CONTABILITATE BANCARĂ

1. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII ÎN BĂNCILE COMERCIALE 1. Organizarea evidenţei şi a lucrului operaţional la bănci;

2. Planul de conturi. Noţiuni generale privind ţinerea evidenţei sintetice şi analitice.

1. Organizarea evidenţei şi a lucrului operaţional la bănci Organizarea evidenţei şi a lucrului operaţional la bănci include trei compartimente.

Primul compartiment ţine de formarea personalului de evidenţă şi operaţional. În componenţa

aparatului de evidenţă şi operaţional intră grupe de specialişti de deservire a conturilor omogene

după conţinutul lor economic. Se formează următoarele grupe de evidenţă: · grupa de specialişti de deservire a conturilor curente ale clienţilor; · grupa de specialişti de deservire a conturilor de credit;

· grupa de specialişti de deservire a conturilor de depozit; · grupa de specialişti de deservire a conturilor valutare etc.

Numărul de grupe şi componenţa lor depinde de activitatea băncii şi mărimea ei (numărul

clienţilor deserviţi). La încadrarea în serviciu specialiştii de deservire a conturilor sunt informaţi cu toate

obligaţiile sale, una dintre care prezintă păstrarea tainei comerciale a clientului. Astfel, ei n-au

dreptul să divulge date cu privire la rulajele conturilor curente ale clienţilor şi altor lucrători bancari. Toate conturile curente sunt repartizate între specialiştii responsabili. Repartizarea conturilor

o face contabilul-şef al instituţiei bancare. Fiecare specialist de deservire conturi are numărul său care se înregistrează în toate

documentele prelucrate de către acesta. Cel de-al doilea compartiment ţine de organizarea zilei de muncă şi circulaţia documentelor.

Organizarea lucrului la bancă trebuie să asigure îndeplinirea următoarelor obiective: · toate documentele primite de la clienţi în timpul zilei operaţionale să se prelucreze şi să

se reflecte în evidenţă în aceiaşi zi;

· documentele prelucrate se transmit la centrul de decontări al băncii în timpul zilei de

lucru conform graficului, apoi la centrul de decontări al B.N.M. indiferent de tipul plăţilor - on-line

(plăţile ajung la beneficiar în aceiaşi zi) sau regim de clearing (plăţile ajung la beneficiar a doua zi). Cel de-al treilea compartiment se referă la controlul operaţiilor bancare. Acesta este exercitat

de către specialiştii responsabili. De obicei, datele fiecărui document primar (după verificarea de

către specialistul responsabil) se introduc în sistemul de date al computerului, apoi se autorizează de

către contabilul – şef care îşi pune semnătura în registrul „Documentele zilei”. Pentru realizarea

acestor obiective în timp operativ, banca întocmeşte graficul circulaţiei documentelor şi de

deservire a clienţilor. În grafic se prevede: timpul necesar pentru prelucrarea documentelor care au intrat la bancă până la

începutul zilei operaţionale (extrasele din conturile corespondente, documentele de

încasare a numeralului în casa serală etc.); timpul pentru prelucrarea documentelor primite la sfârşitul zilei operaţionale.

Specialistul de deservire responsabil trebuie să verifice respectarea regulilor de decontare şi

de casă stabilite, corectitudinea completării documentelor, legitimitatea operaţiilor efectuate etc.

2. Planul de conturi. Noţiuni generale privind ţinerea evidenţei sintetice şi analitice Planul de conturi al evidenţei contabile în băncile licenţiate din Republica Moldova a fost

aprobat prin hotărîrea consiliului de administraţie al B.N.M. din 26 martie 1997 şi ulterior a fost

modificat de mai multe ori. El conţine 7 clase şi anume: 1. Active;

2. Obligaţiuni;

3. Capital şi rezerve;

4. Venituri;

5. Cheltuieli;

6. Conturi condiţionale;

7. Conturi memorandum. Conturile claselor 1 şi 5 sînt conturi de activ, iar conturile claselor 2, 3 şi 4 sînt conturi de

pasiv. În limita fiecărei clase conturile sînt reunite în grupe după destinaţia lor economică. În clasa 1

„Active” conturile sînt repartizate în ordinea descreşterii lichidităţii. La elaborarea planului de conturi s-a folosit principiul ierarhic, şi anume: clasă – grupă – cont

aparte.

Pentru simbolizarea conturilor se folosesc numere din 4 cifre. De exemplu, grupa de conturi

1000 „Numerar în casă şi alte valori monetare” include câteva conturi, cum ar fi: 1001 „Numerar

în casierie”, 1003 „Numerar în punctul de schimb valutar al băncii licenţiate”, 1005

„Numerar în bancomate şi alte dispozitive” etc. Prima cifră indică clasa (1), următoarele 2 cifre

reflectă grupa (00), iar ultima cifră arată numărul contului (1, 3, 5). În cadrul acestei structuri fiecare grupă poate include până la 9 conturi (de la 1 până la 9).

Aceasta se face cu scopul evitării divizării conturilor care au un conţinut economic comun. Cu toate

acestea, unele grupe includ un număr mai mare de conturi. De exemplu, grupa 1700 „Dobânda

calculată şi alte venituri ce urmează să fie primite” include 37 de conturi. Soldurile conturilor din clasele 1, 2 şi 3 se folosesc pentru întocmirea bilanţului, iar din

clasele 4 şi 5 - pentru întocmirea situaţiei de profit şi pierdere. Conturile condiţionale sunt destinate

evidenţei obligaţiunilor ce depind de anumite circumstanţe eventuale (de exemplu, obligaţiunea de

cumpă rare a valutei străine pentru client), iar conturile memorandum - evidenţei valorilor şi

documentelor importante în activitatea băncii (de exemplu, a formularelor cu regim special). Evidenţa în conturile din primele cinci clase se ţine conform procedeului dublei înregistrări,

iar în conturile din clasele 6 şi 7 – după metoda partidei simple care reprezintă reflectarea

unilaterală a operaţiunilor economice în conturile contabile. Contabilitatea la bănci se ţine cu ajutorul conturilor sintetice şi analitice. Conturile sintetice

conţin indicatori generalizatori privind activitatea băncii, iar conturile analitice - dezvăluie aceşti

indicatori.

Evidenţa sintetică se ţine în baza conturilor sintetice şi reflectă fluxul monetar financiar al

titularilor de cont. Conturile sintetice sînt aprobate de B.N.M. şi sînt unice pentru toate băncile

comerciale. Evidenţa analitică înregistrează detaliat, în mod cronologic toate operaţiunile bancare. Ea se

ţine în baza conturilor personale. Conturile personale se deschid în cadrul conturilor sintetice, iar

numărul lor poate fi nelimitat (de exemplu, în componenţa contului sintetic 2225 „Conturi curente

ale persoanelor fizice” se deschid conturi personale pentru fiecare persoană fizică - client al

băncii). Numărul contului personal include un număr din 13 cifre. La formarea numărului contului

personal se respectă regula potrivit căreia primele 4 cifre trebuie să corespundă numărului contului

sintetic. De exemplu, numerele de identificare ale conturilor personale deschise în desfăşurarea

contului sintetic 2371 „Depozite pe termen scurt ale persoanelor juridice (1 an şi mai puţin)”

va începe cu 2371. Codificarea conturilor analitice facilitează identificarea informaţiei din conturile sintetice şi

elaborarea periodică a rapoartelor de uz intern, precum şi a celor prezentate B.N.M.

TEMA 2. ORGANIZAREA DECONTĂRILOR PRIN VIRAMENT

(CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR FĂRĂ NUMERAR) 1. Decontările prin virament şi regulile de efectuare a lor;

2. Conturile curente ale clientului instituţiei bancare;

3. Contul corespondent al băncii comerciale. Organizarea decontărilor interbancare.

1. Decontările prin virament şi regulile de efectuare a lor Operaţiunile de livrare a mărfurilor, prestarea serviciilor, executarea lucrărilor (efectuate în

baza acordurilor încheiate între părţi) crează între entităţi obligaţii băneşti, achitarea cărora se efectuează, în fond, prin virament, adică prin transferarea sumelor din contul plătitorului în cel al

beneficiarului. Decontările prin virament se bazează pe următoarele reguli stabilite de către bancă: · numerarul entităţilor trebuie să fie plasat în conturile curente în bănci; · entităţile gestionează de sine stătător cu numerarul aflat în conturile curente;

· plăţile din conturile curente se permit numai în limita sumelor disponibile; · înscrierea numerarului în contul beneficiarului se efectuează numai după trecerea la

scăderi a acestora din contul plătitorului;

· fără acordul titularului de cont se efectuează numai plăţile în baza ordinului incaso. Acest

document se primeşte spre executare indiferent de suma soldul în cont; · entitatea selectează în mod individual forma decontărilor prin virament. Decontările

interbancare în lei moldoveneşti, pe teritoriul Republicii Moldova se efectuează prin intermediul Sistemului Automatizat de Plăţi Interbancare (SAPI). Administrator al SAPI este Banca Naţională a Moldovei.

În SAPI pot participa:

a) Banca Naţională a Moldovei;

b) Băncile licenţiate de către Banca Naţională a Moldovei;

c) Centrul de casă şi decontări din or. Tiraspol;

d) Trezoreria de Stat din cadrul Ministerului Finanţelor; e) Băncile în proces de lichidare, în condiţiile stabilite de Regulamentul cu privire la SAPI etc.

SAPI este compus din 2 compartimente: 1. Sistemul de decontări pe bază brută în timp real (DBTR) este destinat prelucrării plă-

ţilor urgente şi de mare valoare. Prin acest sistem se procesează următoarele documente de

plată: a) ordinele de plată privind transferurile urgente şi de mare valoare;

b) ordinele incaso privind efectuarea perceperii în mod incontestabil în conformitate cu actele

normative în vigoare. Etapele procesării documentului de plata în sistemul DBTR sunt următoarele:

a) iniţierea și transmiterea de către participant a documentului în sistem; b) validarea tehnica de către sistem a documentului;

c) acceptarea tehnică de către sistem a documentului cu informarea corespunzătoare a

participantului; d) verificarea de către sistem a disponibilităţii numerarului în contul de decontare şi după caz

acceptarea documentului spre decontare sau plasarea documentului în coada de aşteptare; e) decontarea finală a documentului.

Documentele de plată transmise în sistemul DBTR nu sunt supuse restricţiilor de ordin

cantitativ sau valoric. 2. Sistemul de compensare cu decontare pe bază netă (CDN) este destinat procesării plăţilor

de mică valoare. Prin acest sistem se procesează: a) ordinele de plată privind transferul de credit;

b) ordinele (cererile) de plată privind debitarea directă. Participanţii în baza documentelor de plata recepţionate de la clienţi întocmesc pachete cu

documente de plata, care se transmit în sistemul CDN prin intermediul reţelei interbancare transport

de date sub formă de mesaje de plată. Un pachet cu documente de plata poate conţine numai documente de plată destinate unui

singur participant beneficiar. Valoarea maximă a documentului de plata acceptat de sistemul CDN

este de 50000 lei. Prin urmare, la efectuarea decontărilor prin virament se folosesc următoarele documente

primare: ordinul de plată şi ordinul incaso.

2. Conturile curente ale clientului instituţiei bancare În conformitate cu articolul 7 din Legea nr. 845 cu privire la antreprenoriat şi

întreprinderi toate entităţile sunt obligate să păstreze numerarul la instituţiile financiare. Orice

persoană juridică sau fizică poate deschide mai multe conturi în lei şi /sau în valută străină în orice

bancă din ţară, cu acordul acesteia. Pe teritoriul Republici Moldova băncile licenţiate pot deschide următoarele tipuri de conturi: 1. Conturi bancare – conturi analitice deschise de banca licenţiată pe numele titularului de

cont, prin care se efectuează operaţiuni de încasări şi/sau plăţi de numerar; 2. Conturi curente (bancare) – conturile bancare ale persoanei fizice sau juridice care

servesc pentru înregistrarea în ordine cronologică a operaţiunilor de plăţi sau încasări ce intervin în

cadrul tranzacţiilor efectuate de către titularul de cont. Conturile curente pot fi deschise în monedă

naţională şi valută străină; 3. Conturi de depozit – conturi bancare în care sunt depuse numerar fără sau cu dobândă în

scopul utilizării sau păstrării; 4. Conturi de credit – conturi bancare deschise pentru înregistrarea creditelor acordate

persoanelor fizice şi juridice; 5. Conturi Loro – conturi bancare deschise de către o altă bancă la banca dată; 6. Conturi provizorii – conturi deschise de către bancă persoanelor juridice pe o perioadă

limitată de timp pentru acumularea numerarului la formarea capitalului social. Pentru a deschide un cont curent persoanele juridice rezidente ce deţin certificatul de

înregistrare care confirmă înregistrarea de stat şi luarea la evidenţă fiscală prezintă următoarele

documente: 1) cererea de deschidere a contului;

2) fişa cu specimene de semnături şi amprenta ştampilei; 3) copia

certificatului (actului) de înregistrare; 4) copia extrasului din Registrul de stat, eliberat de către entitatea abilitată cu dreptul de

înregistrare de stat; 5) copia actului de identitate al persoanei care prezintă documentele pentru deschiderea

contului. Toate documentele prezentate în copii necesită autentificare notarială. Deschiderea

concomitentă a cîtorva conturi în aceeaşi filială, sau la sediul central al băncii, poate fi efectuată în

baza unei cereri, precum şi a unei copii a actului de identitate al persoanei care prezintă

documentele pentru deschiderea conturilor. Celelalte documente, prevăzute în prezentul

Regulament, se prezintă într-un singur exemplar. În cazul persoanelor juridice, banca informează organul fiscal despre contul curent deschis, iar

operaţiunile prin contul curent se vor putea efectua numai după primirea de la organul respectiv a

confirmării luării acestuia la evidenţă. Informarea organului fiscal cu privire la deschiderea contului bancar, precum şi

confirmarea/refuzul luării la evidenţă a contului sunt efectuate prin intermediul Sistemului

informaţional automatizat de creare şi circulaţie a documentelor electronice dintre Serviciul Fiscal

şi bancă (SIA CCDE). În cazul acceptării cererii de deschidere a contului curent se va perfecta „Contractul privind

deschiderea şi deservirea contului curent” pentru persoanele juridice şi „Contractul de cont curent

bancar” pentru persoanele fizice. Se permite perfectarea unui singur „Contract de cont” pentru mai

multe conturi curente. Persoanele fizice care nu practică activitate de întreprinzător prezintă la bancă cererea de

deschidere a contului şi copia actului de identitate. Conducătorul băncii sau altă persoană abilitată cu acest drept indică pe cerere acceptul

referitor la deschiderea contului şi înscrie numărul lui. Toate conturile deschise în bancă sunt

înregistrate într-un registru special (Registrul conturilor analitice deschise la bancă).

Banca în cazurile şi în modul prevăzut de legislaţia în vigoare informează organele fiscale

despre deschiderea şi modificarea conturilor clienţilor. Conturile deschise nu pot fi închise din motivul lipsei de operaţiuni în/din cont. Închiderea

conturilor are loc în următoarele cazuri: în baza cererii titularului de cont; în baza deciziei organului

care a constituit entitatea; conform prevederilor documentelor de constituire; în baza hotărârii

instanţei de judecată; achitarea creditului/restituirea depozitului; la recepţionarea „Refuzului luării

la evidenţă fiscală a contului bancar”, în alte cazuri prevăzute de legislaţia R.M.

3. Contul corespondent al băncii comerciale. Organizarea decontărilor interbancare

Plăţile interbancare reprezintă plăţile efectuate între două bănci participante, iar plăţile

intrabancare - plăţile efectuate între două filiale care aparţin aceleaşi bănci, precum şi între bancă

şi filialele ei. Decontările interbancare se efectuează conform Regulamentului cu privire la sistemul

automatizat de plăţi interbancare (SAPI). Pentru fiecare participant la SAPI se deschide un cont de decontare şi se atribuie un cod de

identificare. Informaţia cu privire la conturile de decontare şi codurile de identificare sunt puse la

dispoziţia participanţilor prin intermediul facilităţilor SAPI. Astfel, toate decontările între băncile licenţiate din Republica Moldova se efectuează prin

intermediul B.N.M. Pentru aceasta fiecare bancă comercială deschide un cont corespondent în

B.N.M. care pentru bancă se numeşte „Nostro, iar pentru B.N.M .– „Loro”. Contul „Nostro” se ţine la evidenţă în contul 1031 „Contul „Nostro” în B.N.M.”. Este cont

de activ. În debitul contului se reflectă numerarul încasat în cont (numai în valută naţională), iar în

credit – eliberarea acestora. Drepturile şi obligaţiile Băncii Naţionale a Moldovei în calitate de administrator al SAPI şi ale

băncilor licenţiate de Banca Naţionala, Centrului de casă şi decontări din or. Tiraspol, Trezoreriei

de Stat din cadrul Ministerului Finanţelor în calitate de participanţi la SAPI se stipulează în

contractul privind participarea în SAPI. La încheierea contractului fiecare participant primeşte documentul tehnic.

Documentul tehnic conţine informaţia cu privire la: formatele mesajelor utilizate în SAPI;

schemele şi particularităţile tehnice de efectuare a plăţilor, interpelărilor, altor tipuri de operaţiuni;

modul de interacţiune cu SAPI; alte informaţii tehnice relevante. La efectuarea operaţiunilor de plată pot participa 3 părţi:

1. Banca care iniţiază operaţiunea;

2. B.N.M. care efectuează operaţiunea;

3. Banca care finalizează operaţiunea. Operaţiunile de plată se realizează în modul următor:

1. Banca plătitoare transmite documentele de plată la centrul de procesare al B.N.M. în

sistem sub formă de mesaje de plată prin intermediul reţelei interbancare transport de date. Ulterior

se întocmeşte formula contabilă: debit contul 2224, credit contul 1031.

2. La centrul de procesare al B.N.M. documentele în cauză se validează, se verifică, se

semnează şi se aplicată ştampila. În baza lor se întocmeşte următoarea formulă contabilă: debit contul 1031 – banca beneficiară,

credit contul 1031 – banca plătitoare. Totodată băncilor li se eliberează extrase de conturi la care se anexează documentele

conform cărora sau efectuat plăţile. 3. Banca beneficiară primeşte copia electronică a documentelor primare care confirmă

înscrierea numerarului în conturile clienţilor. În baza lor se întocmeşte formula contabilă: debit contul 1031, credit contul 2224.

În practica bancară se întâlnesc cazuri când conturile indicate în documentele de plată nu

corespund denumirii entităţilor, sau conturile indicate sunt închise sau chiar nu există. În asemenea

situaţie banca trebuie să stabilească destinaţia sumelor şi să găsească beneficiarul. La suma primită se întocmeşte formula contabilă:

debit contul 1031, credit contul 2793. Dacă beneficiarul se identifică, atunci suma se înscrie în contul acestuia:

debit contul 2793, credit contul 2224, iar dacă sumele se restituie:

debit contul 2793, credit contul 1031.

Filialele băncilor efectuează decontările prin intermediul sediului central al băncii sale.

