Tema nr. 1

Fundamentele noii diplomaţii comerciale în condiţiile globalizării

Elementele care contribuie la dinamica economiei globale Tendinţa tot mai pronunţată de deschidere a economiei spre mediul extern; Transformările din domeniul logisticii internaţionale; Dezvoltarea dinamică a tehnologiei informaţiei; Tranziţia de la economia transnaţională la economia globală (transformarea

rolului economic al statului; abandonarea concepţiei keynesiste sau fordiste şi însuşirea celei neoliberale)

Globafobie sau antiglobalizare Există o notabilă deosebire între cele două curente; Luările de poziţie împotriva globalizării reprezintă provocări la adresa SCI şi a

regulilor care îl guvernează şi nu respingerea comerţului în sine, “Globafobia” este, mai degrabă, o percepere pesimistă a comerţului internaţional; Susţinătorii acesteia consideră că globalizarea produce mai multă sărăcie,

polarizare socială, exploatarea ţărilor sărace de către cei dezvoltaţi şi de CTN, pagube ambientale. Nu se poate demonstra că fluxurile comerciale sunt responsabile de aceste efecte.

Globafilia Susţinătorii acestui curent practică un optimism nesustenabil; Are o puternică susţinere în cadrul FMI, BIRD, OMC şi în ţările dezvoltate; Se concentrează pe creşterea exporturilor, liberalizarea importurilor şi sporirea

coeficientului de integrare la nivelul economiei mondiale; Se consideră că toate fluxurile comerciale sunt un lucru pozitiv, iar barierele

comerciale sunt un “rău necesar”; Principala provocare este transformarea comerţului internaţional în generator de

bunăstare prin schimbarea instituţiilor, a normelor de conduită şi a comportamentului actorilor economici.

Globalizarea obligă actorii economici să: Reacţioneze rapid în procesul de negociere. Aleagă oportunităţile optime. Prefere noi tipuri de tehnici tranzacţionale. Aibă o viziune strategică. Fie gestionari de mari portofolii. Perceapă şi să-şi asume regulile jocului.

Firma multinatională vs firma globală

Firma multinaţională:– se află în căutarea factorilor de producţie;– caută debuşeele optime pentru produsele şi serviciile sale;– se străduieşte să minimizeze costurile ca principal atu al competitivităţii.

Firma globală:– integrează cele trei obiective ale firmei multinationale;– are o viziune globală asupra pieţei şi a concurenţei;– trebuie să-şi cunoască foarte bine principalii rivali (poate concura sau se poate asocia cu aceştia);– se comportă ca un jucător global;– tehnologiile au un rol tot mai important în coordonarea filialelor;– cultivă un lanţ de tipul localizare, delocalizare, relocalizare;– se înscrie în triunghiul –global networking, global switching, global focusing.

Comerţul internaţionala) Este asociat cu:– imaginea unor mari companii;– rivalitatea între diferiţi actori economici;– practicile comerciale neloiale;– negocierile, de multe ori confidenţiale care se derulează în cadrul unor forumuri regionale sau multilaterale.

b) Este perceput şi asociat în mod diferit cu:Preţul la cafea a distrus comunitatea noastră. Atunci când era favorabil mi-am

putut trimite copii la şcoală şi să-i hrănesc adecvat. Acum evoluţia preţului la cafea face imposibile aceste deziderate.

Acum mă tem de pierderea slujbei. Ni s-a spus că piaţa americană a computerelor se află în criză ceea ce va conduce la reducerea producţiei. Fără această slujbă viaţa familiei mele va deveni foarte grea.

Nu pot înţelege cum pot fermierii americani să-şi vândă cerealele la preţuri aşa de mici. Am auzit că guvernul le acordă subvenţii. Ceea ce ştiu foarte clar este că nu putem concura cu ei. Importurile distrug piaţa noastră internă.

Elemente care contribuie la modificarea determinanţilor diplomaţiei comerciale Interdependenţele tot mai pronunţate permit ţărilor să se specializeze în

sectoarele şi activităţile în care sunt mai competitive; Se produce o tot mai evidentă deschidere spre mediul economic extern care

generează avantaje dar şi disconfort; Concurenţa, dinamica şi structura pieţelor de export, precum şi evoluţia

cererii sunt influenţate de avantajele tehnologice şi de modificarea preferinţelor consumatorilor;

Ţările cu economiile cele mai deschise au de câştigat pe termen mediu şi lung.

Fundamentele comerţului internaţional sunt influenţate de: Avantajele comparative şi competitive ale statelor şi companiilor; Structura sectoarelor analizate; Particularităţile strategiilor şi managementul firmelor; Natura, predictibilitatea şi eficacitatea politicilor guvernamentale;

Inerţia istorică (tradiţii, obiceiuri, moduri de viaţă specifice).

Naţiunile fac comerţ între ele din următoarele raţiuni: Este tehnic imposibil şi economic nerentabil să se producă la nivel naţional tot

ceea ce este necesar pentru buna funcţionare a unei economii moderne; Economiile de scară şi de gamă implică dimensiuni productive care nu se

regăsesc în cadrul relativ îngust al unei economii naţionale; Factorii de producţie sunt relativ asimetric răspândiţi pe glob; Au nevoie de rezultatele creaţiei ştiinţifice şi de forţele concurenţei externe

Câştigurile obţinute din participarea la comerţul internaţional Locuri de muncă mai numeroase şi mai bine remunerate; Pieţe cu dimensiuni mai mari, Mai multă stabilitate şi armonie la scară regională şi internaţională, Reducerea sărăciei şi a subdezvoltării; Creşterea interesului pentru forme instituţionalizate de raporturi comerciale, Descoperirea şi utilizarea unor tehnici de comercializare noi şi adecvate şi a unor

noi reţele logistice, Diseminarea tehnologiilor şi îmbunătăţirea canalelor de comunicare; Stimularea altor fluxuri ale circuitului economic mondial

Se pun următoarele întrebări:1. De ce anumite naţiuni devin terenul pentru concurenţa de succes în anumite sectoare?2. De ce unele firme localizate în anumite ţări sunt capabile să-şi creeze şi să menţină avantaje competitive în raport cu alţi concurenţi din acelaşi sector sau din sectoare diferite?3. De ce unele ţări sunt gazda celor mai importanţi leaderi globali?

Tema nr. 2.

Factorii de influenţă ai evoluţiei comerţului internaţional

Principalii factorii de influenţă Redefinirea constantă a raportului de forţe în plan economic şi comercial; Problemele complexe aflate pe agenda de negocieri CI Apariţia şi maturizarea fenomenelor de integrare economică regională; Diversificarea şi sporirea eficacităţii măsurilor de politică comercială; Fenomenele cu evoluţie complexă asupra economiei internaţionale, Progresul tehnico-ştiinţific, Instituţionalizarea comerţului internaţional, Globalizarea sistemelor de producţie, Redefinirea rolului companiilor transnaţionale

Redefinirea raportului de forţe Comerţul internaţional continuă să crească în ritmuri tot mai rapide Ideile economice ajunse la maturitate în ţările dezvoltate sunt tot mai mult asumate

de ţările în curs de dezvoltare şi de cele în tranziţie, În următorii ani, productivitatea va atinge un nivel care va redesena tabloul polilor

de putere, Se maturizează a treia revoluţie industrială care face ca lumea să devină

multipolară. Spiritul de competiţie cuprinde toate economiile indiferent de nivelul lor de

dezvoltare; Europa şi America trebuie să-şi asume provocările lansate în alte zone şi să caute

soluţii la acestea; Se redefineşte scala avantajelor comparative şi competitive; In ultimele decenii s-a vorbit de ”dragoni şi tigrii asiatici” şi de ”gazele

americane şi europene”; Tot mai multe state îmbrăţişează valenţele liberului schimb şi ale economiei de

piaţă.

Probleme sensibile aflate pe agenda negocierilor comerciale Politicile şi practicile în domeniul concurenţei; Problematica ambientală; Respectarea drepturilor economice ale lucrătorilor; Aspectele comerciale ale DPI, Aspectele comerciale ale proceselor investiţionale; Comerţul cu servicii; Soluţionarea noii generaţii de diferende comerciale În condiţiile acestui fragil dar dinamic raport de forţe SCI are nevoie de noi ancore

mai solide, dar mai flexibile pentru a reuşi să gestioneze riscurile globale; Tabloul comercial actual nu mai este unul exclusiv al ţărilor devenind unul al

blocurilor comerciale; Cea mai mare parte a fluxurilor comerciale se derulează în interiorul QUAD; Modificările produse în arhitectura raporturilor de forţe în plan economic şi

comercial influenţează dinamica, structura şi orientarea geografică a fluxurilor comerciale.

