Tema 3 Masurarea Performantelor

TEMA 3. MĂSURAREA PERFORMANȚELOR

3.1 Prezentarea situaţiilor financiare și raportarea financiară interimară (SIC 1 și SIC 34)

3.2 Metode de pregătire a situaţiei fluxurilor de trezorerie (SIC 7)

3.3 Evenimente ulterioare perioadei de raportare (SIC 10)

3.4 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile şi erori (SIC 8)

3.5 Prezentarea informaţiilor privind părţile afiliate și intereselor existente în alte entități (SIC 24 și SIRF 12)

3.6 Segmente de activitate (SIRF 8)

3.7 Evaluarea la valoare justă (SIRF 13)

3.8 Efectele variaţiei cursurilor de schimb valutar (SIC 21)

3.9 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (SIRF 1)

3.1 Prezentarea situaţiilor financiare și raportarea financiară interimară

(SIC 1 și SIC 34)

ConformitateaO entitate trebuie să aplice SIC 1 la întocmirea şi prezentarea tuturor situaţiilor financiare (SF) cu scop general în conformitate cu IFRS-urile.Pentru prezentarea fidelă şi conformitatea cu IFRS-urile, SF trebuie:- să prezinte în note o declaraţie explicită şi fără rezerve

privind această conformitate- să respecte integral solicitările fiecărui standard

Excepțiile și dezvăluirea acestora

SIC 1 Prezentarea situațiilor financiare

Ipoteze și principii

Continuitatea activităţiiContabilitatea de angajamentePragul de semnificaţie şi agregareaCompensareaFrecvenţa raportării Informaţii comparativeConsecvenţa prezentării


Un set complet de situaţii financiare cuprinde:

(a) situaţia poziţiei financiare la finalul perioadei(b) situaţia profitului sau pierderii şi alte elemente ale rezultatului global pe perioadă (situația rezultatului global)(c) situaţia modificărilor capitalurilor proprii aferentă perioadei(d) situaţia fluxurilor de trezorerie aferentă perioadei(e) note cuprinzând un rezumat al politicilor contabile semnificative şi alte informaţii explicative(f) informaţii comparative pentru perioada precedentă (p.38 şi 38A)(g) situaţia poziţiei financiare la începutul perioadei precedente în care entitatea aplică retroactiv o politică contabilă sau realizează o retratare retroactivă a elementelor din situaţiile sale financiare, sau atunci când reclasifică elementele din situaţiile sale financiare (p. 40A-40D)


SITUAŢIA POZIŢIEI FINANCIARE trebuie să cuprindă cel puţin elementele-rânduri:a) imobilizări corporale;b) investiţii imobiliare;c) imobilizări necorporale;d) active financiare (excluzând valorile de la literele (e), (h) şi (i));e) investiţii contabilizate prin metoda punerii în echivalenţă;f) active biologice;g) stocuri; h) creanţe comerciale şi similare;i) numerar şi echivalente de numerar;j) totalul activelor clasificate drept deţinute în vederea vânzării şi al

activelor incluse în grupurile destinate cedării clasificate drept deţinute în vederea vânzării în con formitate cu IFRS 5 Active imobilizate deţinute în vederea vânzării şi activităţi între rupte;


k) datorii comerciale şi similare;l) provizioane;m) datorii financiare (excluzând valorile de la literele (k) şi (l));n) datorii şi creanţe pentru impozitul curent, după cum sunt

definite în IAS 12 Impozitul pe profit;o) datorii privind impozitul amânat şi creanţe privind impozitul

amânat, după cum sunt definite în IAS 12;p) datoriile incluse în grupurile destinate cedării clasificate drept

deţinute în vederea vân zării în conformitate cu IFRS 5;q) interesul minoritar, prezentat în cadrul capitalurilor proprii; r) capitalul emis şi rezervele atribuibile proprietarilor societăţii-

mamă


O entitate clasifică un activ drept activ circulant atunci când:

(a) se aşteaptă să valorifice activul, sau intenţionează să îl vândă sau să îl consume, în cadrul ciclului normal de exploatare;(b) activul este deţinut, în principal, în scopul tranzacţionării;(c) se aşteaptă valorificarea activului în termen de 12 luni după perioada de raportare; sau(d) activul reprezintă numerar sau echivalente de numerar (după cum sunt definite de IAS 7), cu excepţia cazului în care există restricţia ca activul să fie schimbat sau utilizat pentru decontarea unei datorii pentru o perioadă de cel puţin 12 luni după perioada de raportare.

O entitate trebuie să clasifice toate celelalte active drept active imobilizate.


O entitate clasifică o datorie drept o datorie curentă atunci când:(a) se aşteaptă să deconteze datoria în ciclul normal de exploatare al entităţii;(b) datoria este deţinută, în principal, în scopul tranzacţionării;(c) datoria trebuie decontată în termen de 12 luni după perioada de raportare; sau(d) entitatea nu are un drept necondiţionat de a amâna decontarea datoriei pentru cel puţin 12 luni după perioada de raportare. Termenii unei datorii care, la opţiunea partenerului, ar putea fi decontată prin emiterea de instrumente de capitaluri proprii, nu influenţează clasificarea acesteia.O entitate trebuie să clasifice toate celelalte datorii drept datorii pe termen lung.

Creanţele (datoriile) privind impozitul amânat nu pot fi recunoscute drept active circulante (datorii curente).


SITUAŢIA PROFITULUI SAU PIERDERII ŞI ALTE ELEMENTE ALE REZULTATULUI GLOBAL va prezenta următoarele secţiuni, în plus faţă de cele de profit sau pierdere şi alte elemente ale rezultatului global:(a) profitul sau pierderea;(b) alte elemente ale rezultatului global total;(c) rezultatul global aferent perioadei, care este totalul dintre profit sau pierdere şi alte elemente ale rezultatului global.

Dacă o entitate prezintă o situaţie individuală a profitului sau pierderii, aceasta nu prezintă secţiunea de profit sau pierdere din situaţia rezultatului global.


