroliză, funcția lactonică a carnasolului se desface pentru a conduce la

acidul carnasolic. Cu alte cuvinte, gruparea activă a carnasolului este constituită dintr-o γ-

lactonă însoțită de un o-difenol.

carnasol acid carnasolic (carnosinic)

Tot o hidrocarbură deterpenică este pristanul. Printre substanțele triterpenice menționăm

acizii ursolic (1 – 2 %) și oleanolic, iar frunzele bătrâne autoesterul acidului ursolic, acidul

ursolil-ursolic.

Un adevărat fitocomplex este cel constituit din substanțe flavonoide.

Frunzele de salvie mai conțin și alte substanțe fenolice ca taninuri catehice, până la

13,7 %, acizi rozmarinic, cafeic, clorogenic, p-cumarinic, ferulic, fumaric, glicolic,

gliceric, precum și acid α-11,12-dihidroxi-8,11,13(14)-abietatrien-20-oic, denumit și

salvină, cu acțiune antimicrobiană.

5-metoxisalvigenol

Aetheroleum Salviae.Se obține prin hidrodistilarea frunzelor de salvie și se prezintă ca un

lichid galben sau galben verzui, cu reacție neutră, cu miros pronunțat camforat,

amintindu-l pe cel de Tanacetum.

Variația conținutului în ulei volatil ca și a componentelor acestuia, este foarte mare la

frunzele de salvie, funcție de perioada de recoltare ca loc ca și de localizarea geografică. 6

Pe grupe de compuși, uleiul volatil de jaleș conține 22 – 61,2 % tuionă, mai multă în uleiuș

de origine italiană sau bulgară, alcooli exprimați în borneol 2 – 16 %, hidrocarburi

terpenice 35 %, cetone 50 %, esteri 3 %. După Verzar și Then (1974) p-cimolul și cineolul

din compoziția uleiului sunt caracteristice pentru S. officinalis, pe când acetații de linalil și

borneol caracterizează uleiul de S. sclarea [8].

Acţiune farmacologică

Prezintă acţiune stomahică (prin principiile amare), estrogenă, emenagogă (prin uleiul

volatil), hipoglicemiantă (prin taninuri, cu reducerea absorbţiei glucozei), antiseptică, (prin

uleiul volatil), coleretică (prin uleiul volatil şi acizii polifenolcarboxilici), spasmolitică

(prin uleiul volatil şi derivaţii flavonici) [13].

Uleiul volatil de salvie a mai demonstrat acţiune mucolitică, coleretic-colagogă, estrogenă

şi emenagogă, antispastică, hipercolesterolemiantă, flebotonică, estrogenă, emenagogă etc.

[13].

Întrebuinţări

Poate fi folosită ca uz intern pentru tratarea afecțiunilor vasculare: infuzie, din 1 linguriță

de frunze uscate mărunțite, la 100 mL apă clocotită. Se lasă acoperită 15 – 20 minute. Se

strecoară. Se bea în cursul unei zile.

Pentru tratarea balonărilor abdomibale (meteorism), în menstre neregulate (dismenoree),

diabet zaharat, nervozitate (sedativ nervos): infuzie, din 1 linguriță frunze uscate mărunțite

(pulbere) la o cană (250 mL) cu apă clocotită. Se lasă acoperit 15 – 20 minute. Se

strecoară. Se beau 2 – 3 căni pe zi.

Pentru tratarea dischineziei biliare: infuzie, din 1linguriță frunze uscate mărunțite la o cană

(200mL) cu apă clocotită. Se lasă acoperită 15 – 20 minute. Se strecoară. Se bea treptat în

cursul unei zile.

Pentru combaterea sudorației excesive: infuzie, din 2 lingurițe frunze uscate mărunțite la o

cană (250 mL) cu apă clocotită. Se lasă acoperită 30 minute. Se strecoară. Se bea rece,

treptat, în cursul unei zile.

Pentru tratarea asteniei nervoase, surmenajului psihic, surmenajului intelectual, pentru

stimularea funcției sexuale (afrosidiac): vin de jaleș, din 80 g frunze uscate la 1 L de vin

bun. Se lasă la macerat 10 zile, agitându-se zilnic sticla. Se strecoară. Se păstrează în sticle

astupate cu dop. Se iau 1 – 3 linguri după mâncare.

Pentru relaxarea fluxului menstrual, refacerea uterului infantil, favorizarea concepției

(fecundației) și purtarea sarcinii: supozitoare, cu extract hidroalcoolic din frunze.

7

Drept uz extern, se va folosi pentru tratarea gingivitei, absceselor dentare, în aftoză bucală,

amigdalită, faringită: infuzie, din 2 lingurițe frunze uscate mărunțite la 100 mL apă

clocotită. Se lasă acoperită 15 – 20 minute. Se strecoară. Se face gargară pentru laringite,

amigdalite. Apoi se aruncă, se clătește foarte bine gura cu infuzie, în gingivite, abcese

dentare.

Contraindicații: Mamele care alăptează nu trebuie să facă tratament intern cu infuzia

acestei plante deoarece micșorează secreția de lapte. Frunzele plantei intră în componența

ceaiurilor Plafar recomandate în sindroame dispeptice, enterocolite, hemoroizi, leucoree,

bronșită, gripă, guturai, laringite, traheite, pentru oprirea secreției de lapte și ca stomahice

[5].

Preparate farmaceutice

În farmacie vom întâlni numeroase produse farmaceutice , care conţin Salvia officinalis,

printre care se numără şi : Salviaclim, Anginesin, Salviasept [13].

8

1.2.2 Fructe de fenicul (Foenicului fructus)

Fenicul, anason dulce, molură

Descriere

Diversele rase și varietăți conduc la sorturi de ulei volatil care prezintă mari diferențe

calitative și cantitative. Sunt cultivate, atât pentru producția de fructe cât și de ulei,

următoarele:

Foeniculum vulgare, subspecia vulgare, var. vulgare,

F. vulgare, ssp. Piperitum,

F. vulgare, ssp. Vulgare, var. dulce

F. vulgare, var. azoricum.

Fructele de anason dulce sunt glabre, eliptice,

oblungi, ușor arcuite, îngustate spre capete,

lungi de 6 – 10 mm și late de 4 mm. De

obicei cele două specii mericarpe, care

alcătuiesc fructul, sunt libere. La capătul

anterior fiecare mericarp prezintă un stilopod

aplatizat și resturile stigmatelor. Mericarpele

sunt planconvexe și au câte cinci coaste

longitudinale, proeminente [8].

Fig.3 Foeniculum vulgare sp. [14]

Compoziţie chimică

Fructele de fenicul conțin 2 – 5 % ulei volatil, dar se cunosc varietăți indiene ce ajung și

până la 8,5 % conținut ulei. Fructele de proveniență românească conțin între 4,30 și 5,41 %

ulei volatil.

Fructele și fenicul mai conțin glucide, pectine, acizi polifenolcarboxilici, acid clorogenic și

cafeic, o β-sitosteril-fructozidă, furanocumarine, α-amirenol, gliceridele acizilor

petroselinic, palmitic, oleic, linolic, arahic. În insaponifiabilul uleiului au fost identificați o

serie de fitosteroli, precum și cumarine, tocoferoli și tocotrienoli.

Aetheroleum Foeniculi. Se obține prin distilarea cu vapori de apă a fructelor zdrobite. Se

prezintă ca un lichid incolor sau slab gălbui, cu miros aromatic de anason și gust dulceag.

9

Componentul principal este trans-anetolul care poate să ajungă până la 50 – 75 % din

compoziția uleiului, dar componenta caracteristică este (+)-fencona. Aceasta imprimă

gustul amar și camforat al uleiului, atunci când se află în cantitate mare.

Prin stocare, uleiul de fenicul suferă un proces de îmbătrânire când, diferite componente,

suferă procese de oxidare și izomerizare. Produșii sunt redați în schema de mai jos.

Fig.4 Produşi de oxidare a anetolului [8].

Există și uleiul din herba care, în mare, se aseamănă celui din fructe. Umbelele principale

conțin cu 45 % mai mult ulei volatil decât partea aeriană cosită toamna. După recoltare,

prin stocare, fructele de fenicul suferă un proces de îmbogățire, conținutului în ulei

crescând cu 39,5 % față de momentul recoltării [8].

Acţiune farmacologică

Produsul vegetal are principii active, care îi imprimă următoarele acţiuni farmacologice:

carminativă , stomahică, galactagogă, uşor diuretică, vermifugă [13].

Împreună cu fructele de chimen se administrează sub formă de infuzie, copiilor mici drept

carminativ și totodată mamelor, ca galactagog. Face parte din compoziția PULBERII DE

FRANGULA COMPUSĂ, sau de LICVITIA COMPUSĂ [8].

Tot în scopuri terapeutice se poate folosi uleiul volatil care prezintă totodată, o acțiune

semnificativă asupra sistemului circulator [8].

Întrebuinţări

Drept uz intern, pentru combaterea balonărilor: infuzie, din ½ linguriță fructe la cană (200

mL) cu apă clocotită. Se lasă acoperită 20 minute. Se strecoară. Se bea în cursului unei

zile.

10

Pentru tratarea durerilor abdominale la adulți, stimularea diurezei și secreției de lapte:

infuzie, din ½ linguriță fructe la o cană (200 mL) cu apă clocotită. Se lasă acoperită 15 –

20 minute. Se strecoară. Se beau 2 – 3 căni pe zi.

Ca uz extern se vor folosi fructele de anason pentru tratarea laringitei, faringitei,

amigdalitei, traheitei,: infuzie. din 1 linguriță fructe zdrobite la o cană cu apă clocotită. Se

lasă acoperită 15 – 20 minute. Se strecoară. Se fac 2 – 3 gargare călduțe pe zi, din care una

seara înainte de culcare [5].

Preparate farmaceutice

În farmacie vom întâlni următoarele preparate farmaceutice care conţin fructe de anason:

Rhamnolax, Normoponderol, Sedocalm precum şi preparate pe bază de ulei volatil de

anason : Ossidenta , Uvofed, Renol [13].