Pentru aceasta deschid la centrala băncii un cont „Nostro” care se ţine la evidenţă în contul 1861

„Conturi „Nostro” ale filialelor locale”. La sediul central al băncii acest cont se numeşte „Loro”

şi se ţine la evidenţă la contul pasiv 2861 „Conturi „Loro” ale filialelor locale”. La efectuarea decontărilor între filialele aceloraşi bănci se întocmesc următoarele formule

contabile: 1. La filiala plătitoare:

debit contul 2224, credit contul 1861;

2. La sediul central al băncii:

debit contul 2861 (plătitor), credit contul 2861 (beneficiar);

3. La filiala beneficiară:


TEMA 3. CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR DE CASĂ

1. Contabilitatea decontărilor prin ordinul de plată;

2. Contabilitatea decontărilor prin cererea de plată;

3. Contabilitatea decontărilor prin ordinul incaso.

1. Contabilitatea decontărilor prin ordinul de plată Ordinul de plată se foloseşte la efectuarea transferului de credit (plată prin virament) iniţiat

de plătitor. Transferul de credit reprezintă o serie de operaţiuni care încep prin iniţierea de către plătitor

a unui ordin de plată şi transmiterea acestuia prestatorului de servicii de plată (bancă licenţiată,

societate de plată, furnizor de servicii poştale în calitate de prestator de servicii de plată) în scopul

punerii la dispoziţia unui beneficiar unei anumite sume de bani. Transferul de credit poate fi iniţiat

atît în numele clientului prestatorului de servicii de plată, cît şi nemijlocit de către prestatorul de

servicii de plata în nume şi pe cont propriu. Transferul de credit poate fi efectuat atît în monedă naţională, cît şi în valută străină. În funcţie de solicitarea clientului prestatorului de servicii de plată, transferul de credit în

monedă naţională poate fi efectuat în regim de urgenţă (transfer urgent) sau în regim normal

(transfer normal). La efectuarea transferului de credit, emitentul utilizează formularul ordinului de plată elaborat

de către prestatorul plătitor cu respectarea cerinţelor stabilite în Regulamentul cu privire la

transferul de credit. Modul de completare al ordinului de plată utilizat la efectuarea transferului de credit, destinat

transferului numerarului în/din bugetul public na ţional, este reglementat de către Ministerul

Finanţelor cu respectarea cerinţelor stabilite în prezentul Regulament. Ordinul de plată se întocmeşte în limba de stat. La întocmirea ordinului de plată utilizat pentru

efectuarea transferului naţional şi internaţional în valută străină, elementele utilizate în sistemele de

plăţi internaţionale se completează într-o limbă străină, conform practicii internaţionale. În ordinul

de plată nu se admit corectări şi/sau ştersături. Responsabilitatea privind veridicitatea şi

corectitudinea informaţiei indicate în ordinul de plată îi revine emitentului. Ordinul de plată pe suport hîrtie se prezintă la prestatorul plătitor în numărul de exemplare

necesar părţilor. Ordinul de plată se prezintă/transmite spre executare la prestatorul plătitor de către emitent

sau de către persoana împuternicită a acestuia în ziua în care a fost emis, iar în cazul emiterii

ordinului de plată de către unitatea Trezoreriei de Stat, acesta se prezintă spre executare la

prestatorul plătitor cu data emiterii în decursul anului bugetar curent. Prestatorul plătitor acceptă spre executare ordinul de plată, dacă sunt respectate următoarele

condiţii:

· plătitorul are deschis cont de plăţi la prestatorul plătitor; · numerarul din contul de plăţi al plătitorului este suficient pentru efectuarea transferului;

· asupra numerarului din contul de plăţi nu sunt aplicate restricţii din partea organelor

abilitate prin lege; · ordinul de plată este întocmit în conformitate cu prevederile actelor normative în

vigoare.

Momentul primirii ordinului de plată este considerat momentul în care ordinul de plată

transmis direct de către plătitor este recepţionat de către prestatorul plătitor. Prestatorul plătitor informează plătitorul, printr-o modalitate convenită cu acesta, despre

acceptarea sau neacceptarea ordinului de plată spre executare. Ordinul de plată neacceptat spre executare se restituie de către prestatorul plătitor prin

notificarea plătitorului privind refuzul, indicarea motivului refuzului, precum şi procedura de

remediere a oricăror erori ce au determinat refuzul, în modul convenit cu plătitorul, în cel mai scurt

timp, dar nu mai tîrziu de sfîrşitul zilei lucrătoare următoare celei în care a fost primit ordinul de

plată respectiv. Banca plătitoare în calitate de prestator de plăţi trece la scăderi suma înscrisă în ordinul de

plată în ziua prezentării acestuia şi îl transmite în aceiaşi zi: · prin intermediul SAPI în adresa băncii beneficiare;

· prin sistemul intern al băncii în adresa beneficiarului, în cazul cînd plătitorul şi

beneficiarul sunt deserviţi în aceiaşi bancă; · prin alt sistem utilizat de bancă în cazul transferului naţional şi internaţional în valută

străină.

La transferarea numerarului din contul plătitorului se întocmeşte formula contabilă:

debit conturile 2224, 2251, credit contul 1031. După recepţionarea ordinului de plată, banca beneficiară verifică în aceiaşi zi controlul

corectitudinii indicării contului bancar şi codului fiscal al beneficiarului şi efectuează următoarele: · înregistrează imediat numerarul în contul beneficiarului: debit contul 1031, credit conturile 2224, 2251; - prezintă/transmite beneficiarului ordinul de plată pe suport de hîrtie sau în mod

electronic.

2. Contabilitatea decontărilor prin cererea de plată Cererea de plată prezintă documentul de plată emis de către beneficiar în baza căruia se

efectuează debitarea directă. Debitarea directă este o modalitate de plată care constă în debitarea de către banca

plătitoare a contului plătitorului cu suma indicata în cererea de plată şi creditarea corespunzătoare

de către banca beneficiară a contului beneficiarului. Debitarea contului bancar al plătitorului se efectuează în conformitate cu mandatul de

debitare directă, iar creditarea corespunzătoare de către banca beneficiară - în conformitate cu

angajamentul privind debitarea directă. Mandatul de debitare directă este un act juridic prin care plătitorul acordă împuternicire

unui beneficiar de a emite cereri de plată, precum şi băncii plătitoare de a-i debita contul cu sumele

indicate în cererile de plată. Se întocmeşte în 3 exemplare, se legalizează cu semnăturile persoanelor

împuternicite ale plătitorului şi beneficiarului şi se prezintă de către plă titor la banca plătitoare.

După verificarea mandatului, după caz, banca îl acceptă prin legalizarea tuturor exemplarelor cu

semnă turile persoanelor împuternicite. Primul exemplar al mandatului se păstrează la banca

plătitoare, al doilea - la plătitor şi al treilea - la beneficiar. Angajamentul privind debitarea directă este acordul încheiat între beneficiar şi banca

beneficiară şi cuprinde obligaţiile acestora în cadrul utilizării debitării directe. Se întocmeşte de

către beneficiar în 2 exemplare, se legalizează cu semnăturile persoanelor împuternicite ale

beneficiarului şi ale băncii beneficiare. Primul exemplar se păstrează la banca beneficiară, iar al

doilea - la beneficiar. Prin debitarea directă pot fi efectuate plăţile în lei moldoveneşti pentru orice tip de servicii

prestate, lucrări executate şi mărfuri livrate. Cererea de plată se prezintă de către beneficiar la banca beneficiară în 2 exemplare. Primul

exemplar se legalizează cu semnăturile persoanelor cu drept de semnătură şi ştampila

beneficiarului. Documentul urmează a fi prezentat la bancă cu 3 zile lucrătoare înainte de data

finalizării plăţii. Data finalizării plăţii se indică de către beneficiar în cererea de plată şi reprezintă

data la care banca beneficiară urmează să crediteze (să înscrie numerar) contul beneficiarului. Banca beneficiară primeşte spre executare cererea de plata, dacă sunt respectate următoarele

condiţii:

· beneficiarul are deschis cont bancar; · cererea de plata este întocmită în conformitate cu prevederile legislative în vigoare; · banca dispune de angajamentul privind debitarea directă.

Primul exemplar al cererii de plată, după aplicarea menţiunilor necesare ale băncii se include

de către banca beneficiară în dosar, iar al doilea - se remite beneficiarului. În continuare, documentul se transmite în SAPI cu 2 zile lucrătoare înainte de data finalizării

plăţii. Cel târziu în ziua următoare celei în care a fost primită cererea de plată din SAPI, banca

plătitoare efectuează controlul posibilităţii executării acesteia. Dacă cererea de plată este acceptată,

banca debitează contul plătitorului (trece la scăderi mijloacele băneşti), în caz contrar transmite

notificare privind refuzul de plată. În ziua debitării contului bancar al plătitorului, banca plătitoare imprimă pe suport de hirte

doua exemplare ale cererii de plată, pe care aplică menţiunile necesare. Primul exemplar se include

de către bancă în dosar, iar al doilea - se remite plătitorului. Cel târziu în ziua lucrătoare următoare,

celei în care a fost primita informaţia cu privire la efectuarea plăţii, banca înscrie numerarul în

contul beneficiarului. Modul de înregistrarea în conturi a operaţiunilor de plată şi încasare a numerarului respectiv la

plătitor şi beneficiar sunt identice ca şi în cazul utilizării ordinului de plată.

3. Contabilitatea decontărilor prin ordinul incaso Perceperea în mod incontestabil a numerarului din conturile bancare ale

contribuabilului/debitorului se efectuează de către bancă în baza ordinului incaso emis de către

persoana abilitată prin lege cu acest drept. Modul de întocmire şi prezentare a ordinului incaso este

stabilit prin Regulamentul privind suspendarea operaţiunilor, sechestrarea şi perceperea în

mod incontestabil a mijloacelor băneşti din conturile bancare. Ordinul incaso se emite în limba de stat şi se înaintează atât la contul deschis în lei

moldoveneşti cît şi la contul deschis în valută străină, în dependenţă de contul şi valuta indicată în

ordinul incaso. Se întocmeşte: - în doua exemplare - în cazul în care emitentul ordinului incaso este beneficiar;

- în trei exemplare - în cazul în care emitentul este împuternicit cu dreptul de a emite ordin

incaso în numele unei terţe persoane.

Primul exemplar al ordinului incaso se legalizează cu semnăturile persoanelor cu drept de

semnătură şi amprenta ştampilei emitentului. În cazul în care ordinul incaso se emite de către

persoana împuternicită de a emite ordin incaso în numele unei terţe persoane, în acesta se indica

elementele principale ale beneficiarului (terţei persoane). Ordinul incaso se prezintă nu mai târziu de o zi lucrătoare după ziua emiterii. În cazul

prezentării ordinului incaso emis în baza documentului executoriu, emitentul este obligat să anexeze

originalul acestuia. Banca care deserveşte emitentul aplică pe primul exemplar al ordinului incaso menţiunile

necesare şi îl remite băncii plătitoare în aceiaşi zi spre executare. După verificare şi acceptare banca plătitoare aplică menţiunile respective şi trece la scăderi suma totală sau parţială înscrisă (în funcţie

de disponibilităţile în cont) în ordinul incaso în ziua primirii acestuia spre executare. Ordinul incaso se transmite:

· prin intermediul SAPI în adresa băncii beneficiare; · prin sistemul intern al băncii în adresa beneficiarului, în cazul în care plătitorul şi

beneficiarul se deservesc în aceeaşi bancă; · prin alt sistem utilizat de bancă, în cazul transferului în valută străină. Primul exemplar

al ordinului incaso împreună cu copia documentului executoriu (în cazul în care acesta a fost emis

în baza documentului executoriu) se includ de către banca plătitoare în dosar, iar al doilea - se

remite plătitorului. Al treilea exemplar se remite băncii în care se deserveşte emitentul pentru a fi

prezentat acestuia. Banca beneficiară, după recepţionarea ordinului incaso de la banca plătitoare,

verifică corectitudinea datelor acestuia şi înregistrează în aceeaşi zi numerarul în contul

beneficiarului.

TEMA 4. CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR CU NUMERAR 1. Organizarea compartimentului de casierie. Casa operaţională;

2. Contabilitatea încasării şi eliberării numerarului;

3. Contabilitatea numerarului în casa serală;

4. Organizarea păstrării numerarului şi a altor valori.

1. Organizarea compartimentului de casierie. Casa operaţională Potrivit statului propriu banca este în drept să efectueze operaţiuni de casă pentru clienţii ei. Operaţiunile de casă sunt operaţ iuni intermediare a băncii şi servesc drept bază pentru

gestionarea fluxurilor monetare primite şi eliberate de bancă. Pentru primirea, verificarea, numărarea şi eliberarea numerarului şi a altor valori sunt

organizate compartimente de casierie. Potrivit Regulamentului cu privire la operaţiunile cu numerar în băncile din Republica

Moldova, responsabili pentru organizarea şi funcţionarea casieriei sunt conducătorii, contabilii-şefi şi

şefii casei subunităţii băncii. Ei răspund de organizarea, funcţionarea şi controlul activităţii de

casierie în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare şi prezentului Regulament. Totodată,

sunt obligaţi să asigure organizarea corectă şi la zi a evidenţei operativ-contabile şi statistice, în

scopul reflectării în orice moment şi cu exactitate a existenţei şi mişcării numerarului şi a celorlalte

valori gestionate de către personalul casieriei; Desfăşurarea activităţii de casierie implica necesitatea disponibilităţii următoarelor: tezaurul,

casa de circulaţie, casa operaţională, ghişeele, biroul pentru verificarea numerarului, biroul pentru procesarea numerarului etc.

· Tezaur – încăpere special amenajată destinată păstrării numerarului şi a altor valori

gestionate de bancă depuse din casa de circulaţie;

· Casa de circulaţie - casă a subunităţii băncii care efectuează operaţiuni de retragere/depunere

a numerarului din/în tezaur, de alimentare/retragere a numerarului din casa operaţională, precum şi de

primire sau remitere a numerarului şi a altor valori între DTZ (Departamenul Tezaur) şi subunităţile

băncii şi în cadrul operaţiunilor cu BNM şi băncile comerciale. · Casa operaţională - casă a subunităţii băncii care efectuează operaţiuni zilnice de încasări şi

plăţi în numerar şi are menirea deservirii clientelei pe tot spectrul operaţiunilor de casă

corespunzătoare produselor propuse acesteia de bancă. Organizarea activităţii casei operaţionale este

în funcţia şefului casei subunităţii băncii. · Casa de încasări de seară (serală) – casă a subunităţii băncii, care asigură încasări în

conturile clienţilor la ghişeul filialelor băncii după expirarea programului zilei operaţionale

(deservirea clienţilor) aprobate. · Ghişeu - spaţiu în care se efectuează operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar cu clienţii. · Birou pentru verificarea numerarului – încăpere adiacentă casei operaţionale, destinată

verificării numerarului de către clienţii băncii;

· Birou pentru procesarea numerarului – încăpere destinată trierii, verificării şi ambalării

numerarului gestionat de bancă.

Casieria trebuie să fie dotată cu echipament special care include, dar nu se limitează la

sistemul de supraveghere video, sistemul de alarmă, sistemul control acces, efracţie şi de prevenire a

incendiului. La încadrarea personalului din casierie în funcţii de gestionari se încheie contracte privind

răspunderea materială. Acesta este obligat să cunoască regulile în vigoare privind efectuarea

operaţiunilor de casierie, precum şi să respecte prevederile dispoziţiile legale de răspundere materială

deplină confirmată prin semnătura sa. Necunoaşterea legilor şi a Regulamentului menţionat anterior

nu poate fi invocată în apărare de cei ce urmeaz ă să răspundă material ca urmare a gestionării

necorespunzătoare a banilor şi a celorlalte valori. Răspunderea materială începe din momentul preluării valorilor spre păstrare, verificare sau

transportare, confirmată prin aplicarea semnăturii. Este interzis personalului casieriei: a) să încredinţeze altor persoane funcţiile sale privind operaţiunile cu numerar şi alte valori primite

în gestiune; b) să execute dispoziţiile altor bănci sau ale clienţilor băncii privind eliberarea sau primirea de

numerar, sau altor valori din/în contul curent al lor; c) să primească spre executare documentele de depunere sau de eliberare a numerarului, fără

înregistrarea prealabilă a lor în evidenţa contabilă şi fără semnătura specialistului deservire conturi

respectiv; d) să utilizeze parolele de acces atribuite altor utilizatori la sistemele informaţionale ale băncii.

Fiecare operator de ghişeu va avea locul de muncă în birou separat, dotat cu ghişeu care se

închide. Uşa biroului va fi dotat cu lacăt cu chei şi încuiată pe parcursul zilei de lucru. De asemenea,

biroul va fi dotat cu dulapuri metalice cu lacăte, pentru păstrarea valorilor în timpul programului de

lucru sau safeuri refractare pentru păstrarea valorilor pe timp de noapte, zile de repaus şi sărbători.

Safeurile refractare vor fi dotate cu cel puţin două lacăte cu chei şi posibilităţi de sigilare de către

operator ghişeu bancă şi specialistul deservire conturi (dacă acesta activează în cuplu cu operatorul

de ghişeu a subunităţii băncii). Accesul în casierie, în afara personalului acestuia, este interzisă fără

aprobarea conducătorului. Banii proprii şi cardurile personale, la începutul programului de lucru, precum şi după

întreruperile de masă fiecare angajat din casierie este obligat să-i predea unei persoane desemnate de

administratorul subunităţii băncii şi să-i declare prin înscriere (personal) în registrul special destinat

acestui scop. Sumele banilor predaţi la păstrare vor fi înscrise, nominalizînd suma pe fiecare tip-

monedă şi fiecare valută străină aparte. Registrul banilor declaraţi se va păstra la persoana

împuternicită pentru păstrarea banilor angajaţilor din casierie.

În cazul în care unele persoane declară că nu au bani asupra lor, se va consemna în registru

acest lucru, iar persoanele respective vor semna pentru confirmare. Zilnic (la finele zilei de lucru) banca stabileş te de sine stătător suma minimă a soldului de

numerar în casa operaţională în scopul asigurării eliberărilor în timp util al numerarului din conturile

clienţilor. Soldul minim de numerar se stabileşte reieşind din volumul operaţiunilor cu numerar ce

trec zilnic prin casierie. Evidenţa numerarului existent în casa operaţională se ţine zilnic pe categorii (lei

moldoveneşti, dolari americani etc.) şi bancnote în registrul - situaţia casei operaţionale.

Alimentarea cu numerar a băncii se efectueaz ă de B.N.M. în baza contractelor încheiate.