În plus faţă de elementele impuse de alte IFRS-uri, secţiunea de profit sau pierdere sau situaţia profitului sau pierderii va include elemente-rând care prezintă următoarele valori aferente perioadei:

veniturile câştigurile şi pierderile care apar prin derecunoaşterea activelor financiare

evaluate la costul amortizat costurile de finanţare cota-parte din profitul sau pierderea aferent(ă) entităţilor asociate şi

asocierilor în participaţie, contabilizată prin metoda punerii în echivalenţă dacă un activ financiar este reclasificat astfel încât să fie evaluat la

valoarea justă, orice câştig sau pierdere generat(ă) din diferenţa între valoarea contabilă anterioară şi valoarea sa justă la data reclasificării (definită în IFRS 9)

cheltuiala cu impozitul o singură valoare pentru totalul activităţilor întrerupte (a se vedea IFRS 5)


Secţiunea alte elemente ale rezultatului global va prezenta elemente-rând pentru valorile din alte elemente ale rezultatului global aferente perioadei, clasificate conform naturii (inclusiv cota din alte elemente ale rezultatului global aferentă entităţilor asociate şi asocierilor în participaţie, contabilizată folosind metoda punerii în echivalenţă) şi grupate în elemente care, în conformitate cu alte IFRS-uri:

(a) nu vor fi reclasificate ulterior în profit sau pierdere

(b) vor fi reclasificate ulterior în profit sau pierdere atunci când vor fi îndeplinite anumite condiţii.


SITUAŢIA MODIFICĂRILOR CAPITALURILOR PROPRII include următoarele informaţii:(a) rezultatul global total aferent perioadei, evidenţiind separat valorile totale atribuibile proprietarilor societăţii-mamă şi intereselor minoritare; (b) pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii, efectul aplicării retroactive sau al retratării retroactive recunoscute conform IAS 8; (c) pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii, o reconciliere între valoarea contabilă de la începutul şi cea de la finalul perioadei, prezentând distinct modificările care rezultă din:

(i) profit sau pierdere;(ii) alte elemente ale rezultatului global; şi(iii) tranzacţii cu proprietarii în calitatea lor de

proprietari, prezentând distinct contribuţiile de la şi distribuirile către proprietari şi modificările privind participaţiile în capitalurile proprii în cadrul filialelor care nu duc la o pierdere a controlului.


Informaţiile privind FLUXURILE DE TREZORERIE oferă utilizatorilor de situaţii financiare o bază pentru evaluarea capacităţii entităţii de a genera numerar şi echivalente de numerar, precum şi a necesităţilor entităţii de a utiliza fluxurile de trezorerie respective.

IAS 7 stabileşte dispoziţii pentru prezentarea şi descrierea informaţiilor privind fluxurile de trezorerie.


NOTELE trebuie:

(a) să prezinte informaţii despre baza de întocmire a SF şi despre politicile contabile specifice utilizate(b) să prezinte informaţiile prevăzute de IFRS-uri care nu sunt prezentate în altă parte în SF(c) să ofere informaţii care nu sunt prezentate în altă parte în SF, dar care sunt relevante pentru înţelegerea oricărora dintre ele


O entitate trebuie să prezinte în rezumatul politicilor contabile:(a) baza (bazele) de evaluare utilizată(e) la întocmirea situaţiilor financiare (b) celelalte politici contabile utilizate care sunt relevante pentru înţelegerea corespunzătoare a situaţiilor financiare

Surse ale incertitudinii estimărilorCapitalAlte prezentări de informaţii


Guvernele, organismele de reglementare a titlurilor de valoare, bursele şi organismele profesionale contabile impun deseori entităţilor ale căror datorii sau acţiuni sunt tranzacţionate în mod public să publice rapoarte financiare interimare.

Perioada interimară reprezintă o perioadă de raportare financiară mai scurtă decât un exerciţiu financiar complet

SIC 34 Raportarea financiară interimară

Întrebări pentru recapitulare:

1.Ce conține un set complet de situații financiare conform SIC 1?2. Cînd o entitate clasifică un activ drept activ circulant conform SIC 1?3. Cînd o entitate clasifică o datorie drept datorie curentă conform SIC 1?4. Ce informații se prezintă în Note conform prevederilor SIC 1?

3.2 Metode de pregătire a situaţiei fluxurilor de trezorerie (SIC 7)

Situaţia fluxurilor de trezorerie trebuie să raporteze fluxurile de trezorerie din cursul perioadei, clasificate pe activităţi de:exploatare investiţii Finanţare

SIC 7 Situația fluxurilor de trezorerie

Exemple de fluxuri de trezorerie provenite din activităţi de exploatare:(a) încasările în numerar din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii;(b) încasările în numerar provenite din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte venituri;(c) plăţile în numerar efectuate către furnizorii de bunuri şi prestatorii de servicii;(d) plăţile în numerar efectuate către şi în numele angajaţilor;(e) plăţile în numerar sau restituiri ale impozitelor pe profit, cu excepţia cazului în care pot fi asociate în mod specific activităţilor de investiţii şi de finanţare; (f) încasările şi plăţile în numerar provenite din contracte încheiate în vederea plasării sau tranzacţionării.


Exemple de fluxuri de trezorerie provenite din activităţi de investiţii :(a) plăţile în numerar pentru dobândirea de imobilizări corporale, necorporale şi alte active imobilizate.(b) încasările în numerar din vânzarea de imobilizări corporale, necorporale şi alte active imobilizate;(c) plăţile în numerar pentru dobândirea de instrumente de capitaluri proprii sau de datorie ale altor entităţi şi de interese în asocierile în participaţie;(d) încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capitaluri proprii sau de datorie ale altor entităţi şi din vânzarea de interese în asocierile în participaţie;(e) avansurile în numerar şi împrumuturile acordate altor părţi (altele decât avansurile şi împrumuturile acordate de o instituţie financiară);


Exemple de fluxuri de trezorerie provenite din activităţi de finanţare:(a) încasările în numerar provenite din emisiunea de acţiuni sau alte instrumente de capitaluri proprii;(b) plăţile în numerar efectuate către proprietari pentru a dobândi sau răscumpăra acţiunile entităţii;(c) încasările în numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanţă, împrumuturilor, efectelor comerciale, obligaţiunilor, ipotecilor şi a altor împrumuturi pe termen scurt sau lung;(d) rambursările în numerar ale sumelor împrumutate; (e) plăţile în numerar efectuate de locatar pentru reducerea datoriei existente aferente unui contract de leasing financiar.


O entitate trebuie să raporteze fluxurile de trezorerie din activităţi de exploatare folosind:(a) metoda directă, prin care sunt prezentate clasele principale de plăţi şi încasări brute în numerar; sau

(b) metoda indirectă, prin care profitul sau pierderea este ajustat(ă) cu efectele tranzacţiilor care nu au natură monetară, amânările sau angajamentele de plăţi sau încasări în numerar din exploatare, trecute sau viitoare, şi elementele de venituri sau cheltuieli asociate cu fluxurile de trezorerie din investiţii sau finanţare.


