MOLDCOOPUNIVERSITATEA COOPERATIST-COMERCIALĂ DIN MOLDOVA

CONTABILITATEA ÎN RAMURILE

ECONOMIEI NATIONALE

NOTE DE CURS

C H I Ş I N Ă U - 2014

1

Lucrarea este elaborată de lector superior V. Guţan

Examinată şi aprobată:

Aprobată la şedinţa catedrei „Contabilitate şi audit”

Proces-verbal nr. __ din “__ „ _________ 201__

Aprobată la şedinţa Consiliului facultăţii „Contabilitate şi informatică economică”

Proces-verbal nr. __ din “__ „ _________ 201__

Aprobată la şedinţa Senatului UCCM

Proces-verbal nr. __ din “__ „ _________ 201__

2

CUPRINS:

PRELIMINARII………………………………………………………………………………………….4Capitolul 1. PARTICULARITĂŢILE CONTABILITĂŢII ÎN CONSTRUCŢII……………………1. 1. Conţinutul economic si clasificarea contractelor de construcţii……………………………1. 2. Componenţa şi contabilitatea costurilor şi cheltuielilor contractului de construcţii……….1. 3. Componenţa, recunoaşterea şi evaluarea venitului contractual.……………………………1. 4. Evaluarea şi contabilitatea rezultatului financiar la antreprenor.……………………………Capitolul 2. Particularităţile contabilităţii şi calculaţiei costurilor în întreprinderile de panificaţie…………………………………………………………………….2.1. Organizarea procesului de producţie în întreprinderile de panificaţie. Sarcinile şi bazele organizării contabilităţii în întreprinderile acestea…………………………………………………2.2. Perfectarea documentară şi contabilitatea aprovizionării cu faină şi alte materii prime………2.3. Perfectarea documentară şi contabilitatea consumului fainei şi altor materiale………………2.4. Contabilitatea costurilor de producţie în întreprinderile de panificaţie……………………2.5. Raportul de producţie pe brigăzi şi schimburi: conţinutul, modul de întocmire, primirea, verificarea şi prelucrarea acestuia în contabilitate………………………………………………….2.6. Contabilitatea produselor finite de panificaţie şi a realizării lor……………………………….Capitolul 3. Contabilitatea şi calculaţia costurilor produselor agricole……………………….3. 1. Particularităţile caracteristice ale activităţii agricole………………………………………….3.2. Modul de recunoaştere, evaluare şi contabilitate a activelor biologice şi produselor agricole.3.3. Contabilitatea cheltuielilor anticipate şi altor cheltuieli specifice unităţilor agricole…………3.4. Perfectarea documentară, contabilitatea şi calculaţia costului produselor agricole în cultura plantelor ( fitotehnie )………………………………………………………………………………3.5. Perfectarea documentară, contabilitatea şi calculaţia costului produselor agricole în zootehnie……………………………………………………………………………………………Capitolul 4. Particularităţile contabilităţii transportului auto…………………………………4.1.Contabilitatea combustibilului şi lubrifianţilor…………………………………………………4.2. Contabilitatea anvelopelor şi acumulatoarelor………………………………………………..4.3. Contabilitatea costurilor (cheltuielilor) la deservirea tehnică…………………………………4.4. Contabilitatea consumurilor (cheltuielilor) la reparaţia mijloacelor de transport auto şi altor

mijloace………………………………………………………………………………………..4.5. Contabilitatea costurilor directe în transportul auto.4.6. Contabilitatea costurilor indirecte de producţie în transportul auto.4.7. Contabilitatea costurilor la prestarea serviciilor de expediţie şi executarea altor lucrări.4.8. Calcularea costului serviciilor de transport.4.9. Contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor în transportul auto.

3

PRELIMINARII

Disciplina „Contabilitatea în ramurile economiei naţionale” continuă logic cursul

„Contabilitatea financiară” şi „Contabilitatea de gestiune” şi se predă în semestrul V şi respectiv

în VII la anul III secţia frecvenţă la zi şi anul IV şi frecvenţă redusă. După conţinut său cuprinde

particularităţile specifice ale contabilităţii activităţii de bază la întreprinderile de construcţii,

panificaţie, întreprinderile agricole şi întreprinderile de transport în conformitate cu SNC şi

SIRF.

Scopul acestei discipline constă în cunoaşterea particularităţilor contabilităţii în aceste ramuri

şi obţinerea unor deprinderi practice aferente soluţionării problemelor specifice aferente

activităţilor acestora.

În compartimentul contabilităţii activităţii de bază la întreprinderile de construcţii, studiile

cuprind: tipurile contractelor, contabilitatea consumurilor aferente contractului de antrepriză,

calcularea costului obiectelor de construcţii-montaj, contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor

aferente contractului de antrepriză, determinarea şi contabilitatea rezultatelor financiare la

antreprenor.

Particularităţile contabilităţii în întreprinderile de panificaţie includ: particularităţile

procesului de producţie în întreprinderile de panificaţie, perfectarea documentară şi contabilitatea

mişcării şi utilizării fainei şi altor materiale, perfectarea documentară, contabilitatea şi controlul

operaţiilor în producţie, contabilitatea consumurilor şi calculaţiei costului produselor de

panificaţie.

Particularităţile contabilităţii în agricultură includ: noţiuni privind activele biologice,

clasificare şi evaluarea acestora, contabilitate a activelor biologice şi produselor agricole,

contabilitatea cheltuielilor anticipate şi altor cheltuieli specifice unităţilor agricole, perfectarea

documentară şi contabilitatea consumurilor şi calculaţia costului produselor agricole în

fitotehnie, perfectarea documentară şi contabilitatea consumurilor şi calculaţia costului

produselor agricole în zootehnie.

Contabilitatea activităţii de bază la întreprinderile de transport auto include perfectarea

documentară şi contabilitatea utilizării carburanţilor şi uleiurilor lubrifiante, pieselor de schimb,

contabilitatea anvelopelor, contabilitatea consumurilor la deservirea tehnică şi reparaţia

automobilelor, contabilitatea consumurilor de exploatare a transportului auto şi calcularea

costului efectiv ale serviciilor prestate,veniturilor şi cheltuielilor.

4

TEMA 1. PARTICULARITĂŢILE CONTABILITĂŢII ÎN CONSTRUCŢII

Subiecte:1. 1. Conţinutul economic si clasificarea contractelor de construcţii.1. 2. Componenţa şi contabilitatea costurilor şi cheltuielilor contractului de construcţii. 1. 3. Componenţa, recunoaşterea şi evaluarea venitului contractual.1. 4. Evaluarea şi contabilitatea rezultatului financiar la antreprenor.

Obiectivele capitolului: Prezentarea conceptului şi tipurilor contractelor de construcţie; Caracterizarea modul de evaluare şi recunoaştere a costurilor contractelor de antrepriză; Prezentarea conceptului de venit contractual şi componenţei acestora; Precizarea criteriilor de recunoaştere a tipurilor de venituri contractuale; Explicarea contabilităţii costurilor directe aferente contractului de antrepriză; Descrierea modul de contabilizare a costurilor indirecte aferente contractului de

antrepriză; Descrierea modul de contabilizare a costurilor de regie ale construcţiei; Descrierea contabilităţii cheltuielilor aferente contractelor de construcţie; Prezentarea modul de contabilizare a venitului şi rezultatelor financiare aferente

contractului de antrepriză.

1.1. Conţinutul economic si clasificarea contractelor de construcţii

Contract de construcţie – contract încheiat între beneficiar şi antreprenor pentru

construirea, reparaţia, modernizarea şi reconstruirea unui activ sau a unui grup de active, care ca

proiectare, tehnologie şi funcţionare sau destinaţie sunt interconexate şi interdependente.

Contractul de construcţie prevede:

- valoarea contractului;

- termenele de începere şi finisare a lucrărilor de construcţie;

- drepturile şi obligaţiile antreprenorului şi beneficiarului;

- ordinea decontărilor, care pot fi: a) în întregime pe contract; b) pe stadii de îndeplinire a

contractului, adică pe elemente constructive finisate şi tipuri de lucrări (cu prezentarea

actelor de primire a lucrărilor).

I. În funcţie de modul de segmentare şi combinare, contractul de construcţie se poate

referi la:

1) un singur activ;

2) mai multe active;

3) un activ conex.

II. În funcţie de beneficiarii construcţiei:

1) un singur beneficiar;

2) mai mulţi beneficiari.

III. În funcţie de modul de stabilire a preţului se disting contracte de construcţie:

5

1) cu preţ fix care prevăd un preţ fix al contractului în ansamblu sau o rată fixă pe unitate

de obiect sau lucrări acceptate de către beneficiar şi antreprenor. În unele cazuri contractul poate

prevedea clauze de majorare a preţului stabilit.

Exemplul 1.1.  Întreprinderea-antreprenor a încheiat pe şase luni un contract pentru

construirea a trei garaje. Conform contractului, valoarea contractuală a fiecărui garaj este

egală cu 30 000 lei (fără TVA).

În cazul de faţă, indiferent de modul de efectuare a decontărilor între părţi şi suma efectivă

a costurilor contractuale, valoarea contractului este egală cu suma stipulată în contract şi

constituie 90 000 lei (fără TVA).

2) cu cost plus care prevăd recuperarea de către beneficiar a costurilor negociate, la care

se adaugă un procent din aceste costuri sau un onorariu fix. Un astfel de contract se aplică în

cazul când în momentul încheierii acestuia este imposibil a determina exact valoarea lui.

Exemplul 1. 2. Întreprinderea-antreprenor a încheiat pe un an un contract pentru

construirea unui drum. Conform contractului, beneficiarul îi recuperează antreprenorului

costurile pentru construirea drumului suportate efectiv de el, estimate la preţurile de piaţă

curente, şi îi plăteşte o recompensă suplimentară în mărime de 3% din suma costurilor efective.

Dacă vom presupune că suma costurilor contractuale efective negociată de părţi constituie 3

000 000 lei, suma recompensei suplimentare este egală cu 90 000 lei (3 000 000 x 0,03). Prin

urmare, valoarea totală a contractului constituie 3 090 000 lei (fără TVA).

3) mixte care îmbină prevederi ale contractelor cu preţ fix şi ale contractelor cu cost plus.

Exemplul 1.3. Întreprinderea-antreprenor a încheiat pe doi ani un contract pentru

construirea unui pod. Conform contractului, beneficiarul îi recuperează antreprenorului

costurile efective aferente construirii podului (în baza proceselor-verbale de recepţie a

lucrărilor executate) şi îi plăteşte o recompensă suplimentară fixă în sumă de 50 000 lei.

Totodată valoarea totală a contractului, ţinând cont de recompensa suplimentară, nu trebuie să

depăşească 2 000 000 lei. Dacă vom presupune că suma costurilor contractuale efective

constituie 1 900 000 lei, valoarea totală a contractului este egală cu 1 950 000 lei (fără

TVA).

În acest caz beneficiarul îi va plăti antreprenorului toată suma de 1 950 000 lei, întrucât ea

nu depăşeşte valoarea maximă totală a contractului stipulată în contract.

1.2. Componenţa şi contabilitatea costurilor şi cheltuielilor contractului de antrepriză

În procesul lucrărilor de construcţii apar:

- costuri contractuale;

- cheltuieli curente.

6

Costuri contractuale – valoarea resurselor consumate şi costurile cu personalul pentru

executarea unuia sau mai multor contracte de construcţie în scopul obţinerii unui venit şi care

urmează a fi recuperate de beneficiar.

În componenţa costurilor contractuale se includ:

1) costurile directe contractuale – costuri ce ţin nemijlocit de executarea lucrărilor în baza

contractului de construcţie şi care pot fi incluse în mod direct în costul acestuia;

2) costurile indirecte contractuale – costuri aferente mai multor contracte de construcţie

care nu pot fi incluse în mod direct în costul acestora;

3) costurile de regie ale construcţiei recuperabile de beneficiar – costuri aferente

gestionării, organizării şi deservirii unui sau mai multor contracte în ansamblu pe entitate şi pe

şantiere separate.

Costurile directe contractuale se reflectă în debitul contului 811 „Activităţi de bază” în

corespondenţă cu creditul conturilor corespunzătoare conţinutului economic.

Tabelul 1.1.

Formule contabile privind contabilitatea costurilor directe contractuale

N d/o

Conţinutul economic Corespondenţa conturilorDebit Credit

1. Includerea costurilor precontractuale aferente contractelor încheiate în costurile directe 811 171,261

2. Costurile directe de materiale, inclusiv costul materialelor de construcţie, combustibilului, energiei electrice, termice, aerului comprimat, aburilor şi apei, alte costuri de materiale utilizate în procesul executării contractului

811 211, 812, 544

3. Costurile directe cu personalul, inclusiv costurile privind salariile personalului şi contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală calculate care execută nemijlocit operaţii tehnologice şi care supraveghează lucrările prevăzute în contract

811 531, 533

4. Costurile directe de exploatare a maşinilor şi mecanismelor de construcţie, instalaţiilor tehnice, utilajului şi a echipamentelor (în continuare – maşini şi mecanisme) utilizate nemijlocit la executarea contractului care includa) costurile energiei electrice, combustibilului, pieselor de schimb şi a altor materiale folosite pentru întreţinerea şi reparaţia maşinilor şi mecanismelor;

811 211, 544

b) costurile cu personalul încadrat în exploatarea şi deservirea maşinilor şi mecanismelor; 811 531c) contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală calculate la salariile menţionate; 811 533d) amortizarea maşinilor şi mecanismelor; 811 124e) costurile transportării maşinilor şi mecanismelor la/de la construcţia obiectului; 811 544, 812

7

f) costurile închirierii maşinilor şi mecanismelor; 811 544g) costurile privind asigurarea obligatorie a maşinilor şi mecanismelor; 811 542h) alte costuri ce ţin de exploatarea maşinilor şi mecanismelor; 811 812,544

5. Alte costuri directe aferente contractului, care pot include:

- costurile de transportare a materialelor de la magazia plasată pe şantier pînă la obiectul de construcţie, precum şi de la depozitul central pînă la obiect;

811 812

- costurile serviciilor de transportare a muncitorilor la/de la obiectul de construcţie, prevăzute în contract şi alte costuri direct atribuibile contractului de construcţie

811 812

- costurile proiectării şi asistenţei tehnice direct atribuibile contractului; 811 211, 531,533

544

- costurile îndatorării direct atribuite contractului capitalizate în conformitate cu SNC "Costurile îndatorării";

811 411,412,511,512

- costurile aferente acţionării în judecată şi reclamaţiilor recunoscute de beneficiar sau stabilite în baza deciziei instanţei de judecată.În cazul nerecunoaşterii de către beneficiar a reclamaţiilor înaintate, astfel de costuri se constată ca cheltuieli curente

811 544

- amortizarea imobilizărilor necorporale utilizate nemijlocit la executarea contractului; 811 113- costurile lucrărilor executate şi serviciilor prestate de către subcontractant şi alte persoane terţe; 811 521, 544- asigurarea obligatorie a personalului încadrat nemijlocit la lucrările de construcţie a obiectului şi/sau a lucrărilor de construcţie executate; 811 542- costurile privind paza obiectului de construcţie 811 544- uzura calculată a construcţiilor provizorii (neprevăzute în lista de titluri) 811 214- provizionul constituit pentru costuri de garanţie legate de contractul de construcţie 811 538

Costurile pre-contractuale includ costuri de delegare, de reprezentanţă, taxe de

participare la tender pentru obţinerea contractului, alte costuri similare.

Costurile pre-contractuale se contabilizează iniţial ca cheltuieli anticipate. Înregistrarea

contabilă a costurilor pre-contractuale va fi:

Debit 171 „Cheltuieli anticipate pe termen lung” sau 261 „Cheltuieli anticipate curente”

Credit 226 „ Creanţe ale personalului”, subcontul 2261 „Creanţe ale titularilor de avans”- la

suma costurilor de delegaţie;

Credit 211 „Materiale” , 544 „Alte datorii curente” – la suma cheltuielilor de reprezentanţă;

8

Credit 242 „Conturi curente în monedă naţională”, 544 „Alte datorii curente” – la suma taxei

pentru participarea la tender pentru obţinerea contractului.

Ulterior costurile pre-contractuale se includ în costurile contractuale (vezi operaţiunea 1.

din tabelul 1.1) sau se raportează la cheltuieli curente ( 713 „Cheltuieli administrative”).

Costurile pre-contractuale pot fi incluse în componenţa costurilor contractuale:

1) integral în perioada de gestiune în care s-a încheiat contactul;

2) prin decontarea uniformă în perioadele de gestiune pe durata contractului;

Costurile indirecte contractuale se evidenţiază la contul 822 „Costuri indirecte

aferente contractelor de construcţie” şi includ:

1) costurile ce ţin de asigurarea bunurilor şi personalului aferente mai multor contracte, în

cazul cînd acestea nu se includ în costurile de regie ale construcţiei;

2) costurile proiectării şi asistenţei tehnice aferente mai multor contracte, în cazul cînd

acestea nu se includ în costurile de regie ale construcţiei;

3) costurile îndatorării, aferente mai multor contracte, capitalizate în conformitate cu SNC

"Costurile îndatorării";

4) costurile de exploatare a maşinilor şi mecanismelor care se utilizează la executarea mai

multor contracte în cursul unei perioadei de gestiune.

Tabelul 1.2.

Formule contabile privind contabilitatea costurilor indirecte contractualeN d/o

Conţinutul economic Corespondenţa conturilorDebit Credit

1. Includerea costurilor ce ţin de asigurarea bunurilor şi personalului în costurile indirecte de construcţie 822 542

2. Includerea costurilor proiectării şi asistenţei tehnice în costurile indirecte de construcţie 822 544

3. Includerea costurilor îndatorării în costurile indirecte de construcţie

822 411,412,511,512

4. Includerea costurilor de exploatare a maşinilor şi mecanismelor în costurile indirecte de construcţie 822 211,531,533

Antreprenorul, pînă la repartizarea costurilor indirecte contractuale, va ţine evidenţa

separată a acestora. Costurile indirecte contractuale se repartizează între costurile activităţii de

bază, luînd în considerare nivelul normal al activităţii de construcţie. Ca bază de repartizare a

costurilor indirecte pe tipuri de contracte pot servi: veniturile contractuale, costurile directe

contractuale, costurile directe de materiale, numărul efectiv de maşină-ore, costul de deviz a unei

maşină-ore şi alte metode raţionale prevăzute în politicile contabile ale antreprenorului.

Costurile efective de exploatare a maşinilor şi mecanismelor utilizate la executarea mai

multor contracte pot fi repartizate pe contracte concrete, la data raportării proporţional cu

9

numărul efectiv de maşină-ore lucrate pe fiecare unitate sau grup de maşini şi mecanisme, cu

costul de deviz a unei maşină-ore sau în baza altor metode.

Exemplul 1.4. Un antreprenor execută două contracte - „A” şi „B”. În luna august 201X

costurile efective de exploatare a maşinilor şi mecanismelor pentru grupul "tractoare-

buldozere" au constituit 45 000 lei. Conform politicilor contabile costurile de exploatare se

repartizează pe contracte proporţional numărului efectiv de maşină-ore – 480, care constituie

pentru contractul "A" - 270, iar "B" - 210. Repartizarea costurilor efective de exploatare a

maşinilor şi mecanismelor este prezentată în tabelul 1.

Tabelul 1.3.Repartizarea costurilor efective de exploatare a maşinilor şi

mecanismelor

Contracte de construcţie

Numărul efectiv de maşină-ore

Costul unei maşină-ore, lei

Costurile efective de exploatare a maşinilor şi mecanismelor, lei

1 2 3 4 (col. 2 x col.3)„A” 270 93,75 25 313„B” 210 93,75 19 687Total 480 93,75 45 000

Costul efectiv a unei maşină-ore se determină ca raportul dintre costurile totale efective de

exploatare a maşinilor şi mecanismelor pentru grupul "tractoare-buldozere" şi numărul total de

maşină-ore lucrate, care este egal cu 94,75 lei (45 000 lei : 480 maşină-ore).

