Comunicare Publica Si Argument Are

8/3/2019 Comunicare Publica Si Argument Are

1/26

Comunicare publica si argumentare

Referat

Actul de argumentare implica urmatoarele sensuri majore: totalitatea mijloacelor pe carele folosim n fundamentarea diverselor opinii, cu scopul de a le mpartasi si altora;maniera de rezolvare constructiva a diverselor conflicte de opinii; mijloacele specificefolosite n diferite domenii de activitate de catre indivizi si grupuri umane pentru a ajungesa acceada la cunoastere. O investigare, chiar succinta, asupra argumentarii relevaimportanta unor conexiuni cu alte domenii: relatia cu teoria comunicarii, relatia curetorica (teoria elocintei), relatia cu psihologia, relatia cu teoria actiunii eficiente(praxiologia), relatia cu logica ntrebarii (erotetica), relatia cu etica s.a. nsa, sub aspectstructural, cea maisemnificativa relatie este cu logica, ntruct argumentarea, ca practica logica saulogica n actiune, este un demers aplicativ integrat imperativelor rationalitatii.Ce

investigheaza logica? Rationamentul n sine (inferenta n terminologia moderna), caexpresie a rationalitatii pure. Ce investigheaza argumentarea? Tot rationamentul, nsaaflat n conditii concrete de functionare si corectitudine: nivel corect sau incorect deutilizare a rationamentului sub aspect logic; valoarea lui n raport cu teza ce trebuieargumentata; auditoriul pentru care se argumenteaza; finalitatea urmarita prinargumentare; gradul de eficienta n justificarea unei propozitii s.a. n argumentare, capractica a rationamentului, se apeleaza la exemple reale, luate din practica gndiriiistorice, juridice, politice, filosofice, jurnalistice, din viata cotidiana, publica sau privata.Teoria moderna a argumentarii si are nceputurile n deceniul sase al secolului

al XX-lea. n acelasi an, 1958, au aparut doua lucrari, ambele orientate spreameliorarea competentei argumentative si critice, nsa vehiculnd viziuni diferite

despre relatia cu logica formala. Este vorba despre Trait de l`argumentation. Lanouvelle rhtorique (Universit de Bruxelles,1958), scris de Cham Perelman mpreunacu asistenta sa Lucie Olbrechts-Tyteca si The Uses of Argument (CambridgeUniversity Press, Cambridge,1958) a lui Stephen Toulmin. n prima lucrare, caremarcheaza apogeul Scolii de la Bruxelles, teoria argumentarii (numita neoretorica) estevazuta ca o ntregire necesara a logicii si relevanta pentru practica rationamentului nsfera stiintelor umane, a practicii juridice, istorice, politice, filosofice, jurnalistice si nviata de fiecare zi. n a doua lucrare,Stephen Toulmin preconizeaza o reorientare a logicii spre criterii de validare arationamentelor recunoscute n practica. Noi directii de integrare si analiza a discursuluiargumentativ

Argumentarea ca logica informalaTeoria argumentarii beneficiaza astazi de o perspectiva logica, cunoscuta subnumele de logica informala, nume adoptat de o miscare pedagogica si teoretica dereforma n domeniul logicii, dezvoltata n principal n America de Nord anglofona.Logicainformala este o reactie la constructiile axiomatico-deductive ale logicii din zilele noastre,mai exact la pretentia acesteia de a fi studiata ca baza pentru analiza practiciiargumentative. Exista o diversitate de orientari, de optiuni tematice si explicative care sepresupun sub titulatura de logica informala:


2/26

a) analiza sofismelor, instrument pentru o critica pertinenta a argumentelorprin descoperirea erorilor n argumentare;

b) cultivarea gndirii critice (critical thinking), adica deprinderea de aevalua argumentele, dar si de pregatire pentru viata publica, unde disputelede idei sunt omniprezente;

c) evaluarea argumentelor, formarea competentelor pentru utilizarea unormetode de analiza critica a argumentelor proprii sau ale celorlalti;d) logica aplicata, adica analiza argumentelor prin prisma unor tipuri de

logica moderne.Promotorul ideii de logica informala este J. Anthony Blair, profesor la

Universitatea din Windsor.Argumentarea ca logica discursiva

O directie promitatoare de cercetare n domeniul argumentarii este logicadiscursiva. A fost initiata de Jean-Blaise Grize si dezvoltata de colaboratorii sai,printre care si Georges Vignaux, n cadrul Centrului de Cercetari Semiologice alUniversitatii din Neuchatel (Elvetia). Pentru cercetatorii acestei orientari, logica

formala (cu diversele ei forme de rationare) nu reprezinta un instrument n sine.Logica formala si demonstreaza utilitatea doar atunci cnd este integrate discursivitatii,iar una dintre formele cele mai interesate ale ei este si argumentarea.Argumentarea ca problematologie

Un demers argumentativ poate fi analizat si din perspectiva tensiunii ideaticepe care o dezvolta. Conceptul de problema exprima cel mai bine aceasta tensiuneideatica, iar investigatiile privind aceste aspecte au generat o interpretare a argumentariiprin prisma unui model problematologic de analiza a discursivitatii. Termenul deproblematologie si modelul teoretic adiacent a fost creat de Michel Meyer, profesor laUniversitatea Libera din Bruxelles.Conceptele esentiale ale modelului problematologic sunt: situatie

problematologica, diferenta problematologica, interogativitate radicala, criterii aleproblematologicului. n acelasi timp, ele sunt grile de analiza a argumentarii din aceastaperspectiva.

Argumentarea ca pragmatica dialecticaInterpretarea argumentarii prin prisma modelului pragmatico-dialectic desolutionare a conflictelor de opinii apartine lui Frans H. van Eemeren si RobGrootendorst, profesori la Universitatea din Amsterdam. ncercarea de pragmaticadialectica ti propune sa mbine idealul normativitatii cu cel al descriptivitatii, astfel nctanaliza argumentarii sa vizeze integralitatea modelului.

Argumentarea ca practica lingvisticaDirectia preponderent descriptivista, criticata de Scoala din Amsterdam, esteradical utilizata de catre francezii Oswald Ducrot si Jean-Claude Anscombre, chiarmultiplicata de numerosi adepti n spatiul francofon. Asadar, argumentarea poate fianalizata si dupa semnele ei exterioare, dupa forma ei discursiv-lingvistica. Cum le putemidentifica sau deosebi unele de altele ? Prin marcile lingvistice ale argumentarii,cuvinte sau sintagme care ne atentioneaza asupra posibilitatii existentei unei argumentari.CONVINGERE, PERSUASIUNE SI MANIPULARE N PRACTICA DISCURSIVAConvingerea

Daca n argumentare se trece cu succes de filtrul criteriilor de evaluare, atunci


3/26

ea devine convingatoare. n caz contrar este neconvingatoare pentru auditoriul vizat,ntruct, desi pot fi utilizate enunturi adevarate sau acceptabile, ele sunt vehiculate cutehnici de argumentare neadecvate.Persuasiunea

Exista nsa si o alta situatie, cnd argumentatorul utilizeaza tehnici de

argumentare adecvate, nsa enunturi cu valabilitate locala sau individuala prezentate cafiind general-valabile pentru auditoriul implicat n dialog. n acest caz argumentatorulurmareste persuasiunea auditoriului sau. Persuasiunea estedeterminata mai mult de atitudinea interlocutorilor fata de valabilitatea argumentelor side legatura lor cu teza sustinuta.Manipularea

Iata si o alta situatie, cnd argumentatorul utilizeaza att tehnici de argumentare voiteronate si enunturi aparent valabile, fara ca auditoriul sa constientizeze acest lucru.Intentia este de a induce n eroare auditoriul si de a obtine un succes cu mijloace ilicite. nacest caz avem de-a face cu manipularea. Aici intervine iresponsabilitatea morala a celuicare argumenteaza.

Din perspectiv etimologic si tehnica, fenomenul manipularii este explicate inDictionarul Explicativ al Limbii Romane ca fiind actiunea de a manui, a manevra. Prinacelasi termen, din perspectiva psihosociala, se desemneaza o tehnica sau un sistem detehnici prin care o persoana este determinata sa faca ceea ce n-ar fi facut in mod firesc.Manipularea presupune, in general, ca un agent de influenta, individ sau grup, sa incerceprin diverse strategii s influenteze reprezentrile sociale ale unei asa-numite tinte. Acestproces se bazeaza, in general, pe o legtur psihica intre acestia. Atentia cu care a fosttratat acest subiect precum i complexitatea sa, ne obliga sa ne aplecm si asupra catorvadin taxonomiile realizate. Din punct de vedere al amplitudinii modificrilor efectuate intr-o anumit situatie sociala, manipularile pot fi mici, obtinute prin modificri minore alesituatiei sociale, medii, cand se obtin modificari importante ale situatiei sociale, cu efecte

care, uneori, depasesc asteptarile, mari, cand este influentata o intreaga cultura prinintermediul sistemului de valori, prin matricele comportamentale, prin felul de a gandi alindivizilor prin normele scrise i nescrise ale societatii, prin subculturile cu care seinteractioneaza. Consecintele acestor actiuni nu sunt neaparat direct proportionale cuamplitudinea modificarilor initiale. Astfel, manipularile mici pot avea efecte majore la felde bine cum manipularile majore pot avea efecte minore. Pornind de la implicarea ratiuniimanipulatorului se poate vorbi de manipulare constienta sau deliberata candmanipulatorul cunoaste exact sensul actiunii sale si pentru a o indeplini recurge la tehnicispecifice ale cror efecte prognozate le cunoaste, inconstienta sau spontans candmanipulatorul are un scop bine stabilit, dar el nu cunoaste mecanismul teoretic altehnicilor specifice de manipulare si se bazeaz pe intuitie. Avand in vedere scopul incare este folosita, se poate vorbi de manipulare pozitiva, atunci cand scopulmanipulatorului este dezirabil si pentru persoana manipulata, neutra, atunci cand scopulmanipulatorului nu este in interesul persoanei manipulate, dar nici nu contravine acestuia,negativa, atunci cand scopul manipulatorului contravine celui avut de persoanamanipulat. Din punct de vedere al modalittii de influentare se poate vorbi demanipulare verbala, manipulatorul foloseste camijloc de influentare cuvintele,constructiile sintactice, deductiile logice etc. si nonverbala, manipulatorul foloseste camijloc de influentare limbajul nonverbal (gestica, mimica, postura etc.). in funcie de


4/26

tinta avuta in vedere, manipularile pot fi individuale, subiectul vizat pentru a fimanipulat este individul privit ca entitate bio-psiho-sociala singulara, unica si colectiv,subiectul vizat pentru a fi manipulat este grupul, privit nu doar ca o suma de indivizi, cica o entitate distincta dotata cu caracteristici specifice. in functie de canalul detransmitere si mijlocul de vehiculare a informatiilor se poate vorbi de manipulare prin

canale audio-vizuale: radio, televiziune, Internet, dar si prin difuzarea de materialetiparite: ziare, reviste, manifeste etc.Mass media moderna si manipularea.Efectele mass-media.

