Semnalarea şi depistarea gândacii de scoarţă ai răşinoaselor

Gândacii de scoarţă ai răşinoaselor se semnalează şi depistează în tot cur-lui. după stadiul de dezvoltare al insectelor şi caracteristica atacului. Această operaţie comportă două faze şi anume identificarea prezenţei dăunătorilor şi depistarea suprafeţelor infestate.ldentificarea prezenţei gândacilor de scoarţă se efectuează primăvara şi vara observând roiuri de insecte în zbor, care se deplasează de la un loc la altul. ;Pe trunchiurile de arbori se pot identifica gândaci în căutarea locului de roadere a, orificiului de intrare în scoarţă.

În cazul dăunătorului Ips typographus se foloseşte şi metoda feromonală deatragere a adulţilor.

După producerea atacului, prin cojiri parţiale sau totale ale arborelui pot fi găsite în sistemele de galerii insecte în toate stadiile de dezvoltare şi anume ou, pupă şi adult.

după caracteristica vătămăriiLa început, odată cu producerea zborului se observă orificiile de intrare, de a insectelor respective, de

regulă sub solzii scoarţei. Lângă aceste orifici se găsesc grămăjoare de rumeguş fin, de culoare gălbuie-roşiatică.- Ploile intensei pot spăla rumeguşul, în care caz trebuie observate cu atenţie orificiile de intrare. - La arborii pe picior atacaţi se constată scurgeri de răşină, în lungul trunchiului .- Au loc perturbări în procesele metabolice, arborii sunt slăbiţi fiziologic. - In acestei situaţii, coloritul frunzişului devine verde-cenuşiu-palid, apoi gal-în cele din urmă roşiatic, după care se usucă. - Schimbarea culorii acelor şi a lor începe de la vârful arborilor spre bază şi se observă mai cu seamă vara în lunile ulie-august, la o lună-două de când s-a produs atacul dăunătorului. La arborii infestaţă în a doua parte a anului, decolorarea frunzişului se identifică mai târziu.- Exfolierea cojii de pe arborii pe picior este un indiciu al atacului gândacilor de scoarţă-. Astfel de situaţie apare la două-trei luni de la producerea intrărilor. ea scoarţei mai întâi se manifestă în porţiunea de mijloc a trunchiului, după care se continuă spre vârf şi apoi la bază .- La brad, atacul insectelor se manifestă mai ales la arborii afectaţi de uscare .- în căutarea insectelor, ciocănitorile lasă urme pe trunchiurile arborilor. - Observarea sistemelor de galerii se face prin cojiri parţiale sau totale ale ji cu care prilej se determină specia dăunătoare.

Depistarea suprafeţelor cu atacuri produse de gândacii de scoarţă se face în zonele în care dăunătorii s-au semnalat. Un arbore se consideră infestat când pe trunchiul acestuia se găseşte cel familie de Ips typographus, Ips amitinus, Pityogenes chalcographus la molid, Pityokteines curvidens, Cyyphalus piceae la brad sau de Blastophagus piniperda, Blastophagus minor, Ips sexdentatus etc. la pini.

b. Depistarea gândacului Ips typographus prin metoda feromonalăDepistarea gândacului Ips typographus prin metoda feromonală s-a experimtat şi introdus în producţie începînd cu anul 1980. La început s-au folosit feromonii Pheroprax şi Typolur din Germania. Ulterior s-a sintetizat şi omologat feromonul Atratyp de către Institutul de Chimie din Cluj-Napoca.Procedeul constă în folosirea de substanţe chimice identice cu cele emise de insecte pentru a atrage indivizi din aceeaşi specie. Feromonul natural se obţine din extragerea acestuia din glandele secretoare ale insectelor crescute în masă sau recoltate ca larve ori pupe.

Feromonii sunt de mai multe categorii, din care pentru silvicultură interesează feromonii sexuali şi feromonii agregativi.

Dentru Ips typographus sunt feromonii agregativi, de fapt specifici insectelor care trăiesc în grupuri cum sunt gândacii de scoarţă, albinele, termitele etc.