Formula contabilă aferentă includerii costurilor indirecte în costurile directe aferente

contractelor de construcţie se înregistrează:

Debit 811 „Activităţi de bază”

Credit 822 „Costuri indirecte de construcţie”.

Costurile de regie se divizează în costuri recuperabile şi nerecuperabile de către

beneficiari. Costurile de regie se evidenţiază la contul 823 „Costuri de regie aferente

contractelor de construcţie”.

Costurile de regie ale construcţiei recuperabile de către beneficiari cuprind:

1) costuri generale şi administrative;

2) costuri pentru deservirea personalului din construcţii;

3) costuri pentru organizarea lucrărilor la obiectele de construcţie;

4) altele costuri cu caracter general.

Tabelul 1.4.

Formule contabile privind contabilitatea costurilor de regie aferente contractelor de construcţie

N Conţinutul economic Corespondenţa conturilor

10

d/o Debit Credit1. Includerea costurilor cu personalul administrativ în

costurile de regie 823 531,5332. Includerea costurilor de amortizare a activelor imobilizate

în costurile de regie ale construcţiei 823 113,124,1523. Includerea costurilor de delegare în costurile de regie ale

construcţiei823 2261

4. Includerea costurilor pentru organizarea lucrărilor la obiectele de construcţie, alte costuri cu caracter general în costurile de regie ale construcţiei

823 812, 544

Costurile de regie recuperabile se includ în costurile contractuale de construcţie şi se iau în

considerare la calcularea cotei costurilor de regie ale construcţiei care se folosesc la întocmirea

devizelor de cheltuieli pe fiecare contract.

În cazul în care antreprenorul execută lucrări de construcţie în baza unui singur contract,

costurile efective de regie ale construcţiei recuperabile de către beneficiari vor fi incluse în costul

acestuia în mărime totală. Dacă lucrările de construcţie se efectuează simultan în baza mai

multor contracte, costurile efective de regie ale construcţiei recuperabile de către beneficiari se

vor repartiza pe fiecare contract conform metodei stabilite în politicile contabile a

antreprenorului (de exemplu, suma costurilor de regie recuperabile stabilite în devizul de

cheltuieli contractuale, a veniturilor contractuale, sau alte metode raţionale etc.).

Exemplul 1.5. Un antreprenor execută două contracte - „A” şi „B”. În luna septembrie

201X costurile efective de regie ale construcţiei au constituit 320 000 lei. Politicile contabile

prevăd repartizarea costurilor efective de regie ale construcţiei în baza costurilor de regie

recuperabile de beneficiari conform sumei acestora prevăzute în devizul de cheltuieli

contractuale, care constituie pentru contractul "A" – 240 000 lei, iar pentru contractul "B" – 130

000 lei.

Calculul repartizării costurilor efective de regie nerecuperabile este prezentat în tabelul 1.5.

Tabelul 1.5Repartizarea costurilor efective de regie recuperabile

Contracte de construcţie

Costurile de regie prevăzute în devizul de

cheltuieli contractuale, lei

Coeficientul de repartizare

Costurile efective de regie, lei

1 2 3 4 (col. 2 x col.3)„A” 240 000 0,864865 207 568„B” 130 000 0,864865 112 432Total 370 000 x 320 000

Coeficientul de repartizare se determină ca raport dintre mărimea totală a costurilor

efective de regie ale construcţiei şi mărimea totală a costurilor de regie ale construcţiei

recuperate de către beneficiari conform sumelor prevăzute în devizul de cheltuieli contractuale

în perioada de gestiune, care este egal cu 0,864865 (320 000 lei : 370 000 lei). 11

Costurile de regie ale construcţiei nerecuperabile de către beneficiari includ costurile

privind lucrările de cercetări ştiinţifice şi dezvoltare, impozitele şi taxele prevăzute de legislaţie;

sporurile la salariile angajaţilor entităţii, prevăzute de legislaţie, în cazul pierderii temporare a

capacităţii de muncă; costurile privind recuperarea prejudiciilor cauzate salariaţilor entităţii în

urma accidentelor de muncă, plăţile salariaţilor disponibilizaţi în legătură cu reorganizarea

entităţii, reducerea numărului salariaţilor şi alte costuri.

Costurile de regie nerecuperabile de către beneficiari se atribuie direct la cheltuielile

curente.

Tabelul 1.6

Formule contabile privind contabilitatea costurilor de regie nerecuperabile aferente contractelor de construcţie

N d/o

Conţinutul economic Corespondenţa conturilorDebit Credit

1. Costurile privind lucrările de cercetări ştiinţifice şi dezvoltare nerecuperabile de beneficiar 713 211,531,533

2. Costurile privind impozitele şi taxele prevăzute de legislaţie 713 534

3. Costurile în cazul pierderii temporare a capacităţii de muncă a personalului din contul entităţii 713 531

4. Costurile privind recuperarea prejudiciilor cauzate salariaţilor entităţii în urma accidentelor de muncă, plăţile salariaţilor disponibilizaţi în legătură cu reorganizarea entităţii, reducerea numărului salariaţilor şi alte costuri.

713 531

Costurile suportate de antreprenor care nu pot fi atribuite unor contracte de construcţie

concrete se recunosc ca cheltuieli curente. Componenţa acestora şi înregistrările contabile

aferente se prezintă în tabelul ce urmează.

Tabelul 1.7Formule contabile privind contabilitatea cheltuielilor curente aferente

contractelor de construcţieN d/o

Conţinutul economic Corespondenţa conturilorDebit Credit

1. Cheltuieli de publicitate şi marketing 712 5442. Amortizarea maşinilor şi mecanismelor care nu sunt

utilizate în cadrul unor contracte concrete 713 1243. Pierderile din staţionări 714 5314. Amenzile, penalităţile şi despăgubirile legate de

activitatea antreprenorului714 544

5. Cheltuielile efective de regie ale construcţiei, în cazul când antreprenorul într-o perioadă de gestiune nu execută lucrări de construcţie

713 823

6. Cheltuielile peste normele stabilite în cazul cînd acestea nu vor fi recuperate de către beneficiar 714 822, 823

12

În cazul când antreprenorul suportă costuri peste normele stabilite, care se prevăd să fie

recuperate de către beneficiar, acestea vor fi incluse în costurile contractuale.

3. Componenţa, recunoaşterea şi evaluarea venitului contractual.

Veniturile contractuale includ:

1) venitul iniţial;

2) venitul din modificările contractului;

3) venitul din reclamaţii;

4) venitul sub formă de prime de stimulare.

1. Venitul iniţial reprezintă suma venitului convenit la încheierea contractului de

construcţie între antreprenor şi beneficiar.

2. Venitul din modificările contractului rezultă din rectificarea valorii iniţiale a

contractului de construcţie asupra căreia au convenit părţile contractante. Modificarea valorii

contractuale poate avea loc ca urmare a schimbării prevederilor contractuale cu privire la proiect,

efectuarea unor construcţii suplimentare sau dezicerea de unele lucrări sau obiecte, precum şi

altor specificaţii contractuale. O modificare poate conduce la o majorare sau la o reducere a

venitului contractual.

Venitul din modificările contractului poate fi recunoscut dacă:

1) beneficiarul şi antreprenorul au acceptat tipul şi mărimea modificării; şi

2) mărimea venitului aferent modificării poate fi determinată cu certitudine.

Exemplul 1.6. Un antreprenor a încheiat, pe o perioadă de doi ani, un contract pentru

construirea unei clădiri în valoare de 4 200 000 lei. La începutul anului doi beneficiarul a

solicitat antreprenorului să înlocuiască materialele prevăzute pentru finisarea clădirii. Valoarea

contractuală a modificării acceptată de antreprenor şi recuperabilă de către beneficiar

constituie 600 000 lei.

În baza datelor din exemplu, suma totală a venitului contractual va fi majorată şi va

constitui 4 800 000 lei (4 200 000 lei + 600 000 lei). Venitul aferent modificării se va include în

valoarea contractului în perioada executării lucrărilor corespunzătoare.

3. Venitul din reclamaţii reprezintă o sumă cerută (revendicată) de către antreprenor de la

beneficiar sau de la o persoană terţă pentru rambursarea unor prejudicii cauzate de acesta. O

reclamaţie poate fi înaintată, de exemplu, în cazul erorilor din specificaţii sau proiect şi

nerespectării clauzelor contractuale de către beneficiar.

Venitul din reclamaţii poate fi recunoscut dacă:

1) reclamaţiile înaintate sunt recunoscute de beneficiar sau sunt stabilite printr-o hotărâre a

instanţei de judecată; şi

13

2) mărimea venitului dat poate fi determinată cu certitudine.

Exemplul 1.7. Un antreprenor a încheiat un contract pentru construirea unei clădiri pe o

durată de doi ani în valoare de 5 200 000 lei. Costurile de deviz aferente contractului constituie

4 900 000 lei. În procesul executării lucrărilor antreprenorul a depistat în proiectul respectiv o

eroare a cărei corectare necesită costuri suplimentare în sumă de 110 000 lei. Venitul din

reclamaţie (aceasta a fost înaintată de antreprenor şi recunoscută de beneficiar) constituie

124 500 lei şi include costurile suplimentare efective în sumă de 110 000 lei şi profitul respectiv

de 14 500 lei.

Conform datelor din exemplu, antreprenorul va recunoaşte venitul din reclamaţie în

mărime de 124 000 lei ca venit contractual, iar costurile suportate efectiv în sumă de 110 000 lei

– drept costuri contractuale. Suma totală a venitului contractual constituie 5 324 000 lei

(5 200 000 lei + 124 000 lei), iar suma totală a costurilor contractuale – 5 010 000 lei (4 900 000

lei + 110 000 lei).

4. Venitul sub formă de prime de stimulare reprezintă sumele suplimentare plătite

antreprenorului în cazul în care unele prevederi contractuale au fost respectate sau standardele de

performanţă specificate au fost atinse sau depăşite. De exemplu, contractul de construcţie poate

să prevadă o primă de stimulare a antreprenorului pentru finalizarea înainte de termen a

contractului, calitatea înaltă a lucrărilor executate, reducerea costurilor sau alte rezultate stipulate

în contract. Plăţile de stimulare pot fi stabilite în procente din valoarea contractului, sub formă de

sumă fixă sau în alt mod stabilit în contractul de construcţie.

Venitul sub formă de prime de stimulare poate fi recunoscut dacă:

1) clauzele stipulate în contract au fost respectate; şi

2) mărimea venitului poate fi determinată cu certitudine.

Exemplul 1.8. Un antreprenor a încheiat, pe o perioadă de cinci ani, un contract pentru

construirea unui depozit în valoare de 9 000 000 lei. Contractul prevede o plată suplimentară în

mărime de 0,03 % din valoarea contractului pentru fiecare zi de finalizare înainte de termen a

acestuia. Să presupunem că antreprenorul a finalizat construcţia cu 60 de zile înainte de

termenul stabilit.

În baza datelor din exemplu, venitul sub formă de prime de stimulare va constitui 126 000

lei (9 000 000 lei x 60 x 0,0003) şi va fi recunoscut ca venit contractual, iar suma totală a

venitului contractual – 9 162 000 lei (7 000 000 lei + 162 000 lei).

În componenţa veniturilor contractuale nu se includ sumele încasate în numele părţilor

terţe în modul stabilit de SNC „Venituri”.

4. Evaluarea şi contabilitatea rezultatului financiar la antreprenor.

14

Veniturile şi cheltuielile contractuale se recunosc, în baza contabilităţii de angajamente, în

perioada de gestiune în care au apărut, indiferent de momentul încasării sau plăţii efective a

mijloacelor băneşti sau a altei forme de compensare.

Veniturile şi costurile aferente unui contract de construcţie se recunosc ca venituri şi,

respectiv, ca cheltuieli în cazul în care rezultatul acestui contract poate fi evaluat cu certitudine.

Antreprenorul poate evalua cu certitudine veniturile şi cheltuielile contractuale dacă contractul

încheiat stabileşte:

1) drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi privind activul care urmează a fi construit;

2) valoarea contractuală care urmează a fi primită de către antreprenor; şi

3) modalitatea şi termenele decontărilor.

Pe parcursul duratei de executare a contractului antreprenorul verifică şi, dacă este necesar,

revizuieşte estimările veniturilor şi cheltuielilor contractuale folosind un sistem eficient de

previzionare şi de gestiune financiară internă. Astfel de revizuiri nu semnifică faptul că rezultatul

contractului nu poate fi estimat în mod credibil.

Rezultatul financiar al unui contract de construcţie se determină ca diferenţă dintre

veniturile şi cheltuielile aferente acestuia, în funcţie de tipul contractului încheiat: cu preţ fix; cu

cost plus sau mixt.

Rezultatul financiar al unui contract cu preţ fix poate fi estimat cu certitudine dacă sînt

respectate următoarele condiţii:

1) venitul contractual total poate fi evaluat în mod credibil;

2) există o certitudine întemeiată că beneficiile economice aferente contractului vor fi

primite de către antreprenor;

3) costurile contractuale pentru finalizarea contractului şi a stadiului de executare al

acestuia la finele perioadei de gestiune pot fi evaluate în mod credibil;

4) costurile aferente contractului pot fi identificate şi evaluate cu certitudine, astfel încât

costurile contractuale efectiv suportate să poată fi comparate cu estimările precedente.

Rezultatul financiar al unui contract cost plus poate fi estimat în mod credibil dacă sunt

respectate următoarele condiţii:

1) există probabilitatea că beneficiile economice aferente contractului vor fi obţinute de

către antreprenor;

2) costurile contractuale atribuibile contractului, indiferent de faptul dacă sunt sau nu

recuperabile de către beneficiar, pot fi identificate şi evaluate cu certitudine.

Rezultatul financiar al unui contract mixt poate fi determinat cu certitudine, dacă sunt

respectate prevederile al unui contract cu preţ fix şi cost plus.

15

Recunoaşterea veniturilor şi cheltuielilor contractuale se efectuează reieşind din durata de

executare a contractului de construcţie care se poate încadra sau poate depăşi o perioadă de

gestiune.

Dacă contractul de construcţie a fost executat într-o singură perioadă de gestiune,

veniturile şi cheltuielile contractuale se recunosc în această perioadă la finalizarea contractului

respectiv. În cazul în care contractul de construcţie se execută în cursul mai multor perioade de

gestiune, veniturile şi cheltuielile contractuale se recunosc prin aplicarea metodei stadiului de

execuţie a contractului.

Stadiul de execuţie a contractului se confirmă de către beneficiar şi poate fi determinat

utilizând una din următoarele variante:

1) ponderea costurilor contractuale suportate efectiv pentru executarea lucrărilor până la

data raportării în costurile totale contractuale estimate (varianta cost-la-cost);

2) volumul lucrărilor executate efectiv;

3) gradul de finalizare a volumului fizic al unei părţi din lucrările contractate.

Plăţile intermediare şi avansurile primite de la beneficiari nu influenţează stadiul de

execuţie a contractului şi nu se recunosc ca venituri.

I. În cazul variantei cost-la-cost stadiul de execuţie a contractului se determină ca raportul

dintre costurile contractuale efectiv suportate la data raportării şi costurile contractuale estimate.

Ea se aplică, de regulă, pentru determinarea veniturilor contractuale aferente contractelor cu preţ

fix.

Veniturile contractuale recunoscute în perioada de gestiune curentă în baza variantei cost-

la-cost se determină în modul următor:

1) procentul de execuţie a contractului se înmulţeşte cu valoarea iniţială a contractului

(ţinând cont de modificările ulterioare ale acesteia) şi astfel se stabilesc veniturile contractuale

aferente tuturor perioadelor de gestiune de la începutul executării contractului, inclusiv a

perioadei de gestiune curente;

2) din veniturile contractuale calculate se scad veniturile contractuale recunoscute în

perioadele de gestiune precedente.

În continuare vom examina modul de recunoaştere a veniturilor şi costurilor de construcţie

în baza ponderii costurilor contractuale suportate efectiv pentru executarea lucrărilor până la data

raportării în costurile totale contractuale estimate (varianta cost-la-cost).

Exemplul 1.9. În anul 201X un antreprenor a încheiat un contract cu preţ fix pe o perioadă

de trei ani care prevede construirea unui bloc de locuit în valoare de 16 200 000 lei. Mărimea

iniţială a costurilor contractuale de deviz constituie 15 100 000 lei.

16

La 1 iulie 201X+1 antreprenorul şi beneficiarul au convenit asupra unor modificări în

contract care prevăd finisarea faţadei cu alte materiale, fapt ce conduce la majorarea veniturilor

contractuale cu 300 000 lei, iar a costurilor contractuale de deviz – cu 240 000 lei. Conform

politicilor contabile a antreprenorului, veniturile şi cheltuielile contractuale se determină la finele

fiecărei perioade de gestiune.

Informaţia privind executarea contractului de construcţie în fiecare an şi calculul

procentului de execuţie a contractului este prezentată în tabelul 1.

Tabelul 1.8.Calculul procentului de execuţie a contractului

Veniturile, cheltuielile şi profitul (pierderea) contractuale se recunosc în perioadele de

gestiune respective astfel:

- cheltuielile contractuale se recunosc la suma costurilor suportate în procesul executării

contractului;

- veniturile contractuale se recunosc ca diferenţa dintre totalul veniturilor contractuale

constatate în toate perioadele de gestiune, inclusiv în cea curentă, şi veniturile contractuale

recunoscute în perioadele de gestiune precedente;

- rezultatul financiar (profit/pierdere) al executării contractului se determină ca diferenţa

dintre veniturile şi cheltuielile contractuale recunoscute.

Calculul indicatorilor nominalizaţi, ţinînd cont de datele iniţiale şi rezultatele calculelor din

tabelul 1.8., este prezentat în tabelul 1.9.

Tabelul 1.9.

Calculul veniturilor, cheltuielilor şi a rezultatului financiar (profitului/pierderii)

Indicatori Valoarea totală a

contractului (lei)

Procentul de executare

a contractului

(%)

Venituri, cheltuieli şi rezultatul financiar (lei)la data raportării

cu total cumulativ de la începutul

executării contractului

recunoscute în anii

precedenţi

recunoscute în anul curent

1 2 3 4 (col.2 x col.3:100)

5 6 (col.4–col.5)

17

Nr. crt.

Indicatori Anul 201X Anul 201X+1 Anul 201X+2

1. Valoarea totală a contractului (lei) 16 200 000 16 500 000 16 500 0002. Costuri contractuale curente suportate efectiv

(lei)5 981 000 5 682 000 3 677 000

3. Costuri contractuale cumulative suportate efectiv până la data raportării (lei)

5 981 000 11 663 000 15 340 000

4. Costuri contractuale totale estimate (lei) 15 100 000 15 340 000 15 340 0005. Procentul de executare a contractului, (%)

(rd. 3 : rd. 4 x 100 %) 39,61 76,03 100

Anul 201XVenituriCheltuieliProfit (pierdere)

16 200 000--

39,61--

6 416 8205 981 000 435 820

---

6 416 8205 981 000 435 820

Anul 201X+1VenituriCheltuieliProfit (pierdere)

16 500 000--

76,03--

12 544 95011 663 000 881 950

6 416 8205 981 000435 820

6 128 1305 682 000 446 130

Anul 201X+2VenituriCheltuieliProfit (pierdere)

16 500 000--

100,00--

16 500 00015 340 000 1 160 000

12 544 95011 663 000 881 950

3 955 0503 677 000 278 050

În anul 201X veniturile recunoscute se determină prin înmulţirea totalului veniturilor

contractuale cu procentul de execuţie a contractului şi constituie 6 416 820 lei (16 200 000 lei x

0,3961). Cheltuielile contractuale se recunosc în mărimea costurilor contractuale suportate

efectiv la data întocmirii situaţiei de profit şi pierdere şi sunt egale cu 5 981 000 lei. Profitul se

determină ca diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile contractuale recunoscute şi constituie 435

820 lei (6 416 820 lei – 5 981 000 lei).