Evaluarea influentei mass-media asupra indivizilor in societate constituie, fara indoiala,de mai multe decenii, o preocupare majora a cercetatorilor in stiintele comunicarii.Psihologi, psihosociologi, sociologi, antropologi sau lingvisti s-au aplecat rand pe randasupra acestei probleme, cu atat mai arzatoare, cu cat ea este in stransa legatura cu viatanoastra de zi cu zi si ne priveste pe toti, intr-o masura mai mare sau mai mica. Faptulridica, intr-adevar, o multime de intrebari: citirea regulata a ziarelor favorizeaza oareparticiparea cetatenilor la dezbaterea publica? Interventiile repetate ale oamenilor politicila televiziune provoaca schimbari de opinie sau de intentie de vot in randurile

electoratului? Vizionarea unor imagini dramatice, ca, de exemplu, copii murind de foamein Somalia sau soldati raniti in fosta Iugoslavie, incita oare telespectatorii nu numai sareactio neze, ci si sa actioneze si sa sprijine asociatiile umanitare? Copiii care privescmulte scene de violenta pe micul ecran sunt oare inclinati mai mult decat altii sa adopteun comportament agresiv? Sunt intrebari care dovedesc cat de necesar este astazi studiulefectelor, reale sau presupuse, ale mass-media. Cunostintele noastre in materie incep sase inmulteasca, desi uneori raspunsurile oferite de specialisti in legatura cu acest subiectnu sunt foarte clare, date fiind parerile lor atat de diferite. Dezbaterea privind efectelemass-media a cunoscut trei faze succesive: o prima faza, in jurul anilor 20- 30, in cursulcareia s-a crezut mai ales in atotputernicia radioului si a cinema tografiei; o a doua, intresfarsitul anilor 30 si inceputul anilor 60, cand s-a pus accentul pe efectele limitate ale

mass-media; in fine, a treia faza, care incepe spre mijlocul anilor 60, cu un reviriment alteoriilor care vorbesc despre efectele puternice ale mass-media. Diferitele diagnostice aufost mereu legate de contextul politic si cultural al momentului si au fost emise, inmajoritatea lor, de catre cercetatori de origine americana.Atotputernicia mass-media

La sfarsitul primului razboi mondial, credinta in manipularea multimilor prin mijloacelede comunicare de masa facea parte intr-un fel din ideile general acceptate ale epocii.Argumentarea se baza pe reflexul conditionat: individul, supus unui stimul (in cazulnostru, un mesaj difuzat la radio sau printr-un film), reactioneaza mai mult sau mai putininstinctiv si intotdeauna in acelasi mod. Cateva studii realizate in Statele Unite intre anii1929 si 1932 in legatura cu influenta filmelor asupra copiilor, de exemplu, ca acestea potprovoca emotii intense (frica, pasiune), pot modifica somnul si da nastere lacomportamente de imitare a eroilor vazuti pe ecran. Panica provocata in 1938 in urmadifuzarii la radio a Razboiului lumilor, o emisiune de Orson Welles care descriainvadarea SUA de catre martieni, le-a intarit cercetatorilor ideea ca mass-media se afla laoriginea unor efecte imediate, directe si uniforme. Modelul numit injectia hipodermicaera pe atunci dominant.Efectele limitate ale mass-media

Cercetarile realizate, incepand cu 1940, de catre sociologi ca Paul Lazarsfeld si


5/26

colaboratorii sai in timpul campaniilor electorale in presa sau la radio au relativizatprimele teorii. Ele au deschis calea pentru o serie de studii empirice (care s-au sprijinit peanchete prin sondaje realizate printre cititori sau ascultatori) care au subliniat influentaindirecta si limitata a mass-media. Receptorul mesajelor adopta un comportament maiactiv decat se credea inainte. Mass-media nu sunt, in realitate, decat un element printre

altele care intervin in optiunile si atitudinile indivizilor: ele se inscriu intr-un sistemcomplex de influente, in care relatiile interpersonale sunt tot atat de importante ca sicontinutul mesajelor emise de mass-media.Intoarcerea la efectele puternice

Atentia acordata efectelor culturii de masa in societatea de consum a anilor 60 in Frantasau in alte tari, dar si locul cucerit de televiziune, de cateva decenii incoace, in dezbatereapolitica i-au determinat recent pe unii sociologi sa revizuiasca ideea unui efect minim almass-media. Datorita mediatizarii campaniilor electorale si a ponderii sporite ainterventiilor oamenilor politici pe micul ecran, se trage adesea concluzia ca mass-mediaaudiovizuale determina modul nostru de a gandi. Se arata interes si pentru rolul mass-media audiovizuale asupra opiniei publice, si pentru impactul noilor tehnologii de

comunicare asupra circulatiei ideilor. Anumiti cercetatori germani si anglo-saxonisugereaza ca mass-media detin o parte de responsabilitate insemnat, ba chiar decisiva inconstituirea dezbaterii publice si in difuzarea ideilor. Se observa ca interpretarile parfoarte contrastante, ca sa nu spunem contradictorii. In realitate, aceasta contradictie nueste chiar de nedepasit, cum pare la prima vedere: ea necesita, pentru a fi nuantata, odefinitie riguroasa a ideii de efecte .Dificultati de definire si de metoda

Pentru clarificarea discutiei, trebuie sa distingem efectele pe termen scurt si efectele petermen lung. Astazi se admite, in general, ca mass-media nu provoaca schimbari majorepe termen scurt asupra indivizilor si numeroase studii pe aceasta tema realizate timp dedecenii in diferite tari vin si o dovedesc. In schimb, se recunoaste faptul ca acumularea

acestor efecte limitate pe o perioada lunga poate fi la originea unor efecte puternice.Astfel, de exemplu, atitudinea mass-media americane in momentul razboiului dinVietnam de a evidentia miscarile de opozitie (carti, presa underground, manifestatii) acreat treptat in cadrul opiniei publice o constientizare a caii mocirloase pe care seangajase tara. De asemenea, comentariile, anche tele difuzate de presa scrisa sau deteleviziune privind afacerea Watergate, care reflectau luarile de pozitie ale tribunalelor,ale Congresului si ale anumitor grupuri de presiune, l-au constrans in cele din urma pepresedintele Nixon sa demisioneze. Incepand din momentul in care informatiile se repeta,se inscriu intr-o anumita coerenta, iar majoritatea mass-media sunt in consens, efecteleminime cumulate pot da nastere unor transformari de amploare. Cu alte cuvinte, nu existaopozitie, ci complementaritate intre cele doua tipuri de interpretare propuse: efectelemass-media sunt limitate in anumite circumstante (pe termen scurt) si puternice in altecircumstante (pe termen lung). O a doua precizare merita sa fie facuta: rezultatul difera infunctie de diferitele niveluri (indivizii, grupurile, cultura, societatea in ansamblu) pe carele distingem. Mesajele transmise prin mass-media nu ating decat in mica masura indiviziiluati izolat sau cel putin nu antreneaza, decat cu putine exceptii, bulversari considerabile.Un telespectator care asista la o confruntare intre doi politicieni pe micul ecran nu-si vamodifica deloc intentia de vot la sfarsitul acestei dezbateri, in afara de cazul in care elapartine grupului indecisilor. Convertirile sau schimbarile de atitudine sunt rare in acest


6/26

sens. Acapararea dezbaterii politice de catre jurnalisti si de catre cei care fac sondajepoate avea totusi unele influente asupra modului in care se comporta opinia publica: numai e vorba atunci de un fenomen individual, ci de unul colectiv, de grup, la o scara cutotul diferit. Manifestatiile liceenilor, ale studentilor sau agricultorilor au luat o turnuradeosebita in Franta ultimilor ani, adica de cand televiziunea le acorda atentie. Strategiile

manifestantilor se supun de acum inainte logicii mediatice : punere in scena, interviuri alepurtatorilor de cuvant la jurnalul de la ora 20 etc. Mass-media au transformat peneobservate formele de mobilizare traditionala. Pentru a lua un alt exemplu, introducereain camine a microinformaticii si a noilor instru mente tehnologice (magnetascopul siminitelul) a condus la o diversificare a practicilor si a creat noi comportamente culturale.Utilizatorul se initiaza cu mai mult sau mai putin succes in modul de utilizare a acestorinstrumente, dobandeste alte tipuri de abilitaii si isi insuseste principiile de programare.Explozia tehnologiilor moderne de comunicare modifica raporturile noastre cu spatiul sicu timpul: este afectata intreaga viata in societate. Efectele mass-media nu pot fi identicela nivelul indivizilor, al grupurilor sociale si al societatii in general. Cele cateva exempleevocate arata ca notiunea de efecte trebuie inteleasa, la randul ei, in functie de multiplele

categorii de care depinde. Se vorbeste despre efecte de ordin cognitiv, emotional saucomportamental? De fiecare data, registrul de analiza este diferit: in primul caz, vomstudia efectele mass-media asupra cunostintelor noastre, in al doilea caz, asuprasensibilitatii noastre (placere, teama, dorinta), iar in al treilea, asupra modului nostru de aactiona si de a ne comporta. Complexitatea problemei legate de notiunea de efect esteilustrata de polemicile neincetate avand ca subiect programarea serialelor sau afoiletoanelor violente la TV. Putem la fel de bine avansa ideea ca aceste filme produc siefecte puternice (conduite agresive), si efecte limitate (filmele nu ating decat indiviziipredispusi psihologic si social). Argumentele unora si altora nu ar fi corect evaluate atatatimp cat nu se va fi precizat sensul termenilor folositi. Dupa ce am aratat dificultatileintampinate in definirea notiunii de efecte , trebuie sa evocam problemele pe care aceasta

le ridica atunci cand se pune problema sa evaluam influenta mass-media pe teren, adicain cadrul anchetelor si sondajelor. Se trece atunci de la consideratii abstracte la chestiunide metoda. Cateodata, este greu sa izolam influenta unui canal in raport cu altele. Fiecaredintre noi e supus bombardamentului informational al ziarelor, cartilor, televiziunii,radioului: putem oare sa cunoastem clar provenienta mesajelor despre care vorbescpersoanele ches tionate in discuiiile cu cercetatorii? Delimitarea efectelor respective alefiecarui suport pare adesea delicata. In plus, receptarea mesajelor se inscrie intotdeaunaintr-un context personal deosebit: citim oare ziarul absolut singuri, fara a mai vorbi cualtcineva? Sau discutam informatiile cu partenerul, vecinii, colegii de munca? Unde setermina influenta mass-media si unde incepe cea a semenilor, a culturii, a societatii? Deexemplu, este foarte dificil de sesizat locul detinut de mass-media in raport cu familia siscoala in socializarea copiilor, adica modul in care acestia din urma interiorizeazanormele, valorile si credintele proprii fiecarei societati. Efectele mass-media sunt maiimportante decat cele ale educatiei primite sau ale cunostintelor dobandite in scoala?Numai cineva foarte abil ar putea sa dezlege nodul acestor intrebari. Nu trebuie decisubestimate obstacolele de ordin practic atunci cand se evoca efectele mass-media.