În intestinul posterior al gândacului Ips typographus, în perioada ecloziunii se găseşte terpena numită metilbutenol (3-Metil-1-buten-3-ol), iar în momentul când mlasculii perforează coaja produc şi cisverbenol (2-pinen-4-ol), care în continuare atrage adulţii acestei specii. In acest fel feromonul are rol de atractant agregativ, dar şi sexual. Din sintetizarea şi combinarea acestor terpene a rezultat feromonul Atratyp.

Pentru a-i spori atractivitatea feromonului cu 20% şi mai mult, în compoziţia acestuia se poate introduce ipsdienol (2-metil-6-metilen-2,7-aen-4-ol).Efectul de atracţie al feromonului se exercită în perioada de zbor a insectelor cât şi în cea de reproducere a lor.

Feromonul este o substanţă organică volatilă, care se răspândeşte uşor în atmosferă .

1

De aceea este necesar ca substanţa chimică sintetizată să fie stocată într-un material care ulterior să permită difuzarea feromonului. Pentru Ips raphus feromonul Atratyp este stocat într-o ţesătură absorbantă din material plastic sau hârtie de celuloză presată, de formă dreptunghiulară, avînd dimensiuni diferite. Materialul suport îmbibat cu feromon se introduce într-un plic de polietilenă subţire şi transparent, care se sudează ermetic şi care se numeşte nadă feromonală..

Intrucât feromonul difuzează uşor, nadele feromonale în număr de 4-10 se introduc în pungi metalizate din aluminiu sau staniol, iar recent în cutii de plastic care au rolul să păstreze substanţa stocată în suport. Pungile (cutiile) se rază în spaţii cu temperatură scăzută. Deschiderea pungii sau a cutiei se face numai în momentul când nadele se instalează în pădure, altfel are loc difuzarea feromonului. Acest mod de condiţionare a substanţei asigură activitatea luni, adică pe tot sezonul de vegetaţie.

Cursa feromonală.

Insectele atrase de feromoni se reţin în curse capcană. Pentru Ips typographus se folosesc curse tip barieră (zbor) şi tubulare (repaus). Cursele barieră captează insectele din zbor şi acestea se confecţionează .din geam, folie polietilenă sau alte materiale.

Cursele tubulare , atrag insectele care se aşează pe ele, apoi pătrund prin orificii în tub, unde cad într-un borcan colector. Tuburile pot fi din material plastic sau din scoarţă de molid.Cursa geam este formată dintr-un jgheab confecţionat din sau tablă, cu lungimea de 50-60 cm, lăţimea de 20-30 cm şi adâncimea de15-20 cm. În permanenţă jumătate din acesta va avea apă. De aceea cu răşină rafina se asigură etanşeizarea lui. Printr-o traversă jgheabul se fixează între doi pari. Deasupra jgheabului se montează un panou din geam sau folie transparentă, de material plastic de 50/50 cm. Nada se fixează deasupra geamului sau în cazul panoului într-un orificiu de 10/10 cm care se face în partea centrală a foliei.Cursa cu aripi se confecţionează din două folii de plastic rile de 60/40 cm, fixate perpendicular una pe cealaltă pe un schelet de sârmă galvanizată, cu diametrul de 2-3 mm. Acestea formează aripile cursei. În mijloc în locul îmbinării celor două panouri, se face un orificiu de 10-15 cm în care se fixează nada.

Aripile se montează deasupra unei pâlnii colectoare din plastic, prevăzut în partea inferioară cu un vas colector din plastic pentru scurgerea apei.Cursa tubulară din material plastic are lungimea de 1,2-1 diametrul de 9-20 cm. Suprafaţa exterioară a tubului este prelucrată în aşa cât prezintă o canelură în serpentină, adâncă de 2-3 mm şi cu lăţimea de 6-10 mm.

Pe partea de jos a pasului serpentinei sunt făcute găuri de 3 mm, distanţate la 4 cm, prin care pătrund gândacii. Partea exterioară este rugoasă şi cu asperitaţi care permit aşezarea şi deplasarea insectelor.