Pentru aceasta banca iniţiază o cerere în scris, în care indică suma totală, structura pe valori nominale

şi tipul monedelor. Cererea de retragere a numerarului se depune în intervalul de timp 15.00 – 16.00

al zilei anterioare de retragere a numerarului prin intermediul S.A.P.I. La suma de numerar retrasă

B.N.M. prezintă băncii un exemplar al ordinului de eliberare a numerarului. În funcţie de disponibilitatea excedentului de numerar, băncile îi pot depune la B.N.M. Pentru

aceasta persoana desemnat ă se prezintă la casa centrală a B.N.M. cu ordinul de eliberare a

numerarului emis de către bancă. Alimentarea cu numerar poate fi efectuată şi între bănci. Evidenţa numerarului în casieria băncii se ţine la contul 1001 „Numerar în casierie”. În

debitul contului se reflectă încasarea numerarului, iar în credit – eliberarea lui. La alimentarea casei de circulaţie se întocmesc formulele contabile:

1. Debit contul 1002, credit contul 1036 – la suma numerarului aflat în drum;

2. Debit contul 1001, credit contul 1002 - la suma numerarului primit în casierie. 3. Repartizarea numerarului din casa de circulaţie a filialei la ghişeele acesteia:

debit contul 1001, credit contul 1001. 4. Transmiterea excedentului de numerar de la ghişeele filialei în casa de circulaţie:


2. Contabilitatea încasării şi eliberării numerarului Primirea şi eliberarea numerarului are loc în baza următoarelor documente:

· ordinului de încasare a numerarului; · ordinului de eliberare a numerarului; Ordinul de încasare a numerarului este un document de cas ă care se utilizeaz ă la orice tip

de încasare a numerarului de către bancă, şi anume la: a) depuneri în conturile titularilor;

b) încasări în numerar generate de activitatea băncii (de exemplu, în urma vânzării

monedelor comemorative şi jubiliare, achitarea diferitor taxe în contul trezoreriei de stat etc.); c) retragerii de numerar de la filialele aceleiaşi bănci sau de la altă orice bancă;

d) retrageri de numerar de la B.N.M. Ordinul de eliberare a numerarului este un document de casă care se utilizează la eliberarea

numerarului de către bancă, inclusiv la: a) retrageri de numerar de către clienţii băncii (de exemplu, a depozitelor); b) plăţi generate de activitatea băncii (de exemplu, achitarea în numerar a dobânzilor pentru

depozite etc.); c) eliberări de numerar între casieriile filialelor aceleiaşi bănci sau către orice altă bancă; d) depuneri de numerar la BNM. În ordinele de încasare şi de eliberare a numerarului se indică persoana de la care se încasează

sau i se eliberează numerarul, denumirea băncii unde se deserveşte clientul, conţinutul operaţiunii,

suma în cifre şi litere, alte elemente obligatorii. Documentele menţionate se întocmesc în limba de stat de către funcţionarul responsabil al

băncii şi se execută în ziua operaţională în care s-au emis. Numărul de exemplare se stabileşte de sine

stătător, în conformitate cu procedurile interne ale băncii, de obicei 2 exemplare. Nu se admit

corectări sau ştersături. Pe toate exemplarele documentelor utilizate la operaţiunile cu numerar se

aplică amprenta ştampilei şi semnăturile persoanelor împuternicite ale băncii. Retragerea numerarului de către entităţi, cu excepţia cazurilor în care sunt utilizate cardurile

de afaceri, se efectuează în baza unei delegaţii, forma şi procedurile de utilizare a căreia se

elaboreaz ă de sine stătă tor de către bancă şi va conţine în mod obligatoriu, dar nu se va limita la

următoarele elemente: - denumirea băncii;

- codul băncii;

- codul fiscal al băncii;

- denumirea entităţii;

- codul fiscal al entităţii; - numărul contului entităţii;

- data retragerii numerarului;

- numele persoanei responsabile de retragere a numerarului;

- suma în cifre şi suma în litere;

- semnăturile persoanelor responsabile pentru emiterea delegaţiei;

- ştampila entităţii;

- numărul, data, luna şi anul emiterii documentului. Delegaţia este un document care se utilizează de către titularul de cont la retragerea

numerarului de la bancă. Se prezintă de către client specialistului de deservire a contului. După

verificare delegaţia se semnează şi se transmite în casierie pe calea internă. Operatorul ghişeului, la

rîndul său, este obligat să verifice înc ă o dată dacă: semnătura de pe delegaţie corespunde cu

semnătura din buletinul de identitate a persoanei care ridică numerarul; suma în cifre corespunde cu

cea în litere; clientul a semnat pentru primirea sumei; n-a expirat termenul de prezentare la plată a

delegaţiei (o zi). Totodată întocmeşte ordinul de eliberare a numerarului, îl semnează şi aplică ştampila cu

menţ iunea „Plătit”. În continuare, operatorul ghişeului în prezenţa clientului, verifică suma de

numerar pregătită pentru a fi plătită şi efectuează plata. În continuare se vor prezenta cele mai frecvente formule contabile aferente operaţiunilor cu

numerar. 1. Eliberarea numerarului din tezaurul central al băncii pentru transmiterea ulterioară la alte

filiale: debit contul 1002, credit contul 1001.

2. Încasarea numerarului în filiala solicitantă din tezaurul central al băncii:

debit contul 1001, credit contul 1002. 3. Retragerea numerarului din conturile clienţilor: debit contul 2224, credit contul 1001. 4. Depunerea numerarului în conturile clienţilor:

debit contul 1001, credit contul 2224. 5. Încasarea concomitentă a comisioanelor în conformitate cu Registrul tarifelor:


3. Contabilitatea numerarului în casa serală

Casele de încasări serale îşi încep activitatea după finisarea programului de lucru al băncii. Numerarul depus în genţi sigilate la casele de încasări serale se înregistrează în conturile

clienţilor cu data zilei lucrătoare următoare. Pentru efectuarea operaţiunilor în casa serală, specialistul responsabil şi operatorul ghişeului

primesc următoarele documente şi obiecte: jurnalul de casă; lista entităţilor care depun încasări prin

genţi sigilate; registrul de predare - primire a genţilor cu numerar goale; fişele de prezentare;

ştampila; specimenele de sigilii ale clienţilor; genţile pentru numerar goale etc. La primirea genţilor operatorul ghişeului verifică ca ele să nu fie deteriorate, iar sigiliul să

fie corect aplicat. În caz contrar, operatorul este obligat să deschidă geanta şi să verifice numerarul

în prezenţa câ torva martori (specialistului responsabil, încasatorului etc.), iar rezultatele obţinute să

le înscrie într-un proces-verbal întocmit în acest scop. După verificare, operatorul primeşte de la încasator exemplarele 2 şi 3 ale borderoului

însoţitor (primul exemplar se află în geanta sigilată). În borderou se indică entitatea, adresa juridică,

data, suma numerarului depuse, semnătura clientului. Operatorul ghişeului, la rândul, său

completează fişa de prezentare şi o înaintează clientului pentru semnare. La închiderea casei serale, specialistul responsabil calculează totalul în jurnalul de casă şi

verifică dacă acesta corespunde cu totalul borderourilor însoţitoare ale genţilor primite. Apoi

întocmeşte situaţia privind primirea genţilor cu numerar şi goale. După verificare, genţile cu numerar sigilate, documentele respective, genţile goale rămase

(în cazul în care unii clienţi n-au depus numerarul) se introduc în casa de metal care se încuie cu 2

chei, dintre care una este deţinută de că tre operatorul ghişeului, iar cealaltă - de specialistul

responsabil. Aceste chei se păstrează în dulapuri metalice. În următoarea zi lucrătoare toate documentele, cu excepţia jurnalului de casă, genţile cu

numerar şi goale, se predau controlorului verificator de bani. Jurnalul de casă se remite contabilităţii

pentru urmărirea mişcării numerarului din genţile respective. 1. Depunerea genţilor sigilate la bancă de către persoana responsabilă a Serviciului

Încasare şi Transportare Valori se întocmeşte formula contabilă: debit contul 1001, credit contul 2792 – la suma indicată în borderoul însoţitor,

2. Înregistrarea numerarului în conturile curente ale clienţilor se întocmeşte formula

contabilă: debit contul 2792, credit contul 2224.

3. La perceperea comisionului pentru prestarea serviciului de încasare se întocmeşte formula


4. În cazul prezentării de către client a declaraţiei privind înregistrarea prealabilă a

numerarului în contul curent, pînă la verificarea acestuia se va perfecta o notă de plată şi se va

întocmi formula contabilă: debit contul 2792, credit contul 2224.

5. După numărarea şi verificarea numerarului încasat prin genţi sigilate, se perfectează

un ordin de încasare a numerarului şi se va întocmi formula contabilă: debit contul 1001, credit contul 2792.

6. Surplusul de numerar depistat în geanta clientului băncii se îreflectă prin formula


7. Lipsurile de numerar depistate la numărarea numerarului din geanta clientului se reflectă

prin formula contabilă: debit contul 2224, credit contul 2792.

4. Organizarea păstrării numerarului şi a altor valori În corespundere cu prevederile actelor normative în vigoare, operatorii ghişeelor poartă

răspundere pentru integritatea numerarului şi a valorilor încredinţate spre păstrare (de exemplu,

bijuterii din metale şi pietre preţioase, diverse colecţii, testamente, acţiuni etc.). Răspunderea

materială începe din momentul preluării valorilor spre păstrare, verificare sau transportare.

Lipsurile de valori constatate şi rezultate din sustragerea sau din neglijenţa personalului

responsabil, se trec la scăderi din conturile, în care au fost înregistrate. Conducătorul băncii este

obligat să studieze toate cazurile aferente lipsurilor de valori identificate. Recuperarea prejudiciului

cauzat băncii se efectuează în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare. Lipsurile identificate se reflectă în evidenţă în felul următor:

1. Decontarea valorii lipsurilor stabilite la inventariere: debit contul 5916, „Alte cheltuieli operaționale”,

credit contul 1001. 2.Calcularea datoriei persoanei culpabile la capitolul recuperării prejudiciului cauzat:

debit contul 1804, „Decontări cu salariații băncii”,

credit contul 4901, „Alte venituri operaționale”.

3. Timp de 5 zile, persoana responsabilă trebuie să acopere lipsurile depistate. Acoperirearea

lipsurilor de către persoana culpabilă în numerar: debit contul 1001,

credit contul 1804

sau din contul salariului:

debit contul 2804„Decontări cu salariații băncii”,

credit contul 1804

Lipsurile de numerar clasificate drept „compromise” (pierderi) în conformitate cu prevederile

Regulamentului cu privire la evaluarea deprecierii activelor şi formarea reducerilor pentru

pierderi din deprecierea lor şi conform Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară,

se acoperă din contul reducerilor formate pentru pierderi din deprecierea activelor prin formula

contabilă: debit contul 1821 „Contra – cont. Reduceri pentru pierderi din deprecierea creanţelor şi

plăţilor aferente lor”, credit contul 5916, „Alte cheltuieli operaționale”,

Aceste lipsuri de numerar acoperite din contul reducerilor pentru pierderi, se înregistrează la

intrări prin formula contabilă:

Intrare7203 „Alte active care nu sunt credite şi plăţile aferente lor trecute la scăderi”. Rambursarea lipsurilor de numerar de către persoana vinovată , care au fost anterior trecute

la scăderi din contul reducerilor pentru pierderi la alte active care nu sunt credite: debit conturile 1001 sau 2224,

credit contul 5886 „Cheltuieli pentru deprecierea altor active care nu sunt credite şi

plăţile aferente lor”. Concomitent, suma rambursată se trece la scăderi din contul memorandum prin formula

contabilă: Ieșire contul 7203

Constatarea surplusurilor identificate cu ocazia inventarierii: debit contul 1001,

credit contul 4941.

La depistarea bancnotelor suspecte de a fi false: debit contul 1812, cont analitic „Neajuns de numerar sau bancnote false”,

credit conturile 1001. 5. Luarea la evidenţă a bancnotelor suspecte de a fi false:

Intrare7502 „Diferite valori și documente”. 6. Transmiterea bancnotei suspecte organului teritorial de poliţie: Ieșire

7502 „Diferite valori și documente”.

TEMA 5. CONTABILITATEA CREDITELOR BANCAR 1. Tipurile şi caracteristica creditelor bancare;

2. Contabilitatea acordării creditelor bancare;

3. Contabilitatea comisioanelor şi a dobânzii aferente creditelor;

4. Contabilitatea rambursării creditelor bancare;

5. Contabilitatea deprecierii creditelor şi plăţilor aferente lor.

1. Tipurile şi caracteristica creditelor bancare Creditele prezintă orice angajament de a acorda bani ca împrumut cu condiţia rambursării

lor, achitării dobînzii şi altor plăţi aferente. Acordarea creditelor se referă către operaţiile active ale băncii – operaţii prin intermediul

cărora banca amplasează numerarul ce se află în subordonarea ei în scopul obţinerii profitului. Politica creditară a băncii trebuie sa fie orientată spre protejarea activelor, obţinerii de profit

şi îmbunătăţirii stării economico- financiare a împrumutaţilor concomitent luînd în consideraţie

securitatea depozitelor clienţilor. Trăsăturile specifice creditului bancar:

1. Obiectul creditului prezintă disponibilităţile băneşti;

2. Subiectele creditului sunt: creditorul – cel ce acordă creditul şi debitorul - cel ce

primeşte şi foloseşte creditul; 3. Scadenţa - stabilirea momentului de rambursare a creditului;

4. Asigurarea creditului - valorile gajate de debitor sau a unei persoane terţe; 5. Dobînda - suma plătită de debitor pentru creditul primit.

6. Plata – dobînda sau suma iniţiala a activului şi dobînda, sau o parte a activului şi

dobînda, sau o parte a activului achitata în conformitate cu condiţiile şi modul de

rambursare/stingere a activului prevăzute în contract; În practica bancară creditele se clasifică după următoarele criterii:

1. În funcţie de perioada de acordare: a) credite la vedere (pe termen scurt până la 5 zile. De exemplu, credite overnigt, de

lombard, overdraft); b) credite la termen, inclusiv: · pe termen scurt, al căror termen de acordare nu depăşeşte 12 luni; · pe termen mediu al căror termen de acordare prezintă de la 1 – 5 ani; · pe termen lung, cu durate de acordare mai mare de 5 ani. 2. În funcţie de debitor se deosebesc: credite acordate populaţiei; credite acordate

agenţilor economici; credite acordate statului; credite interbancare. 3. În funcţie de nivelul realizării obligaţiunilor de către debitor la capitolul rambursării

creditelor (activelor), acestea se clasifică: a) credit (activ) expirat – activul, a cărui plată în vederea rambursării/stingerii n-a fost

achitată mai mult de 30 zile de la data scadenţei plăţilor prevăzute de contract. În cazul în care un

activ devine expirat şi soldul acestuia se consideră expirat; b) activ renegociat – activul nerambursat/nestins (activ iniţial), la care ulterior, în baza unui

acord, au fost modificate termenele de efectuare a plăţilor expirate. Pentru calificarea activului ca

renegociat, în cadrul renegocierii oricărui activ, pot fi stabilite condiţii preferenţiale prin reducerea

ratei dobînzii şi/sau sumei activului iniţial (sumei specificate în contract), ţinînd cont de înrăutăţirea

situaţiei financiare a contrapărţii;

c) activ prelungit (prorogat) – activ al cărui termen de rambursare/stingere a plăţii,

stabilite conform contractului, este prelungit în baza unui acord. Pentru calificarea activului ca

prelungit, acordul trebuie sa fie semnat înainte de calificarea activului ca expirat conform

termenului de plata prevăzut în contractul iniţial. Pentru menţinerea lichidităţii şi completării resurselor financiare băncile utilizează credite

interbancare. Creditele interbancare sunt acordate de către B.N.M., băncile comerciale şi alte

instituţii financiar – creditare. În practica bancară a RM creditele interbancare se acordă pe un

termen de la 3 la 6 luni. Pentru a obţine credite de la B.N.M., banca licenţiată trebuie s ă prezinte B.N.M. gaj eligibil

în sumă suficientă pentru a acoperi suma totală a creditelor acordate de B.N.M., dobînda şi alte plăţi

aferente. Gajul eligibil îl constituie gajul acceptat de B.N.M.(de exemplu, valori mobiliare de stat

emise public şi aflate în portofoliile băncilor, titluri de valoare etc.). B.N.M. acordă băncilor comerciale următoarele tipuri de credite interbancare:

1. Credite directe pentru complexul agroindustrial. Sursa de asigurare o constituie

mijloacele aflate în contul „Loro” al băncii, rezervele obligatorii şi titlurile de valoare de stat din

portofoliul băncilor; 2. Credite overnight. Sunt acordate în scopul menţinerii rezervelor obligatorii şi

efectuării plăţilor pe termen de o zi sub garanţia titlurilor de valoare de stat; 3. Credite de lombard. Aceste credite se acordă în scopul administrării lichidităţii

băncilor pe un termen de pînă la 5 zile. Forma de asigurare - titlurile de valoare de stat;

2. Contabilitatea acordării creditelor bancare

Creditul se acordă la cererea solicitantului, pornind de la situaţia economico – financiară şi a

garanţiilor oferite de către acesta. În cerere se indică denumirea şi adresa solicitantului, termenul şi

suma creditului, scopul şi garanţia acordată. Acordarea creditului prevede următoarele etape: 1. Solicitarea creditului şi prezentarea setului de documente, şi anume:

· bilanţul, situaţia de profit şi pierdere, business – planul, alte documente la cererea

băncii;

· certificat de la locul de muncă privind mărimea veniturilor – de către persoanele fizice;

2. Analiza situaţiei economico – financiare a solicitantului;

3. Negocierea şi aprobarea creditului;

4. Acordarea şi rambursarea creditului;

5. Controlul şi supravegherea bancară. După analiza diverselor documente şi deducerea concluziei definitive despre faptul, că

operaţia de creditare este profitabilă, banca încheie cu clientul contract de credit, contract de gaj

şi-i deschide un cont de credit personal. Contractul de credit conţine următoarele date: drepturile

şi obligaţiunile părţilor, perioada de acordare a creditului, rata dobâ nzii, termenul de achitare a

dobânzii şi de rambursare a creditului, sancţiunile în caz de nerambursare a creditului etc. Contractul de gaj se întocmeşte în corespundere cu legislaţia în vigoare ca temei în

asigurarea creditului (aceasta prezintă garanţia păstrării activelor băncii, întrucât constau din

depunerile clienţilor). Se cunosc următoarele tipuri de asigurare creditară : 1. Cauţiune - contract conform căruia girantul (garant) îşi ia obligaţiunea de a plăti datoria

împrumutatului în caz de nesolvabilitate a acestuia. În situaţia respectivă este necesară cererea

girantului, în care se indică împrumutatul şi suma obligaţiunii; 2. Garanţie bancară – un angajament scris asumat de o bancă sau de o altă instituţie

financiară (garant), la cererea unei alte persoane (ordonator), de a plăti creditorului ordonatorului

(beneficiarului) o sumă de bani în baza cererii scrise a beneficiarului. 3. Gajul varilor mobiliare, mărfurilor, averii imobile şi mobile. În acest caz, conform

dreptului gajist, banca obţine dreptul de a fi proprietar la averea mobilă, terenuri, clădiri sau de a

obţine compensaţie în urma vânzărilor în caz de neîndeplinire a obligaţiunilor de către împrumutat. 4. Cesiune - cedarea creanţei împrumutatului persoanei a treia (adică băncii). Creditele

bancare se ţin la evidenţă pe grupe de conturi conform sferei de creditare, iar în cadrul grupelor – în

conturi sintetice în funcţie de termenul acordării creditelor (scurt, mediu, lung). Pentru fiecare

debitor în cadrul contului sintetic se deschide câte un cont analitic. Conform planului de conturi creditele se contabilizează în cadrul grupelor de conturi 1230

„Credite acordate agriculturii” – 1510 „Alte credite acordate persoanelor fizice”. Sunt conturi

de activ. În debitul conturilor se reflectă acordarea creditelor, iar în credit – rambursarea lor. Soldul

conturilor este debitor şi reflectă suma creditelor neachitate. Creditele acordate de bancă sunt iniţial recunoscute la cost şi ulterior evaluate la costul

amortizat utilizînd metoda ratei dobînzii efective. Costul amortizat al unui activ financiar (sau a unei datorii financiare) este valoarea la

care activul financiar (creditul acordat) este evaluat la recunoaşterea iniţială minus rambursările

plus sau minus amortizarea acumulată utiliz înd metoda ratei dob înzii efective pentru fiecare

diferenţă dintre valoarea iniţială şi valoarea la scadenţă şi minus orice reducere pentru depreciere

sau imposibilitatea de recuperare.

