Contractul+de+arvuna

5/13/2018 Contractul+de+arvuna - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/contractuldearvuna 1/6

Contractul de arvuna

Ce se intampla cand contractul principal este executat? Cel care a primit arvuna este

obligat sa o restituie. Obligatia sa de restituire, intrucat are ca obiect bunuri ce a constituitarvuna, adica bunuri fungibile, se poate compensa cu una din obligatiile izvorate din

contractul principal cu efectul reducerii intinderii acesteia din urma(*In cazul in care

cumparatorul a dat vanzatorului arvuna la incheierea contractului de vanzare, obligatia

vanzatorului de o restitui se compenseaza cu obligatia cumparatorului de a plati pretul

atunci cand arvuna a avut ca obiect o suma de bani si in consecinta cumparatorul va fi

considerat a-si fi executat obligatia de a plati pretul,daca el plateste numai diferente dintre

suma care constituie pretul si suma care a constituit arvuna).

Potrivit art. 1546, arvuna se restituie si atunci cand contractul principal nu se executa

din cauze neimputabile vreuneia dintre parti.

Functia de a permite uneia dintre parti ale contractului principal sau ambelor parti sa

denunte unilateral acest contract sau functia de dezicere, razgandire. Noul Cod Civil

denumeste aceasta functie, functia penalizatoare. Potrivit art. 1545 din Codul Civil, daca

in contract este stipulat expres dreptul uneia dintre parti sau dreptul ambelor parti de a se

dezice de contract cel care denunta contractul pierde arvuna data sau, dupa caz, trebuie sa

restituie dublul celei primite. In aceasta situatie, bunurile fungibile care alcatuiesc arvuna

constituie un pret al exercitarii dreptului de denuntare unilaterala a contractului principal.

Intrucat dreptul de razgandire este exceptional, atunci cand arvuna are rolul de a conferi un

asemenea drept, acest rol trebuie sa rezulte neindoielnic din vointa partilor. Daca existaindoiala asupra rolului arvunei se va considera ca ea are functia de a garanta executarea

contractului principal, iar nu functia de a se permite razgandirea. Daca in legatura cu o suma

de bani platita la incheierea unui contract exista o indoiala cu privire la titlul cu care a fost

predata, acea suma nu va fi considerata arvuna ci pana la inlaturarea indoielii va fi

considerata un avans din pret.

Obiectul

Potrivit art. 1225, obiectul contractului il reprezinta operatiunea juridica, precum

vanzarea, locatiunea, imprumutul etc. convenita de parti astfel cum reiese din ansamblul

drepturilor si obligatiilor contractuale. Alin. 2 spune ca obiectul trebuie sa fie determinat si



licit, sub sanctiunea nulitatii absolute. Daca din intelegerea unor parti rezulta ca ele au vrut

sa incheie o vanzare dar nu rezulta pentru ce bun sau pretul, obiectul este determinat? Se

pare ca da:). Pentru ca acest obiect sa fie valabil este necesar ca si obligatia de a stramuta

proprietatea si obligatia de a plati pretul sa fie determinat si licite.

Lucrul vandut trebuie sa fie in comert, trebuie sa existe, sa fie determinabil si sa fielicit si posibil.

1.Lucrul vandut sa fie in comert. In legatura cu fiecare contract, aceasta conditie

este indeplinitia, in masura in care legea nu exclude bunul ce face obiectul contractului de la

aplicarea prevederilor care guverneaza respectivul contract. In principiu drepturile

patrimoniale sunt alienabile si de aceea ele pot face obiectul oricarui contract. Prin exceptie,

legea poate sa prevada interdictia de a instraina anumite bunuri, in considerea naturii sau

calitatii acelor bunuri. Aceste interdictii se numesc inalienabilitati. Inalienabilitatile legale

pot fi absolute atunci cand bunul nu poate fi transferat, sau relative atunci cand bunul poate

