www.referat.ro

ComunicareaBucuresti

2015COMUNICAREA continut, obiective,structura, functii -Toate definitiile date comunicarii, indiferent de scolile de gndire carora le apartin

sau de orientarile n care se nscriu, au cel putin urmatoarele elemente comune:

Comunicarea este procesul de transmitere de informatii, idei, opinii, pareri, fie de la un individ la altul, fie de la un grup la altul;

Comunicarea este un atribut al speciei umane; nici un fel de activitate nu poate fi conceputa n afara procesului de comunicare;

Comunicarea este un proces inevitabil, continuu, ireversibil;

Se desfasoara la doua niveluri: informational si relational

Comunicarea a fost perceputa ca element fundamental al existentei umane nca

din Antichitate. n fapt, nsasi etimologia termenului sugereaza acest lucru. Termenul de comunicare vine din limba latina, communis care nseamna a pune de acord, a fi n legatura cu, a fi n relatie desi termenul circula n vocabularul anticilor cu sensul de a transmite si celorlalti, a mpartasi ceva celorlalti.

Forme ale comunicarii

n functie de criteriul luat n considerare distingem mai multe forme ale comunicari.:

I. Un prim criteriu avut n vedere n clasificarea formelor comunicarii l constituie

modalitatea sau tehnica de transmitere a mesajului. Identificam astfel:

a) comunicarea directa n situatia n care mesajul este transmis utilizndu-se mijloace primare: cuvnt, gest, mimica;

b) comunicarea indirecta n situatia n care se folosesc tehnici secundare: scriere, tiparitura, semnale transmise prin cablu, sisteme grafice etc. n cadrul comunicarii indirecte se disting:

Comunicare imprimata (presa, revista, carte, afis etc.)

Comunicare nregistrata (film, disc, banda magnetica etc)

Comunicare prin fir (tekefon, telegraf, cablu, fibre oprice etc)

Comunicare radiofonica (radio, TV etc.)

II. n functie de modul n care individul participa la procesul de comunicare

identificam urmatoarele forme ale comunicarii:

a) comunicarea intrapersonala - sau comunicarea cu sinele; realizata de fiecare individ n forul sau interior

b) comunicarea interpersonala - sau comunicare n grup; realizata ntre indivizi n cadrul grupului sau organizatiei din care fac parte;

c) comunicarea de masa este comunicarea realizata pentru publicul larg, de catre institutii specializate si cu mijloace specifice.

III. Un alt criteriu de clasificare l reprezinta modul de realizare a procesului de

comunicare n functie de relatia existenta ntre indivizi n cadrul unei organizatii:

a) comunicarea ascendenta realizata de la nivelele inferioare ale unei organizatii catre cele superioare;

b) comunicarea descendenta atunci cnd fluxurile informationale se realizeaza de la nivelele superioare spre cele inferioare;

c) comunicarea orizontala realizata intre indivizi aflati pe pozitii ierarhice similare sau ntre compartimentele unei organizatii n cadrul relatiilor de colaborare ce se stabilesc ntre acestea.

Particularitati ale comunicarii

Putem identifica cteva particularitati ale comunicarii:

Comunicarea are rolul de a-i pune pe oameni n legatura unii cu altii n mediul n care evolueaza;

n procesul de comunicare, prin continutul mesajului se urmareste realizarea anumitor scopuri si transmiterea anumitor semnificatii;

Orice proces de comunicare are o tripla dimensiune:

Comunicarea exteriorizata actiunile verbale si neverbale observabile de

catre interlocutori;

Metacomunicarea ceea ce se ntelege dincolo de cuvinte;

Intracomunicarea comunicarea realizata de fiecare individ n forul sau

interior, la nivelul sinelui

Orice proces de comunicare se desfasoara ntr-un context adica are loc nre-un anume spatiu psihologic, social, cultural, fizic sau temporal, cu care se afla ntr-o relatie de strnsa interdependenta;

Procesul de comunicare are un caracter dinamic datorita faptului ca orice comunicare odata initiata are o anumita evolutie, se schimba si schimba persoanele implicate n proces;

Procesul de comunicare are un caracter ireversibil, n sensul ca, odata transmis un mesaj el nu mai poate fi oprit n drumul lui catre destinatar;

n situatii de criza procesul de comunicare are un ritm mai rapid si o sfera mai mare de cuprindere;

Semnificatia data unui mesaj poate fi diferita art ntre partenerii actului de

comunicare ct si ntre receptorii aceliuasi mesaj;

Orice mesaj are un continut manifest si unul latent, adeseori acesta din urma fiind mai semnificativ.