În anul 201X+1 totalul veniturilor contractuale de la începutul executării contractului

constituie 12 544 950 lei (16 500 000 lei x 0,7603). Veniturile contractuale recunoscute în acest

an se determină ca diferenţa dintre totalul cumulativ al veniturilor contractuale în cursul a doi ani

şi veniturile contractuale recunoscute în anul 201X, fiind egale cu 6 128 130 lei (12 544 950 lei –

6 416 820 lei).

Cheltuielile contractuale recunoscute în anul 201X+1 se determină ca diferenţa dintre

totalul cumulativ al costurilor contractuale efectiv suportate în cursul a doi ani şi costurile

contractuale recunoscute în anul 201X şi constituie 5 682 000 lei (11 663 000 lei – 5 981 000

lei). Profitul recunoscut în acest an este egal cu 446 130 lei [(6 128 130 lei – 5 682 000 lei) sau

(881 950 lei – 435 820 lei)].

În anul 201X+2 totalul veniturilor contractuale de la începutul executării contractului

constituie 16 500 000 lei. Veniturile contractuale recunoscute în acest an sunt egale cu 3 955 050

lei (16 500 000 lei – 12 544 950 lei), cheltuielile contractuale recunoscute – cu 3 677 000 lei (15

340 000 lei – 11 663 000 lei), iar profitului recunoscut – cu 278 050 lei [(3 955 050 lei – 3

677 000 lei) sau (1 160 000 lei – 881 950 lei)].

II. La aplicarea variantei volumului lucrărilor executate efectiv şi confirmate de către

beneficiar mărimea venitului contractual care urmează a fi recunoscut depinde de tipul

contractului.

1) În cazul unui contract cu preţ fix venitul se recunoaşte în baza volumului lucrărilor

executate efectiv la data raportării.

18

2) În cazul unui contract cost plus, venitul se formează din suma costurilor contractuale

suportate efectiv şi recompensa suplimentară prevăzută în contract.

III. Recunoaşterea venitului conform variantei gradului de finalizare a volumului fizic

al unei părţi din lucrările contractuale prevede determinarea ponderii volumului fizic al

lucrărilor de construcţie finalizate la data raportării în volumul total al lucrărilor prevăzute în

contract. O astfel de variantă se aplică pentru contractele cu preţ fix. În aceste cazuri venitul

contractual se determină ţinând cont de gradul de finalizare a volumului fizic al lucrărilor în

ansamblu pe obiect. Venitul contractual recunoscut în perioada de gestiune se determină prin

înmulţirea gradului de finalizare a volumului fizic al lucrărilor pe obiect în ansamblu cu valoarea

contractului.

Exemplul 1.10. În anul 201X un antreprenor a încheiat un contract cu preţ fix pe o durată

de doi ani care prevede construirea unui apeduct cu lungimea de 150 km şi valoarea de

12500000 lei. Conform politicilor contabile a antreprenorului, veniturile contractuale se

recunosc în funcţie de stadiul de executare al contractului, utilizând varianta gradului de

finalizare a volumului fizic al unei părţi din lucrările contractuale. La finele anului 201X

volumul fizic al lucrărilor efectuate constituie 90 km, iar gradul de finalizare a lucrărilor – 60%

(90 km : 150 km x 100). Costurile lucrărilor executate constituie 6 750 000 lei.

În baza datelor din exemplu, în anul 201X antreprenorul contabilizează:

- venitul obţinut din executarea contractului de construcţie în mărime de 7 500 000 lei

(12 500 000 lei x 0,6) – ca majorare concomitentă a creanţelor pe termen scurt şi a veniturilor;

- decontarea costului efectiv aferent contractului de construcţie în sumă de 6 750 000 lei –

ca majorare a costurilor vânzărilor şi diminuare a costurilor activităţii de bază.

Înregistrarea contabilă aferentă creanţei beneficiarului în mărimea etapei finisate a

lucrărilor de construcţii la suma veniturilor recunoscute şi TVA calculate:

Debit 221 „Creanţe comerciale”

Credit 611 „Venituri din vânzări”

Credit 534 „Datorii faţă de buget”, subcontul 5344 „Datorii privind taxa pe valoarea adăugată”.

Casare costului în mărimea etapei finisate a lucrărilor de construcţii:

Debit 711 „Costul vânzărilor”

Credit 811 „Activităţi de bază”.

Bibliografia:

1. Benderschi V., Tostogan P. Ţurcan L. Particularităţile repartizării şi includerii consumurilor în

costul obiectelor de construcţie. In: Contabilitate şi audit, nr. 11, 1998, p.65-69.

19

2. Planul de conturi contabile al activităţii economico-financiară a întreprinderilor, aprobat prin

Ordinul Ministerului Finanţelor al RM nr.118 din 06.08.2013. În: Monitorul Oficial al R.M., nr.

233-237 din 22.10 2013.

3. SNC „Contractele de construcţii”, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanţelor al RM nr. 118

din 06.08.2013. În: Monitorul Oficial al R.M., nr. 233-237 din 22.10 2013.

4. Бендерский В., Граур А. Особенности учета строительных подрядов согласно НСБУ 11

«Строительные подряды». In: Contabilitate şi audit, nr. 7, 1998, c. 3-20.

5. Слепнев И.К. и др. Бухгалтерский учет в потребительской кооперации в

2-х томах, М., 1991.

2. Particularităţile contabilităţii costurilor produselor agricole

2.1. Particularităţile caracteristice ale activităţii agricole.

2.2. Modul de recunoaştere, evaluare şi contabilitate a activelor biologice şi produselor agricole.

2.3. Contabilitatea cheltuielilor anticipate şi altor cheltuieli specifice unităţilor agricole.

2.4. Perfectarea documentară, contabilitatea şi calculaţia costului produselor agricole în

fitotehnie.

2.5. Perfectarea documentară, contabilitatea şi calculaţia costului produselor agricole în

zootehnie.

2.6. Contabilitatea costurilor activităţii auxiliare în activitatea agricolă.

1. Particularităţile caracteristice ale activităţii agricole.

Tratamentul contabil al costurilor suportate de entităţile agricole este reglementat de SNC 6

„Particularităţile contabilităţii în întreprinderile agricole”(SNC „Particularităţile contabilităţii în

agricultură) şi, respectiv, IAS 41 „Agricultura”.

Activitate agricolă – administrarea de către o entitate a transformării biologice şi recoltării

activelor biologice pentru vînzare sau pentru obţinerea activelor biologice adiţionale şi/sau

produselor agricole. Activ biologic – un animal viu sau o plantă vie. Produs agricol – produsul

recoltat de la activele biologice ale entităţii.

Transformare biologică – proces de creştere, producere, degenerare şi reproducere care

provoacă modificări calitative şi/sau cantitative a unui activ biologic (de exemplu, creşterea unor

culturi în scopul obţinerii produselor agricole, creşterea animalelor pentru a fi vîndute sau

sacrificate, creşterea copacilor pentru obţinerea lemnului).

Agricultura se caracterizează prin diferite particularităţi:

20

1) Mijlocul principal de producţie este pământul, care nu se amortizează. Transformarea

pământului în marfă impune necesitatea evaluării, contabilizării acestuia ca activ şi a

cheltuielilor necesare pentru exploatarea lui.

2) Caracterul sezonier şi îndelungat de producţie (1 an şi mai mult). Acest fapt

influenţează calculaţia costului de producţie la sfârşitul anului şi nu lunar. Procesul de producţie

se începe într-un an şi se finalizează în anul următor.

3) O particularitate a agriculturii, că în urma unuia şi aceluiaşi proces de producţie se

obţine diferite produse finite:

- producţia de bază – producţia, obţinerea căreia a fost organizată de procesul de producţie

(legume, grâu, spor de masă vie etc.).

- producţia secundară – producţia care se obţine concomitent cu producţia de bază, dar are

o importanţă minoră (paiele, cioclejii,gunoiul de grajd etc.).

- produse asociate – două sau mai multe feluri de produse, ce reprezintă rezultatul unui

proces tehnologic unic (masa vie, seminţele, laptele şi producţia animalieră, lâna etc.).

4) În agricultura unele produse finite obţinute în rezultatul procesului de producţie se

utilizează în diferite direcţii: pentru vânzare, consum intern sau utilizarea pentru continuarea

procesului de producţie.

Tabelul 1Active biologice, produse agricole şi produse obţinute din procesarea

acestora

Active biologice Produse agricole Produse obţinute din procesarea produselor agricole

Turma de bază a ovinelor Lapte, lînă Brînză, fire toarseCireada de bază a

bovinelorLapte Unt, caşcaval, brînză

Porci Carcasă Cîrnaţi, şuncă prelucratăPiscicultură Peşte-marfă, puiet Produse din peşte

Culturi cerealiere Cereale, paie Făină, crupe, furaje combinateCulturi legumicole Legume Conserve din legume, murături

Culturi tehnice cultivate pe plantaţii

Frunze de tutun, seminţe de floarea-soarelui, rizocarpi

Tutun fermentat, ulei vegetal, zahăr

Copacii dintr-o pepinieră Copaci tăiaţi Buşteni, cheresteaPlantaţii perene:

- vii Struguri Vin brut, materiale pentru sucuri- livezi Fructe Fructe uscate, conserve din fructe

- copaci în pădure (masiv forestier)

Copaci tăiaţi Buşteni, cherestea

Agricultura reprezintă o activitate specifică complexă care include două ramuri:

1) fitotehnia – cultivarea de plante anuale şi/sau perene, silvicultura, floricultura;21

2) zootehnia – creşterea animalelor, avicultura, acvacultura, apicultura etc.

Fitotehnia şi zootehnia se caracterizează prin următoarele particularităţi comune:

1) Capacitatea de modificare. Animalele şi plantele vii sunt capabile de transformări

biologice;

2) Administrarea modificării. Modul de administrare facilitează transformarea biologică

prin îmbunătăţirea sau cel puţin stabilizarea condiţiilor necesare desfăşurării procesului (de

exemplu, nivelul de elemente nutritive, umiditatea, temperatura, fertilitatea şi lumina).

Această administrare diferenţiază activitatea agricolă de alte activităţi. De exemplu, recoltarea

produselor din resurse negestionate (cum ar fi pescuitul oceanic sau defrişarea) nu reprezintă o

activitate agricolă;

3) Evaluarea modificării. Modificarea calitativă (de exemplu, calitatea genetică,

densitatea, gradul de coacere, conţinutul de grăsimi, conţinutul de proteine şi gradul de

rezistenţă al fibrelor) sau cantitativă (de exemplu, numărul de pui, greutatea, volumul, lungimea

sau diametrul fibrelor şi numărul de boboci) determinată de transformările biologice sau de

recoltare este evaluată şi monitorizată ca funcţie de rutină a administrării.

Transformarea biologică poate conduce la următoarele tipuri de rezultate:

a) modificările activului exprimate în

- creşterea acestuia (sporirea masei şi îmbunătăţirea calităţii animalului şi/sau plantei);

- degenerarea acestuia (micşorarea masei şi reducerea calităţii animalului şi/sau a

plantei);

- reproducerea acestuia (obţinerea activelor biologice suplimentare - a animalelor şi/sau a

plantelor);

b) obţinerea produselor agricole (în sectorul zootehnic - lapte, lînă, ouă, miere etc.;

în fitotehnie - cereale, legume, fructe, struguri etc.).

Activitatea agricolă a întreprinderilor se desfăşoară prin utilizarea grupelor de active

biologice.

Grupa de active biologice reprezintă o grupă de animale şi/sau plante (turmă, cireadă,

plantaţie, pepinieră etc.), omogenă după componenţa şi destinaţia sa, dirijată (menţinută)

în comun pentru activitatea vitală.

2. Modul de recunoaştere, evaluare şi contabilitate a activelor biologice şi produselor

agricole

Un activ biologic sau un produs agricol se recunoaşte în baza metodei contabilităţii de

angajamente dacă:

1. entitatea controlează activul ca rezultat al evenimentelor trecute;

22

2. există o certitudine întemeiată că în viitor entitatea va obţine beneficii economice din

utilizarea activului biologic şi produsului agricol;

3. costul activului biologic şi al produsului agricol poate fi determinat credibil.

În funcţie de durata obţinerii beneficiilor economice şi de pregătire spre utilizare după

destinaţie se disting:

1) active biologice imobilizate 121,123 (131,132) – activele biologice mature care

asigură obţinerea multiplă a produselor agricole şi/sau a activelor biologice adiţionale pe

parcursul unei perioade ce depăşeşte un an (de exemplu, viile, livezile, plantaţiile de pomuşoare

roditoare, culturi multianuale de flori, de furaje, legumicole, vacile, ovinele, porcinele,

cabalinele, adulte) precum şi cele imature care se află în perioada de pregătire spre utilizare după

destinaţie (de exemplu, viile şi livezile înfiinţate pîna la transferarea lor în categoria pe rod);

2) active biologice circulante 212 (217) – animale la creştere şi îngrăşat care includ unele

grupe de active biologice mature (de exemplu, iepuri de casă, animalele cu blană, păsările adulte)

şi imature cum ar fi animalele tinere (de exemplu,viţeii, purceii, miei), animalele rebutate din

cireada (turma) de baza şi trecute la îngrăşat.

Componenţa şi modul de determinare a costului de intrare a activelor biologice

imobilizate este condiţionat de sursa de intrare a acestor active şi include:

1) la procurarea plantaţiilor perene roditoare precum şi animalelor pentru completarea

cirezii (turmei) de bază – valoarea de cumpărare şi costurile de achiziţie (de exemplu, costurile

de transport, de însoţire a animalelor, de marcare şi identificare, de evaluare, de asigurare,

privind hrana animalelor, taxa vamală, procedurile vamale etc.);Dt 121, 123 (131,132) Ct

521,539(544), 812, 211

2) la transferarea în cireada (turma) de bază a animalelor tinere crescute în cadrul

entităţii cînd destinaţia de creştere a acestora la recunoaşterea iniţială nu era determinată, sau

dacă există decizia de a le creşte pentru vînzare şi/sau sacrificare – costul efectiv al animalelor la

începutul perioadei de gestiune şi costul planificat aferent creşterii lor de la începutul perioadei

pînă la momentul transferării; Dt 123 (132,) Ct 212 (217)

3) la transferarea plantaţiilor perene în categoria pe rod sau pînă la împreunarea

coroanelor (pentru fîşiile forestiere de protecţie, masivele forestiere):

a) costurile efective aferente desfundării solului, materialului săditor, plantării în primul an,

plus costurile privind creşterea şi îngrijirea plantaţiilor în anii ulteriori cu total cumulativ pînă la

darea în exploatare a acestora; Dt 121(131) Ct 211, 531, 533, 812, 813 (821), 113,124 (125), 539

(544) Iar la darea în exploatare a plantaţiilor Dt 123 (132,) Ct 121(131)

23

b) costul materialului săditor, a lucrărilor de plantare, creştere şi îngrijire a plantaţiilor

perene în cazul înlăturării golurilor provocate de evenimente excepţionale se recunosc drept

cheltuieli curente. Dt 723 Ct 211, 531,533

Costul produselor (fructelor şi strugurilor) obţinute de la plantele perene tinere (activele

biologice imature) în perioada de creştere şi îngrijire pînă la transferarea lor în categoria pe rod

se evaluează conform politicilor contabile după una din următoarele metode:

1) la valoarea realizabilă netă;

2) la cost efectiv.

În cazul evaluării produselor la valoarea realizabilă netă, costul acestora se determină ca

diferenţa dintre preţul de piaţă şi costurile probabile de comercializare şi se înregistrează ca

majorare a stocurilor şi diminuare a activelor biologice imobilizate în curs de execuţie.

La aplicarea metodei costului efectiv, costul produselor se determină în conformitate cu

gradul de maturitate (nivelului atins al capacităţii de producţie) a plantaţiilor perene în anul

recoltei care include suma costurilor directe privind recoltarea şi transportarea fructelor,

strugurilor şi cota-parte a costurilor de creştere şi îngrijire a plantelor perene din anul recoltei.

Dt 216 (215) Ct 131

Activele biologice imobilizate imature procurate pentru completarea/înfiinţarea cirezii

(turmei) de bază se contabilizează astfel:

1) valoarea de procurare şi costurile de achiziţie a activelor biologice imature – ca

majorare a activelor biologice imobilizate în curs de execuţie şi diminuare a stocurilor, a

costurilor activităţilor auxiliare şi majorare a datoriilor curente etc. Dt 121 (131) Ct 212, 812,539

(544)

2) costurile de creştere şi îngrijire a activelor biologice în perioada de pregătire după

destinaţie – ca majorare a activelor biologice imobilizate în curs de execuţie şi diminuare a

stocurilor, a costurilor activităţilor auxiliare, majorare a datoriilor curente şi a amortizării

imobilizărilor necorporale şi corporale etc. Dt 121 (131) Ct 812, 539 (544), 113, 124 (125).

3) produsele obţinuţi de la activele biologice imobilizate în curs de execuţie evaluate

conform politicilor contabile – ca majorare a stocurilor şi diminuare a activelor biologice

imobilizate în curs de execuţie. Dt 216 (215) Ct 121(131).

4) costul de intrare a activelor biologice imobilizate imature transferate în categoria celor

mature (în exploatare) – ca majorare a activelor biologice imobilizate şi diminuare a activelor

biologice imobilizate în curs de execuţie. Dt 123 (132) Ct 121 (131)

Animalele de muncă, de producţie, viile şi livezile, plantaţiile de pomuşoare pe rod primite

de la proprietari sub formă de aport la capitalul social se contabilizează ca majorare a activelor

24

biologice imobilizate şi micşorare a capitalului nevărstat sau majorare a capitalului neînregistrat.

Dt123(132)Ct 313,537

După recunoaşterea iniţială activele biologice imobilizate se evaluează la cost de intrare

minus amortizarea cumulată şi pierderile din depreciere acumulate conform regulilor

generale stabilite în SNC „Imobilizări necorporale şi corporale”şi SNC „Deprecierea activelor”.

Ieşirea activelor biologice imobilizate, are loc în cazul: vînzării; transmiterii cu titlu gratuit

terţilor sau în leasing financiar; transmiterii sub formă de aport la capitalul social al altor entităţi;

expirării duratei de viaţă cînd exploatarea ulterioară este imposibilă sau ineficientă; schimbării

destinaţiei terenurilor; sacrificării animalelor; rebutării animalelor din cireada (turma) de bază;

evenimentelor excepţionale etc.

Tranzacţiile de ieşire a activelor biologice imobilizate cu excepţia sacrificării, rebutării şi

casării animalelor din cauza evenimentelor excepţionale se contabilizează în acelaşi mod ca şi

alte active imobilizate conform regulilor generale stabilite în SNC „Imobilizări necorporale şi

corporale” şi SNC „Capital propriu şi datorii” astfel:

1) decontarea amortizării cumulate – ca diminuare simultană a amortizării activelor

biologice imobilizate şi a activelor biologice imobilizate;Dt 133 Ct 132

2) casarea valorii contabile – ca majorare a cheltuielilor curente şi micşorare a activelor

biologice imobilizate; Dt 721 Ct 132

3) înregistrarea cheltuielilor aferente ieşirii activelor biologice imobilizate – ca majorare a

cheltuielilor curente şi diminuare a costurilor activităţilor auxiliare, stocurilor, majorare a datoriilor

curente etc.;

Dt 721 Ct 812,211, 531,533, 539 (544)

4) înregistrarea valorii de vînzare (contractuale) din ieşirea activelor biologice imobilizate

– ca majorare concomitentă a numerarului, creanţelor şi a veniturilor şi datoriilor curente.Dt

242,221Ct 621,5342

Animalele de muncă şi de producţie rebutate din cireada de bază şi transferate în categoria

activelor biologice circulante pentru îngrăşat, se evaluează la valoarea contabilă şi se

contabilizează ca majorare a stocurilor şi diminuare a activelor biologice imobilizate. Dt 217 Ct

132

Valoarea contabilă a activelor biologice imobilizate (de exemplu, livezilor, viilor,

plantaţiilor de arbuşti fructiferi, vitele de muncă şi de producţie) afectate de evenimente

extraordinare (de exemplu, grindină, inundaţii, îngheţuri, secetă, boli etc.) se decontează parţial

sau integral şi se contabilizează ca majorare a cheltuielilor curente şi diminuare a activelor

biologice imobilizate.