11

1.2.3 Lucernă (Medicanigis herba)

Descriere

Fragmente de tulpină tetramuchiată, slab pubescentă, frunze stipelate, compuse din 3

foliole obovat-cuneate, subțiri, cu nervațiune penată, floride tip papilionaceu, colorate în

albastru-violaceu, miros slab parfumat, gust slab amar, astringent[6].

Compoziţie chimică

Conţine 22 % substanţe proteice, alături de

vitaminele K,C, D, E, carotenoide, săruri de calciu,

potasiu, fier şi fosfor.Serveşte drept materie primă

pentru extracţia clorofilei şi a carotenului.Mai conţine

izoflavone, cumestrol cu acţiune estrogenă [8].

Acţiune farmacologică

Prezintă acţiune antihemoragică, hipocoleste-

rolemiantă şi antitumorală [13].

Fig. 5, Medicago sativa L. [12]

Întrebuinţări

Se foloseşte ca antihemoragic prin prezenţa vitaminei K, antianemic, reconstituant şi

recalcifiant.Făina de lucernă intră în componenţa preparatelor dietetice pentru copii [8].

Preparate farmaceutice

Dintre preparatele farmaceutice în care întâlnim acest produs vegetal, putem enumera :

Lucerna Alfalafa de la „Vitacare International”, Alflafa-Suc din lucerna Verde, care reduce

nivelul de colesterol şi asigură detoxifierea organismului.

12

1.2.4 Creţişoară (Alchemillae herba)

Creţişoară, brumărie

Descriere

Reprezintă părţile aeriene înflorite, uscate după recoltare de la

specia Alchemilla vulgaris L. sensu latiore, creţişoară,

brumărie (Rosaceae) [10].

Este o plantă mică, rar trecând de 20 – 30 cm înălțime,

răspândită prin pășunile umede de munte, din toată zona

centrală și nordică a Europei.

Se recunoaște ușor după frunzele sale de formă aproape

circulară, 7 până la 11 palmat lobate, cu marginile lobilor fin

dințate. sunt acoperite de peri tectori pe care, în momentele de

umiditate ridicată, se prind numeroase picături strălucitoare de

apă [7].

Fig.6 Alchemillae herba [15]

Compoziţie chimică

Produsul vegetal conţine 6-8% tanin galic şi elagic, alături de flavone, proantociani, acid

cafeic şi clorogenic, mucilagii [10].

Acţiune farmacologică

Datorită componentelor citate posedă proprietăți astringente și antidiareice. Pornind de la

utilizarea sa în medicina tradițională, în afecțiuni ginecologice, colectivul prof. Goina și P.

Petcu (1951-1952), au realizat preparatul ”EXTRACT DE ALCHEMILLA”, având

calitatea de a remedia sterilitatea și de a evita avorturile spontane, în primele luni de

sarcină. Se pare că în afara acțiunii hemostatice, taninurile din crețișoară posedă și o

activitate de consolidare și tonifiere a mușchilor uterini [7].

Întrebuinţări

Intern se foloseşte, pentru tratarea hemoroizilor, metroragiei și diareei; infuzie, din 1 – 2

lingurițe plantă uscată mărunțită la o cană (250 mL) cu apă clocotită. Se lasă acoperită 10

minute. Se beau 1 – 2 căni pe zi.

Pentru tratarea scorbutului: suc proaspăt stors din plantă. Se bea câte jumătate de păhărel.

13

Pentru stimularea poftei de mâncare: infuzie în vin, din 1 linguriță fructe (nucule), la o

cană sau un pahar cu vin fierbinte. Se lasă acoperită 10 – 15 minte. Se strecoară. Se bea

înainte de masă.

Extrn se foloseşte pentru vindecarea rănilor: balsam obținut din plantă și ulei. Se zdrobește

planta și se acoperă cu ulei. Se lasă la macerat 10 – 15 zile. Se trage în sticluțe mici. Se

unge rana pe întreaga suprafață.

Pentru tratarea laringitelor, stomatitelor: infuzie, din 2 – 3 lingurițe plantă uscată mărunțită

peste care se toarnă o cană (200 mL) cu apă clocotită. Se lasă acoperită 15 – 20 minute. Se

strecoară. Se face gargară de mai multe ori pe zi, din care una seara înainte de culcare [5].

Preparate farmaceutice

În farmacie întâlnim următoarele preparate farmaceutice: ceai de creţişoară, extract fluid

Salviathymol [7].

14

1.2.5 Rădăcină de lemn dulce (Liquiritiae radix)

Descriere

Reprezintă rădăcinile și și stolonii decorați

sau nedecorați ai plantei Glycyrrhiza

glabra L. (Leguminosae), denumită popular

lemn dulce.

Planta este originară din Europa centrală,

iar la noi în țară crește spontan în Dobrogea

[7].

Fig.7 Liquiritiae radix [9]

Produsul nedecoricat se prezintă sub forma unor bucăți cilindrice, drepte sau ușor curbate,

lungi de aproximativ 4 – 15 cm și groase de 1,5 cm, cu suprafața externă brun cenușie,

strabătută de numeroase striuri longitudinale. Fragmentele sunt dure, compacte, iar fractura

este fibroasă și colorată în galben. La exterior culoarea este brun cenușie.

Produsul nedecorticat mai poartă denumirea Liquiritiae radix cruda, naturalae,

nondecorticata, non mundata.

Rădăcina decorticată este constituită din fragmente lipsite de suber și o parte din

parenchimul cortical. Fragmentele sunt cilindrice, mult mai lungi ca cele nedecorticate, de

30 – 40 cm și groase 2 – 3 cm, colorate în galben citrin. Pe suprafața lor se observă adesea

fibre desprinse în urma decorticării. Produsul provenit din stoloni prezintă dimensiuni mai

reduse.

Licviriția decorticată poartă denumirea de Liquiritiae radix mundata sau chiar bismundata,

când operația se efectuează de două ori. Mirosul produsului este slab caracteristic, iar

gustul dulce la început devine apoi puțin amar și iute [7].

15

Caractere microscopice. Secțiunea transversală practicată în rădăcina de Glycyrrhiza

glabra se caracterizează prin prezența numeroaselor fascicole libero-lemnoase cuneiforme,

despărțite între ele prin largi raze medulare. Caracteristică este partea liberiană, a

fascicolului libero-lemnos, alcătuită dintr-un liber filiform nesclerificat însoțit de o parte și

de alta de pachete de fibre liberiene sclerificate. Liberul nesclerificat, care la microscop se

observă ca o masă compactă, puternic colorată în roșu de către carminul alaunat este

alcătuit din celule de liber primar, comprimate și strâns lipite între ele, din cauza

dezvoltării pachetelor de fibre liberiene și a razelor medulare. Datorită acestui aspect

compact, caracteristic, liberul poartă în acest caz denumirea de cheratenchim.

În zona de lemn, se observă fascicole lemnoase cuneiforme, alcătuite din parenchim

lemnos sclerificat și în care sunt incluse vase mari de lemn. Fascicolele sunt despărțite,

între ele, prin largi raze medulare alcătuite din parenchim lemnos nesclerificat.

Stolonii se deosebesc de rădăcinile propriu-zise prin prezența, în centrul secțiunii, a

parenchimului medular. Pulberea de culoare galben-deschisă examinată la microscop

prezintă fragmente de vase, în formă de butoiaș, reticulate sau punctate. De asemenea se

observă numeroase fibre însoțite de celule cu crustale prismatice de oxalat de calciu. În

celulele parenchimului cortical sau cilindrului central sunt prezente numeroase druze de

oxalat de calciu și granule de Amidon [7].

Compoziţie chimică

Produsul conține între 2,3 și 12 % glicirizină sau acid glicirizinic, o saponină triterpenică

glicozidată, care prin hidroliză pune în libertate agliconul, numit acid gliciretinic sau

gliciretic și două molecule de acid glucuronic. Carboxilii liberi ai acidului glucuronic sunt

saturați cu ioni de potasiu și calciu [7].

glicirizina

.

16

A fost identificat și un derivat al acidului gliciretinic numit acid glabric, și care este acid

18-hidroxigliciretinic. În schimb, radicalul carboxil de la C30 poate să fie în stare redusă și

atunci rezultă aldehida și alcoolul corespunzător, ambele existente în produs.

În totalitate, în Liquiritiae radix, au fost determinați cel puțin 22 compuși cu structură

triterpenică dintre care 18 posedă funcție acidă, cum ar fi acidul licvoric, acidul licviritic,

acidul 24-hidroxi-licviritic sau acidul licviridiolic [7].

Structurile chimice ale agliconilor

acid gliciretinic R=COOH, R1=H, R2=H, R3=H, R4=H

gliciretaldehida R=CHO, R1=H, R2=H, R3=H, R4=H

gliciretol R=CH2OH, R1=H, R2=H, R3=H, R4=H

acid glabric R=COOH, R1=H, R2=OH, R3=H, R4=H

acid glabrovaic R=H, R1=COOH, R2=H, R3=H, R4=OH

acid licviritic R=H, R1=COOH, R2=H, R3=H, R4=H

acid 24-hidroxilicviritic R=H, R1=COOH, R2=H, R3=CH2OH, R4=H

acid licviridiolic R=H, R1=COOH, R2=H, R3=CH2OH, R4=OH

24-hidroxi-gliciretatul de metil R=CO2CH3, R1=H, R2=H, R3=CH2OH, R4=H

Alături de aceștia se găsesc și unii esteri metilici ca licvoratul de metil sau 24-

hidroxigliceretatul de metil.

Unele combinații sunt deposedate de funcția cetonică din poziția 11: acidul 11-desoxo-

gliciretinic și acidul 11-desoxo-24-hidroxi-gliciretinic [7].

17

Acid licvoric R=H glabrolidina

Licvorat de metil R=CH3

Structurile chimice ale acidului licvoric, licvoratului de metil și glabrolidei.

Colorația galbenă a rădăcinilor este dată de componentele flavonoidice. Au fost identificate

două flavone, licviritozida și după aceea neolicviritozida (V. I. Litvinenko, 1963). Alături

de acestea se găsesc și calconele corespunzătoare, izolicviritozida și neoizolicviritozida [7].

Fig.8 Relaţiile structurale dintre compuşii flavonici şi calconici [7].