Tabloul raporturilor de forţe poate fi sintetizat astfel: Situaţia Europei nu este semnificativ mai bună sau mai rea decât a celorlalte

regiuni (fragmentare politică, tensiuni etnice, creştere economică relativ modestă, accentuarea competiţiei pentru factori de producţie);

SUA trebuie să facă faţă unui echilibru sensibil între dimensiunea geopolitică şi cea comercială, să-şi sporească competitivitatea externă şi să facă gesturi politice surprinzătoare;

Ţările din Asia trebuie să depăşească efectele crizei, să se înscrie pe culoarele integrării de tip deschis;

Ţările în tranziţie trebuie să-şi definitiveze restructurarea arhitecturii relaţiilor comerciale.

Apariţia şi maturizarea grupărilor regionale S-au constituit iniţial ca derogări de la CNMF sub formă de zone de liber schimb şi

uniuni vamale; Ca urmare a efectelor de creare şi deturnare de comerţ au amplificat dar şi

distorsionat fluxurile comerciale tradiţionale; Devin laboratoare unde se experimentează noi norme de conduită în plan

comercial; Regionalizarea nu este incompatibilă cu dezideratul de liberalizare comercială; Consacră noi actori comerciali cu o forţă comercială şi de negociere sporită Ţărilor care nu participă încă la astfel de grupări nu le rămâne decât să adere la

cele existente sau să creeze noi grupări; Marile puteri comerciale care au respins regionalizarea şi-au schimbat între timp

vocaţia; Crearea unor grupări integraţionisteinternalizează schimburile comerciale, creează

noi centuri protecţioniste,redefineşte scala avantajelor comparative, accentuează concurenţa, uniformizează şi simplifică reglementările.

Diversificarea şi sporirea eficacităţii măsurilor de politică comercială Comerţul internaţional este derulat în condiţiile unei concurenţe imperfectate de

obstacole comerciale; Gama acestor bariere s-a îmbogăţit iar eficacitatea lor a sporit continuu; S-a conturat o lege a protecţiei constante; Generează însemnate pierderi de bunăstare; Puseurile de protecţionism însoţesc de regulă momentele de conjunctură

nefavorabilă; Barierele subminează bazele specializării.

Fenomenele cu evoluţie complexă asupra economiei internaţionaleSe prezintă sub forma: exploziei preţurilor la unii factori de producţie, crizelor

structurale,volatilităţii cursurilor valutare, conştientizării caracterului epuizabil al resurselor;Raportul de schimb s-a deteriorat în defavoarea ţărilor în curs de dezvoltare;În deceniile 8, 9 şi 10 ale secolului trecut s-a conturat o corelaţie interesantă între

fluxurile de mărfuri şi cele de capital şi tehnologie.

Progresul tehnico-ştiinţific

Evoluţiile tehnologice au modificat determinanţii comerţului internaţional pe toate axele sale:-s-a diversificat gama produselor şi serviciilor;- s-a redus distanţa economică dintre agenţii economici;- se creează noi oportunităţi de afaceri,- creşte numărul de consumatori şi solvabilitatea acestora;- se modernizează reţelele de distribuţie şi se produce internaţionalizarea acestora.

Instituţionalizarea comerţului internaţionalA devenit necesară ca urmare a:- apariţiei unor noi actori ai comerţului;- modificării reacţiei firmelor la noii stimuli ai pieţei;- accentuării caracterului sinergic al instrumentelor de politică sectorială,-diversificării factorilor care contribuie la schimbările societale.S-a realizat sub o formă provizorie GATT, permanentizându-se prin crearea O.M.C.

Globalizarea sistemelor de producţie Transformările tehnologice şi liberalizarea comercială au deplasat limitele

opţiunilor productive; parte tot mai mare din comerţul internaţional este produsul sistemelor globale de

producţie; Analiştii denumesc acest proces dezintegrare verticală a producţiei sau comerţ

intraprodus; La dinamizarea acestui proces au contribuit barierele comerciale dar şi noile

tehnici de comunicare.

Redefinirea rolului companiilor transnaţionale Noile schimbări în tabloul comercial au făcut posibilă globalizarea, iar CTN au

transpus-o în practică, CTN nu sunt actori noi ai tabloului economic, ce s-a schimbat este doar rolul lor în

cadrul schimburilor comerciale; Este comentabilă comparaţia între potenţialul statelor şi cel al corporaţiilor; Comerţul internaţional este tot mai mult o afacere intracorporatistă.

Tema 3

Comerţul cu serviciiAccepţiuni, forţe determinante, Principii

Caracteristici ale CI cu servicii Are la bază atât factori comuni (comertului cu bunuri), dar şi factori specifici şi se

defineşte, de regula, printr-o dinamică superioară celui cu bunuri. Natura tranzacţiilor se modifică frecvent. Serviciile pot fi percepute ca activităţi, ca performanţe şi ca avantaje. Cea mai cunoscută tipologie este cea conturată în cadrul GATS. De regulă, sunt considerate nestocabile şi presupun proximitatea furnizorilor şi

beneficiarilor.

Tipologia serviciilor: Servicii de afaceri; Servicii de comunicare; Servicii de construcţii şi de engineering; Servicii de distribuţie; Servicii educaţionale; Servicii financiare, bancare şi de asigurare; Servicii de sănătate; Servicii turistice; Servicii culturale, sportive şi de agrement; Servicii educaţionale; Servicii de transport; Alte tipuri de servicii.

În corelaţie cu comerţul cu bunuri serviciile se pot clasifica în: Servicii încorporate în bunuri (filme, cărţi, componente pentru sectorul

informatic); Servicii complementare comerţului cu bunuri (servicii de transport, depozitare,

distribuţie, asigurare, financiare, bancare, de promovare); Servicii care se substituie comerţului cu bunuri (franchisingul, leasing-ul, serviciile

de reparaţii şi întreţinere); Servicii care se comercializează independent de bunuri (asigurări de persoane

şi alte asigurări nonmarfă, servicii contabile şi de audit, juridice,medicale, de telecomunicaţii,informatice, turistice)

Moduri specifice de prestare a serviciilor Transfer transfrontalier (cross-border supply) servicii prestate de pe teritoriul

unui stat pe teritoriul altui stat- servicii de comunicaţii, asigurări, servicii financiare. Deplasarea consumatorilor dintr-o ţară pentru a consuma servicii într-o altă ţară

(consumption abroad) ; serviciile turistice. Prezenţa comercială (commercial presence) înfiinţarea unei filiale sau sucursale

care prestează servicii în alt stat. Deplasarea persoanelor din ţara de origine către altă ţară pentru a presta

servicii (movement of natural persons) , servicii de avocatură, consultanţă, educaţionale, arhitectură, construcţii.

Prin natura lor serviciile internaţionale implică atât operaţiuni comerciale cât şi plasamente investiţionale.

Factorii care determină această intercondiţionalitate sunt:Elasticitatea mai ridicată a cererii de servicii în raport cu veniturile;Bunurile încorporează tot mai multe active din sectorul terţiar oferite de furnizori specializaţi;Condiţiile mai favorabile de producţie din ţările cu venituri mai ridicate.

Tipuri de asimetrii care trebuie corectate prin intervenţia autorităţilor publice Majoritatea sectoarelor prestatoare de servicii se caracterizează prin concurenţă

imperfectă; Numeroase pieţe de servicii se confruntă cu problema informaţiei imperfecte sau

asimetrice; Pe anumite segmente ale pieţei se acutizează problema externalităţilor;

Forţele care influenţează piaţa serviciilor Rolul strategic al serviciilor în conexiune cu exporturile de bunuri; Creşterea responsabilităţii producătorilor pentru bunurile ofertate; Creşterea intensivităţii produselor în DPI; Sporirea complexităţii tehnice a bunurilor comercializate; Diminuarea distanţei economice dintre state; Accentuarea comercialităţii serviciilor; Creşterea şi diversificare cererii pentru servicii; Maturizarea conceptului de serviciu global; Accentuarea procesului de dereglementare şi liberalizare;

Conduita în comerţul internaţional cu serviciiCea mai utilizată cale de protejare a sectoarelor naţionale de servicii a fost reţeaua

de reglementări naţionale diferite, netransparente şi aplicate relativ discriminatoriu.Principiile de bază folosite în comerţul cu servicii au fost: CNMF şi CRN.Treptat serviciile au pătruns pe agenda unor reuniuni internaţionale, iar expunerea

la concurenţa externă s-a accentuat.

Principiile care guvernează comerţul cu servicii Nediscriminarea în relaţiile comerciale dintre participanţii la acordurile bilaterale şi

multilaterale; Noua reciprocitate funcţională şi evolutivă; Sporirea accesului prestatorilor de servicii la pieţele externe; Concurenţa loială; Liberalizarea comercială; Transparenţa reglementărilor la nivel naţional.