Tabelul

25

Contabilitatea activelor biologice imobilizate afectate de evenimentele extraordinare

N d/o Conţinutul operaţiilor economice

Corespondenţa conturilor Suma, leiDebit Credit

1. Decontarea amortizării cumulate a activelor biologice imobilizate 133 132

2. Înregistrarea cheltuielilor de defrişare a lotului de viţă-de-vie 723 812,539(544)

3. Înregistrarea la intrări a stîlpilor de spalier utilizabili

211 132

4. Decontarea la cheltuieli a diferenţei dintre valoarea reziduală şi valoarea de intrare a stîlpilor de spalier

723 132

3. Contabilitatea cheltuielilor anticipate şi altor cheltuieli specifice unităţilor agricole

În entităţile agricole se disting cheltuieli ale perioadei de gestiune, reglementate de SNC 3

„Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii”, Proiectul SNC "Cheltuieli" şi

cheltuieli anticipate care reprezintă cheltuielile suportate în perioada de gestiune curentă, dar

aferente perioadelor viitoare.

Cheltuieli anticipate sunt cheltuielile suportate în perioada de gestiune curentă, dar aferente

perioadelor viitoare. În funcţie de durata perioadei de includere în componenţa

consumurilor şi cheltuielilor se disting cheltuieli anticipate pe termen lung şi cheltuieli anticipate

curente. Cheltuielile anticipate pe termen lung se trec la consumuri şi cheltuieli în curs de

câţiva ani, iar cele curente - în curs de un an.

Contabilitatea şi componenţa cheltuielilor anticipate se prezintă în următorul tabel:

№ Conţinutul operaţiilor economice Corespondenţa conturilor

Debit Credit Cheltuielile anticipate pe termen lung

1. Arenda plătită în avans pe o perioadă mai mare de un an 141 521,5392. Cheltuielile aferente

- amenajării ţarcurilor de vară şi ocoalelor pentru animale;- construcţiei serelor de primăvară cu caracter necapital;- construcţiei gropilor şi tranşeelor pentru siloz şi fînaj, - uscătoriilor pentru tutun şi altor construcţii speciale provizorii cu

caracter necapital;- tratării solului cu var şi ghips;- îmbunătăţirii primare a pământurilor ameliorate prin lucrări

agrotehnice;

141 211,213,214,531,533,

124

3. Sumele calculate ale amortizării reţelelor interne de irigare pe parcursul primilor trei ani în cazul când la punerea acestora în funcţiune nu a fost obţinută recolta la hectar pronosticată etc.

141 124

Cheltuielile anticipate curente1. Cheltuielile achitate pentru abonarea literaturii speciale 251 521,5392. Plăţile achitate în avans pe termen de până la un an pentru arendă 251 521,539

26

3. Plăţile achitate în avans pe termen de până la un an pentru asigurarea recoltei, bunurilor şi altor obiecte

251 533

4. Cota-parte a cheltuielilor anticipate pe termen lung constatată în anul de gestiune ca cheltuieli anticipate curente

251 141

Cheltuielile anticipate acumulate se repartizează astfel:

- cheltuielile pe termen lung - în funcţie de termenul de decontare (repartizare) sau alt

indicator. De exemplu, cheltuielile aferente tratării solului cu var şi ghips şi îmbunătăţirii

primare a pământurilor ameliorate prin lucrări agrotehnice se trec la costurile aferente

cultivării culturilor în decursul unei perioade ce nu va depăşi 5-7 ani;

- cheltuielile curente - în modul stabilit de entitatate.

Cheltuieli – diminuări ale beneficiilor economice înregistrate în perioada de gestiune sub

formă de ieşiri, reduceri ale valorii activelor sau de creşteri ale datoriilor care contribuie la

diminuări ale capitalului propriu (rezultatului financiar), altele decît cele rezultate din

distribuirea acestuia proprietarilor.

Cheltuielile entităţilor agricole se recunosc şi se reflectă în contabilitate şi situaţii

financiare pe tipuri de activităţi (operaţională, de investiţii, financiară), precum şi în legătură

cu evenimentele extraordinare. Cheltuielile se contabilizează cu total cumulativ de la începutul

anului şi la sfârşitul anului de gestiune se trec la rezultatul financiar total.

În funcţie de direcţia efectuării se disting cheltuieli ale activităţii operaţionale, ale activităţii

neoperaţionale, privind impozitul pe venit (731).

Cheltuielile activităţii operaţionale sunt cheltuieli aferente desfăşurării activităţii de bază a

întreprinderii. Acestea includ costul vânzărilor şi cheltuielile perioadei. Costul vânzărilor (711)

include costul produselor agricole, activelor biologice curente şi mărfurilor vândute în

perioada de gestiune, precum şi cel al serviciilor prestate. Cheltuielile perioadei includ

cheltuielile de distribuiere (712), cheltuielile generale şi administrative (713), alte cheltuieli

operaţionale (714).

Cheltuielile activităţii neoperaţionale sunt cheltuieli aferente desfăşurării altor tipuri de

activităţi. Acestea includ cheltuielile activităţii de investiţii (721), cheltuielile activităţii

financiare (722), cheltuielile extraordinare (723).

Nomenclatorul articolelor acestei grupe de cheltuieli se determină de întreprinderea

agricolă de sine stătător în conformitate cu S.N.C. „Cheltuieli”.

4. Perfectarea documentară, contabilitatea şi calculaţia costului produselor agricole în

cultura plantelor ( fitotehnie)

27

Costurile reprezintă expresia valorică a resurselor materiale, financiare şi de muncă

consumate pentru fabricarea şi definitivarea producţiei, obţinerea activelor biologice

suplimentare şi /sau prestarea serviciilor în scopul obţinerii unui venit.

Din punct de vedere contabil funcţia costurilor constă în efectuarea controlului asupra

folosirii resurselor în scopuri de producţie şi determinarea costurilor prin metode argumentate.

Fiecare fel de resurse, în funcţie de forma naturală şi materială, se folosesc în mod diferit, ceea

ce influenţează asupra constatării şi contabilizării costurilor.

Modul de contabilizare a costurilor în agricultură este condiţionat de particularităţile

tehnologice ale fitotehniei şi sectorului zootehnic, specificul transformărilor biologice din care

rezultă activele biologice suplimentare şi /sau produsele agricole.

Nomenclatorul articolelor de costuri ale activităţilor de bază (fitotehnie şi zootehnie)Denumirea articolelor Fitotehnie Zootehnie

1. Costuri directe de materiale, inclusiv: + +a) seminţe şi material de plantat + -b) îngrăşăminte (minerale şi organice) + -c) mijloace de protecţie a plantelor, animalelor + +d) furaje - +e) alte costuri de materiale + +2. Costuri directe privind retribuirea muncii + +3. Contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii şi prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală

+ +

4. Servicii + +5. Întreţinerea mijloacelor fixe + +6. Costuri indirecte de producţie + +7. Alte costuri + +

Contabilitatea costurilor se ţine pe tipuri de activităţi (de bază şi auxiliare) şi sectoare

(fitotehnia şi zootehnia). În cadrul fiecărui sector costurile se contabilizează pe subdiviziuni

structurale şi pe obiecte de evidenţă a costurilor (de exemplu, tipuri de culturi – grîu de toamnă,

porumb, floarea soarelui, cartofi etc.; tipuri şi soiuri de plantaţii perene – sămînţoase, sîmburoase

etc

Costurile anului de gestiune aferente cultivării culturilor de primăvară şi toamnă,

legumelor, îngrijirii şi întreţinerii livezilor, viilor, plantaţiilor de arbuşti fructiferi, recoltării

fructelor se includ în costul producţiei anului de gestiune. În contabilitate acestea se reflectă

separat de consumurile anului de gestiune aferente cultivării culturilor de toamnă pentru roada

anului următor şi de consumurile aferente executării în anul de gestiune a lucrărilor de pregătire

a solului pentru semănatul culturilor de primăvară şi al altor culturi în anul viitor (ierburilor

perene), care se consideră producţie în curs de execuţie.

28

În raport cu modul de includere în costul produselor agricole şi a activelor biologice

adiţionale se disting:

1) costuri de bază directe;

2) costuri de bază repartizabile;

3) costuri indirecte de producţie.

Costurile de bază directe în fitotehnie reprezintă costurile direct atribuibile creşterii şi

îngrijirii unui tip (grup) de plante (de exemplu, costuri directe privind retribuirea muncii, costuri

directe de materiale, servicii). Costurile de bază directe includ costurile aferente: culturilor

anuale semănate primăvara şi îngrijite în perioada de gestiune curentă; culturilor anuale

semănate toamna perioadei de gestiune precedente şi costurile de creştere şi îngrijire a acestor

culturi în perioada de gestiune curentă; îngrijirii plantelor perene pe rod (de exemplu, viilor şi

livezilor, plantelor de arbuşti fructiferi) înregistrate în perioada de gestiune precedentă (aratul,

tăiatul) după recoltarea roadei şi îngrijirii acestora în perioada de gestiune curentă.

Costurile de bază repartizabile reprezintă costurile perioadei de gestiune aferente

cultivării cîtorva tipuri de culturi (grupuri de culturi omogene). Aceste costuri se contabilizează

pe parcursul anului cu total cumulativ ca majorare a costurilor activităţilor de bază repartizabile

şi diminuare a stocurilor, majorare concomitentă a amortizării imobilizărilor necorporale şi

corporale şi a datoriilor curente etc.

Costurile de bază repartizabile acumulate se repartizează la finele perioadei de gestiune în

raport cu baza stabilită de entitate (de exemplu, masa grîului curăţat – amortizarea maşinilor de

curăţat boabe şi se contabilizează ca majorare a costurilor activităţilor de bază pe fiecare cultură

(grup de culturi) şi diminuare a costurilor activităţilor de bază repartizabile.

Costurile de bază directe şi repartizabile efectuate în perioada de gestiune curentă pentru

obţinerea activelor biologice şi produselor agricole în perioda de gestiune ulterioară se

consideră producţie în curs de execuţie.

Costurile indirecte de producţie reprezintă costurile de deservire şi gestiune care se

înregistrează în cadrul unei subdiviziuni. Ele nu pot fi raportare direct la costul produselor

agricole, activelor biologice adiţionate, serviciilor prestate. Aceste costuri se acumulează pe

parcursul perioadei de gestiune, ulterior se repartizează pe obiecte de evidenţă a costurilor.

Costurile indirecte de producţie se acumulează pe tipuri de activităţi (de bază şi auxiliare)

şi se contabilizează ca majorare a costurilor indirecte de producţie şi diminuare a stocurilor,

majorare a datoriilor curente şi a amortizării imobilizărilor necorporale şi corporale etc. Dt 813

(821)Ct 211,539,113,124(125)

Costurile indirecte de producţie ale activităţilor de bază şi auxiliare acumulate se

repartizează conform bazei de repartizare stabilite în politicile contabile (de exemplu, suma

29

totală a costurilor directe, suma salariului calculat, numărul de ore-normă lucrate de muncitorii la

creşterea şi îngrijirea tipurilor sau grupurilor de animale şi păsări, numărul de zile lucrătoare ale

animalelor de lucru (pentru transportul cu tracţiune animalieră)). Repartizarea costurilor indirecte

de producţie se contabilizează ca majorare a costurilor activităţilor de bază şi/sau auxiliare şi

diminuare a costurilor indirecte de producţie.

Costul efectiv al produselor agricole se determină la data raportării. Costurile acumulate

pentru creşterea şi îngrijirea unui tip (grup) de active biologice se repartizează între produsele de

bază, cuplate şi secundare şi activele biologice adiţionale, în dependenţă de structura şi

componenţa obiectelor de calculaţie, aplicînd una din metodele stabilite în politicile contabile:

1) excluderii din suma costurilor totale a costului produselor secundare evaluate la

valoarea realizabilă netă sau a costurilor efective aferente colectării produselor secundare sau

conform normativelor stabilite în politicile contabile – se aplică la calcularea costului produselor

cerealiere crescute pentru vînzare şi utilizare internă;

2) coeficienţilor stabiliţi în politicile contabile ale entităţii. Conform acestei metode un tip

de produse cuplate constituie o unitate consecventă, iar celelalte tipuri de produse sunt exprimate

prin coeficienţi convenţionali. Astfel, toate tipurile de produse se recalculează în produse

convenţionale, ulterior se determină ponderea fiecărui tip de produse în volumul total

convenţional al acestora în raport cu care suma costurilor de producţie se repartizează şi se

atribuie la fiecare tip de produse – se aplică la calcularea costului produselor cerealiere crescute

pentru seminţe

3) în raport cu expresia cantitativă aferentă cîtorva tipuri de produse (de exemplu,

cantitatea boabelor ce se conţin într-un tip de produse secundare – deşeuri furajere, cantitatea

substanţelor hrănitoare comestibile) – poate fi aplicată la calcularea costului legumelor crescute

în sol protejat pentru vînzare sau utilizare internă, nutreţurilor etc.;

4) atribuirea directă a costurilor pe fiecare tip de produse şi repartizarea celorlalte costuri

proporţional cu baza stabilită (de exemplu, suprafaţa recoltată, coeficienţii stabiliţi în politicile

contabile) care în momentul înregistrării acestora nu pot fi atribuite la fiecare obiect de calculaţie

– se aplică la calcularea costului produselor legumicole crescute în sere (sol protejat), în

calcularea costului fructelor recoltate, în livezile pe a cărui teren se cresc mai multe tipuri sau

soiuri ampelografice etc.

5) alte metode stabilite în politicile contabile.

În afară de activitatea de bază entităţile agricole înregistrează şi costuri ale activităţilor

auxiliare(812) (atelierul de reparaţie, serviciul de reparaţie al clădirilor şi construcţiilor speciale,

parcul de maşini şi tractoare, transportul auto, unităţile de producţie energetice, de aprovizionare

cu apă, transportul cu tracţiune animală etc.) se contabilizează pe fiecare tip de activitate

30

auxiliară conform nomenclatorului de articole prevăzut de SNC „Particularităţile contabilităţii în

agricultură”. Costurile acumulate de producţia auxiliară se repartizează proporţional cu baza de

repartizare stabilită de entitate în politica contabilă.

În componenţa costurilor pentru fabricarea produselor vegetale unităţile agricole includ

resursele folosite cu pregătirea solului pentru semănat şi terminând cu finisarea recoltei pe arie:

Contabilitatea costurilor în fitotehnie№ Conţinutul economic Documentul Debit Credit1. Casarea:

- seminţelor (răsadului), îngrăşămintelor, mijloacelor de protecţie a plantelor, cîrlige pentru suspendarea căldărilor etc.);- produselor petroliere (utilizate pentru exploatarea tractoarelor şi combinelor);

Actul (procesul-verbal) de consum al îngrăşămintelor minerale,organice şi bacteriene, chimicalelor şi ierbicidelor Foaia de evidenţă a tractoristului-maşinist

811

812811

211

211812

2. Calcularea retribuirii muncii:- agrotehnicienilor;- mecanizatorilor

Foaia de evidenţă a muncii şi lucrărilor executateFoaia de evidenţă a tractoristului-maşinist

811812811

531531812

3. Calcularea contribuţiilor pentru asigurările sociale şi medicale aferente retribuţiilor: - agrotehnicienilor; - mecanizatorilor

Calculul contabilităţiiCalculul contabilităţii

811812811

533533812

4. Calcularea provizionului pentru plata concediilor de la sumele retribuţiilor în mărimea stabilită de administraţia întreprinderii:- agrotehnicienilor;- mecanizatorilor

Calculul contabilităţiiCalculul contabilităţii

811812811

538538812

5. Consumul de servicii la transportarea recoltei din câmp:- cu transportul auto propriu;- cu transportul auto al terţilor

Foaia de parcurs al camionuluiFactura fiscala,factura

8118115342

812539539

6. Calcularea amortizării plantaţiilor perene roditoare, maşinilor pentru sortarea şi purificarea recoltei de cereale, construcţiilor de spaliere, serelor, uscătoriilor de tutun şi altor mijloace fixe, care sunt calculate lunar

Borderoul de calcul a amortizării mijloacelor fixe

811,812,813

124

7. Consumul de materiale, retribuire a muncii, CAS,CAM aferente reparaţiei OMVSD

Bonul de consum, borderoul de calcul a salariului, CAS, CAM

811,812,813

211,531,533,521

8. Cota cheltuielilor anticipate,care urmează a fi reportate la consumurile anului curent

Nota contabila 811 251

9. Repartizarea costurilor indirecte de Calculul contabilităţii

31

producţie conform bazei alese 811 81310. Înregistrarea produselor agricole Inventarul de recepţie a

cerealelor 216 81111. Înregistrarea deşeurilor furajere Actul de sortare şi uscare a

producţiei vegetale 216 81112. Includerea costurilor referitoare

perioadei de gestiune viitoare în producţia în curs de execuţie

Nota contabilă 215 811

13. Raportarea după destinaţie a abaterilor costului efectiv de la cel planificat al produselor:- vândute;- folosite pentru nutriţia animalelor, fabricarea făinii, - în calitate de ajutor material- la producţia vegetală alterată - rămase în stoc

Calculul contabilităţii

Calculul contabilităţiiCalculul contabilităţiiCalculul contabilităţiiCalculul contabilităţii

711811

713714216

811811

811811811

5. Perfectarea documentară, contabilitatea şi calculaţia costului produselor agricole în

zootehnie

Costurile în sectorul zootehnic se contabilizează separat pe tipuri de producţii, fără

delimitarea pe subdiviziuni.

În sectorul zootehnic producţia în curs de execuţie include:

- în apicultură - costul mierii lăsate pe iarnă în stupi în calitate de hrană pentru familiile de

albine;

- în avicultură - consumurile aferente incubării ouălor puse la incubare după 11 decembrie

a anului de gestiune;

- în acvacultură - costul peştilor de vară din iazurile de iernare care trec pe anul următor.

În sectorul zootehnic, spre deosebire de fitotehnie, contabilitatea producţiei în curs de

execuţie nu se ţine pe ani adiacenţi. Spre deosebire de fitotehnie în sectorul zootehnic produsele

se obţin pe parcursul anului mai uniform, iar mijloacele investite se recuperează practic în acelaşi

timp cu valori concrete (lapte, ouă, spor în masă vie etc.) sau cel puţin cu formarea treptată a

acestora şi/sau a unor active biologice noi (lână,miere,produse etc.).

În raport cu modul de includere în costul produselor agricole şi a activelor biologice

adiţionale se disting:

1)Costurile de bază directe în zootehnie reprezintă costurile direct atribuibile creşterii şi

îngrijirii animalelor (de exemplu, costuri directe privind retribuirea muncii, costuri directe de

materiale, servicii). Costurile de bază directe includ costurile aferente: creşterii şi îngrijirii

animalelor şi păsărilor; însămînţării artificiale a animalelor; incubării ouălor etc.

32

2) Costurile de bază repartizabile reprezintă costurile perioadei de gestiune aferente

creşterii cîtorva tipuri (grupuri) de animale, păsări (de exemplu, amortizarea şi reparaţia

mijloacelor fixe (grajdurilor, poieţilor etc.).

3) Costurile indirecte de producţie reprezintă costurile de deservire şi gestiune care se

înregistrează în cadrul unei subdiviziuni. Ele nu pot fi raportare direct la costul produselor

agricole, activelor biologice adiţionate, serviciilor prestate. Aceste costuri se acumulează pe

parcursul perioadei de gestiune, ulterior se repartizează pe obiecte de evidenţă a costurilor.

