Competitivitatea Pietei de Tutun

8/10/2019 Competitivitatea Pietei de Tutun

http://slidepdf.com/reader/full/competitivitatea-pietei-de-tutun 1/26



Aspecte teoretice. Concurenta.

Concurenta nu are o definitie unanim acceptata, ea avandsemnificatie in functie de context. Privita din punct de vedereeconomic concurenta este intotdeauna legata de tranzactii pe piata,de cerere si oferta si de procesul schimbului.

Concurenta are loc atunci cand exista libertatea de a patrunde pe o piata si cand in acelasi timp pe acea piata exista mai multivanzatori alternativi. Concurenta poate avea loc intre firme mari saufirme mici, firmele rivale putand intra in competitie pe piete locale,regionale, nationale sau chiar pe piete mondiale.

Prin faptul ca orienteaza pe agentii economici spre producereaa ceea ce este dorit si cerut de consumatori la costuri cat mai reduse,concurenta asigura producatorilor preturile si profiturile asteptate, iarconsumatorilor satisfacerea nevoilor.



Cele mai importante scopuri ale concurentei sunt:

satisfacerea cererii consumatorilor;

promovarea inovatiei;

alocarea eficienta a resurselor;

limitarea puterii economice si astfel a celei politice;

justa distributie a veniturilor.Piata este cea mai buna inovatie in organizarea

cererii si ofertei si in intarirea si stabilirea diferitelor preferinte ale agentilor economici – fara folosirea

concurentei.



CompetitivitateaCompetitivitatea este, in primul rand, un concept la nivel

de firma. Extinderea lui la nivel national nu este un exercitiulipsit de dificultati. Oferta de definitii elaborate de cercetatoridin mai multe domenii, este relativ vasta, dar majoritateavariantelor pun accentul pe realizarea prosperitatii natiunilor petermen lung si recunosc multidimensionalitatea competitivitatii.

Termenul de competitivitate poate fi raportat, in functie denivelul la care se refera o anumita problema, la o tara, la oramura, la o intreprindere sau un produs. Exista o stransainterdependenta intre nivelele de competitivitate. Pe de o parte,

calitatea produsului sau serviciului determina posibilitatileintreprinderii de a face fata concurentei. Pe de alta parte,

performatele intreprinderii sunt dependente de realizarile lanivel de ramura si de competitivitatea tarii pe plan national.



Conceptul de competitivitate a fost puternic relansat dupa

aparitia cartii lui Porter, intitulata „Avantajele competitive ale

natiunilor”, care propune o paradigma noua, cea a avantajelorcompetitive.

Competitivitatea economica a unei natiuni este capacitatea

acesteia de a imbunatati continuu functionarea economiei tarii,

utilizand factori economici si neeconomici, in contextul

oportunitatilor si constrangerilor externe, cu scopul de a creste petermen lung nivelul de viata al cetatenilor sai.

Competitivitatea este strict legata de concurenta. Privita din

punct de vedere microeconomic, competitivitatea reprezinta

capacitatea produsului, a intreprinderii de a se mentine pe piata cuajutorul unui ansamblu de caracteristici care ii asigura un avantaj

fata de produsele similare.



Potrivit raportului 2006/2007 al World Economic Forum careanalizeaza competitivitatea natiunilor prin doi indici (Growth

Competitiveness si Micro/Business Competitiveness) au fostidentificate trei stadii in care se afla tarile si anume:

- Stadiul I – competitivitatea determinata de factori de productie.Economia este competitiva in special datorita preturilor mai mici(avantaj comparativ), iar produsele sunt mai putin complexe cuvaloarea adaugata scazuta si intensive in munca.

- Stadiul II – competitivitatea determinata de factori de eficienta pe baza investitiilor (productie mai eficienta, produse de calitatesuperioara).

- Stadiul III – competitivitate bazata pe inovare (produse noi obtinutedin inovare, procese de productie complexe). Aceasta competitivitatese obtine prin dezvoltarea si vanzarea de noi tehnologii si produseinovatoare.