Noua filozofie internaţională cu privire la aspectele specifice ale comerţului internaţional cu servicii se bazează pe: Reguli şi concepte general aplicabile şi unitare în raport cu toate acţiunile care pot

afecta tranzacţiile; Reguli specifice în plan sectorial în raport cu particularităţile diferitelor categorii de

servicii;

Preocupări diferenţiate pe sectoare şi înscrise în programe concrete de liberalizare şi dereglementare;

Restricţii specifice în calea comerţului cu servicii Limitarea numărului de prestatori de servicii într-un anumit sector; Interzicerea accesului prestatorilor străini; Limitarea cifrei de afaceri, a obiectului de activitate şi a numărului de angajaţi; Impunerea structurii de proprietate şi a formei juridice a prestatorului de servicii; Plafonarea cotei de piaţă şi a capitalului investit;

Instrumente de politică comercială folosite în comerţul cu servicii Restricţii cantitative (care limitează direct volumul sau valoarea tranzacţiilor); Măsuri bazate pe preţ (impunerea unor taxe furnizorilor străini sau controlul

tarifelor); Măsuri care impun prezenţa fizică a prestatorului pe piaţa respectivă sau

obligaţia de a crea firme pe acel teritoriu ec; Obstacole tehnice (cerinţe privind autorizarea, regl. specifice unor pieţe

sectoriale); Măsuri care decurg din funcţionarea pieţelor publice (achiziţii guvernamentale,

stimulentele)

În funcţie de efectul distorsionant al reglementărilor asupra pieţei: Serviciile bancare, de asigurări, de transport aerian şi de comunicaţii sunt

supuse unui înalt grad de reglementare; Serviciile de distribuţie şi de transport rutier se definesc printr-un nivel

moderat de reglementare; Celelalte tipuri de servicii se caracterizează printr-un nivel aparent redus de

reglemetare.

Căi de liberalizare Armonizarea legislaţiilor naţionale (integrarea profundă); Înlăturarea barierelor din calea fluxurilor de servicii (integrarea parţială).

Specificităţi ale negocierilor: S-a urmărit prea insistent echivalenţa concesiilor la nivelul fiecărui sector; Grupurile de interese care insistă să se menţină protejate pieţele naţionale sunt

mai puternice decât cele favorabile liberalizării; Sectorul serviciilor este încă puternic reglementat ceea ce face ca instituţiile

guvernamentale să se opună liberalizării; Este necesară obţinerea parteneriatului cercurilor de afaceri în procesul de

liberalizare.

Evaluarea accesului la pieţele serviciilor este mai complexă pentru că: Schimburile internaţionale cu servicii au caracter mai complex. Consumul şi

producţia unui serviciu sunt două activităţi simultane. Producţia şi consumul serviciilor fac obiectul unor influenţe semnificative ale

politicilor guvernamentale, care au fost elaborate fără a se ţine seama de efectele lor asupra

comerţului, întrucât serveau alte obiective de politică economică.Noi axe de abordare

Astăzi consumatorii pretind mai degrabă soluţii la problemele lor decât bunuri şi servicii în sine;

Se modifică semnificativ determinanţii competitivităţii; Ceea ce anterior se exprima sub formă de costuri mai reduse, calificare superioară

a forţei de muncă şi management mai performant se exprimă în prezent printr-un coeficient sporit de satisfacţie a consumatorilor;

Eficienţa de astăzi înseamnă: folosire adecvată, lanţ al valorii, protecţia mediului; În cadrul fluxurilor comerciale capătă o pondere tot mai mare: cercetarea-

dezvoltarea, designul, distribuţia, promovarea, garantarea calităţii, funcţionalitatea bunurilor, serviciile postvânzare.

Succesul pe pieţele externe depinde de capacitatea de a gestiona la nivel naţional şi internaţional pachete de servicii specifice traseului logistic pe care îl parcurg bunurile;

trăsătură de bază a comerţului internaţional cu servicii este binomul standardizare-diversificare;

Cererea de servicii creşte continuu pentru că are o elasticitate mai mare în raport cu veniturile

Tema 4

Teorii cu privire la comerţul internaţionalExplicaţii cu privire la determinanţii săi şi tentative de anticipare a

tendinţelor viitoare

A. Teorii clasiceMercantilismul;Teoria avantajelor absolute (A. Smith);Teoria costurilor comparative de producţie (D. Ricardo);Teoria dotării naţiunilor cu factori de producţie (Modelul Hecksher-Ohlin)

MercantilismulA fost filozofia economică a secolului al XVI-lea;Exprima convingerea că avuţia unei naţiuni se exprimă prin cantitatea de metale preţioase de care dispune o ţară;Principalul deziderat al autorităţilor era sporirea rezervelor de aur şi argint;Calea de atingere a acestui deziderat era creşterea excedentului balanţei comerciale prin impulsionarea exporturilor şi restricţionarea importurilor;CI era considerat un joc cu sumă nulăDin punct de vedere politic Mercantilismul a fost agreat de cercurile guvernamentale, de grupurile industriale şi chiar de lucrători;Numeroase grupuri de interese au înregistrat efecte negative sub formă de impozite mai mari, preţuri ridicate, menţinerea ineficienţei în economie, întârzierea restructurării pe baze sănătoase.Putem vorbi despre perenitatea filozofiei M.

Teoria avantajului absolutA fost fondată de Adam Smith în lucrarea “An Inquiry into the Nature and Causes ofWealth of Nations” publicată în 1776;Smith a contestat bazele teoretice ale mercantilismului demonstrând că această filosofie slăbeşte bazele dezvoltării de succes pentru că împiedică actorii economici să elaboreze şi să practice strategii pe termen lung centrate pe concurenţa liberă ceea ce va duce la alocarea ineficientă a factorilor de producţie.Smith a susţinut că liberul schimb sporeşte bunăstarea naţiunilor şi a sustinut necesitatea specializării acestora.Întrebarea a fost-ce bunuri şi servicii trebuie să producă şi să exporte eficient o ţară?Răspunsul - acele bunuri şi servicii la care deţine un avantaj absolut - adică le produce cu costuri mai mici decât celelalte ţări.

ConcluziiDacă se specializează ambele ţări vor avea de câştigatConsidera CI un “joc cu sumă pozitivă”Nu răspunde la întrebarea ce se întâmplă cu ţările care au avantaj absolut la toateprodusele sau nu au avantaj absolut la niciun produs

Teoria costurilor comparative de producţie ( avantajului relativ)A fost elaborată de David Ricardo şi Robert Torrens;Pleacă de la premisa că teoria avantajului absolut are mai degrabă o dimensiune intuitivă decât practică;Ia în considerare conceptul de cost de oportunitate;Spre deosebire de teoria avantajului absolut care se concentrează pe diferenţele absolute între productivităţile naţionale aceasta se concentrează pe valorificarea diferenţelor relative între W;Presupunem că productivitatea muncii rămâne neschimbată în Japonia dar se dublează în Franţa ca urmare a unor programe de recalificare a forţei de muncă;Franţa este de 4 ori mai competitivă decât Japonia la vin dar de doar 1,2 ori la ceasuri;Japonia deţine 0,25 din productivitatea Franţei la vin şi 0,83 din productivitatea la ceasuri;Avantajul relativ-este câştigul realizat de o naţiune care produce şi vinde la extern bunuri pe care le realizează cu costuri mai mici relativ la alte bunuri naţionale, iar în schimbul lor procură alte mărfuri a căror realizare la intern se dovedeşte mai puţin avantajoasă.

Teoria înzestrării naţiunilor cufactori de producţie (Modelul H-O-S)Teoria avantajelor comparative nu dă răspunsul la o întrebare fundamentală-ce factori determină care produse se califică pentru a avea avantaje comparative în cazul fiecărei ţări;Această teorie este elaborată de Eli Hecksher şi Bertin Ohlin si completata de Samuelson;Analiza se bazează pe următoarele observaţii:-dotarea cu factori de producţie diferă de la o ţară la alta;-bunurile sunt diferite în funcţie de tipurile de factori de producţie utilizaţi pentru realizarea lor;Factorii de producţie sunt abundenţi (ieftini) şi rari (scumpi);O ţară va avea un avantaj comparativ la produsele pentru a căror realizare se folosesc factori de producţie abundenţi,

Paradoxul lui LeontiefTeoria a fost testată empiric de W. Leontieff folosind analiza inputoutput pornind de la ideea prevalentă atunci în SUA că această ţară este intensiv dotată în capital şi deficitară în muncă;A prezumat că SUA exportă prioritar produse intensive în capital şi importă produse intensive în forţă de muncă;Concluzia la care a ajuns a fost că SUA exportă prioritar produse intensive în muncă şi importă produse intensive în capital-paradoxul lui Leontieff;Criticii săi au considerat că:- a folosit un număr redus de sectoare economice;-a luat în considerare doar 2 factori de producţie.

B. Teoriile moderne (bazate pe firmă)Teoria similarităţii între ţări;Teoria ciclului de viaţă al produsului;Teoria rivalităţii strategice globale;Teoria avantajelor competitive ale naţiunilor.