Această schemă se explică prin faptul că în mediu alcalin licviritogenolul trece în

izolicviritigenol, prin deschiderea nucleului piranic și revine la structura flavonică în mediu

acid.

Rădăcina de lemn dulce conține fitosteroli dintre care unii prezintă proprietăți oestrogene.

De asemenea s-au identificat mai multe oze, glucoză, manitol și zaharoză. S-au identificat

apoi, substanțe rezinoase și asparagină (2-4%), substanțe minerale (4-6%) [7].

Acţiune farmacologică

Produsul posedă acţiune expectorantă, antispastică, antiinflamatoare, diuretică, oestrogenă,

bacteriostatică, antitoxică, hipotensivă, antineoplazică [7].

18

Acidul gliceretinic ca şi glicirizina, imprimă acţiune expectorantă, iar datorită grupării

cetonice de la C11, care mimează structura cortizonului, posedă acţiune antiinflamatoare,

cortizonică şi mineral corticoidă. Pentru ultimile acţiuni farmacodinamice se foloseşte

glicirizatul de amoniu, cu activitate asemănătoare desoxicorticosteronei.

Glicirizina şi acidul 18-β-gliciretinic se întrebuinţează cu rezultate bune în tratamentul

bolii Addinson.

În dermatologie, acidul gliciretinic poate fi folosit sub formă de loţiuni, unguente, pulberi

în tratamentul unor afecţiuni cutanate ca dermatite acute şi cronice, neurodermite,

psoriazis, eczeme.

Cea mai largă utilizare însă,a găsit-o glicirizatul de amoniu, în tratamentul ulcerului gastric

şi duodenal [7].

Întrebuinţări

În medicina umană, ca uz intern, produsul vegetal se foloseşte:

1.Pentru tratarea artritei, dismenoreei, ulcerului gastroduodenal, litiazei renale și biliare:

infuzie, din 1 linguriță pulbere rădăcină peste care se toarnă o cană (250 mL) cu apă

clocotită. Se lasă acoperită 15 minute. Se strecoară. Se bea 3 căni pe zi.

2. Pentru tratarea gastritelor hiperacide, ulcerului gastric, tusei de diverse etiologii,

bronșitei: macerat la rece, din ½ - 1 linguriță pulbere rădăcină la o canp (200 mL) cu apă.

Se lasă 1 – 2 ore. Se strecoară. Se bea în cursul unei zile. Cura durează 1 – 2 luni, mai ales

toamna și primăvara.

3. Pentru tratarea constipației: a) pulbere rădăcină, se iau 1 – 3 g pe zi; b) infuzie, din ½

linguriță pulbere rădăcină peste care se toarnă o cană (200 mL) cu apă clocotită. Se lasă

acoperită 15 – 20 minute. Se strecoară. Se bea în cursul unei zile.

4. Pentru combaterea crizelor de ulcer și gastrite: pastă pregătită din 100 g pulbere rădăcină

cu 50 mL apă. Se amestecă bine. Se iau 3 lingurițe pe zi. Acțiune antispasmodică.

5. Pentru tratarea tusei, bronșitei, traheitei. Laringitei: decoct, din 1 linguriță pulbere

rădăcină la o cană (250 mL) cu apă. Se fierbe 5 – 10 minute la foc moale. Se strecoară. Se

beau 2 – 3 căni pe zi. Contraindicat la hipertensivi. Uz extern. Pentru tratarea afecțiunilor

bucale: decoct, din 15 – 20 g la 100 mL apă/ Se fierbe 5 minutela foc moale. Se lasă

acoperit 15 minute pentru a se răci. Se clătește gura sau se face gargară [5].

În medicina veterinară.Ca uz intern se foloseşte pentru tratarea bronșitelor,

gastroenteritelor, constipațiilor:

a) Pulbere de rădăcină;

19

b) Decoct, din 1 linguriță pulbere rădăcină la 200 mL apă. Se fierbe 5 – 10 minute. Se strecoară. Se răcește și se administrează prin breuvaj bucal (se toarnă pe gât);

c) Macerat la rece, din 1 linguriță pulbere rădăcină la 200 mL apă. Se acoperă și se lasă 2 ore. Se strecoară și se administrează prin breuvaj bucal. Dozele de tratament: animale mari (cabaline, taurine), 15 – 75 – 100 g; animale mijlocii (ovine, caprine, porcine), 5 – 10 -15 g; animale mici (pisici, câini, păsări), 0,02 – 1 – 2 g [5].

Preparate farmaceutice

Pe piaţa farmaceutică întâlnim rădăcină de lemn dulce în următoarele preparate:Cortelax,

Roter [10], Bronchofort, Flavisan, Stomac Sănătos, Articulaţii Sănătoase etc.

1.2.6 Frunze de rozmarin (Rosmarini folium)

Descriere

Frunze coriace, sesile, lanceolate, cu marginile îndoite spre fața inferioară; culoare verde

inchis (epiderma superioară, glabră), respectiv verde-argintie (epiderma inferioară,

tomentoasă), gust amar, miros foarte aromat, caracteristic [6].

Obținerea produsului vegetal. Se recoltează frunzele pentru produsul vegetal, sau

somitățile, în timpul înfloririi, pentru obținerea uleiului volatil. Când se urmărește

recoltarea frunzelor, acestea se culeg înaintea deschiderii

complete a florilor, deoarece acesta este momentul când

ele au conținut maxim de principii active.

Recoltarea se face în timpul dimineții, până la apariția

soarelui, precum și seara, după apusul soarelui. Uscarea are

loc în condiții blânde, pe cale naturală în șoproane

adăpostite, iar temperatura de uscare pe cale artificială nu

trebuie să treacă de 30 – 35 °C [8].

Fig. 9 Rosmarinus officinalis [11].

Compoziţie chimică

Principiul activ este constituit din uleiul volatil care, alături de monoterpenele

constituiente, în frunze mai este însoțit de substanțe diterpenice, triterpenice, ceruri și

etolide. În planta proaspătă, conținutul de ulei ajunge la valori de 0,22 – 1,22 % pe când în

produsul uscat conținutul este mai ridicat; până la 2 % în frunze și 1,4 % în flori. Între

derivați diterpenici menționam acidul carnasolic și carnasolul. Pentru compușii triterpenici

20

amintim α- și β-aminerolul, epi-α-amirenolul, betulinolul și germanicolul, precum și acizii

ursolic (2,8 – 4,5 %), oleanolic (1,05 %), acid 19-α-hidroxiursolic [8].

În ceara de pe frunze conține mono-, di- și trimetil-alcani, precum și un procent mai redus

de alchene aciclice și ciclice; acizi polihidroxi-alcanici și terpenoide ca pristan, scualen,

humulen, cariofilen.

Printre substanțele caracteristice frunzelor de rozmarin cităm acidul rozmarinic în proporție

de 2 – 3,70 %, și răspândit în numeroase specii de labiate sau aparținând altor familii.

Frunzele de rozmarin s-au dovedit a conține un număr apreciabil de substanțe flavonoidice:

luteolol, apigenol, apigenol-7-glucozida, diosmina, diosmetina, ghencvanina, 6-metoxi-

ghencvanina, hispidulina, cirzimaritina, salvigenina, nepetina sau euoafolina, cirziliona.

diosmetina acid rozmarinic

Frunzele de rozmarin mai conțin tanin (3,4 – 8,4 %), o saponină, β-sito-sterol, colină, acid

glicolic, acid nicotinic, acid ascorbic [8].

Aetheroleum Rosmarini. Este un lichid incolor sau slab gălbui, dar care cu timpul se

brunifică și își mărește viscozitatea. Posedă un miros aromatic, camforat, iar gustul

camforat arzător. Prezintă următoarele caractere fizico-chimice: d15 = 0,894 – 0,920;

[αi]D = -6° la +15°. Se cunosc trei tipuri de ulei de rozmarin după cum predomină cineolul

(Italia, Maroc, Tunisia), cu predominență camforă-borneol (Spania), și tipul α-pinen-

verbenonă (Corsica). Analizând componentele uleiului volatil din mugurii foliari, din

frunza vecină unui mugure și din frunzele mature, Karlsen și Svendren (1968), au constatat

diferențe cantitative în raportul α-pinen : camfen : β-pinen și anume:

1 : 1 : 3 în uleiul din mugurele foliar,

1 : 1 : 2 în uleiul din frunza vecină,

4 : 2 : 1 în uleiul obținut din frunze mature.

Aceiași autori au mai constata că sabinenul, cantitativ bine reprezentat în muguri, scade

odată cu maturare [8].

21

Prin fracționare pe coloană de silicagel și apoi gazcromatografic,în uleiul volatil au fost

identificate următoarele componente: α- și β- pinen, camfen, Δ3-caren, p-cimen, limonen,

mircen, α- și β-felandren, sabinen, α-terpinen, γ – terpinen, terpinolen, borneol, acetat de

bornil, acetat de izobornil, camforă, 1,8-cineol, geraniol, linalool, acetat de linalil, 4-

terpinenol, α- și β-terpineol, verbenonă, bornilen, satnten, triciclen, α-tuien, α- și β-

fenchen, Δ4-caren, fenchonă, α- și β-tuionă, izoborneol, 3-octanonă, safrol, cariofilen,

humulen, p-cimen, trans-ocimen, verbenol, octanonă, valerianat de bornil, trans-sabinen-

hidrat, cis-sabinen-hidrat, α-fenchol, cis-p-ment-2-en-1-ol, trans-p-ment-2-en-1-ol, din care

α-pinen 27,6 %, camfen 8,5 %, cineol 29,3 %, camforă 12,1 % [8].

Acţiune farmacologică

Produsul vegetal prezintă acţiune stimulentă asupra circulaţiei cerebrale şi microcirculaţiei

(prin acidul rozmarinic), hipocolesterolemiantă şi coleretică (prin acizii

polifenolcarboxilici), diuretică (prin flavone şi triterpene), antispastică (prin flavone)

antioxidantă (prin acidul rozmarinic şi derivaţii flavonici). Uleiul volatil de rosmarin

prezintă acţiune tonică generală şi cardiotonică la doze mici, decongestiv-venoasă,

coleretic-colagogă, emenagog nehrmonal, expectorantă, antimicotică, antibacteriană (uleiul

volatil obţinut de la R.officinalis L. cineoliferum); mucolitică, antispastică , expectorantă

[13].

