Contractul de rentă viageră

Secţiunea INoţiunea, caracterele juridice şi condiţiile de validitate ale contractului de rentă viageră

57. Noţiune. Prin contractul de rentă viageră o persoană înstrăinează un bun sau plăteşte o sumă de bani (capital) în schimbul unei prestaţii periodice în bani, care urmează a i se plăti până la decesul său (renta viageră). Persoana care înstrăinează bunul sau plăteşte suma de bani se numeşte credirentier (creditorul rentei), iar persoana care se obligă să plătească periodic suma de bani stipulată se numeşte debirentier (debitorul rentei)1.

După cum rezultă din dispoziţiile Codului civil, renta viageră poate fi constituită şi cu titlu gratuit, iar plata ei periodică poate fi legată de durata vieţii unei alte persoane decât înstrăinătorul bunului ori capitalului (art. 1639 şi urm.)2.

57.1. Cuantumul ratei de rentă se stabileşte, în mod liber, prin voinţa părţilor. Chiar dacă, în schimbul rentei, credirentierul a plătit o sumă de bani (capital) şi chiar dacă s-a recurs la constituirea rentei pentru a micşora inconvenientele prohibiţiilor în materie de împrumut cu dobândă, nu sunt aplicabile restricţiile legale (dacă există) referitoare la dobândă (cuantumul maxim, interzicerea anatocismului sau a plăţii anticipate etc.)3, deoarece renta nu reprezintă o dobândă şi se plăteşte nu (numai) în schimbul folosinţei, ci şi ca echivalent (aleatoriu) al capitalului însuşi, pe care îl absoarbe4.

Ratele de rentă se plătesc în cuantumul prevăzut în contract. În dreptul nostru5 nu se practică revizuirea legală (indexarea) ratelor de rentă, astfel încât riscul deprecierii valorii monedei naţionale se suportă de către credirentier. Având în vedere caracterul alimentar al ratelor de rentă, nu excludem însă posibilitatea revizuirii lor pe cale judecătorească6 şi nici indexarea ratelor prin convenţia dintre părţi, întrucât “renta viageră nu este supusă integral nominalismului” monetar7.

57.2. Potrivit legii, renta se poate constitui în favoarea unei sau mai multor persoane (art. 1643 C. civ.). Deşi nu se prevede expres, calitatea de debirentier poate şi ea să aparţină mai multor persoane. În aceste cazuri, când în contract există o pluralitate de părţi, se pune întrebarea dacă obligaţia este conjunctă sau indivizibilă (ori solidară)?

1 Dacă în schimbul bunului debirentierul plăteşte şi o sumă de bani, nu numai renta periodică, pentru calificarea contractului (în vederea aplicării regulilor de la renta viageră, respectiv de la vânzare-cumpărare) trebuie să se stabilească obligaţia (prestaţia) principală; contractul va fi de rentă viageră dacă suma plătită la încheierea contractului reprezintă mai puţin de jumătate din valoarea bunului înstrăinat. (Pentru amănunte vz. şi infra nr. 66).

2 Vz. şi infra nr. 58.3.3 Vz. Mazeaud, op. cit., vol. III, p. 1266 nr. 1625; Ph. Malaurie, L. Aynès, op. cit., p. 453 nr. 973.4 Capitalul dat pentru constituirea rentei nu este rambursabil nici în timpul vieţii şi nici după moartea

debirentierului. Cas. I, dec. nr. 157/1968, în C.civ. adnotat, vol. IV, p. 104, nr. 1.5 Pentru dreptul francez, vz. Mazeaud, op. cit., p.1266-1267; Ph. Malaurie, L. Aynès, op. cit., p. 456-458. Vz.