Raţiunile fundamentării acestor noi explicaţii ale determinanţilor comerţuluiCreşterea importanţei companiilor multinaţionale;Incapacitatea teoriilor clasice de a explica determinanţii comerţului intraindustrial;Eşecul analiştilor de a verifica în practică prezumţiile teoriilor clasice;Diversificarea gamei factorilor de producţie.

Teoria similarităţii între ţăriÎn 1961 economistul suedez Steffan Linder a încercat să explice proliferarea comerţului intrasectorial;Esenţa teoriei- schimburile cu produse manufacturate se datorează existenţei întoate ţările lumii a unor panele de utilizatori având aceleaşi preferinţe de consum;La început firmele produc bunuri destinate prevalent pieţei interne;Pentru a valorifica efectele economiei de scară caută noi oportunităţi pe pieţele externe;Cele mai promiţătoare pieţe se dovedesc cele din ţările unde preferinţele consumatorilor sunt similare;Teoria sugerează că, cea mai mare parte a comerţului cu produse manufacturate sedesfăşoară între ţările având un PNB pe locuitor similar;Teoria se dovedeşte utilă în explicarea comerţului cu produse diferenţiate pentru care marca şi reputaţia joacă un rol important în decizia de cumpărare.

Teoria ciclului de viaţă al produsului13.11.2008Concepută pentru domeniul marketingului sa folosit de Raymond Vernon pentru explicarea fundamentelor comerţului şi investiţiilor internaţionale;Teoria pune accentul pe creativitate, extinderea pieţelor, avantajele comparative şi răspunsul strategic al concurenţilor;Conform teoriei ciclul de viaţă al produsului cuprinde 3 etape( produs inovativ, produs matur şi produs standardizat);

Teoria ciclului de viaţăÎn stadiul de produs inovativ:- o firmă creează şi lansează un produs nou;- produsul este răspunsul la cererea internă;- extragerea şi prelucrarea mesajelor pieţei este foarte importantă;- produsele complexe trebuie lansate în ţările dezvoltate, cu pieţe mari şi cu consumatori

exigenţi;- cea mai mare parte a producţiei este destinată pieţei interne, exporturile sunt marginale şi vizează testarea unor noi pieţe.

Stadiul de produs maturCererea pentru produsele inovative creşte substanţial pentru că utilizatorii le validează valoarea şi valoarea de întrebuinţare;Firmele inovative îşi sporesc capacităţile de producţie;Apar concurenţii interni şi străini atraşi de profiturile din sectorul respectiv;Competitivitatea se poate menţine prin reducerea costurilor şi se produce delocalizarea producţiei în alte ţări.

Stadiul de produs standardizatPiaţa produselor se stabilizează devenind bunuri comune;Se amplifică procesul de producţie în străinătate în căutarea unor factori mai ieftini şi a unor regimuri fiscale mai permisive;Ţara inovatoare devine net sau exclusiv importator al acestor produse;

În conformitate cu teoria ciclului de viaţă al produsului:Producţia internă începe în stadiul 1, atinge cote importante în stadiul 2 şi se reducepână la eliminare în stadiul 3;Exporturile firmelor inovatoare sunt marginale în stadiul 1, devin importante în stadiul 2 şi sunt substituite cu importuri în stadiul 3;Concurenţa externă apare în faza finală a stadiului 1, se acutizează în stadiul 2 şi se transferă pe teren neutru în stadiul 3.

Teoria rivalităţii strategice globaleCele mai recente explicaţii aparţin economiştilor Paul Krugman şi Kevin Lancaster în anii 80;Firmele se preocupă să-şi dezvolte avantaje competitive sustenabile, pe care le pot folosi pentru a domina piaţa globală;Explicaţia se concentrează pe deciziile strategice pe care le adoptă firmele atunci când concurează la scară internaţională;Mijloacele de care dispun firmele sunt: deţinerea de DPI, investiţiile în C-D, preocuparea pentru asumarea efectelor economiei de scară şi de gamă şi valorificarea curbei de experienţă.

Tema 5

Teoria avantajelor competitive ale naţiunilorMichael E. Porter

FundamenteNatura concurenţei şi a surselor de competitivitate diferă de la o ţară la alta şi de la un sector la altul;Locul optim pentru activităţile unei companii depinde de :strategia adoptată, gama de produse sau servicii, evoluţiile tehnologice internalizate şi DPI pe care le posedă;Natura concurenţei în economie nu se centrează pe starea de echilibru ci pe o permanentă transformare;Este un truism faptul că economiile de scară, avansul tehnologic şi diferenţierea produselor sunt baza schimburilor economice.

Diamantul lui PorterDeterminanţii competitivităţii globale, separat dar şi sinergic definesc contextul în care firmele apar şi concurează;acest climat are nevoie de şi oferă: resurse şi cunoştinţe necesare; informaţiile care indicăoportunităţile; direcţia în care trebuie alocaţi factorii; obiectivele ce trebuie vizate de acţionari,manageri şi salariaţi; presiunile şi ameninţările la care sunt supuse firmele pentru a fi flexibile şi inovative.

Companiile dobândesc avantaje competitiveAcolo unde– locaţiile le permit să obţină acumulările adecvate de active şi cunoştinţe specializate;– primesc prompt şi sugestiv informaţii despre cerinţele pieţei;– converg obiectivele vizate de acţionari, manageri şi salariaţi;– climatul economic este dinamic şi provocativ;– “diamantul” naţional este cel mai favorabil.

Determinanţii factorialiresurse umane - privite ca număr, calificare şi costuri;resurse naturale - definite prin abundenţă, calitate, accesibilitate şi costuri de exploatare;resursele de cunoştinţe - în sensul de stoc al cunoştinţelor tehnice, ştiinţifice şi comerciale,resursele de capital - ca volum, disponibilitate şi formă;infrastructura;clima.

Tipologia factorilor de producţieFactori de bază şi avansaţi.Factori generali şi specializaţi.

Determinanţii cererii

Cererea, oferind bazele economiei de scară, influenţează eficienţa proceselor productive şidetermină dinamica inovării;Cererea operează pe trei axe:– compoziţia;– dimensiunea şi deteminanţii creşterii acesteia;– mecanismele prin întermediul cărora preferinţele cumpărătorilor dintr-o ţară se transmit în alte ţări.

Industriile din amonte, din aval şi integrate orizontalAvantajele competitive pe care o ţară le deţine într-un sector oferă potenţiale avantaje şi sectoarelor cu care acesta este integrat pe verticală şi pe orizontală.Calea prin care sectoarele din amonte contribuie la reţeua de avantaje competitive este cea a accesului rapid, prompt, eficient şi uneori preferenţial la cele mai avantajoase input-uri.Schimbul de DPI şi rezolvarea în comun a unor probleme ştiinţifice conduce la soluţii mai rapide şi mai avantajoase.Proximitatea de comportament între manageri şi lucrători, paralel cu similitudinile culturale,permit fluxuri de informaţii mai adecvate şi costuri de tranzacţie mai mici.Prezenţa unor adevărate reţele de firme integrate în anumite ţări conduce la apariţia altor sectoare competitive.

Strategia, structura si rivalitatile dintre companiiRivalitatea ridicata la nivelul pietei interne ajuta companiile sa devina mai competitive doarece:Le pregateste pentru competitia externaLe obliga sa inoveze continuuLe determina sa efere noi produse, mai competitiveLe determina sa reduca preturile si sa fie din ce in ce mai eficienteStructura proprietatii si tipurile de management existente determina o anumita strategie

Elemente conexe diamantuluiȘansaDescoperiri intamplatoareConjuncturi (econonice, politice, juridice ...) favorabileAcținuile guvernamentaleDezvoltarea unor politici sectoriale favorabileAcordarea de stimulente, subventii ...Protejarea predilecta a anumitor sectoare

THE WORLD COMPETITIVENESS SCOREBOARD 2009Elaborat de IMD - foloseşte 4 criterii esenţiale de analiză, dar insumează peste 329 de indici si indicatori (57 ţări) :– performanţa economică– eficienţa politicilor guvernamentale– eficienţa mediului de afaceri– Infrastructura

Global Competitiveness Report 2009-2010Elaborat de Forumul Economic Mondial

Fundamentele ierarhiei12 piloni ai competitivităţii

– Instituţii– Infrastructură– Stabilitate macroeconomică– Sănătate şi educaţie primară– Educaţie la nivel secundar şi terţiar şi formare continuă– Eficienţa pieţei bunurilor– Eficienţa pieţei muncii– Nivelul de complexitate al pieţei financiare– Nivelul dezvoltării tehnologice– Dimensiunea pieţei interne– Nivelul de complexitate al mediului de afaceri- Inovaţia tehnologică

Indicele competitivităţii globaleElvetia 1 Japonia 8SUA 2 Canada 9Singapore 3 Olanda 10Suedia 4 Franta 16Danemarca 5 China 29Finlanda 6 Romania 64Germania 7 Bulgaria 76

Tema 6

Instituţionalizarea sistemului comercial internaţionalTranziţia de la structura provizorie GATT la una permanentă O.M.C.