Fluxurile de trezorerie provenite din activităţile de exploatare, de investiţii şi de finanţare pot fi raportate la valoarea netă: (a) plăţile şi încasările în numerar efectuate în numele clienţilor, atunci când fluxurile de trezorerie reflectă mai degrabă activităţile clientului decât pe cele ale entităţii(b) plăţile şi încasările în numerar pentru elementele cu rulaj rapid, valori mari şi scadenţă scurtă


Fluxurile de trezorerie din dobânzi şi dividende încasate şi plătite trebuie prezentate fiecare separat

Fluxurile de trezorerie provenite din impozitele pe profit trebuie prezentate separat şi trebuie clasificate drept fluxuri de trezorerie din activităţi de exploatare, cu excepţia situaţiei în care pot fi identificate în mod specific cu activităţile de finanţare şi de investiţii

O entitate trebuie să prezinte valoarea soldurilor semnificative de numerar şi de echivalente de numerar deţinute de entitate şi a căror utilizare de către grup este restricţionată, împreună cu un comentariu al conducerii


Fluxurile de trezorerie provenite din tranzacţiile efectuate în valută trebuie înregistrate în moneda funcţională a unei entităţi prin aplicarea asupra valorii în valută a cursului de schimb dintre moneda funcţională şi valută de la data fluxului de trezorerie.

Fluxurile de trezorerie ale unei filiale din străinătate trebuie convertite la cursul de schimb dintre moneda funcţională şi valută de la datele fluxurilor de trezorerie.



1. Care este obiectivul IAS 7?2. Care sunt beneficiile informațiilor referitoare la fluxurile de trezorerie conform IAS 7?3. Care sunt compartimentele (titlurile) ce urmează să se regăsească neapărat în situația fluxurilor de trezorerie conform IAS 7?4. Ce presupune metoda indirectă de întocmire a situației fluxurilor de trezorerie?


3.3 Evenimente ulterioare perioadei de raportare (SIC 10)

SIC 10 se aplică la contabilizarea şi prezentarea informaţiilor aferente evenimentelor ulterioare perioadei de raportare.

Evenimentele ulterioare perioadei de raportare - evenimente favorabile şi nefavorabile, care apar între finalul perioadei de raportare şi data la care situaţiile financiare sunt autorizate pentru emitere. Se pot identifica două tipuri de evenimente:(a) care furnizează dovada condiţiilor care au existat la finalul perioadei de raportare (conduc la ajustarea situaţiilor financiare după perioada de raportare);

(b) care indică condiţiile care au apărut după perioada de raportare (nu conduc la ajustarea situaţiilor financiare după perioada de raportare).

SIC 10 - Evenimente ulterioare perioadei de raportare

DividendeDacă o entitate declară dividendele deţinătorilor de capitaluri proprii ulterior perioadei de raportare, entitatea nu trebuie să recunoască acele dividende drept o datorie la finalul perioadei de raportare.

Continuitatea activităţiiO entitate nu trebuie să întocmească situaţiile financiare pe baza continuităţii activităţii în cazul în care conducerea determină după perioada de raportare fie că intenţionează să lichideze entitatea sau să înceteze activitatea comercială, fie că nu are nicio altă alternativă realistă decât să procedeze astfel.

Prezentarea informațiilor


Exemplul 1. Entitatea A își închide exercițiul financiar la 31 decembrie. Conducerea întreprinderii definitivează proiectul situațiilor financiare pentru exercițiul N la data de 27 februarie N+1. pe 15 martie N+1 consiliul de administrație autorizează emiterea situațiilor financiare. Acestea sunt depuse la dispoziția acționarilor și altor persoane interesate începând cu 1 aprilie N+1. Adunarea generală a acționarilor aprobă situațiile financiare pe 1 mai N+1.

Care este data la care situaţiile financiare ale entității A sunt autorizate pentru emitere?


Exemplul 2. Entitatea A își închide exercițiul financiar la 31 decembrie. În februarie N+1, ca urmare a inundațiilor au fost distruse cantități importante de materii prime. Ce efect va avea această înformație asupra situațiilor financiare?

Exemplul 3. Entitatea A își închide exercițiul financiar la 31 decembrie. În luna ianuarie toate activele entității au ars într-un incendiu. Deoarece entitatea nu a fost asigurată, activitatea nu mai poate fi continuată. Situațiile financiare ale exercițiului precedent nu au fost încă aprobate de către consiliul de administrație. Ce efect va avea această înformație asupra situațiilor financiare?


Întrebări de recapitulare:

1. Definiți evenimentele ulterioare perioadei de raportare conform SIC 10.


3.4 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile şi erori (SIC 8)

SIC 8 se aplică la selectarea şi aplicarea politicilor contabile şi la contabilizarea modificărilor politicilor contabile, a modificărilor estimărilor contabile şi a corectărilor erorilor din perioadele anterioare.

SIC 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile şi erori

Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convenţiile, regulile şi practicile specifice aplicate de o entitate la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare.Atunci când un IFRS se aplică în mod specific unei tranzacţii, unui alt eveniment sau unei alte condiţii, politica sau politicile contabilă(e) aplicată(e) acelui element trebuie să fie determinată(e) prin aplicarea respectivului IFRS.


În absenţa unui IFRS care se aplică în mod specific unei tranzacţii, unui alt eveniment sau unei alte condiţii, conducerea trebuie să îşi exercite raţionamentul profesional pentru elaborarea şi aplicarea unei politici contabile care are drept rezultat informaţii care sunt:

(a) relevante pentru necesităţile utilizatorilor de luare a deciziilor economice

şi

(b) fiabile


În exercitarea raţionamentului menționat anterior, conducerea trebuie să facă referire la şi să ia în considerare aplicabilitatea următoarelor surse în ordine descrescătoare:

(a) dispoziţiile din IFRS-uri care tratează aspecte similare şi conexe; şi(b) definiţiile, criteriile de recunoaştere şi conceptele de evaluare pentru active, datorii, venituri şi cheltuieli din Cadrul general.

Conducerea poate lua în considerare și cele mai recente norme ale altor organisme de normalizare care utilizează un cadru general conceptual similar pentru a elabora standarde de contabilitate, alte documente contabile şi practicile acceptate ale domeniului de activitate, în măsura în care acestea nu sunt în contradicţie cu sursele menţionate mai sus.


Exemplul 1: Entitatea A a primit un grant în mărime de 50000 um de la o agenţie de dezvoltare non-guvernamentală pentru a desfășura operaţiuni agricole într-o zonă rurală specificată. Ce standard va fi aplicat în acest caz pentru selectarea politicii contabile?