şi I. Albu, Probleme actuale privind obligaţiile civile pecuniare, în RRD nr. 8, 1983, p. 12-13; idem, Probleme actuale privind reevaluarea judiciară a creanţelor, indexarea convenţională a obligaţiilor pecuniare şi indexarea dobânzilor, în Dreptul nr. 1, 1994, p. 49 (Autorul admite indexarea convenţională şi reevaluarea judiciară a creanţelor băneşti, considerând că nominalismul monetar nu este de ordine publică). Vz. şi CSJ, s.com., dec. nr. 21/1994, în Jurisprudenţa CSJ 1994, p. 230-231. Cu privire la admisibilitatea clauzelor de indexare, vz. şi A. Bénabent, op. cit., p. 488 nr. 857 şi CSJ, s.civ., dec. nr. 904/1992, în Dreptul nr. 11, 1992, p.82, iar cu privire la actualizarea datoriei în raport cu indicele de davalorizare a monedei naţionale, vz. CSJ, s. com., dec. nr. 510/1998, în Dreptul nr. 9, 1998, p. 137-138 sau în Jurisprudenţa CSJ, 1998, p. 324-325 şi idem dec. nr. 2713/1998, ibidem p. 338-339.

6 În condiţiile actuale ar fi indicat ca - o dată cu indexarea salariilor - să se revizuiască de drept şi ratele de rentă, precum şi orice altă obligaţie bănească cu caracter de întreţinere, inclusiv obligaţia debitorului din contractul de întreţinere transformată în plata unei sume periodice în bani.

7 Vz. Ph. Malaurie, L. Aynès, op. cit., p. 461 nr. 985. Pentru indexarea legală a ratelor de rentă în dreptul francez, vz. A. Bénabent, op. cit., p. 554 nr. 981 şi p.556-559 nr. 984-989.

444

În materia contractului de întreţinere se admite indivizibilitatea obligaţiei de întreţinere (activ şi pasiv) datorită naturii ei1. În schimb, renta viageră - având ca obiect o sumă de bani - este, prin excelenţă, divizibilă. Astfel fiind, ar urma ca indivizibilitatea (eventual solidaritatea) să fie admisă numai dacă a fost stipulată în contract. Cu toate acestea, se admite că, în principiu, moartea unui credirentier nu duce la stingerea parţială a rentei, ea urmând a fi plătită integral supravieţuitorului, dacă nu s-a stipulat contrariul2. De exemplu, în cazul decesului unuia dintre soţii credirentieri, cel rămas în viaţă beneficiază de întreaga rentă. Deoarece renta este stabilită, cu caracter aleatoriu, până la sfârşitul vieţii creditorilor - deci obligaţia este privită de părţi “sub un raport de nedivizibilitate” (art. 1058 C. civ.) - se poate admite menţinerea integrală a obligaţiei până la decesul ultimului credirentier (împlinirea termenului incert prevăzut în contract), dacă părţile nu au prevăzut altfel.

Iar dacă există o pluralitate de debirentieri sau unicul debirentier decedat are mai mulţi moştenitori, datorită indivizibilităţii oricare poate fi obligat la executarea integrală, plata făcută de unul dintre ei fiind liberatorie pentru toţi.

58. Caractere juridice. Contractul de rentă viageră este, de regulă, un contract cu titlu oneros, şi anume un contract cu titlu oneros aleatoriu, deoarece există şansa de câştig - pierdere pentru ambele părţi, aceste şanse depinzând de un eveniment viitor şi incert, şi anume perioada cât va trăi credirentierul. Dacă prestaţia periodică în bani se plăteşte pe un timp determinat, contractul nu mai este aleatoriu şi deci nu este rentă viageră3.

58.1. Renta viageră este un contract sinalagmatic întrucât naşte obligaţii pentru ambele părţi şi consensual, încheindu-se prin simplul consimţământ al părţilor. Dacă însă bunul înstrăinat de credirentier este un (şi un) teren, contractul trebuie să fie încheiat în formă autentică (art. 2 alin.1 din Titlul X „Circulaţia juridică a terenurilor” din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente).