Metoda ratei dobînzii efective este o metodă de calcul al costului amortizat al unui activ

financiar sau al unei datorii financiare şi de alocare a profitului din dobînzi sau a cheltuielilor cu

dobînzile în perioada relevantă. Evidenţa contractului de credit se ţine nemijlocit la un singur cont analitic pe tip de valută,

sursă de finanţare, termen şi domeniu finanţat. După întocmirea contractelor aferente tranzac ţiei creditare, obligaţiunile rezultate se

înregistrează la intrare în următoarele conturi memorandum: 1. Înregistrarea angajamentului are loc în suma şi valuta indicată în contractul de credit

respectiv şi se reflectă în contul memorandum: Intrare contul 7101 „Obligaţiuni sub formă de acorduri la credite”.

2. Înregistrarea garanţiilor se efectuează prin reflectarea sumelor indicate în contractele

corespunzătoare în conturile memorandum: Intrare contul 7102 „Obligaţiuni sub formă de acorduri de gaj".

Intrare contul 7103 „Amanetul primit". Intrare contul 7121 „Garanţii, cauţiuni şi cesiuni primite".

3. Contractele de credit, contractele de gaj ş i alte documente justificative în original se

păstrează în tezaurul filialei/băncii (plicul fiind sigilat) şi se înregistrează adăugător în contul

memorandum: Intrare contul 7502 „Diferite valori şi documente”.

Dacă contractul de credit prevede acordarea liniei de credit sau acordarea creditului în

tranşe, obligaţiunea băncii de a elibera creditul în viitor se reflectă la contul condiţional 6601

„Obligaţiunile de acordare a creditelor în viitor” (în valoarea diferenţei dintre suma contractului

şi suma eliberată): a) credit contul 6601 „Obligaţiunile de acordare a creditelor în viitor” - la suma

obligaţiunii băncii de a acorda credite în viitor. b) debit contul 6601 „Obligaţiunile de acordare a creditelor în viitor” - la

îndeplinirea obligaţiunilor de acordare a creditului sau reziliere a contractului de acordare în viitor a

creditului. Eliberarea creditului se efectuează în baza ordinului de plată al debitorului, vizat de

colaboratorul secţiei credite responsabil pentru utilizarea creditului conform destinaţiei: 1. Eliberarea creditului prin transfer:

debit contul respectiv din grupele 1230-1510, credit contul respectiv din grupele 2220 sau 2250 al beneficiarului plăţii.

2. În cazul eliberării creditului în numerar (numai pentru persoanele fizice): debit contul respectiv din grupele 1290, 1440, 1510,

credit contul 1001 "Numerar în casierie".

3. Contabilitatea comisioanelor şi a dobânzii aferente creditelor În conformitate cu prevederile I.A.S. 18 „Venituri”, comisioanele care sunt încorporate în

rata efectivă a dobânzii a unui instrument financiar sunt, de obicei, interpretate ca ajustări a ratei

efective a dobînzii. Următoarele comisioanele vor intra în calculul ratei efective a dobînzii şi al

costului amortizat al creditului: · comisioanele pentru acordarea creditului; · comisioanele periodice pentru acordarea creditului de la soldul creditului (trimestriale,

anuale, etc. în dependenţă de condiţiile contractuale);

· comisioanele de administrare a creditului, în cazul în care acestea sunt determinate ca %

din suma datorată de client; · comisioanele de prorogare (prelungire) şi restructurare a creditelor. Calcularea, achitarea

şi amortizarea comisioanelor care vor intra în calculul ratei efective a dobînzii aferente contractelor de credit se reflectă în evidenţă prin următoarele formule contabile:

1. Calcularea comisionului: debit contul 1758 „Comisioanele calculate aferente dobânzilor”,

credit contra - conturile 1236, 1246, 1268, 1296, 1326, 1366, 1378 etc. 2. Achitarea comisionului de către client:

debit contul din grupele 2220, 2250,

credit 1758 „Comisioanele calculate aferente dobânzilor”.

3. În cazul încasării comisionului de la persoane fizice:

debit conturile 2225, 2233, 2252 sau 1001, credit contul 1758 „Comisioanele calculate aferente dobânzilor”.

4. Amortizarea comisionului: debit contra-conturile 1236, 1246, 1268, 1296, 1326, 1366, 1378 etc.

credit contul din grupele 4230-4510 care se referă la venituri din dobânzi (cont analitic la

care se calculă dobânda). Comisioane încasate şi înregistrate ca servicii acordate (neamânate şi neamortizate) şi care

nu vor intra în calculul ratei efective a dobînzii şi a costului amortizat includ: · comisioanele de examinare a dosarului de credit şi de evaluare a gajului (banca evaluează

aceste venituri ca nesemnificative);

· comisioanele de administrare a contului (în cazul existenţei), dacă acestea sunt egale cu o

sumă fixă independentă de suma datorată de client; · comisioanele de rambursare anticipată a creditului;

· plăţile legate cu neîndeplinirea de către debitor a obligaţiunilor contractuale etc.

Calcularea, achitarea şi amortizarea comisioanelor care nu vor intra în calculul ratei

efective a dobînzii şi a costului amortizat. Acestea se reflectă în evidenţă prin următoarele formule

contabile: 1. Calcularea comisionului: debit contul 1753 „Comisioanele calculate neaferente dobânzilor”,

credit conturile 4235, 4245, 4265, 4295, 4325, 4357, 4365, 4377, 4385, etc. 2. Achitarea comisionului de către client:

debit contul din grupele 2220, 2250, credit contul 1753 „Comisioanele calculate neaferente dobânzilor” .

3. În cazul încasării comisionului de la persoane fizice: debit conturile 2225, 2233, 2252 sau 1001 „Numerar în casierie",

credit contul 1753 „Comisioanele calculate neaferente dobânzilor”. În contractul de credit este prevăzută mărimea dobînzii, pe care o percepe banca de la client. Dobînda reprezintă plăţile procentuale percepute de la suma creditului acordat efectiv şi

achitate de c ătre debitor pentru folosirea mijloacelor financiare pe parcursul unei perioade de timp.

Ratele dobânzii pot fi fixe sau flotante. Dobînda flotantă reprezintă dobînda care poate fi modificată pe parcursul derulării

contractului. Pentru calcularea dobînzii se deschid conturi personale pentru fiecare debitor. Suma dobânzii se calculează prin următoarea relaţie de calcul:

D = C x T x Rd : 360 x 100 %, unde D – suma dobânzii, lei; C – soldul contului de credit, lei; Rd – rata dobânzii exprimată în procente, %;

T – perioada de utilizare a creditului, zile; 360 – numărul convenţional de zile într-un an calendaristic, zile. Calcularea dobânzilor la creditele acordate se efectuează zilnic şi sunt cerute spre plată

conform termenelor prevăzute în contractele corespunzătoare de credit. Calcularea dobînzilor se efectuează prin următoarea înregistrare contabilă:

debit conturile 1716-1743, 1746, 1756, 1757,

credit contul respectiv din grupele 4230-4510 a veniturilor aferente dobânzilor la creditele

acordate.

Achitarea dobînzilor aferente creditelor are loc în felul următor:

a) dacă achitarea nu este anticipată: debit contul grupelor 2220 sau 2250 (al debitorului) sau 1001 (numai pentru pers. fizice), credit contul respectiv 1716-1743, 1746, 1756, 1757.

b) la achitarea anticipată de către debitor a sumelor dobînzilor: debit contul grupelor 2220 sau 2250 sau 1001 (numai pentru persoane fizice),

credit contul 2761 „Dobînda necîştigată primită". Dobînda plătită anticipat se reflectă la perioada (luna) gestionară respectivă prin

următoarea înregistrare: debit contul 2761 „Dobânda necâştigată primită",

credit contul respectiv 1716-1743, 1746, 1756, 1757.

4. Contabilitatea rambursării creditelor bancare Formula contabilă de rambursare a creditului de către debitor este: debit

contul grupelor 2220 sau 2250, credit contul grupelor respective 1230-1510; sau

debit contul 1001 - numai pentru persoane fizice,

credit contul grupelor respective 1290, 1440, 1510. La rambursarea completă a creditului, a dobânzilor aferente şi altor plăţi prevăzute de

contractul de credit, obligaţiunile debitorului sunt considerate îndeplinite. Respectiv se trec la ieşire

din conturile memorandum: Ieșire contul 7101 „Obligaţiuni sub formă de acorduri la credite” - la suma contractului

de credit; Ieșire contul 7102 „Obligaţiuni sub formă de acorduri de gaj” şi/sau contul 7103

„Amanetul primit” şi/sau contul 7121 „Garanţii, cauţiuni şi cesiuni primite” - la sumele

corespunzătoare ale gajurilor şi altor garanţii primite conform contractelor. Calcularea penalităţilor are loc prin formula contabilă:

Intrare contul 7204 „Penalităţile calculate la creditele trecute la scăderi” şi contul 7205

„Penalităţile calculate la dobânzi şi comisioane calculate la credite trecute la scăderi”. Achitarea de către debitor a penalităţilor are loc prin:

debit contul grupelor 2220 sau 2250 sau 1001 „Numerar în casierie" (numai pentru

persoane fizice), credit 4951 „Amenzi, penalităţi şi alte sancţiuni ".

Concomitent, se efectuează şi următoarele înregistrări contabile: Ieșire contul 7204 „Penalităţile calculate la creditele trecute la scăderi” şi contul 7205

„Penalităţile calculate la dobânzi şi comisioane calculate la credite trecute la scăderi” - la suma

penalităţilor achitate.

4. Contabilitatea deprecierii creditelor şi plăţilor aferente lor

Conform Regulamentului cu privire la clasificarea activelor şi angajamentelor

condiţionale, banca este obligata să calculeze reducerile pentru pierderi la active şi să clasifice

activele şi angajamentele condiţionale cel puţin trimestrial. Reduceri pentru pierderi la active creditare (credite) reprezintă rezerve pentru

absorbirea pierderilor estimate ca urmare a evaluării activelor creditare supuse riscului de credit. La evaluarea activelor banca va ţine cont cel puţin de următoarele: · situaţia financiara curenta a contrapărţii evaluată din punctul de vedere al capacităţii de

onorare a angajamentelor şi respectarea condiţiilor contractuale;

· capacitatea de plată єi estimările viitoare ale fluxului de numerar;

· istoria de credit privind respectarea obligaюiilor asumate prin contractele de credit; · respectarea business-planului sau argumentării tehnico-economice;

· situaţia financiară єi capacitatea de plată a garantului sau a asiguratorului etc. Suma necesara a mijloacelor privind reducerile pentru pierderi la active se calculează în

următoarele mărimi de la suma activelor din fiecare categorie de clasificare: standard - 2%;

supravegheate - 5%; substandard - 30%; dubioase (îndoielnice) - 60%; compromise (pierderi) -

100%. Standard – activul se consideră standard cazul în care: · nu are plăţi expirate, sînt respectate toate condițiile ți nu a fost renegociat;

· situaţia financiară a debitorului şi fluxurile numerarului viitoare estimate atestă o înaltă

capacitate de executare a angajamentelor şi executarea obligaţiunilor curente şi viitoare; · nu este nici un motiv de a considera că banca în prezent sau pe viitor va fi expusă riscului

pierderii.

Supravegheat - activul se consideră supravegheat, în cazul în care capacitatea de plată a

debitorului este una bună, gradul de lichiditate a obiectului gajului (constituit) are caracteristici

stabile, dar persistă, cel puțin, unul din următorii factori: · există probleme potenţiale legate de situaţia financiară a contrapărţii, în cazul creditului şi de

garantare a acestuia din cauza fluxurilor numerarului neregulate (cu excepţia celor cu caracter

sezonier); · activul este utilizat în alte scopuri decît cele prevăzute în contract;

· recuperarea plăţilor se face cu întîrziere de la 31 pînă la 90 de zile; · a avut loc cel puţin o modificare ale termenelor de achitare a plăţilor prestabilite conform

contractului şi nu se respectă îndeplinirea business-planului sau a argumentării tehnico-economice. Substandard - activul se considera substandard în cazul în care, banca are certitudinea privind

deservirea şi rambursarea activului, dar există riscul pierderilor mai înalt decît cel obişnuit și

persistă, cel puţin, unul din următorii factori: · situaţia financiara a contrapărţii se înrăutăţeşte iar garanţia (dacă aceasta exista) este

insuficientă sau se înrăutăţeşte;

· fluxurile numerarului ale contrapărţii sînt estimate a fi insuficiente pentru executarea

regulată a obligaţiunilor;

· recuperarea plăţilor se face cu întîrziere de la 91 pînă la 180 de zile.

Dubios (îndoielnic) - activul se consideră dubios (îndoielnic) în cazul în care există un risc înalt

al pierderilor provocat de, cel puţin, unul din următorii factori: · exista probleme, inclusiv legate de situaţia financiara şi mediul de afaceri al debitorului,

precum şi de deteriorarea surselor de rambursare a datoriilor;

· probabilitatea pierderilor este extrem de mare;

· recuperarea plăţilor se face cu întîrziere de la 181 pînă la 360 de zile; · activul face obiectul unui litigiu în instanţa de judecată. Compromis (pierderi) – activul se considera compromis (pierderi), în cazul în care la

momentul clasificării nu pot fi satisfă cute creanţele actuale/viitoare ale băncii aferente acestuia, nu

exista argumente în favoarea faptului că activul poate fi recuperat sau persista, cel puţin, unul din următorii factori:

· debitorul se află în proces de lichidare (cu excepţia băncilor în proces de lichidare din

Republica Moldova şi a debitorilor a căror datorii sînt garantate cu imobil); · obiectul gajului lipseşte iar recuperarea plăţilor se face cu întîrziere de 361 de zile şi mai

mult etc.

Sumele rezervate pentru acoperirea pierderilor din deprecierea creditelor şi a părţilor

aferente se contabilizează: debit contul din grupa 5860 „Cheltuieli pentru deprecierea creditelor şi plăţilor aferente

lor”, credit contra-cont de depreciere din grupele 1230-1510.

Sumele surplusului mijloacelor rezervate pentru acoperirea pierderilor din deprecierea

creditelor şi a plăţilor aferente se contabilizează: debit contra-cont de depreciere din grupele 1230-1510, credit contul din grupa 5860 „Cheltuieli pentru deprecierea creditelor şi plăţilor

aferente lor”. Trecerea la scăderi a creditelor şi dobînzilor din contul reducerilor pentru pierderi din

depreciere se contabilizează: debit contra-cont de depreciere din grupele 1230-1510,

credit credite restante din grupele de conturi 1230-1510,

credit conturile 1716-1757 „Dobînda calculată la credite”. Concomitent suma creditelor şi dobînzilor trecute la scăderi din contul deprecierii se

înregistrează la intrări în contul memorandum 7201„Credite trecute la scăderi” şi 7202 „Dobînzi

şi comisioane calculate la credite trecute la scăderi”.

TEMA 6. CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE,

NECORPORALE ȘI A STOCURILOR 1. Contabilitatea imobilizărilor corporale; 2. Amortizarea imobilizărilor corporale şi deprecierea acestora;

3. Contabilitatea imobilizărilor necorporale;

4. Contabilitatea stocurilor.

1. Contabilitatea imobilizărilor corporale Imobilizări reprezintă active deţinute pentru a fi utilizate pe o perioadă mai mare de 1 an în

activitatea entităţilor sau pentru a fi transmise în folosinţă terţilor. Imobilizări corporale sînt imobilizări sub formă de mijloace fixe, terenuri, imobilizări

corporale în curs de execuţie etc. În scopul extinderii activităţii, schimbului obiectelor deteriorate cu altele noi, precum şi din

alte motive banca îşi poate completa imobilizările corporale. Imobilizările corporale pot fi trecute la

intrări în următoarele cazuri:

- în urma construcţiei;

- la procurarea contra plată de la persoane terţe;

- la primirea cu titlu gratuit; achiziţionării prin schimb;

- stabilirii plusurilor în urma inventarierii;

- alte cazuri. Obiectele achiziţionate pot fi incluse în componenţa mijloacelor fixe numai la data punerii în

funcţiune (exploatare) a lor. De la această dată începe amortizarea imobilizărilor corporale. Temei

pentru includerea obiectelor în componenţa imobilizărilor corporale serveşte procesul-verbal de

primire-predare a acestora, care se întocmeşte pentru fiecare obiect de inventar. Evidenţa contabilă a „Imobilizărilor corporale” se ţine la conturile din grupa 1600

„Imobilizări corporale” care include următoarele conturi sintetice: 1601 „Terenuri de pămînt”;

1602 „Imobilizări corporale în curs de execuţie”;

1603 „Clădiri şi edificii”; 1604 „Mobilă şi utilaj”;

1605 „Mijloace de transport”; 1606 „Îmbunătăţirea mijloacelor arendate”;

1608 „Imobilizări corporale, primite în leasingul financiar”;

1609 „Alte imobilizări corporale; 1611 „Contra-cont. Reduceri pentru pierderi din deprecierea imobilizărilor corporale”. Conturile 1601- 1609 sunt conturi active. În debitul conturilor 1601,1603-1609 se reflectă

costul de intrare a obiectelor de imobilizări corporale puse în funcţiune, procurate sau construite,

costul corectat ca rezultat al investiţiilor capitale ulterioare şi valoarea reevaluată după reevaluarea

imobilizărilor corporale corespunzătoare. În creditul conturilor menţionate consecutiv se reflectă

valoarea imobilizărilor corporale ieşite, casarea sumei amortizării calculate pe parcursul duratei de

funcţionare utilă a obiectelor şi valoarea bunurilor materiale utilizabile obţinute.

În continuare vom expune cele mai frecvente operaţiuni economice şi formule contabile

aferente imobilizărilor corporale. 1. Achitarea preventivă a costului imobilizărilor corporale ce urmează să fie procurate,

precum şi cheltuielile de procurare şi aprovizionare în baza facturii: debit contul 1803 „Debitori pe investiţii capitale”,

credit contul 2251, 2224 (contul furnizorului). 2. Dacă imobilizările corporale nu necesită montaj şi data punerii în funcţiune coincide cu

data procurării, preţul de cumpărare şi costurile direct atribuibile pentru a-l aduce la locul

amplasării în stare necesară pentru folosire după destinaţie, se includ nemijlocit în costul imobilizări

corporale corespunzătoare: debit contul 1601, 1604, 1605, 1608, 1609,

credit contul 1803 „Debitori pe investiţii capitale”.

3. Atunci cînd imobilizările corporale nu necesită montaj, iar data procurării acestora nu

coincide cu data punerii în funcţiune atunci cheltuielile acumulate la achiziţionare iniţial, se

colectează la contul imobilizări corporale în curs de execuţie:

debit contul 1602 „Imobilizări corporale în curs de execuţie”;

credit contul 1803 „Debitori pe investiţii capitale”. 4. La punerea în funcţiune a acestor obiecte, cheltuielile acumulate sunt decontate:

debit contul 1603, 1604, 1605, 1608, 1609, credit contul 1602 „Imobilizări corporale în curs de execuţie”

5. În cazul achitării după primirea bunurilor materiale şi formarea datoriei debitoare faţă de

furnizori: debit contul 1602-1609,

credit contul 2803 „Creditori privind investiţiile capitale”; şi

debit contul 2803 „Creditori privind investiţiile capitale”, credit contul 2224, 2251 (contul furnizorului) – la achitarea datoriei debitoare.