Analiza zonei Europei de Sud –

Est

În concepţia europeană, competitivitatea se traduce prin capacitatea uneieconomii de a susţine rate ridicate de creştere a productivităţii.

Punctul de plecare este un model de competitivitate general care ulterior

este adaptat la o parte a Europei emergente si anume, regiunea de sud-est,cuprinzand un numar de 16 tari, printre care si Romania. In ciuda unor

diferente importante, regiunea mentionata are cateva caracteristici comune

relevante care o fac eligibila pentru o tratare unitara in perspective

competitivitatii: apartenenta sau perspectiva apartenentei la Uniunea

Europeana, apartenenta la categoria tarilor emergente, acelasi tip de crestere

economica bazat pe consum si pe investitii rezultate. Modelul general de

competitivitate pune in centru factorul uman, considerat decisiv pentru

mobilizarea tuturor celorlalti factori ai competitivitatii



Competitivitatea este considerata un mijloc prin care se obtine

cresterea sustenabila caracterizata prin trei apecte: prosperitate

economica, armonie sociala si mediu sanatos.

Modelul evidentiaza o serie de 4 factori nemijlociti care influenteaza

direct cresterea economica:

1. Acumularea2. Productivitatea

3. Plasarea in sistemul globalizarii.

4. Inegalitatea (diferentialul salarii – profituri). Pe palierul al doilea se

afla factorii de baza ai competitivitatii: tehnologia, institutiile,

infrastructura si cadrul macroeconomic. Toti factorii sunt mobilizatide pregatirea si actiunile concrete ale factorilor umani, care la randul

lor sunt rezultatul unor factori esentiali: educatia, sanatatea,

demografia si istoria si cultura.



Ajustarea modelului general de competitivitate la regiunea

considerata se face prin adaugarea unor abilitati specifice pecare natiunile din regiune ar trebui sa le posede in vederea

imbunatatirii competitivitatii:

- capacitatea de atractie

- capacitatea de a asimila cunoastere- capacitatea de a pastra un grad rezonabil de autonomie

- capacitatea de a gestiona imperfectiunile pietei, ultima

presupunand doua dimensiuni: controlului imperfectiunilor

pietei interne si fructificarea imperfectiunilor pietelor externe .



Începând cu Strategia de la Lisabona, stabilită pentru a face din

Europa cea mai competitivă şi dinamică economie a lumii,competitivitatea a devenit una dintre priorităţile politice ale UniuniiEuropene. Necesitatea realizării unei industrii europene competitiveşi a unei pieţe competitive, în general, provine din dorinţaîndeplinirii obiectivelor economico-sociale, de mediu şi a asigurării

unui nivel al bunăstării sociale, în creştere. Printre propunerile venite din partea experţilor pentru creşterea

atractivităţii regiunii Europei de Sud-Est din punctul de vedere al

competitivităţii se disting următoarele patru categorii de propuneri:

1. Propuneri legate de infrastructură: o îmbunătăţire a infrastructurii, înspecial a celei de transport şi o integrare a infrastructurilor acestorţări ar contribui la creşterea competitivităţii regiunii.



2. Propuneri legate de activitatea educaţională şi de cercetare:creşterea gradului de educaţie, îmbunătăţirea managementului

educaţional, creşterea activităţilor de cercetare şi în domeniulştiinţei, ridicarea gradului de cunoştinţe economice şifinanciare ale publicului larg.

3. Propuneri legate de îmbunătăţirea mediului economic şi de

afaceri la nivel macro şi micro: îmbunătăţirea regimurilorfiscale, definirea şi utilizarea unor avantaje comparative,educarea în spiritul identificării avantajelor comparative,îmbunătăţirea competenţelor în marketing, creşterea

competitivităţii forţei de muncă şi a firmelor, folosirea reţelelorde relaţii în regiune, creşterea cooperării peste graniţe.