58.2. Contractul de rentă viageră este translativ de proprietate (eventual de nuda proprietate, cu rezerva uzufructului viager), credirentierul fiind ţinut de obligaţia de garanţie a vânzătorului şi, în consecinţă, se bucură şi de privilegiul recunoscut de lege în favoarea acestuia. Aceasta pentru că, în lipsă de altă reglementare, regulile privitoare la obligaţia de garanţie a vânzătorului sunt aplicabile nu numai în materia contractului de vânzare-cumpărare, dar şi în cazul altor contracte translative de drepturi reale. În măsura în care anumite probleme de drept nu sunt reglementate în cadrul normelor special prevăzute pentru contractul în cauză (de exemplu, renta viageră) şi nici în cadrul părţii generale a dreptului obligaţional (aplicabilă contractului de întreţinere), se impune aplicarea normelor existente, deşi aceste norme sunt prevăzute în cadrul reglementării unui contract special4.

58.3. Deşi renta viageră se constituie în mod obişnuit cu titlu oneros, ea poate fi constituită şi cu titlu gratuit, prin donaţie5 sau prin testament (art. 1640-1641 C.civ.). În aceste cazuri constituirea rentei este supusă regulilor de formă şi de fond prevăzute pentru donaţii şi testamente (forma actului, capacitate, revocare, reducţiune etc.). Aceste reguli sunt aplicabile şi dacă titularul rentei - constituite cu titlu oneros sau cu titlu gratuit - o donează unui terţ, ceea ce este posibil întrucât renta nu are caracter strict personal (intuitu personae)6. Este însă evident că renta se va plăti terţului numai până la moartea credirentierului iniţial.

1 Vz. infra nr. 64.2 Vz. D. Alexandresco, op. cit., vol. IV, p.488; C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., vol.

II, p. 1029-1030; Mazeaud, op. cit., vol. III, p. 1264 nr. 1623 (unde se arată că renta este în general reversibilă pe capul supravieţuitorului). Vz. însă p.1268 nr.1629 unde se menţionează numai posibilitatea stipulării reversibilităţii, caz în care obligaţia debirentierului nu se modifică (micşorează) prin moartea unui credirentier.

3 Poate fi, de exemplu, un contract de vânzare-cumpărare în care plata preţului este eşalonată în timp sau un contract de împrumut de bani (capital) care se restituie în rate (cu dobânzile aferente).

4 Pentru amănunte privind obligaţia de garanţie în contractele aleatorii translative de proprietate, vz. C. Toader, Evicţiunea în contractele civile, Ed. All, Bucureşti, 1997, p.129-136.

5 Renta viageră se poate constitui cu titlu gratuit (donaţie) şi prin contractul încheiat între foştii soţi, la desfacerea căsătoriei, în scop de întreţinere (TS, completul de 7 jud., dec. nr. 55/1975, în CD, 1975, p.152). Tot astfel, constituie rentă viageră (iar nu uzufruct) şi donaţia unei sume fixe de bani din venitul anual al unui teren agricol, credirentierul neavând nici un drept asupra fondului (CA Buc., C. jud. nr. 18/1902, în C.civ. adnotat, vol. IV, p. 111 nr. 2).

6 Renta nu este esenţialmente personală, astfel încât poate fi cedată (Cas. I, dec. nr. 1074/1923 şi nr. 444/1923, în C. civ. adnotat, vol. II, p. 554-555 nr. 14), dacă prin actul de constituire nu s-a prevăzut inalienabilitatea. Renta constituită cu titlu gratuit poate fi declarată necesibilă (ca şi neurmăribilă - art. 1650 C. civ.).

445

Atunci când renta viageră a fost constituită cu titlu gratuit contractul nu mai are caracter aleatoriu, ci este o liberalitate, deoarece pentru credirentier nu există şanse de pierdere, iar pentru debirentier nu există şanse de câştig1. Unii autori consideră că renta viageră este un contract aleatoriu chiar dacă a fost constituită cu titlu gratuit, deoarece se poate întâmpla ca previziunile autorului liberalităţii să nu se realizeze (“să fie dejucate”)2, de exemplu, credirentierul trăieşte mai mult decât s-a presupus.