6. Imobilizările corporale primite cu titlu gratuit ce nu necesită cheltuieli suplimentare

(reparaţie, montaj, instalare şi alte) şi data primirii acestora, coincide cu data punerii în exploatare: debit contul 1601, 1603, 1604, 1605, 1609, credit contul 4941 “Alte venituri”.

6. Înregistrarea surplusurilor în componenţa imobilizărilor corporale:

debit contul 1602, 1603,1604, 1605, 1609, credit contul 4941.

Imobilizările corporale pot fi trecute la ieşiri în următoarele cazuri: transmiterii de la o filială

la alta; învechirii (deteriorării) fizice şi morale; vînzării; transmiteri gratuite (fără plată);

schimbului; deteriorării în urma calamităţilor naturale, accidentelor sau încălcării condiţiilor

normale de exploatare; altor cazuri. Transmiterea imobilizărilor corporale de la o filială la alta se efectuează în baza ordinului

preşedintelui sau dispoziţiei centralei băncii. Filiala care transmite imobilizările corporale, trece la

ieşiri costul lor de intrare, suma amortizării acumulate, pentru imobilizările corporale transmise. Trecerea la ieşiri a imobilizărilor corporale integral se reflectă în evidenţa contabilă prin

următoarele operaţiuni economice şi formule contabile: 1. Se înregistrează casarea sumei amortizării totale acumulate în dependenţă de grupa

activelor:

debit contul 1683-1689,

credit contul 1603-1609. 2. În cazul scoaterii din uz a activelor, anterior duratei probabile de funcţionare utilă, suma

amortizării necalculate se trece la cheltuieli privind scoaterea din uz: debit contul 5922 „Cheltuieli de la scoaterea din uz a imobilizărilor corporale”, credit contul 1603-1609.

Scoaterea din uz a activelor în rezultatul deteriorării, în urma calamităţilor naturale, avariilor

sau încălcării condiţiilor normale de exploatare, transmiterii cu titlu gratuit:

a) în mărimea sumei amortizării calculate pe perioada de utilizare a imobilizărilor

corporale: debit contul 1683-1689,

credit contul 1603-1609. b) în mărimea valorii reziduale a imobilizări corporale: debit contul 5922,

credit contul 1603 -1609. c) în mărimea sumei de înregistrare la intrări a valorilor materiale utilizabile din

lichidarea demontarea (demolarea) imobilizării corporale: debit contul 1663 „ Alte stocuri de materiale şi consumabile”, credit contul 4922 „Venituri de la scoaterea din uz a imobilizărilor corporale”.

Trecerea la ieşiri a imobilizărilor corporale în rezultatul vînzării. Dacă filiala are imobilizări

corporale care nu se utilizează, atunci directorul filialei întocmeşte un demers către preşedintele

băncii, cu solicitarea permisiunii de realizarea a acestora. Imobilizările corporale se realizează reieşind din valoarea justă (valoarea de piaţă) a acestora

şi respectiv starea lor tehnică (în măsura învechirii sau deteriorării fizice ş i morale) şi altor factori.

Dacă valoarea de piaţă nu este confirmat atunci aceasta se stabileşte de o expertiză independentă

sau de ambele părţi (vînzător şi cumpărător) şi reprezentanţi specialişti ai Centralei.

Imobilizările corporale pot fi vîndute cumpărătorului la un preţ egal, mai mic sau mai mare

de valoarea reziduală, în dependenţă de starea lor tehnică. În primul caz filiala vînzător nu va primi

nici venit nici pierderi, în al doilea - pierderi, în al treilea-profit. În cazul cînd imobilizările corporale se realizează la un preţ egal sau mai mare decît

valoarea reziduală: Deoarece în evidenţa contabilă a băncilor imobilizările corporale se ţin la valoarea, ce

include în sine şi taxa pe valoarea adăugată, iniţial este necesar de determinat mărimea T.V.A., ce

se cuprinde în valoarea reziduală a activului corporal. Pentru aceasta valoarea reziduală se

înmulţeşte cu 16.67% şi se întocmesc formulele contabile: a) în mărimea T.V.A., ce este permisă spre deducere:

debit contul 1802 „Alte decontări cu bugetul”,

credit contul 1603, 1604, 1605, 1609. b) în mărimea valorii iniţiale a imobilizărilor corporale fără TVA:

debit contul 5922 „Cheltuieli de la scoaterea din uz a imobilizărilor corporale ”,

credit contul 1603, 1604, 1605, 1609. c) în mărimea sumei amortizării calculate pe perioada de utilizare a imobilizărilor

corporale: debit contul 1683, 1684, 1685, 1686, 1689 ,

credit contul 1603, 1604, 1605, 1609. d) în mărimea mijloacelor încasate pentru imobilizările corporale vîndute:

debit contul 1001, debit contul 1861,

debit contul 2224 (contul cumpărătorului), debit contul 2803 ,

credit contul 4922, credit contul 2802.

e) în mărimea taxei pe valoarea adăugată permisă spre deducere:


Dacă obiectele realizate au fost puse în exploatare pînă la 01.01.93, atunci valoarea lor nu

conţine TVA şi nu se permite spre deducere.

2. Amortizarea imobilizărilor corporale şi deprecierea acestora Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează pornind de la valoarea amortizabilă a

obiectului şi durata de utilizare a acestuia. La calcularea amortizării unei imobilizări pot fi aplicate

următoarele metode: liniară, unităţilor de producţie şi de diminuare a soldului. Metoda liniară

prevede repartizarea uniformă a valorii amortizabile pe parcursul duratei de utilizare a obiectului.

Suma amortizării calculate în fiecare lună este reflectată la cheltuielile băncii. Suma maximă a

amortizării acumulate nu trebuie să depăşească valoarea reziduală a imobilizărilor corporale. Conform politicilor contabile banca calculează amortizarea unei imobilizări începînd cu data

transmiterii în utilizare sau cu prima zi a lunii care urmează după luna transmiterii în utilizare. Valoarea amortizabilă a imobilizărilor corporale reprezintă costul de intrare a acestora sau o

altă valoare, care substituie costul în situaţiile financiare, minus valoarea sa reziduală. Valoarea reziduală a imobiliză rilor corporale reprezintă valoarea estimată pe care ar obţine-

o în prezent banca din cedarea unui activ, după deducerea costurilor asociate cedării, dacă activul ar

avea deja vechimea şi starea prevăzute la sfârşitul duratei sale de viaţă utilă. Spre exemplu în cadrul

B.C. „Victoriabank” S.A. valoarea reziduală constituie valoarea egală cu „0”. Valoarea recuperabilă – cea mai mare valoare dintre valoarea justă a unui activ minus

costurile generate de vînzare şi valoarea sa de utilizare. Durata de viaţă utilă a imobilizărilor corporale este perioada în care un activ este prevăzut

a fi disponibil pentru utilizare de către bancă. 1. Înregistrarea amortizării calculate a clădirilor şi edificiilor, mobilei şi utilajului, mijloacelor

de transport etc.: debit contul 5683 „Cheltuieli aferente amort. clădirilor şi edificiilor”, 5684, 5685, 5686,

credit contul 1683 „Contra cont. Amortizarea clădirilor şi edificiilor”, 1684, 1685, 1686.

La sfârşitul fiecărei perioade de raportare, banca estimează dacă există indicii ale

deprecierii activelor. În cazul în care sunt identificaţi astfel de indicii, banca estimează valoarea

recuperabilă a activului. Un activ este depreciat atunci cînd valoarea sa contabilă depăşeşte valoarea sa

recuperabilă. Dacă şi numai dacă valoarea recuperabilă a unui activ este mai mică decât valoarea

sa contabilă, valoarea contabilă a activului trebuie redusă pentru a fi egală cu valoarea recuperabilă.

O astfel de reducere reprezintă o pierdere din depreciere. Reflectarea pierderii din deprecierea imobilizărilor corporale:

debit contul 5883 „Cheltuieli pentru deprecierea imobilizărilor corporale”,

credit contul 1611 „Contra-cont. Reduceri pentru pierderi din deprecierea

imobilizărilor corporale”. La evaluarea existenţei indiciilor de depreciere a activelor banca ia în considerare cel puţin

următoarele indicaţii: Surse externe de informaţii

· pe parcursul perioadei, valoarea justă a activului a scăzut semnificativ mai mult decît ar fi

fost de aşteptat ca rezultat al trecerii timpului sau utilizării;

· au avut loc modificări semnificative, cu efect negativ asupra băncii, sau astfel de

modificări se vor produce în viitorul apropiat asupra mediului tehnologic, comercial, economic sau

juridic în care banca îşi desfăşoară activitatea sau pe piaţa căreia îi este dedicat activul; · ratele dobânzilor pe piaţă sau alte rate de piaţă ale rentabilităţii investiţiilor au crescut în

timpul perioadei, fiind probabil ca aceste creşteri să afecteze rata de actualizare utilizată la calculul

valorii de utilizare a unui activ şi să ducă la scăderea semnificativă a valorii recuperabile a activului; · valoarea contabilă a activelor nete ale băncii este superioară capitalizării sale bursiere.

Surse interne de informaţii: · există probe ale învechirii sau deteriorării fizice şi/sau morale a unui activ; · pe parcursul perioadei au avut loc modificări semnificative, cu efect negativ asupra băncii,

sau astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat, în ceea ce priveşte gradul sau modul în

care activul este utilizat sau se aşteaptă să fie utilizat. Astfel de modificări includ situaţiile în care

un activ devine neproductiv, planurile de restructurare sau de întrerupere a activităţii căreia îi este

dedicat activul, planificarea cedării activului înainte de data aşteptată anterior, precum şi

reevaluarea duratei de viaţă utilă a unui activ drept determinată, şi nu nedeterminată; · raportările interne pun la dispoziţie probe cu privire la faptul că rezultatele economice ale

unui activ sunt sau vor fi mai joase decât cele scontate.

3. Contabilitatea imobilizărilor necorporale Imobilizările necorporale cuprind active nemonetare identificabile fără substanţă fizică care

sunt controlate de bancă şi utilizate în activitatea sa sau sunt destinate predării în folosinţă

persoanelor juridice şi fizice, de la care sunt aşteptate beneficii economice viitoare care să se

răsfrângă asupra băncii.

Ţinerea contabilităţii imobilizărilor necorporale se efectuează în conformitate cu Legea

contabilităţii, I.A.S. 38 „Imobilizări necorporale”, Planul de conturi al evidenţei contabile în

băncile licenţiate din Republica Moldova etc. Procurarea imobilizările necorporale se efectuează reieşind din necesităţile curente ale

băncii. Evidenţa imobilizărilor necorporale se ţine la conturile din grupa 1630 „Imobilizări

necorporale” care include 4 conturi: 1631 „Imobilizări necorporale”, 1632 „Imobilizărilor

necorporale în curs de execuţie”, 1633 „Fond comercial” şi 1634 „Contra-cont. Reduceri

pentru pierderi din deprecierea imobilizărilor necorporale”. În debitul primelor 3 conturi se

înregistrează costul de intrare a imobilizărilor necorporale, iar în credit – decontarea acestora. În cazul achitării în avans a imobilizărilor necorporale se întocmeşte formula contabilă:

debit contul 1816 „Decontări aferente imobilizărilor necorporale”,

credit contul 2224, 2251 (contul furnizorului). În cazul achitării după primirea imobilizărilor necorporale şi formarea datoriei debitoare faţă

de furnizori în evidenţa contabilă se înscriu următoarele formule:

debit contul 1631 „Imobilizări necorporale”,

credit contul 2816 „Decontări aferente imobilizărilor necorporale”; şi

debit contul 2816 „Decontări aferente imobilizărilor necorporale”,

credit contul 2224, 2251(contul furnizorului). Cheltuielile acumulate la achiziţionarea imobilizărilor necorporale se acumulează la contul

imobilizărilor necorporale în curs de execuţie şi se reflectă în evidenţă, în baza facturii fiscale

(facturii) prin următoarea formulă contabilă: debit contul 1632 „Imobilizărilor necorporale în curs de execuţie”, credit

contul 1816 „Decontări aferente imobilizărilor necorporale”. La momentul dării în exploatare, se întocmeşte Procesul-verbal de dare în exploatare a

imobilizărilor necorporale şi se întocmeşte formula contabilă: debit contul 1631 „Imobilizărilor necorporale”,

credit contul 1632 „Imobilizărilor necorporale în curs de execuţie”. Dacă procurarea imobilizărilor necorporale coincide cu darea lor în exploatare, atunci, în

baza Procesului-verbal de dare în exploatare a imobilizărilor necorporale şi facturii fiscale

(facturii), acesta se raportează nemijlocit la contul imobilizărilor necorporale. debit contul 1631 „Imobilizărilor necorporale”, credit contul 1816 „Decontări aferente imobilizărilor necorporale”.

Amortizarea imobilizărilor necorporale se înregistrează prin formula contabilă:

debit contul 5691 „Cheltuieli aferente amortizării imobilizărilor necorporale”, credit contul 1691 „Contra-cont Amortizarea imobilizărilor necorporale”.

Scoaterea din uz a imobilizărilor necorporale în urma învechirii morale sau fizice în baza

Procesului-verbal de casare a imobilizărilor necorporale, se reflect în evidenţa contabilă prin

următoarele formule contabile:

- în mărimea valorii contabile (costului de intrare): debit contul 5923 „Cheltuieli din ieşirea altor active”,

credit contul 1631 „Imobilizărilor necorporale”. - în mărimea sumei amortizării acumulate:

debit contul 1691 „Contra-cont Amortizarea imobilizărilor necorporale”, credit contul 1631 „Imobilizărilor necorporale”.

Reflectarea pierderii din depreciere imobilizărilor necorporale: debit contul 5884 „Cheltuieli pentru deprecierea imobilizărilor necorporale”, credit contul 1634 „Contra-cont Reduceri pentru pierderi din deprecierea

imobilizărilor necorporale”.

4. Contabilitatea stocurilor Stocurile din cadrul băncii includ:

· active de mică valoare şi scurtă durată; · valori nemonetare (pietre şi metale preţioase deţinute de bancă); · alte stocuri de materiale şi consumabile.

Operaţiunile privind circulaţia stocurilor se ţin în corespundere cu actele normative în

vigoare: Legea Contabilităţii, I.A.S. 2 „Stocuri”, Regulamentul privind inventarierea etc. Înregistrarea stocurilor la intrări se efectueaz ă în baza documentelor însoţitoare (facturilor,

facturilor fiscale, actelor de achiziţie a mărfurilor ). În continuare, în baza acestor documente se

întocmeşte bonul de intrări care nu mai târziu de a doua zi de la primirea bunurilor în depozit,

(împreună cu documentele respective) se transmite în contabilitate. Eliberarea stocurilor din depozit

se efectuează conform bonului de consum şi a cererii, prezentate de către subunitatea solicitată. La comercializarea stocurilor se perfectează factura fiscală.

Stocurile pot fi înregistrate la intrări în rezultatul:

- procurării;

- obţinerii cu titlu gratuit;

- demolării sau demontării imobilizărilor corporale;

- achiziţionării de la centrală sau de la alte filiale. Evidenţa stocurilor se ţine la grupa de conturi 1660 „Stocuri de materiale şi alte

consumabile” care include 4 conturi, şi anume: 1661 „Active de mică valoare şi scurtă durată

predate în folosinţă”, 1662 „Valori nemonetare”, 1663 „Alte stocuri de materiale şi

consumabile” etc. Achitarea stocurilor ce urmează a fi procurate, precum şi alte cheltuieli aferente

achiziţionării şi serviciilor prestate băncii se înscriu în evidenţa contabilă prin următoarele formule

contabile: - în cazul achitării în avans:

debit contul 1805 „Decontări cu alte persoane fizice şi juridice”,

credit contul 2224, 2251(contul furnizorului). Ulterior stocurile procurate se trec la intrări:

debit contul 1663 „Alte stocuri de mărfuri şi materiale”- la valoarea facturii inclusiv

TVA credit contul 1805 „Decontări cu alte persoane fizice şi juridice”,

- în cazul achitării după primirea stocurilor şi formarea datoriei debitoare faţă de furnizori: debit contul 1663 „Alte stocuri de materiale şi consumabile”,

credit contul 2805 „Decontări cu alte persoane fizice şi juridice”,

debit contul 2805 „Decontări cu alte persoane fizice şi juridice”,

credit contul 2224, 2251(contul furnizorului). Înregistrarea la intrări a sumei valorilor materiale utilizabile rezultate din lichidarea,

demontarea (demolarea) obiectelor de imobilizări corporale: debit contul 1663 „Alte stocuri de materiale şi consumabile”,

credit contul 4922 „Venituri de la scoaterea din uz a imobilizărilor corporale”. Primirea cu titlu gratuit a stocurilor:

debit conturile 1661, 1662, 1663, credit contul 4941. La eliberarea stocurilor şi a materialelor consumabile de la Sediul Central la subdiviziunile

băncii: debit contul 1663 (subdiviziunea care primeşte), credit

contul 1663 (Sediul Central). La înregistrarea petrolului consumat se întocmeşte următoarea formulă contabilă:

debit contul 5912 „Reparaţia ş i întreţinerea mijloacelor de transport”, credit

contul 1663 „Alte stocuri de mărfuri şi materiale”. La instalarea anvelopelor la automobil în baza Actului de instalare a anvelopelor valoarea

lor se reflectă la contul 1763 „Alte cheltuieli anticipate”: debit contul 1763 „Alte cheltuieli anticipate”,

credit contul 1663. Pe măsura exploatării valoarea lor se înregistrează la cheltuieli proporţional parcursului

efectiv. În baza calculelor lunare se întocmeşte următoarea formulă contabilă pentru fiecare mijloc

de transport: debit contul 5912 „Cheltuieli pentru anvelope”,

credit contul 1763 „Alte cheltuieli anticipate”. Casarea materialelor utilizate la cheltuieli:

debit conturile 5692, 5735, 5911, 5912 etc., credit contul 1663. Plusurile de materiale depistate la inventariere se înregistrează la venituri prin formula

contabilă: debit contul 1663 „Alte stocuri de materiale şi consumabile”,

credit contul 4941 „Alte venituri”. Lipsurile de stocuri depistate la inventariere se reflectă în componenţa cheltuielilor: debit contul 5923 „Cheltuieli din ieşirea altor active”, credit contul 1663 „Alte stocuri de materiale şi consumabile”. Lipsurile de materiale se restituie de către persoanele vinovate în conformitate cu legislaţia

în vigoare şi se reflectă în evidenţă prin formulele contabile:

- constatarea venitului din recuperări:


- încasarea recuperărilor de la persoane terţe, companii de asigurare şi angajaţi:

debit contul 1001, 2252,

credit contul 1804.