fi transferat numai cu respectarea anumitor conditii suplimentare fata de dreptul comun.Cele absolute sunt permanente sau temporare. Este o inalienabilitate absoluta si

permanenta, inalienabilitatea bunurilor proprietate publica. Potrivit art. 1861, bunurile

proprietate publica sunt inalienabile. Cele legale absolute pot fi temporare atunci cand

legiuitorul le-a instituit din consideratii sociale care nu erau aplicate decat intr-un moment

istoric determinat. Au fost asemenea inalienabilitati: cea a locuintelor dobandite de fostii

chiriasi in temeiul Legii 112/1995, abrogat la intrarea in vigoare a Noului Cod Civil. A fost

deasemena prevazuta si inalienabilitatea terenurilor asupra carora s-a constituit dreptul de

proprietate al tinerilor si intelectualilor care isi desfasurau activitatea in mediul rural in

temeiului Legii 18/1991, in prezent abrogat. La cele relative este vorba de arme, munitii,

stupefiante etc a caror vanzare este supusa unor conditii si autorizatii administrative

specifice prevazute de legile speciale.

Inalienabilitatea conventionala reprezinta o limita a dreptului de proprietate din

continutul dreptului de proprietate instituita prin conventie. Intrucat aceasta limita

contravine principiului libertatii circulatiei juridice a bunurilor, ea este admisa numai cu titlu

exceptional si numai daca respecta conditiile prevazute de articolul 627 din Cod, conditii

care sunt de stricta interpretare si aplicare. Potrivit textului respectiv, o clauza de

inalienabilitate este valabila numai daca este justificata printr-un interes serios si legitim,

daca are o durata de cel mult 49 de ani de la data dobandirii bunului de catre cel tinut sa o

respecte. Modul in care se calculeaza acest termen se poate deduce ca o clauza de

inalienabilitate poate fi in principiu introdusa numai in contractele translative de

proprietate, intrucat numai pentru acelea se poate stabili data dobandirii bunului de la care

trebuie calculat termenul. Interesul serios si legitim care justifica introducerea clauzei poate

inceta si inainte de durata prevazuta in clauza ori poate fi depasit de un interes superior.

Daca dobanditorul dovedeste una din aceste imprejurari, adica fie incetarea interesului, fie

depasirea lui printr-un alt interes legitim, atunci el poate fi autorizat de catre instanta sa



dispuna de bun chiar inainte de expirarea duratei pentru care s-a prevazut initial

inalienabilitatea. Va fi foarte dificil sa se demonstreze interesul(*A ii doneaza lui B un bun cu

sarcina pentru B de a nu-l instraina timp de 4 ani si de a-l pune la dispozitia lui C, nepotul lui

A pe perioada studiilor acestuia. Acesta este un interes legitim.) In cazul in care nu este

justificat printr-un interes serios si legitim, clauza este lovita de nulitate. In principiu, aceasta

nulitate afecteaza numai clauza, iar nu si contractul care a fost introdus. Totusi, daca se

dovedeste ca inalienabilitatea a fost determinata pentru consimtamantul la acel contract,

nulitatea va fi totala. Inalienabilitatea se prezuma determinanta, daca a fost stipulata intr-un

contract cu titlu oneros. Nulitatea este absoluta, intrucat protejeaza libera circulatie a

bunurilor. Chiar si daca nu a fost prevazuta expres, clauza este subinteleasa in conventiile

care au ca obiect transmiterea in viitor a proprietatii unui bun. In cazul in care vizeaza

bunuri imobile, clauza de inalienabilitate devine opozabila tertilor prin notare in cartea

funciara, in schimb daca are bunuri mobile, ea nu poate fi opusa decat tertilor

subdobanditori care au cunoscut-o in concret la data incheierii actului de subdobandire. In

cazul in care nu au cunoscut clauza, tertii subdobanditori pot considera ca ea le este

inopozabila in aceleasi conditii in care ei ar putea dobandi proprietatea bunului imobil

respectiv, prin posesia de buna-credinta. Fostul art. 1909 este reluat cu modificari de nuanta

in art. 937 din Codul Civil.