Întrebuinţări

Sunt folosite frunzele și uleiul volatil din rosmarin. Principiile active din frunze au

proprietăți coleretice, colagoge, antiseptice, diuretice și antogonadotrope. Stimulează

secreția bilei și eliminarea ei în intestin; distruge microorganismele: acționează asupra

epiteliului renal mărind cantitatea de urină eliminată; inhibă formarea celulelor sexuale.

Uleiul volatil este emenagog și coleretic. Provoacă sau fac să reapară ciclurile menstruale

întârziate, stimulează eliminarea bilei în intestin. Uleiul volatil ajuns în plămân prin

inspirație se resoarbe, ajunge în sânge și prin el la sistemul nervos central, exercitând un

efect psihostabilizant fără a imprima o stare euforică. Contribuie la imbunătățirea irigării și

oxigenării cerebrale.Tinctura se recomandă în leșinuri și colaps ortostatic. Pentru

prevenirea sclerozei este bine ca persoanele trecute de 40 ani să înceapă o cură de tinctură,

de 2 – 3 ori pe zi câte 5 picături. Pentru reconfortarea organismului se fac băi dimineața în

care se adaugă ulei de R. sau frunze de R. Uleiul este recomandat pentru întreținerea

părului. Soluția alcoolică dă rezultate bune în tratarea reumatismului și nevralgiilor. În

22

tulburările cardiace este indicată frecția cu ulei R. în zona inimii, cu reflexe în umărul și

brațul stâng, tulburări de ritm cardiac și tendință de sufocare. Intră în compoziția unor

produse farmaceutice, ca opodeldoc, liniment și spirt camforat etc. (Em. Grigorescu, I.

Culei, Ursula Stănescu, 1986) [5].

În medicina umană, drept uz intern,se foloseşte pentru tratarea bolilor de stomac,

reumatismului cardioarticular, reumatismului degenerativ, rinitelor cronice catarale

hipertrofice, anemiei, tusei: infuzie, din 1 linguriță pulbere de frunze peste care se toarnă o

cană (200 mL) cu apă în clocot. Se lasă acoperită 10 – 15 minute. Se strecoară. Se beau 2

căni pe zi.

Pentru stări de convalescență, dispepsii, surmenaj psihic și intelectual: infuzie, din 1

linguriță și jumătate pulbere de frunze la o ceașcă de apă clocotită. Se acoperă 10 – 15

minute. Se strecoară. Se beau 1 – 2 cești pe zi.

Pentru tonifierea organismului și ca adjuvant în tratamentul bolilor de inimă: vin tonic, din

3 părți frunze R. la 100 mL vin. Se astupă sticla cu dop și se ține la temperatura camerei 5

– 6 zile. Se strecoară, Se bea zilnic câte un păhărel.

Pentru tratarea hipotensiunii arteriale: tinctură, din 10 g frunze uscate mărunțite la 100 mL

alcool de 70°. Sticla se astupă și se lasă la întuneric 7 – 8 zile, agitându-se zilnic. Se

strecoară în altă sticlă de culoare neagră. Se iau 20 – 40 picături pe zi, timp de o lună.

Pentru declanșarea apariției menstruației întârziate și pentru stimularea contracției vezicii

biliare: ulei volatil, în doze de 2 – 3 picături [5].

Preparate farmaceutice

Din preparate farmaceutice, putem menţiona,Triglic Oil,Tinctura de Rozmarin pentru

afecţiunile hepatobiliare, Ceai „Digestie Uşoară”,Acnetol Gel, L-Carnitin Complex etc.

23

1.2.7 Frunze şi flori de păducel ( Craetegi folium cum flores)

Descriere

Conform FR X produsul vegetal este

constituit din inflorescenţa şi frunzele

de la baza acesteia, uscate după

recoltare de la speciile Cratagus

monogyna Jacq. şi C.laevigata (Poir.)

DC sin.C.oxycantha L., păducel,

gherghinar,mărăcine (Rosaceae);

conţine cel puţin 0,6% flavonoide

exprimate în hiperozidă.

Fig. 10 Craetegi folium cum flores [16].

Conform FE 6, produsul poate proveni de la Cratagus monogyna Jacq., C.oxycantha L. Şi

hibrizi, foarte rar de la alte specii europene; conţine cel puţin 1,5% flavonoide exprimate în

hiperozidă [10]

Fructele sunt ovale, globuloase, cu una sau 2-3 seminţe, miros slab, gust dulceag.[19]

Florile sunt constituite pe tipul 5, posedînd cinci sepale, cinci petale, 15-20 stamine, cu

antere de culoare neagră la C.monogyna şi de culoare roşie la C.oxycantha.Florile de la

C.monogyna prezintă un singur stil, în timp ce florile de la C.oxycantha prezintă 2-3 stiluri.

[7]

Compoziţie chimică

Asupra principiilor active din produsele vegetale obținute din speciile de Crataegus, s-au

dus și se mai duc încă discuții. Deoarece atât florile, fructele. Cât și frunzele conțin

cantități apreciabile de flavonozide.

24

Cercetări întreprinse în R. P. Bulgaria (M. Nikolov, 1971-1973), au stabilit că în florile și

frunzele de C. monogyna se găsesc aproximativ 17 compuși flavonici printre care:

cvercetol, kempferol, hiperozidă, cratezidă, luteolin-glucozida, vitexina(vitexol),

saponaretina (saponaretol, izovitexol), orientina (orientol), monoacetil-homoorientina

(monoacetil-homoorientol), vitexin-ramnozida, saponaretin-ramnozida, orientin-

ramnozida, homoorientin-ramnozida, 6,8-di-C-glucozil-apigenolul.

Fig.11 Structura derivaților de vitexină [8].

După J. Fiesel (1965) în C. oxyacantha predomină vitexin-4’-ramnozida, pe când în C.

monogyna, vitexin-(2”-acetilglucozil)-4’-ramnozida. Pe de altă parte, s-a mai stabilit că în

frunze predomină, ca și în flori, derivații vitexinei, pe când flavonozida predominantă în

fructe ar fi hiperozida. Acțiunea farmacodinamică, altădată socotită ca principală, au și

corpii cu reacție acidă și structură triterpenică pentaciclică, care au fost descoperiți în

număr destul de mare în florile și fructele Crataegus. Aceștia sunt acizii ursolic, oleanolic,

crategolic (2α-hidroxioleanolic), acantolic și neotegolic. Acidul neotegolic este un izomer

al acidului crategolic, iar acidul acantolic este un derivat trihidroxi-mono-carboxilic cu

structură, de asemenea, triterpenică pentaciclică [8].

acid ursolic acid oleanolic acid crategolic

Un al treilea grup de principii active, după toate probabilitățile, sau cel puțin substanțe care

alcătuiesc complexe sinergice, este constituit din derivați aminici ca: etilamină,

25

dimetilamină, trimetilamină, izobutilamină, izoamilamină, etanolamină, colină,

acetilcolină, ca și aminopurine ca adenina, adenozina, guanina și acidul uric.

În afară de aceste trei grupuri de substanțe considerate principii active au mai fost

identificați o serie de compuși, în frunze, flori și fructe, ca esculozidă, β-sitosterol, acid

clorogenic și cafeic, vitaminele B1 și C, caroteni. De asemenea sorbitol, glucoză, zaharoză.

Identificare. După DAB IX, se identifică substanțele flavonice și acizii polifenol-

carboxilici prin cromatografie pe strat subțire, în prezență de substanțe etalon, acid cafeic,

acid clorogenic, rutozidă, hiperozidă.[7]

Acţiune farmacologică

La început s-a stabilit acțiunea farmacodinamică principală a preparatelor de Crataegus

este cea de sedativ cardiac și nervos, fiind uneori recomandat ca înlocuitor de valeriană.

Mai apoi s-a pus, însă, în evidență acțiunea vasodilatatoare asupra coronarelor.

Calea de administrare a preparatelor, per os sau intravenos, nu aduce nici o schimbare

calitativă a acțiunii. Acțiunea tonogenă asupra mușchiului cardiac se pare că este legată de

pigmenții antocianici și probabil de leucoantociani, pe când acizii triterpenici posedă o

activitate respiratorie și diminuează conținutul în oxigen al sângelui.

Fracțiunile flavonice determină o economisire a consumului de oxigen, provoacă dilatarea

coroanelor și acționează favorabil asupra cordului [7].

Întrebuinţări

Preparatele Crataegus se recomandă în dereglări ale cordului și scleroză coronariană la

persoane în vârstă, pentru tratamentul unui cord hipertonic, în insuficiență a miocardului

după boli infecțioase și aritmii cardiace.

Acțiune de îmbunătățire a circulației o au preparatele de păducel și la nivel cerebral.

Afluxul de sânge crește, consumul de oxigen este mărit, chiar randamentul în folosirea

randamentului oxigenului este imbunătățit [7].

În tratamentul insuficienţei cardiace incipiente (stadiile I şi II), în asociere cu alte produse

vegetale se întrebuinţează în tratamentul aterosclerozei incipiente, infarct miocardic,

tulburări minore ale somnului.Se va administra infuzia obţinută din 1-1,5 g produs vegetal

la 150 ml apă; se pot administra 3-4 căni /zi timp de câteva săptămâni; tinctură [10].

Preparate farmaceutice

Sedocalm, Hipotens, Sedinex, Sedinstant, Cratepas,Lenicalm [10].

26

1.2.8 Flori de lavandă (Lavandulae flos)

Descriere

Sunt florile speciei Lavandula angustifolia Mill., sin.

cu L. officinalis Chaix, sin. L. spica var. angustifolia, sin.

L. vera D. C., din familia Labiatae, levănțică.

Sub numele de Lavandula officinalis cultivată în Anglia, se

înțelege, de fapt, un hibrid al acestei specii. De asemenea,

este foarte răspândit soiul “lavandin”, care este și el un

hibrid între L. angustifolia și L. latifolia Vllars. Din acest

hibrid se obține în Franța un ulei volatil foarte mult apreciat

în parfumerie.