O entitate trebuie să selecteze şi să aplice politicile sale contabile în mod consecvent pentru tranzacţii similare, alte evenimente şi condiţii, cu excepţia cazului în care unIFRS prevede sau permite în mod specific clasificarea elementelor pentru care ar fi adecvate politici diferite.

Dacă un IFRS prevede sau permite o astfel de clasificare,o politică contabilă adecvată trebuie selectată şi aplicată consecvent fiecărei categorii.


O entitate trebuie să modifice o politică contabilă doar dacă modificarea:(a) este impusă de un IFRS - modificările de politică contabilă se vor contabiliza în conformitate cu prevederile tranzitorii specifice, dacă acestea sunt în acel IFRS

(b) are drept rezultat situaţii financiare care oferă informaţii fiabile şi mai relevante (voluntară) - entitatea aplică tratarea retroactivă

Aplicarea retroactivă reprezintă aplicarea unei noi politici contabile tranzacţiilor, altor evenimente şi condiţii, ca şi cum politica respectivă s-ar fi aplicat dintotdeauna.

Limitări ale aplicării retroactive


Următoarele nu sunt modificări de politici contabile:

(a) aplicarea unei politici contabile pentru tranzacţii, alte evenimente sau condiţii care diferă, în fond, de cele care au avut loc anterior; şi

(b) aplicarea unei noi politici contabile pentru tranzacţii, alte evenimente sau condiţii care nu au avut loc anterior sau care au fost nesemnificative.



O modificare a estimării contabile reprezintă o ajustare a valorii contabile a unui activ sau a unei datorii, sau valoarea consumului periodic al unui activ, care rezultă din evaluarea situaţiei prezente a activelor şi datoriilor şi a beneficiilor şi obligaţiilor viitoare preconizate asociate acestora.

Modificările estimărilor contabile rezultă de pe urma noilor informaţii sau a noilor evoluţii şi, în consecinţă, nu reprezintă corectări ale erorilor.

Recunoaștere prospectivă



Erorile din perioadele anterioare reprezintă omisiuni şi prezentări eronate ale situaţiilor financiare ale entităţii pentru una sau mai multe perioade anterioare, care rezultă din neutilizarea sau utilizarea eronată a informaţiilor fiabile care:

au fost disponibile atunci când situaţiile financiare pentru acele perioade au fost autorizate pentru emitere, şi

s-ar putea preconiza în mod rezonabil să fi fost obţinute şi luate în considerare la întocmirea şi prezentarea acelor situaţii financiare.


O entitate trebuie să corecteze retroactiv erorile semnificative ale perioadei anterioare în primul set de situaţii financiare a căror publicare a fost aprobată după descoperirea acestora, prin:

(a) retratarea valorilor comparative pentru perioada (perioadele) anterioară(e) prezentată(e) în care a apărut eroarea; sau

(b) dacă eroarea a apărut înainte de prima perioadă anterioară prezentată, retratarea soldurilor de deschidere ale activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii pentru prima perioadă anterioară prezentată.


Entitatea va prezinta informaţii privind:- natura erorii- efectele financiare (fiecare element-rând)- valoarea corectării la începutul primei perioade anterioare prezentate- o explicaţie în cazul în care nu este posibil să se determine efectele financiare

Limitări ale tratării retroactive


Exemplul 2. Pe parcursul anului 2013 entitatea X a constatat precum că în componența stocurilor la data de 31 decembrie 2012 au fost incluse unele elemente în valoare de 4200 lei, care de fapt au fost vândute înainte de finele anului 2012. Următoarele informații pentru anul 2012 (așa cum au fost raportate) și anul 2013 (draft) sunt disponibile.


2012 2013 (draft)

Vânzări 47400 67200

Costul vânzărilor (34570) (55800)

Profit brut 12830 11400

Impozit pe profit (3880) (3400)

Profit net 8950 8000

Rezultatul reportat la data de 1 ianuarie 2012 era de 13000 lei. Costul vânzărilor pentru anul 2013 include suma erorii de 4200 lei. Cota impozitului pe profit pentru anul 2012 și 2013 este de 30 %.

Întocmiți Situația de profit și pierdere și alte elemente ale rezultatului global pentru anul 2013 cu date comparative pentru 2012 precum și indicați mărimea rezultatului reportat corectat.


Exemplul 2 – rezolvareSituația de profit și pierdere și alte elemente ale rezultatului

global pentru anul 2013


2012 2013

Vânzări

Costul vânzărilor

Profit brut

Impozit pe profit

Profit net

Rezultatul reportat

Soldul inițial conform datelor raportate

Corectarea erorii perioadelor anterioare

Soldul inițial corectat

Profit net al anului de gestiune

Sold final

Întrebări pentru recapitulare:1. Ce reprezintă o modificare a estimării contabile?2. Cum sunt corectate erorile semnificative din perioadele anterioare conform SIC 8?3. În ce condiții o entitate poate modifica o politică contabilă conform prevederilor SIC 8?


3.5 Prezentarea informaţiilor privind părţile afiliate și intereselor existente

în alte entități (SIC 24 și SIRF 12)

SIC 24 prevede prezentarea informaţiilor referitoare la relaţiile, tranzacţiile şi soldurile scadente, inclusiv angajamentele, ale părţilor afiliate în situaţiile financiare consolidate şi individuale ale unei societăţi-mamă, sau ale unui investitor cu control comun sau cu o influenţă semnificativă asupra unei entităţi în care s-a investit, prezentate în conformitate cu SIRF 10 sau SIC 27

SIC 24 se aplică, de asemenea, şi situaţiilor financiare individuale.

SIC 24 Prezentarea informaţiilor privind părţile afiliate

O persoană sau un membru apropiat al familiei persoanei respective este afiliat(ă) unei entităţi raportoare dacă acea persoană:(i) deţine controlul sau controlul comun asupra entităţii raportoare(ii) are o influenţă semnificativă asupra entităţii raportoare (iii) este un membru al personalului-cheie din conducerea entităţii raportoare sau a societăţii-mamă a entităţii raportoare


O entitate este afiliată unei entităţi raportoare dacă întruneşte oricare dintre următoarele condiţii:

(i) Entitatea şi entitatea raportoare sunt membre ale aceluiaşi grup (ceea ce înseamnă că fiecare societate-mamă, filială şi filială din acelaşi grup este legată de celelalte)(ii) O entitate este entitate asociată sau asociere în participaţie a celeilalte entităţi (sau entitate asociată sau asociere în participaţie a unui membru al grupului din care face parte cealaltă entitate)(iii) Ambele entităţi sunt asocieri în participaţie ale aceluiaşi terţ(iv) O entitate este asociere în participaţie a unei terţe entităţi, iar cealaltă este o entitate asociată a terţei entităţi


O entitate este afiliată unei entităţi raportoare dacă întruneşte oricare dintre următoarele condiţii (continuare):

v) Entitatea este un plan de beneficii postangajare în beneficiul angajaţilor entităţii raportoare sau ai unei entităţi afiliate entităţii raportoare. În cazul în care chiar entitatea raportoare reprezintă ea însăşi un astfel de plan, angajatorii sponsori sunt, de asemenea, afiliaţi entităţii raportoare

(vi) Entitatea este controlată sau controlată în comun de o persoană identificată la litera (a)

(vii) O persoană identificată la litera (a) subpunctul (i) influenţează semnificativ entitatea sau este un membru al personalului-cheie din conducerea entităţii (sau a societăţii-mamă a entităţii)


Exemplul 1.