Sanctiunile nerespectarii clauzei de inalienabilitate. Prima sanctiune este aceea a

rezolutiunii in care a fost introdusa clauza, atunci cand aceasta a fost incalcata prin

instrainarea bunului. Daca in contractul intre A si B s-a introdus o clauza si dupa B vinde

bunul, A poate cere rezolutiunea. Atunci cand clauza ii este opozabila si tertului

subdobanditor, beneficiarul sau poate pretinde de asemenea anularea contractului de

subdobandire.

2.Conditia ca lucrul vandut sa existe. Aceasta conditie nu ridica nicio problema.

Ridica probleme in ceea ce priveste lucrul pierit si viitor. Lucrul pierit la data incheierii

contractului. Potrivit art. 1659, daca in momentul vanzarii unui bun individual determinat,

acesta pierise in intregime, contractul nu produce niciun efect. In acest caz, contractul este

lovit de nulitatea absoluta. Daca bunul pierise numai in parte, cumparatorul care nu

cunostea acest fapt in momentul vanzarii poate cere, fie anularea vanzarii, fie reducerea

corespunzatoare a pretului. Intrucat in prima sa parte acest text este o aplicare pentru o

eroare esentiala asupra calitatii obiectului conventiei, consideram ca anularea nu va putea fi

ceruta, decat daca dobanditorul demonstreaza ca nu ar fi cumparat bunul daca ar fi

cunoscut dimensiunea pieirii lui. In caz contrar el trebuie sa se multumeasca cu o reducereproportionala. In cazul in care vanzatorul cunoscuse ca bunul este pierit partial si nu i-a

comunicat cumparatorului acest aspect, vanzatorul datoreaza despagubiri pentru dol prin

reticenta. Daca atat vanzatorul, cat si cumparatorul au cunoscut ca exista doar riscul pieirii

bunului si au incheiat contractul in aceste conditii, atunci contractul are caracter aleatoriu,

cumparatorul avand sansa de a castiga in cazul in care bunul nu a pierit , iar vanzatorul are



sansa de a castiga in caz contrar. Din pieire trebuie sa se inteleaga si lipsirea de folosinta

normala a bunului.

Bunurile viitoare poate face obiectul vanzarii, cumparatorul urmand sa dobandeasca

proprietatea bunului la data la care acesta se realizeaza. Bunul este considerat ca se

realizeaza la data la care el devine apt de a fi folosit potrivit destinatiei in vederea careia afost incheiat contractul, ori daca o asemenea destinatie nu a fost convenita potrivit

destinatiei decurgand din natura bunului. In cazul in care, bunul viitor nu se realizeaza,

vanzarea nu produce niciun efect. Totusi, daca nerealizarea este determinata de culpa

vanzatorului, atunci aceste este tinut sa plateasca cumparatorului daune-interese pentru

prejudiciul cauzat cumparatorului. Daca bunul se realizeaza numai partial, cumparatorul are

alegerea, fie de a cere desfiintarea vanzarii, fie de a pretinde reducerea corespunzatoare a

pretului. In consecinta, in cazul in care partea nerealizata din bun este minora, cumparatorul

nu ar putea sa opteze pentru desfiintarea vanzarii daca nu dovedeste ca scopul pentru care

a contractat ar putea fi atins numai daca acea parte ar fi fost realizata. Si in cazul realizarii

partiale a bunului, daca ea este imputabila vanzatorului, acesta datoreaza daune-interese

pentru repararea prejudiciul cauzat cumparatorului. Prin exceptie, cumparatorul isi poate

asuma expres riscul nerealizarii bunului. In acest caz, daca bunul nu se realizeaza din cauze

neimputabile vanzatorului, cumparatorul ramane tinut sa plateasca pretul. Daca asumarea

riscului nerealizarii bunului de catre cumparator este motivul principal pentru care partile au

contractat, vanzarea este aleatorie. Chiar si in cazul vanzarii aleatorii, vanzatorul este tinut

sa faca tot ce depinde de el pentru ca bunul sa se realizeze, urmand ca in caz contrar sa

raspunda cu daune-interese sau chiar cu rezolutiunea vanzarii.