4. Propuneri legate de îmbunătăţirea mediului politico-legal:

creşterea stabilităţii politice şi a stabilităţii legale, lărgirea UE.



Europa de Sud-Est, ca regiune geografică, nu este încă o zonă

de competitivitate în sine. Toţi factorii de mediu sunt văzuţi cainfluenţând competitivitatea la nivel regional, cea mai mareimportanţă acordându-se infrastructurii. Relaţiile economice şiintegrarea economică la nivelul Europei de Sud-Est sunt influenţate

pozitiv de condiţiile geografice, economice şi culturale, dar negativ

de cele politice şi religioase.Cele mari patru componente ale competitivităţii, cea politică,

cea economică, cea tehnologică şi cea a mediului de afaceri sunt privite în medie în regiunea ESE ca având o competitivitate mică

până la medie, nivelul cel mai scăzut înregistrându-l competitivitateatehnologică



Între ţările ESE, cea mai competitivă ţară este Grecia, ţarămembră a UE –15, urmată de Croaţia şi România, toate având un

nivel general de competitivitate perceput a fi mediu. Cele mainecompetitive ţări ale regiunii sunt percepute a fi Albania, Bosnia-

Herţegovina şi Moldova.

Din perspectiva acordurilor politice şi economice, la nivelul

ESE cel mai mare impact asupra creşterii competitivităţii îl auacordurile bilaterale şi multilaterale comerciale şi Pactul deStabilitate în ESE.

Principalele surse de competitivitate pentru această zonă suntconsiderate: faptul că strategia la nivel de firmă este mai uşor de

conceput, că lanţul valorii poate fi exploatat mult mai uşor, că este posibil transferul de cunoştinţe şi expertiză managerială la nivelregional, existenţa unor acorduri guvernamentale şi multilaterale şiapropierea geografică.



În viitor se aşteaptă o creştere a relaţiilor economice şi politiceîn Europa, pentru ţările Europei de Sud-Est previzionându-se o

creştere a colaborării economice şi politice mai degrabă cu UE – 15

decât în cadrul regiunii.

Cu toate că, în prezent, Europa de Sud-Est nu este o zonă decompetitivitate în sine, se aşteaptă ca aceasta să devină în următorii 5

– 20 de ani, printre principalele propuneri pentru creşterea

atractivităţii competitive a regiunii numărându-se: îmbunătăţirea şiintegrarea la nivel regional a infrastructurii, o mai bună colaborare

politico-economică prin mai multe acorduri multilaterale şi prinutilizarea reţelelor de relaţii şi contacte, cât şi accentuarea proceseloreducaţionale şi de cercetare ce pot contribui la schimbarea

mentalităţii (aspect care în momentul de faţă este perceput ca unobstacol) şi la crearea unor societăţi ale cunoaşterii în regiune.



Piata de tutun din Romania

Caderea regimului comunist in anul 1989 a facilitat intrarea pe

piata dinRomania a marilor companii multinationale producatoare de

tigari. In ziua de azi, suprematia pe aceasta piata este disputata de

jucatorui cu renume mondial cum ar fi British American Tobaccon,

Philip Morris si Japan Tobacco International. Marcile autohtone ( Ex.

Snagov, Carpati) nu au rezistat concurentei puternice si au disparut

de pe piata.

British American Tobacco este prezent in Romania din 1994,

iar in 1997 a inaugurat fabrica de Ploiesti unde pana in prezent ainvestit mai mult de 140 milioane euro. Productia fabricii de la

Ploiesti este livrata pe piata interna, dar si la export in tarile din

Europa de Sud est si Orientul Mijlociu.



Philip Morris, parte a grupului de companii Altria, este

una dintre cele mai mari companii de tutun din lume.Producatorul de tigari este prezent pe piata locala inca din

1997. Brandurile de tigari cele mai cunoscute din portofoliul

Philip Morris sunt Marlboro, Next , L&M , Parliament.