Contextul instituţionalizării SCI Al doilea război mondial a dus coeficientul de dizarmonie între state la cel mai înalt

nivel; S-a încercat înlocuirea confruntării cu conlucrarea în plan financiar, bancar şi

comercial; În plan comercial s-a vizat crearea unei O.I.C. Proces eşuat datorită neratificării Cartei de la Havana de către Congresul S.U.A; Percepţia fondatorilor a fost că instituţiile internaţionale care facilitează cooperarea

dintre state sunt importante din raţiuni economice şi politice.

Obiectivele prevăzute în Preambulul GATT au fost: Ridicarea standardului de viaţă la scară internaţională; Asigurarea unui înalt grad de ocupare a forţei de muncă şi a unui ritm adecvat de

creştere a veniturilor reale şi a cererii efective; Crearea premiselor pentru o deplină utilizare a resurselor la scară internaţională şi

creşterea producţiei şi a schimburilor internaţionale.

Principiile fundamentale ale GATT Principiul nediscriminării care presupune acordarea reciprocă a CNMF şi a CRN; Interzicerea restricţiilor cantitative şi a altor bariere cu efect echivalent în relaţiile

dintre PC; Folosirea nediscriminatorie a restricţiilor cantitative atunci când acestea se

justifică; Interzicerea sau limitarea folosirii subvenţiilor de export şi a taxelor compensatorii; Folosirea tarifului vamal ca unic instrument de protejare a economiei naţionale cu

condiţia să nu conţină taxe cu nivel prohibitiv; Adoptarea deciziilor prin consens, iar când nu se întruneşte consensul şi pentru

probleme procedurale folosirea votului; Soluţionarea diferendelor între părțile contractante pe calea consultărilor bi sau

multilaterale.

Cronologia Sistemului comercial multilateral 1947 - GATT a fost redactat pentru a cuprinde rezultatele negocierilor tarifare şi a

intrat în vigoare la 1 ian. 1948; 1948 - delegaţiile a 56 de ţări au semnat la Havana textul final al Cartei pentru

crearea OIC. 1949 - a avut loc runda de negocieri multilaterale de la Annecy;

1950 - China renunţă la participarea la GATT; administraţia SUA abandonează eforturile de a convinge Congresul să ratifice Carta de la Havana;

1951 – are loc Runda de negocieri de la Torquay. 1955 - are loc o Sesiune a PC care modifică o serie de prevederi ale GATT. Se

încearcă transformarea GATT într-o organizaţie internaţională formalizată(Organizaţia

pentru Cooperare Comercială) tentativă care eşuează; SUA primeşte o serie de derogări de la normele de conduită multilaterală la unele produse agricole. Japonia aderă la GATT;

1956 - are loc a patra rundă de negocieri la Geneva; 1957 - În martie se semnează la Roma Tratatele de creare a C.E. Se creează Consiliul reprezentanţilor, ca organ executiv al GATT. Debutează

Runda Dillon încheiată în 1961; 1961 - se încheie un Acord pe termen scurt care prevedea aplicarea de

contingente la importurile de textile din bumbac ca excepţie de la conduita GATT; 1962 - Acordul pe termen scurt devine Acord pe termen lung.acesta este

renegociat în 1967 şi prelungit pentru 3 ani în 1970 devenind din 1974 AMF; 1964 - debutează Runda Kennedy. Se instituţionalizează UNCTAD. 1965 - se adaugă la textul GATT Partea a Iva intitulată Comerţ şi Dezvoltare; 1967 - Polonia devine prima ţară socialistă membră a GATT; 1973 - debutează Runda Tokyo; 1982 - are loc Reuniunea Ministerială care a eşuat în tentativa de a stabili agenda

unei noi runde de negocieri, 1986 - lansarea la Punta del Este a celei dea 8-a runde de negocieri

Funcţiile S.C.I. Forum de gestionare a derulării schimburilor comerciale internaţionale; Obţinerea unui coeficient sporit de liberalizare la scară multilaterală a comerţului

internaţional; Creator de coduri de conduită plurilaterale şi multilaterale în planul politicilor

comerciale; Conturarea unui nou parteneriat internaţional;

Principiile S.C.I. Nediscriminarea; Reciprocitatea; Consolidarea angajamentelor; Transparenţa; Salvgardarea.

a) Nediscriminarea este un pivot important din următoarele raţiuni: De natură economică; Oferă şanse egale ţărilor indiferent de mărime; De eficienţă; Reducerea costurilor şi duratei negocierilor.

b) Reciprocitatea Reflectă dorinţa de a limita înclinaţia spre unilateralism; Se prezintă sub multe forme( poate fi difuză şi specifică);

Apare şi în procesul de aderare de noi membri întrucât aceştia dobândesc pe cale multilaterală toate facilităţile negociate deja;

cale de înţelegere a rolului reciprocităţii este să se pornească de la premisa că sectoarele concurate de importuri au o serie de avantaje competitive specifice ;

Pentru ca reciprocitatea să funcţioneze este important ca grupurile de interese favorabile liberalizării să nu aibă alte mijloace de a obţine acest deziderat;

c) Consolidarea angajamentelor Monitorizarea procesului de punere în aplicare a angajamentelor asumate

presupune un flux constant şi nedistorsionat de informaţii; La Geneva funcţionează şi au reuniuni numeroase comitete specializate, grupuri

de lucru şi consilii care primesc rapoarte, elaborează studii, publică culegeri cuprinzând practicile comerciale;

Ţările participante sunt obligate să notifice reglementările legale, modificările în arhitecturile instituţionale, intenţiile de a pune în aplicare noi instrumente de politică comercială, modul în care soluţionează problemele specifice.

d) Transparenţa Trebuie realizată în dublu sens; Reduce presiunile asupra mecanismului de soluţionare a diferendelor, întrucât

anumite măsuri se pot discuta la nivelul cel mai adecvat; Este vitală pentru credibilitatea sistemului, Poate conduce la diminuarea incertitudinilor derivate din aplicarea diferitelor

instrumente de politică comercială;

e) Salvgardarea a fost o preocupare constantă şi se bazează pe trei tipuri de prevederi Prevederi care permit folosirea instrumentelor comerciale pentru a obţine obiective

macroeconomice(protejarea sănătăţii şi securităţii, evitarea prejudicierii semnificative a unor sectoare economice); Prevederi menite să asigure o concurenţă loială; Prevederi care permit intervenţia din raţiuni economice;

Aspecte specifice ale negocierilor comerciale multilaterale Principii care au guvernat negocierile în cadrul rundelor GATT; Tehnicile de negociere folosite; Rezultatele negocierilor comerciale multilaterale; Caracteristicile negocierilor multilaterale;

Principiile negocierilor Fiecare PC decide dacă participă sau nu la negocieri; Nici unei părţi contractante nu i se poate pretinde să ofere concesii unilaterale,

concesiile trebuind să fie de egală valoare; Concesiile acordate în cadrul multilateral nu pot fi retrase în mod unilateral; în

situaţii determinate retragerea unilaterală se poate face cu oferirea de concesii echivalente;

De rezultatele negocierilor beneficiază toate ţările P.C.

Tehnicile de negociere

Bimultilateralismul; Formula reducerii liniare a taxelor vamale; Tehnica armonizării disparităţilor tarifare; Tehnica negocierilor zero pentru zero; Abordarea sectorială.

Caracteristicile negocierilor Negocierile sunt schimburi multivalente de concesii; Negocierile sunt jocuri concurenţiale desfăşurate în mai multe etape; Negocierile sunt procese care implică mai mulţi actori; Negocierile necesită timp şi au caracter repetitiv; Guvernele participante nu sunt structuri monolitice; Numărul de alternative poate fi mic şi depinde de provocările cu care se confruntă

negociatorii; Negociatorii pot căuta să ajungă la aranjamente simbolice; Echitatea este de multe ori mai importantă decât eficacitatea.