3.Lucrul vandut sa fie posibil si licit. Aceste doua cerinte se examineaza impreuna,

deoarece liceitatea presupune posibilitate din punct de vedere juridic ca el sa faca obiectul

unei vanzari. Aceasta cerinta este foarte apropiata, uneori se presupune cu cerinta ca lucrul

sa fie in comert. Totusi, in jurisprudenta s-a considerat ca vanzarea este nula pentru obiect

ilicit daca are ca obiect bunuri contrafacute. O alta situatie care s-ar putea sa devina

aplicabila si in Romania o reprezinta vanzarea unei candidaturi. Momentan se aplica in

Franta.

4.Lucrul sa fie determinat. Se considera determinabil atunci cand, desi partile nu l-au

indicat in individualitatea sa, ele au prevazut totusi suficiente criterii, incat pe baza lor sa se

poata stabili obiectul proprietatii pentru care sa se transmita proprietatea la data la care sa

fie scandenta.



Pretul

Conditii: sa fie in bani, sa fie determinabil, sa fie sincer si serios.

1.Pretul sa fie in bani. Este definitoriu pentru vanzare ca acela care isi asuma

obligatia de a transfera proprietatea sau alt drept sa se angajeze in considerarea obligatiei

celeilate parti de a da o suma de bani. Daca cealalta parte promite un alt bun, contractul

este de schimb. Daca ea promite punerea la dispozitie a unui bun in scopul folosirii

acestuia, contractul este de locatiune. Daca cealalta parte promite o lucrare, atunci

contractul este de antrepriza. Daca promite servicii de intretinere, contractul este de

intretinere. Numai daca celalalta parte promite o suma de bani, contractul este de

vanzare. Pretul vanzarii consta intotdeauna intr-o suma de bani, niciodata intr-o alta

prestatie.

2.Pretul sa fie determinat. Pretul este determinat atunci cand cuantumul sau

a fost prevazut expres in contractul de vanzare. El este determinabil, atunci cand

cuantumul nu a fost prevazut expres in contract, insa partile au stabilit criterii prin

aplicarea carora cuantumul pretului sa poata fi determinat in mod univoc la data cand

pretul trebuie platit fara a fi nevoie de un nou acord de vointa al partilor in acest sens.

Clauza ofertei concurente reprezinta modalitatea de a determina pretul ca fiind egal cu cel

mai bun pret oferit de un alt client vanzatorului decat al cumparatorului. O modalitate de

pret determinabil este pretul pe care trebuie sa-l stabileasca un tert desemnat prin acordul

vanzatorului si al cumparatorului. Aceasta modalitate este reglementata art. 1662, iar

pentru orice contract in general de art. 1232. Atunci cand partile unui contract lasa

determinarea pretului la latitudinea unui pret determinat de ele, acesta este obligat sa

actioneze in mod corect si diligent. Daca persoana astfel desemnata nu determina pretul intermenul stabilit de parti, ori in lipsa unei astfel de conventii, in termen de 6 luni de la

incheierea contractului de vanzare, oricare dintre parti poate cere judecatoriei de la locul

incheierii contractului sa desemneze de urgenta in Camera de Consiliu(nu in sedinta

publica, ci in biroul judecatorului) printr-o hotarare cu caracter definitiv, un expert pentru

determinarea pretului. Onorariul expertului este egal suportat de catre parti. Daca pentru

orice motiv, pretul nu a fost determinat in termen de 1 an de la incheierea contractului si

partile nu au stabilit un criteriu subsidiar de determinare a pretului, atunci contractul este

nul.