Entitatea A Entitatea B Entitatea C

Entitatea D

60 % 30 % 10 %

70 %

Exemplul 2.


Entitatea A Entitatea B Entitatea C

Entitatea D

60 % 30 % 10 %

30 %

Nu se consideră părți afiliate:

(a) două entităţi doar pentru că au în comun un director sau un alt membru al personalului-cheie din conducere (b) doi asociaţi doar pentru că exercită controlul în comun asupra unei asocieri în participaţie(c) finanţatorii, sindicatele, serviciile publice, şi departamentele şi agenţiile guvernamentale care nu controlează, controlează în comun sau influenţează semnificativ entitatea raportoare, doar în virtutea relaţiilor obişnuite pe care le au cu o entitate (deşi acestea pot afecta libertatea de acţiune a entităţii sau de a participa la procesul de luare a deciziilor din cadrul entităţii).(d) un client, un furnizor, un francizor, un distribuitor sau un agent general cu care entitatea realizează un volum semnificativ de tranzacţii, doar în virtutea dependenţei economice rezultate


Prezentarea informațiilor:

relaţiile dintre o societate-mamă şi filialele sale trebuie prezentate indiferent dacă au existat sau nu tranzacţii între ele

informaţiile privind modul de compensare a personalului-cheie din conducere per total şi pe categorii


Prezentarea informațiilor (continuare): natura relaţiei cu părţile afiliate, informaţiile cu privire la tranzacţii şi

soldurile scadente, inclusiv angajamentele, necesare pentru ca utilizatorii să înţeleagă efectul potenţial al relaţiei asupra situaţiilor financiare . Acestea se prezintă separat pentru:

(a) societatea-mamă;(b) entităţile care deţin control comun sau exercită o influenţă semnificativă asupra entităţii;(c) filialele;(d) entităţile asociate;(e) asocierile în participaţie în care entitatea este un asociat;(f) personalul-cheie din conducerea entităţii sau a societăţii-mamă; (g) alte părţi afiliate.


Exemplul 3. La data de 1 aprilie 20X1 entitatea A deținea 75% din acțiunile cu drept de vot ale entității D și 80 % din acțiunile cu drept de vot ale entității T. La data de 1 aprilie 20X2 entitatea A dobândește restul 25% din capitalul acționar al entității D. Pe durata a doi ani, care finalizează la data de 31 martie 20X3 au fost înregistrate tranzacții între aceste 3 entități după cum urmează:

1. La data de 30 iunie 20X1 entitatea A asamblează un utilaj ce urmează a fi utilizat de entitatea D. Costul de producere = $20000. Utilajul a fost livrat entității D la o valoare de $25000. Entitatea D achită factura la data de 31 august 20X1.

vezi continuarea


Exemplul 3 - continuare2. La data de 30 septembrie 20X2 entitatea D vinde bunuri entității T la o valoare de $15000. Entitatea T achită bunurile la data de 30 noiembrie 20X2. Costul bunurilor livrate = $12000. Până la data de 31 martie 20X3 entitatea T vinde toate aceste bunuri în afara grupului.

3. Pe parcursul acestor 2 ani, entitatea A prestează servicii de management entităților D și T. Pentru exercițiul financiar care finalizează la 31 martie 20X2 entitatea A nu a impus careva costuri pentru serviciile prestate. Totuși, pentru exercițiul financiar care finalizează la 31 martie 20X3 entitatea A impune o taxă anuală de $10000 pentru entitatea T și această urmează să fie achitată la 31 martie 20X2.

Se cere: Generalizați informațiile ce urmează a fi prezentate în situațiile financiare ale entităților A, D și T pentru exercițiile financiare care finalizează la 31 martie 20X2 și la 31 martie 20X3


Obiectivul SIRF 12 Prezentarea intereselor existente în alte entităţi este de a impune entităţilor să prezinte informaţii care vor permite utilizatorilor situaţiilor sale financiare să evalueze:(a) natura şi riscurile asociate intereselor sale în alte entităţi; şi(b) efectele acelor interese asupra poziţiei financiare, performanţei financiare şi fluxurilor sale de trezorerie.

SIRF 12 se aplică de o entitate care deţine interese în oricare dintre următoarele:

(a) filiale(b) angajamente comune (c) entităţi asociate(d) entităţi structurate neconsolidate

SIRF 12 Prezentarea intereselor existente în alte entităţi

Raţionamente şi ipoteze semnificativeO entitate trebuie să prezinte informaţii cu privire la raţionamentele şi ipotezele pe care le-a efectuat (şi modificările la acele raţionamente şi ipoteze) la stabilirea:(a) faptului că deţine controlul asupra unei alte entităţi, adică o entitate în care s-a investit, aşa cum se descrie la punctele 5 şi 6 din IFRS 10 Situaţii financiare consolidate;(b) faptului că deţine controlul comun al unui angajament sau are o influenţă semnificativă asupra altei entităţi; şi(c) tipului de angajament comun (adică exploatare în participaţie sau asociere în participaţie) în cazul în care angajamentul a fost structurat printr-un vehicul distinct

SIRF 12 Prezentarea intereselor existente în alte entităţi

Întrebări pentru recapitulare:1. Ce reprezintă o tranzacție cu părți afiliate? 2. În ce condiții o persoană sau un membru apropiat al familiei persoanei respective este considerat afiliat(ă) unei entităţi raportoare?3. Numiți cel puțin 3 condiții prin care o entitate este afiliată unei entităţi raportoare.4. Care este obiectivul SIRF 12?