TEMA 7. CONTABILITATEA DEPOZITELOR BANCARE

1. Contabilitatea primirii depozitelor bancare;

2. Contabilitatea dobânzii pentru depozite. Retragerea depozitelor;

3. Garantarea şi căile de promovare a depozitelor.

1. Contabilitatea primirii depozitelor bancare Depozitele bancare reprezintă numerarul încredinţat unei bănci spre păstrare, fără

specificarea unui termen sau pe un termen anumit fixat, deponentul având dreptul să-şi retragă

conform termenului stabilit disponibilităţile băneşti cu o dobândă stabilită. Actualmente practica bancară utilizează diverse conturi de depozitare şi numărul lor

continuă să crească. Acest proces este condiţionat de tendinţa băncilor de a satisface cerinţelor

clienţilor şi de a atrage economiile lor în conturile băncii. În majoritatea ţărilor conturile de depozit sunt clasificate după următoarele criterii: 1. Perioada depozitării;

2. Categoria deponenţilor;

3. Categoria valutei în care se deschide contul de depozit;

4. Modul de calculare şi de achitare a dobânzii.

1. În funcţie de perioada depozitării şi scopul plasării, se deosebesc: · depozite la vedere; · depozite la termen. Depozitele la vedere sunt constituite de către persoanele fizice sau juridice fără a specifica

termenul de retragere a acestora. Aceste depozite au un grad înalt de lichiditate şi de aceea banca

stabileşte dobânzi mici sau deloc. Depozitele la termen sunt constituite de că tre persoanele fizice sau juridice pe o perioadă

fixată în scopul economisirii. Perioada de depozitare reprezintă un termen fix, mai mare de o zi

lucrătoare. Depunătorii au dreptul să-şi retragă numerarul depuse numai în termenul indicat în

contract. Depozitele respective pot fi cu acumulare în cazul în care depunătorii au dreptul să-şi

alimenteze contul pe întreaga perioada de acţiune a contractului de depozit.

1.Depozitele la termen se clasifică în următoarele categorii: · depozit pe termen scurt (termenul de scadenţă până la an); · depozit pe termen mediu (termenul de scadenţă de la 1 până la 5 ani); · depozite pe termen lung (termenul de scadenţă de la 5 ani şi mai mult). Aceste

depozite sunt primite de bancă la rata dobânzii de piaţă, dar spre deosebire de cele la vedere, rata

este mai înaltă. 2. În funcţie de categoria de depunători se deosebesc: · depozite ale persoanelor fizice care se mai numesc depozite personale. Persoanele

fizice pot să păstreze numerarul în conturi de depozit în monedă naţională şi în valută străină;

· depozitele persoanelor juridice. Ponderea cea mai mare a depozitelor agenţilor

economici o reprezintă depozitele la vedere şi disponibilităţile băneşti aflate în conturile curente; · depozite ale băncilor şi altor instituţii financiare. De regulă, depozitele băncilor

sunt numite plasamente bancare. 3. În funcţie de categoria valutei în care se deschide contul de depozit se deosebesc: · depozite în monedă naţională; · depozite în valută. În R.M. băncile practică atragerea resurselor depozitare în dolari

americani şi în Euro.

4. În funcţie de modul de calculare şi de achitare a dobânzii sunt: · depozite la vedere şi conturi curente fără dobânzi; · depozite cu dobânzi. Depozitele pe termen ale clienţilor şi cele de economii se ţin la evidenţă la grupele de

conturi 2370 „Depozite pe termen ale clienţilor” şi 2310 ”Depozite de economii”, la care sunt

prevăzute conturi sintetice pentru fiecare categorie, în funcţie de depunător. Pentru a face faţă unor dificultăţi financiare temporare, precum şi în vederea unor

plasamente avantajoase, băncile practică atragerea disponibilităţilor altor bănci sub formă de

depozite. Evidenţa acestora se ţine la conturile grupei 2340 ”Depozite pe termen ale băncilor”, în

funcţie de termenul de depunere.

În continuare se vor expune cele mai frecvente operaţiuni economice şi formule contabile

aferente depozitelor pe termen ale clienţilor. 1. Efectuarea depunerilor iniţiale la conturile de depozit la termen de către persoanele fizice:

a) în numerar prin casierie:

debit conturile 1001, 1004, credit conturile 2374, 2375, 2376, 2311

b) din contul curent debit conturile 2225, 2252,

credit conturile 2374, 2375, 2376, 2311. 2. Efectuarea depunerilor iniţiale de către persoanele juridice din contul curent:

debit conturile 2224, 2251, credit conturile 2312-2315, 2371-2373.

3. Alimentarea contului de depozit la termen de către persoanele fizice în numerar şi din contul

curent: debit conturile 1001, 1004, 2225, 2252,

credit conturile 2374, 2375, 2376, 2311. 4. Alimentarea automată din contul de card (pentru depozitele persoanelor fizice):

debit conturile 2259 „Conturi curente ale persoanelor fizice pentru operaţiuni cu

carduri bancare”, credit conturile 2805 „Decontări cu alte persoane fizice şi juridice”,

debit conturile 2805 „Decontări cu alte persoane fizice şi juridice”,

credit conturile 2374 ,2375, 2376, 2384, 2385, 2386, 2311. 4. Alimentarea contului de depozit la termen de către persoanele juridice din contul curent:

debit conturile 2224, 2251, credit conturile 2312-2315, 2371-2373.

2. Contabilitatea dobânzii la depozite. Retragerea depozitelor Banca calculează dobânda lunar de la soldul zilnic efectiv de numerar din contul de depozit,

luînd ca bază numărul efectiv de zile în an şi rata anuală a dobînzii, aplicând relaţia:

D = (S x Rd x T) / ( 100 x Nr zile în an), unde

D – suma dobânzii calculate, lei; S – suma soldului de numerar la începutul zilei, lei;

Rd – rata anuală a dobânzii, %; T – numărul de zile în perioada inclusă în calcul, zile;

Nr zile în an – numărul de zile calendaristice în anul de gestiune (365 zile). Dobînda poate fi plătită deponentului lunar, trimestrial, anual sau la expirarea termenului, în

funcţie de condiţiile contractuale. Dobînda se plăteşte clientului în valuta depozitului.

Banca poate revizui rata dobânzii pe parcursul valabilităţii contractului de depozit în mod

unilateral, în funcţie de situaţia pe piaţa financiară. În acest caz, ea urmează să anunţe în scris

deponentul în termenele stabilite de contract, dar nu mai puţin de 15 zile înainte de modificare. Dobînda calculată se contabilizează în conturile grupei 2700 „Dobânda calculată ce

urmează să fie plătită”, inclusiv la conturile: 2722 „Dobânda calculată la depozitele de

economii”, 2728 „Dobânda calculată la depozitele pe termen ale clienţilor” etc. 1. Calcularea dobînzii la depozitele persoanelor fizice şi juridice:

debit conturile 5374, 5375, 5376, 5311, 5312-5315, 5371-5373,

credit conturile 2728, 2722. 2. Plata dobînzii:

a) Transferarea la cont curent:

debit conturile 2728, 2729, 2722 ,

credit conturile 2225, 2252, 2224, 2251.

b) Transferarea la cont de card (pentru persoanele fizice): debit conturile 2728, 2722 , credit e 2805 „Decontări cu alte persoane fizice şi juridice”,

debit conturile 2805 „Decontări cu alte persoane fizice ş i juridice”,

credit 2259 „Conturi curente ale pers. fizice pentru operaţiuni cu carduri bancare”.

3. Capitalizarea dobânzii:

debit conturile 2728, 2729, 2722, credit conturile 2374, 2375, 2376, 2311, 2312-2315, 2371-2373.

La expirarea termenului de deţinere a depozitelor, banca este obligată să restituie numerarul

depunătorilor. Retragerea depozitelor poate fi efectuată numai de către titularii de cont. De

asemenea depunătorii pot delega drepturile sale asupra depozitelor altor persoane numai prin

delegaţie autentificată, în care se menţionează datele de identificare ale persoanei respective, suma

de primire a depozitului, termenul de gestionare a contului de depozit, alte condiţii. Depunătorii pot retrage anticipat sumele de depozit. În asemenea situaţie, în funcţie de

clauzele contractuale, banca poate (sau nu) reţine suma dobânzii achitate anterior. Închiderea conturilor de depozit după expirarea termenului de plasare a depozitului:

debit conturile 2374, 2375, 2376, 2311, 2312-2315, 2371-2373,

credit conturile 2225, 2252, 2224, 2251.

3. Garantarea şi căile de promovare a depozitelor Conform Legii nr. 575-XV privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul

bancar, băncile sunt obligate să formeze fond de garantare a depozitelor în monedă naţională şi

străină. Fondul garantează depozitele ce rezultă din disponibilităţile existente în conturile

persoanelor fizice, de asemenea şi cele ce au forma unei datorii către o persoană fizică, reprezentată

printr-un titlu de creanţă emis de bancă. Plafonul de garantare a depozitelor (suma maximă plătibilă unui deponent) constituie 6000

lei, indiferent de numărul şi mărimea depozitelor sau valuta în care s-a format la bancă. În acest

scop, potrivit actelor normative în vigoare (Regulamentul cu privire la stabilirea tarifului procentual

folosit pentru determinarea mărimii plăţii anuale obligatorii), băncile sunt obligate să efectueze

plată obligatorie anual B.N.M. de la suma depozitelor garantate şi declarate de către bancă. Nu sunt garantate următoarele depozite:

a) depozitele administratorilor băncii;

b) depozitele persoanelor fizice acţionari ai băncii care deţin minim 5 % din capitalul ei; c) depozitele soţilor şi rudelor de gradul întâi şi al doilea ale persoanelor consemnate la

pct. a) şi b); d) alte depozite prevăzute de Legea menţionată. Mărimea obligaţiei băncii faţă de deponent se calculează prin însumarea tuturor depozitelor

acestuia, inclusiv a dobânzilor datorate şi neplătite la data constatării indisponibilităţii depozitelor.

Dacă banca deţine o creanţă asupra deponentului, mărimea obligaţiei băncii faţă de acesta se reduce

cu mărimea obligaţiei lui, expirate şi neplătite faţă de bancă. Fondul poate mandata una sau mai multe bănci să plăteasc ă depozitele garantate. Plata

compensaţiilor către deponenţii garantaţi urmează să se efectueze în termen de cel mult 3 luni da la

data primirii informaţiei privind depozitele garantate. În circumstanţe excepţionale şi în cazuri

speciale, cu acordul Guvernului, Fondul poate prelungi cu cel mult 3 luni termenul de plată a

depozitelor în cauză. Guvernul poate acorda, la solicitarea Fondului, maxim 2 prelungiri, nici una

dintre care nu trebuie să depăşească 3 luni. Căile de promovare a depozitelor: · studierea detaliată a activităţii clienţilor pentru identificarea perioadelor de timp în care

aceştia dispun de numerar libere şi care pot fi plasate în bancă sub formă de depozite la termen; · atragerea clienţilor mari strategici (care la moment nu sunt clienţi ai băncii) prin oferirea

unor condiţii mai avantajoase comparativ cu băncile clienţilor respectivi; · utilizarea reclamei în mijloacele mass – media şi în reţeaua de filiale ale băncii etc.

TEMA 8. CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR ÎN VALUTĂ STRĂINĂ

1. Conturile bancare “Nostro” şi “Loro”;

2. Contabilitatea vânzării-cumpărării valutei străine prin virament;

3. Contabilitatea vânzării-cumpărării valutei străine de către punctele de schimb valutar.

1. Conturile bancare “Nostro” şi “Loro” Operaţiunile valutare includ, operaţiunile legate de trecerea dreptului de proprietate şi a

altor drepturi asupra valutei străine precum şi asupra monedei naţionale; importul şi exportul în/din

Republica Moldova al valorilor valutare; transferurile unilaterale efectuate de rezidenți şi

nerezidenţi în/din Republica Moldova; transferurile unilaterale în valuta străina efectuate de

rezidenţi şi nerezidenți pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi transferurile unilaterale în

monedă naţională efectuate de nerezidenţi pe teritoriul Republicii Moldova. În conformitate cu Legea privind reglementarea valutara nr.62-XVI operaţiunile valutare

sunt supuse autorizării din partea Băncii Naţionale a Moldovei. Aceasta presupune permiterea de

către B.N.M. a efectuării operaţiunii valutare prin eliberarea autorizaţiei corespunzătoare. Pe teritoriul Republicii Moldova activitatea ce ţine de efectuarea operaţiunilor de schimb

valutar cu rezidenți și nerezidenţi este realizată numai de către Banca Naţionala a Moldovei, băncile

licenţiate și unităţile de schimb valutar. Băncile comerciale pot deschide clienţilor săi următoarele tipuri de conturi în valută: cont

curent; cont de depozit la vedere şi la termen; cont de împrumut etc. Pentru efectuarea operaţiunilor în valută străină, băncile comerciale deschid conturi de tip

“Nostro” şi “Loro”. Contul “Nostro” reprezintă contul băncii deschis într-o altă bancă. Contul “Loro”

reprezintă contul altei bănci deschis în banca respectivă. Pentru a deschide aşa tipuri de conturi, băncile încheie contracte cu privire la relaţiile de

corespondenţă. În contracte se prevăd drepturile şi obligaţiile părţilor, taxele de comision pentru

deservirea contului “Nostro” sau „Loro” şi dobânda aferentă soldului din cont. Evidenţa sintetică a operaţiunilor în valută străină se ţine în lei moldoveneşti. Evidenţa

analitică a operaţiunilor în valută străină se ţine în valută străină şi echivalentul în lei moldoveneşti.

În evidenţa contabilă operaţiunile în valută străină se întocmeşte la cursul oficial al Băncii

Naţionale a Moldovei valabil în ziua efectuării operaţiunii. Evidenţa contului “Nostro” în valută străină se ţine în contul 1032 „Contul “Nostro” în

bănci”. Este cont de activ. În debitul contului se reflectă înscrierea mijloacelor valutare în favoarea

clientului băncii, iar la credit – trecerea lor la scăderi. Contul “Loro” se ţine la evidenţă în contul 2032 “Conturi „Loro” ale băncilor”. Este cont de

pasiv. În creditul contului se reflectă înscrierea mijloacelor valutare, iar în debit – trecerea lor la

scăderi. Plăţile/transferurile prin virament în favoarea persoanelor juridice se reflectă în evidenţă

prin formulele contabile:

a) La sediul central al băncii: debit contul 1032 „Conturi Nostro în bănci" (în valută străină), credit contul 2861 „Conturi LORO ale filialelor locale" (în valută străină).

c) La filiala băncii (aceeaşi sumă):

debit contul 1861 „Conturi NOSTRO ale filialelor locale" (în valută străină),

credit contul respectiv din grupa de conturi 2220, 2250, 2310 etc. (în valută străină).

La creditarea conturilor curente şi de depozit ale persoanelor fizice se reţine automat un

comision conform tarifelor stabilite şi are loc următoarea înregistrare contabilă: debit contul 2225, 2233, 2374, 2375, 2376, 2311 (în valută străină),

credit 4677 „Comisioanele băncii pentru ţinerea conturilor clienţilor” (în MDL). Plăţile/transferurile prin virament în valută străină din contul clienţilor se efectuează în

limita disponibilităţilor aflate în conturi prin formula contabilă: debit contul respectiv din grupa de conturi 2220, 2250, 2310 etc. (în valută străină), credit contul 2032 „Conturi LORO ale băncilor” (în valută străină).

Concomitent încasarea comisioanelor băncii conform tarifelor stabilite care sunt suportate de

plătitor: debit contul respectiv din grupa de conturi 2220, 2250, 2310 etc. (în valută străină), credit contul 4677 „Comisioanele băncii pentru ţinerea conturilor clienţilor” (în lei).

2. Contabilitatea vânzării-cumpărării valutei străine prin virament. Operaţiunile de schimb valutar prin virament sunt tranzacţiile de schimb valutar fără

numerar efectuate în baza cererilor depuse de clienţi sau în urma negocierilor directe. Tranzacţie de schimb valutar (forex) reprezintă schimbul unei sume într-o valută oarecare

contra sumei în altă valută la o rată şi dată a valutării stabilite în momentul încheierii tranzacţiei. În cererile depuse de către clienţi se indică intenţia de cumpărare - vânzare sau convertirea

valutei. Cererile depuse sunt executate de către bancă în funcţie de situaţia pe piaţa valutară (cererea

şi oferta de valută străină) şi nu poartă caracter obligatoriu pentru bancă. Spre exemplu, BC

”Moldova – Agroindbanc” S.A. prestează clienţilor săi următoarele tipuri de servicii de schimb valutar:

· „Today” – „T” – data valutării în aceiaşi zi; · „Spot” – „T+2” – data valutării se efectuează cel tîrziu peste 2 zile după încheierea

tranzacţiei; · „Forward” – suma, valuta, rata de schimb şi data valutării sunt fixate în momentul

încheierii contractului, iar tranzacţia este efectuată la o dată viitoare stabilită, de obicei după mai mult de două zile lucrătoare de la ziua încheierii tranzacţiei.

Persoanele autorizate de a efectua operaţiuni valutare din numele băncii sunt dealerii

(lucrătorii secţiei „Operaţiuni pieţe financiare”) care generalizează şi execută toate operaţiunile de

schimb valutar prin virament în cadrul băncii. Operaţiunile de schimb valutar prin virament pentru clienţii sunt prestate în prezent de toate

băncile din RM, condiţiile oferite fiind practic identice, dar care (în funcţie de posibilităţile şi

resursele disponibile) pot să difere în operativitatea executării şi cursul oferit la tranzacţii (de obicei,

majoritatea băncilor nu încasează comision, ci diferenţă de curs din operaţiunile de cumpărare -

vânzare). În scopul menţinerii stabilităţii monedei naţionale şi a prevenirii transferului speculativ de

capital din R.M., B.N.M. stabileşte restricţii la efectuarea operaţiunilor în valută străină. Astfel,

potrivit art. 23 din Legea privind reglementarea valutara nr.62-XVI persoanele juridice

rezidente pot efectua plăţi şi transferuri din Republica Moldova în străinătate în favoarea altor

rezidenţi numai în scopul: a) achitării serviciilor prestate de către misiunile diplomatice, oficiile consulare şi alte

reprezentanţe oficiale ale Republicii Moldova peste hotare; b) acordării unei donaţii în favoarea unei persoane fizice rezidente care se afla în străinătate în

suma ce nu depăşeşte 10 000 de euro (sau echivalentul lor), conform legislaţiei Republicii

Moldova; c) întreţinerii reprezentantelor de peste hotare ale persoanelor juridice rezidente; d) achitării salariilor єi a altor retribuţii salariaюilor persoanelor juridice rezidente care muncesc în

străinătate; e) achitării cheltuielilor ce ţin de deplasarea salariaюilor persoanelor juridice rezidente detaşaţi în

străinătate, prevăzute de legislaţia Republicii Moldova etc. Băncile stabilesc de sine stătător cursurile de cumpărare şi vânzare a valutei străine la

tranzacţiile cu persoanele juridice. În acelaşi timp, aceste cursuri pot fi stabilite unice pentru toţi

clienţii, cât şi individual pentru fiecare client. Conform Regulamentului privind condiţiile şi modul de efectuare a operaţiunilor

valutare, persoana fizică rezidentă poate efectua transferul în străinătate al numerarului destinate

cheltuielilor familiale în favoarea fiecărui membru al familiei –persoana fizică rezidenta care se afla

în străinătate şi transferul numerarului destinate cheltuielilor familiale în favoarea fiecărui membru

al familiei – persoana fizica nerezidentă, după cum urmează: a) transfer unic în suma ce nu depăşeşte 1000 euro (sau echivalentul lor) – fără prezentarea

la bancă a documentelor ce confirmă legătura de rudenie /relaţia de căsătorie; b) transfer unic în suma mai mare de 1000 euro (sau echivalentul lor), dar care nu depăşeşte

10000 euro (sau echivalentul lor) – la prezentarea la bancă a documentelor ce confirma legătura de

rudenie /relaţia de căsătorie (certificat de naştere, certificat de căsătorie s.a.);

c) transfer în suma ce depăşeşte 10000 euro (sau echivalentul lor) – la prezentarea la bancă

a documentelor ce confirma legătura de rudenie /relaţia de căsătorie, precum şi a documentelor ce

confirmă necesitatea efectuării plăţii /transferului de către persoana fizica în favoarea căreia se

efectuează transferul şi conţin date despre suma plăţii /transferului. Conturile în valută străină se ţin la evidenţă în aceleaşi conturi sintetice, ca şi conturile

deschise în valută naţională. Evidenţa analitică se organizează în baza conturilor personale, pe tipuri

de valută şi titulari de cont. La numerotarea contului personal se indică codul valutei. Pot fi utilizate

coduri internaţionale sau interne (de exemplu, codul internaţional pentru dolarii americani

constituie 840; EURO - 978). Operaţiile în valută străină se întocmeşte în evidenţă la cursul oficial stabilit de B.N.M. Pe

măsura modificării cursului se efectuează reevaluarea soldurilor conturilor. Rezultatul reevaluării se

reflectă în contul 4661 „Venituri/pierderi din reevaluarea valutei străine”.