Costurile acumulate pentru creşterea şi îngrijirea unui tip (grup) de active biologice se

repartizează între produsele de bază, cuplate şi secundare şi activele biologice adiţionale, în

dependenţă de structura şi componenţa obiectelor de calculaţie, aplicînd una din metodele

stabilite în politicile contabile:

1) excluderii din suma costurilor totale a costului produselor secundare evaluate la valoarea

realizabilă netă sau a costurilor efective aferente colectării produselor şi activelor biologice

adiţionale din zootehnie;

2) coeficienţilor stabiliţi în politicile contabile ale entităţii. Conform acestei metode un tip

de produse cuplate constituie o unitate consecventă, iar celelalte tipuri de produse sunt exprimate

prin coeficienţi convenţionali. Astfel, toate tipurile de produse se recalculează în produse

convenţionale, ulterior se determină ponderea fiecărui tip de produse în volumul total

convenţional al acestora în raport cu care suma costurilor de producţie se repartizează şi se

atribuie la fiecare tip de produse – se aplică la calcularea costului laptelui şi a unui viţel obţinut

din fătare. De exemplu, costurile pentru creşterea şi îngrijirea cirezii de bază „Vaci pentru lapte”

diminuate cu costul produselor secundare se repartizează între volumul laptelui şi a viţeilor

obţinuţi din fătare în baza coeficienţilor 0,9 şi respectiv 0,1 stabiliţi în politicile contabile ale

entităţii;

3) în raport cu valoarea produselor cuplate la valoarea realizabilă netă – se aplică în

apicultură la calcularea costului mierii, cerii, propolisului, noilor roiuri de albine etc.;

4) alte metode stabilite în politicile contabile.

Ţinând cont de particularităţile transformării activelor biologice în zootehnie, contabilitatea

costurilor a acestei ramuri poate fi redată în următorul tabel:

Contabilitatea costurilor în zootehnie№ Conţinutul economic Documentul Debit Credit1. Casarea:

- valorii nutreţurilor, medicamentelor, produselor petroliere, ouălilor puse la incubare;- OMVSD (halate, mănuşi, şorţuri, cizme de cauciuc)

Borderoul de consum al nutreţurilor, fişa-limită de ridicare a valorilor materiale

811

811,813

211

213

33

2. Calcularea retribuirii muncii personalului de producţie

Calculul retribuirii muncii lucrătorilor din sectorul zootehnic

811 531

3. Calcularea contribuţiilor pentru asigurările sociale şi medicale aferente retribuţiilor personalului de producţie

Calculul contabilităţii811 533

4. Calcularea provizionului pentru plata concediilor de la sumele retribuţiilor personalului de producţie

Calculul contabilităţii811 538

5. Costul planificat al lucrărilor executate de activităţile auxiliare 811 812

6. Calcularea amortizării încăperilor zootehnice (grajduri, secţii pentru prepararea nutreţurilor, stâne etc), utilajului instalat în aceste încăperi

Borderoul de calcul al uzurii mijloacelor fixe

811,813 124

7. Casarea costurilor de reparaţii aferente OMVSD, mijloacelor fixe din ramură

Proces-verbal de recepţie-predare a obiectelor reparate, reconstruite şi modernizate

813 211,531,533,521,539,812,

8. Cota cheltuielilor anticipate,care urmează a fi reportate la consumurile anului curent

Nota contabila 811 251

Sacrificarea animalelor din cireada de bază se contabilizează astfel:

1) casarea valorii contabile a animalelor – ca majorare a costurilor activităţilor de bază şi

diminuare a activelor biologice imobilizate; Dt 811 Ct 132

2) înregistrarea costurilor condiţionate de sacrificare – ca majorare a costurilor activităţilor

de bază şi diminuare a stocurilor, majorare a datoriilor curente şi amortizării imobilizărilor

necorporale şi corporale etc.; Dt 811Ct 211, 113,124 (125), 539 (534),531,533

3) înregistrarea la intrări a produselor obţinute din sacrificare – ca majorare a stocurilor şi

diminuare a costurilor activităţilor de bază; Dt 216 Ct 811

În afară de costurile activităţii de bază în activitatea agricolă se înregistrează costurile

activităţilor auxiliare (812), care includ următoarele articole:

1. Costuri directe de materiale – costul materialelor auxiliare, carburanţilor şi lubrifianţilor,

pieselor de schimb pentru reparaţie mijloacelor fixe, materialelor de construcţie şi altor

materiale;Dt 812 Ct 211

2. Costuri directe privind retribuirea muncii – toate tipurile retribuţiilor de bază şi

suplimentare a angajaţilor care sînt calculate în baza tarifelor, volumului de lucrări executate şi

ale funcţiei stabilite pentru toţi angajaţii care participă nemijlocit la procesele tehnologice de

producţie al activităţilor auxiliare, prestare de servicii.Dt 812 Ct 531

34

Din această categorie de angajaţi fac parte reglorii, lăcătuşii, strungarii – în atelierele de

reparaţii; şoferii – în transportul auto; inginerii, montorii, lăcătuşii-montori – în subdiviziunile de

aprovizionare cu energie electrică, apă, aburi etc.; îngrijitorii de cai în transportul cu tracţiune

animală; mecanizatorii care execută lucrări de transport (cu excepţia lucrărilor de cultivare a

culturilor agricole) – în parcul de maşini şi tractoare.

3. Contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii şi prime de asigurare obligatorie de

asistenţă medicală – contribuţiile de asigurări sociale de stat şi prime de asigurare obligatorie de

asistenţă medicală calculate în modul stabilit de legislaţie.Dt 812Ct 533

4. Servicii – costul energiei electrice, apei, aburilor şi căldurii consumate, serviciilor de

transport şi de altă natură utilizate în activităţile auxiliare. Dt 812, 5342 Ct 539

5. Întreţinerea mijloacelor fixe – costurile aferente întreţinerii mijloacelor fixe utilizate

nemijlocit în activităţile auxiliare: Dt 812Ct 531,533,211,124(125),539(544),813(821),

- costurile privind retribuirea muncii personalului care se ocupă cu întreţinerea mijloacele fixe;

- contribuţiile de asigurările sociale de stat obligatorii şi prime de asigurare obligatorie de

asistenţă medicală;

- valoarea lubrifianţilor şi carburanţilor consumaţi;

- amortizarea mijloacelor fixe repartizată pe anumite tipuri de activităţi auxiliare;

- leasingul (arenda) mijloacelor fixe conform regulilor generale stabilite în SNC „Contracte

de leasing”;

- costurile de reparaţie a mijloacelor fixe conform regulilor generale stabilite în SNC

„Imobilizări necorporale şi corporale”.

În afară de costurile nominalizate, în costurile aferente întreţinerii transportului auto şi

altor maşini se include cota-parte a anvelopelor şi acumulatoarelor şi reparaţiei acestora.

6. Costuri indirecte de producţie – cota-parte a costurilor indirecte de producţie repartizate

ale activităţilor auxiliare.

7. Alte costuri – primele de asigurare a mijloacelor fixe ale activităţilor auxiliare, costurile

serviciilor de spălat a automobilelor pentru transportul auto etc.

Particularităţile contabilităţii transportului auto

1. Contabilitatea combustibilului şi lubrifianţilor.2. Contabilitatea anvelopelor şi acumulatoarelor.3. Contabilitatea consumurilor (cheltuielilor) la deservirea tehnică.4. Contabilitatea consumurilor (cheltuielilor) la reparaţia mijloacelor de transport auto şi

altor mijloace.5. Contabilitatea consumurilor directe în transportul auto.6. Contabilitatea consumurilor indirecte de producţie în transportul auto.

35

7. Contabilitatea consumurilor la prestarea serviciilor de expediţie şi executarea altor lucrări.

8. Calcularea costului serviciilor de transport.9. Contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor în transportul auto.

1. Contabilitatea combustibilului şi lubrifianţilor.Normele de consum de combustibil şi lubrifianţi sunt elaborate de fiecare tip de marcă a

mijloacelor de transport auto în baza Ordinului Ministerului Transporturilor şi Gospodăriei Drumurilor al R.M. cu privire la aprobarea Normelor de consum şi lubrifianţi în transportul auto nr.172 din 09.12.2005. În temeiul acestor norme, fiecare întreprindere elaborează normele sale de consum de combustibil şi lubrifianţi, aprobate printr-un ordin al conducerii acesteia, luând în consideraţie condiţiile de exploatare a mijloacelor de transport.

Pentru autovehicule cu destinaţie generală se stabileşte norma de consum de combustibil, spre exemplu:

- în litri la 100 km de parcurs al mijlocului de transport;- în litri la 100 tone-km de lucru de transport al autocamionului (se ia în calcul consumul

de combustibil suplimentar în raport cu norma de bază la deplasarea cu încărcătură, remorcă etc.).

Normele de consum sunt majorate în cazul funcţionării autovehiculului pe timp de iarnă, drumuri publice în condiţii de munte, cu plan complicat, în oraşe mari etc.

Unitatea ce dispune de transport auto poate fi alimentată cu combustibil prin:I. achiziţionarea combustibilului nemijlocit de la furnizori;II. procurarea tichetelor (bonurilor) pentru alimentarea autovehiculelor;III. prin intermediul titularului de avans (şoferilor). I. În cazul achiziţionării combustibilului nemijlocit de la furnizori între întreprindere

şi furnizor se încheie un contract în baza căreia furnizorul emite facturi fiscale. În cazul formei de achitare ulterioare:

Debit 211 „Materiale”, subcontul 2113 „Combustibil” – la valoarea combustibilului fără TVA, inclusiv acciza

Debit 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”, subcontul 5342 „Datorii privind taxa pe valoarea adăugată”

Credit 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”, 539 „Alte datorii pe teren scurt”

Evidenţa analitică a combustibilului se ţine la depozitul de produse petroliere (benzină, motorină, ulei, gaz petrolier etc.) pe denumiri şi mărci în fişa de magazie sau registrul de magazie.

La procurarea combustibilului în cisterne,în factura fiscală sau factură, furnizorul indică cantitatea atât în litri, cât şi în kilograme.

Combustibilul este eliberat şoferilor în baza fişei-limită sau borderoului-limită de alimentare, care se deschid pentru fiecare şofer pentru o lună. După ce autovehiculul este alimentat,cantitatea combustibilului este scrie în borderoul (fişa-limită) de alimentare şi foaia de parcurs. Fiecare foaie de parcurs este trecută în Registrul de evidenţă a foilor de parcurs.

Zilnic magazionerul este obligat să determine densitatea (greutatea specifică) a combustibilului şi să o indice în borderoul de alimentare. La sfârşitul lunii combustibilul în kg se recalculă în litri.

36

Pentru a determina consumul de combustibil la sf. lunii rezervoarele autovehiculelor se supun inventarierii, întocmind un proces-verbal de inventariere. Stocul combustibilului se determină în baza datelor aparatelor de măsurat combustibil al autovehiculelor. Concomitent se inventariază şi stocul produselor petroliere la depozit. Datele aferente stocurilor combustibilului la depozit şi aflate în rezervoarele autovehiculelor din procese-verbale se verifică cu aceiaşi indicatori după datele contabilităţii.

Parcursul efectiv (km) îl constituie diferenţa dintre datele vitezometrului la ieşirea din garaj şi la sosirea în garaj, care se indică în foaia de parcurs. După determinarea parcursului efectiv în luna gestionară se efectuează următoarele calcule:

1) se află consumul de combustibil prevăzut după normă;2) se compară consumul de combustibil efectiv cu cel normativ şi se determină

economia sau supraconsumul.Datele respective se acumulează în borderouri (situaţii) sau maşinograme cumulative.

În baza datelor borderourilor de alimentare sau foilor de parcurs se întocmeşte formula contabilă:Debit 211 „Materiale”, subcontul 2113 „Combustibil” – numele de familie a şoferuluiDebit 211 „Materiale”, subcontul 2113 „Combustibil” – numele de familie a depozitaruluÎn conformitate cu borderouri (situaţii) cumulative de evidenţă a activităţii

transportului auto (document centralizator), la consumul efectiv de combustibil se efectuează înregistrarea contabilă:

Debit 811 – la consumul de combustibil la întreprinderi auto specializate;Debit 812 – la consumul de combustibil la întreprinderi industriale, agricole, construcţii

etc, la care transportul auto se consideră activitate auxiliară;Debit 813 – la consumul de combustibil pentru exploatarea automobilelor de asistenţă

tehnică şi de deservire a subdiviziunilor de producţie;Debit 712 – la combustibilul consumat pentru exploatarea automobilelor ce deservesc

procesul de desfacere;Debit 713 – la combustibilul consumat pentru exploatarea automobilelor cu destinaţie

generală etc.Credit 211 „Materiale”, subcontul 2113 „Combustibil”II. Eliberarea combustibilului şi lubrifianţilor de către staţiile de alimentare

şoferilor întreprinderilor poate fi efectuată în baza tichetelor preventiv achitate.Formele de achitare a tichetelor se stabilesc în urma acordului între cumpărător şi

furnizor: prin acordarea avansului (plată anticipată) sau prin plata ulterioară. De regulă furnizorii de combustibil preferă plată în avans a tichetelor.

1) La achitarea plăţii în avans, în temeiul ordinului de plată se înregistrează formula contabilă:

Debit 224Credit 242Credit 244 sau alt cont2) La primirea tichetelor, combustibilul specificat în ele se indică la intrări:Debit 211 „Materiale”, subcontul 2113 „Combustibil” – la valoarea combustibilului fără

TVA, inclusiv acciza Debit 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”, subcontul 5342 „Datorii privind taxa

pe valoarea adăugată”

37

Credit 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”, 539 „Alte datorii pe teren scurt”

3) Concomitent se reflectă trecerea avansului în stingerea datoriei faţă de furnizorul de combustibil şi lubrifianţi:

Debit 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”, 539 „Alte datorii pe teren scurt”

Credit 224 „ Avansuri pe termen scurt acordateFurnizorul emite factura fiscală sau factura în ziua comercializării tichetelor pentru

carburanţi şi lubrifianţi. Întreprinderea contabilizează tichetele pentru combustibil şi lubrifianţi în contul extrabilanţier 951 „Formulare cu regim special”.

Evidenţa analitică se ţine la fel ca şi în primul caz.III. Procurarea combustibilului şi lubrifianţilor prin intermediul titularului de

avans (şoferilor).1) La eliberarea avansului în baza dispoziţiei de plată, ordinului de plată şi

extrasului bancar:Debit 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”Credit 241 „Casa”, 242 „Conturi curente în valută naţională”2) Înregistrarea la intrări a carburanţilor:

Debit 211 „Materiale”, subcontul 2113 „Combustibil” – la valoarea combustibilului fără TVA, inclusiv acciza

Debit 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”, subcontul 5342 „Datorii privind taxa pe valoarea adăugată”

Credit 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”, 522„Datorii pe termen scurt faţă de părţile legate”, 539 „Alte datorii pe teren scurt”

3) Ulterior se reflectă trecerea în cont :Debit 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”, 522„Datorii pe termen

scurt faţă de părţile legate”, 539 „Alte datorii pe teren scurt”Credit 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”4. Stingerea datoriei faţă de şoferi în cazul procurării valorilor materiale din

mijloacele proprii:Debit 532 „Datorii faţă de personal privind alte operaţii”Credit 241 „Casa”, 242 „Conturi curente în valută naţională” sau alt cont de evidenţă a

mijloacelor băneşti.

2. Contabilitatea anvelopelor şi acumulatoarelor

În ordinul Ministerului Transporturilor şi Gospodăriei Drumurilor cu privire la aprobarea normelor de parcurs şi exploatare a anvelopelor pentru mijloacele de transport auto nr. 124 din 29.07.2005 sunt stabilite normele de parcurs şi exploatare a anvelopelor pentru autoturisme, autocamioane, autobuze şi troleibuze, remorci şi semiremorci.

Anvelopele cu/sau fără cameră sunt contabilizate în funcţie de următoarele două cazuri:1) procurarea anvelopelor şi acumulatoarelor în ansamblul mijloacelor de transport auto;2) procurarea anvelopelor şi acumulatoarelor în perioada de exploatare a autovehiculelor

pentru a le schimba pe cele vechi.

38

1) Procurarea anvelopelor şi acumulatoarelor în ansamblul mijloacelor de transport auto

În cazul procurării autovehiculului el include în ansamblul său anvelope şi acumulatoare. Prin urmarea valoarea acestor componente sunt incluse în valoarea mijlocului de transport. Calculând uzura autovehiculului, se consideră că şi valoarea anvelopelor şi acumulatoarelor, treptat se includ în componenţa consumurilor şi/sau cheltuielilor, în funcţie de destinaţia de utilizare a acestuia.

În conformitate cu Ordinul M.F. R.M. nr.87 din 23.12.2004 este necesar de ţinut evidenţa parcursului de către anvelope şi a duratei (în ani) de utilizare a acumulatoarelor fără a indica valoarea acestora. Când aceste piese de schimb vor fi înlocuite se vor trece la consumuri şi/sau cheltuieli.

2) Procurarea anvelopelor şi acumulatoarelor în perioada de exploatare a autovehiculelor pentru a le schimba pe cele vechi.

Anvelopele şi acumulatoarele se procură în baza facturii şi/sau facturii fiscale şi se reflectă:

Debit 211 „Materiale”, subcontul 2115 „Piese de schimb”Debit 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”, subcontul 5342 „Datorii privind taxa

pe valoarea adăugată”Credit 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”, 539 „Alte datorii pe

teren scurt”,522 „Datorii pe termen scurt faţă de părţile legate”, 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”, 532 „Datorii faţă de personal privind alte operaţii”.

Anvelopele sunt evaluate astfel:- cele noi – la valoarea de intrare potrivit SNC 2”Stocurile de mărfuri şi materiale”, sau

valoarea de procurare, inclusiv CTA, luând în considerare dacă cumpărătorul este sau nu plătitor de TVA;

- cele scoase din exploatare, dar utilizabile – la valoarea determinată în baza parcursului rămas (neutilizat). De exemplu, valoarea anvelopei 5000 lei, iar norma de parcurs 80 000 km. Efectiv s-au parcurs 60 000 km. Valoarea anvelopei va fi 1250 (5000:80x(80-60));

- cele neutilizabile (demontate de pe discuri) şi trecute la intrări – la valoarea realizabilă netă.

Evidenţa sintetică şi analitică a anvelopelor se ţine pe tipuri, sorturi, dimensiuni, mărci de automobile separat: noi, care au fost în exploatare, spre lichidare.

Evidenţa analitică a acumulatoarelor se ţine pe tipuri, mărci de autovehicule, număr de nomenclator în fişa de magazie.

La eliberarea acumulatorului, anvelopei din depozit pentru a fi înlocuită se perfectează cu un bon de consum, bon cu destinaţie internă, cerere-bon sau alt document. Concomitent pentru anvelope se întocmeşte o Fişă de evidenţă a exploatării anvelopei unde se indică lunar şi cu total cumulativ parcursul efectiv. Pentru fiecare acumulator se deschide o Fişa de evidenţă a utilizării acumulatorului, indicând data, luna, numărul autovehiculului la care este montat..

Anvelopele utilizabile demontate urmează a fi înregistrate la intrări în baza bonului de intrare. Anvelopa neutilizabilă este trecută într-un Proces-verbal de casare a anvelopelor auto, în care se indică tipul, dimensiunea, numărul, modelul,parcursul, cauza care a contribuit la neîndeplinirea normei de parcurs.

39

1) Acumulatorul de regulă este exploatat 2-2,5 ani. La transmiterea acumulatoarelor din depozit în exploatare:

Debit 141 „Cheltuieli anticipate pe termen lung”Credit 211 „Materiale”, subcontul 2115 „Pese de schimb”2) În funcţie de intensitatea de exploatare a autovehiculului, anvelopele se vor trece la

contul 141”Cheltuieli anticipate pe termen lung”(daca perioada de exploatare va depăşi un an) sau 251 „Cheltuieli anticipate curente”(durata nu depăşeşte un an).