Japan Tobacco International a intrat pe piata din

Romania in 1993, fiind primul jucator international din

industria tutunului care a investit in Romania. Producatorul

detine in portofoliu marci precum Camel, Winston, Winchester,

More, Glamour. JTI este lider in domeniul managementului

calitatii, fiind singura companie de profil din Romaniadetinatoare a standardelor de calitate ISO 9001 si ISO 14001.



Piata interna a tigaretelor incluzand si piata neagra, valoreaza

circa 2.5 mld euro, potrivit datelor primite de la producatori. Tigarileau fost categoria de produse care a inregistrat cele mai mari vanzariin 2008, volumul de vanzari depasind 5 mld lei noi, aproximativ 1.4mld euro. Suma reprezinta peste 1% din PIB-ul Romaniei din 2008,care a atins in 2010 135 mld euro.

Vanzarile si productia de tigari din Romania au continuat sacreasca si sa dezvolte, in ciuda faptului ca preturile pentru aceste

produse au crescut.

Romanii nu renunta la tigari nici pe timp de criza, ceea ce faceca productia tutunului sa ramana una dintre cele mai profitabileindustrii.

Fumatorii din Romania reprezinta peste 30 % din populatiaactiva, 44 % dintre barbati si 17.5 % dintre femei, lucru care situeazatara noastra in primele 10 tari din Europa in privinta numarului defumatori.



Ce s-ar intampla cu economia tarii daca 7 milioane deromani ar renunta la fumat?

Inca din vremea monopolurilor, industria tutunului a fost osursa sigura de bani, fiind unul dintre cei mai mari contribuabili la

bugetul de stat. Astfel, doar anul trecut, cei mai mari trei jucatori de profil au contribuit la bugetul general consolidat cu circa 2,5 mld.euro. In aceste conditii, efectele unui declin abrupt al cererii ar puteaavea implicatii serioase asupra economiei locale.

In prezent, in Romania exista aproximativ 7 milioane defumatori, reprezentand pana la o treime din populatia tarii. Explozia

preturilor la tigarete in perioada 2013-2014, determinata de crestereaaccizelor, a dus la scaderea pietei legale, dar nu a avut ca efectreducerea semnificativa a consumului, intrucat fumatorii au ladispozitie varianta produselor de contrabanda.

De exemplu, in ianuarie 2010 piata neagra a atins nivelulrecord de 36,2%.



Totodata, o treime dintre romani cheltuiesc in medie intre 100 si 200de lei lunar pentru tigarete, in timp ce o alta treime cheltuiesc peste 200 delei.

In opinia unui studiu de caz reflectarea in bani si in bugetul alocatsanatatii ar fi foarte importanta daca s-ar renunta in urmatorii zece ani lafumat.

Acest lucru s-ar resimti in industrie prin cresterea productiei (inabsenta pauzelor de tigara), in agricultura prin alocarea unor suprafete mai

mari produselor ceraliere si nu tutunului, in sanatate prin alocarea sumeloractuale de bani inghitite de tratamente costisitoare pentru boli provocate defumat.

In Romania, industria tutunului este unul dintre cei mai maricontribuabili la bugetul de stat. In 2010, cele mai importante trei companiide profil – British American Tobacco, Japan Tobacco Inc si Philip Morris – au contribuit la bugetul general consolidat cu circa 2,5 mld. Euro ,

reprezentand accize, TVA si alte taxe si impozite. Piata neagra a avut anultrecut un nivel mediu de 27%



Oportunitati si bar iere pe piata de tutun din

RomaniaIntr-un studiu realizat de J. Birkinshaw si N. Hood acestea au

surprins in ce masura suportul pe care tara gazda il poate ofericompaniilor multinationale contribuie in procesul de dezvoltare afilialelor acestor firme.

Interesul Romaniei in atragerea marilor jucatori multinationalide la nivel mondial este evident, daca privim din punctul de vedere alnevoii de resurse financiare, know-how tehnologic, managerial si demarketing si nevoia de a forma noi culturi corporative.