Interiorul tubului este neted astfel ca insectele intrate să cadă într-o pâlnie din material plastic sau din coajă de molid, montată în partea lui inferioară de care este legat un borcan colector.

Plicul cu feromon se prinde de o sfoară sau o sârmă subţire şi se introduce în tub, puţin mai jos de jumătatea acestuia. Orificiul superior se acoperă cu un capac din olastic sau alt material. Tuburile se fixează de pari, în nici un caz pe arbore.

Cursa tubulară din scoarţă de molid are lungimea de 1,2-1,6 m şi diametrul de 12-30 cm. Astfel de curse se confecţionează din porţiuni de coajă luate de pe arbori care primăvara se găsesc în sevă. în partea inferioară a tubului se prinde o pâlnie din coajă de molid sau plastic, pe care se leagă borcanul co lector. Partea superioară a tubului se acoperă. Cursele se fixează pe pari.

În ultima vreme rezultate bune dau cursele Thysson.Arbori sau porţiuni de arbori de 4-8 m lungime se tratează cu un insecticid, de preferinţă Decis, înainte de zborul insectelor. Pe o parte laterală a porţiunii respective, la mijloc, aproape de sol se fixează nada feromonală. în acest caz este vorba de arbore amorsat.

Panouri de 30/40 cm încleiate se pun pe suporţi în mijlocul cărora se fixează nada feromonală. Acestea în perioada de zbor atrag insectele.

Amplasarea curselor feromonale

Cursele feromonale se instalează pe liziere, luminişuri, ochiuri, mai puţin însorite, la 10-30 m de marginea pădurii. Distanţa între curse este de 50 la 100 m, putând să ajungă până la 200 şi 300 m, în funcţie de densitatea populaţiei şi orografia terenului. La 2-4 ha poate fi o nada feromonală.

2

Creşterea numărului oe curse este în funcţie de intensitatea infestării.Cursele feromonale se instalează în teren în a doua jumătate a lunii aprilie - începutul lunii mai, înainte de zborul gândacilor de Ips typographus, ţinînd seama de evoluţia condiţiilor de climă locale.

Controlul curselor feromonale şi recoltarea materialului biologic se face la 2-5 zile. Menţinerea mai mult timp a insectelor în curse determină descompunerea acestora, iar mirosul emanat diminuează până la 50% din atracţia feromonului.c. Densitatea infestării este elementul specific al înmulţirii în masă a insectelor de tulpină, care se exprimă prin numărul de sisteme de galerii, adică suprafaţă de atac la 1 m2 de coajă. Acest element indică tendinţa de dezvoltare sau de regresie a gradaţiei dăunătorilor.

În funcţie de valorile densităţii calculate în diverse arborete calamitate, se întreprind măsuri de prevenire şi combatere a insectelor. Evoluţia suprafeţelor de atac este în funcţie de data intrării insectelor şi de numărul galeriilor larvare.

d. Grad de infestare, frecvenţăUn arbore se considera infestat când pe trunchiul acestuia se găseşte cel puţin o familie din principalele

specii cate atacă răşinoasele. Numărul critic, reprezintă populaţia de insecte care poate vătăma un arboret. Depăşirea acestui număr determină suprînmulţirea insectelor, în care situaţie acestea capătă caracter primar, în stare sa atace arborii sănătoşi pe piciorMărimea suprafeţei sistemului de atac este în funcţie de data intrării insectelor în scoarţă şi de numărul galeriilor larvare.Numărul critic pentru principalii gândaci de scoarţă ai răşinoaselor se consideră atunci când sistemele de galerii acoperă întreaga suprafaţă a arborelui, în acest scop s-a ţinut seama de suprafaţa medie a unui sistem de galerii stabilită după cercetări îndelungate la principalele specii de insecte. Pentru atacurile combinate de Ips typographus şi Ips amitinus, s-a avut în vedere participarea în medie de 80% a speciei Ips typographus şi 20% Ips amitinus. Ţinând seama de datele obţinute, valoarea medie va fi pentru:- Ips typographus 126 x 0,8 = 100,8 cm2;- Ips amitinus 116x0,2 = 23,2 cm2124,0 cm2 'Numărul critic 10000 : 124 = 80,64 = 80.