SIC 24 și SIRF 12

3.6 Segmente de activitate (SIRF 8)

Un segment de activitate este o componentă a unei entităţi:(a) care se angajează în activităţi de afaceri din care poate obţine venituri şi de pe urma cărora poate suporta cheltuieli (inclusiv venituri şi cheltuieli aferente tranzacţiilor cu alte componente ale aceleiaşi entităţi),(b) ale cărei rezultate din activitate sunt examinate în mod periodic de către principalul factor decizional operaţional al entităţii în vederea luării de decizii cu privire la alocarea resurselor pe segment şi a evaluării performanţei acestuia, şi(c) pentru care sunt disponibile informaţii financiare distincte.

Segmente de activitate (SIRF 8)

Segmente raportabileO entitate trebuie să raporteze separat informaţii despre fiecare segment de activitate care:

(a) a fost identificat în conformitate cu definiția (vezi mai sus) sau rezultă din agregarea a două sau mai multe segmente, în conformitate cu criteriile de agregare

(b) depăşeşte pragurile cantitative predefinite


Criterii de agregare

Segmentele de activitate prezintă deseori performanţe financiare similare pe termen lung dacă au caracteristici economice similare.

Două sau mai multe segmente de activitate pot fi agregate dacă acestea au caracteristici economice similare şi segmentele sunt similare în fiecare dintre aspectele următoare:

(a) natura produselor şi serviciilor

(b) natura proceselor de producţie

(c) tipul sau categoria de clienţi pentru produsele şi serviciile lor

(d) metodele utilizate pentru distribuirea produselor sau prestarea serviciilor lor

(e) dacă este cazul, natura mediului de reglementare, de exemplu, sector bancar, asigurări sau utilităţi publice.


Praguri cantitative

O entitate trebuie să raporteze separat informaţiile despre un segment de activitate care respectă oricare dintre următoarele praguri cantitative:(a) Veniturile sale raportate, inclusiv vânzările către clienţi externi şi vânzările sau transferurile între segmente, reprezintă 10 % sau mai mult din veniturile combinate, interne şi externe, ale tuturor segmentelor de activitate

(b) Valoarea absolută a profitului sau a pierderii sale raportat(e) este 10 % sau mai mult din cea mai mare valoare, dintre (i) profitul combinat raportat pentru toate segmentele de activitate care nu au raportat o pierdere şi (ii) pierderea combinată raportată din toate segmentele de activitate care au raportat o pierdere

(c) Activele sale reprezintă 10 % sau mai mult din activele combinate ale tuturor segmentelor de activitate.


O entitate trebuie să prezinte informaţii pentru a da posibilitatea utilizatorilor situaţiilor sale financiare să evalueze natura şi efectele financiare ale activităţilor de afaceri în care se angajează, precum şi mediile economice în care îşi desfăşoară activitatea. Astfel, o entitate trebuie să prezinte următoarele informaţii:

(a) informaţii generale aşa cum sunt descrise la punctul 22 (SIRF 8)

(b) informaţii despre profitul sau pierderea pe segment raportat(ă), inclusiv veniturile şi cheltuielile specificate incluse în profitul sau pierderea pe segment raportat(ă), activele segmentului, datoriile segmentului şi baza de evaluare, aşa cum sunt descrise la punctele 23-27 (SIRF 8)

(c) reconcilieri ale totalului veniturilor pe segment, ale profitului sau pierderii pe segment, ale activelor segmentului, datoriilor segmentului şi ale altor elemente importante pe segment cu valorile corespunzătoare ale entităţii, aşa cum sunt descrise la punctul 28 (SIRF 8)


Exemplul 1. Entitatea Alfa, o societate listată la bursă, a identificat în situațiile sale financiare anuale pentru anul încheiat la 31 martie 2013 următoarele segmente de activitate: Segmentul 1 - operațiuni feroviare locale; Segmentul 2 - operațiuni feroviare interurbane și Segmentul 3 – construcția liniilor de cale ferată.

Compania a dezvăluit două segmente de activitate. Segmentele 1 și 2 au fost agregate într-un singur segment de activitate raportabil. Segmentele de activitate 1 și 2 au fost agregate pe baza caracteristicilor economice similare, precum și natura produselor și serviciilor lor. O autoritate locală este responsabilă de acordarea contractelor și plata serviciilor în sectorul feroviar local. Contractele sunt atribuite în bază de tender, iar prețurile pentru transportul feroviar local sunt stabilite de autoritatea locală. Călătorii cumpără biletele de la autoritatea locală. Pe piața sectorului feroviar interurban prețurile biletelor sunt stabilite de către entitatea Alfa. Pasagerii cumpără biletele de la pentru călătoriile interurbane de la entitatea Alfa.

Se cere: Recomandați managementului entității Alfa cum ar trebui să fie tratat în situațiile sale financiare pentru anul încheiat la 31 martie 2013 scenariul descris mai sus.


Exemplul 1 – rezolvare.

1. IFRS aplicabil?

2. Criteriile relevante din standard?

3. Aplicați criteriile identificate asupra scenariului descris în exemplu.

4. Formulați concluzii.



1. Ce reprezintă un segment de activitate conform SIRF 8?

2. Numiți pragurile cantitative, definite de SIRF 8, conform cărora o entitate trebuie să raporteze separat informaţiile despre un segment de activitate.


3.7 Evaluarea la valoare justă (SIRF 13)

SIRF 13 Evaluarea la valoare justă:

defineşte valoarea justă

prezintă într-un singur IFRS un cadru general pentru evaluarea la valoarea justă

prevede prezentarea de informaţii privind evaluările la valoarea justă

Evaluarea la valoare justă (SIRF 13)

SIRF 13 se aplică atunci când un alt standard prevede sau permite evaluări la valoarea justă sau prezentări de informaţii, cu excepţia:

(a) tranzacţiilor cu plata pe bază de acţiuni - SIRF 2 Plata pe bază de acţiuni

(b) tranzacţiilor de leasing - SIC 17 Contracte de leasing

(c) evaluările care sunt similare cu valoarea justă, dar care nu reprezintă valoare justă, cum ar fi valoarea realizabilă netă din SIC 2 Stocuri sau valoarea de utilizare din SIC 36 Deprecierea activelor.


Definiţia valorii juste conform SIRF 13:

valoarea justă - preţul care ar fi încasat pentru vânzarea unui activ sau plătit pentru transferul unei datorii într-o tranzacţie reglementată între participanţii de pe piaţă, la data evaluării. Ierarhia valorii juste


O entitate trebuie să utilizeze tehnici de evaluare corespunzătoare circumstanţelor şi pentru care există date suficiente pentru evaluarea valorii juste, maximizând utilizarea datelor de intrare observabile relevante şi minimizând utilizarea datelor de intrare neobservabile

Abordarea bazată pe piaţă utilizează preţurile şi alte date relevante generate de tranzacţiile de pe piaţă care implică active, datorii sau un grup de active şi datorii identice sau comparabile

Modelul costului reflectă valoarea care ar fi necesară în acel moment pentru a înlocui capacitatea de serviciu a activului (denumită deseori costul curent de înlocuire).