Etapele negocierii Orice ţară sau teritoriu vamal autonom înaintează Directorului general al OMC o

cerere de aderare; Uneori se solicită şi se obţine statutul de observator; Consiliul General desemnează un grup de lucru, compus din reprezentanţii ţărilor

interesate care examinează candidatura; Guvernul ţării candidate înaintează acestui grup de lucru un Memorandum detaliat

cu privire la regimul său comercial; În baza Memorandumului, membrii grupului de negociere discută cu ţara candidată

funcţionarea regimului comercial, stabileşte compatibilitatea acestuia cu conduita multilaterală;

De regulă se poartă negocieri bilaterale cu unele ţări interesate şi se stabilesc calendare cuprinzând obligaţiile asumate de candidat în fiecare domeniu al negocierilor;

Grupul de negociere elaborează un Raport privind schimbul de concesii şi progresele candidatului pe care îl înaintează Consiliului General împreună cu un proiect de Decizie şi cu Protocolul de aderare;

Decizia de aderare se adoptă cu majoritate de 2/3 din numărul total de membri;

Organizatia Mondiala a Comertului – OMC/WTO (WORLD TRADE ORGANIZATION)

Funcţii Crearea condiţiilor necesare pentru punerea în aplicare a prevederilor acordurilor

comerciale Administrarea mecanismului de soluţionare a diferendelor dintre membrii Gestionarea mecanismului de examinare periodică a politicilor comerciale naţionale Forum de organizare şi desfăşurare a noi runde de negocieri comerciale multilaterale Cooperare cu alte organisme internaţionale pentru obţinerea unui nivel sporit de coerenţă în

ceea ce priveşte procesul decizional global

Adoptarea deciziilor Unanimitate – amendare principiilor de bază ale funcţionării sistemului

Majoritatea de ¾ - interpretarea unor prevederi ale OMC şi acordarea unor derogări de la principiile fundamentale

Majoritatea de 2/3 – amendarea prevederilor OMC referitoare la alte aspecte decât principiile generale şi aderarea de noi membri

Consensul – acolo unde nu se aplică altă procedură. Fiecare ţară dispune de un singur vot, iar majoritatea se raportează la numărul tptal al membrilor OMC şi nu la numărul celor prezenţi.

Diferenţe GATT - OMC GATT a fost un acord provizoriu, neratificat vreodată de parlamentele ţărilor participante,

în timp ce OMC este o organizaţie interanaţională ce acţionează pe baze legale, ferme, ratificate de parlamentele membrilor

GATT avea părţi contractante în timp ce OMC are membri GATT s-a ocupat exclusiv de comerţul cu bunuri, în timp ce sfera de cuprindere a OMC

este mult mai extinsă (serv., invest,..) Reglementare diferendelor în cadrul GATT era greoaie şi putea fi contracarată, în timp ce

în cazul OMC soluţionarea cestora se face rapid, acţionează automat, iar procedurile nu pot fi blocate de nici o ţară membră (vezi retragerea taxelor vamale la oţel de către SUA în conflictul cu UE).

Principalele motive pentru care aderarea la OMC este mai dificilă decât era la GATT Sfera de cuprindere a OMC este incomparabil mai extinsă Modificare semnificativă a atitudinii principalelor puteri comerciale, cu precădere după

colapsul comunismului, când promovarea interesului naţional a devenit o prioritate Marii actori comerciali percep tot mai evident procesul de aderare la OMC ca pe o etapă

esenţială pentru integrarea economiilor lor în economia mondială şi ca o cale de a ccepta valenţele economiei de piaţă

Procesul de negociere a aderării este asimetric, ţara candidată având o forţă de negociere net inferioară

Examinare politicilor comerciale naţionalePrincipalele obiective sunt estimarea impactului politicilor şi practiclor omerciale din

ţărilor membre asupra SCI şi conferire unei transparenţe sporite participării ţărilor la OMCExaminare are loc:– Pentru primele 4 puteri comerciale – UE,SUA, Canada, Japonia – la fiecare 2 ani– Pentru următoarele 16 ţări, în funţie de locul ocupat în comerţul internaţional, examinarea

se face la fiecare 4 ani– Pentru restul ţărilor la 6 ani – Pentru ţările cel mai puţin dezvoltate se pot stabili perioade

şi mai lungiPrin acest mecanism se încearcă înclinarea raportului de forţe în favoare ţărilor în

dezvoltareLimitele esenţiale sunt reprezentate de faptul că distribuirea rapoartelor este relativ greoaie,

iar acestea nu sunt suficient de analitice pentru a determina efecte economice ale diferitelorpolitici naţionale.

Soluţionarea diferendelorEtapele procesului de soluţionare:– Consultări şi mediere – încercarea rezolvării pe cale bilaterală - 60 de zile– Cererea de constituire a unui panel de experţi

– Activitatea propriu-zisă a panelului: examinarea cazului şi argumentelor, reuniuni de lucru cu cei implicaţi sau cu terţe părţi, revizuirea interimară, elaborarea concluziilor şi recomandărilor, înainterea raportului către părţi şi Organismul de Soluţionare a Diferendelor (OSD) – Adoptarea deciziei şi apelul . Panelul elaborează un raport în 60 de zile. Procedura apelului nu poate depăşi 60 de zile şi trebuie finalizată în 90 de zile. Raportul Organismului de Apel este final şi va fi adoptat de OSD– Implementarea – se poate face imediat sau după acordarea unei perioade rezonabile - În caz de nerespectare a soluţiilor stabilite se pot solicita compensaţii echivalente sau chiar măsuri de retorsiune

Caracteristici relevante ale Mecanismului de Soluţionare a Diferendelor Sunt implicate direct doar guvernele Capacitate de punere în aplicare a deciziilor este asimetrică Costurile de administrare a sistemului sunt ridicate Compensarea pierderilor suferite de parteneri nu este de regulă nici cerută şi nici acordată Cele mai multe cazuri se soluţionează prin consultări bilaterale

Aspecte semnificative ale activităţii OMC în prezent Participarea în creştere a ţărilor în dezvoltare la activităţile comerciale şi la definirea

activităţii OMC Atenţia sporită acordată neo-protecţionismului Influenţa crescândă exercitată de societate civilă asupra agendei comerciale multilaterale

sau a politicilor comerciale derulate de ţările dezvoltate

Conferinţe Ministeriale OMCSingapore 9-13 decembrie 1996Geneva 18/20 mai 1998Seattle 30 noiembrie - 3 decembrie 1999Doha 9-13 noiembrie 2001Cancun 10-14 septembrie 2003Hong Kong 13-18 decembrie 2005Geneva 30 noiembrie – 2 decembrie 2009

Tema 7

RUNDA URUGUAY

Obiectivele Rundei Extinderea liberalizării comerţului în avantajul tuturor ţărilor membre, prin reducerea

obstacolelor comerciale, din calea schimburilor reciproce Îmbunătăţirea funcţionării SCI prin supurea unei cat mai mari părţi din CI unor reguli

eficiente, convenite pe cale multilaterală Sporirea capacităţii SCI de a se adapta la noile provocări apărute la nivelul economiei

mondiale, punându-se accent pe ajustările structurale şi pe întărirea cooperării dintre GATT şi alte organisme internaţionale

Creşterea interdependenţei dintre politicile comerciale şi celelalte politici economice, cu scopul obţinerii unor rezultate mai bune d.p.d.v. economic, la nivel multilateral

Principiile negocierii RU Transparenţa negocierilor Echilibrul concesiilor Lansarea negocierilor, derularea acestora şi finalizarea rundei vor fi privite ca şi

componente ale unei singure acţiuni Tratamentul diferenţiat şi mai favorabil, acordat ţărilor în curs de dezvoltare Angajamentul unic, conform căruia rezultatele rundei nu puteau fi asumate decât în

integralitatea lor În cadrul negocierilor, nu puteau fi solicitate şi nici oferite din partea ţărilor în dezvoltare,

concesii incompatibile cu nivelul lor de dezvoltare

Clauza STAND-STILL Pe parcursul negocierilor, ţările nu vor adopta masuri comerciale care să distorsioneze

schimburile comerciale reciproce Nu vor fi adoptate măsuri comerciale cu scopul îmbunătăţirii poziţiei de negociere În situaţii determinate, când se impune totuşi adoptarea unor masuri comerciale

incompatibile conduitei comerciale multilaterale, acestea nu vor depăşi nivelul necesar remedierii situaţiei respective

Clauza ROLL - BACK Toate măsurile incompatibile conduitei comerciale internaţionale trebuie retrase sau facute

compatibile cu aceasta, înainte de finalizarea rundei În schimbul eliminării acestor măsuri nu pot fi solicitate concesii Punerea în aplicare a prevederilor acestei clauze, se va face treptat şi prin consultarea

tuturor părţilor implicate

Domenii de negociere Taxe vamale Bariere netarifare Comerţul cu produse tropicale Comerţul cu produse provenite din resurse naturale

Comerţul cu textile şi confecţii Comerţul cu produse agricole Revizuirea prevederilor GATT Salvgardarea Completarea şi actualizarea acordurilor încheiate la rundele anterioare Reglementarea diferendelor dintre părţile contractante Subvenţiile si taxele compensatorii Aspecte comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală Aspecte comerciale ale masurilor investitionale Comerţul cu servcii Funcţionarea SCI

Rezultatele Rundei Uruguay Actul final al rundei a fost semnat in 1994 la Marrakesch, de către 117 ţări (din cele 124 de

ţări participante) In domeniul tarifar, principala realizare a fost reducerea taxelor vamale de import, în

medie, cu 40% (pentru produse industriale şi agricole)

Rezultate ale RU, în domeniul netarifarAcordul privind agricultura– Obiectivul pe termen lung al procesului de reformă stabilit cu această ocazie era realizarea unui sistem comercial pentru produse agricole, corect şi bazat pe principiile pieţei– În cadrul acestui domeniu, a avut loc o aşa numită operaţiune de tarificare. Tarificarea presupune transformarea tuturor barierelor netarifare în taxe vamale echivalente, pentru creşterea transparenţei în domeniu. După finalizarea operaţiuni de tarificare, taxele vamale, la această categorie de produse, urmau să fie reduse, în conformitate cu angajamentele asumate- 36% în cazul ţărilor dezvoltate (în 6 ani) şi 24% în cazul ţărilor în dezvoltare (în 10 ani).