Ca urmare a operaţiunilor de vânzare-cumpărare a valutei străine, banca poate obţine

venituri sau pierderi care se determină ca diferenţa dintre cursul oficial al B.N.M. şi cursul autorizat

de bancă. Diferenţa de curs valutar se reflectă în contul 4654 „Venituri/pierderi din

comercializarea valutei străine”. În creditul contului se reflectă veniturile constatate, iar în debit –

pierderile. La cumpărarea valutei străine de către client se întocmeşte înregistrarea contabilă: debit contul 2224 (cont în monedă naţională),

credit contul 2224 (cont în valută străină), debit/credit contul 4654 – la diferenţa dintre cursul autorizat şi cel oficial.

Exemplu. Clientul a cumpărat 1000 $. Cursul oficial constituie 10,2 lei pentru un dolar, iar cursul

autorizat de vânzare - 10,25 lei.

Operaţiunea de vânzare a valutei străine se reflectă în conturi în felul următor:

debit contul 2224 – 10250 lei, credit contul 2224 – 1000 $ - 10200 lei,

credit contul 4654 – 50 lei. La vânzarea valutei străine de către client se reflectă înregistrarea contabilă:

debit contul 2224 (cont în valută străină), credit contul 2224 (cont în monedă naţională),

debit/credit contul 4654 -– la diferenţa dintre cursul autorizat şi cel oficial.

Exemplu. Clientul a vândut 1000 $. Cursul oficial constituie 10,2 lei pentru un dolar american, iar

cursul autorizat de cumpărare - 10,1 lei.

Operaţiunea de cumpărare a valutei străine de către bancă se reflectă în conturi în felul

următor: debit contul 2224 – 1000 $ – 10200 lei,

credit contul 2224 – 10100 lei, credit contul 4654 – 100 lei,

iar dacă cursul de cumpărare ar constitui 10,4 lei pentru un dolar, atunci: debit

contul 2224 – 1000 $ – 10200 lei, debit contul 4654 – 200 lei, credit

contul 2224 – 10400 lei.

3. Contabilitatea vânzării-cumpărării valutei străine de către punctele de schimb valutar Circulaţia numerarului în punctul de schimb valutar (P.S.V.) se întocmeşte în contul 1003

„Numerar în punctul de schimb valutar al băncii licenţiate”. În debitul contului se înregistrează

încasarea mijloacelor în valută străină , iar în credit – trecerea lor la scăderi. Alimentarea cu

numerar a punctelor de schimb valutar are loc din casa de operaţiuni. În acest caz se întocmeşte

formula contabilă: debit contul 1003, credit contul 1001. Pentru evidenţa numerarului în valută străină, în cadrul contului 1003 se deschid conturi

analitice pentru fiecare tip de valută (de exemplu, 1003840– numerar în dolari americani, 1003978

– numerar în Euro).

Pentru punctele de schimb valutar banca stabile şte un curs aparte de schimb a valutei

străine. Astfel, la cumpărarea valutei străine de către punctele de schimb valutar a băncii se

întocmeşte formula contabilă: debit contul 1003 în valută străină (suma valutei primite şi echivalentul în lei moldoveneşti -

la cursul oficial al B.N.M.), credit contul 1003 în lei moldoveneşti (suma echivalentului în lei moldoveneşti a valutei

străine la cursul de cumpărare), credit contul 4654 (diferenţa de curs dacă cursul de cumpărare este mai mic decît cursul

oficial al B.N.M.), sau debit contul 4654 (diferenţa de curs dacă cursul de cumpărare este mai mare decît cursul

oficial al B.N.M.).

La vânzarea valutei străine de către P.S.V. a băncii se întocmeşte formula contabilă inversă: debit contul 1003 în lei moldoveneşti (suma echivalentului în lei moldoveneşti a valutei

străine la cursul de vînzare), credit contul 1003 în valută străină (suma valutei străine vândute şi Echivalentul în lei

moldoveneşti - la cursul oficial al B.N.M.), credit contul 4654 (diferenţa de curs, dacă cursul de vânzare este mai mare decât cursul

oficial al B.N.M.), sau debit contul 4654 (diferenţa de curs dacă cursul de vânzare este mai mic decât cursul oficial

al B.N.M.).

Exemplu. S-a cumpărat de casa pentru schimbul valutei 100 $ la cursul de 10,10 lei pentru

un dolar, iar cursul autorizat de bancă constituie 10,15 lei. Operaţiunea de vânzare se reflectă în

conturi în felul următor: debit contul 1003 – 100 $ – 1015 lei,

credit contul 1003 – 1010 lei, credit contul 4654 – 5 lei.

Taxa de comision pentru vânzarea valutei străine persoanelor fizice constituie 0,01 % şi se

întocmeşte formula contabilă: debit contul 1003, credit contul 4674.

Depistarea surplusurilor, sau neajunsurilor de numerar la P.S.V. 1. Surplusul de numerar depistat la numărarea numerarului la P.S.V:

debit contul 1003, credit contul 2805 "Decontări cu alte persoane fizice şi juridice".

2. Neajunsul de numerar depistat la numărarea numerarului la P.S.V. se întocmeşte în evidenţa

contabilă prin reglarea situaţiei P.S.V. şi reflectarea neajunsului la casa operaţională: debit contul 1804 „Decontări cu salariaţii băncii”,

credit contul 1003 "Numerar în punctul de schimb valutar".

TEMA 9. CONTABILITATEA VENITURILOR ŞI CHELTUIELILOR BANCARE

1. Contabilitatea veniturilor bancare;

2. Contabilitatea cheltuielilor bancare;

3. Determinarea şi contabilitatea rezultatului financiar al activităţii băncii.

1. Contabilitatea veniturilor bancare Contabilitatea veniturilor este reglementată de prevederile I.A.S. 18 „Venituri”, Codul

fiscal, alte acte normative. Conform I.A.S. 18, venitul reprezintă fluxul brut de beneficii economice dintr-un exerciţiu

financiar primit de o entitate în urma activităţii obişnuite ale acesteia. Venitul se înregistrează în baza contabilităţii de angajamente, adică în perioada când a fost

constatat, indiferent de momentul efectiv al încasării mijloacelor. Prin constatarea venitului se înţelege stabilirea perioadei de gestiune în care venitul urmează

a fi reflectat în conturile contabile. Veniturile băncii se întocmeşte în clasa 4 “Venituri” a Planului de conturi al evidenţei

contabile în băncile licenţiate din Republica Moldova. Evidenţa analitică a veniturilor se întocmeşte în conturile analitice separate, care se deschid

pentru fiecare tip de venituri. Datele din conturile analitice personale se generalizează pe conturile

sintetice.

Toate veniturile băncii se clasifică în:

· venituri aferente dobânzii; · venituri neaferente dobânzii (venituri din taxe şi comisioane). Veniturile aferente dobânzii ţin de activitatea de bază a băncilor. Ponderea cea mai mare o

ocupă veniturile sub formă de dobânzi obţinute ca urmare a creditelor acordate. În afară de aceasta, băncile obţin venituri sub formă de dobânzi de la conturile „Nostro”, plasările la termen, dobânzi de la valorile mobiliare investiţionale şi overnight.

Veniturile aferente dobânzii se întocmeşte în evidenţă conform contabilităţii de angajamente.

Această metodă constă în aceea că dobânda se întocmeşte la veniturile băncii în perioada în care s-a

calculat şi nu depinde de faptul, dacă a fost achitată sau nu. Dobânda calculată se raportează la veniturile băncii conform principiului acumulării lor (sau

metoda de sporire). Astfel, la calcularea venitului aferent dobînzii se întocmeşte formula contabilă:

debit conturile grupei 1700 „Dobânda calculată şi alte venituri ce urmează să fie

primite” – la suma dobânzii calculate ce urmează să fie primită, credit conturile grupelor 4230, 4260, 4290 etc. – la suma veniturilor constatate sub formă de

dobânzi, şi respectiv la încasarea dobânzii:

debit conturile 1031, 1001, 2224,

credit conturile grupei 1700. Încasarea veniturilor parţial sau complet poate fi efectuat anticipat reflectându-se prin mătoarele

formule contabile: a) înregistrarea veniturilor anticipate transferate de către plătitor:

debit contul 1031, 1001, 2224, credit contul 2761 „Dobânda necâştigată primită“.

b) reflectarea în perioada respectivă debit contul 2761 „Dobînda nec âştigată primită “

credit contul respectiv din grupa 1700. Veniturile neaferente dobînzii (din taxe şi comisioane) reprezintă veniturile sub formă de

comisioane, amenzi, penalităţi, venituri obţinute din comercializarea imobilizărilor corporale şi

necorporale, valorilor mobiliare etc. Particularităţile evidenţei veniturilor neaferente dobânzii constau în aceea că ele se

întocmeşte în conturi conform contabilităţii de casă, adică în momentul încasării lor. La încasarea

sumelor de venituri respective se întocmeşte formula contabilă: debit contul 1031, 1001, 2224,

credit conturile 4651, 4654, 4679 etc.

Încasarea veniturilor parţial sau complet poate fi efectuat anticipat reflectându-se prin

următoarele formule contabile: a) înregistrarea veniturilor anticipate transferate de către plătitor:

debit contul 1031, 1001, 2224, credit contul 2762 „Venituri anticipate aferente subvenţiilor”.

b) reflectarea în perioada respectivă debit contul 2762 „Venituri anticipate aferente subvenţiilor”,

credit contul 4651, 4654, 4679 etc.

2. Contabilitatea cheltuielilor bancare Cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice înregistrate în perioada de

gestiune sub formă de ieşiri, reduceri ale valorii activelor sau de creşteri ale datoriilor care

contribuie la diminuări ale capitalului propriu (rezultatului financiar), altele decît cele rezultate din

distribuirea acestuia proprietarilor. Cheltuielile băncii se întocmeşte în clasa 5 „Cheltuieli” a Planului de conturi al evidenţei

contabile în bănci. Cheltuielile băncii se întocme şte pe conturile analitice separate, care se deschid pentru

fiecare tip de cheltuieli. Datele din conturile analitice personale se generalizează pe conturile

sintetice. Cheltuielile băncii se clasifică:

· cheltuieli aferente dobânzii; · cheltuieli neaferente dobînzii (cheltuieli din taxe şi comisioane).

Cheltuielile aferente dobânzii sunt legate de plata dobânzii aferente opera ţiunilor pasive ale băncii, şi anume: dobânda calculată pentru depozitele primite de la clienţi, pentru titlurile de valoare emise de către bancă, la contul „Loro”, la plasările la termen primite de la alte bănci, dobânda pentru împrumuturile primite de la organizaţiile financiare etc.

La calcularea dobânzii se constată cheltuieli care se reflectă în conturi în felul următor: debit conturile grupelor 5030, 5060, 5090, 5100 etc. – la suma cheltuielilor constatate sub

formă de dobândă, credit conturile grupei 2700 - la suma dobânzii calculate ce urmează să fie plătită, şi respectiv, la achitarea ei:

debit conturile grupei 2700, credit

conturile 1031, 2224, 1001. Recalcularea dobânzii calculate în plus neachitate clientului (conform condiţiilor

contractului de depozit) din motivul închiderii contului de depozit înainte de expirarea termenului

de scadenţă: debit conturile 2728, 2729, 2722,

credit conturile 5374, 5375, 5376, 5384, 5385, 5386, 5311. Cheltuielile neaferente dobînzii (din taxe şi comisioane) prezintă comisioanele şi taxele

plătite de bancă, cheltuielile pentru întreţinerea clădirilor, mobilei, cheltuielile de remunerare a

salariaţilor, amenzile, penalităţile plătite etc. Cheltuielile neaferente dobânzii se întocmeşte în evidenţă conform contabilităţii de casă,

adică în momentul efectuării lor. De exemplu, la calcularea amortizării clădirilor se întocmeşte

formula contabilă: debit contul 5683,

credit contul 1683. iar la plata amenzilor, penalităţilor:

debit conturile grupei 5950, credit conturile 1031, 2224.

3. Determinarea şi contabilitatea rezultatului financiar al activităţii băncii În ultima zi a anului gestionar se efectuează transferarea soldurilor conturilor de venituri din

clasa 4-a şi soldurilor de cheltuieli din clasa 5-a la contul 3504 „Rezultat al exerciţiului

financiar” prin formulele contabile: debit conturile clasei 4 ”Venituri”,

credit contul 3504 „Rezultat al exerciţiului financiar”, şi respectiv: debit contul 3504 „Rezultat al exerciţiului financiar”,

credit conturile clasei 5 „Cheltuieli”. Soldul contului 3504 reprezintă rezultatul exerciţiului financiar al activităţii băncii. Venit impozabil (pierdere fiscală) – venitul (pierderea) contabil al perioadei de gestiune

corectat în conformitate cu regulile stabilite de legislaţia fiscală. Suma venitului impozabil se stabileşte în Declaraţia cu privire la impozitul pe venit dar în

evidenţa contabilă nu se întocmeşte. La începutul anului de gestiune, băncile stabilesc în Politicile contabile metoda de achitare a

impozitului pe venit conform termenelor de achitare a impozitului pe venit stabilite de Codul fiscal.

Astfel, potrivit art. 84 din Codul fiscal, băncile sunt obligate să achite impozitul pe venit în rate, reieşind din sume egale cu ¼ din:

· suma calculată drept impozit ce urmează să fie plătită în anul respectiv, sau · impozitul ce urma să fie plătit pentru anul precedent.

La achitarea prealabilă a impozitului pe venit pe parcursul anului, băncile respectă

concomitent convenţia fundamentală a contabilităţii – contabilitatea de angajamente, potrivit căreia

calculează şi reflectă cheltuielile privind impozitul pe venit. Mărimea impozitului pe venit calculată se raportează la cheltuieli prin formula contabilă:

debit contul 5991 „Impozitul pe venit”,

credit contul 2801 „Datorii curente privind impozitul pe venit”. Mărimea impozitului transferată prealabil se reflectă în contul 1762 „Plăţi anticipate în

buget” prin următoarea formula contabilă: debit contul 1762, credit contul 1031.

Compensarea datoriei curente din contul plăţilor anticipate în buget, se reflectă prin formula


Profitul net înregistrat în contul 3504 poate fi folosit în modul determinat de adunarea

generală a acţionarilor băncii, şi anume: pentru plata dividendelor, formarea rezervelor, alte scopuri

reieşind din perspectivele de dezvoltare a băncii, interesele de asigurare a stabilităţii şi capacităţ ii

de concurenţă a instituţ iei financiare. Suma profitului neutilizat se transferă din contul 3504 în

contul 3505 „Rezultat reportat” prin formula contabilă: debit contul 3504, credit contul 3505.

TEMA 10. CONTABILITATEA CAPITALULUI PROPRIU 1. Contabilitatea capitalului social;

2. Contabilitatea rezervelor;

3. Contabilitatea capitalului secundar.

1. Contabilitatea capitalului social Modul de constituire a capitalului social este reglementat prin Legea instituţiilor financiare şi

regulamentele emise de B.N.M. Banca, ca societate pe acţiuni, se consideră persoană juridică din momentul înregistrării ei în

Registrul de stat. Toate operaţiunile financiar-economice privind constituirea băncii se întocmeşte

în evidenţa contabilă în luna în care s-a efectuat înregistrarea de stat a băncii şi a fost eliberată

licența pentru desfăşurarea activităţi financiare. Capitalul propriu al băncii este constituit din: capitalul social, surplusul de capital, capitalul

de rezervă, profit nerepartizat. Capitalul social al băncii reprezintă valoarea aporturilor primite de la acţionari în contul

achitării acţiunilor şi este egal cu valoarea nominală a acţiunilor plasate. Acţiunile plasate se

consideră acţiunile complet achitate de către primii acţionari în funcţie de tipul de licenţă obţinută

de către bancă. Toate acţiunile oferă drepturi acţionarilor în funcţie de tipul acestora. Astfel, deţinătorii de ac

ţiuni ordinare au dreptul de a participa la adunarea generală a acţionarilor şi de a-şi exercita votul în

scopul aprobării diferitelor instrucţiuni, ordine ce sunt de competenţa lor. Deţinătorii de acţiuni

preferenţiale au dreptul de a primi dividende fixate sau nefixate la finele fiecărui an. Băncile comerciale trebuie s ă menţină în permanenţă un nivel minim al capitalului social în

conformitate cu reglementările B.N.M. (minim 200 mln lei) Pentru generalizarea informaţiei privind starea ş I mişcarea capitalului social sunt destinate

conturile grupei 3000 „Capital social al băncii” care include conturile: 3001 „Acţiuni ordinare plasate”, 3003 „Acţiuni preferenţiale plasate”, 3005 „Contra - cont

„Acţiuni ordinare de tezaur” şi 3006 ”Contra - cont „Acţiuni preferenţiale de tezaur”. Conturile 3001 şi 3003 sunt conturi de pasiv. În creditul conturilor se reflectă valoarea

nominală a acţiunilor plasate, iar în debit – reducerea valorii nominale şi anularea lor. Conturile

3005 şi 3006 sunt conturi de activ. În debitul acestor conturi se reflectă valoarea acţiunilor de tezaur

răscumpărate de bancă, iar în credit – anularea lor. După eliberarea licenței şi înregistrarea de stat a acţiunilor, numerarul acumulat în contul

provizoriu cumulativ deschis la B.N.M, se transferă în contul băncii deschis la B.N.M. cu

reflectarea ulterioară în contul “Nostro”. În situaţia respectivă se întocmeşte formula contabilă: debit contul 1031, credit conturile 3001, 3003. Dacă la constituirea băncii plata pentru acţiunile plasate depăşeşte valoarea nominală a

acestora, această depăşire constituie capitalul suplimentar al băncii şi se reflectă prin următoarea

formulă contabilă: debit contul 1031,

credit contul 3501. Dacă acţiunile plasate s-au vândut la un preţ mai mare decât cel nominal, diferenţa

constatată se raportează la surplusul de capital: debit contul 1031,

credit contul 3501. Concomitent la conturile memorandum se înregistrează:

a) Valoarea nominală a acţiunilor neplasate - 7802 “Acţiuni ordinare neplasate” - 7812 “Acţiuni preferenţiale neplasate”

La intrare în conturi se înregistrează acţiunile nesubscrise destinate plasării. La ieşire din conturi se înregistrează subscrierea acţiunilor destinate plasării sau anularea

acţiunilor neplasate destinate spre plasare după neînregistrarea emisiunii de către organele

competente. b) Valoarea nominală a acţiunilor plasate

- 7804 “Acţiuni ordinare aflate în circulaţie – cota monetară”

- 7814 “Acţiuni preferenţiale aflate în circulaţie – cota monetară”

La intrare în conturi se înregistrează acţiunile în formă monetară plasate.