Nu împărtăşim această părere, deoarece caracterul comutativ sau aleatoriu al contractului este în funcţie de “echivalenţa” prestaţiilor (art. 947 C.civ.), deci vizează numai contractele cu titlu oneros, fiind o subdiviziune a acestora (nu şi contractele cu titlu gratuit fie şi marcate de elementul alea), iar în contractele aleatorii trebuie să existe şanse de câştig-pierdere pentru toate părţile (cum se precizează corect în art. 1104 C. civ. francez3, care se deosebeşte, în această privinţă, de art. 947 alin. 2 C. civ. român care vizează incertitudinea prestaţiilor, ceea ce poate exista şi numai pentru o parte). Incertitudinea asupra cuantumului unei prestaţii gratuite - fără şansă de câştig pentru una dintre părţi şi fără riscul pierderii pentru cealaltă - nu transformă contractul într-unul aleatoriu.

Renta viageră constituie o liberalitate şi în cazul în care renta se stipulează nu în favoarea persoanei care a înstrăinat bunul sau plăteşte suma de bani, ci în favoarea unui terţ. În acest caz părţile contractante se numesc: constituitor (stipulant) şi debirentier (promitent), iar terţul beneficiar are calitatea de credirentier. Renta constituită în astfel de condiţii - deşi contractul este cu titlu oneros şi are caracter aleatoriu - este supusă regulilor de fond prevăzute pentru donaţii (capacitate, reducţiune, revocare etc.) pentru că stipulantul contractează cu intenţie liberală, dar nu se aplică condiţiile de formă ale donaţiilor (art.1642 alin.2 C.civ.). Într-adevăr, renta astfel constituită este o donaţie indirectă, rezultând dintr-o stipulaţie pentru altul (făcută donandi causa), iar pentru donaţiile indirecte nu se cere respectarea formelor solemne4.

59. Condiţii speciale de validitate. Dacă persoana în favoarea căreia renta a fost constituită (inclusiv terţul beneficiar) încetase din viaţă în momentul constituirii, contractul este lovit de nulitate absolută (art. 1644 C. civ.), deoarece nu există şanse de câştig - pierdere pentru ambele părţi, ceea ce presupune lipsa cauzei juridice a contractului5.

Contractul este lovit de nulitate şi în cazul constituirii rentei în favoarea unei persoane afectate de o boală de care a murit în interval de 20 de zile de la data încheierii contractului (art. 1645 C. civ.), boala respectivă - existentă în momentul încheierii contractului - iar nu un alt eveniment (de exemplu, un accident) fiind cauza morţii. Această dispoziţie, conţinând o prezumţie absolută de lipsă a cauzei, nu se aplică constituirilor de rentă cu titlu gratuit, fără caracter aleatoriu.

Controversată este problema validităţii contractului dacă renta s-a constituit în favoarea mai multor persoane şi numai una dintre ele a încetat din viaţă în momentul constituirii sau în intervalul de 20 zile. Considerăm că, în acest caz, soluţia validităţii contractului se justifică, fiindcă şansele de câştig - pierdere pentru ambele părţi (cauza contractului) subzistă6.

Dacă moartea credirentierului a intervenit după 20 zile, instanţa poate constata nulitatea contractului pentru lipsa cauzei (alea) numai dacă moştenitorii dovedesc că debirentierul a avut cunoştinţă de moartea iminentă a credirentierului7.