Debit 141 „Cheltuieli anticipate pe termen lung”Debit 251 „Cheltuieli anticipate curente”Credit 211 „Materiale”, subcontul 2115 „Pese de schimb”3) Iar sfârşitul lunii se va deconta valoarea anvelopele la cota-parte în baza datelor din

fişelor de evidenţă a exploatării anvelopelor, borderourilor cumulative de evidenţă a transporturilor auto:

Debit 811 „Activităţi de bază” – pentru mijloacele de transport ce execută lucrări în activitatea de bază (autoturisme, autobuze, autocamioane, taximetre etc.);

Debit 812 „Activităţi auxiliare” – pentru transportul auto la celelalte întreprinderi, la care transportul auto nu este activitate de bază;

Debit 813 „Consumuri indirecte de producţie” – pentru automobilele de asistenţă tehnică mobilă şi alte mijloace ale subdiviziunilor;

Debit 712 „Cheltuieli comerciale” - în cazul anvelopelor montate la mijloacele de transport ce deservesc permanent procesul de desfacere;

Debit 713 „Cheltuieli generale şi administrative” – pentru mijloacele de transport auto cu destinaţie generală şi alte conturi;

Credit 251 „Cheltuieli anticipate curente” – la cota-parte totală a valorii anvelopelor pentru toate mijloacele de transport auto.

4) Casarea anvelopelor înainte de termen se reflectă în temeiul procesului-verbal de casare a anvelopelor sau al notei de contabilitate:

Debit 714 „Alte cheltuieli operaţionale”Credit 251 „Cheltuieli anticipate curente”5) Restabilirea la buget a TVA aferentă valorii anvelopei casate:Debit 713 „Cheltuieli generale şi administrative”Credit 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”, subcontul 5342 „Datorii privind TVA”6) Înregistrarea la intrări a acumulatorului, anvelopei după expirarea termenului de

utilizare în baza bonului de intrări va fi reflectat:Debit 211 „Materiale”, subcontul 2115 „Piese de schimb”Credit 612 „Alte venituri operaţionale”.În scopuri fiscale valoarea anvelopelor şi acumulatoarelor atribuită la consumuri şi/sau

cheltuieli nu se consideră consumuri (cheltuieli) de reparaţie a mijloacelor fixe.

3. Contabilitatea consumurilor (cheltuielilor) la deservirea tehnică

Pe parcursul exploatării mijloacele de transport auto necesită deservire tehnică şi reparaţie. La un anumit număr de kilometri parcurşi este necesar de schimbat uleiul, filtrele

40

pentru ulei sau filtrele de purificare a aerului, de schimbat becurile arse, se efectuează profilaxia tehnică etc.

Contabilitatea consumurilor (cheltuielilor) pentru deservirea tehnică se ţine pentru fiecare mijloc de transport, tipuri de deservire şi articole de consumuri:

- consumuri de materiale (lubrifianţi, materiale de curăţat şi consolidare);- retribuţii salariale;- contribuţiile pentru asigurări sociale şi primele pentru asigurarea obligatorie de asistenţă

medicală.Pentru fiecare autovehicul se întocmeşte o fişă personală de deservire tehnică. În ea

înregistrările se fac în baza fişei-limită şi a bonurilor de consum sau borderourilor cumulative de consum a materialelor, fişei de lucru în acord, fişei de pontaj etc.

1) Daca deservirea tehnică se face la locul de exploatare:Debit 811 „Activităţi de bază”Debit 812 „Activităţi auxiliare”Debit 813 „Consumuri indirecte de producţie”Debit 712 „Cheltuieli comerciale”Debit 713 „Cheltuieli generale şi administrative” Credit 211 „Materiale”, 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”, 533

„Datorii privind asigurările”, 535 „Datorii preliminate” şi alte conturi.2) Daca deservirea tehnică se face de un serviciu din activităţile auxiliare:Debit 812 „Activităţi auxiliare”Credit 211”Materiale”, 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, 214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”Credit 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”Credit 533 „Datorii privind asigurările”Credit 535 „Datorii preliminate”Credit 813 „Consumuri indirecte de producţie”3) La sfârşitul lunii consumurile cumulate pentru deservirea tehnică a mijloacelor

de transport auto vor fi repartizate în raport cu baza de distribuire stabilită de către întreprindere:

Debit 811 „Activităţi de bază”Debit 812 „Activităţi auxiliare”Debit 813 „Consumuri indirecte de producţie”Debit 712 „Cheltuieli comerciale”Debit 713 „Cheltuieli generale şi administrative” Credit 812 „Activităţi auxiliare”4) În cazul deservirii tehnice de o organizaţie specializată, în baza facturii fiscale se

va înregistra includerea acestor servicii direct în contul de evidenţă a consumurilor sau cheltuielilor:

Debit 713 „Cheltuieli generale şi administrative”, 811 „Activităţi de bază”, 812 „Activităţi auxiliare”, 813 „Consumuri indirecte de producţie”, 712 „Cheltuieli comerciale” şi alte conturi

Debit 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”, subcontul 5342 „Datorii privind TVA”

41

Credit 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”, 539 „Alte datorii pe teren scurt”sau alt cont de datorii.

4. Contabilitatea consumurilor (cheltuielilor) la reparaţia mijloacelor de transport auto şi altor mijloace.

Evidenţa consumurilor de reparaţie curentă şi capitală a mijloacelor de transport auto se ţine în conformitate cu SNC 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung” şi ale comentariilor la SNC 16.

De regulă, la începutul anului gestionar o comisie competentă, cu participarea mecanicului-şef examinează mijloacele de transport auto şi celelalte mijloace constatând posibilitatea de exploatare şi necesitatea reparaţiei. Dacă mijlocul de transport auto necesită reparaţie se completează borderoul de constatare a defectelor (în continuare borderou). Acolo se indică tipul reparaţiei (curentă sau capitală), denumirea pieselor ce urmează a fi schimbate, numărul de unităţi, valoarea.

Valoarea pieselor de schimb se determină în conformitate cu metoda de evaluare ulterioară a activelor curente (costul mediu, FIFO sau altă metodă) selectată de întreprindere şi inclusă în politica sa de contabilitate. În borderou se mai specifică consumurile privind retribuirea muncitorilor ocupaţi cu reparaţia, suma CAS şi primelor de AM.

Datele din borderou servesc drept bază pentru elaborarea bugetului consumurilor (cheltuielilor) de reparaţie pe autocoloane, secţii, alte subdiviziuni şi în general pe întreprindere. Utilizând informaţia din borderou mecanicul-şef întocmeşte un grafic anual de reparaţie a MTA.

Consumurile şi/sau cheltuielile de reparaţie a mijloacelor fixe, inclusiv MTA, pot fi contabilizate în funcţie de următoarele criterii:

- modul de executare a lucrărilor de reparaţie (în antrepriză şi regie proprie);- uniformitatea executării lucrărilor de reparaţie (uniform sau neuiform).Executând lucrările de reparaţie în antrepriză, antreprenorul întocmeşte proces-verbal

de primire-predare a lucrărilor de reparaţie, iar beneficiarul proces-verbal de primire-predare a mijloacelor fixe reparate, reconstruite şi modernizate. În baza primului document va fi emisă factura-fiscală sau factura în baza căreia se va înregistra formula contabilă:

Debit 811 „Activităţi de bază”Debit 812 „Activităţi auxiliare”Debit 813 „Consumuri indirecte de producţie”Debit 712 „Cheltuieli comerciale”Debit 713 „Cheltuieli generale şi administrative” Debit 714 „Alte cheltuieli operaţionale”Debit 723 „Pierderi excepţionale” şi alte conturi – la valoarea lucrărilor de reparaţie fără

TVA în funcţie de destinaţia de utilizare a MTA ,precum şi reparaţia în urma accidentelor rutiere

Debit 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”, subcontul 5342 „Datorii privind TVA”- la suma TVA, aferentă lucrărilor de reparaţie

Credit 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”, 539 „Alte datorii pe teren scurt”sau alt cont de datorii – la valoarea totală a lucrărilor de reparaţie, inclusiv TVA.

42

Executarea reparaţiei în secţia de reparaţie a întreprinderii se acumulează la debitul contului 812 „Activităţi auxiliare”în contrapartidă cu conturile 124, 211, 213, 214, 251, 227, 532, 521, 522,539, 531,533, 813, 812. Documente primare şi centralizatoare pot fi: fişa-limită (în cazul primirii pieselor de schimb, materialilor de reparaţie de la depozitul întreprinderii), bonul de consum, bonul cu destinaţie internă, raportul privind mişcarea valorilor materiale, borderou (calcul) de repartizare a consumului de materiale şi a pieselor de schimb, fişa de lucru în acord pentru calcularea salariilor muncitorilor ocupaţi cu reparaţia, fişa de pontaj, raportul de repartizare a energiei electrice consumate, borderoul (calculul) de repartizare a serviciilor prestate de către alte activităţi auxiliare ( aer comprimat, apă, abur etc.), borderoul de repartizare a consumurilor indirecte etc.

La sfârşitul lunii gestionare se întocmeşte un borderou de decontare a consumurilor de reparaţie a obiectelor reparate în funcţie de destinaţia lor de utilizare, care se întocmeşte numai pentru reparaţiile finisate: Debit 811,812, 813, 121, 712, 713, 714, 723 Credit 812.

Consumurile de reparaţie capitală sau aferent modernizării MTA în cazul că se aşteaptă obţinerea unor avantaje economice pot fi capitalizate:

Debit 123”Mijloace fixe” – la suma consumurilor capitalizate în limita valorii de recuperare a obiectului reparat sau modernizat

Debit 721 „Cheltuieli ale activităţii de investiţii” – la suma consumurilor ce depăşeşte valoarea de recuperare a obiectului

Credit 812 „Activităţi auxiliare”- la suma totală a consumurilor de reparaţie.În cazul efectuării reparaţiei pe locurile de aflare ,exploatare a MTA consumurile

(cheltuielile) de reparaţie vor fi cumulate în fiecare cont de evidenţă a consumurilor (cheltuielilor) aferente întreţinerii şi exploatării obiectelor reparate. Astfel se va debita conturile 811,812, 813, 121, 712, 713, 714, 723 în contrapartidă cu creditul conturilor 211, 213, 214, 521, 522,539, 531,533, 535, 812 etc.

Consumurile de reparaţie capitală indiferent de destinaţia obiectului se vor acumula la contul 121 „Active materiale în curs de execuţie” în contrapartidă cu conturile211, 213, 214, 521, 522,539, 531,533, 535, 812 etc.

Capitalizarea consumurilor enunţate se va înregistra prin formula contabilă:Debit 123”Mijloace fixe” – la suma consumurilor capitalizate în limita valorii de

recuperare a obiectului reparat sau modernizatDebit 721 „Cheltuieli ale activităţii de investiţii” – la suma consumurilor ce depăşeşte

valoarea de recuperare a obiectuluiCredit 121 „Active materiale în curs de execuţie”- la suma totală a consumurilor

acumulate.Sumele din debitul contului 123 „Mijloace fixe” incluse în rezultatul capitalizării vor fi

reflectate în fişa de inventar a mijloacelor fixe. Ulterior se recalculează baza din care se determină suma uzurii obiectului reparat (modernizat).

Evidenţa sintetică şi analitică a consumurilor (cheltuielilor) examinate se ţine în registre aferente fiecărui cont utilizat

În cazul efectuării lucrărilor de reparaţie neuniform (în primele luni ale anului) se recomandă consumurile (cheltuielile) efective pentru reparaţia curentă şi/sau capitală MTA să fie contabilizate la contul 251 „Cheltuieli anticipate curente”, iar lunar în proporţie de 1/12 cotă-parte a consumurilor (cheltuielilor) de reparaţie să fie decontate uniform la conturile de consumuri sau cheltuieli în funcţie de destinaţia de utilizare a obiectelor reparate.

43

În cazul efectuării lucrărilor de reparaţie conform graficului în ultimele luni ale anului gestionar întreprinderile pot constitui provizioane. Constituirea provizioanelor se înregistrează în debitul conturilor de consumuri (cheltuieli) în dependenţă de destinaţia MTA în contrapartidă cu contul 538 „Provizioane pentru cheltuieli şi plăţi preliminare”. Utilizarea provizioanelor se va înregistra în debitul contului 538 în contrapartidă cu tipul serviciilor de reparaţie.

5. Contabilitatea consumurilor directe în transportul auto

În întreprinderile de transport auto pentru care activitatea de bază este prestarea serviciilor de transport auto consumurile aferente transportării respective sunt contabilizate în contul 811 „Activităţi de bază”. Întreprinderile a căror activităţi de bază nu reprezintă prestarea serviciilor auto, dar care dispun de MTA, ţin evidenţa consumurilor la contul 812 „Activităţi auxiliare”.

În calitate de documente primare şi centralizatoare pentru evidenţa costurilor în transportul auto servesc: foile de parcurs ale autocamionului cu tarif pe unitate de timp şi cu tarif în acord, foile de parcurs ale autobuzului, foile de parcurs ale autoturismului, carnetele cu foile de parcurs Interbus, eliberate de Ministerul Transporturilor şi al Gospodăriei Drumurilor, borderourile-limită de alimentare, tichetele pentru alimentare cu combustibil, borderoul cumulativ de evidenţă a lucrului executat de transportul auto, proces-verbal al mijloacelor fixe reparate şi modernizate, borderoul (calculul) repartizare a consumurilor de reparaţie a MTA, borderoul (calculul) de repartizare a CIP, calculul uzurii mijloacelor fixe, facturile sau facturile fiscale pentru serviciile prestate de terţi în întreţinerea şi exploatarea mijloacelor de transport, fişa de lucru în acord, fişa de pontaj etc.

Foile de parcurs sunt documente cu regim special. Ele se completează conform cerinţelor Instrucţiunii cu privire la modul de completare şi prelucrare a foii de parcurs a autocamionului. Foile de parcurs eliberate se înregistrează într-un jurnal special, indicând numărul foii, numele de familie al şoferului, numărul matricol, numărul de înmatriculare al autovehiculului, semnătura şoferului. Cînd şoferul prezintă foaia de parcurs la sfârşitul zilei de muncă sau după executarea lucrărilor, dispecerul verifică dacă foaia de parcurs este completată corect, anexele necesare (factura sau factura fiscală, alte documente). Intrarea foii de parcurs se înscrie în jurnal fiind consemnând primirea documentului prin semnătura.

În timpul lucrului şoferul completează foaia de parcurs, indicând fiecare cursă, kilometrajul parcurs, cu încărcătură, fără încărcătură, numărul de tone/km, ce s-a transportat. Zilnic se verifică stocul combustibilului în rezervorul autovehiculului la sfârşitul zilei de lucru.

Înainte de a ieşi din garaj mecanicul verifică indicaţiile vitezometrului şi le confirmă prin semnătură. La prezentarea foilor de parcurs de către şoferi dispecerul o deosebită atenţie acordă „parcursului nul”. Acesta reprezintă distanţa de la garaj până la locul de încărcare şi distanţa de la ultimul loc de descărcare până la garajul întreprinderii.

În baza foilor de parcurs se întocmeşte un borderou cumulativ pe mărci de autovehicule.Evidenţa analitică a consumurilor la întreţinerea şi exploatarea efectivului mobil se ţine pe

tipuri de transporturi şi articole de consumuri.Pe tipuri de transporturi pot fi deschise următoarele conturi analitice: transporturi de

mărfuri, transporturi de mărfuri în camioane cu destinaţie internaţională, transporturi de pasageri în autobuze pe rutele interurbane, transporturi de pasageri în autobuze pe rutele suburbane,

44

transporturi de pasageri în autobuze pe rute internaţionale, transporturi de pasageri cu taximetre etc.

Pentru fiecare tip de transport se deschide un borderou (fişă) de evidenţă a consumurilor, iar în cazul evidenţei automatizate se emite o maşinogramă (situaţie). În cadrul fiecărui tip de transport evidenţa analitică a consumurilor se ţine pe următoarele articole de calculaţie:

1) consumurile directe de materiale (valoarea carburanţilor consumaţi, lubrifianţi şi alte materiale de exploatare, cota-parte a valorii anvelopelor şi acumulatoarelor, precum şi consumurile de reparaţie a anvelopelor, valoarea şi suma uzurii OMVSD (echipamente pentru şoferi şi taxatori,încălţăminte specială, scule etc.);

2) consumuri directe privind retribuirea muncii: salariile de bază şi suplimentare a şoferilor şi taxatorilor;

3) contribuţiile pentru asigurările sociale şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală;

4) consumurile de reparaţie şi deservire tehnică; 5) uzura efectivului mobil (autovehiculelor şi remorcilor) şi amortizarea activelor

nemateriale;6) consumuri indirecte de producţie: se indică cota-parte a consumurilor indirecte de

producţie în conformitate cu calculul de repartizare a acestora;7) alte consumuri. Contabilitatea consumurilor directe se reflectă în debitul contului 811 „Activităţi de bază”

în contrapartidă cu creditul conturilor:211 „Materiale” – la valoarea carburanţilor, lubrifianţilor şi altor materiale pentru

exploatarea efectivului mobil, cota-parte a valorii anvelopelor şi acumulatoarelor, precum şi consumurile de materiale aferent reparaţiei MTA la locul de exploatare;

213 „ Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” – la valoarea OMVSD cu valoarea unitară până la 3000 lei;

214 „ Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată” – la suma uzurii OMVSD cu valoarea unitară mai mare de 3000 lei;

251 „Cheltuieli anticipate curente” – la cota parte a valorii anvelopelor şi acumulatoarelor aferentă, precum şi la suma primei de a asigurare a mijloacelor de transport, în cazul achitării anticipat;

531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” – la suma salariilor calculate şoferilor, taxatorilor pentru executarea lucrărilor de transport, precum şi pentru reparaţia a efectivului mobil, efectuată la locul aflare a acestora;

533 „Datorii privind asigurările” şi/sau 535 „Datorii preliminate” – la suma CAS şi primele de asigurarea obligatorie de asistenţă medicală la salariile lucrătorilor specificaţi;

521 Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” sau 539 „Alte datorii pe termen scurt” - la valoarea serviciilor terţe pentru exploatarea, deservirea şi/sau reparaţia efectivului mobil sau deservirea tehnică a acestuia,executată de către terţi;

124 „Uzura mijloacelor fixe” – la suma uzurii efectivului auto, remorcilor şi semiremorcilor;

113 „Amortizarea activelor nemateriale” – la suma amortizării dreptului de utilizare a autovehiculelor investite de către fondatori sub formă de aport în capitalul statutar al întreprinderii de transport auto;

45

812 „Activităţi auxiliare” – la costul serviciilor activităţii auxiliare pentru exploatarea,deservirea, reparaţia mijloacelor de transport;

539 „Alte datorii pe termen scurt” – la suma plăţii pentru închirierea efectivului mobil, remorcilor etc.

Contul 811„Activităţi de bază” se creditează în contrapartidă cu conturile:711 „Costul vânzărilor” – la costul efectiv a serviciilor de transport prestate

beneficiarilor;211 „Materiale” – la valoarea realizabilă netă a pieselor de schimb utilizabile obţinute.723 „Pierderi excepţionale” – la cota-parte a consumurilor de întreţinere şi exploatare a

efectivului mobil aferentă autovehiculului avariat ce urmează a fi casat;Evidenţa analitică a consumurilor de întreţinere şi exploatare a transportului auto se ţine în

fişe (borderouri) de evidenţă a producţiei.La sfârşitul lunii întreprinderea de transport auto întocmeşte calculaţia costului serviciilor

de transport prestate, unde calculează costul efectiv al unei t/km, 1 pasagero/km, 1 km/parcurs, 1 oră de lucru a autovehiculului etc. Costul se calculează prin raportul consumurilor cumulate către volumul serviciilor prestate exprimat în indicatori specificaţi. În prealabil din volumul de lucrări de transport se scade volumul de lucrări executat pentru necesităţile proprii.

6. Contabilitatea consumurilor indirecte de producţie în transportul auto

La întreprinderile de transport auto care dispun de două sau mai multe coloane auto şi secţii apar consumuri indirecte de producţie. Aceste se contabilizează la contul 813 „Consumuri indirecte de producţie” şi includ consumurile condiţionate de managementul sau deservirea procesului de prestarea a serviciilor auto.