Efectele indirecte si limitateOrice tipologie este, intr-un fel sau altul, reductionist. Extrema diversitate a abordarilorface deosebit de dificila orice tentativa de clasificare a efectelor mass-media. Putem


7/26

totusi sa ordonam diferitele analize in jurul a doua mari axe pe care le-am distins anterior:aceea a efectelor indirecte si limitate si aceea a efectelor directe si puternice. In fiecarecaz, nu vom evoca decat teoriile cele mai marcante, fara a avea pretentia de a fiexhaustivi. Studiile asupra campaniilor se refera in principal la doua teme: mai intai,studiile privind eficacitatea mass-media (in special audiovizuale) in timpul campaniilor

electorale, pentru a evalua influenta lor asupra alegerii unui candidat sau a altuia de catreelectorat; apoi, analizele privind impactul campaniilor publicitare sau de alt gen, carevizeaz\ de aceasta data conditiile alegerii unui produs dat (articole de uz casnic, modavestimentara etc.). In ambele cazuri, procesul pare legat de modul in care ziarele, radioulsau televiziunea difuzeaza informatii si le pun in valoare. Sociologii americani apartinandcurentului empiric , adica cei care utilizeaza inainte de toate tehnicile anchetei de teren(observatia, chestionarele si sondajele), au influentat vizibil acest sector de cercetare, maiales in anii 40- 50. Cercetarile lor au facut cariera si apar acum ca studii fondatoare alecaror concluzii, chiar si azi, ii influenteaza pe cercetatorii din stiintele comunicarii.Reprezentantul lor cel mai de seama a fost, fara indoiala, Paul .. Lazarsfeld, care a condusnumeroase anchete despre atitudinile alegatorilor fata de mass-media in timpul

campaniilor electorale in SUA (The People s Choice, publicata in 1944 impreuna cuBernard Berelson si Hazed Gaudet) sau despre comportamentul consumatorului fata demass-media (Personal Influence, in 1955, impreun\ cu Elihu Katz). Contrar a ceea ce secrezuse, efectele mass-media nu se reduc la modelul unidirectional al influentei de tipstimul raspuns, ci se inscriu intr-un proces mult mai complex.Care sunt principalele lectii ce se desprind din aceste studii?In primul rand, atentia acordata unei informatii depinde in mare masura de relatia

personala sau sociala pe care o intretinem cu ea. Daca ne simtim atinsi de aceastainformatie, avem tendinta de a ne interesa mai mult de ea: este vorba de principiulexpunerii selective la mass-media.In al doilea rand, nu ascultam decat mesajele care merg in directia noastra de gandire si

le evitam pe cele care merg in sens invers convingerilor noastre personale: este principiulintaririi opiniilor preexistente.In al treilea rand, reinterpretam mesajele in felul nostru si ni le amintim mai exact sau

mai denaturat. Nu suntem deci indivizi pasivi, asa cum credeau partizanii tezelor privindmanipularea receptorilor, ci activi. Este ceea ce numim perceptie si memorare selectiva.In al patrulea rand si aceasta constatare este decisiva , pentru a ne forma o opinie exactain urma lecturii sau auditiei anumitor informatii, avem nevoie sa cunoastem parereasemenilor (parinti, prieteni, vecini, colegi). Influenta mass-media nu e niciodata directa,ci indirecta: ea trece printr-o serie de relatii interpersonale. Receptorul se sprijina mai alespe parerea liderilor de opinie, care servesc drept intermediari intre el si mass-media.Acesti lideri de opinie sunt persoane expuse mai mult la mass-media, dar care au ingeneral acelasi statut social; ei se bucura de o puternica credibilitate.Procesul de influentare de catre mass-media se stabileste, in consecinta, la doua niveluri(two-step flow of communication): mai intai, un curent vertical de la emitator spre lideriide opinie, apoi un curent orizontal mergand de la acesti lideri spre publicul insusi.Efectele mass-media sunt limitate pentru ca informatiile difuzate prin mijloacele decomunicare de masa sunt supuse unui sistem de filtrare mai mult sau mai putin eficace.Aceste ipoteze au fost confirmate, dar si nuantate de cercetari ulterioare. Se estimeaza, laora actuala, ca rolul liderilor de opinie nu este intotdeauna atat de important pe cat


8/26

credem si ca procesul de comunicare in doi pasi se leaga in realitate de un proces cumultiple niveluri (multi-step flow), tinand cont de numeroasele discutii pe care le putemavea cu privire la continutul mass-media. Efectele nu sunt produse direct de mesaj, ci trecprin semnificatiile pe care receptorii le desprind din el.

Studiile functionaliste (Uses and Gratifications)

Adeptii perspectivei functionaliste , care a cunoscut varsta de aur intre 1945 si 1960,largesc si aprofundeaza ideea atitudinii active a receptorilor. Nu se mai multumesc cuanchete strict cantitative in legatura cu folosirea mass-media, ci pun la punct chestionarecalitative pentru a interoga indivizii cu privire la asteptarile lor fata de ele. Se incearcaacum sa se determine de ce e citita o anume revista in detrimentul alteia sau de ce e alesun anume program de radio. Potrivit unei formule celebre, nu mai este vorba despre a stice le fac mass-media oamenilor , ci despre ce fac oamenii cu mass-media : perspectivatraditionala este inversata. Aceste lucrari pun accentul pe factorii psihologici aiproblemei. Fiecare dintre noi face o selectie in functie de interese, nevoi, valori care nesunt proprii si care ne predispun, de exem plu, sa privim mai curand o emisiune devarietati decat un program muzical ori un reportaj sportiv mai degraba decat un

documentar. Receptorul isi anticipeaza alegerea, intr-o anumita masura, si incearca sa-sisatisfaca dorintele sau asteptarile: de aici vine denumirea comuna de teorie a folosintelorsi recompenselor (uses and gratifications). Anchetele de teren isi propun sa clarificemotivatiile si nevoile receptorilor si sa evalueze in ce masura sunt ele satis facute sau nuprin ceea ce aceatia au vazut, citit sau auzit. Din acest punct de vedere, mass -mediaindeplinesc anumite functii (de divertisment, supraveghere a mediului, transmitere aculturii) sau disfunctii (inchidere in sine, apatie, pasivitate), despre care se cuvine savorbim. Ideea functionalistilor conform careia totul trebuie gandit in functie de asteptarilerecepto rilor constituie o ipoteza ilustrata de numeroase cercetari facute in Statele Unitede catre Bernard Berelson, Charles Wright, Jay Blumler si altii. Aceste cercetari au dus laaceleasi concluzii, si anume ca receptorul este mai important, la limita, decat mesajul. In

cele din urma, ele au creat unele rezerve, dat fiind faptul ca postuleaza un fel deuniversalitate a nevoilor, fondata pe o psihologie a indiv izilor care nu ia in considerarecontextul cultural sau social unde traiesc. Un serial ca Hlne et les garons nu va fiperceput in acelasi fel in unele tari din Africa Neagra sau din Orientul Apropiat, deoarecein respectivele societati valorile promovate (rolul femeii, imaginea adolescentei,reprezentarea sistemului educativ) nu sunt aceleasi cu cele din Franta. Iata motivul pentrucare teoria in cauza este astazi abandonata de majoritatea cercetatorilor.Cercetarile privind difuzarea (sau teoria adoptarii) Un alt mod de a cerceta mass-mediaconsta in a studia felul in care mijloacele de comunicare de masa influenteaza difuzarea siadoptarea anumitor inovatii (noi instrumente tehnologice, noi idei, noi mode). S-a pus, deexemplu, intrebarea daca mass-media ar putea favoriza, prin unele emisiuni speciale,adoptarea de catre agricultori a unor noi produse si utilaje sau daca, prin intermediul unorarticole din reviste, ar avea vreo influenta in cumpararea anumitor articole deimbracaminte de catre femei. Joaca ele un rol principal sau, din contra, unul secundar inacest proces? Iata miza problemei. Gabriel Tarde, sociolog francez din secolul trecut,atrasese deja atentia asupra acestui fenomen in 1890, in cartea sa Les lois de limitation(Legile imitatiei), explicand ca imitatia se situa la baza apariiiei de noi forme sociale. Deatunci, s-au publicat numeroase lucrari pe acest subiect. Cercetarile privind difuzarea neprecizeaza pana la urma cand sa gandim , adica momentul in care ne vine randul sa


9/26

adoptam o anumita inovatie. Reprezentantul cel mai cunos cut al acestui curent de analizaeste Everett M. Rogers care, in 1962, a publicat o lucrare importanta despre difuzareasociala a inovatiilor tehnice (The Diffusion of Innovations). Distingand patru paliere indifuzarea unui produs (informarea, persuasiunea, decizia, con firmarea), el subliniaza carolul mass-media se limiteaza la a favoriza informatia despre acest produs si luarea la

cunostinta a existentei lui de catre receptori. Acestia se indreapta apoi catre retelele lor derelatii interpersonale pentru a cere sfaturi avizate in cadrul anturajului lor. Procesul deadoptare a inovatiilor este legat, prin urmare, de modelul efectelor limitate ale mass-media. In societatile moderne, mass-media pot totusi sa provoace schimbari reale decomportament, cu conditia sa existe acumulare ai repetitie a mesajelor pe termen lung.Studiile asupra socializarii

Majoritatea anchetelor care se ocupa de efectele indirecte si limitate ale mass-media seconcentreaza mai ales asupra indivizilor si grupurilor mici, asupra fenomenelorpsihologice si cognitive din mediul imediat al receptorilor. Ele ajung in mod natural decila analiza socializarii indivizilor si a rolului familiei, scolii in raport cu mass-media. Sepoate oare estima ca acestea din urma intervin din ce in ce mai puternic in proces, ca

propun modele de comportament, scheme de gandire? Este intrebarea pe care o punnumeroase lucrari, atat in Franta, cat si in strainatate, in legatura cu influenta, deexemplu, a publicitatii sau a violentei televizate asupra copiilor si adolescentilor.Raspunsul este foarte delicat: mass-media interfereaza cu mediul sociocultural in caretraiesc receptorii fara sa se poata face mereu deosebirea intre influenta mass-mediapropriu -zise si cea a societatii in general. Totusi, se pare ca, in urma difuzarii unorimagini repetitive si stereotipe, televiziunea ii determina pe unii copii sa se identifice cueroii serialelor preferate sau cu protagonistii emisiunilor de actualitati. Mass-media au, separe, o putere de incitare reala, insa destul de slaba: conditiile in care mesajul este primitsunt la fel de importante ca si continutul programelor. Un copil, mare consumator deteleviziune, ai carui parinti nu sunt niciodata acasa, va avea o mai mare tendinta de a fi

influentat de ceea ce vede decat unul ai carui parinti ii supravegheaza atent alegereaprogramelor si discuta cu el mereu despre ceea ce a vazut. Mireille Chalvon, PierreCorset si Michel Souchon arata (Lenfant devant la tlevision des annes 1990) capersonalitatea indivizilor si contextul in care ei evolueaza reprezinta doi parametridecisivi in intelegerea fenomenului. Este bine, in consecinta, sa se evite orice interpretarecategorica: mass-media constituie un instrument de socializare alaturi de alti agenti(parintii, prietenii, profesorii etc.) si nu pot avea un efect puternic decat in anumiteconditii precise. Putem oare, de exemplu, sa comparam situatia copiilor fata deteleviziune in Statele Unite si in Franta, in conditiile in care primii traiesc adesea intr-osocietate lipsita de familie , pe cand ceilalti evolueaza intr-o societate in care familiaramane totusi un model de referinta? In realitate, se pare ca televiziunea, daca nu creeazasituatiile de violenta si de crimi nalitate, are totusi tendinta sa le amplifice. si, probabil,expunerea insistenta si de durata la scenarii implicand violenta ai criminalitatefavorizeaza sentimentul de insecuritate si de neliniste, chiar tendintele agresive.Cercetarile americane intreprinse de George Gerbner si de colaboratorii sai (Television sMean Word: Violence Profile 1986) confirma acest lucru.Studiile asupra receptariiDe cativa ani, in unele tari se dezvolta studii care introduc un nou model de interpretare aefectelor mass-media, numit adesea modelul text/cititor . Ele arata o inclinatie a cerce