1 Renta viageră reprezintă o liberalitate în privinţa bunului înstrăinat (iar nu un contract aleatoriu) şi în ipoteza în care renta s-a stipulat în mod fictiv sau dacă veniturile bunului înstrăinat (de exemplu, chiria imobilului sau dobânzile capitalului plătit) acoperă ratele de rentă. Caracterul gratuit al înstrăinării în schimbul unei rente viagere este chiar prezumat de lege, dacă dobânditorul bunului este un succesibil în linie dreaptă (art. 845 C.civ.). În acest caz, moştenitorii rezervatari pot cere reducţiunea liberalităţii, cu excepţia rudelor în linie dreaptă care au consimţit la înstrăinarea respectivă (vz. şi TS, col.civ., dec. nr.1627/1955, în CD, 1955, p.74). Pentru amănunte şi practica judecătorească în materie, vz. Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2002, p. 372-374 nr.220.3 şi Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Vol.III, ediţia a IV-a (actualizată de L. Mihai şi R. Popescu), Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2007, cap.XIII, nr.25 (în continuare „Fr. Deak, op.cit., Vol. III, 2007”).

2 Vz. Mazeaud, op. cit., p.1264 nr. 1622.3 “Lorque l’équivalent consiste dans la chance de gain ou de perte pour chacune des parties, d’aprés un

événiment incertain, le contract est aléatoire”.4 Vz. Fr. Deak, op.cit., Vol. III, 2007, cap. XIII nr. 27-30.5 Pentru o altă fundamentare a nulităţii (imposibilitate obiectivă de executare), vz. D. Chirică, Drept civil.

Contracte speciale, Ed. Lumina Lex, Buc., 1997, p.119-120.6 Vz. Ph. Malaurie, L. Aynès, op. cit., p.453 nr. 974; A. Bénabent, op. cit., p.553 nr. 978.7 Vz. ibidem, p.454 nr.975 şi ibidem p.553-554 nr.979.

446

Secţiunea a II-aEfectele contractului de rentă viageră

60. Plata rentei. Ratele de rentă trebuie să fie plătite de debirentier, în cuantumul şi la termenele stipulate în contract, până la decesul credirentierului (contractant sau terţ beneficiar) ori decesul terţului până la moartea căruia credirentierul are dreptul la ratele de rentă (art. 1642 C. civ.). Sumele datorate cu titlu de rentă se dobândesc în proporţie cu zilele cât a trăit credirentierul. Dacă însă s-a stipulat în contract ca ratele de rentă să fie plătite anticipat, atunci credirentierul dobândeşte fiecare rată de rentă din ziua scadenţei (art.1649 C.civ.), chiar dacă el ar muri mai înainte de expirarea perioadei pentru care s-a plătit renta1. În caz de îndoială (de exemplu, dispariţie), existenţa persoanei de viaţa căreia este legată plata rentei trebuie să fie dovedită de credirentier (art.1651 C. civ.).

Conform art. 1648 C. civ., debirentierul nu poate să se libereze de plata rentei restituind lucrul sau suma primită şi chiar dacă ar renunţa la restituirea ratelor de rentă plătite, întrucât contractul are caracter aleatoriu şi produce efecte obligatorii oricât de oneros ar fi pentru debirentier.

Precizăm că, în caz de moarte a debirentierului, obligaţia de plată a rentei se transmite asupra moştenitorilor lui deoarece această obligaţie nu este legată de o calitate personală a defunctului (cum ar fi, de exemplu, pensia de întreţinere datorată între soţi şi rude în condiţiile prevăzute de Codul familiei) şi nici contractată intuitu personae. Dacă plata rentei s-ar fi stipulat până la moartea debirentierului (ipoteză semnalată în literatura de specialitate2, dar neîntâlnită în practică), moştenitorii datorează ratele de rentă scadente şi neachitate de debirentier în timpul vieţii, obligaţia stingându-se la moartea lui.

Debirentierul nu se poate libera de obligaţia plăţii rentei nici prin vânzarea bunului şi asumarea acestei obligaţii de către cumpărător (delegaţie imperfectă). Numai în ipoteza în care credirentierul consimte, debirentierul va fi înlocuit prin delegaţie perfectă (art. 1132-1133 C. civ.).