Fig.12 Lavandula angustifolia sp. [17]

Caractere macroscopice. Produsul este format din flori a căror corolă nu s-a deschis. Au

formă conică, tubuloasă, ovoidă, cu caliciul tubulos, terminat cu patru dinți scurți, mai mici

și unul mai mare, rotunjit. Corola bilabiată are labiul superior bifidat, iar cel inferior

trilobat.Atât caliciul cât și corola sunt acoperite cu peri tectori, articulați și peri grandulari

octocelulari. Florile nedeschise sunt lungi și late, au culoare albastră violacee, mirosul

caracteristic aromat, iar gustul amar și aromat [8].

Compoziţie chimică

Florile de levănțică conțin ulei volatil în proporții foarte diferite, funcție de forma de

condiționare și de specia, varietatea sau soiul cultivat. Florile proaspete conțin până la

0,8 % ulei volatil, iar cele uscate până la 1,5 %, dar sunt clone care pot să producă până la

3 % ulei volatil. Acesta reprezintă componentul principal al produsului vegetal care mai

conține și alte substanțe.

A fost determinată prezența acidului ursolic și oleanolic, a cumarinei, herniarinei,

luteolinei, a unui principiu amar a cărei structură n-a fost încă precizată.

Aetheroleum Lavandulae. Se obține prin distilarea cu apă, în blaze cu fundul dublu, a

florilor care sunt introduse în coșuri de sârmă, deasupra nivelului apei.

Se prezintă ca un lichid incolor sau slab gălbui, levogir, d15= 0,885 – 0,895, pH neutru,

miros plăcut, gust amar, aromat. Ca fiecare ulei volatil este solubil în orice proporții în

alcool, eter, acid acetic și cloroform.

27

În privința biosintezei și evoluției uleiului volatil în florile de lavandă, s-a determinat

conținutul său în timpul perioadei de vegetație, stabilind că cea mai mare cantitate de ulei

volatil se găsește în frunze în perioada iulie-august. Maximum, ceea ce precizează

momentul optim de recoltare, corespunde cu perioada de înflorire deplină către începutul

ofilirii florilor [8].

Fig. 13 Conţinutul în ulei de lavandă funcţie de stadiul de vegetaţie [8].

În mare, principalele componente ale uleiului de lavandă se formează conform schemei:

Fig. 14 Biosinteza componentelor uleiului de lavandă [8].28

Metodele moderne care folosesc gazcromatografia capilară sau HPLC au condus la

identificare de până la 118 compuși diferiți. Dintre aceștia menționăm: α- și β-pinen,

camfen, Δ3-caren, mircen, limonen, eucaliptol, β-ocimen, γ-terpinen, octan-3-ona, p-cimen,

terpinolen, octanol, hexanol, 1-hexen-3-ol, 3-octanol, acetat de 3-octenil, allocimen, butirat

de hexil, 1-octen-3-ol, oxid de trans- și cis-linalool, camforă, linalool, acetat de linalil, 1-

terpinen-4-ol, β-cariofilen, acetat de lavandulil, tiglat de hexil, izoborneol, lavandulol, α-

terpineol, borneol acetat de neril, geraniol, acetat de geranil, prenil-aldehidă, cumin-

aldehidă, nerol, oxid de cariofilen, eugenol.

Componenții principali cantitativ și care imprimă și mirosul de bază al uleiului de lavandă,

sunt linaloolul și acetatul de linalil. Componenții caracteristici sunt însă lavandulolul și

acetatul de lavandulil, cis- și trans-ocimenul.

Lavandula vera produce uleiul volatil cu mirosul cel mai fin, îndeosebi în varietățile și

soiurile de cultură selecționate, pe când L. spica, datorită conținutului mai mare în

eucaliptol și camforă și în absența unei cantități suficiente de esteri, posedă miros

camforat.

Foarte mult utilizat este însă uleiul de lavandin, datorită productivității sale înalte, în

cultură. În prezent, soiurile de lavandă de cultură sunt foarte numeroase și diferă de la țară

la țară. Printre cele mai frecvent cultivate amintim, în afară de cele menționate, soiurile

Rekord, Stepnaja și Gornaia (Rusia), Lambruisse și Barreme (Franța), Kazanlîk și Karlovo

(Bulgaria).

Determinări cantitative.

Dozarea linalolului. Soluții de linalol în etanol (câte 5 mL), conținând cantități crescătoare

de monoterpenoid se tratează cu soluție 10 % de sulfat de mercur în acid sulfuric 25 %

(1 mL). Se lasă 5 minute în repaos pentru dezvoltarea culorii violet. După determinarea

transmitanței și a extincției, se trasează curba de etalonare pentru determinarea conținutului

în linalol, în soluții necunoscute. Absorbanța culorii violet se măsoară la 565 nm, la un pH

optim de 3-4, dar independent de temperatură.

29

Tabel I.Conţinutul uleiului de levănţică [8].

Acţiune farmacologică

Grupul de compuși Componente %

Hidrocarburimonoterpenice

Alcooli primari și secundari

liberi

Alcooli terțiari liberi

Esteri

Aldehide și cetone

Oxizi

Hidrocarburi

sescviterpenice

Fenoli

Lactone

Acizi liberi

(+)-α-pinen

n-hexanol, (+)-n-octanol, geraniol, borneol, alcooli

sescviterpenici

(-)-linalool

Acetat de bornil, acetat de octil, acetat de linalil, esteri

butirici și caproici în urme

Etil-n-amil-cetona, (+)-camfora, diacetil, n-hexanal, n-

octanal, aldehidă cuminică, furfural

Cineol (eucaliptol)

Bisabolen

Eugenol

Cumarină

Acetic, butiric, caproic

4,5

4,4-6,8

43-44

23,5

8,1

4,8

0,5

urme

urme

urme

Florile de levănţică prezintă acţiune sedativă.Datorită acestei proprietăţi şi mai ales a

calităţii aromatizante, ele intră în componenţa unor ceaiuri medicinale [18].

Florile de levănţică prezintă proprietăţi sedative şi spasmolitice prin esterii din uleiul

volatil şi derivaţii cumarinici, colagoge şi carminative prin derivaţii flavonici, acizii

polifenolici şi uleiul volatil; antioxidante datorate acidului rozmarinic şi derivaţilor

flavonici prin inhibarea lipidperoxidării; insecticide prin uleiul volatil, diuretice prin

flavone şi derivaţii triterpenici; cicatrizante prin flavone, triterpene şi ulei volatil [13].

Întrebuinţări

Pentru tratarea afecțiunilor respiratorii, afecțiunilor cardiace cu substrat nervos, tulburărilor

digestive, balonărilor abdominale, reumatismului, hepatitei cronice, dischineziei hipotone

și atone, migrenelor: infuzie, din 1-2 lingurițe flori la o cană (250 mL) cu apă clocotită. Se

lasă acoperită 15 minute. Se strecoară. Se îndulcește cu miere. Se beau 2 – 3 căni pe zi [5].

Preparate farmaceutice

Se vor folosi următoarele preparate farmaceutice : Nervoflux, Cholagutt-N, compoziţii de

ceaiuri medicinale, Inhalant, Sedinex, Fastum gel [13].

30

1.3 Concluzii cu privire la produsele vegetale din ceaiul “Ceai din plante

medicinale -Menopauză”

Menopauza este o stare fiziologică normală caracterizată prin cicluri menstruale

neregulate, însoţite de astenie, irascibilitate, anxietate, uneori chiar depresie psihică. În

plus, aceste fenomene sunt însoţite de senzaţia de ameţeală sau leşin, de transpiraţii

nocturne şi de o stare de hipersensibilitate, cu consecinţe în relaţiile cu cei din jur.Pot

surveni chiar şi tulburări cardiace şi bufeuri [20].

Bufeurile sunt provocate de lipsa estrogenilor, oboseala, anxietatea şi alte simptome însă

sunt prezente din cauza că compleul hipotalamo – hipofizar continuă să secrete mari

cantităţi de gonadotrofine, fără răspuns uterin generator de flux menstrual [21].

În cazul menopauzei sunt indicate plante, care conţin substanţe fitoestrogene. Cele mai

indicatetipuri de fitoestrogeni sunt izoflavonele, derivaţii cumarinici şi lignanii [22].

31

Capitolul 2. Studiul farmacognostic al fitopreparatului

Această metodologie unitară de cercetare face apel la un ansamblu de analize simple, care

după natura lor pot fi grupate în calitative și cantitative.

Cu ajutorul metodelor de analize calitative se urmărește precizarea caracterelor

macroscopice și microscopice ale produselor vegetale analizate.

Prin metode de analiză cantitativă se urmărește stabilirea purității produselor vegetale și

determinarea calității acestora în funcție de conținutul în principii active.

În final, pe baza rezultatelor acestui complex de analize se poate stabili dacă produsele

cercetate îndeplinesc condițiile necesare pentru a fi folosite la prepararea de produse

farmaceutice [7].

Metodele folosite pentru studiul produselor vegetale se clasifică în :

Metode calitative

Examen macroscopic

Examen microscopic

Necesare indentificării produselor vegetale

Examen microchimic

Examen chimic-calitativ a compușilor extrași

cu solvenți diferiți

Necesare identificării grupelor de principii

active din produsele analizate

Metode cantitative

Determinarea impurităților

Determinarea corpurilor străine

Determinarea umidității

Determinarea cenușii

Necesare stabilirii purității și calității

produselor vegetale

Determinarea extractivului

Determinarea principiilor active

Necesare stabilirii purității și calității

produselor vegetale

Tabel II. Metode folosite pentru studiul produselor vegetale [7].

2.1 Determinarea identităţii

Aceasta se realizează cu ajutorul metodelor calitative menţionate în tabelul anterior.

2.1.1 Examen macroscopic

Prin acest examen se urmărește stabilirea caracterelor morfologice observate cu ochiul

liber sau la lupă și cele organoleptice percepute prin miros și gust. În acest mod sunt

analizate întreaga varietate de produse vegetale a căror caracteristici sunt constituite,

32

poziția taxonomică a plantelor de la care provin și de forma lor de prezentare: produse

întregi (in toto), fragmentate (concissum) sau pulverizate (pulveratum).