Clauza de tratament special oferă posibilitatea menţinerii de restricţii cantitative în situaţii determinate.

Clauza de salvgardare specială permite ţărilor membre aplicarea de suprataxe vamale în situaţii specifice – realizarea de importuri la preţuri inferioare anumitor niveluri de referinţă sau în cazul unor creşteri bruşte şi semnificative ale importurilor de produse agricole

Clauza de pace prevede faptul că nu puteau fi impuse măsuri de retorsiune în cazul în care ţările exportatoare foloseau măsuri de sprijin din categoria verde (agricultura ecologică ...)

Subvenţiile din domeniul agriculturii care făceau obiectul unor angajamente de reducere sunt:– Subvenţiile directe de export acordate în funcţie de performanţele realizate la export– Vanzarea la export a unor stocuri necomerciale de produse agricole la preţuri situate sub nivelul celor practicate pe piaţa internă– Subvenţionarea transportului intern în cazul produselor agricole exportate– Subvenţionarea input-urilor folosite pt realizarea produselor agro-alimentare– Prelevarea unor sume obţinute asupra întregii producţii şi repartizarea acestora doar asupra unei părţi din producţie– Subvenţiile acordate pt creşterea competitivităţii produselor agricole pe pieţele externe, prin diminuarea costurilor

Codul antidumpingUn preţ se consideră a fi preţ de dumping dacă este mai mic decât:– Costurile de producţie + o marjă rezonabilă de profit– Preţul practicat de exportator pe propria piaţă

– Preţul practicat de exportator pe o piaţă terţă reprezentativăS-a stabilit cu ocazia acestei runde că orice investigatie antidumping trebuie să înceteze

dacă marja de dumping este minimă (sub 2%) sau dacă volumul importurilor este neglijabilă (sub 3% din totalul exporturilor straine pe acea piaţa, la produsul respectiv)

Totodată s-a stabilit că măsurile antidumping pot fi impuse pt perioadă de maxim 5 ani şi pot fi prelungite cu înca 5 ani.

Acordul privind serviciile - GATSPrincipiile de bază ale acordului:– Transparenţa reglementărilor– CNMF se aplică în cazul tuturor serviciilor, cu excepţia unor cazuri speciale, care pot primi oderogare temporară– CRN se aplică numai în domeniile care fac obiectul unor angajamente asumate– Reglementarile în domeniul serviciilor trebuie să fie rezonabile şi în mod obiectiv justificabile– Decontările care derivă din comerţul cu servicii nu trebuie să fie restricţionate

La finele rundei s-a hotărât continuarea negocierilor în 4 domenii:– Telecomunicaţii de bază– Transporturi maritime– Servicii financiare- Deplasarea persoanelor fizice

Acordul TRIPSPrincipalele aspecte urmărite sunt:– Modul în care trebuie aplicate principiile SCI şi ale acordurilor referitoare la respectarea proprietăţii intelectuale– Modul în care poate fi acordată o pretecţie eficientă acestei categorii de drepturi– Modul în care trebuie să fie pusă în aplicare legislaţia privind DPI, de către ţările membre– Stabileşte perioadele tranzitorii şi derogările acceptate de la prevederile acordurilor– Stabileşte modul de soluţionare a diferendelor apărute în acest domeniu

Acordul privind textilele şi confecţiileDin 1974 şi până la finele RU acest domeniu a fost guvernat de Acordul MiltifibreAcordul prevedea liberalizarea acestui domeniu astfel (raportarea se face la nivelul anului 1990):– 1 ian 1995 - ponderea produselor integrate 16%– 1 ian 1998 - ponderea produselor integrate 17%– 1 ian 2002 - ponderea produselor integrate 18%- 1 ian 2005 - ponderea produselor integrate 49%

Acordul privind subvenţiile şi taxele compensatoriiAcordul împarte subvenţiile în trei categorii:– Subvenţii interzise/prohibite (gr. rosie) – cele care au drept scop stimularea directă a exporturilor sau îi determină pe cei care le primesc să prefere produsele autohtone în deterimentul celor din import– Subvenţiile acţionabile (gr. galbenă) – pot face obiectul impuneri unor taxe de retorsiune, dar numai după demonstrarea prejudiciului cauzat. Acordul menţionează 3 categorii de prejudicii:

Subvenţiile acordate în ţara exportatoare afectează un sector din ţara importatoare Subvenţiile acordate în ţara exportatoare afectează firmele concurente dintr-o ţară atunci

când acestea acţionează pe o piaţă terţă Subvenţiile acordate afectează exportatorii ce doresc să pătrundă pe piaţa respectivă

– Subvenţii neacţionabile (gr.verde) – curpind subvenţiile nespecifice sau subvenţiile acordate pt cercetare, ecologizare sau pt susţinere “infant industries”.

Singurul domeniu ce face e în ţara exportatoare tie de la prevederile acestui acord este cel al aeronavelor civile.

Acordul privind licenţeleCaracteristici determinante ale acordului:– Procedurile de obţinere trebuie să fie neutre şi administrate just şi echitabil– Modificările aduse legislaţiei în domeniu trebuie aduse la cunoştinţa partenerilor comerciale cu o perioadă rezonabilă de timp înaintea aplicării– Durata de valabilitate a licenţelor trebuie să fie rezonabilă astfel încât să permită derularea importului– Formularele de obţinere a licenţelor precum şi procedurile aferente trebuie să fie supuse unor proceduri simple, iar solicitanţii se vor adresa pe cât posibil, unui singur organ administrativ

Acordul privind evaluarea vamalăStabileşte 5 proceduri succesive de evaluare a mărfurilor în vamă:– Preţul din factură– Preţul unor bunuri identice, având aceeaşi origine şi care au fost importate aproximativ în aceeaşi perioadă de timp– Preţul unor bunuri similare ...– Preţul de revânzare pe piaţa ţării importatoare din care se deduc cheltuielile acumulate în interiorul ţării importatoare– Preţul calculat pe baza costurilor de producţie plus cheltuielile conexe

Acordul privind salvgardarea Prevede că o ţară poate restrciţiona importurile unor produse, dacă un sector economic

intern este prejudiciat sau ameninţat cu prejudiciul de către importuri. Acordul stabileşte că ţările nu-si pot proteja sectoarele interne prin intermediul măsurilor

comerciale din “zona gri” Orice măsură de acest fel era supusă unei aşa numite “sunset clause” (perioada maximă

iniţială era de 4 ani, dar în situaţii speciale putea fi prelungită până la 8 ani).

Alte aspecte importante ale RUDomenii noi negociate la RU– Serviciile– Investiţiile- Drepturile de proprietate intelectuală

Acorduri incheiate in premieră la RU In domeniile negociate pt prima dată Ac privind inspecţia mărfurilor înainte de expediţie Ac privind măsurile sanitare şi fitosanitare Acorduri plurilaterale Acordul privind achiziţiile guvernamentale Acordul privind produsele lactate Acordul privind carnea de vită Acordul privind aeronavele civile

Conferințe ministeriale și Runda Doha

Conferinta de la DohaA însemnat lansarea unei noi runde de negocieri comerciale multilateralePe agenda Conferinţei s-au aflat următoarele probleme (domenii de negociere):

– Agricultura– Serviciile– Accesul la pieţe pentru produsele ne-agricole– Aspecte comerciale DPI– Relaţia comerţ-concurenţă– Transparenţa achiziţiilor publice– Facilitarea comerţului– Regulile OMC– Reglementarea diferendelor– Comerţ şi mediu– Comerţ electronic– Problema economiile mici– Comerţ, finanţe şi problema datoriei externe– Comerţul şi transferul de tehnologie– Cooperarea tehnica– Problema ţărilor cel mai puţin dezvoltate– Tratamentul diferenţiat şi mai favorabil acordat t.c.d.

Conferinta de la CancunObiectivul principal a fost evaluarea stadiului in care se află negocierile Rundei Doha şi

definirea direcţiilor şi modalităţilor de negociere pentru perioada următoare, în vederea finalizăriipână la 1 ianuarie 2005 a acestor.