61. Sancţiunea neexecutării. Dacă la scadenţă debirentierul nu plăteşte, credirentierul poate cere executarea silită asupra patrimoniului debirentierului (indiferent de faptul că renta a fost constituită cu titlu oneros sau cu titlu gratuit) pentru realizarea unei sume suficiente în vederea asigurării plăţii regulate a rentei3. În schimb, rezoluţiunea contractului pentru neexecutare nu poate fi cerută de credirentier4 (derogare de la regula generală prevăzută în art. 1020-1021 C. civ.), cu toate că renta a fost constituită cu titlu oneros şi contractul este sinalagmatic (art. 1647 C. civ.)5. Rezoluţiunea poate fi cerută numai dacă debirentierul nu prezintă garanţiile stipulate pentru asigurarea plăţii rentei (art. 1646 C. civ.), respectiv, le micşorează prin fapta sa (art. 1025 C. civ.) sau dacă în contract s-a prevăzut un pact comisoriu expres6. În aceste cazuri (neprezentarea garanţiilor sau dacă pactul comisoriu este gradul I),

1 Vz. şi D. Chirică, op. cit., p.121. Ratele de rentă scadente şi neachitate până la decesul credirentierului pot fi urmărite de moştenitorii lui (TS, s.civ., dec. nr.710/1978, p.71-72) în cadrul termenului de prescripţie (vz. infra nr.63). Dacă s-a stipulat plata rentei până la moartea altei persoane decât credirentierul, şi acesta din urmă moare mai întâi, dreptul la rentă - inclusiv cele devenite scadente după moartea sa - se transmite asupra moştenitorilor săi. Vz. D. Alexandresco, op. cit., p.488; C. Nacu, Dreptul civil român, Bucureşti, 1903, vol. III, p. 478.

2 Vz. Mazeaud, op. cit., p.1268 nr.1629.3 În acest scop, instanţa poate dispune ca suma realizată să se depună, cu titlu de capital, la o unitate bancară

(de exemplu, CEC), pe numele debirentierului (dar în favoarea credirentierului).4 Pentru amănunte privind inaplicabilitatea rezoluţiunii, vz. V. Stoica, Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor

civile, Ed. All, 1997, p.35-37. Vz. şi TS, col.civ., dec. nr. 1845/1956, în CD, 1956, p. 136. Deoarece contractul este sinalgamatic (bilateral), iar art. 1647 C. civ. nu permite “celui în a cărui favoare este înfiinţată” renta să ceară rezoluţiunea contractului, ea ar putea fi cerută de către debirentier (vz. E. Safta-Romano, Examen al jurisprudenţei privitoare la acţiunea în rezoluţiune, în Dreptul nr. 8, 1990, p.44), potrivit dreptului comun (art. 1020-1021 C. civ.), de exemplu, în caz de neplată a capitalului la termen. În practică problema nu s-a pus, întrucât credirentierul îşi execută obligaţiile la încheierea contractului.

5 Rezoluţiunea este interzisă chiar dacă actul este intitulat vânzare, dar din conţinutul actului intervenit între părţi în aceeaşi zi, care face parte integrantă din contract, rezultă că actul este o rentă viageră (Cas. I, dec. nr.54/1913, în C. civ. adnotat, vol. IV, p. 109 nr. 1). Pentru revocarea donaţiei cu sarcina unei rente, vz. Fr. Deak, op.cit., Vol. III, 2007, cap. XIII, nr. 41.

6 TS, s.civ., dec. nr.1950/1971, în Repertoriu... 1969-1975, p.117-118; dec. nr. 1396/1972, în CD, 1972 p. 117. Instanţa poate acorda şi termen de graţie în vederea achitării sumelor restante (ibidem). Această posibilitate există numai dacă pactul comisoriu este de gradul I, cum a fost speţa soluţionată prin decizia nr. 1396/1972.