Documentele primare şi centralizatoare pot servi: fişa de pontaj, foile de parcurs pentru automobilele de depanare, borderourile-limită de alimentare, calculul CAS şi CAM, raportul inginerului electrician anexat la factura fiscală, fişa-limită (bonul de consum) şi borderoul de repartizare a materialelor consumate sau raportul privind mişcarea valorilor materiale, fişa de lucru în acord, calculul uzurii mijloacelor fixe, decontul de avans, chitanţele pentru serviciile de telefonie etc.

În componenţa consumurilor indirecte pot fi incluse:1) retribuţiile salariale ale personalului din secţii, ale dispecerilor, controlorilor,

casierilor de bilete, lucrătorilor birourilor de informaţii, şefilor secţiilor coloanelor auto, mecanicilor, inginerilor secţiilor etc;

2) CAS şi primele de asigurarea obligatorie de asistenţă medicală la salariile lucrătorilor specificaţi;

3) consumurile privind tehnica de protecţie a muncii (echipamente şi îmbrăcăminte de protecţie etc.);

4) consumurile privind întreţinerea şi reparaţia încăperilor de producţie (garajelor, secţiilor de reparaţie etc.);

5) consumurile privind reparaţia utilajelor, strungurilor, motoarelor electrice,mecanismelor de ridicat, şoproanelor în conformitate cu SNC 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung”;

46

6) uzura mijloacelor fixe ce deservesc coloanele auto, secţiile, alte subdiviziuni cu excepţia mijloacelor de transport auto (clădirile secţiilor, utilajele, clădirile garajelor, şoproanele).

7) combustibil şi energia electrică consumate pentru întreţinerea utilajelor, strungurilor, încălzirea încăperilor cu destinaţie secţională;

8) consumurile pentru întreţinerea automobilelor de depanare (asistenţă tehnică mobilă);

9) consumurile de delegaţie pentru şoferi care nu sunt compensate de beneficiarii de servicii;

10) consumurile privind raţionalizarea şi ameliorarea serviciilor de transport auto: consumurile de pregătire a materialilor,instrumentelor în conformitate cu propunerile raţionalizatorilor, suma onorariilor calculată raţionalizatorilor;

11) plata pentru arenda operaţională şi finanţată a încăperilor de producţie;12) consumurile la întreţinerea rutelor de autobuze,plata pentru pregătire itinerarului

circulaţiei autobuzelor şi taximetrelor, standurilor de reclamă;13) alte consumuri: primele de asigurare a garajelor,clădirilor şi utilajelor secţiilor şi a

altor obiecte cu destinaţie subdivizionară, plata pentru închirierea acestor obiecte.Evidenţa analitică a consumurilor indirecte de producţie se ţine pe fiecare coloană auto,

secţie sau altă subdiviziune şi pe nomenclatorul articolelor de consumuri.Contul 813 „Consumuri indirecte de producţie” se debitează în contrapartidă cu

conturile 211 „Materiale”, 213”Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, 214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”, 251”Consumuri anticipate curente”, 531”Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”, 533 „Datorii privind asigurările”, 535 „Datorii preliminare”, 812 „Consumurile activităţii auxiliare”, 521”Datorii pe termen scurt aferent facturilor comerciale”, 539 „Alte datorii pe termen scurt”, 124 „Uzura mijloacelor fixe”, 227”Creanţe pe termen scurt ale personalului”, 532”Datorii faţă de personal privind alte operaţii”.

În calitate de registre analitice ale CIP pot fi utilizate borderouri (situaţii) sau maşinograme.

CIP la sfârşitul lunii gestionare se repartizează în raport cu salariile şoferilor de autocamioane, autobuze, microbuze, taximetre sau a muncitorilor secţiilor, altor subdiviziuni, sau cu numărul de maşină-ore pe tipuri de transport sau servicii.

În baza calculelor de repartizare a CIP se efectuează înregistrarea contabilă:Debit 811„Activităţi de bază” – la suma CIP inclusă în costul serviciilor de transport autoDebit 714 „Alte cheltuieli operaţionale” – la suma consumurilor indirecte de producţie ce

se vor include în componenţa cheltuielilor perioadeiCredit 813 „Consumuri indirecte de producţie” – la suma totală a consumurilor indirecte

de producţie repartizată.Astfel consumurile indirecte de producţie vor fi repartizate respectând prevederile SNC 2

„Stocuri de mărfuri şi materiale” şi SNC 3 „Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii”.

7. Contabilitatea consumurilor la prestarea serviciilor de expediţie şi executarea altor lucrări

47

În afară de serviciile de transport al încărcăturilor şi pasagerilor, întreprinderea de transport auto, în cazul deservirii complexe a unităţilor economice şi a populaţiei, mai poate presta şi serviciile de expediţie, executa lucrări de încărcare-descărcare, operaţii de depozitare a încărcăturilor şi alte lucrări (servicii).

Conform Codului de transport auto, serviciile de transport-expediţie reprezintă activitatea de producţie care cuprinde organizarea transportării încărcăturii şi primirii acesteia, efectuarea şi organizarea executării altor operaţii, condiţionate de toate etapele succesive de transportare.

Serviciile de expediţie includ:- primirea încărcăturilor spre expediţie, inclusiv ambalarea şi marcarea acestora;- organizarea transportărilor;- perfectarea documentelor de transport;- transportul încărcăturii de la expeditor până la staţiile de cale ferată, porturi, aeroporturi

precum şi transportul încărcăturilor de la aceste staţii până la depozitul beneficiarilor;- executarea lucrărilor de încărcare-descărcare la depozitul expeditorului (furnizorului)

şi/sau beneficiarului, precum şi în locurile de reîncărcare;- expedierea încărcăturilor în operaţiile externe;- deservirea populaţiei, procurarea biletelor de călătorie şi livrarea acestora la domiciliul

beneficiarului, primirea încărcăturilor şi a bunurilor familiale, ambalarea mărfurilor, transportarea mărfurilor de la magazin la cumpărători etc.

Prestarea acestor servicii poate fi perfectată printr-un contract separat. Serviciile specificate pot fi prestate de întreprinderi de transport-expediţie specializate şi/sau de întreprinderile de transport auto care desfăşoară astfel de activitate.

Consumurile aferente prestării serviciilor de expediţie, încărcare-descărcare, de depozitare a încărcăturilor vor fi contabilizate pe următoarele conturi analitice:

- servicii de încărcare-descărcare;- operaţii de expediţie;- exploatarea depozitelor;- prestarea serviciilor de transport-expediţie populaţiei;- serviciile staţiilor de deservire tehnică;- serviciile gărilor auto etc.În cadrul fiecărui cont analitic consumurile sunt contabilizate pe articole de consumuri

inerente tipului de servicii prestate:1) servicii de încărcare-descărcare:

- consumuri directe de materiale, pentru deservirea mecanismelor de încărcare-descărcare, a pieselor de schimb la reparaţia acestora;- retribuţiile salariale ale hamalilor, mecanicilor şi şoferilor ce execută lucrări de încărcare-descărcare;- contribuţiile pentru asigurările sociale şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală la aceste salarii;- uzura mecanismelor şi mijloacelor de transport ce execută lucrări în cauză.

2) operaţii de expediţie:- operaţii directe de materiale pentru executarea lucrărilor de expediţie (combustibil, uzura obiectelor de tachelaj, prelată);- retribuţiile salariale ale expeditorilor, şoferilor ce execută operaţii de expediţie;

48

- contribuţiile pentru asigurările sociale şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală la aceste salarii;- alte consumuri aferent operaţiilor de expediţie;

3) exploatarea depozitelor:- consumurile pentru întreţinerea şi exploatarea depozitelor (consumuri de

materiale, energie electrică pentru întreţinerea clădirilor depozitelor), reparaţia curentă şi capitală a acestora;

- retribuţiile salariale ale lucrătorilor depozitelor;- contribuţiile pentru asigurările sociale şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală la aceste salarii;- uzura depozitelor;- costul serviciilor prestate de terţi;

4) servicii de transport-expediţie pentru populaţie:- consumurile de material pentru întreţinerea încăperilor unde activează personalul;- retribuţiile salariale ale personalului ce execută lucrările;- contribuţiile pentru asigurările sociale şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală la aceste salarii;- uzura clădirilor de expediţie;- plata serviciilor terţe pentru utilizarea transportului auto, costul energiei electrice.

5) serviciile staţiilor de deservire tehnică:- consumurile condiţionate de executarea lucrărilor pentru deservirea tehnică a

autovehiculelor (piese de schimb, diverse materiale, salariile muncitorilor şi şoferilor, contribuţiile pentru asigurările sociale şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală etc.).

6) serviciile gărilor auto:- consumurile de întreţinere şi exploatare a clădirilor gărilor, cu specificarea camerei de bagaje, camerei mamei şi copilului, punctului medical, utilajului acestora,inclusiv reparaţia curentă şi capitală, consum de energie electrică, termică etc. - retribuţiile salariale ale lucrătorilor gărilor auto, care deservesc pasagerii;- contribuţiile pentru asigurările sociale şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală la aceste salarii;- uzura gărilor şi utilajelor;- serviciile terţe etc.

La aceste articole în evidenţa analitică se poate de separat şi cota-parte a consumurilor indirecte de producţie.

Toate consumurile enunţate sunt contabilizate la contul 811 „Activităţi de bază”. Evidenţa analitică a consumurilor se ţine în fişe (borderouri) de evidenţă a lucrărilor executate, iar cea sintetică în borderoul 8.11 „Activităţi de bază”.

Evidenţa comenzilor pentru prestarea serviciilor de transport-expediţie se ţine în registrul de recepţie a comenzilor. În momentul primirii comenzii de la populaţie se încasează şi mijloacele băneşti care se perfectează printr-o dispoziţie de încasare şi se emite factura fiscală pentru serviciile de expediţie, transport etc.

Lucrătorul serviciului de recepţie al întreprinderii de transport-expediţie întocmesc zilnic un raport în 2 exemplare despre activitatea serviciului de transport expediţie, lucrările efectuate

49

şi sumele încasate sau care urmează a fi încasate. Un exemplar al raportului împreună cu documentele anexate se prezintă la dispecerat, iar al doilea rămâne la lucrătorul punctului de recepţie. Datele în raportul enunţat se înscriu în baza informaţiilor din fişa de evidenţă a lucrului automobilului pe fiecare rută.

Dispeceratul ţine evidenţa lucrului executat de efectivul mobil pentru deservirea populaţiei şi venitul provenit din aceste lucrări în Raportul zilnic despre activitatea autovehiculelor privind serviciile de transport-expediţie în 2 exemplare. Un exemplar se transmite în contabilitate, iar al doilea rămâne la dispecerat.

În contabilitate serviciile prestate sunt contabilizate în fişa de evidenţă a lucrului automobilului, care se completează în baza raportului zilnic.

La sfârşitul lunii ÎTE şi întreprinderea de transport auto (ÎTA) calculează totalurile şi semnează fişele.

În baza datelor fişelor menţionate se întocmeşte borderoul cumulativ de la începutul anului despre lucrul executat de automobile. Punctele de recepţie întocmesc borderou centralizator cu privire la volumul de lucrări executate şi veniturile aferente.

Contabilitatea costurilor aferente lucrărilor de transport-expediţie sunt similare cu executarea lucrărilor de transportare.

Încasarea mijloacelor băneşti pentru prestarea ulterioară a serviciilor:Debit 241 „Casa” – la suma mijloacelor băneşti încasate;Credit 611 „Venituri din vânzări” – la suma venitului recunoscut;Credit 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – la suma TVA calculată.

8. Calcularea costului serviciilor de transport

Activitatea de prestare a serviciilor auto se aseamănă cu producţia cu caracter de masă. Ea nu dispune de producţie în curs de execuţie, nu este constituită din mai multe faze, ci reprezintă un singur proces.

La întreprinderile auto se calculează costul:- pentru autocamioane care lucrează după tariful stabilit pe 1 t. încărcături transportate – 10

t/km;- pentru autocamioane care lucrează după tariful orar – 10 auto-ore;- pentru autobuze – 10 pasagero-km;- pentru autoturisme, taximetre şi microbuze – 10 km/plătiţi.Costul efectiv se calculează în baza datelor cumulative din conturile analitice deschise pe

tipuri de servicii prestate. Calculaţia normativă se întocmeşte la începutul perioadei gestionare astfel:- suma consumurilor variabile se determină prin produsul consumurilor la 1 km. parcurs şi

al kilometrajului de parcurs sau Cv x Kp, unde:Cv - consumurile ce revin la 1 km. de parcurs;Kp – numărul de kilometri de parcurs în perioada gestionară.

- suma consumurilor constante se calculează prin produsul consumurilor constante la 1 oră de lucru a autovehiculelor şi al timpului (în ore) lucrat al efectivului mobil.

Datele despre costul efectiv al serviciilor de transport auto servesc drept bază pentru determinarea costului vânzărilor acestora.

Costul normativ se află după relaţia:

50

Ct/km = Cv + S + Cc + (Dm +b x Vt x ti) axbxd a x b x d x Vt x Dmunde:Cv – suma consumurilor variabile la 1 km de parcurs;a – capacitatea de încărcare medie a autovehiculul;b – coeficientul de utilizare a capacităţii de încărcare;d – coeficientul de utilizare a parcursului;S- salariile de bază şi suplimentare a şoferilor,inclusiv CAS şi CAM la 1 t/km;Cc – consumurile constante pe 1 oră de lucru a autovehiculelor;Dm –distanţa medie a transporturilor de încărcături, km;Vt – viteza tehnică medie, km/oră;Ti – timpul staţionării pentru încărcare-descărcare, ore.Comparând calculaţia efectivă cu cea normativă, se determină suma devierilor care se

examinează, cantitativ se estimează influenţa factorilor respectivi la suma devierilor. În baza unei analize ample se elaborează măsuri de înlăturare a factorilor negativi.

9. Contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor în transportul auto

Contabilitatea veniturilor la ÎTA şi la ÎTE se ţine pe tipuri de venituri care corespund genurilor serviciilor prestate.

Plata serviciilor de transport al încărcăturilor se stabileşte :- pentru transportarea încărcăturilor după tariful stabilit;- pentru parcursul fără încărcătură până la locul de încărcare şi de la locul de descărcare

până ÎTA;- pentru staţionarea suplimentară condiţionată de cântărire;- pentru parcursul condiţionat de refuzul beneficiarului de a primi încărcătura.Înregistrările contabile sunt condiţionate de tipul serviciilor auto prestate, condiţiile

contractuale şi forma de decontare dintre transportator şi beneficiar.I. Prestarea serviciilor de transport al încărcăturilor.1) Efectuarea decontărilor cu plată ulterioară:1. Înregistrarea creanţei beneficiarului şi a venitului pentru prestarea serviciilor auto:Debit 221 Creanţe pe termen scurt privind facturile comerciale”, 229 „Alte creanţe pe termen scurt” – la valoarea serviciilor, inclusiv TVACredit 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – la suma TVACredit 611 „venituri din vânzări” – la suma venitului obţinut.Conform principiului concordanţei şi periodicităţii, este necesar de reflectat costul

serviciilor prestate. El poate fi evaluat în mărime planificată (normativă) sau efectivă. Dacă ÎTA determină costul planificat sau normativ al serviciilor de transport, costul vânzărilor va fi recunoscut în ziua recunoaşterii venitului.

La sfârşitul lunii se determină costul efectiv al serviciilor de transport prestate, se calculează suma devierilor acestui cost de la cel normativ, care se reflectă prin înregistrare contabilă suplimentară (dacă devierile sunt pozitive) sau de stornare (dacă devierile sunt negative).

51

Unele ÎTA nu calculează costul normativ al serviciilor de transport prestate. În acest caz costul vânzărilor nu se recunoaşte în ziua recunoaşterii venitului obţinut din serviciile prestate. Costul vânzărilor se calculează la sfârşitul lunii.

2. Casarea costului vânzărilor:Debit 711 „Costul vânzărilor”Credit 811 „Activităţi de bază”3. Încasarea mijloacelor băneşti în stingerea creanţei beneficiarului:Debit 242 „Conturi curente în valută naţională”, 241 „Casa”, 243„Conturi curente în valută străină” sau alt contCredit 221 Creanţe pe termen scurt privind facturile comerciale”, 229 „Alte creanţe pe termen scurt”2) Efectuarea decontărilor dintre ÎTA şi ÎTE cu beneficiarul cu plată anticipată.1. Încasarea în avans a numerarului în casierie:

Debit 241 „CasaCredit 523 „Avansuri pe termen scurt primite”

2. Calcularea TVA aferent avansuluiDebit 225 „Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”Credit 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”

3. Înregistrarea creanţei beneficiarului şi a venitului pentru prestarea serviciilor auto:Debit 221 Creanţe pe termen scurt privind facturile comerciale”, 229 „Alte creanţe pe termen scurt” – la valoarea serviciilor, inclusiv TVACredit 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – la suma TVACredit 611 „Venituri din vânzări” – la suma venitului obţinut.

4. Casarea costului vânzărilor:Debit 711 „Costul vânzărilor”Credit 811 „Activităţi de bază”

5. Reflectarea sumei TVA anterior plătită la buget din avansul încasat:Credit 225„Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”Debit 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”

6. Trecerea în cont a avansului anterior încasat:Debit 523 „Avansuri pe termen scurt primite”Credit 221 Creanţe pe termen scurt privind facturile comerciale”, 229 „Alte creanţe pe termen scurt”

7. Încasarea mijloacelor băneşti în achitarea definitivă a creanţei beneficiarului:Debit 242 „Conturi curente în valută naţională”, 241 „Casa”sau alt contCredit 221 „Creanţe pe termen scurt privind facturile comerciale”, 229 „Alte creanţe pe termen scurt”sau alt cont

II. Prestarea serviciilor de transport auto cu recuperarea cheltuielilor de delegaţie a şoferilor de către beneficiar

1. Eliberarea avansului şoferului:Debit 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”Credit 241 „Casa”

2. Calcularea creanţei beneficiarului şi serviciile de delegaţie:Debit 221 Creanţe pe termen scurt privind facturile comerciale”, 229 „Alte creanţe pe

termen scurt” – la valoarea serviciilor, inclusiv TVA

52

Credit 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – la suma TVACredit 611 „Venituri din vânzări” – la suma venitului obţinut.Credit 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”

3. Vărsarea mijloacelor băneşti neutilizate în casierie:Debit 241 „Casa”Credit 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”

4. Încasarea mijloacelor băneşti în stingerea creanţei clientului:Debit 242 „Conturi curente în valută naţională”, 241 „Casa” sau alt contCredit 221 Creanţe pe termen scurt privind facturile comerciale”, 229 „Alte creanţe pe termen scurt”

Dacă consumurile de delegaţie nu sunt asumate de către client, acestea vor fi atribuite la consumurile ÎTA sau ÎTE la contul 811 „Activităţi de bază.

III. Contabilitatea veniturilor provenite din transportul de pasageriLa gara auto

1. Încasarea mijloacelor băneşti din vânzarea biletelor:Debit 241 „Casa”Credit 539 „Alte datorii pe termen scurt” – la suma de 90 % din valoarea biletelor vânduteCredit 611 „venituri din vânzări” – la suma comisionului de 10 % din suma încasată.Conform Codului fiscal serviciile de transport al pasagerilor nu se impozitează cu TVA.2. Virarea mijloacelor băneşti la conturile bancare Debit 242 „Conturi curente în valută naţională”Credit 241 „Casa”3. Virarea transportatorului de pasageri în stingerea datoriei:Debit 539„Alte datorii pe termen scurt”Credit 242 „Conturi curente în valută naţională”4. La sfârşitul lunii are loc casarea costului vânzărilor:Debit 711 „Costul vânzărilor”Credit 811 „Activităţi de bază”

La transportatorul de pasageri1. Înregistrarea creanţei beneficiarului şi a venitului pentru prestarea serviciilor auto:

Debit 221 Creanţe pe termen scurt privind facturile comerciale”, 229 „Alte creanţe pe termen scurt” – la valoarea serviciilorCredit 611 „venituri din vânzări” – la suma venitului obţinut.