Conferinta a debutat sub auspiciile unor puternice divergenţe de opinii ale membrilor referitor la principalele puncte de pe agenda Conferinţei, iar întrunirea nu a dterminat o armonizare semnificativă a poziţiilor acestora

Insatisfacţia ţ.c.d. Şi a ţ.s.d. faţă de repartizarea inegală a beneficiilor obţinute în urma aplicării rezultatelor Rundei Uruguay, le-a determinat pe acestea să adopte o poziţie radicală faţă de propunerile ţărilor dezvoltate.

In dom. agriculturii:– Grupul ţ.c.d. al căror lider este Brazilia, alături de India şi China s-a opus categoric modalităţilor de negociere propuse de UE şi SUA, considerând că acestea favorizează continuarea subvenţionării agriculturii şi nu oferă un acces sporit la pieţe ţ.c.d.– O nouă propunere denegociere a fost prezentată d ţările ACP şi alte ţări splab dezvoltate şi se bazează pe trei piloni : accesul la pieţe, măsurile de sprijin intern şi subvenţiile de export. Propunerea nu s-a bucurad de sprijinul unanim al ţ.c.d. şi nicidecum de cel al ŢD

In dom. com. cu prod. Industriale:- Nu s-a putut realiza consensul pentru cel puţin 2 aspecte esenţiale: definirea formulei de reducere a taxelor vamale (lineară sau nelineară) şi abordarea voluntară sau obligatorie a eliminării taxelor vamale sectoriale.

Pentru domeniile de la Singapore (investiţii, concurenţa, transparenţă în achiziţiile publice şi facilitarea comerţului) au persistat divergenţele privind negocierea unui cadrul multilateral de reguli. Propunerea de lansare a neg com doar pt domeniile ce pot întruni consensul (trasp in achiziţii publice şifacilitarea comerţului) nu a fost acceptată de susţinătorii celorlalte două grupe d

probleme. Obţinerea consensului nu a fost posibilă nici pentru alte aspecte precum: iniţiativa bumbacului (ţcd au solicitat TD elim subvenţiilor acordate productiei de bumbac şi oferirea de plăţi compensatorii pentru pierderile economice cauzate de subvenţiile acordate); extinderea protecţiei indicaţiilor geografice la alte produse decât vinuri şi băuturi spirtoase, reguli privind eco-etichetarea, extinderea termenelor pentru ofertele circulare iniţiate in dom com cu servicii

Reacţii post CancunCom pt comerţ al UE Pascal Lamy (actualul dir gen al OMC) şi comisarul pt agricultura au

apreciat că eşecul Conferinţei reprezintă o lovitură pt imaginea şi credibilitatea OMC şi o oportunitate irosită de soluţionare a problemelor. Robert Zoellick, reprezentatul pt comerţ al SUA a declarat că “în cadrul unor nehgocieri în care partenerii nu ofer nimic, ei nu vor primi nimic”. SUA este posibil să-şi reorienteze acţiunile sale de politică comercială spre încheierea de acorduri bilaterale, care oferă mai multă previzibilitate şi în cadrul cărora interesele SUA pot fi mai bine prezervate. În opinia ţ.c.d. acest moment nu este o revansă a Sudului contra Nordului, ci o adaptare la noile raporturi de forţe economice, politice şi diplomatice.

Conferinţa de la Hong KongScopul esenţial al Conferinţei este acela de a oferi cadrul necesar finalizării Rundei Doha,

până la finele lui 2006.Obiectivul primordial al acestor negocieri este reducerea barierelor comerciale în toate

domeniile de la agricultură până la servicii, contribuind astfel la dezvoltarea economică a membrilor OMC.

Conferin ț a de la Geneva (30 nov. - 02 dec 2009)Conferința a reunit 3000 de delegați din cele 153 de țări membre și 56 de țări cu

statut de observator.Aspecte relevate abordate:

– Exisța unei opinii convergente referitoare la importanța comerțului și a Rundei Doha pentru refacerea economiilor afectate de criză și pentru reducerea sărăciei în special în țările în dezvoltare– Țările cel mai puțin dezvoltate (LDC) au solicitat acordarea unei atenții speciale problemelor: accesului liber la piețe, bumbacului și acordarea unor derogări în domeniul serviciilor– Creșterea transparenței și îmbunătățirea sistemului de lucru al OMC – Imbunătățirea Mecanismului de Reglementare a Diferendelor, în special pentru țările mici și sărace.– Noile provocări cu care se confruntă OMC: modificările climatice, securitatea alimentară, securitatea energetică, achizițiile guvernamentale, aspectele competiționale în domeniul investițiilor ...

Agenda de dezvoltare DOHAAgricultura: pilonii de bază ai discuţiilor au fost: accesul la pieţe, subvenţiile de export,

măsurile de sprijin internAu avut loc negocieri cuprinzătoare încorporând tratamentul diferenţial si mai favorabil pt

t.c.d. în încercarea îmbunătăţirii accesul la pieţe, fiind stabilite în final 4 culoare de reduceri tarifare; eliminarea tuturor formelor de subvenţii de export şi stabilirea unei discipline a măsurilor cu efect echivalent până la o dată reonabilă – s-a stabilit ca acestea să fie eliminate până la finele lui 2013; reducerea substanţială a masurilor de sprijin intern cu efect distorsionant asupra comerţului. S-a convenit că vor exista trei culoare de reducere, ţăruile în dezvoltare făcând parte din a treia categorie, fiind astfel obligate sîă reducă cel mai puţin aceste măsuri.

Prioritatea specială a fost reprezentata de negocierile în domeniul bumbacului. În acest sens s-a convenit eliminarea de către ţările dezvoltate a tuturor subvenţiilor la exportul de bumbac de către ŢD, până la finalul lui 2006. Pentru creşterea accesulu la pieţe TD vor renunţa la folosirea taxelor vamale şi a contingentelor pentru a asigura liberul acces al exportului de bumbac provenit din ţările cel mai puţin dezvoltate.

Servicii: negocierile urmăresc obţinerea progresivă a uni înalt nivel de liberalizare prin creşterea accesului prestatorilor străini la pieţele interne

Produse ne-agricole: Se urmăreşte reducerea sau eliminarea taxelor vamale (prioritar reducerea sau eliminarea vârfurilor tarifare şi a escaladării tarifare folosind aşa numita formula elveţiană), a barierelor netarifare, în special pt produsele de interes deosebit pt exportul t.c.d.

Reglementări privind negocierile: clarificarea şi îmbuntăţirea disciplinei privind măsurile anti-dumping, subvenţiile şi taxele compensatorii, acordurile comerciale regionale, subvenţiile pntru pescuit cu luarea în considerare a acestor sectoare pt ţările în dezvoltare

Facilitarea comerţului: s-a urmărit clarificarea şi îmbunătăţirea disciplinei referitoare la expediţia ori trasferul bunurilor şi îmbunătăţirea asistenţei tehnice şi a sprijinului acordat luând în considerare tratamentul diferenţiat şi mai favorabil pt t.c.d.

Drepturile de proprietate intelectuală: Crearea pe cale multilaterală a unui registru pentru indicaţiile geografice referitoare la vin şi băuturi spirtoase; aducerea unor amendamenteAcordului TRIPS: examinarea relaţiei dintre Acordul TRIPS şi biodiversitate, protecţia tradiţiilor şi elementelor naţionale specifice

Reglementarea diferendelor: îmbunătăţirea şi clarificareaprocedurilor de soluţionarea diferendelor

Comerţ şi mediu: clarificarea relaţiilor dintre regulile OMC şi obligaţiile stabilite prin acordurile internaţionale referitoare la mediu şi reducerea sau eliminarea barierelor tarifare sau netarifare din această categorie.

Tratamentul diferenţiat şi mai favorabil: Revederea prevederilor acesui tratament în sensul întăririi sale şi al creşterii exactităţii prevederilor pentru a le face mai eficiente (Spre exemplu TD şi tcd s-au angajat ca până în 2008 să acorde accesul liber eventual prin intermediul unor contingente tarifare a tuturor prod provenite din LDCs)

Economiile mici: ţările membre vor face toate eforturile necesare pentru a facilita integrarea deplină a acestor economii vulnerabile în sistemul comercial multilateral Asistenţa tehnică acordată: a fost remarcat numărul în creştere de astfel de acţiuni, de la 79 în 1995, la 685 în 2008.

Comerţ electronic: s-a stabilit menţinerea peacticilor curente de neimpunere de taxe vamale la astfel de tranzacţii şi s-a cerut acordarea unei atenţii sporite la livrările electronice de software.

Accesiunea de noi membri: a fost salutată finalizarea procedurilor de accesiune, de la ultima Conferinţă Ministerială, de către Nepal, Cambogia şi Arabia Saudită. O atenţia specială s-a convenit să fie acordată negocierilor cu cele 29 de ţări candidate la aderare.