447

rezoluţiunea trebuie să fie cerută instanţei, potrivit regulilor generale7. Dacă pactul comisoriu expres a fost de gradul II sau de grad subsecvent, instanţa constată rezoluţiunea care se produce în baza pactului.

Menţionăm că - spre deosebire de dreptul comun în care pactul comisoriu de gradul I nu are semnificaţie proprie, deoarece repetă numai prevederile art. 1020 C. civ.1 - în materia rentei viagere şi pactul comisoriu de gradul I produce efecte proprii; în temeiul lui credirentierul poate cere rezoluţiunea judiciară a contractului pentru neexecutare, ceea ce nu ar fi posibil în lipsa acestei clauze.

În caz de rezoluţiune debirentierul trebuie să restituie bunul sau suma de bani primită. În ceea ce priveşte ratele de rentă plătite, în practică de multe ori părţile stipulează că ele nu se restituie în caz de rezoluţiune. O asemenea clauză este valabilă întrucât are caracterul unei clauze penale prin care se fixează în mod convenţional şi anticipat daunele-interese suferite de credirentier.

Majoritatea autorilor consideră că ratele de rentă nu se restituie chiar dacă părţile n-au stipulat în contract o clauză de acest sens2. După cum vom vedea3, această soluţie a fost admisă de instanţa supremă în materia contractului de întreţinere şi se impune, datorită caracterului aleatoriu al contractului, şi în cazul rentei viagere4.

62. Urmărirea rentei de către creditori. Prescripţie. Potrivit Codului civil, numai renta constituită cu titlu gratuit poate fi declarată neurmăribilă prin convenţia părţilor (art. 1650). În acest caz creditorii nu pot protesta căci debitorul lor (credirentierul) nu a dat nimic în schimbul rentei neurmăribile şi deci nu şi-a micşorat patrimoniul său (care formează obiectul dreptului de gaj general al creditorilor). Totuşi Codul de procedură civilă prevede posibilitatea urmăririi chiar şi a rentelor constituite cu titlu gratuit şi declarate de părţi neurmăribile, dar numai pentru datorii de alimente, de chirii sau alte creanţe privilegiate asupra mobilelor, instanţa având dreptul să fixeze măsura în care poate fi urmărită (art. 408).

Dacă renta n-a fost declarată neurmăribilă va putea fi urmărită de orice creditor, iar renta constituită cu titlu oneros nici nu poate fi declarată neurmăribilă, deoarece reprezintă echivalentul bunului înstrăinat sau sumei plătite şi în acest mod un debitor de rea-credinţă s-ar putea sustrage de la executarea obligaţiilor sale5.

În ceea ce priveşte prescripţia dreptului la acţiune prin care se reclamă ratele de rentă neplătite, se aplică termenul general de prescripţie de 3 ani (art. 3 din Decretul nr. 167/1958). Termenul de prescripţie se calculează separat pentru fiecare rată de rentă (art. 12) din momentul în care ele au devenit exigibile (art. 7). Întrucât renta are caracter viager dreptul la rentă al creditorului nu se prescrie, chiar dacă o perioadă îndelungată (de peste 3 ani) nu ar reclama plata ratelor de rentă scadente6.

63. Probleme speciale privind renta viageră agricolă. În scopul concentrării suprafeţelor agricole în exploataţii eficiente impuse de necesitatea modernizării

agriculturii României şi compatibilizării acesteia cu agricultura din ţările membre ale Uniunii Europene, prin Titlul XI „Renta viageră agricolă” al Legii nr.247/20057 a fost instituită renta viageră agricolă, adică

7 Cu privire la utilizarea noţiunii de “rezoluţiune” - şi nu de reziliere - a contractului în cazurile arătate, vz. infra nr. 69. Menţionăm că, în afara celor două ipoteze de rezoluţiune, instanţa poate pronunţa desfiinţarea contractului şi în cazul în care moartea credirentierului (cu consecinţa încetării plăţii ratelor de rentă) este cauzată de debirentier. Fapta fiind extracontractuală, răspunderea civilă delictuală a debirentierului poate fi angajată sub forma restituirii bunului (capitalului) primit (fără a avea dreptul la restituirea ratelor de rentă plătite). În orice caz, păstrarea bunului în cazul provocării încetării plăţii ratelor printr-o faptă ilicită nu ar fi posibilă.