10/26

tatorilor spre luarea in considerare simultan a emitatorului si a receptorului mesajelor.Aceste cercetari constau in a repera, printr-o analiza a textului , pe de o parte, modurilede codare la care acesta a fost supus si, pe de alta parte, modalitatile de decodare la careapeleaza cititorul . Asociind abordarea de ordin semiotic cu cea sociologica, aceste studiidemon streaza ca receptarea nu inseamna preluarea pasiva a semnificatiilor preconstruite

si ca interpretarea este libera. Exista o dinamica a receptarii caracterizata prin existentaunor comunitati de interpretare, in functie de tara, de culturi si societati. Dovada a fostadusa de Elihu Katz si Tamar Liebes (The Export of Meaning, 1990) care au analizatreceptarea serialului Dallas in SUA si in Israel (in sanul comunitatii arabe, a evreilormarocani, a evreilor rusi si in kibbutzuri). Fiecare dintre aceste comunitati opereaza olectura diferita a Dallas-ului, fie asezand personajele in functie de rolurile lor familiale,fie anticipand evenimentele viitoare, fie facand referire la ideologia hollywoodiana. Nudoar mesajul conceput, produs sau difuzat induce efecte, ci si (sau mai ales) mesajulprimit efectiv in functie de resursele culturale ale fiecarui receptor. Mass-media nu audeci puterea care li se atribuie, din moment ce telespectatorul rezista intr-o anumitamasura, interpretand informatia pe care o primeste. Altfel spus, asistam la o interactiune

intre un text televizual si telespectatori, la o negociere neintrerupta intre producatorul sireceptorul mesajelor. Aceste cercetari au astazi numerosi emuli, mai ales in Franta, undese incearca sa se inteleaga ce anume retine efectiv telespectatorul din emisiunile devarietati, reality shows sau jocuri.Efectele directe si puternice

Concluziile la care ajung cei mai multi cercetatori in privinta efectelor limitate nu suntnici odata absolut sigure. Ele lasa, in fapt, sa se intrevada aparitia efectelor puterniceatunci cand este vorba de o durata mare de timp. Cercetarile asupra difuzarii sisocializarii, dar si teoriile recente despre receptare pe care tocmai le-am amintit pot ficitite, la randul lor, ca ilustrari ale influentei puternice a mass-media, de-ar fi sa luam inconsiderare doar acumularea efectelor minime sau greutatea constrangerilor tehnologice

si industriale. Iata cat de subtila si complexa ramane dezbaterea. Nu este mai putinadevarat ca, de mult timp, anumite curente de gandire au insistat asupra eficacitatiimesajelor difuzate prin mijloacele de comunicare de masa.Studiile asupra efectelor ideologice

Primii care au teoretizat atotputernicia mass-media sunt filosofii germani reuniti subdenumirea de scoala de la Frankfurt, numita si curentul critic , in opozitie cu asa-numitulcurent empiric anglo-saxon. Acesti cercetatori reprezentati de Theodor Adorno, MaxHorkheimer, Walter Benjamin ai Herbert Marcuse au subliniat, incepand cu anii 30- 40,influenta mediului sociopolitic si socioeconomic al mass-media. Inspirandu-se dintr-ogrila de lectura marxista a societatii, ei au considerat (La dialectique de la raison, 1947)ca industriile culturale, adica productia de bunuri culturale in serie si pe scara larga,favorizeaza standardizarea produselor (filme, carti, cantece etc.) si manipulareaindivizilor asaltaii din toate p\riile de cultura de masa. Progresul tehnic, bazat pe cultulratio nalitatii si al rentabilitatii, inchide omul intr-un cadru de gandire care nu este altcevadecat exprimarea ideologiei dominante, aceea a sistemului capitalist (Marcuse, L hommeunidimen sionnel, 1964). Altfel spus, mijloacele de comunicare intaresc ordinea stabilitasi legitimeaza raporturile sociale existente: ele au un efect puternic asupracomportamentului receptorilor. Raspandit in Franta in anii 70- 80 de sociologi precumPatrice Flichy, Armand Mattelart, Bernard Mige sau Paul Beaud, acest tip de analiza a


11/26

permis sa se evidentieze rolul grupurilor de comunicare si strategiile marilor actoriindustriali in difuzarea mesajelor. Utilizarile mass-media sunt determinate, inainte detoate, de starea raporturilor sociale, astfel incat receptorul nu dispune decat de o slabamarja de manevra. Recentele polemici privind infrangerea gandirii si efectele nefaste aleculturii mediatice demonstreaza ca subiectul este mai actual ca niciodata. Acest model de

explicatie a evoluat insa treptat spre o reevaluare a rolului receptorului sau, mai exact,spre o problematica ce incearca sa inteleaga determinarile actionand asupra surseimesajelor (codare) si, in acelasi timp, efectele contextului asupra activitatii de receptare(decodare). Acest lucru s-a intamplat nu numai in Franta, ci si in Marea Britanie, undereprezentantii curentului culturalist ( cultural studies ) de la Universitatea dinBirmingham, desi foarte apropiati de analizele marxiste, si-au nuantat si ei intrucatvainterpretarile anterioare. Stuart Hall recunoaste, de exemplu, rolul activ al receptorilor indecriptarea mesajelor si in construirea semnificatiilor culturale, dar continua totusi sacreada ca aceasta libertate relativa ramane determinata de puterea industriilor culturale.Rezistenta telespectatorilor are limite pentru ca mass-media impun totusi un anumit modde gandire.

Teoriile determinismului tehnologicUnul dintre fondatorii acestei abordari este nimeni altul decat Marshall McLuhan, alecarui teze au facut valuri in comunitatea specialistilor in comunicare. Acest cercetatorcanadian a avut marele merit de a acorda o reala atentie canalului de transmitere amesajelor, adica mai curand medium -ului insusi decat emitatorilor si continutului.Principalele sale lucrari, mai ales La galaxie Gutenberg (1962), Pour comprendre lesmdias (1964), arata ca parametrii tehnologici ai canalului utilizat determina receptarea siintelegerea mesajelor. Fiecare etapa din istoria umanitatii a fost astfel marcata dedominatia unui canal (traditia orala, tiparitura, electronica), astfel incat societatile noastremoderne trec printr-o revolutie, aceea a retri balizarii , sub efectul mass-media electronicecare isi intind puterea asupra intregii planete (de unde si imaginea de sat global ).

In aceasta perspectiva, capacitatea de selectie si de aparare a indivizilor apare mult diminuata, mass-media fiind concepute ca extensii ale functiilor noastre fizice si mentale.Faimoasa formula mesajul este insusi canalul lasa sa se inteleaga in mod clar ca mass-media fixeaza modurile noastre de gandire si actioneaza in stransa legatura cu cele cincisimturi ale noastre. In functie de simtul la care canalul face apel (auz, vaz, pipait),reactionam altfel si interiorizam mesajul diferit. Televiziunea, de exemplu, favorizeazaasocierea vietii senzoriale cu imaginatia si ne emotioneaza, in timp ce tiparitura, dincontra, nu incurajeaza deloc participarea cititorului si implicarea lui in ceea ce citeste.Analizele privind efectele tehnologice puternice suscita din nou interesul o data cudezvoltarea a ceea ce am numit oarecum din comoditate noile mijloace de comunicare.Inovatiile tehnice contemporane cum sunt cablul, satelitul, calculatorul personal sauminitelul nu creeaza oare alte utilizari ale mass-media, legate de anumite proceduri deprogramare (logica secventiala, stocarea in memorie etc.)? Viata noastra cotidiana esteastfel afectata, acasa ca si la locul de munca. Importanta tehnicii trebuie pusa intotdeaunain relatie cu mediul social in care se misca utilizatorii acestor noi mijloace de comunicarede masa. Drept marturie a revirimentului cercetarii in acest domeniu stau reflectiile luiRgis Debray (Cours de mdiologie gnrale, 1991), care instituie o noua disciplina,mediologia, altfel spus, studiul medierilor materiale prin care circula informatia.Teoria spiralei tacerii


12/26

Cercetarile facute de lisabeth Nolle-Neumann in Germania in anii 70, centrate peformarea opiniei publice, intaresc teza efectelor directe si puternice. In urma mai multoranchete sociologice, ea trage concluzia ca mass-media pot saraci dezbaterea democratica,devenind un mijloc de difuzare a opiniilor legitime si limitand simtul critic al indivizilor.Nemaisim tindu-se sustinuti in opiniile lor de mediul apropiat, acestia au tendinta sa-si

piarda increderea in sine si sa taca. Or, cum mass-media constituie astazi principala sursade referinta sau de sprijin in ceea ce priveste opiniile, indivizii se delimiteaza din ce in cemai mult in raport cu informatiile si comentariile pe care le primesc. Cei care se simt inrandurile majoritarilor si sustinuti, prin urmare, de mass-media au tendinta de a seexprima mai mult, in timp ce aceia care se considera reprezentanti ai unei opiniiminoritare se retrag treptat din discutie si intra din acest motiv in spirala tacerii. Mass-media incurajeaza, asadar, consensul general, chiar supunerea fata de ordinea stabilita, inloc sa incite la spirit combativ si angajament. Aceasta viziune foarte pesimista asuprarealitatii sociale actuale este totusi departe de a fi unanima.Studiile privind functia de agendaElaborata, in 1972 de doi cercetatori americani, Maxwell McCombs si Donald Shaw, in

urma unei observari minutioase a campaniilor electorale, teza privind functia de agenda amass-media (agenda setting function) sustine ca exista o corelare puternica intre ordineaimportantei acordate de mass-media unor informatii si aceea atribuita acelorasi informatiide catre public. Studiind temele tratate de televiziune si de presa scrisa, pe de o parte, siopiniile electorilor despre subiectele care li se par lor importante, pe de alta parte, cuocazia alegerilor prezidentiale americane din 1968, cei doi specialisti si-au dat seama camass-media definesc, in cele din urma, calendarul evenimentelor, ba chiar ierarhiasubiectelor despre care se vorbeste. Ele nu ne spun ce trebuie sa gandim, ci la ce anumesa ne gandim: ne atrag atentia, intr-o oarecare masura, asupra unor probleme la ordineazilei. In speia, alegatorii indecisi se expun mai mult la mass-media in comparatie cuceilalti: fara indoiala, ei sunt mai sensibili la comentariile facute de ziaristi. Completata

de o ancheta a lui Ray Funkhouser asupra mediatizarii razboiului din Vietnam de catrepresa scrisa americana, aceasta teorie cunoaste un mare succes. Ea repune in discutielibertatea de a alege a receptorilor si da apa la moara adeptilor efectelor puternice alemass-media. Profesionistii din mass-media pacatuiesc adesea prin omisiune: neglijand savorbeasca despre anumite masacre, de exemplu cel din Burundi din 1973, ei au facutdovada influentei lor, in acest caz negativa, asupra lumii contemporane. Aceasta teorieeste totusi contestata de unii cercetatori. Astfel, cateva cercetari facute cu ocaziaalegerilor legislative din martie 1986 si a celor prezidentiale din 1988 din Franta arata capoate exista un decalaj intre temele tratate de mass-media (coabitarea in 1986) sisubiectele care ii preocupa pe francezi (locul de munca, in acelasi an). Lucru care tinde sademonstreze ca selectarea controverselor politice de catre mass-media se loveste uneoride rezistenta sau filtrul opiniei publice. Trebuie sa admitem totusi ca, de exemplu, in ceeace priveste mediul inconjurator sau SIDA, mass-media au influentat mult dezbatereapublica in ultimii ani. Dupa cum se poate observa, interpretarile privitoare la influentamass-media sunt extrem de numeroase. O anumita convergenta a punctelor de vedere s-ainstaurat totusi: efectele mass-media sunt mai complexe si mai nuantate decat a lasat sa seinteleaga o viziune sumara asupra problemei, adoptata vreme indelungata. Astazi esteclar ca mass-media ocupa un loc central in societatea contemporana: din Norvegia panain Africa de Sud, din Argentina pana in Rusia, ziarele, radioul, televiziunea fac parte din


13/26

peisajul politic, economic ai cultural.Diversitatea acestor contexte specifice nu faciliteaza insa deloc elaborarea unei teoriidefinitive si uniforme. Orice s-ar spune, incertitudinea ramane in momentul in care seincearca definirea exacta a efectelor mass-media asupra indivizilor si societatii.