In anumite imprejurari, pretul este considerat determinabil chiar si atuncicand partile nu au prevazut niciun criteriu pentru stabilirea lui(*art. 1664,alin. 2 cand

contractul are ca obiect bunuri pe care vanzatorul le vinde in obisnuit se prezuma ca

partile au avut in vedere pretul practicat in mod obisnuit de catre vanzator. Alin. 3 prevede

faptul ca in cazul in care bunul vandut este de natura celor pentru care exista un pret

stabilit pe o piata organizata se considera in absenta altei conventii ca pretul vanzarii este

pretul mediu practicat in ziua incheierii contractului pe piata cea mai apropiata de locul

incheierii contractului.)



3.Pretul sa fie sincer. Pretul este sincer daca la incheierea contractului, partile au

intentia reala ca el sa fie platit. In caz contrar, acesta este simulat sau fictiv. Atunci cand in

schimbul transmiterii unui drept, dobanditorul se obliga in mod fictiv sa plateasca un pret,

contractul este nul ca vanzare, dar poate fi valabil ca donatie deghizata in cazul in care

transmitatorul a avut intentia de a-l gratifica pe dobanditor. Aceasta nulitate este

relativa,intrucat ea se intemeiaza pe lipsa cauzei specifice vanzarii pentru obligatia de a

transfera proprietatea si in Noul Cod Civil, lipsa cauzei se sanctioneaza cu nulitatea relativa.

4.Pretul sa fie serios. Acesta este serios atunci cand el este suficient de mare pentru

ca in mod rezonabil sa constituie o cauza pentru obligatia vanzarii de a transfera dreptul

vandut. Cand pretul nu este serios, el este derizoriu si in aceasta situatie, contractul este nul

ca vanzare si nulitatea este relativa, intrucat pretul nu poate constitui in mod rezonabil

cauza obligatiei de a transfera proprietatea sau alt drept vandut. Pretul derizoriu nu se

confunda cu pretul lezionar. Acesta a servit drept cauza pentru obligatia de a transfera

dreptul vandut, dar valoarea sa a fost disproportionat de mica in raport cu valoarea bunului

transmis in schimb ceea ce poate justifica un consimtamant viciat.

Efectele vanzarii

Interpretarea contractului de vanzare, obligatiile vanzatorului si obligatiile

cumparatorului.

1.Interpretarea clauzelor vanzarii. Interpretarea este prevazuta de dreptul

comun, cu o singura exceptie care priveste regula conforma careia clauzele indoielnice se

interpreteaza in favoarea debitorului. Prin derogare de la aceasta regula, potrivit art. 1671:

clauzele indoielnice se interpreteaza in favoarea cumparatorului. Aceasta inseamna ca si

atunci cand cumparatorul este debitor, dar si cand este creditor, clauza se interpreteaza in

toate cazurile in favoarea lui. Se considera ca in principiu, vanzatorul stabileste conditiile

vanzarii, pentru ca de regula el este proprietarul lucrului vandut si el decide modul in care isi

exercita dispozitiile asupra lui. De aceea vanzatorul este dator sa stabileasca niste conditii

clare si toate neclaritatile ii sunt, in principiu, imputabile. Daca nu sunt incidente alte norme

care permit inlaturarea neclaritatilor, legiuitorul stabileste ca aceste neclaritati vor fi

transate in defavoarea vanzatorului. Art. 1671 cuprinde si 2 exceptii: contractele de

adeziune si contractele incheiate cu consumatorii. In asemenea contracte, chiar daca

consumatorul este vanzator, clauzele indoielnice se vor interpreta tot in favoarea

consumatorului. In cazul contractului de adeziune, clauzele indoielnice se vor interpreta infavoarea vanzatorului.

Contractul+de+arvuna

Documents

Transcript of Contractul+de+arvuna