Examenele macroscopice ale produselor vegetale întregi sunt de cele mai multe ori

suficiente pentru determinarea identității acestora. Caracterele organoleptice oferă unele

informații orientative asupra compoziției chimice a produselor analizate. Pentru produsele

vegetale fragmentate sau pulverizate examenul macroscopic dă unele indicații care

adeseori nu sunt suficiente indentificării, in care caz investigare se continuă prin examenul

microscopic.

Examenul macroscopic se efectuează în ordinea precizării următoarelor elemente:

Aspectul Prin care se stabilește:

- forma produsului (întreg sau fragmentat),

- aspectul exterior și interior,

- particularitățile feței superioare și inferioare,

- consistența și particularitățile la pipăit,

- la unele produse tipul secțiunii transversale,

- raportul dintre țesături (la pulpă).

Dimensiunile Se apreciază în:

- cm pentru majoritatea produselor (folosind rigla),

- mm pentru fructe și semințe mici (folosind hârtia milimetrică),

- nm pentru celule, incluziuni celulare (granule de amidon, cristale etc.,

folosind micrometrul ocular sau obiectiv)

Culoarea La exterior și la interior, pe ambele fețe

Mirosul Pe produsul ca atare, zdrobit între degete (frunze, flori), sau pulverizat

Gustul Pe produsul ca atare sau pe decoct. (Nu se înghite, se ilimină și se

clătește gura cu apă).

Tabel III.Elemente definitorii ale examenului microscopic [7].

Culoarea galbenă, roșie, albastră, portocaliea florilor și fructelor presupune prezența

pigmenților flavonoidici sau compușilor carotenoidici, culoarea portocalie la scoarțe și

organe subterane indică prezența derivaților antrachinonici, culoarea brună la frunze,

organe subterane, scoarțe și unele cotilidoane este explicată de conținutul în taninuri

catehice a acestor produse.

33

Gust amar al produselor se poate datora prezenței substanțelor amare, heterozidelor

cartiotonice sau a unor alcaloizi, gustul astringent taninurilor, gustul aromat uleiurilor

volatile, rezinelor, iar cel dulce glucidelor [7].

Analizând ceaiul ”Menopauză” observăm că produsele vegetale sunt de tip pulveratum,

pulberea este grosieră, predomină culoarea verde și are un miros caracteristic, pătrunzător.

Deoarece este prezentă culoarea verde a produsului vegetal, am putea spune că sunt

prezente fragmente de tip folium sau herba. Fragmentele de tulpină sau rădăcină de culoare

alb-gălbuie, cu gust dulce ne indică prezența elementelor anotomice din radix și urmărind

informația acordată de

producător referitor la

compoziția ceaiului, aceasta ar

putea fi Liquiritiae radix.

Fragmentele albastre ne indică

prezența antocianilor în

produsul vegetal, care ar putea

fi fragmente din Lavandulae

flores.

Fig.15 Analiza macroscopică a fitopreparatului Ceai „Menopauză”(foto original)

Mirosul este înțepător, pătrunzător astfel încât putem afirma că avem multe produse cu ulei

volatil ex: Salviae herba, Lavandulae flores. Am indentificat o semință cu un tegument

seminal semidecorticat, care îi poate aparține unui produs vegetal tip herba.

Fig.16 Seminţă identificată din produsul vegetal.(foto original)

34

În concluzie, putem constata că prin examenul macroscopic am identificat decât o parte din

produsele vegetale, ceea ce ne-a impus să realizăm examenul microscopic, microchimic și

analiza cantitativă a produsului farmaceutic.

2.1.2 Examen microscopic

Generalităţi

Examenul microscopic are ca scop stabilirea ţesuturilor şi elementelor anatomice

caracteristice unui anumit tip de produs vegetal.

Se poate realiza pe secţiune ( transversală, longitudinală şi radiară), preparat superficial

(concissum) şi pulbere.Cel mai frecvent în analiza farmacognostică se apelează la secţiuni

transversale [19].

Modul de lucru

Am realizat un examen microscopic a pulberii vegetale.Acest examen a a vut ca scop

precizarea produsului şi a organului vegetal.

Pentru obţinerea preparatului microscopic am folosit ca agent de clarificare: cloralhidrat

800g/L.

Tehnica obţinerii preparatelor microscopice din pulbere: pe o lam[ de microscop se aduc

2-3 picături din soluţia de cloralhidrat 800g/L şi se presară cu ajutorul unui ac spatulat

câteva fragmente de pulbere vegetală. Preparatul rezultat se trece cu mişcări succesive prin

flacăra unui bec de gaz până se percepe un slab miros caracteristic de reactiv şi se observă

degajarea unor vapori albicioşi rezultaţi din descompunerea cloralhidratului [19].

Elementele anatomice observate în preparatele microscopice obţinute din fitopreparatul

denumit „Ceai-Menopauză”:

Fig.17 (foto-original)Epidermă cu stomate

şi peri tectori ramificaţi Fig.18 Peri tectori şi suber

35

Fig.19 (foto-

original).Păr tector Fig.20 (foto-original) Papile.

Fig.19 Examen microscopic a ceaiului

“M enopauză”(foto-original).Elemente

anatomice observate:endoteciu cu papile, peri

tectori.

Fig.20 Examen microscopic a ceaiului

“Menopauză”(foto-original). Elemente

anatomice observate: peri tectori ramificaţi

dicotomic,vase de lemn, suber şi epidermă cu

stomate.

În urma examenului macroscopic am urmărit

scopul de a identifica cât mai multe elemente anatomice din produsul vegetal.

Prin urmare, în pulberea obţinută din “Ceaiul – Menopauză”, am identificat următoarele

elemente anatomice : epidermă cu stomate, care ar putea confirma prezenţa elementelor tip

herba sau folium (Salviae herba, Medicanigis herba, Alchemillae herba sau Rosmarini

36

folium), endoteciu cu papile prezent în produsul vegetal Craetegi folium cum flores sau

produselor de tip herba, suber prezent în Liquiritiae radix, peri tectori ramificaţi dicotomic

specifici produsului vegetal Lavandulae flores, vase de lemn de calibru mic prezente atât în

produsele vegetale tip folium cât şi herba şi numeroşi peri tectori.

În concluzie, rezultatele obţinute ne confirmă parţial prezenţa în ceai a plantelor indicate de

producător, dar pentru o precizie mai mare, vom recurge şi la alte analize specifice diferitor

clase de compuşi.

2.1.3 Analiza chimica calitativă a soluţiei extractive apoase

Principii active – Oze şi poliholozide.Reacţii caracteristice şi tehnici de lucru.

a) Reacţia cu Reactivul Fehling.

Principiul reacţiei: are la bază proprietatea ozelor de a reduce hidroxidul

amino-cupric la oxid cupros.

Reactivi necesari: reactiv Fehling I, reactiv Fehling II.

Tehnică de lucru: peste 1 ml soluţie extractivă adusă în prealabil în eprubetă se

adaugă 1 ml reactiv Fehling (amestecarea sol Fehling I şi Fehling II).Amestecul se

încălzeşte la flacără mică.Se observă apariţia unui precipitat roşu-cărămiziu, care

sedimentează în timp.[19]

b) Reacţia Molisch

Principiul reacţiei: sub acţiunea acidului sulfuric concentrat, ozele se deshidratează,

cu formarea furfuralului sau hidroximetil-furfuralului (hexozele).Aceştia, prin

cuplare cu timol, generează compuşi coloraţi în roşu-purpuriu.

Reactivi necesari: acid sulfuric conc., timol 10g/L.

Tehnică de lucru : 3-5 ml soluţie extractivă se concentrează în capsulă până la

sicitate. Peste reziduul format se adaugă 1 ml acid sulfuric concentrat şi proba se

menţine în repaus cel puţin 5 minute, după care se tratează cu 1-2 picături timol

10 g/L şi se formează un compus colorat roşu-purpuriu sau roşu-portocaliu.[19]

Principii active – Flavone .Reacţii caracteristice şi tehnici de lucru.

a) Reacţia cu NaOH.

Principiul reacţiei: flavonozidele şi agliconii formează în mediu alcalin fenoxizi

coloraţi în galben.

Reactiv necesar: hidroxid de sodiu 100g/L.

Tehnică de lucru: la 1 ml soluţie extractivă apoasă se adaugă 0,5 ml soluţie de

hidroxid de sodiu 100 g/L.Se observă intensificarea coloraţiei galbene.[19]

37

b) Reacţia cu AlCl3( reacţia de obţinere a chelaţilor).

Principiul reacţiei: proprietatea flavonozidelor sau a agliconilor acestora de a forma

în prezenţa metalelor bi- sau trivalente chelaţi coloraţi în galben intens şi care

prezintă o fluorescenţă galbenă-verzuie sau albastră în lumina UV.De asemenea

formează combinaţii oxalo-borice sau citroborice cu fluorescenţă galbenă-verzuie

în UV.

Reactivi de lucru: acetat de sodiu 100g/L, clorură de aluminiu 25 g/L.

Tehnică de lucru: la 1 ml soluţie extractivă apoasă se adaugă 0,5 ml soluţie de

acetat de sodium 100 g/L şi 1 ml soluţie de clorură de aluminiu 25 g/L.Se observă

intensificarea coloraţiei galbene.[19]

c) Reacţia Shibata.

Principiul reaţiei: proprietatea flavonozidelor sau a agliconilor acestora să îşi

reducă gruparea ceto în prezenţa hidrogenului nativ.

Reactivi necesari: magneziu metalic, acid clorhidric concentrat.

Tehnică de lucru: la 1 ml soluţie extractivă apoasă se adaugă câteva fragmente de

magneziu metalic şi 0,5 ml soluţie HCl conc.Reacţia este însoţită de

efervescenţă.Modificarea culorii are loc în recurs de câteva minute.[19]

Principii active – Saponozide.Reacţii caracteristice şi tehnici de lucru.

a) Reacţii de precipitare cu hidroxid de bariu, acetat bazic şi neutru de plumb.

Principiul reacţiilor: saponozidele formează cu hidroxid de bariu, acetat bazic şi

neutru de plumb, precipitate albe, insolubile în exces de reactiv.

Reactivi necesari: hidroxid de bariu 100g/L, acetat de plumb (II) 50 g/L, acetat

bazic de plumb (II).