Manipularea prin televiziune

Televiziunea manipuleaza ! De unde stim ? O spune toata lumea. Si ca acele adevaruriasupra carora, odata formulate, nu se mai apleaca nimeni decat cu riscul de a fi ars pe rug(pamantul e plat, soarele se invarte in jurul pa mantului, cu cat un lucru este mai scump,cu atat valoarea lui adeva rata e mai mare), si axioma televiziunea manipuleaza s-ainfipt strasnic in constiintele oamenilor. Desi pentru marea masa a telespectatorilor,notiunea de manipulare este confuza si le-a fost transmisa , culmea, prin mijloace massmedia, axioma aceasta a dat bata i de cap in primul rand ziaristilor. Din dorinta deobiectivitate, jurnalistii au inceput sa construiasca cu atata atentie emisiunile incatrezultatul este, de multe ori, o capodopera de manipulare inconstienta, care reflecta toateperceptiile, convingerile si motivatiile realizatorului. Put ini stiu exact cum si mai ales, dece manipuleaza televiziunea, prin ce mijloace si cu ce rezultate. Put ini se simt

manipulati, crezand cu tarie in superioritatea lor intelectuala datorata simplului fapt castiu ca televiziunea manipuleaza. E ca si cand un om nu s-ar ingrasa mancand dulciuripentru simplul fapt ca stie ca dulciurile ingrasa. Cel mai greu lucru pentru untelespectator este sa accepte ca este manipulat de ceea ce vede. Distrugereaincrederii in televiziune ar duce, automat, la renuntarea la aceasta si, implicit, lamotivatiile care il fac sa o priveasca : nevoia de siguranta , de explicatii, de sfaturi.Sa nu mergem mai departe pana nu vom da o definitie manipularii.Conform Dict ionarului de sociologie, manipularea este o actiune de a determina un actorsocial (o persoana, un grup, o colectivitate) sa gandeasca si sa actionezeintr-un mod compatibil cu interesele initiatorului. Manipularea este o tehnica depropaganda, este o componenta a ei, cealalta fiind persuasiunea. Manipularea este o

metoda prin care ideile propagate sunt acceptate de receptor si determina formarea unorconvingeri noi si reactii conforme cu interesele celui care a pus in practica sistemul depropaganda . Pentru a fi eficienta , manipularea, oricat de grosiera ar fi, trebuie sa deasenzatia telespectatorului ca are deplina libertate de gandire si decizie. In general, acestedoua conditii sunt indeplinite automat de telespectatorul roman. In primul rand fiecareom are o pa rere despre sine in general mai buna decat realitatea. Capacitatea de a facerationamente simple ii confera siguranta ca poate intelege aproape orice (daca nu esteexprimat in termeni de specialitate). Cunoasterea semnelor (simbolurilor) care suntcuvinte ii creeaza senzatia ca pot descifra orice inteles al imbinarii lor. Cu alte cuvinte, ausenzat ia ca daca recunosc un piston, o biela, un arbore cotit etc., inteleg si principiul defunctionare al unui motor. In al doilea rand, desi asteapta aproape intotdeauna consensulceluilalt, nu este dispus sa accepte ideea ca acest lucru il poate influenta. De asemenea,lipsa acelui consens ii pare unui om o simpla intamplare si nu un element care l-ar puteaface in sine sa -si schimbe opiniile. Oamenii reactioneaza direct la formule de genul terog !, vreau !, doresc !, trebuie ! etc., pe care le considera comandamente careascund intentiile celui care le rosteste. Absenta lor ii dau telespectatorului senzatia ca celce vorbeste nu doreste nimic de la el. Oricat ar pa rea de straniu, exista un orgoliu care iiopreste pe oameni sa recunoasca faptul ca au preluat idei de-a gata si le-au aplicat sautransmis mai departe. O astfel de recunoastere ar echivala cu depersonalizarea si cu


14/26

acceptarea, implicita, a influent abilitatii lui. Cea de-a doua conditie este indeplinita simai simplu, prin convingerea ca are libertatea de a decide oricand intrerupereamanipularii, cu alte cuvinte, senzat ia de controlare asupra mesajului transmis printelevizor prin existenta si folosirea telecomenzii. Nu exista o coercitie directa (ca in cazuleducatiei parintesti, a scolii, a serviciului, etc.) si vizibila. De aceea, se considera absenta

orice forma de coercit ie. Oamenii au senzatia ca , odata inchis televizorul, inceteaza siinfluenta pe care o are acesta asupra lor. Toate aceste lucruri, combinate cu o lipsa decultura sau informatie care sa permita identificarea analogiilor sau a trimiterilor, o lipsade subtilitate in receptarea mesajelor si o lipsa de atentie cronica la formulari fac din ceimai multi dintre telespectatorii romani victime sigure si usoare ale manipularii.Manipularea se face in mai multe feluri. Cele mai uzitate sunt folosirea argumentelor

falsificate sau folosirea unor adevaruri partiale aranjate in secvent e false si combinareamesajului cu acele elemente care fac apel la centrele emotionale non-rationale aleconstiint ei umane. In timp ce prima forma de manipulare este grosiera si este folosita cugrupuri mari de oameni cu nivel coborat de inteligenta si cultura , cea de-a doua este pusain practica de profesionisti care incearca sa -i influenteze pe cei mai greu de indus in

eroare cu minciuni relativ usor de descoperit prin folosirea logicii, a bunului simt, alculturii si al informatiilor. Din pa cate, si oamenii cei mai inteligenti sunt usor de stimulatintr-o anumita directie prin act iunea directa si calculata asupra centrelor mentionateanterior. In ultimul timp, prin inmult irea fantastica a surselor de informatii s-a apelat dince in ce mai putin la manipularea prin propagarea de minciuni sau de constructii falsecare cuprind adeva ruri partiale si s-a folosit cea de-a doua tehnica , uneori in combinatiecu prima. De ex.: un lucru (presupus de noi fals) spus de un copil intr-o emisiune de stiri(intr-un reportaj) pare mult mai verosimil decat rostit intr-un context asemanator de unmatur. In ambele cazuri este vorba de transmiterea unei informatii false, elementul careajuta la acceptarea lui fiind specific manipula rii subliminale. Apelarea la stereotipulcopiii sunt puri, ei nu prea mint decat invatati de cei mari existent la nivel inconstient,

combinata cu stimularea centrilor de emotionare in fata unui copil fac mult mai usor detransmis o informatie falsa. Spre deosebire de metodele de convingere rationala, prinmanipulare nu se urma reste determinarea celuilalt de a intelege mai corect si maiprofund problema discutata ci, dimpotriva, inocularea senzat iei de intelegere(superficiala) si obtinerea unei reactii inconstiente, instinctuale, rezultat al eficacitatiimesajelor relationale.Se poate observa cu usurinta ca cei mai de succes oameni care apar in televiziune(politicieni, afaceristi, realizatori sau moderatori de programe, intelectuali) sunt aceiacare stapanesc capacitatea de a explica orice cu cuvinte put ine si simple, pe int elesultuturor. Folosirea unui limbaj popular, usor decodificabil, indiferent de gradul deinstructie , il fac pe cel de acasa sa aiba senzat ia ca intelege in profunzime problemadiscutata si sa actioneze in consecinta. Se poate manipula si prin crearea intentionata deconfuzii dar rezultatele sunt imprevizibile de cele mai multe ori, din cauza labilitatii unuisistem uman aflat in cumpana. De aceea, de cele mai multe ori, pasul 1 in manipulare esteexplicarea foarte simpla , care sa prinda imediat fara sa mai permita aparitia necesitatii dea pune intreba ri suplimentare. Cei mai buni manipulatori stiu dinainte ce intrebari i-arputea pune (sau isi pun) telespectatorii si raspund la acestea inainte de a fi chiarconstientizate de acestia. Astfel, cel de acasa are senzatia extrem de puternica ca cel cevorbeste spune adevarul pentru ca altfel ar fi incapabil sa raspunda la intrebarile pe care


15/26

nu i le-a pus nimeniinca . Calitatea de veridic trebuie data orica rui mesaj care manipuleaza. Este condit iaesentiala ca o comunicare, neinsotita de mesaje relationale, subconstiente, sa reuseasca.Din pacate, pentru multi oameni ceea ce le pare clar este si veridic. Descoperirea logiciicomunica rii il face pe telespectator sa dea o atent ie sca zuta concordantei (sau punctelor

de legatura) dintre logica interna a mesajului si logica normala, uzuala, continua araportarii noilor informatii la cele deja acumulate. Sa presupunem ca luna ar putea intraintr-o cutie de chibrituri. Sa presupunem ca am baga cutia in buzunar. Rezulta , faraumbra de indoiala ca pot introduce oricand luna in buzunarul meu. Dupa cum se vedeexista o logica interna a mesajului transmis aici. Odata acceptata o ipoteza, tot ceea cederiva din ea pe cale logica este acceptat ca posibil. Lipsa legaturilorintre logica interna a informatiei si informat iile detinute de mine anterior (despredimensiunile lunii, ale unei cutii de chibrituri si ale buzunarului propriu) devineneimportanta, sedusi fiind de demonstratia logica a unui adevar.Oamenii, incapabili de multe ori sa-si sustina cu argumente parerile (in principal dincauza preluarii lor de la altii) ii admira pe cei care pot s-o faca si acest sentiment le

influenteaza capacitatea de a surprinde (sau de a redescoperi la sfarsitul demonstratiei)falsitatea ipotezei pe care s-a bazat intregul rat ionament doveditor.O alta metoda extrem de folosita de propaganda in comunicare directa(facuta de o persoana in televizor) este amestecarea elementelor previzibile a exista inacel mesaj si cele imprevizibile, originale. Folosirea elementelor banale duce la creareasenzatiei de liniste, de siguranta, existenta in oameni atunci cand au de-a face cu situatiisau cu oameni presupusi cunoscuti. De asemenea duc la orecunoastere a vorbitorului si la o conectare a lui cu imaginea formata in urma aparitiilor anterioare. Orice forma , oricat de superficiala, de coerenta este necesara in discursulunui om care apare in televizor pentru a-i face pe telespectatori sa accepte usorintroducerea in mesaj a elementelor noi, mai greu de verificat dar cu aer de veridicitate

