Germania a publicat prima listă de conturi în 1911, listă folosită în industrie în timpul primului război mondial. Ulterior au apărut modele diferite pentru fiecare tip de industrie în parte,iar ideologia naţionalist-socialistă era orientată spre controlul economiei şi se folosea de acesteformate tipizate pentru îngrădirea preţurilor.

1995- Primele companii germane întocmesc situaţiile financiare pe baza IAS1998:• Noua legislaţie din Germania, Franţa, Belgia şi Italia permite companiilor mari să utilizezeIAS pentru întocmirea situaţiilor financiare consolidate;•S-a realizat prima traducere oficială a IAS în limba germană

3. Sistemul contabil germanPe scurt:•în Germania, dreptul joacă un rol fundamental în contabilitatea întreprinderilor;•reglementarea contabilă este constituită din legi şi interpretări ale legii;•accentul cade pe fiscalitate şi pe protejarea băncilor – ca principali investitori în economie;• politica de subevaluare a activelor şi supraevaluare a cheltuielilor şi pasivelor reflectă poziţia conservatoare a normalizatorului. Astfel, se permite constituirea de rezerve oculte,ascunse ochilor altor utilizatori în afara băncilor şi statului

3.2. Organisme normalizatoarea )GAS C ( Ge rm a n Accou n t i ng S t an da r ds Commi t t e e ) – apă ru t î n 1998 l a nevo i a de implicare a comunităţii oamenilor de afaceri, profesioniştilor contabili, auditorilor, pedagogilor şi a altor categorii de participanţi, în problema dezvoltării contabilităţii şi asistemului de raportare financiară;  b )GAS B (Ge rman Accoun t i n g S t a nda rds Boa r d ) – î n f i i n ţ a t după mode lu l FASB d in SUA. Emite standarde de contabilitate; comentarii pe probleme de contabilitate trimiseorganismelor naţionale şi internaţionale; studii, etc.c ) A I C ( A c c o u n t i n g I n t e r p r e t a t i o n C o m m i t t e e ) – a r e c a r o l ( o b i e c t i v ) d e l i m i t a r e a  particularităţilor internaţionale de cele naţionale ale contabilităţii

3.1. Surse de dreptCodul comercial(1897), rămas aproape nemodificat până în 1985;

Legea Bursei(1965), republicată în 1993;Legea Societăţilor Comerciale cu Răspundere Limitată(1892);  Practica judiciară şi contabilă– un s e t de r egu l i ş i p r i nc ip i i „pen t ru o con t ab i l i t a t e corectă”;Legislaţia în vigoare(Codul comercial) ţine cont de Directivele europene (IV, VII şi VIII).*Începând cu jumătatea a doua a deceniului IX al secolului trecut, practicile contabile alecompaniilor germane de anvergură au fost influenţate de reglementările americane (US GAAP) şieuropene (IFRS), în sensul că firmele cotate publică situaţii financiare în conformitate cu aceastea

3.4. Cadrul contabil generalSe analizează în strânsă legătură cu formele de finanţare specifice sistemului.Piaţa financiară are un impact modest în finanţarea întreprinderilor.Băncile joacă rol atât de creditor, cât şi de investitor, de cele mai multe ori. Imaginea fidelă,datorită dominanţei legii, este vag definită. De aceea, conceptul de imagine fidelă nu poate fi privitca o bază credibilă de evaluare a profitului. Imaginea fidelă este transformată în lege. „Entităţile vor întocmi, în conformitate cu reglementările în vigoare, situaţii financiare care să ofere o situaţierealistă a poziţiei financiare şi a rezultatelor firmei.”„Notele” la conturile anuale trebuie, însă, să respecte principiul imaginii fidele în ceea ce priveşte informarea suplimentară bilanţului şi contului de profit şi pierdere.Principiile generale de întocmire a documentelor de sinteză, pot fi astfel rezumate: Principiul exactităţii şi obiectivităţii – analiza corectă a realităţii operaţiilor şi evaluarealor justificată pe baze obiective; Principiul clarităţii şi transparenţei  (prezentării corecte) – repectarea regulilor de prezentare a bilanţului şi contului de profit şi pierdere, a principiului de evaluare individualăa elementelor bilanţiere şi de necompensare; Principiul integralităţii – contabilitatea trebuie să ţină seama de toate operaţiile care sunt ataşabile activităţii întreprinderii (riscuri, evenimente cunoscute ulterior, cheltuielile înavans, impozitul amânat etc.); Principiul necompensării 

– este interzisă compensarea elementelor de activ cu cele de pasiv, a cheltuielilor cu veniturile.

 