Tehnică de lucru: peste 1 ml soluţie extractivă apoasă se adaugă 0,5 ml

reactiv.Apariţia unor precipitate albe-gălbui indică prezenţa saponozidelor. [19]

b) Proba de spumefiere

Principiul reacţiei: o soluţie apoasă conţinând saponozide, prin agitare energică

timp de 15 secunde, formează o coloană de spumă persistentă cel puţin 15 min.

Tehnică de luru: 5 mL soluţie extractivă apoasă se agită timp de 15 secunde, apoi se

lasă în repaus.Existenţa unei spume persistente şi după 15 min. denotă prezenţa

saponozidelor.[19]

38

Principii active - Tanin.Reacţii caracteristice şi tehnici de lucru.

Reacţia cu clorura de fer (III)

Principiul reacţiei: în prezenţa cationului Fe3+ taninurile catehice formează precipitate

coloraţie verde-negricioasă şi/ sau albastr sol albastră-negricioasă.

Reactiv necesari: clorura de fer (III) 10 g/L

Tehnică de lucru : la 1 mL soluţie extractivă se adaugă 0,5 mL soluţie de clorură de fer

(III) 10 g/L.Se obţine coloraţie diferită în funcţie de tipul de tanin. [19]

Principii active – ODP-uri.Reacţii caracteristice şi tehnici de lucru.

Reacţia cu reactivul Arnow.

Principiul reacţiei: formarea nitrozoderivaţilor (în mediu acid) şi tautomerizarea spontană

a acestora la oximele corespunzătoare, car prezintă coloraţie roşie şi se solubilizează în

mediu alcalin.

Reactivi necesari : HCl 0,5N sau 1N, reactiv Arnow, NaOH 0,5N sau 1N.

Tehnică de lucru: 0,5g produs vegetal pulverizat se extrag prin refluxare repetată cu apă

sau alcool.După răcire, soluţiile se filtrează, apoi se reunesc.1 mL soluţie extractivă se

tratează cu 1 mL HCl 0,5N, 1 mL reactiv Arnow şi 1 mL NaOH 0,5N.Apare o coloraţie

roşu-violetă ca urmare a formării oximei acidului cafeic.

Principii active – Carotenoide.Reacţii caracteristice şi tehnici de lucru.

a) Reacţia Carr-Price

Principiul reacţiei: la tratare cu triclorură de stibiu carotenoidele formează

compuşi coloraţi în albastru, care trec în roşu-purpuriu şi apoi în roşu-brun.

Reactiv necesar : reactiv Carr-Price.

Tehnică de lucru: 1-2 mL soluţie extractivă apolară se aduce la reziduu, într-o

capsulă de porţelan, pe baie de apă.Peste reziduu se adaugă 1-2 picături reactiv

Carr-Price.În cazul unei reaţii pozitive se observă apariţia unei coloraţii

albastre, care virează rapid în roşu-purpuriu şi apoi în roşu-brun.

b) Reacţia Winterstein

Principiul reacţiei : la tratare cu H2SO4 conc., carotenoidele formează compuşi

coloraţi în albastru-verzui.

Reactiv necesar: acid sulfuric concentrat.

39

Tehnică de lucru: 1-2 mL soluţie extractivă apolară se adue la reziduu, într-o

capsulă de porţelan, pe baie de apă.După răcire, peste reziduu se adaugă 1-2

picături de acid sulfuric concentrat.În cazul unei reacţii pozitive se observă

apariţia unei coloraţii albastre-verzui.

c) Reacţia cu HCl conc.

Principiul reacţiei: la tratare cu acid clorhidric concentrat, carotenoidele cu

structură epoxidică formează compuşi coloraţi în verde-albăstrui.

Reactiv necesar: HCl conc.

Tehnică de lucru : 1-2 mL soluţie extractivă apolară se aduce la reziduu într-o

capsulă de porţelan, pe baie de apă.După răire, peste reziduu se adaugă 1-2

picături HCl conentrat.În cazul unei reacţii pozitive se observă apariţia unei

coloraţii verde-albăstrui. [6]

Principii active – Cumarine.Reacţii caracteristice şi tehnici de lucru.

Proba fluorescenţei

Principiul reacţiei: proprietatea de a emite fluoresenţă verde, albastră sau violetă în lumina

UV, mai intensă sau mai modificată prin alcalinizarea, când se formează săruri ale acidului

o-hidroxicinamic sau ale derivaţilor săi.

Reactiv necesar: NaOH 100 g/L.

Tehnică de lucru : în două eprubete se aduc câte 3 mL soluţie de analizat.Într-una din ele se

adaugă 1 mL NaOH 100 g/L.Se examinează ambele eprubete la UV şi se observă

fluorescenţa caracteristică, mai intensă sau modificată în mediul alcalin. [19]

Principii active – Proantociani.Reacţii caracteristice şi tehnici de lucru.

Reacţie Bath-Smith

Principiul reacţiei: în mediu acid şi la cald se transformă în antociani.

Reactivi necesari: HCl 3 mol/L, alcool n-butilic.

Tehnică de lucru: la 1 mL soluţie extractivă se adaugă 1 mL soluţie de HCl 3 mol/L.Proba

astfel obţinută se menţine 30 de min pe baia de apă în fierbere.Se obţine o coloraţie roşie

mai intensă ca în mediul de alcool n-butilic.[19]

Principii active –Antocianozide.Reacţii caracteristice şi tehnici de lucru.

Reacţia virajului de culoare

Principiul reacţiei: prin variaţia pH-ului au loc modificări struturale însoţite de modificarea

culorii.

Reactivi necesari: HCl 1 mol/L, NaOH 100 g/L.

40

Tehnică de lucru: la 1 mL soluţie extractivă apoasă se adaugă 1-2 picături soluţie de HCl

1 mol/L şi se observă intensifiarea coloraţiei roşii.La adăugarea treptată a NaOH 100g/L

se observă modificarea culorii la violet-cenuşiu (7<pH<8), apoi albastru (8<pH<12) şi în

final galben (la pH=12). Până la pH<12 reacţiile sunt reversibile prin adăugarea de HCl

1 mol/L.[19]

Principii active Reacţii Observaţii

Oze, poliholozide Reacţia cu R.Fehling Negativă

Reacţia cu R.Molisch Negativă

Flavone Reacţia cu NaOH Pozitivă

Reacţia cu AlCl3 Pozitivă

Reacţia Shibata Negativă

Saponozide Proba spumfierii Pozitivă

Reacţia cu acetat de plumb Pozitivă

Tanin Reacţia cu FeCl3 Pozitivă => pp verde-

negricios => tanin catehic

ODP-uri Reacţia cu reactivul Arnow Slab pozitivă

Carotenoide Reacţia cu R.Carr - Price Negativă

Reacţia cu H2SO4 Negativă

Reacţia cu HCl Negativă

Cumarine Fluorescenţă UV Pozitivă

Proantociani Reacţia Bath-Smith Negativă

Antocianozide Virajul de culoare Negativă

Tabel IV. Analiza chimică calitativă a fitopreparatului.Rezultate obţinute.

Alcaloizi.Extracția alcaloizilor prin Metoda Stas-Otto – varianta cu solvent polar

acidulat. Rezultate obținute.

Principiul metodei de extracţie: trecerea alcaloizilor într-o singură formă (bază sau sare),

urmată de extracţia cu solventul respirator.Extracţia cu solvent polar este caracteristic

pentru alcaloizii bază.Deoarece în produsele vegetale există şi alţi compuşi azotaţi care dau

pozitive reacţiile de identificare generale efectuate pentru alcaloizi, este obligatoriu ca

reacţia să fie urmată de purificare.[6]

41

Principiul metodei de purificare : trecerea succesivă şi repetarea alcaloizilor-bază în

alcaloizi-săruri, separarea sărurilor, refacerea alcaloizilor-bază şi separarea acestora prin

extracţie cu solvent apolar.[6]

Tehnică de lucru: 1 g produs vegetal, adus în prealabil la gradul de mărunțire

corespunzător, se extrage prin refluxare cu 10 mL HCl 20 g/L, timp de 5 – 10 minute.

Soluția extractivă se alcalinizează cu soluție de amoniac 100 g/L până la pH 8 – 9 și apoi

se extrage cu 3 – 4 mL eter etilic. Soluția eterică se agită cu 3 – 4 mL HCl 20 g/L și se rețin

cele 2 soluții: soluția apoasă acidă și soluția eterică reziduală. În soluția eterică se verifică

prezența alcaloizilor. Pentru aceasta, soluția eterică reziduală se agită într-o pâlnie de

separare cu 3 – 4 mL HCl 20 g/L și pe soluția apoasă astfel separată se efectuează reacțiile

de precipitare ale alcaloizilor. Dacă acestea sunt pozitive se repetă operația de purificare a

soluției apoase acide separate odată cu soluția eterică reziduală – alcalinizare, extracție cu

eter etilic, agitare cu acid clorhidric 20 g/L a soluției eterice, separare fază apoasă acidă.

Purificarea se repetă până când în soluțiile eterice reziduale reacțiile de identificare ale

alcaloizilor sunt negative. În acest moment soluția apoasă acidă poate fi considerată

purificată.[6]

Aceasta se va folosi pentru identificarea alcaloizilor prin reacțiile generale de precipitare:

Fig.21 Reacţie de identificare a alcaloizilor [6]

Rezultate finale: În urma reacţiilor de extracţie, purificare şi identificare a alcaloizilor, nu

am obţinut pp caracteristice aestor reacţii.Am obţinut soluţii limpezi, incolore.Deci,

fitopreparatul nu conţine alcaloizi sau baze cuaternare de amoniu.

2.2 Determinarea purităţii

După identificarea produselor vegetale, urmează stabilirea purităţii acestora.Determinarea

purităţii se face conform normelor prevăzute de farmacopee, STR, CTR sau fişe tehnice,

care prevăd determinarea impurităţilor din plană şi determinarea corpurilor străine.[7]

2.2.1 Determinarea corpurilor străine

42

1 ml soluţie apoasă

acidulată

Martor+1-2 pic.R.Mayer

K2[HgI4]+1-2 pic R.Bertrand

Opalescenţă, pp fin

galben, în timp

Opalescenţă, pp fin alb,

în timp

Normele existente prevăd prelevarea pentru determinarea

impurităţilor şi a corpurilor străine din produsele vegetale.