dat de senzatia cunoasterii celorlalte elemente componente. Pe de alta parte, studiipsihologice au ara tat ca oamenii au capacitate redusa in a asimila noutatile. De aceeaeste folosita des tehnica redundantei, pentru a mari cantitatea elementelor din mesaj si,implicit, a procentului noutatilor care poate fi folosit. Tehnica extrem de utila atunci candvrei sa transmiti fara ostentatie elemente noi, pe care le sustii mai greu cu argumente. Deaceea, intr-o mare de banalitati, aparitia unui element nou va duce la absorbirea luiinstantanee de catre telespectator si, de cele mai multe ori (si din considerentele aratatemai inainte) acceptat fara a simti nevoia unor lamuriri suplimentare.Asa cum spuneam la inceput, un ingredient absolut necesar retetei de manipulare estetehnica de disimulare a acesteia.1. sublinierea pluralismului parerilor intr-o dezbatere. Cei mai multi moderatori tin mortissa -i aiba in jurul unei mese (de preferinta rotunda - pentru a induce in telespectator ideeade egalitate a opiniilor exprimate) pe exponentii diferitelor pozitii. Cu cat numarul celorprezenti este mai mare cu atat este mai usor de indus ideea de obiectivitate a intregului,de oferire a posibilitatii de a alege intre diversele opinii exprimate. Inducerea unei astfelde idei face mult mai usoara misiunea celui care doreste sa manipuleze. Odata inoculataideea de arena deschisa oricaror confruntari din care telespectatorul este liber sa ia doaradevarul, tehnicile de manipulare pot fi folosite de cel mai iscusit. Oamenii politici bunivor accepta cu mai mare placere o confruntare cu un adversar decat prezenta singur in


16/26

fata realizatorului (considerat de telespectatori a priori, mai obiectiv decat invitatul sau).Intr-o confruntare cu un adversar considerat la fel de obiectiv sau de subiectiv ca si el, isipoate folosi capacitatile de manipulare.2. mutarea centrului de greutate. Centrul de greutate se deplaseaza de pe subiect peobiectivitatea dezbaterii lui. De multe ori se foloseste opozitia ma runta , pe elemente de

amanunt nesemnificativ pentru a se abate atentia de la adevaratele contradictii. Deexemplu, o discutie despre programul impus Romaniei de FMI se va purta despre (sau vaaluneca invariabil spre) dezbaterea normalitatii acceptarii de ca tre guvernul roman a unuiprogram strain si mult mai putin despre justet ea sau eficacitatea masurilor cuprinse inacel program. Discut iile despre calitatea manualelor alternative erau deviate (in specialde aparatorii lor) spre utilitatea lor in principiu, taram pe care se simteau mult mai siguri.3. exacerbarea rolului garantilor sociali. Invitarea in platou a unui politician, specialistintr-un anumit domeniu. Accentul pus pe calitatea lui de profesionist duce la diminuareaperceptiei lui ca om politic si, implicit, implicat subiectiv in subiectul pe care il dezbate.Folosirea unor analisti politici (titulatura extrem degeneroasa si care ascunde de multe oricapacitati care n-au legatura cu analiza) cu orientari politice cunoscute (sau chiar fosti

oameni politici) si accentuarea calitatii lor de analisti si mai putin (sau deloc) pe cea depolitician duce la crearea senzatiei de obiectivitate si , astfel, adevarurile rostite de unanalist (nu comentator !) sunt mult mai usor acceptate.4. realizatorul este intotdeauna aliatul telespectatorului. Rareori duritatea unui moderatorare drept scop principal determinarea invitatului de a spune adevarul, chiar daca incomod.De cele mai multe ori, duritatea (agresivitatea) moderatorului are drept scop esentialconvingerea telespectatorilor ca el este neutru si obiectiv, singurul lui scop fiindlamurirea lor. Rareori telespectatorii observa ca o intrebare dura si directa estedestinata ridicarii mingii la fileu.Surprinsi, de multe ori, ei insisi de agresivitatea intrebarii, telespectatorii au tendinta de aconsidera raspunsul dat ca adevarat, in lipsa oricarei portit e de scapare si nu ca pe o

folosire inteligenta a elementelor intrebarii (anticipate sau cunoscute).5. transferul de specializare. Se practica in televiziunile din Romania invitarea unorpersonalitat i pentru a dezbate subiecte din domenii cu care nu sunt familiari(sau cu care nu sunt perceputi a avea vreo legatura). Telespectatorul va privi cu interes,amuzat sau nu, cu simpatie sau nu, afirmarea concept iilor invitatului despre subiectulabordat si va da o mai mica atentie replicilor colaterale, ironiilor indreptate spreadversarii acestuia din alt domeniu, aluziilor si analogiilor. Considerate a avea importantaminima in contextul aborda rii subiectului (cine se uita la o emisiune cu vanatori seasteapta sa se vorbeasca de vanatoare si are atentia concentrata in special asupraelementelor din mesaje care au legatura directa cu subiectul care-l intereseaza)elementele colaterale patrund mult mai usor in subconstientul telespectatorului decatdaca ar fi fost lansate intr-o altfel de emisiune. De ex. ironiile politice ale lui Adrian Nastase intercalate in cadrul unor dezbateri pe marginea vanatorii vor fi mult mai usoracceptate de un vanator, chiar daca , in mod obisnuit, acestuia nu-i plac glumele lui si-lconsidera un arogant.Exista o metoda de disimulare a manipula rii extrem de periculoasa - folosirea unortehnici de manipulare vizibile pentru a ascunde o manipulare mult mai subtila. In general,aceasta tehnica este folosita de cei care nu-si pot camufla(sau n-au fa cut-o pana in acel moment) opiniile. Folosirea exagerata a argumentelor in


17/26

favoarea sau defavoarea unei pozitii duce la respingerea sau acceptarea acelei pozitii inmod instinctual. Intr-o astfel de luare de pozitie, orice propozit ie care ar devia putin de lalinia cunoscuta de telespectatori ar fi receptata de acestia ca o dovada de bun simt si detrezire la realitate. Chiar daca modificarea va fi numai in forma , telespectatorii o vorconsidera extrem de importanta si o vor accepta ca adevarata.

Cele mai susceptibile de a incerca manipularea telespectatorilor sunt exact acele emisiunidestinate (si anuntate prin titulatura sau raportare) informa rii publicului: emisiunile destiri. Neacceptand deontologic parerile personale declarate si nici interpretarile celor careinformeaza (in principal prezentatorii), stirile au aura de obiectivitate. De aceea,manipularea isi poate gasi un excelent camp de desfasurare. Iata care sunt tehnicile celemai uzitate:1. selectarea stirilor. Criteriile de selectare ale stirilor pot fi de trei feluri: importanta lor,interesul pe care il poarta telespectatorii subiectului sau pe care il poate trezi acesta,interesul pe care il poarta stirilor cel ce le selecteaza . Este clar ca, in absenta unuiprofesionalism sau in prezenta unor interese puternice (nu neaparat materiale) cel care areaceasta putere va selecta in special acele stiri care ii vor servi interesele sau, in cel mai

fericit caz, nu i le vor leza.2. conceperea stirilor. Stirile sunt astfel concepute incat sa poata fi asimilate cu usurintade telespectatori. Au o formulare simpla , stilistic accesibila , cu tonalitati usor optimistesau pesimiste, in funct ie de senzatia care trebuie transmisa telespectatorului.3. plasarea stirilor. Am mai discutat despre importanta plasa rii unei stiri in desfasuratorulunui jurnal. O stire care deschide jurnalul va fi considerata mai adevarata pentru ca vafi considerata mai importanta. O stire plasata in mijlocul jurnalului va beneficia de oimportanta mai mica in ochii telespectatorilor. De asemenea, plasarea unei stiri dupacalupul publicitar ii va diminua din seriozitate.4. titlurile stirii. Mai nou se folosesc titluri si pentru stirile care apar in jurnalele deteleviziune. Ele ar trebui sa fie o sinteza a cont inutului informatiei. Pentru a atrage

atentia telespectatorului se folosesc formule bombastice, adeseori exagerate. De multe orititlul prezinta o concluzie posibila si nu arata (din lipsa de spat iu) si celelalte opt iuni.5. alegerea ama nuntelor. Evident ca este foarte greu daca nu imposibil sa prezinti intr-unscurt buletin de stiri intreaga desfasurare si istorie a unui eveniment complex si deosebitde important. De aceea, este necesara selectarea acelor ama nunte care pot fi sustinute cuinformatii si imagini. Pentru coerenta si cursivitatea relatarii, vor fi eliminate aceleelemente neclarificate sau care ar necesita un spatiu extrem de mare pentru la murire si sefolosesc in special acele ama nunte usor de prezentat si de explicat si care se incadreazaperfect in desfasurarea evenimentului.6. selectia imaginilor. Vor fi alese acele imagini care sa dea greutate informatiilor. Demulte ori se vor folosi imagini pentru a masca lipsa unor informatii complete. Se va pasatelespectatorului responsabilitatea intelegerii circumstantelor si elementelorcomponente ale unui eveniment.Henri Pierre Cathala surprinde cateva tipuri de manipulare a adevarului:- amestecarea juma tatilor de adevar cu jumatat i de minciuna , primele ajutand laacceptarea celorlalte.- minciuna gogonata, fascinanta pentru spiritele paradoxale.- contraadevarul, imposibil de verificat din cauza lipsei martorilor.- omisiunea unor elemente.


18/26

- valorificarea amanuntelor neesentiale, in detrimentul esentei. - amestecarea faptelor, aopiniilor si a persoanelor astfel incat sa poata fi folosita oricand generalizarea.- comparatii fortate, de multe ori poetice si amuzante.- folosirea unui ton sau a unei mimici care sa dea o greutate nejustificata informatieitransmise.

- exagerarea.- folosirea ironiei sau a sarcasmului atunci cand se vorbeste despre adeva r.- etichetarea interlocutorului si atribuirea unei apartenete la un anumit sistem de idei,considerat negativ de catre telespectatori dar fa ra legatura cu subiectul discutat.- adevarul prezentat ca o minciuna sau negarea unei afirmatii astfel incat telespectatorulsa ramana cu convingerea ca, de fapt, cel ce a fa cut-o este de acord cu ea.