Pentru Pityogenes chalcographus, stabilirea numărului critic şi a scării intensităţii s-a făcut ţinând seama de faptul că la un sistem de galerii de Ips typographus şi Ips amitinus revin 10 sisteme de galerii de Pityogenes chalcographus.Intensitatea atacului la gândacii de scoarţă care infestează răşinoasele se calculează potrivit datelor din tabelul 7.1.Tabelul 7.1 Intensitatea infestării la principalele insecte de scoarţă ai răşinoaselor, stabilită la arbori

Specia Intensitatea infestării (sisteme de galerii la m2 de coajă)

Foarte slab Slab Mijlociu Puternic Foarte puternic

Ips typographus Ips amitinus

<8 8,1-20 20,1- 40 40,1-80 >80

Pityogenes chalcographus

<80 80,1-200 200,1- 400 400,1-800 >800

Pityokteines curvidens

<12 12-28 29-56 57-113 >113

In acest sens se analizează arborii cursă, de control şi alţi arbori. Se fac cojiri parţiale pe trunchiuri, la bază, mijloc şi vârf sau totale. Se inventariază sistemele de galerii pe specii, care se raportează la suprafaţa cojii cercetate. Folosind datele din tabelul de mai sus aflăm intensitatea atacului.

Intensitatea infestării la cursele feromonale (tab.7.2) cu nade Atratyp pentru Ips typographus se prezintă mai jos.

3

Tabelul 7.2 Intensitatea infestării (număr de gândaci capturaţi la o cursă feromonală)

Foarte slab Slab Mijlociu Puternic Foarte puternic

<300 301-750 751-1500 1501-3000 >3000

Pentru aceasta se înregistrează toţi gândacii capturaţi pe întreg sezonul de vegetaţie, la 10 20% din numărul de curse instalate în punctele caracteristice.Frecvenţa,

Frecvenţa infestării rezultădin raportul de arbori atacaţi şi totalul arborilor analizaţi.

7.1.8. Prevenire şi combatere

a. Prevenirea înmulţirii gândacilor de scoarţă ai răşinoaselor, depinde în mare măsură de modul de gospodărire a acestor păduri pe întreg ciclul de producţie.

În regenerarea răşinoaselor se are în vedere organizarea spaţială pe bazine, bazinete, ţinînd seama de condiţiile de relief pentru a realiza arborete cu profile rezistente la acţiunea vătămătoare a vântului şi zăpezii.

În suprafeţele cu doborâturi de vânt şi zăpadă care se reîmpăduresc, este necesar să se obţină arborete a căror compoziţie şi structură să le confere o rezistenţă sporită împotriva factorilor vătămători de natură abiotică sau biotică.

La întemeierea unor culturi este necesar ca ponderea s-o aibă cele naturale, întrucât acestea sunt mai viabile şi mai bine adaptate condiţiilor locale, avînd o rezistenţă mai bună faţă de factorii vătămători.

Plantaţiile şi arboretele tinere se parcurg periodic cu tăieri de îngrijire pe tot parcursul lor, astfel încât să se realizeze protecţia la margine de masiv, cât şi în interior.

Parchetele de exploatare trebuie să aibă suprafeţe mici, întrucât cele mari şi cu multe deschideri favorizează instalarea şi dezvoltarea gândacilor de scoarţă. Arborii rămaşi pe marginea doborâturilor şi parchetelor sunt expuşi atacului de dăunători.

Până la producerea zborului de primăvară, este necesar să se scoată din pădure arborii şi resturile de exploatare necojite, care altfel devin medii favorabile de înmulţire a insectelor.

În afara perioadei de vegetaţie, materialul lemnos necojit şi scos din pădure, poate fi lăsat la marginea ei, cu condiţia însă ca până la sfârşitul lunii mai acest material să fie dat în producţie.