Abordarea pe bază de venit transformă valorile viitoare (de exemplu, fluxuri de trezorerie sau venituri şi cheltuieli) într-o singură valoare curentă (adică actualizată). Când se utilizează abordarea pe bază de venit, evaluarea la valoarea justă reflectă aşteptările actuale ale pieţei privind acele valori viitoare. Aceste tehnici de evaluare includ, de exemplu, următoarele:

(a) tehnicile valorii actualizate

(b) modele de evaluare a opţiunii, cum ar fi formula Black-Scholes-Merton sau un model binomial, care includ tehnici de obţinere a valorii actualizate şi reflectă atât valoarea-timp, cât şi valoarea intrinsecă a unei opţiuni

(c) metoda veniturilor în plus pe mai multe perioade, utilizată pentru evaluarea valorii juste a unor imobilizări necorporale.


Ierarhia valorii juste

Datele de intrare de nivelul 1 - preţuri cotate (neajustate) pe pieţe active pentru active şi datorii identice, la care entitatea are acces la data de evaluare. Un preţ cotat pe o piaţă activă oferă cea mai fiabilă dovadă a valorii juste şi trebuie utilizat ori de câte ori este disponibil, fără ajustări (sunt unele excepţii)

La nivelul 1 se va pune accent pe determinarea următoarelor elemente:(a) piaţa principală pentru activ sau datorie sau, în absenţa unei pieţe principale, cea mai avantajoasă piaţă pentru activ sau datorie b) măsura în care o entitate poate încheia o tranzacţie pentru activ sau datorie la preţul de pe piaţa respectivă la data de evaluare.


Ierarhia valorii juste (continuare)

Datele de intrare de nivelul 2 sunt date de intrare diferite de preţurile cotate incluse la nivelul 1, care sunt observabile direct sau indirect pentru activ sau datorie. Dacă activul sau datoria are un termen (contractual) specificat, o dată de intrare de nivelul 2 trebuie să fie observabilă în principal pentru întregul termen al activului sau al datoriei. Datele de intrare de nivelul 2 includ următoarele: (a) preţurile cotate pentru active sau datorii similare pe pieţe active (b) preţurile cotate pentru active sau datorii identice sau similare pe pieţe care nu sunt active(c) alte date de intrare decât preţurile cotate care sunt observabile pentru activ sau pentru datorie, de exemplu: rate ale dobânzii şi curbe ale randamentului observabile la intervale cotate în mod obişnuit; marje de credit


Ierarhia valorii juste (continuare)

Datele de intrare de nivelul 3 sunt date de intrare neobservabile pentru activ sau datorie.

Datele de intrare neobservabile trebuie utilizate pentru evaluarea valorii juste în măsura în care nu sunt disponibile date de intrare observabile, permiţând astfel existenţa unor situaţii în care activitatea pe o piaţă pentru activ sau datorie este redusă, sau chiar inexistentă, la data de evaluare. Totuşi, obiectivul evaluării la valoarea justă rămâne acelaşi, adică un preţ de ieşire la data de evaluare din perspectiva unui participant de pe piaţă care deţine activul sau datoria.Prin urmare, datele de intrare neobservabile trebuie să reflecte ipotezele pe care le-ar folosi participanţii de pe piaţă la stabilirea preţului unui activ sau al unei datorii, inclusiv ipotezele referitoare la risc.



Există o piaţa principală pentru activ sau datorie?

Utilizați datele de intrare de nivelul 1

Sunt disponibile date de intrare observabile (diferite de preţurile cotate) pentru activ sau datorie?

Utilizați datele de intrare de nivelul 2

Nu se utilizează datele de intrare neobservabile!

utilizați la maximum datele observabile relevante (prețuri și alte informații disponibile public) Utilizați datele de

intrare neobservabile

pentru activ sau datorie – nivelul 3

Datele de intrare neobservabile includ informații ce aparțin entității (bugete, estimări) și care trebuie ajustate dacă participanții pe piață aplică alte ipoteze

DA

NU

DA NU

Prezentarea informaţiilorO entitate trebuie să prezinte informaţii care să ajute utilizatorii situaţiilor sale financiare să evalueze următoarele aspecte:

(a) pentru activele şi datoriile evaluate la valoarea justă în mod recurent sau nerecurent în situaţia poziţiei financiare după recunoaşterea iniţială, tehnicile de evaluare şi datele de intrare utilizate în realizarea evaluărilor respective

(b) pentru evaluările la valoarea justă efectuate în mod recurent pe baza unor date de intrare neobservabile (de nivelul 3) semnificative, efectul evaluărilor asupra profitului sau pierderii sau asupra altor elemente ale rezultatului global pentru perioada respectivă.


Întrebări pentru recapitulare

1. Definiți valoarea justă în conformitate cu SIRF 13.2. Numiți și caracterizați succint ierarhia valorii juste conform SIRF 13.


3.8 Efectele variaţiei cursurilor de schimb valutar (SIC 21)

SIC 21 se aplică la:(a) contabilizarea tranzacţiilor şi soldurilor în valută, cu excepţia acelor tranzacţii şi solduri derivate care intră sub incidenţa IFRS 9 Instrumente financiare(b) conversia rezultatelor şi poziţiei financiare ale operaţiunilor din străinătate ce sunt incluse în situaţiile financiare ale entităţii prin consolidare, prin consolidare proporţională sau prin metoda punerii în echivalenţă(c) conversia rezultatelor şi poziţiei financiare ale entităţii într-o monedă de prezentare

SIC 21 Efectele variaţiei cursurilor de schimb valutar

Definiții:Moneda funcţională - moneda din mediul economic principal în care operează entitateaMoneda de prezentare - moneda în care sunt prezentate situaţiile financiareValuta - o monedă, alta decât moneda funcţională a entităţiiElementele monetare - unităţi monetare deţinute şi active şi datorii de primit sau de plătit într-un număr fix sau determinabil de unităţi monetare Operaţiunea din străinătate - o entitate care este o filială, o entitate asociată, o asociere în participaţie sau o sucursală a unei entităţi raportoare, ale cărei activităţi sunt localizate sau se desfăşoară într-o altă ţară sau monedă decât cea a entităţii raportoareCursul de schimb valutar - rata de schimb dintre două monedeCursul de schimb la vedere - cursul de schimb valutar pentru livrări imediate


O entitate ia în considerare următorii factori în determinarea monedei sale funcţionale:(a) moneda:

(i) care influenţează în principal preţurile de vânzare ale bunurilor şi serviciilor (aceasta va fi deseori moneda în care preţurile de vânzare pentru bunurile şi serviciile sale sunt exprimate şi decontate); şi(ii) ţării ale cărei forţe competitive şi reglementări determină în principal preţurile de vânzare ale bunurilor şi serviciilor sale.