Manipularea in practica politica-propagandaAsupra modului in care propaganda si manipularea indidului influenteaza opinia publica

in camp politic sunt de retinut opiniile lui Rmy Rieffel din studiul Presa si viatapolitica (in vol. Mdias coord. C. J. Bertrand 1995, op. cit.).Care este rolul pozitiv alpresei? Unul dintre cei care au relevat acest rol (in mod special al presei scrise) in

constituirea dezbaterii asupra democratiei, a fost Gabriel Tarde, in sectiunea sa Opinia simultimea (1901). Gratie dezvoltarii mijloacelor de comunicare si transport, dar sidatorita succesului presei populare de mare tiraj, gusturile si ideile se raspandesc multmai rapid pe ansamblul terioriului national si se creeaza o unificare a subiectelor deconversatie. Altfel spus, presa are un factor de constituire a opiniei publice. Eacoaguleaza opiniile personale/locale, faramitate, transformandu-le in opinii sociale sinationale. Spre deosebire de multime care actioneaza intr-un mod impulsiv si dezordonat,opinia este mult mai elaborata. In alt , Gustave le Bon in lucrarea Psihologia maselornota ca multimea este prin definitie credula, ca are nevoie de un conducator pentru a oconduce. Acesta din urma, gratie carismei sale, adica puterii de fascinatie si de sugestietrebuie sa imblanzeasca masele, sa le faca docile folsind mijloace de actiune apropiate

de tehnicilede

propaganda. Sociologul german Serge Tcha Kotine, mostenitorul ideilorlui Le Bon, considera ca multimea gandeste instinctiv, dupa modelul reflexuluiconditionat propus de Pavlov. Iar Paul Lazarsfeld si colaboratorii sai au studiat inperioada 1940-l950 importanta radioului in campaniile electorale. Acest scurt incurs estecompletat azi cu tehnicile de marketing, sondajele de opinie si mai ales mesajele miculuiecran, premize ale transformarii radicale a dezbaterii democratice. Ideile politicecircumscriu in mod obligatoriu in modelul mediatic pentru a avea sanse sa fie receptate.In viziunea lui Rmy Rieffel mai multe componente definesc raporturile presei cu atapolitica. Le enuntam succint:Informatia politica difuzata in cadrul unei democratii sesupune in principiu modelului argumentarii orientate in terminologia lui Serge Proulx siPhilippe Breton. In acest caz, se pune accentul pe anumite calitati ale candidatului si seestompeaza defectele. Acestea inseamna orientarea argumentarii intr-un sens favorabilcandidatului fara deformarea mesajului.Proaganda este fundamentata pe o argumentare manipulata, fiindca mesajul transmis este

deformat cu buna stiinta, in vederea unui scop precis. Ea trebuie sa utilizeze toatemijloacele tehnice disponibile (presa, radio, teleziune, afise, cinema), sa fie continua sidurabila pentru a determina adeziunea publicului-receptor.Dezinformarea se bazeaza pe o argumentare voit deturnata, mistificata. Acolo unde

proanda poate uneori sa insele cu informatii exacte dar partiale, dezinformarea minte


19/26

sistematic cu informatii intentionat inexacte.Noua comunicare politica.

Viata politica moderna se margineste, de multe ori, la a combina intr-o maniera mai multsau mai putin subtila, diferite modalitati de argumentare si diverse tehnici de persuasiune.In deceniile 1960 1970, in Franta, presa audio-zuala era controlata cu grija de Putere.

Catre sfarsitul anilor 19070 se constata o profunda schimbarede

atitudine, sub influentamodelului american. Jurnalistii sunt considerati interlocutori cu care guvernantii dezbatproblemele actualitatii. Comunicarea politica mai ales in campaniile electorale este un joccomplex intre trei actori: candidatii, presa si publicul.Ce roluri au acestia?Candidatii cauta, prin intermediul sondajelor, sa depisteze cererile si asteptarile

cetatenilor, sa-si evalueze propriile imagini pentru a le ameliora sau rectifica, studiaza sioferta electorala a concurentilor lor. Presa filtreaza informatiile ce ii parn: eainterpreteaza argumentele, cuntele, imaginile oamenilor politici,separandu-se de sondajele de opinie care ar trebui sa reflecte opiniile si asteptarilecetatenilor. Publicul este asaltat cu o enorma cantitate de mesaje venind, in acelasi timp side

la candidati si de la presa, mesajele pe care trebuiesa

le trieze si sa le interpreteze dacavrea sa se regaseasca in focul evenimentelor. Astazi avem de-a face cu o comunicare detip nou, deoarece aceasta a integrat in obiectivele sale principiile si tehnicile demarketing. Alaturi de modelul dialogului, care pune accentul pe rationalitateaargumentelorside modelul proandistic, care Ierarhizeaza rolurile (elita fata in fata cumasele) si care face apel la credinta si la emotiile auditoriului, modelul marketing (dupaterminologia lui Gilles Acache) se bazeaza pe instrumentele inspirate de metodelecomerciale utilizate de intreprinderi. Utilizarea noilor tehnici. Folosirea unor tehnicisofisticate si a unor profesionisti ai persuasiuni una din principalele trasaturi alecomunicarii oamenilor poltici. Acest proces a inceput in 1952, in S.U.A., in timpulcampaniei prezidentiale a lui Eisenhower, care a fost primul ce s-a separate de spoturi

publicitare in politica.Efectele mediatizarii asupra eticii politice.Influenta noului mod de comunicare politica se face simtita la trei nivele: in primulrand asupra guvernantilor si asupra intregului esichier politic, care trebuie sa tina seamade schimbarile intervenite in arta de a comunica; in al doilea rand asupra guvernatilor,adica electoratul, din ce in ce in ce mai sensibil la mediatizarea eticii politice; in al treilearandasupra spatiului public, inteles aici ca locul de exprimare si de schimb de idei asuprachestiunilor publice, cadru unde seIntalnesc oamenii politici, cetatenii si jurnalistii. Inconceptia lui Michel Rocard, schimbarile intervenite in modul de comunicare au generatpatru constrangeri carora politicienii trebuie sa li se supuna: transparenta (obligatia de anu disimula caci presa impune adoptarea unui limbaj care sa para sincer); spontaneitatea(necesitatea de a actiona rapid la evenimente si de a emite imediat o parere, fara sa existeintotdeauna un timp de gandire suficient); redundanta (indatorirea de a interveni prin maimulte mijloace de informare in acelasi timp si asupra aceluiasi subiect) si utilizareaunor simboluri (cautarea emotiilor pentru a dramatiza discursul). Toate acesteconstrangeri maresc dificultatea de a lua masuri nepopulare si incurajeaza deciziilespectaculoase in domeniul unor imperative administrative mai putin vizibile. Impactulmediatizarii asupra publicului este vizibil, aceasta contribuind la cresterea nivelului


20/26

cunostinelor publicului in materie de politica, favorizand o percepere mai exacta aluarilorde pozitii sau a deciziilor. De asemenea, prin intermediul dezbaterilor televizate,ale anchetelorsi ale sondajelor se verifica in permanenta legitimitatea oamenilor politicisi se face posibila largirea Agorei. Importanta mijloacelor de informare a fost pusa inedenta si in domeniul explicarii votului. Una din consecintele majore ale fenomenelor

evocate pana in prezent este fara indoiala, importanta crescanda a presei in elaborareaagendei politice. In relatiile dintre cei trei actori ai jocului politic: oameni politici,jurnalisti si specialisti in sondaje, se pare ca acestia din urma au detronat politicienii. Princomentarii si supozitii, ei modifica in mare masura contiuntul actitatii politice deplasand-o pe aceasta catre terenul publicitatii politice. O concluzie? Comunicarea politica, insensul in care se exercita astazi, imbogateste si in acelasi timp saraceste dezbaterea. Dacase doreste conservarea avantajelor democratiei, comunicarea politica trebuie sa nu mai fieconsiderate un scop in sine, fiindca o politica demna de acest nume nu se rezuma doar lao buna strategie de comunicare, aceasta fiind conceputa ca un mijloc in serciul valorilorsi al idealurilor pe care le apara. De acest deziderat nu prea tin cont, din pacate, actorii debaza implicati in procesul mediatizat respectiv liderii politici. Opinie publica. Sintagma

cuprinde termenul opinie ( lat. Opinio, opinari = a exprima o parere). Opinia publicareprezinta un ansamblu de cunostinte, conngeri si trairi afective manifestate cuintensitate relative mare de membrii unui grup sau ai unei comunitati fata de un anumitdomeniu de importnta sociala majora (cf. Catalin Zamfir, Lazar Vlasceanu, Dictionar desociologie, cit., p. 402). Opinia unei/unor persoane semnifica evaluare, apreciere,valorizare a unui fapt, fenomen sau eveniment, a unei idei din actualitate sau a unorrelatii interumane. Opiniile reflecta pozitia indidului fata de problemele in care sunt defacut alegeri intre alternative, in vederea unor actiuni ce ar trebui interprinse intr-undomeniu de interes colectiv (cf. Mica enciclopedie de polititologie, ed. St. sienciclopedica, 1977, p. 326). Pentru G. Berger opinia publica este totdeauna dizata.Atunci cand ea tinde sa dena unanima si cand opozitia tinde sa dispara, ea se transforma

intr-o credinta profunda, inerenta si constitutiva grupului (cf. LOpinion publique, PUF,Paris, p. 2). Din punct de vedere sociologic, opinia publica, exprima ganduri, atitudini siactiuni ale oamenilor za de fenomene politice, economice, sociale; opinia publica seformeaza in raport cu interesele sau comunitatea de interese a mai multor categoriisociale fata de diferitele evenimente si probleme ale etii sociale (cf. Aurelian Bondrea,Opinia publica democratia si statul de drept , ed. Fundatia Romania de maine, 1996. p.43). Opinia publica reprezinta o forta organica de mare patrundere, este strans legata deideologie si de manifestari politice, formuleaza judecatile deliberative ale elementelorrationale dintr-o colectitate, integreaza si cristalizeaza sentimente sporadice si aspiratiiale maselor populatiei (cf. Wilhelm Bauer, in Encyclopedia of the Social Sciences, NewYork, 1957, p. 669). Sociologii J. Stoetzel si A Girard, in Les sondages dopinionpublique, (Paris, PUF, 1979), au facut observatia ca exista doua tipuri de opinii, opuse cadistributie si efecte. Astfel, intr-unul din tipuri, opiniile sunt repartiazate in grup, oarecumla intamplare, fiecare indid reactionand in mod independent; in celalalt tip, dimpotriva,opiniile particulare se acorda intre ele si se grupeaza sub efectul unui principiu comun deconformizare. Din punct de vedere psihologic, opinia a fost studiata ca expresie amanifestarii si angajarii personalitatii, intr-un spatiu social expus opinabilului. J.Stoetzel considera ca opinia publica reflecta tendinta subiectului spre conformism,aceasta fiind conditia generala a opiniei. Rezumand succint, opinia publica nu este doar o


21/26

oglinda a realitatii, ci si o forma specifica de raportare la aceasta, prin reflectie, atitudine,pozitie si replica. Procesul de formare, stratificare si distribuire a opiniilor esteconditionat de mai multi factori: sociologici sau socialigenerali; politici, ideologici,culturali (conceptii filosofice, politice, etice, traditii culturale); apartenenta de grup(profesional, politic, religios); psihologici-indiduali (sentimente, atitudini, mentalitati);

sisteme de valori filosofice, etice, estetice, religioase.Manipularea prin publicitate-Tehnici de persuasiuneSunt lucruri pe care le spui ca sa-i convingi pe altii de ideile tale... unele le poti folosi in

viata de zi cu zi, altele la locul de munca, si cu totul altele cand incerci sa convingi unprofesor ca meriti o nota mai mare la examen... dar exista unele care sunt alcatuite dinidei si fraze bine formulate, care actioneaza de cele mai multe ori intr-un mod irationalasupra subiectului-tinta si cu care ai sanse mult mai mari de reusita. Acestea sunttehnicile de persuasiune, pe care e bine sa le cunosti, indiferent de ce parte a baricadei tegasesti - fie ca tu vrei sa convingi pe cineva, fie ca cineva incearca sa te convinga pe tine.Succesul aplicarii unei strategii depinde de situatie, unele functionand mai bine decataltele pe un anumit scenariu; dar totul depinde im cea mai mare masura de modul cat mai

discret in care le folosesti.Una dintre cele mai simple tehnici este cea a distorsiunii temporale. Cateodata cel maibun mod de a influenta persoana-tinta este ca sa te comporti ca si cum ceea ce vrei tu saobtii de la aceasta, s-a si intamplat. Este foarte util ca sa te referi la o decizie pe carerespectivul incearca sa o ia, ca si cum ar fi deja facuta; vorbeste-i ca si cum ti-ar fiacceptat deja propunerea, si ca i-ar fi facut chiar si placere. De asemeni, asocierea deimagini placute cu folosirea timpului trecut face ca propunerea sa fie irezistibila.