Tăierile de igienă în pădurile de răşinoase trebuie să aibă un caracter per manent , efectuându-se ori de câte ori este necesar. Prin astfel de lucrări se extrag din pădure arborii doborâţi, rupţi, atacaţi de insecte şi ciuperci, uscaţi sau pe cale de a se usca, lâncezi, debilitaţi în urma acţiunii noxelor industriale, insolaţie etc.

Arborii slăbiţi din cauza putregaiului roşu de rădăcină, devin mai vulnerabili atacului acestor dăunători.Pentru a preveni formarea unor goluri în pădure, arborii rupţi de zăpadă sau de vânt se scot pe măsură ce sunt atacaţi şi se usucă.

In parchetele de tăieri trebuie ca tehnologiile de lucru să protejeze şi evite provocarea unor răni arborilor sănătoşi, favorizând şi expunându-i atacului de insecte.

Sursele de poluare se protejează cu perdele de protecţie, formate din specii rezistente la poluanţi.În pădurile limitrofe zonelor infestate de ipide, la fiecare parcelă este necesară instalarea a 2 arbori de

control sau o cursă feromonală. În restul răşinoaselor, cu vârste de peste 40 ani se amplasează câte 2 - 5 arbori de control sau una-două curse ferornonale pe unitate de producţie.De regula aceşti arbori se aleg toţi din cei doborâţi, rupţi, răniţi, insolaţi.

In arboretele de răşinoase necuprinse în lucrările de prevenire şi combatere, mai ales în cele afectate de doborâturi şi rupturi de vânt şi zăpadă, de noxe industriale sau vătămate de vânat ori prin rezinaj se instalează câte o cursă feromonală la 100 -200 ha.

In celelalte păduri cu vârste de peste 40 ani revin două-trei curse feromonale la o unitate de productie.b. Combaterea insectelor de scoarţă la răşinoase se asigură printr-un complex de măsuri fizico-mecanice, biologice şi chimice care se regăsesc în schemele de luptă integrată pentru aceşti dăunători şi formaţiile forestiere respective.

Orice arbore doborât, rupt, slăbit fiziologic devine un mediu prielnic de înmulţire a insectelor de tulpină şi mai ales a celor de scoarţă, în cazul unor cantităţi mari de material lemnos calamitat, când posibilităţile tehnice sunt insuficiente pentru evacuarea din pădure, devine obligatorie cojirea acestora la cioată sau în depozite.

4

Prioritate în exploatarea doborâturilor o au cele cu caracter dispersat şi apoi cele în masă. O pădure cu arbori rupţi sau doborâţi în mai multe puncte, devine mai vulnerabilă creării şi dezvoltării ipidelor. în astfel de suprafeţe, indiferent cât de mici ar fi, materialul lemnos doborât este un posibil focar în care se pot înmulţi aceşti dăunători.

În doborâturile în masă se acţionează eşalonat în funcţie de gradul de infestare al insectelor şi de evoluţia dezvoltării acestora. Un anume număr de arbori calamităţi pot fi lăsaţi în pădure, aceştia avînd rolul de arbori cursă sau control. În acest caz obligaţia organului silvic este să urmărească evoluţia dezvoltării insectelor, pentru a coji arborii în momentul în care insectele sunt în stadiul de larvă-pupă.

Arborii cu trunchiul rupt la diferite înălţimi se controlează, iar acei care prezintă infestări se extrag şi valorifică.Doborâturile şi rupturile de vânt care survin după iulie-august, nu mai prezintă pericol de infestare şi înmulţire pentru anul respectiv, în acel interval de timp are loc al doilea zbor al gândacilor de scoarţă, însă cu un procent scăzut de participare, fiind determinat mai ales de evoluţia factorilor de climă locali.

Evacuarea materialului lemnos infestat şi rămas în toamnă peste iarnă în pădure este bine să se facă până în primăvara anului viitor, înainte de zborul insectelor, pe câtă vreme arborii doborâţi, rupţi în toamnă şi iarnă pot fi veritabili arbori cursă în anul următor, mai ales în suprafeţele populate cu ipide.