Romania prezinta o serie de particularitati determinate deemergenta comportamentului de consum al populatiei si princaracterul procesului de liberalizare a pietei monetare si de capital,aspecte care imprima particularitati asupra procedeelor de operare acorporatiilor multinationale.



La randul lor companiile multinationale interactioneaza cu

totalitatea avantajelor competititve, specifice mediului investitionalromanesc.

Scopul politicilor macroeconomice promovate ce au ca obiectivatragerea investitiilor straine consta in delimitarea acestor spatiiconcurentiale nationale capabile sa furnizeze un trend ascendent al

productivitatii si competitivitatii economiei in ansamblul sau.

Romania prezinta mai multe avantaje ca piata tinta pentru corporatiilemultinationale:

- pozitia geografica favorabila si resursele naturale – reprezintafactori favorizanti in decizia de extindere a activitatilor companiilorstraine pe piata romaneasca. Totusi aceste avantaje pot fi minimizatede lipsa infrastructurii, ca factor ce inhiba investitiile straine directe.



- marimea pietei de desfacere poate fi un alt factor care sa

stimuleze intrarea companiilor pe piata din Romania. InRomania corporatiile multinationale sunt mult mai active inindustriile de produse, de consum curent (tigarete), in cazul

produselor de folosinta indelungata filialele corporatiilormultinationale nu aduc mari benefici Romaniei, dar in schimb

pot restrange capacitatea concurentiala a firmelor autohtone.

- mana de lucru ieftina – reprezinta un factor stimulator, luatin calcul in selectarea Romaniei ca piata potentiala pentruextinderea activitatilor companiilor multinationale.



In Romania principalul act normativ care urmareste

prevenirea si combaterea efectelor consumului de tutuneste Legea nr. 349 din 6 iunie 2002, publicata inMonitorul Oficial, nr. 435 din 21 iunie 2002.

Aceste lege “stabileste unele masuri privind prevenirea si combaterea consumului produselor din tutun, prin restrangerea fumatului in spatiile publice inchise, prininscriptionarea pachetelor cu produse din tutun, prindesfasurarea de campanii de informare si de educarea a

populatiei, avand ca scop protejarea sanatatii persoanelorfumatoare si nefumatoare de efectele daunatoare ale

fumatului”.



Lipsa reglementarilor privind productia, comercializarea

si promovarea tigaretelor dupa 1989 a fost unul dintre factoriistimulatori ce au stat la baza deciziei de patrundere pe piataromaneasca a marilor companii multinationale din industriamondiala a tutunului.

Dupa 1990, o data cu deschiderea pietelor romanesti,companiile multinationale de tutun si-au extins operatiunilecatre Europa de Est, gasind piete extrem de mari in carefumatul reprezenta unul dintre obiceiurile cotidiene.

Mai trebuie precizat ca lipsa unei concurentesemnificative pe piata de tutun, aceasta fiind dominata dupa1990 de un concurent destul de slab, Societatea Nationala a

Tutunului Romanesc, a facut din Romania o tara foarteatractiva pentru aceste firme.



Nu in ultimul rand, “strategia urmaririi concurentilor” pe pietele externe a fost un alt motiv care a condus la reunireatuturor companiilor din industria mondiala a tutunului pe piataromaneasca.

Este cunoscut faptul ca orice companie de talie mondialaisi urmeaza concurentii directi pe pietele externe.

Romania a fost si este una dintre tarile in care consumulde tigarete este foarte ridicat, ocupand o pozitie fruntasa intr-untop al consumului de tutun in Europa de Sud – Est



Bibliografie Cojanu Valentin : “ Modele de dezvoltare economica in

Europa de Sud Est”

Pandelica Angela :“ Companii multinationale, strategii demarketing”

Voiculescu Dan: “ Concurenta si competitivitate”

Competitivitatea Pietei de Tutun

Documents

Transcript of Competitivitatea Pietei de Tutun