La ieşire din conturi se înregistrează anularea acţiunilor conform legislaţiei în vigoare. În cazul în care Banca utilizează acţiuni materializate atunci se înregistrează la intrare în

contul 7611 „Formulare tipizate de documente primare cu regim special în depozit” la care se

întocmeşte formularele certificatelor acţiunilor. Băncile pot majora capitalul social prin înscrierea de noi aporturi. Majorarea poate fi

efectuată în rezultatul: 1. Emisiunii suplimentare;

2. Emisiunii restructurate care duce la majorarea capitalului social.

Emisiunea suplimentară poate fi efectuată pe seama: a) Atragerii numerarului. Înregistrările contabile sunt aceleaşi ca şi în cazul constituirii

băncii, adică: debit contul 1031,

credit conturile 3001, 3003;

b) capitalului propriu: debit conturile 3504, 3505, 3501, 3507,

credit conturile 3001, 3003. Emisiunile restructurate care condiţionează majorarea capitalului social includ: a) convertirea acţiunilor plasate în acţiuni cu valoarea nominală mai mare. Dacă potrivit

hotărârii adunării generale a acţionarilor s-a majorat valoarea nominală a acţiunilor plasate din

contul capitalului propriu, atunci aceasta se reflectă prin formula contabilă: debit conturile 3504, 3505, 3501, 3507, credit

conturile 3001, 3003. Dacă valoarea nominală a acţiunilor s-a majorat din contul aporturilor băneşti ale acţionarilor,

această operaţiune se reflectă prin următoarea înregistrare contabilă: debit contul 1031,

credit contul 2805. c) convertirea obligaţiunilor convertibile în acţiunile emisiei suplimentare:

debit conturile 2181, 2183, credit conturile 2186, 3001, 3003.

Reducerea capitalului social al băncii poate fi efectuată în rezultatul: 1. Emisiunii restructurate care duce la reducerea capitalului social (prin reducerea

valorii nominale a acţiunilor – denominalizarea). La denominalizarea acţiunilor numărul lor nu se

modifică. Reducerea valorii nominale a acţiunilor micşorează capitalul social şi se întocmeşte în

evidenţă în felul următor: debit conturile 3001, 3003,

credit conturile 3504, 3505. 2. Anularea acţiunilor de tezaur: debit contul 3001, 3003

credit conturile 3005, 3006. Concomitent la conturile memorandum se înregistrează:

la ieşire din conturi - 7804 “Acţiuni ordinare aflate în circulaţie – cota monetară”

- 7814 “Acţiuni preferenţiale aflate în circulaţie – cota monetară” şi/sau

- 7805 “Acţiuni ordinare aflate în circulaţie – cota de avere (emisia iniţială)”

- 7815 “Acţiuni preferenţiale aflate în circulaţie – cota de avere (emisia iniţială)” Acţiunile de tezaur sunt acţiunile plasate de bancă, achiziţionate sau răscumpărate de ea de

la acţionarii. Concomitent în conturile memorandum se înregistrează ieşirile de acţiuni ordinare şi

preferenţiale.

2. Contabilitatea rezervelor În condiţiile economiei de piaţă o mare însemnătate are formarea rezervelor în componenţa

capitalului propriu al băncii care se tratează ca o măsură de precauţie rezonabilă pentru înlăturarea

dereglă rilor în desfăşurarea normală a activităţii financiare. Băncile formează capital de rezervă.

Mărimea acestuia, modul de formare şi de utilizare sunt stabilite de legislaţia în vigoare. Astfel, capitalul de rezervă trebuie să constituie cel puţin 10 % din mărimea capitalului

social al băncii. Volumul vărsămintelor se stabileşte de adunarea generală a acţionarilor şi va

constitui nu mai puţin de 5% din profitul net al societăţii. Capitalul de rezervă se ţine la evidenţă în

contul 3502 „Capital de rezervă”. În creditul contului se înregistrează formarea capitalului, iar în

debit – utilizarea lui. La formarea rezervelor se reflectă formula contabilă:

debit contul 3504, credit conturile 3502, 3507, 3509. Rezervele formate sunt utilizate pentru acoperirea pierderilor şi/sau plata dobânzii aferente

obligaţiunilor băncii etc. La acoperirea pierderilor anului curent se reflectă formula contabilă: debit conturile 3502, 3507,

credit contul 3504.

La acoperirea pierderilor anilor anteriori:

debit contul 3507, credit conturile 3505.

3. Contabilitatea capitalului secundar Capitalul secundar reprezintă o parte componentă a capitalului propriu şi cuprinde

diferenţele din reevaluarea activelor imobilizate. Diferenţele din reevaluarea imobilizărilor corporale şi necorporale se întocmeşte în

contabilitate în baza actului de reevaluare a imobilizărilor corporale şi necorporale. Evidenţa analitică a diferenţelor din reevaluare se ţine pe tipuri, categorii, grupe omogene de

active, iar în cadrul acestora – pe fiecare obiect reevaluat. Evidenţa capitalului secundar se ţine în conturile grupei 3550 ”Capital secundar”, în cadrul

căruia se includ următoarele conturi: 3551 ”Diferenţe din reevaluarea imobilizărilor corporale,

3552 ”Diferenţe din reevaluarea imobilizărilor necorporale” şi 3553 „Diferenţe din

reevaluarea activelor financiare disponibile pentru vînzare”. În creditul conturilor se reflectă majorarea valorii de bilanţ a activelor reevaluate şi

decontarea sumei micşorării valorii de bilanţ a activelor reevaluate anterior la momentul ieşirii

acestora (casării, vânzării, transmiterii cu titlu gratuit etc.). În debitul conturilor se reflectă

reducerea valorii de bilanţ a activelor reevaluate şi decontarea la venituri a sumei majorării valorii

de bilanţ a activelor reevaluate anterior la momentul ieşirii acestora. La înregistrarea majorării valorii de bilanţ a imobilizărilor corporale şi necorporale în urma

reevaluării lor se întocmeşte formula contabilă: debit conturile grupelor 1600, 1630,

credit conturile 3551, 3552. şi respectiv la ieşirea activelor din gestiune se casează diferenţa de reevaluare:

debit conturile 3551, 3552, credit conturile grupei 4920.

La înregistrarea reducerii valorii de bilanţ a imobilizărilor corporale şi necorporale în urma

reevaluării lor se întocmeşte formula contabilă: debit conturile 3551, 3552,

credit conturile grupelor 1600, 1630. şi respectiv la ieşirea activelor din gestiune se casează diferenţa de reevaluare:

debit conturile grupei 5920, credit conturile 3551, 3552.

TEMA 11. SITUAŢIILE FINANCIARE 1. Conţinutul şi modul de întocmire a bilanţului;

2. Conţinutul şi modul de întocmire a situaţiei de profit şi pierdere;

3. Conţinutul şi modul de întocmire a situaţiei fluxurilor de numerar.

1. Conţinutul şi modul de întocmire a bilanţului În corespundere cu prevederile Legii contabilităţii, băncile fac parte din categoria

entităţilor de interes public. Prin urmare, întocmesc şi prezintă situaţii financiare semianuale şi

anuale. Situaţiile financiare anuale cuprind:

a) bilanţul;

b) situaţia de profit si pierdere (rezultatului global);

c) situaţia modificărilor capitalului propriu;

d) situaţia fluxurilor de numerar;

e) notele la situaţiile financiare. Exerciţiul financiar în anul de gestiune începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie, şi

include toate operaţiunile economice efectuate la bancă în perioada respectivă.

Situaţiile financiare ale băncii vor fi întocmite în conformitate cu I.F.R.S. şi prevederile

regulamentelor în vigoare ale B.N.M. aplicabile rapoartelor financiare. Răspunderea pentru ţinerea contabilităţii şi raportarea financiară revine Preşedintelui

Comitetului de Direcţie al Băncii. Bilanţul reflectă activele şi obligaţiunile care se grupează în funcţie de conţinutul lor şi

ordinea lichidităţii. Aceasta corespunde cu termenul rambursării lor. Informaţia bilanţului şi anexelor aferente asigură determinarea indicatorilor lichidităţii şi

solvabilităţii băncii, precum şi a riscurilor aferente activelor şi obligaţiunilor.

Prin lichiditate se înţelege disponibilitatea mijloacelor suficiente pentru asigurarea plăţilor

depozitelor şi altor obligaţiuni financiare către plată. Prin solvabilitate se subînţelege surplusul activelor asupra obligaţiunilor şi, prin urmare,

mărimea corespunzătoare a capitalului băncii. Banca este supusă riscului lichidităţii şi riscurilor care reiese din fluctuaţia cursurilor

valutare, dinamica ratelor dobânzii, schimbarea preturilor de piaţă şi falimentarea sau

insolvabilitatea părţii opuse. Bilanţul constă din 2 compartimente:

1. Active, care includ: numerar şi echivalente de numerar, active financiare deţinute pentru

tranzacţionare, împrumuturi şi creanţe, investiţii păstrate pînă la scadenţă, imobilizări corporale şi

necorporale, active ce ţin de contractele de asigurare şi reasigurare, active imobilizate şi grupuri

destinate cedării, clasificate drept deţinute pentru vînzare, alte active.

2. Obligaţiuni care include: Obligaţiuni financiare deţinute pentru tranzacţionare,

obligaţiuni financiare evaluate la cost amortizat, angajamente în cadrul contractelor de asigurare şi

de reasigurare, alte obligaţiuni, capital şi rezerve etc. Activele şi obligaţiunile curente şi la termen nu sunt prezentate separat, deoarece majoritatea

activelor şi obligaţiunilor băncii pot fi comercializate sau decontate în viitorul apropiat. Banca

trebuie să dezvăluie valoarea justă a activelor şi obligaţiunilor financiare. Valoarea justă reprezintă valoarea cu care un activ poate fi tranzacţionat sau o datorie

poate fi stinsă intre părţi independente în cazul unei tranzacţii cu preţul determinat obiectiv. Astfel, banca trebuie să reflecte la valoarea justă următoarele tipuri de active financiare, dar

nelimitându-se la acestea: · creditele şi creanţele; · investiţiile deţinute până la scadenţă; · activele financiare disponibile pentru vânzare.

2.Conţinutul şi modul de întocmire a situaţiei de profit şi pierdere.

Situaţia de profit şi pierdere reflectă veniturile şi cheltuielile care se grupează în funcţie de

conţinutul lor. Astfel, veniturile cuprind: · venituri aferente dobânzilor (de exemplu, pentru numerarul împrumutate băncilor,

pentru creditele oferite, dobânzi la valorile mobiliare investiţionale şi procurate pentru vânzare, alte

venituri); · venituri neaferente dobânzilor (din taxe şi comisioane de exemplu, din vânzarea

valorilor mobiliare cumpărate pentru vânzare, din operaţiunile cu valută străină, aferente comisioanelor, alte venituri).

Cheltuielile se divizează în: · cheltuieli aferente dobânzilor (de exemplu, pentru numerarul împrumu-tate de la

bănci, pentru împrumuturile overnight, depozitele primite de la persoanele fizice şi juridice, alte

cheltuieli); · cheltuieli neaferente dobânzilor (din taxe şi comisioane de exemplu, privind

remunerarea muncii, contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii şi prime de asigurare

obligatorie de asistenţă medicală, amortizarea mijloacelor fixe, impozite şi taxe, plata serviciilor de

consalting şi audit etc.); · impozit pe venit. Veniturile şi cheltuielile aferente dobânzii se dezvăluie separat în scopul asigurării

înţelegerii complete a structurii şi cauzelor modificării venitului net aferent dobânzilor. Venitul net din dobânzi este determinat de rata dobânzii aplicate, precum şi de mărimea

sumelor împrumuturilor atrase şi creditelor acordate. Ar fi util ca la situaţia de profit şi pierdere să

se ofere comentarii cu privire la ratele medii ale dobânzilor, valoarea medie a activelor şi

obligaţiunilor purtătoare de dobândă pentru perioada analizată. În cazul în care, în conformitate cu

legisla ţia în vigoare, Guvernul poate să ofere suport financiar băncilor, constituind depozite şi alte

facilităţi de credit, la care ratele dobânzilor sunt mai joase decât ratele de piaţă, sunt necesare

comentarii referitoare la mărimea acestor depozite şi a facilităţilor de credit, precum şi la impactul

lor asupra mărimii venitului net.

3. Conţinutul şi modul de întocmire a situaţiei fluxurilor de numerar.

Fluxul de numerar reprezintă intrările şi ieşirile de numerar şi echivalentele acestora.

Obiectivul situaţiei fluxurilor de numerar constituie oferirea utilizatorilor posibilitatea de:

· evaluare a activităţii băncii privind suficienţa numerarului pentru efectuarea

operaţiunilor bancare;

· aprecierea capacităţii băncii de a menţine nivelul necesar de numerar fără atragerea din

alte surse; · determinarea capacităţii băncii de generare a mijloacelor băneşti.

Situaţia trebuie să reflecte fluxurile numerarului din perioada respectivă, clasificate pe tipuri

de activităţi, şi anume:

· activitate operaţională; · activitate de investiţii; · activitate financiară. O tranzacţie singulară poate include fluxurile numerarului aferente diferitelor tipuri de

activitate. De exemplu, rambursarea unui împrumut include suma de bază a datoriei şi dobâ nda,

dintre care plata dobânzii poate fi clasificată ca activitate operaţională, iar suma împrumutului

rambursat - drept activitate financiară. Activitatea operaţională reprezintă activitatea de bază a băncii in vederea obţinerii

venitului, precum şi altă activitate care nu se referă la activitatea investiţională şi financiară.

Fluxul numerarului provenit din această activitate se întocme şte intr-un capitol separat al raportului, deoarece el reprezintă indicatorul principal al suficienţei numerarului de care dispune banca pentru:

· achitarea creditelor; · finanţarea activizaţii sale de bază;

· plata dividendelor; · efectuarea investiţiilor fără a recurge la surse externe de finanţare.

Fluxul numerarului din activitatea operaţională include: încasarea dobânzilor şi

comisioanelor; plata dobânzilor şi comisioanelor; recuperarea creditelor trecute anterior la scăderi

din contul reducerilor pentru pierderi la credite; plăţi în favoarea salariaţilor, furnizorilor şi

antreprenorilor; plăţi ale impozitului pe venit etc.

Activitatea de investiţii reprezintă activitatea de procurare şi ieşire a activelor pe termen

lung, precum şi alte investiţii. Fluxul numerarului provenit din activitatea de investiţii caracterizează volumul

cheltuielilor pentru procurarea activelor care sunt menite să genereze venituri şi fluxuri de numerar

în viitor. Include: acordarea creditelor clientelei (creditele pe termen lung acordate băncilor şi

clientelei, inclusiv leasingul); achiziţionarea (vânzarea) valorilor mobiliare investiţionale (inclusiv,

cota de participare în activita-tea altor întreprinderi); achiziţionarea (vânzarea) imobilizărilor

corporale şi necorporale; încasarea dividendelor; încasarea dobânzilor (numai cele obţinute din

activitatea investiţională); achiziţionarea (vânzarea) filialelor şi a altor întreprinderi. Activitatea financiară reprezintă activitatea care conduce la modificarea volumului şi

conţinutului capitalului social şi a mijloacelor împrumutate pe termen lung. Fluxul numerarului provenit din această activitate permite pronosticarea cerinţelor ulterioare

din partea investitorilor şi creditorilor. Include următoarele elemente: emisiunea (răscumpărarea)

acţiunilor şi a altor valori mobiliare proprii; primirea (rambursarea) împrumuturilor pe termen lung

(inclusiv, leasingul financiar); plata dividendelor; plata dobânzilor (provenite din activitatea

financiară). Fluxul numerarului provenit din tranzacţiile efectuate în valută străină se întocmeşte in

monedă naţională la cursul oficial al B.N.M. la data încasării sau plăţii mijloacelor băneşti, dacă nu

este prevăzut altfel. Diferenţele de curs ce provin din evaluarea activelor şi obligaţiunilor în valută străină nu se

includ în fluxul numerarului. Însă influenţa cursului de schimb asupra numerarului se întocmeşte în

situaţia fluxului de numerar. Aceasta se efectuează în scopul asigurării concordanţei modificării

soldului de numerar la începutul şi sfârş itul perioadei gestionare. Această valoare este prezentată

separat de fluxurile legate de activităţile operaţională, investiţională şi financiară şi include

diferenţele acestor fluxuri.

Bibliografie

1. Legea contabilităţii nr. 113 – XVI din 27 aprilie 2007. In: Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, nr. 90-93/399 din 29.06.2007 (cu modificările şi completările ulterioare) 2. Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548 – XIII din 27 iulie 1995. In:

Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.56-57/624 din 12.10.1995 (cu modificările şi

completările ulterioare) 3. Legea instituţiilor financiare nr. 550 – XIII din 21 iulie 1995. In: Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, nr.78-81/199 din 21.07.1995 (cu modificările şi completările ulterioare) 4. Legea privind reglementarea valutară nr.62–XVI din 21.03.2008. In: Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, nr.127-130 din 18.07.2008, art.496 5. Legea cu privire la gaj nr. 449-XV. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2001,

nr.120 6. Planul de conturi al evidenţei contabile în băncile licenţiate din Republica Moldova. In:

Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 33-34/54, 1997 (cu modificările şi completările

ulterioare) 7. Standarde Internaţionale de Raportare Financiară. In: Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, 2008, 736 p. ISBN 978-9975-78-704-8 8. Regulamentul privind organizarea contabilităţii în băncile din Republica Moldova. In:

Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.144-145/331, 2002 (cu modificările şi completările

ulterioare) 9. Regulament privind cerinţele faţă de documentele contabile interne. In:

Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 1-4/10, 2006 (cu modificările şi completările

ulterioare) 10. Regulamentul cu privire la sistemul automatizat de plăţi interbancare. In: Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, nr.39-42/144, 2006 (cu modificările şi completările ulterioare) 11. Regulamentul cu privire la acordarea creditelor de către bănci funcţionarilor săi. In:

Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.64/81, 1996 (cu modificările şi completările ulterioare) 12. Regulamentul cu privire la activitatea de creditare a băncilor care operează în Republica

Moldova din 25 decembrie 1997. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 8/24, 1998 13. Regulamentul privind condiţiile şi modul de efectuare a operaţiunilor valutare. In:

Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.41-43/177, 2010 14. Regulamentul cu privire la transferul de credit. In: Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, nr. 191-197/1370, 2013 15. Regulamentul privind suspendarea operaţiunilor, sechestrarea şi perceperea în mod

incontestabil a mijloacelor băneşti din conturile bancare. In: Monitorul oficial al Republicii

Moldova, nr.1-4/6, 2006 16. Regulament cu privire la operaţiunile cu numerar în băncile din Republica Moldova. In:

Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 120-123/ 441, 2006 (cu modificările şi completările

ulterioare) 17. Bulgaru, V. Contabilitate bancară. Curs de prelegeri pentru studenţii specialităţii 361.1 –

Contabilitate. Chişinău: Centrul editorial al UASM, 2009, 86 p.

CONTABILITATE BANCARĂ -...

Documents

Transcript of CONTABILITATE BANCARĂ -...