Eventualele corectări de perimetre în suprafeţele calamitate este bine să se facă în anii ulteriori, în felul acesta arborii care se vor doborî vor fi folosiţi ca arbori cursă.Arborii cursăArborii cursă rezultaţi din prognoză, de regulă se aleg din doborâturi, rupturi, cât şi din cei prejudiciaţi. Această metodă socotită „ecologică" se bazează pe faptul că un arbore doborât sau rupt, prin scăderea bruscă a presiunii osmotice şi prin secretarea substanţelor terpenice atractive devine favorabil instalării şi dezvoltării insectelor de tulpină. Mirosul specific pe care-l lansează un astfel de arbore are rolul de a atrage insectele, pentru a-l popula până la densităţi maxime când spaţiul de instalare şi dezvoltare se ocupă la saturaţie. Arborii cursă se instalează în:- zonele de răşinoase afectate de doborâturi şi rupturi de vânt şi zăpadă;- parchetele de răşinoase din anul în curs cât şi cu o vechime până la 3-4 ani, chiar dacă sunt recent plantate;- arborete slăbite fiziologic, ca urmare a influenţei noxelor industriale, ploile-acide sau efectelor insolaţiei, înmlăştinării etc.;- păduri infestate de defoliatorii Lymantria monacha la molid, brad şi pini de Semasia rufimitrana, Choristoneura murinana, la brad cât şi cele în care s-a depistat în procent ridicat prezenţa ciupercilor Armiilaria mellea, Fomes annosus- arborete rezinate, vătămate de vânat, care au o vegetaţie precară;- suprafeţele în care s-a corhănit materialul lemnos, cu care prilej au fos: răniţi arborii şi predispuşi lâncezirii.Numărul de arbori cursă stabiliţi prin prognoză se eşalonează în funcţie de fenologia insectelor în trei serii.Seria l de arbori se instalează până la 30 martie - 15 aprilie, fiind determinată de condiţiile climatice locale şi reprezintă 40% din totalul arborilor reieşiţi dr calculul prognozei.A doua serie de arbori, în proporţie de 40% se amplasează în momentul î-care insectele au produs zborul şi au marcat primele intrări la seria l de arbor ţinînd seama şi de intensitatea acestor intrări.Seria a lll-a de arbori de 20% se instalează la o lună după ce insectele a-făcut primele intrări la seria l şi a ll-a de arbori, în funcţie de intensitatea infestăr acestor arbori.Arborii cursă eşalonaţi în acest mod au rolul de a atrage întreaga populaţie de insecte aparţinînd anului precedent. Această populaţie până la 80% iernează ca adult între coajă şi lemn, pe trunchiuri şi resturi de arbori necojiţi, cioate şi mă puţin în litieră. Insectele în proporţie de 20% care iernează ca larvă, pupă, uneor chiar ou, se maturizează în primăvară, devenind astfel apte de atac. în acest fe arborii cursă, captează această populaţie, limitează posibilitatea formării unc-focare periculoase pentru arboretul din zonă.Infestarea arborilor primăvara, are loc în prima parte a zborului, în procer: de 80%, insectele fiind atrase de arborii din seria l şi a ll-a. Insectele din generaţia soră (30%) sunt atrase de arborii din seria a ll-a şi a lll-a.Pentru generaţia a doua, adică populaţia care se formează în cursul anuL şi produce al doilea zbor se poate amplasa 1-10% din numărul de arbori folosi: pentru primul zbor. Acest număr va fi mai mare în cazul când zborul va începe î-luna iulie şi mai mic dacă zborul are loc mai târziu, respectiv august-septembrie.Arborele cursă este apt să atragă insectele până la 30-45 zile, după care coaja se usucă şi în felul acesta devine improprie scopului urmărit.Arborii dezrădăcinaţi, care menţin legătura cu solul, fiind în vegetaţie îs menţin capacitatea de a capta insecte un timp mai îndelungat. O parte din aceştia sunt eficienţi după un an - doi şi chiar trei ani de la producerea doborâturii.

5