Principiile generale de evaluare sunt astfel rezumate:1. Principiul prudenţei- se regăseşte în acţiunea a 3 subprincipii:Principiul „celei mai mici valori” – pentru active şi „celei mai mari valori” – pentru pasive;Principiul imparităţii – luarea în considerare a riscurilor previzibile şia p i e r d e r i l o r p r o b a b i l e a c ă r o r o r i g i n e s e r e g ă s e ş t e î n c u r s u l exerciţiului respectiv;P r i n c i p i u l „ b e n e f i c i u l u i r e a l i z a t ” – s i n g u r u l b e n e f i c i u l u a t î n co ns i de ra r e î n fo r mar ea r ezu l t a t u lu i ex e rc i ţ i u lu i e s t e „be ne f i c i u l realizat” până la închiderea aceluiaşi exerciţiu.2. Principiul identităţii– asigură corespondenţa evaluărilor bilanţului de deschidere cucele privind bilanţul de închidere a bilanţului exerciţiului precedent;3. Principiul continuităţii exploatării;4. Principiul evaluării separate a elementelor;5. Principiul independenţei exerciţiilor;6. Principiul permanenţei metodelor;7. Principiul costului istoric3. .5. Reguli de prezentare a situaţiilor financiareSituaţiile financiare anuale:În sens strict, cuprind:- b i l a n ţ u l ; - c o n t u l d e p r o f i t ş i p i e r d e r e ; - a n e x a .În sens larg:- b i l a n ţ u l ; - c o n t u l d e p r o f i t ş i p i e r d e r e ; -a n e x a ; - r a p o r t u l d e g e s t i u n e ; - r a p o r t u l a u d i t o r i l o r . Obligativitatea întocmirii acestor situaţii financiare depinde de mărimea entităţii şi nu deforma ei de organizare.Observaţie: Situaţia fluxurilor de trezorerie şi Situaţia variaţiei capitalurilor proprii nu suntdocumente obligatorii pentru nicio companie germană.  Bilantul- a r e o b l i g a t o r i u f o r m ă t a b e l a r ă ; - m o d e l u l e s t e p r e v ă z u t p r i n l e g e ; -prezentarea se face înainte de repartizarea rezultatului exerciţiului.Contul de profit şi pierdere:- a r e o b l i g a t o r i u f o r m ă d e l i s t ă ; - e s t e î n t ocm i t dup ă r epa r t i z a r ea r e zu l t a t u lu i exe rc i ţ i u lu i .Anexa:

- a r e u r m ă t o a r e l e f u n c ţ i i : d e a e x p l i c a , d e a c o m p l e t a , d e a c o r i j a ş i d e a î n l o c u i  bilanţul sau contul de profit şi pierdere;- fo r ma ş i s t r uc t u r a „ a nex e i ” nu sun t r e g l e men ta t e .Raportul de gestiune

– cuprinde informaţii privind:- p o z i ţ i a f i n a n c i a r ă a f i r m e i -e v o l u ţ i a d i n c u r s u l e x e r c i ţ i u l u i f i n a n c i a r ; -ev en i men te s emn i f i c a t i ve du pă î nch ide rea b i l a n ţu lu i ; -p r e v i z ion a re a d i r e c ţ i i l o r de e vo lu ţ i e v i i t oa r e ; -a c t i v i t ă ţ i l e d e c e r c e t a r e - d e z v o l t a r e ; - r i s cu r i l e ma j o re pe ca r e l e î n f run t ă compa n i a ; - e t c . Raportul oferă orice fel de informaţii care să contureze o imagine fidelă asupra activităţiiîntreprinderii, dar nu este considerat o componentă propriu-zisă a situaţiilor financiare.Deseori, raportul este considerat un instrument de informare a publicului larg.

In Germania, de_i tinerea contabilit__ii este o tehnic_ foarte dezvoltat_ înc_ din secolul alXVII-lea, cerin_ele oficiale privind raportarea se reg_sesc pentru prima dat_ în Codulcomercial din 1861, de inspira_ie francez_. Pân_ în 1920 raportarea financiar_ era dictat_ dejuri_ti, astfel încât situa_iile financiare (cunoscute sub denumirea de conturi anuale) aveaudrept scop furnizarea unei situa_ii financiare care s_ permit_ creditorilor evaluarea riscurilorlegate de creditele acordate societ__ii. Astfel, Bilan_ul constituia componenta principal_ asitua_iilor financiare prin care se eviden_iau activele _i care avea ca func_ie major_protejarea intereselor creditorilor. Existau _i cerin_e privind prezentarea rezultatului,considerat un produs secundar al evalu_rii activelor, determinat cu prec_dere ca diferen__între activele nete din dou_ perioade consecutive _i mai pu_in ca diferen__ între venituri _icheltuieli63.In prezent, toate societ__ile sunt obligate s_ prezinte un set de situa_ii financiare, a c_rorcare componen__ difer_ în func_ie de m_rimea întreprinderii. Astfel, societ__ile de persoane(care nu sunt de interes public _i al c_ror capital este format din p_r_i sociale) trebuie s_prezinte un Bilan_ _i un Cont de profit _i pierdere. Pentru societ__ile de capital esteobligatorie prezentarea suplimentar_ a unei Anexe, dar _i a unui Raport de gestiune, a_a

cum sunt definite în Directiva a IV-a. Se precizeaz_64 c_ raportul de gestiune trebuie s_furnizeze toate informa_iile necesare prezent_rii unei imagini fidele a situa_iei societ__ii, darnu face parte din situa_iile financiare.Întocmirea unui Tablou de finan_are (ca expresie a varia_iei trezoreriei) nu este obligatoriu,ca în alte __ri europene, dar majoritatea societ__ilor cotate întocmesc în acest sens Situa_iafluxurilor de numerar. Situa_ia modific_rilor capitalului propriu nu este utilizat_ de c_tresociet__ile din Germania, dar societ__ile de capitaluri trebuie s_ prezinte, conform Legiisociet__ilor pe ac_iuni (Aktiengeseîz -- AkiG), o Situa_ie a distribuirii rezultatului.Bilan_ul _i Contul de profit _i pierdere trebuie prezentate respectând indica_iile dinDirectiva a IV-a iar prin con_inutul Anexei, societ__ile trebuie s_ prezinte:−informa_iile generale asupra conturilor anuale;−metodele de contabilizare _i evaluare;−informa_ii complementare privind Bilan_ul _i Contul de profit _i pierdere;−alte informa_ii precum: num_r de salaria_i, remunera_ia total_ a directorilor _i amembrilor Consiliului de Administra_ie etc.

63 De unde _i Principiul dublului calcul al rezultatului.64 B. Raffournier, A. Haller, P. Walton - Comptabilite interna_ionale, Ed Vuilbert, 1997