1 Vz. C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., 1992, p. 86-87.2 Vz. de exemplu, I. Zinveliu, Contractele civile instrumente de satisfacere a intereselor cetăţenilor, Ed.

Dacia, Cluj-Napoca, 1978, p. 133; E. Safta-Romano, Contracte civile, Ed. Graphix, Iaşi, 1993, p. 107; D. Chirică, op. cit., p.122.

3 Infra nr. 70.4 În caz de anulare a contractului prestaţiile primite se restituie potrivit regulilor generale. Vz., TS, col.civ.,

dec. nr. 1703/1962, în CD, 1962, p. 108.5 Statuarea instanţei supreme în sensul că, în cazul unei rente viagere, având caracter personal, “urmărirea nu

se poate face decât de creditor” (al rentei - TS, s.civ., dec. nr. 710/1978, loc.cit., p. 72) vizează numai situaţia moştenitorilor care nu pot pretinde plata rentei după stingerea ei prin moartea creditorului; în schimb, creditorii credirentierului pot urmări renta care nu este inalienabilă şi insesizabilă, deoarece nu este esenţialmente personală.

6 Contra D. Alexandresco, care susţine că însuşi dreptul la rentă se prescrie (op. cit., p.486 şi 491), întrucât concepe ratele ca venituri ale rentei (de exemplu, dobânzi ale capitalului), ceea ce nu este riguros exact (vz., supra nr. 57), iar ratele nu sunt venituri ale rentei, ci reprezintă renta însăşi.

7 Pentru aplicarea Titlului XI al Legii nr.247/2005 a fost adoptat Ordinul comun nr. 1272/26503/2005 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi al Ministrului Finanţelor Publice (M.Of.

448

suma de bani plătită rentierului agricol care înstrăinează sau arendează terenurile agricole aflate în proprietatea sa. Potrivit legii, rentierul agricol este persoana fizică în vârstă de peste 62 de ani care deţine în proprietate până la 10 ha de teren agricol si care îl înstrăinează prin acte între vii sau arendează terenuri agricole după intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005. Pentru a deveni rentier pot fi înstrăinate sau arendate numai terenurile care după anul 1990 nu au făcut obiectul altei înstrăinări prin acte juridice între vii.

Cuantumul rentei viagere agricole reprezintă echivalentul în lei a 100 euro/an pentru fiecare hectar de teren agricol înstrăinat şi echivalentul în lei a 50 euro/an pentru fiecare hectar arendat, iar pentru suprafeţele mai mici de 1 ha suma plătită va fi proporţională cu suprafaţa înstrăinată sau arendată.

Rentierul agricol poate rămâne proprietar pe o suprafaţă de teren agricol de până la 0,5 hectare pentru folosinţa personală.

Renta viageră agricolă este personală, netransmisibilă şi încetează în toate cazurile la data decesului rentierului agricol. În mod particular, în cazul arendării, renta viageră agricolă încetează în termen de 30 de zile de la data încetării contractului de arendare, dacă în acest interval de timp rentierul agricol nu face dovada încheierii unui nou contract de arendare.

Mai precizăm şi faptul că proprietarii căsătoriţi pot deveni rentieri agricoli şi prin arendarea terenurilor agricole care sunt bunuri comune, dacă cel puţin unul dintre ei are vârsta de 62 de ani.

nr.1178/27.12.2005), modificat şi completat de mai multe ori.

449