Este stiut ca oamenii simt nevoia de a rasplati favorurile care le-au fost oferite. Unfavor poate declansa sentimente de indatorire, si ca rezultat, apare la subiect o marenevoie de a se elibera de povara psihologica a datoriei. Pentru a realiza aceasta eliberare,oamenii devin mai doritori sa intoarca favorul, chiar unul mai mare decat cel pe care l-a

primit.Principiul reciprocitatii consta in nevoia de a rasplati un favor, fie el cerut sau nu,imediat dupa acceptarea acestuia. Aceasta caracteristica umana transcede orice diferenteculturale sau rasiale, indiferent si de natura respectivului favor (care poate fi orice, de laun simplu zambet pana la munca fizica sau mici atentii). Acest principiu este usor defolosit: ofera ceva, si asteapta-te (sau da o idee despre cum) sa fii rasplatit. O altamodalitate eficienta de folosire a acestui principiu este metoda "usii-n nas". Aceasta estemai puternica decat simpla oferire a unui dar si asteptarea unui alt dar in schimb; este inacelasi timp si mult mai subtila! Aceasta este o metoda in doi timpi. Un mod de a crestesansele pentru a se obtine o favoare, este sa ceri mai intai o alta favoare, de aceeasi naturaca si cea la care dorim sa ajungem, dar mult mai mare decat aceasta. In mod sigur,aceasta prima cerinta va fi refuzata, din cauza ca este mult prea mare. Dupa acest refuz,cererea va fi micsorata la cea de-a doua, cea reala. Statistic, aceasta din urma are 95%sanse de a fi acordata. Acest lucru se intampla deoarece normele culturale dicteaza ca inschimbul unei concesii, trebuie sa faci o alta concesie. Deoarece reduci prima cerinta launa mai mica, faci o concesie, iar subiectul-tinta va fi indemnat sa faca si el o concesie, siatunci va aproba cea de-a doua cerere. Aceasta metoda functioneaza foarte bine pentru canormele culturale tind sa depaseasca chiar si logica.


22/26

Un alt principiu util este cel al angajamentului si concordantei. Oamenii vor faceaproape orice incercand sa pastreze ideile care sunt in concordanta cu cele pe care le-auavut anterior. Cand vor lua public o atitudine, toate actiunile ulterioare vor fi inconcordanta cu atitudinea manifestata anterior. Comportamentele neconcordante productensiuni psihice, pe care individul incearca sa le evite cu orice cost; deci va face orice ca

sa se arate solidar cu actiunile sale anterioare. Acest principiu este folosit de metoda"piciorului in prag". Pentru a obtine realizarea unei cereri, este nevoie doar sa lansezi maiinainte o serie de doua-trei alte cereri mai mici, de aceeasi natura cu cea reala. Acestecereri mai mici sunt atat de putin importante, incat este imposibil sa fie refuzate. Dincauza ca a acceptat aceste cereri mai mici, persoana respectiva este conditionata mentalsa accepte si ultima si cea mai mare dintre cerinte. Se realizeaza astfel conditionareapersoanei in a fi in concordanta cu comportamentele sale anterioare.

Principiul atribuirii. Oamenii fac frecvent unele lucruri pentru ca ei cred intr-unanumit adevar despre ei insisi. Un atribut intern al felului lor de a fi cauzeaza anumitetipuri de comportament. Daca cineva isi atribuie intern o caracteristica, va face tot ceea ceeste specific unui om care are acea caracteristica. Daca seful ii va spune angajatului ca il

considera o persoana competenta si care lucreaza mult, angajatul isi va atribui inconstientcaracteristica de om care lucreaza mult, si se va comporta ca atare. Iata cum pana si osimpla declaratie poate conduce la surprize!

Metoda sarmantului. Spre deosebire de celelalte metode, nu are mai multe etape si nuse bazeaza pe acrobatii verbale. Ea functioneaza pentru ca in mod deschis oferi concesii,manifesti dorinta de a asculta si validezi ideile subiectului-tinta. Acesta are libertatea de adecide; iar tu nu ii ingreunezi gandirea cu un nor de ceturi verbale. Este cea mai eticadintre toate tehnicile de persuasiune discutate anterior, dar in acelasi timp si cea carenecesita cel mai mult timp pentru a fi realizata.

Oricum, aceste strategii nu sunt infailibile; dar daca se au in vedere si multitudinea defactori care influenteaza o relatie de persuasiune (vezi D. Cristea, "Tratat de psihologie

sociala"), atunci aceste tehnici vor acea o forta mult mai mare, si o garantie sporita desucces. Un subiect de meditatie pentru incheiere - moralitatea folosirii acestor tehnici depersuasiune (nu cumva acestea atenteaza la liberul arbitru al persoanei sau noi doar o"ajutam" sa ia o decizie, care, din "intamplare" coincide cu nevoile noastre?).

Manipularea pe internetInternetul este o retea internatonala de computere care este conectata cu alte retele de

computere. La inceputul anilor 90 , Internetul s-a extins foarte rapid , pe masura ce totimai multi oameni de afacere, si nu numai ei, au inceput sa descopere avantajeletransmiterei postei, stirilor, informatiilor, precum si a unor date din domeniul informaticiisi a compu-telor, oriunde in lume, aproape instantaneu. In geneal, ceea ce este pe largnumit Internet, reprezinta, de fapt, doar o parte a Internetului, ca de exemplu World-Wide Web, Usenet sau posta electronica. Toate acestea sunt, in esenta, aplicatii sauservicii rulate pe Internet, asa cum un procesor de text este o aplicatie. Cele mai multe dinaceste servicii sunt disponibile si in alte sisteme de calculatoare, altele decat Internetul,asa cum un procesor de text pentru PC poate aparea in versiunea pentru Apple Mac.Exista multe sisteme de e-mail. Majoritatea pot fi conectate la Internet, dar unele pot fideliberat tinute inchise, din motive de securitate sau de intimitate, asa cum unelecompanii folosesc propriile retele private de telefoane.


23/26

Manipularea banilor prin Internet. Nivelul curent de securitate in Internet/Intranetspermite utilizarea lor pentru efectuarea platilor prin transferuri valutare. Multe dintreprocedeele utilizate in plati electronice prin Internet sunt similare celor utilizate intr-unpunct de vanzare obisnuit. Diferenta principala este ca in cazul EC totul decurge prinInternet utilizand servicii Web si alte servicii de transmisii digitale de date. Cerintele sunt

similare celor din sistemele clasice: autentificare si autorizare, confidentialitate,siguranta. In continuare vor fi prezentate cateva metode de efectuare a platilor electronicecare satisfac aceste cerinte. Plata prin carte de credit. Sistemul de carti de credit a fostcreat cu intentia de a-i permite cumparatorului sa-si satisfaca imediat dorinta decumparare de bunuri si servicii. Prin cartea de credit riscul este transferat de la vanzatorla institutia financiara care a emis cartea de credit. Cumparatorul prezinta vanzatoruluicartea de credit. Vanzatorul trimite numarul cartii de credit si detaliile tranzactiei la unsistem de autorizare. Acesta fie autorizeaza direct tranzactia, fie o directioneaza la bancaemitenta a cartii de credit, pentru aprobare. Periodic (de exemplu, zilnic) vanzatorultrimite detaliile tranzactiilor aprobate catre banca sa. Aceste informatii sunt trimise laasociatia emitentilor de carti de credit dupa ce au fost procesate tranzactiile pentru care

banca respectiva este si colectoare si emitatoare de carte de credit. La sfarsitul lunii,consumatorul primeste facturile pe care trebuie sa le achite, altfel va plati dobanda pentrucreditul acordat de banca ce a emis cartea de credit. Plata prin CyberCash. Pentru aefectua plati prin CyberCash, consumatorul are nevoie de un software care simuleaza"portofelul", face criptarea mesajelor si memoreaza tranzactiile. Ca si portofelul obisnuit,acest portofel-software poate inregistra mai multe carti de credit. Vanzatorul are unsoftware similar. Utilizand un navigator Web, consumatorul selecteaza ce vrea sacumpere. Serverul vanzatorului trimite "portofelului-software" o cerere de plata semnataprin care da detalii despre cumparatura si transmite tipul cartilor de credit acceptate."Portofelul" deschide o fereastra si afiseaza suma si lista cartilor de credit disponibilepentru selectie. "Portofelul" trimite un mesaj criptat si semnat cu numarul cartii de credit

si detalii privind tranzactia si acceptarea platii. Serverul vanzatorului trimite acest mesajimpreuna cu un mesaj propriu semnat si criptat catre Gateway. Aici mesajele suntdecriptate si comparate, iar daca se potrivesc, se trimite o cerere de autorizareconventionala. Reintoarce un raspuns spre vanzatorul care trimite un raspuns "carte decredit" catre software-ul portofel. Gateway-ul este operat de un agent al bancii colectoarea vanzatorului. In mod similar cu schemele prezentate mai sus s-au dezvoltat si alteprotocoale pentru efectuarea platilor electronice, bazate pe alte secvente de mesaje intreaceleasi entitati. Plata prin "Smart Card". Smart Card este in esenta inlocuitorulportofelului obisnuit. Tot continutul unui portofel actual (acte, carti de credit, banigheata) va fi inlocuit de una sau mai multe Smart Card-uri. Din punct de vedere fizic,Smart Card arataaca o carte de credit cu unul sau mai multe microcircuite de tip"microcontroller"-e inglobate. O cartela inteligenta (Smart Card) poate pastra de 10 - 100ori mai multe informatii decat o cartela magnetica, fiind totodata mult mai sigura.Conectata la un terminal de citire/scriere, Smart Card poate efectua functii complexe deluare a deciziilor, proceduri sofisticate de autentificare pentru a preveni frauda. Decibeneficiile oferite de Smart Card sunt: siguranta, capabilitati active antifrauda,flexibilitate in aplicatii, posibilitatea de validare "off-line". De asemenea, Smart Cardpoate fi combinata cu date biomotrice -; amprenta digitala, geometria mainii, amprentavocala etc., pentru a-si identifica in mod unic proprietarul. Exista deja multe aplicatii in


24/26

telefonie celulara (GSM), acces Internet, aplicatii financiare. Pentru a efectua operatii cuSmart Card, aceasta se introduce intr-un dispozitiv de citire/scriere care poate fi cucontact sau fara contact. Acest cititor poate fi sub forma unui portofel ce poate comunicacu alt portofel similar sau cu banca, pentru efectuarea de transferuri multivalutare. Astfel,Smart Card memoreaza direct echivalentul digital al sumelor de bani in loc sa indice un

cont la banca sau un credit acordat de banca. Cand o astfel de cartela este utilizata pentrua cumpara ceva, echivalentul sumei respective este efectiv trans

Comunicare Publica Si Argument Are

Documents

Transcript of Comunicare Publica Si Argument Are