(b) moneda care influenţează în principal costurile cu forţa de muncă, costurile cu materialele şi alte costuri de furnizare a bunurilor sau serviciilor (aceasta va fi deseori moneda în care astfel de costuri sunt exprimate şi decontate)


Raportarea tranzacţiilor valutare în moneda funcţională

Recunoaştere iniţială – o tranzacţie valutară trebuie înregistrată în momentul recunoaşterii iniţiale în moneda funcţională, aplicându-se sumei în valută cursul de schimb la vedere dintre moneda funcţională şi moneda străină la data efectuării tranzacţiei.

Recunoaștere ulterioară: (a) elementele monetare exprimate în valută trebuie convertite utilizându-se cursul de închidere

(b) elementele nemonetare exprimate în valută evaluate pe baza costului istoric trebuie convertite utilizându-se cursul de schimb de la data efectuării tranzacţiei

(c) elementele nemonetare exprimate în valută şi evaluate la valoarea justă trebuie convertite utilizându-se cursul de schimb din data la care a fost determinată valoarea justă


Exemplul 1 (evaluarea inițială): Moneda funcţională a entității A este UC. La 1.12.20X1 entitatea A cumpără bunuri cu plată ulterioară în valoare de UCS 100000 (exprimate în UCS), atunci când cursul de schimb la vedere = UCS1:UC2. La ce valoare vor fi recunoscute stocurile și datoriile la dara de 1.12.20X1?

Exemplul 2 (evaluarea ulterioară) continuare: La 31.12.20X1 (sfârşitul anului pentru entitatea A), cursul de schimb la vedere = UCS1:UC2.1

La data de 1.2.20X2 atunci când cursul de schimb la vedere = UCS1:UC2.05 entitatea A achită suma de UC 205000 pentru a deconta datoria de UCS 100000. Ce sume vor fi înregistrate în contabilitatea entității A la data de 31.12.20X1 și 1.2.20X2?


Recunoaşterea diferenţelor de curs valutar aferente:

Elemente monetare – se recunosc, în profit sau pierdere atunci când apar diferenţele de curs valutar (de ex. la decontare sau la re-conversie (excepţie diferenţele de curs valutar apărute la un element monetar care face parte din investiţia netă a unei entităţi raportoare într-o operaţiune din străinătate)

Elemente nemonetare – în profit sau pierdere sau alte elemente ale rezultatului global (urmează clasificarea şi elementul de bază)


Atunci când există o schimbare a monedei funcţionale a unei entităţi, entitatea trebuie să aplice procedurile de conversie aplicabile noii monede funcţionale prospectiv de la data schimbării.


Conversia la moneda de prezentareO entitate îşi poate prezenta SF în orice monedă. Dacă moneda de prezentare diferă de moneda funcţională, aceasta îşi converteşte rezultatele şi poziţia financiară în moneda de prezentare, utilizându-se următoarele proceduri (excepție pentru monedă funcţională a unei

economii hiperinflaţioniste): (a) activele şi datoriile trebuie convertite la cursul de închidere (inclusiv cifrele comparative);

(b) venitul şi cheltuielile trebuie convertite la cursurile de schimb valutar de la datele tranzacţiilor (inclusiv cifrele comparative);

(c) toate diferenţele de curs valutar rezultate trebuie recunoscute în alte elemente ale rezultatului global.


Exemplul 3. La data de 30 septembrie entitatea A procură stocuri de la entitatea B în valoarea de 40000 €. Datoria urmează a fi achitată în două tranșe egale, la data de 30 noiembrie și 31 ianuarie. Exercițiul financiar pentru entitatea A se încheie la 31 decembrie. Ratele de schimb s-au modificat după cum urmează: €=$130 septembrie – 1,6030 noiembrie – 1,8031 decembrie – 1,9031 ianuarie – 1,85

Ce înregistrări vor fi făcute în contabilitate la data de 30 septembrie, 30 noiembrie, 31 decembrie și 31 ianuarie?


Exemplul 4. La data de 01 mai 2012 entitatea A dobândește o proprietate investițională în valoarea de 30 milioane UCS (proprietatea se află în altă țară). Conform politicii de contabilitate, evaluarea ulterioară a proprietății investiționale se face după modelul costului. Durata de viață utilă pentru proprietatea investițională dobândită a fost stabilită de 20 ani, iar amortizarea se calculă prin metoda liniară. La data de 30 aprilie 2013, proprietatea investițională a fost reevaluată la suma de 35 milioane UCS. Moneda funcțională a entității A este UC. Exercițiul financiar pentru entitatea A se încheie la 30 aprilie. Ratele de schimb relevante:

UCS către UC

01 mai 2012 – 6

30 aprilie 2013 – 5

1. La ce valoare va fi reflectată proprietatea investițională în contabilitatea entității A la data de 01 mai 2012?

2. Care e mărimea amortizării calculată pentru anul ce finalizează la 30 aprilie 2013?

3. La ce valoare va fi reflectată proprietatea în situațiile financiare la data de 30 aprilie 2013?

4. Care e mărimea ecartului/diminuării din reevaluare?


1. La ce valoare va fi reflectată proprietatea investițională în contabilitatea entității A la data de 01 mai 2012?

2. Care e mărimea amortizării calculată pentru anul ce finalizează la 30 aprilie 2013?

3. La ce valoare va fi reflectată proprietatea în situațiile financiare la data de 30 aprilie 2013?

4. Care e mărimea ecartului/diminuării din reevaluare?


Întrebări pentru recapitulare:1. Definiți elementele monetare conform IAS 21.2. Ce factori urmează a fi luați în considerare la determinarea monedei funcţionale a unei entități?3. Cum urmează a fi recunoscute tranzacțiile în valută la recunoașterea inițială?4. Care sunt procedurile de conversie a rezultatelor şi poziţiei financiare la moneda de prezentare atunci când aceasta diferă de moneda funcţională?


3.9 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (SIRF 1)

Tema 3 Masurarea Performantelor

Documents

Transcript of Tema 3 Masurarea Performantelor