Impurităţile din plantă sau părţi din plante şi substanţe

minerale (pământ, praf, nisip, pietricele), indicate în

monografia produsului vegetal respectiv, se aleg cu o

pensetă, se cântăresc separat, iar rezultatele se exprimă în procente [7]. În conformitate cu

normele de rigoare, nu am identificat corpuri străine în fitopreparat.

Fig. 21 Compoziţia ceaiului “MENOPAUZĂ”(foto original )

2.2.2 Determinarea impurităţilor

Aceste impurităţi pot fi constituite din părţi din alte organe ale plantei producătoare sau

produse degradate.Tot în această categorie intră produsele alterate sau degradate, precum şi

recoltarea altor organe, care nu conţin principii active.[7]

În urma analizei micro şi macroscopice nu am determinat impurităţi în probă.

2.3 Determinarea calităţii

Determinarea calităţii produselor vegetale este o condiţie absolut necesară pentru avizarea

folosirii acestora în terapeutică sau ca materie primă în laboratoare galenice ori în industria

farmaceutică.[7]

2.3.1 Determinări preliminare

2.3.1.1 Determinarea factorului de îmbibare

Tehnică de lucru : 1 g produs vegetal se introduce într-un cilindru sau o eprubetă gradată

de 25 ml, prevăzută cu un dop rodat.Se adaugă apă până la 25 ml.Vasul se agită timp de o

oră.Se citeşte volumul ocupat şi mucilagul aderent.

Rezultate.

Fctorul de îmbibare = 5,9 ml + 0,2 ml = 6,1 ml.

2.3.1.2 Determinarea indicelui de spumefiere

Tehnică de lucru: O cantitate de 5,000 g produs vegetal se supune infuzării cu 100 ml apă

timp de 15 minute. După răcire, soluţia extractivă se filtrează.În continuare, în 10 eprubete

se prepară probe, conform tabelului :

43

Nr.eprubetă Volumul

soluţiei

extractive (ml)

Cantitatea de pv

corestunzătoare

volumului de

soluţie (g)

Volumul de apă

(ml)

Volumul total

(ml)

1 1 0,05 9 10

2 2 0,10 8 10

3 3 0,15 7 10

4 4 0,20 6 10

5 5 0,25 5 10

6 6 0,30 4 10

7 7 0,35 3 10

8 8 0,40 2 10

9 9 0,45 1 10

10 10 0,50 0 10

Tabelul V.Determinarea indicelui de spumefiere

Probele se agită timp de 15 secunde, în plan orizontal, apoi se lasă în repaus 15 minute.

Se determină în care coloană de spumă este 1 cm.

Valoarea indicelul de spumefiere se alculează după formula: Is= V/C

Is – Indice de spumefiere

V – volumul de soluţie din eprubetă

C – cantitatea de produs vegetal aflat în eprubeta, care îndeplineşte condiţiile cerute.

Rezultate obţinute : Cea mai mare coloană de spumă a fost în eprubeta 6,Coloana de

spumă a avut aproximativ 0,4 cm, iar indicele de spumefiere corespunzător fitopreparatului

va fi : Is = 10 / 0,30 = 33,3

2.3.2 Dozarea principiilor active

2.3.2.1 Dozarea APFC

Tehnica de lucru : Se obţine soluţia extractivă, conform indicaţiilor producătorului.În

continuare se prepară proba de analizat şi proba-martor în baloane cotate de 10 ml.

44

Prepeararea probei de analizat: într-un balon cotat de 10 ml se adu 1 ml de soluţie

extractivă, 1 ml soluţie HCl 0,5 N , 1 ml reactiv Arnow, 1 ml NaOH 10 %.Se completează

la volum cu apă.

Prepararea probei-martor: într-un balon cotat de 10 ml se introduc 1 ml soluţie

extractivă, 1 ml soluţie HCl 0,5 N, 1 ml soluţie NaOH 10 %. Se completează la volum cu

apă.

Se citeşte absorbanţa probei de analizat faţă de proba-martor la o lungime de undă de 510

nm.

Conţinutul în ODP-uri corespunzător la 100 ml se calculează conform formulei:

c % = (Ep / Eet * Cet / Cp) * 100

unde:

c % - conţinutul de ODP-uri al soluţiei (µg ODP-uri, exprimate în acid cafeic / 100 ml

soluţie)

Ep – absorbanţa probei

Eet – absorbanţa soluţiei de acid cafeic de concentraţie Cet din curba etalon (tabel VI)

Cet – concentraţia soluţiei de acid cafeic, rezultată din curba etalon ( tabel VI)

Cp – diluţia probei (1/10).

Tabelul VI.Variaţia extincţiei în funcţie de concentraţia de acid cafeic.

Cet (µg/ml) Eet

13,36 0,193

26,72 0,385

40,08 0,586

53,44 0,764

66,80 0,963

Rezltate obţinute.

Am obţinut următoarele rezultate : Eet – 0,193

Ep – 0,169

Cet – 13,36

Prin urmare c% = (0,169 / 0,193 * 13,36 / 0,1) * 100 = 11, 69 µg / 100 ml

2.3.2.1 Dozarea flavonelor

45

46

Capitolul 3.Corelaţiile între principiile active identificate şi acţiunea terapeutică a fitopreparatului.

47

Capitolul 4.Concluzii

48

Bibliografie

1. Internet, http://www.descopera.ro/stiinta/7951794-barbatii-si-femeile-inegali-si-n-fata-

bolii (accesat la 23.02.2013).

2.Internet, http://t3.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcSkqeGZTpeOnwOapiAm 44ZXm

Mh GkVjlIiQ8nTSp7GuqkAsNMX5_yw (accesat la 23.02.2013).

3. Internet, http://www.fares.ro/ro/produse/*+ceaiuri/*+medicinale+-+combinatii, +la+

plic/358 (accesat la 23.02.2013)

4. Internet, http://tratamente.naturale.din.plante.alb.ro/imagini_plante/salvia.jpeg

(accesat la 23.02.2013)

5. Pârvu C. (1997), Universul Plantelor, Mică Enciclopedie, Ed. a II-a, Bucureşti, Editura

Enciclopedică (pag. 169, 218, 324, 328, 472, 572, 583, 584).

6. Gîrd C., Popescu M. L., Duţu L. E., Pavel M., Iordache A. T., Tudor I. (2010), Bazele

teoretice şi practice ale analizei farmacognostice, Vol. II, Bucureşti, Editura Curtea Veche

(pag. 55, 56, 58, 132, 133, 134, 143,150, 152, 154, 155, 156).

7.Ciulei I., Grigorescu E., Stănescu U. (1993), Plante medicinale, Fitochimie şi

Fitoterapie, Tratat de farmacognozie Vol. I, Bucureşti, Editura Medicală (pag. 187, 216,

217, 219, 241, 242, 452, 455, 507-508, 657-662).

8. Ciulei I., Grigorescu E., Stănescu U. (1993), Plante medicinale, Fitochimie şi

Fitoterapie, Tratat de farmacognozie Vol. II, Bucureşti, Editura Medicală (pag. 78-80, 82,

85, 92-93, 141-144, 146-148, 245-249, 453-454, 677).

9.Internet,http://img5.rajce.idnes.cz/

d0507/4/4162/4162541_047e0fbceffb621ae9f78223ff5273cf/images/

Liquiritiae_radix,_Glycyrrhiza_glabra,_Fabaceae_2_.JPG

(accesat la 03.03.2013)

10. Gîrd C. (2010), Curs de Farmacognozie, Fitochimie, Fitoterapie, Vol.I, Bucureşti,

Editura Curtea Veche (pag. 140, 142-143, 186, 279).

11.Internet,http://www.cybermed.hr/var/cybermed/storage/images/portal_za_pacijente/

ljekovito_bilje/ruzmarin_list_rosmarini_folium/48106-1-cro-HR/

ruzmarin_list_rosmarini_folium_medium.jpg (accesat la 03.03.2013)

12. Internet, http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucern%C4%83 (accesat la 10.03.2013)

13. Gîrd C. (2010), Curs de Farmacognozie, Fitochimie, Fitoterapie, Vol.II, Bucureşti,

Editura Curtea Veche (pag. 44, 46, 87-89, 92-93, 142-143, 145, 235).

49

14. Internet, http://www.purplesage.org.uk/images/photos/Fennel%20Koehler-

Schoepke.jpg ( accesat la 12.03.2013).

15. Internet, http://t3.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcRz0TDHt__LIEi_3cSGai-

1ObZau8GLRif0iwR4NOXOLA8du5wFCA (accesat la 12.03.2013).

16.Internet,http://us.123rf.com/400wm/400/400/heikerau/heikerau1205/

heikerau120500005/13423790-flores-comunes-espino-y-hojas-crataegi-folium-cum-

flore.jpg (accesat la 12.03.2013).

17. Internet, http://t0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcTU-Urg-SJfNIlr7BGx3oK-

jhg5nPvjGRM5OIUT7cLF1fF9LpLLjg (accesat la 12.03.2013)

18. G.Racz, A.Laza, E.Coicu (1970) , Plante medicinale şi aromatice,Bucureşti, Editura

Ceres (pag. 110).

19. Gîrd C., Popescu M. L., Duţu L. E., Pavel M., Iordache A. T., Tudor I. (2010), Bazele

teoretice şi practice ale analizei farmacognostice, Vol. I, Ediţia a II-a, Bucureşti, Editura

Curtea Veche (pag. 14-16, 36, 53, 240, 241, 474, 475, 342, 168, 169, 298, 203, 333, 337).

20.O. Bojor, O.Popescu (1998), Fitoterapie tradiţională şi modernă, Bucureşti, Editura

Fiat Lux (pag. 166).

21. I.Haulica (1999), Fiziologie umană , Ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Medicală (pag.

796).

22.M.Heinrich, J.Barnes, S.Gibbons, E.M:Williamson (2004), Fundamentals of

Pharmacognosy and Phytotheraphy, London, Churchill Livingstone (pag. 18).

50