Obiectivele comunicarii

Comunicarea urmareste patru scopuri principale:

1. Sa fim receptati (auziti sau cititi)

2. Sa fim ntelesi

3. Sa fim acceptati

4. Sa provocam o reactie (o schimbare de comportament sau atitudine).

Individualitatea noastra este principala bariera n comunicare exista o multitudine de factori care pot cauza probleme si de care trebuie sa fim constienti pentru a le depasi.

Diferentele de perceptie. Modul n care privim lumea este influentat de experientele personale, astfel ca persoane de diferite vrste, nationalitati, culturi, educatii, ocupatii, sex, temperamente etc. vor avea alte perceptii si vor recepta situatiile n mod diferit.

Diferentele de perceptie sunt deseori numai radacina multor alte bariere de comunicare.

Alte bariere importante sunt: concluziile grabite, stereotipiile, lipsa de cunoastere,

lipsa de interes, dificultatile de exprimare, emotiile, personalitatea.

Caile prin care se poate realiza o comunicare cat mai eficienta?

Prima regula este anticiparea. Daca analizam unele probleme mai dificile nainte de a comunica putem sa le evitam. Cele 6 ntrebari pe care trebuie sa le avem n vedere nainte de a comunica sunt: De ce? Cine? Unde? Cnd? Ce? Cum? De ce? De ce comunic? Care este scopul meu real de a comunica? Ce sper eu sa realizez: schimbare de atitudine, schimbare de opinie, sa informez, sa influentez, sa conving, sa fac conversatie?

Cine? (interlocutorul) Cine este cu precizie receptorul mesajului meu? Ce fel de persoana este? Ce personalitate are? Educatie? Vrsta? Staut social? Cum va reactiona la continutul mesajului meu? Ce stie el despre continutul mesajului meu? Mult? Putin? Nimic? Mai mult sau mai putin dect mine? Unde si cnd? (locul si contextul) Unde va fi interlocutorul (receptorul) cnd va primi mesajul meu? Care elemente ale mesajului meu nu sunt cunoscute, astfel nct va fi nevoie sa-i reamintesc faptele? n ce moment soseste mesajul meu? Pot raspunde la o problema ridicata de interlocutor? Care este relatia mea cu ascultatorul? Este subiectul mesajului meu un motiv de controversa ntre noi? Atmosfera este ncarcata sau cordiala?

Ce? (subiectul) Ce vreau exact sa spun? Ce doreste el sa stie? Ce informatii pot

omite? Ce informatii pot da pentru a fi: clar, concis, amabil, constructiv, corect, complet.

Cum? (tonul si stilul) Cum voi comunica mesajul? n cuvinte? n imagini? Ce

cuvinte? Ce imagini? Ce mod de comunicare va fi mai apreciat? Scris sau vorbit? O scrisoare, o discutie personala, un interviu? Cum voi organiza informatiile pe care vreau sa le transmit? Voi folosi o prezentare deductiva (ncep cu punctul meu de vedere si apoi continuu cu explicatii, exemple, ilustrari)? Sau voi utiliza o prezentare inductiva, n care esenta mesajului va fi plasata la sfrsit? Cum voi realiza efectul dorit? Ce ton trebuie sa folosesc pentru a-mi realiza obiectivul? Ce cuvinte trebuie sa folosesc sau sa evit pentru a crea o atmosfera potrivita?

ntotdeauna trebuie sa avem n vedere aceste probleme nainte de a comunica un lucru dificil sau de mare importanta. Este necesar sa tinem cont de ele chiar si atunci cnd comunicam spontan. Aceste elemente vor actiona ca o buna disciplina n a ne mpiedica sa vorbim fara sa gndim.

Bibliografie: www.wikipedia.com www.referat.ro