Politica monetar-creditar reprezint activitatea de influenare a proceselor social-economice prin oferta dec bani n vederea realizrii principalelor scopuri macroeconomice. Politica monetar-creditar este elaborat i promovat de ctre Banca Nationala a tarii. Fiind unicul organ mputernicit prin lege cu functiile de realizare a politicii monetar-creditare, Banca Nationala independent de alte verigi ale puterii executive, pune n functie instrumentele politicii monetar creditare.Politica monetar poate fi definit ca ansamblul msurilor monetare luate de ctre stat i de banca central pentru realizarea echilibrului dintre masa banilor n circulaie i nevoile de bani ale economiei sau pentru influenarea ntr-un anumit sens a conjuncturii economice.

Politica de credit se identific ntr-o anumit msur cu politica monetar, aa cum rezult chiar i din definiie: politica de credit politica bncii centrale ce urmrete, cu ajutorul unor instrumente specifice, s asigure, prin intermediul creditului, echilibrul general economic. Instrumentele politicii monetar-creditare:1. operaiuni pe piaa deschis cu hrtii de valori(vnzarea cumprarea de ctre Banca Central a hrtiilor de valoare emise de guvernul rii ce urmreti scopul de mrire sau reducere a cantitii de bani n circulaie)2. modificarea ratei dobnzii (micorarea sau mrirea ratei dobnzii contribuie la mrirea sau micorarea resurselor creditare a bncilor comerciale)3. modificarea cotei rezervelor obligatorii (schimbarea cotei depozitelor obligatorii a bncilor comerciale care se pstreaz n numerar la Banca Central)4. intervenia pe piaa valutar (stabilizarea cursului valutar prin vnzarea sau cumprarea monedei de ctre Banca Central)Ca i politica bugetar-fiscal, politica monetar-creditar poate fi expansionist sau restrictiv. Politica monetar expansionist sau stimulativ se mai numete politica banilor ieftini i const n aplicarea instrumentelor financiare pentru a majora masa monetar din circulaie i a ieftini astfel creditul. Politica restrictiv se mai numete politica banilor scumpi i const n restrngerea masei monetare i scumpirea creditului.

Politica banilor ieftini. Daca echilibrul PNB este realizat la un anume nivel care este insotit de somaj important si de folosirea incompleta a capacitatilor de productie, urmeaza sa se recurga la politica banilor ieftini. Aceasta consta in setul de masuri care sa faca creditul ieftin si usor obtenabil. Pentru sporirea ofertei de bani, bancile centrale vor intreprinde, intr-o combinatie adecvata, urmatoarele actiuni: cumpararea de hartii de valoare publice de la banci si populatie, cumparare efectuata pe piata deschisa; reducerea ratei rezervelor minime obligatorii; reducerea ratei de refinanare. Urmare a unor asemenea masuri, are loc sporirea rezervelor suplimentare ale sistemului bancilor comerciale. De indata ce rezervele obligatorii se constituie in baza a sporirii ofertei de bani se poate astepta ca oferta de bani sa creasca. Sporirea ofertei de bani va duce la diminuarea ratei dobanzii, ceea ce va antrena cresterea investitiilor si ridicarea nivelului de echilibru al PNB. Marimea cu care sporeste acest indicator este in functie atat de volumul investitiilor, cat si de dimensiunea multiplicatorului investitiilor.Politica banilor scumpi. Daca un anume nivel al PNB genereaza inflatia prin cerere, se va promova politica banilor scumpi. Aceasta politica consta in reducerea posibilitatilor de a obtine credit si in cresterea costurilor lui. In acest scop, se intreprind, in diferite succesiuni, urmatoarele actiuni: vinderea de hartii de valoare de stat pe piata deschisa catre institutiile de depozit si catre populatie; ridicarea ratei rezervelor minime obligatorii; ridicarea ratei dobanzii.Ca urmare, bancile vor constata ca rezervele lor sunt prea mici pentru a satisface exigentele ratei legale de rezerva, adica operatiunile lor curente sunt prea mari in raport cu rezervele lor. In cel fel vor putea institutiile de depozit sa indeplineasca exigenta ratei legale de rezerva? Raspunsul consta in aceea ca institutiile de depozit isi vor reduce afacerile lor curente, abtinandu-se de la acordarea unor noi imprumuturi. Ca urmare, oferta de bani se reduce, ceea ce antreneaza ridicarea ratei dobanzii. Cresterea ratei dobanzii conduce la restrangerea investitiilor si a cheltuielilor totale, limitandu-se inflatia prin cerere.