2. Încasarea mijloacelor băneşti în achitarea definitivă a creanţei beneficiarului:Debit 242 „Conturi curente în valută naţională”, 241 „Casa”sau alt contCredit 221 „Creanţe pe termen scurt privind facturile comerciale”, 229 „Alte creanţe pe termen scurt”sau alt cont

3. Casarea costului vânzărilor:Debit 711 „Costul vânzărilor”Credit 811 „Activităţi de bază”

53

Tema: Particularităţile contabilităţii şi calculaţiei costurilor în întreprinderile de panificaţie

1. Organizarea procesului de producţie în întreprinderile de panificaţie. Sarcinile şi bazele organizării contabilităţii în aceste întreprinderi.

2. Perfectarea documentară şi contabilitatea aprovizionării cu faină şi alte materiale. 3. Normarea consumului de materie primă şi materiale. Perfectarea documentară a

consumului fainei şi altor materiale.4. Contabilitatea consumurilor de producţie în întreprinderile de panificaţie5. Raportul de producţie pe brigăzi şi schimburi: conţinutul, modul de întocmire,

primirea, verificarea şi prelucrarea acestuia în contabilitate.6. Contabilitatea produselor finite de panificaţie şi a realizării acestora.

1. Organizarea procesului de producţie în întreprinderile de panificaţie. Sarcinile şi bazele organizării contabilităţii în aceste întreprinderi

Procesul de producţie în întreprinderile de panificaţie, este determinat de o tehnologie neîntreruptă, cu un termen scurt de fabricare a producţiei.

Modul de organizarea a perfectării documentare şi contabilităţii procesului de producţie în panificaţie se divide în dependenţă de volumul activităţii întreprinderii:

- la întreprinderile mici de panificaţie perfectarea documentară a procesului de panificaţie este mai simplă, deoarece nu se reflectă intrarea materiei prime în depozit, iar apoi eliberarea acesteia din depozit în producţie.

- la întreprinderile mari şi medii făina şi alte materiale se evidenţiază aparte în depozit, apoi se reflectă consumul acesteia.

Spre deosebire de alte activităţi de producţie activitatea de panificaţie nu înregistrează producţia neterminată la finele perioadei de gestiune.

Metoda de calculare a costurilor utilizată în panificaţie este metoda globală de calculare a costurilor. Aceasta presupune colectarea consumurilor directe şi indirecte de producţie pe conturi distincte, după care se colectează global într-un singur cont de calculaţie sintetic sau analitic, iar costul pe unitate de produs se calculează:

la întreprinderile care fabrică un singur produs: din aceiaşi materie primă: Costul unitar efectiv = Consumuri directe + Consumuri indirecte Cantitatea de producţie obţinută la întreprinderile care obţin din aceiaşi materie primă produse cuplate, consumurile de

producţie colectate global se repartizează pe tipuri de produse prin coeficientul de echivalenţă.

O particularitate a activităţii de producţie în panificaţie este faptul că ieşirea produsului finit este mai mare decât faina utilizată. Aceasta este de 140,5 % în cazul umidităţii fainei de 14,5 %.

Principalele sarcini ai contabilităţii: 1) organizarea precisă şi sistematică a evidenţei consumurilor de producţie;2) efectuarea controlului consumului de materie primă şi materiale potrivit normelor de

consum şi de ieşire a produselor finite. Controlul nominalizat poate fi produs în baza documentelor de mişcare a materiei prime, materialelor şi raportului de producţie.

3) determinare costului făinii, care include:- valoare de procurare;- adaos la umiditatea făinii;- cheltuieli de transport-aprovizionare4) determinarea abaterilor de consum a materiei prime şi materialelor;5) organizarea evidenţei sintetice şi analitice a materiei prime şi materialelor, precum şi a

54

produselor finite;6) calcularea corectă a costului de producţie.

2. Perfectarea documentară şi contabilitatea aprovizionării cu faină şi alte materiale Organizarea contabilităţii consumurilor de materiale presupune consumul materialelor de

bază şi auxiliare. Materia primă de bază a producţiei de panificaţie include: făina de grâu şi de secară, drojdia, sarea, apa. La materia primă suplimentară se referă: uleiul, zahărul, untul, oule, laptele, nucile, stafidele, diferite mirodenii (vanilie, scorţişoară etc.) şi coloranţi alimentari şi aromatizaţi.

Materia primă se recepţionează la unităţile economice în baza facturilor, facturilor-fiscale, certificatului de calitate. În cazul recepţionării materialelor la depozitele furnizorilor sau de la calea ferată reprezentatul întreprinderii trebuie să dispună de procură. În cazul unor abateri stabilite la recepţie se întocmeşte proces verbal comercial.

Verificarea calităţii făinii se efectuează în laborantul întreprinderii de panificaţie (după culoarea, miros, gust). În baza analizelor de laborator se determină umiditatea făinii şi corespunderea acesteia cu documentele de însoţire. Cu cât umiditatea făinii este mai mare cu atât va fi mai mică ieşirea producţiei finite şi invers. La recepţia făinii se verifică integritatea sacilor şi corespunderea greutăţii. În stabilirii necorespunderii a greutăţii sacilor prin verificarea selectivă se întocmeşte proces verbal şi se înaintează reclamaţie furnizorului.

În cazul existenţei la întreprinderile de panificaţie a recipientelor de păstrare a făinii acestea se aduc la întreprindere de la mori sau depozite în containere speciale.

Intrarea materiei prime şi materialelor se reflectă în contabilitate:1) La valoarea materiei prime şi materialelor, materialelor de ambalat:

Dt 211 Ct 521, 522Ct 5342 Ct 521,522

2) La valoarea materiei prime şi materialelor, materialelor de ambalat achiziţionate de titularul de avans:Dt 211 Ct 227,532Dt 5342 Ct 227,532

3) La valoarea cheltuielilor de transportare:- Cu transportul furnizorului Dt 211, 5342 Ct 521,522- Cu transportul organizaţiei specializate Dt 211, 5342 Ct 539- Cu transportul propriu Dt 211 Ct 8124) La valoarea taxei vamale în cazul importului:

Dt 211 Ct 229, 539,2275) La valoarea serviciilor de încărcare-descărcare a încărcăturii, asigurării încărcăturii

Dt 211 Ct 531,533Făina se păstrează la întreprinderile de panificaţie pe partide aparte. Partida se consideră

făina intrată în baza unui singur document indiferent de cantitatea acesteia. Evidenţa cantitativ-calitativă a i făinii se efectuează de magazioner în cartea de evidenţă a făinii după partide. Pentru fiecare partidă de făină în carte se deschide fişă separată. După fiecare ieşire de făină se indică soldul rămas. Mişcarea făinii se reflectă după cantitatea sacilor şi greutate. Pentru organizarea păstrării şi evidenţei eliberării făinii din depozit magazionerul în baza documentelor de intrarea a făinii întocmeşte 2 etichete pentru fiecare partide intrate (I exemplar – îl fixează pe un sac, iar al II-lea îl transmite laboratorului întreprinderii. Pe măsura eliberării făinii din depozit în producţie magazionerul face însemnări în etichetă cu indicarea bonului de livrare.

Evidenţa cantitativ-calitativă a mişcării materialelor auxiliare şi ambalajului în unităţi naturale se evidenţiază de către magaziner în cartea marfară f.020. Pentru fiecare tip şi calitate

55

de material în cartea se deschide foi separate cu indicare denumirii materialului, unităţii de măsură, preţului. Sacii de sub făină se evidenţiază în carte separat pe tipul de material din care este fabricat, categorie, volum (50 şi 70 kg.).

Cartea se deschide pentru un an calendaristic de aceea pentru fiecare material trebuie să fie rezervate suficiente pagini. Pentru comoditate la începutul cărţii se indică titlurile de materiale. Înregistrările în cartea marfară se produc în ordinea efectuării operaţiilor economice în baza documentelor justificative. După fiecare înregistrare în carte se calculează soldul final.

3. Normarea consumului de materie prime şi materiale. Perfectarea documentară a consumului fainei şi altor materiale

O condiţie obligatorie pentru organizarea evidenţei ieşirii materiei prime şi materialelor din depozit în producţie este eliberarea acestora în corespundere cu programa de producţie. Programa de producţie este întocmită reieşind din cererile şi contractele de livrare a produselor de panificaţie.

Norma de consum a făinii depinde de felul produsului, umiditatea făinii, tipul coacerii. Normarea făinii se efectuează în corespundere cu normele de ieşire. Normele de ieşire sunt aprobate pentru umiditatea de bază a făinii de 14,5%. Odată cu modificarea umidităţii făinii se modifică şi norma de ieşire. Pentru corectarea normei de ieşire în corespundere cu umiditatea efectivă se aplică următoarea formulă:

Nef = Nb x100 100- (14,5- Uef)

unde Nef – norma de ieşire a pâinii cu umiditatea efectivă; Nb - norma de ieşire a pâinii cu umiditatea de bază; Uef – umiditatea efectivă a făinii

Exemplu. Pentru o bucată de „Pâine Chişinău”de greutatea de 0,850 kg. Din făina de cal. I şi II este stabilită randamentul pâinii în funcţie de umiditatea de bază 140,5% la umiditatea de bază. Pâinea s-a copt din făina cu umiditatea de 13,2%.

Randamentul pâinii în funcţie de umiditatea efectivă: 140,5 % x 100 = 14050 142,35 %100-(14,5-13,2) 98,7

Normele de consum a materialilor auxiliare (sarea, drojdiile, uleiul vegetal şi altele) pentru producerea produselor de panificaţie sunt prevăzute de recitare, care indică norma de consum a materialilor la 100 kg. De făină şi la 1 tonă de producţie finită.

În baza programei se întocmeşte sarcina de producţie, care este eliberată de şeful de producţie (tehnologul) într-un exemplar. În ea se indică denumirea şi cantitatea de produse, care trebuie fabricate într-un schimb de fiecare brigadă, precum şi denumirea şi cantitatea de materiale, care trebuie să fie eliberate din depozit. Sarcina de producţie este documentul în baza căreia se eliberează materialele din depozit. Ordinea de calcul a necesarului de materie primă şi materiale în corespundere cu sarcina de producţie vom precauta-o în următorul exemplu.

ExempluBrigada trebuie să producă într-un schimb:

- pîine de grâu de cal.I, la bucată,0,8kg. – 6250 buc; Umiditatea făinii de cal.I 13,6 %. Randamentul efectiv constituie 141,78 %

56

1) Determinăm greutatea produselor finite: 6250 x 0,8 = 5 000 kg.2) Stabilim necesarul de făină F = P x 100%/ Nef

F – necesarul cantităţii de făină; P – greutatea producţiei finite; Nef – norma de ieşire a produselor finite potrivit umidităţii efective

F = 5 000 x 100 / 141,78% = 3526 kg.Norma de consum a materialilor auxiliare la 100 kg. De făină pentru pâinea de cal.I.Sare 1,3 kg.Drojdie 0,7 kg.Ulei 1,0 (la 1 t. de produs finit)3) Necesarul de sare 3526 x 1,3 / 100 = 45,8 kg.4) Necesarul de drojdie 3526 x 0,7 / 100 = 24,7 kg.5) Necesarul de ulei 5000 x 1,0 = 5,0 kg.

Calculele de producţie se includ în sarcina de producţie. Formele sarcinii de producţie pot

să difere în dependenţă de modul de organizare şi particularităţile procesului tehnologic.Eliberarea materiei prime şi materialilor din depozit se perfectează cu bonul de consum

întocmit în 2 ex.: I ex.- se anexează la raportul de mişcare a materiei prime şi materialilor pe depozit, iar al II-lea – maistrul-brigadier îl anexează la raportul de producţie pe schimb.

4. Contabilitatea consumurilor de producţie în întreprinderile de panificaţie

Particularitatea contabilităţii consumurilor de producţie a produselor de panificaţie constă în faptul, că procesul tehnologic de producţie nu necesită divizarea consumurilor de producţie între producţia neterminată şi producţia fabricată. Consumul de materie primă şi alte materiale se include în costul producţiei numai odată cu ieşirea produselor finite.

Consumurile de producţie a produselor de panificaţie se evidenţiază la conturile 811 „Activităţi de bază” şi 813 „Consumurile indirecte de producţie”.

În decursul lunii la contul 811 se includ consumurile directe de fabricare a produselor de panificaţie, iar la sfârşitul lunii, în ordine stabilită, la acestea se mai adaugă CIP.

La sfârşitul lunii consumurile indirecte de producţie se repartizează pe obiecte de calculaţie proporţional producţiei fabricate, recalculată în unităţi convenţionale.

Consumurile directe de producţie includ:1) Consumurile de materiale: Dt 811 Ct 2112) Consumul de combustibil şi energie electrică în scopuri tehnologice: Dt811

Ct521,522,8123) Salariul şi CAS şi CAM Dt 811 Ct 531, 5334) Suma provizionului creat pentru achitarea concediilor muncitorilor de bază: Dt 811 Ct

5385) Consumurile indirecte de producţie: Dt 811 Ct 8136) Reflectarea valorii de bilanţ a producţiei rebutate, returnate pentru remediere, a

consumului de semifabricate: Dt 811 Ct 216La contul 813 „Consumurile directe de producţie” pot fi înregistrate următoarele operaţiuni economice:

57

1) Calcularea salariului şi contribuţiilor de AS şi AM personalului administrativ - gospodăresc a subdiviziunilor de producţie: Dt 813 Ct 531,533

2) Calcularea amortizării AN şi uzurii MF, OMVSD: Dt 813 Ct 113, 1243) Reflectarea consumurilor legate de reparaţia şi întreţinerea MF în stare de lucru

Dt 813 Ct211, 812,521,522,531,5334) Decontarea valorii de bilanţ a OMVSD transmise în exploatare la costul ½ din limita

stabilită Dt 813 Ct 2135) Calcularea plăţii de arendă operaţională a activelor cu destinaţie de producţie Dt 813

Ct 5396) Calcularea plăţii pentru paza subdiviziunilor de producţie: Dt 813 Ct 5397) Casarea consumurilor, produse de titularii de avans Dt 813 Ct 227,5328) Reflectarea neajunsurilor şi pierderilor din deteriorarea bunurilor materiale în limita

normelor de perisabilitate Dt 813 Ct 5389) Casarea cotei cheltuielilor anticipate pe termen lung şi curente la consumurile

perioadei:Dt 813 Ct 141, 251

Evidenţa analitică a consumurilor de producţie se duce după denumirea produselor şi nomenclatorul articolelor de consumuri stabilit. Înregistrarea consumului de materiale în evidenţa analitică se efectuează în baza borderourilor acumulative pe obiecte de calculaţie şi rapoartelor de producţie pe schimb.

5. Raportul de producţie pe brigăzi şi schimburi: conţinutul, modul de întocmire, primirea, verificarea şi prelucrarea acestuia în contabilitate

Evidenţa curentă şi operativă a consumului de materie primă, materiale şi combustibil potrivit destinaţiei, în limita normelor aprobate este în sarcina şefului de producţie, tehnologului şi lucrătorul contabilităţii care prelucrează raportul de producţie pe schimb. Raportul de producţie pe schimburi se întocmeşte într-un exemplar de brigadier (maistru) pentru fiecare schimb şi se prezintă contabilităţii. Formularul raportului trebuie să fie înmânat brigadierului de către şeful de producţie până la începerea schimbului cu indicarea normelor de ieşire a produselor finite reieşind din umiditate făinii existentă pentru schimbul respectiv.

Raportul de producţie pe schimburi este alcătuit din 4 compartimente şi include toată informaţia aferent lucrului brigăzii într-un schimb.

În I compartiment se reflectă mişcarea în producţie făinii, pâinii învechite şi rebutate, materialelor auxiliare şi sacilor în unităţi naturale. Făina se evidenţiază după denumire, calitate şi umiditate, pâinea învechită şi rebutată - după denumire şi calitatea produselor rebutate, sacii – după categorie.

Se completează coloanele „Stocul la începutul schimbului”şi „Stocul la sfârşitul schimbului” în baza proceselor verbale de transmitere a materialilor în producţie, care se întocmesc la transmiterea de către un schimb altui schimb a materiei prime şi materialilor în unităţi naturale, în producţie neterminată şi a sacilor neîntorşi la depozit. Coloana „Intrat in decursul schimbului” se completează în baza bonului de consum de intrare a materiei prime şi materialilor de la depozit.

În coloana „Ieşiri documentate” se indică returnarea la depozit a materialilor auxiliare şi a ambalajului eliberat (sacilor). Se perfectează returnarea cu bonul de primire a depozitului. Al II-lea exemplar se eliberează maistrului, în baza căruia se completează raportul.

Următoarea coloană a raportului indică „consumat pentru coacere”, care se determină aritmetic în felul următor Stoc inţial +Intrarile – Ieşiri documentate – Stoc final.

58

Consumul efectiv de materiale auxiliare pe tipuri de produse sunt determinate de brigadier, iar şeful de producţie verifică corespunderea consumul acestora potrivit normelor, prevăzute în recitar şi aprobă calculele în raport cu semnătură sa.

În compartimentul II a raportului se reflectă mişcarea făinii, materialilor şi ambalajului în unităţi băneşti în baza documentelor primare anexate la raport. În acest compartiment se include costul deşeurilor de făină şi rebutului sanitar, eliberate de brigadier la depozit, perfectat prin proces-verbal a sacilor eliberaţi de sub făină. La eliberarea făinii din saci se stabilesc deşeuri de până la 50 grame la sac.

Compartimentul III „Ieşirea producţiei” se completează pe baza facturii-greutate eliberate aferent produselor finite transmise în decursul schimbului din producţie în expediţie. În acest compartiment se reflectă producţia finită fabricată după denumire, nr. de bucăţi, greutate, modul de coacere. La fel se reflectă umiditatea făinii utilizate,ieşirea producţiei în % la masa făinii utilizate potrivit normei cu umiditatea de bază şi după norma corectată la umiditatea efectivă, şi ieşirea efectivă. În baza acestor date se duce evidenţa operativă a consumului făinii determinându-se economia sau supraconsumul de făină a brigăzii.

Compartimentul IV a raportului brigadierul include membrii brigăzii, categoria acestora, nr. de ore lucrate şi cantităţii de producţie fabricată de fiecare membru a brigăzii. Această informaţie este utilizată pentru calcularea salariului fiecărui muncitor.

Raportul de producţie pe schimburi se verifică de şeful de producţie, se semnează şi se transmite în contabilitate pentru verificare, aprobare de conducător şi prelucrarea contabilă.

6. Contabilitatea produselor finite de panificaţie şi a realizării acestora.

Produsele finite ieşite din producţie şi transmise în expediţie se evidenţiază pe preţul cu amănuntul potrivit preţurilor stabilite. După determinarea preţului fiecărui produs de patiserie se reflectă valoarea producţiei fabricate în baza facturii în parte de faţă a raportului de mişcare a produselor finite în expediţie.

În raport pentru fiecare produs finit se rezervă coloană aparte. În raport se indică cantitatea produselor fabricate, preţul şi valoarea producţiei fabricate pe preţ cu amănuntul. Preţul de cost al producţiei se determină doar la sf. luni. De aceia în raport se indică valoarea produselor fabricate pe preţ cu amănuntul fără formula contabilă. Contabilitatea reflecte formulele contabile numai la alte intrări şi mişcarea internă la transmiterea schimbului.

1) Se reflectă intrarea producţiei fabricate Dt 216 Ct 8112) Se reflectă creanţa cumpărătorului Dt 221 Ct 611

Dt 221 Ct 534 23) Se reflectă costul produselor realizate Dt 711 Ct 2164) Returnarea producţiei finite din cauza necorespunderii standardelor de calitate:

Dt 216 Ct 8225) Supraconsumul de materiale se reflectă Dt 714 CT 2116) Ulterior se impută de la persoana vinovată Dt 227 Ct 612

Dt 227 Ct 5342

59