COMUNICAREA – CONCEPT,STRUCTURA,PARTICULARITATI,REPERE METODOLOGICE

Ce este comunicarea?Exemple de definitii ale comunicarii:

1. Comunicarea este un proces în care oamenii îsi împartasesc informatii, idei si sentimente (Hyles S. Si Weaver R.);

2. Comunicarea este procesul prin care o parte (numita emitator) transmite informatii (un mesaj) altei parti (numita receptor) (Baron R.);

3. Comunicarea este activitatea psihofizica de punere în relatie a doua sau mai multe persoane în scopul influentarii atitudinilor, convingerilor, comportamentelor destinatarilor si interlocutorilor (Ross R.);

4. Comunicarea reprezinta un proces de viata esential prin care animalele si oamenii genereaza, obtin, transforma si folosesc informatia pentru a-si duce la bun sfârsit activitatile sau viata (Brent D.R.).

Comunicarea a fost perceputa si este tratata ca element fundamental al existentei umane.

Reprezentantii Scolii de la Palo Alto (Watzklawick P., Beavin J., Jackson D.) considera ca totul este comunicare si formuleaza axiomele comunicarii umane, pe care le trecem (doar) în revista:

Axioma 1 = Comunicarea este inevitabila ( nu putem sa nu comunicam, orice comportament uman având valoare de mesaj).

Axioma 2 = Comunicarea se desfasoara la doua niveluri: informational si relational (orice

comunicare se analizeaza în continut si relatie deoarece nu se limiteaza la transmiterea informatiei, ci induce si un comportament adecvat).

Axioma 3 = Comunicarea este un proces continuu (partenerii interactioneaza în permanenta fiind, prin alternanta, stimul si raspuns).

Axioma 4 = Comunicarea îmbraca fie o forma digitala, fie una analogica (verbala – nonverbala).

Axioma 5 = Orice proces de comunicare este simetric sau complementar, daca se întemeiaza pe Comunicarea - concept, structura, particularitati, repere metodologice egalitate sau diferenta (comportament “în oglinda” – de ega litate, si comportament complementar: profesor – elev).

Axioma 6 = Comunicarea este ireversibila (produce un efect asupra receptorului).

Axioma 7 = Comunicarea presupune procese de ajustare si acomodare (mesajul capata sens numai în functie de experienta de viata si lingvistica a fiecaruia dintre noi).

(Sursa: Pârvu, I. – Filosofia comunicarii)

Ce concluzie se desprinde?

Oricum am defini-o comunicarea umana înseamna: a fi împreuna cu … a împartasi si a te împartasi a realiza o comuniune de gând, simtire, actiune,

comportamentului uman, în ansamblul sau, fiindu-i

intrinseca dimensiunea informationala si relationala.

Comunicarea didactica – este o forma particulara a comunicarii umane indispensabila în vehicularea unor

continuturi determinate , specifice unui act de învatare

sistematica si asistata; ea presupune un raport bilateral profesor – elev si calitate deosebita.

Potrivit dictionarului de pedagogie (Sorin Cristea,

2000), comunicarea didactica poate fi considerata …”un

principiu axiomatic al activitatii de educatie care presupune un mesaj educational elaborat de subiectul educatiei (profesor), capabil sa provoace reactia formativa a obiectului educatiei (scolar), evaluabila în termen de conexiune inversa externa si interna”.

În comunicarea didactica, etalonarea cunostintelor ia forme diferentiate functie de destinatar (scolar de o vârsta anume si un nivel de pregatire diferit).

Caracteristici ale comunicarii didactice:a) are caracter bilateral, care evidentiaza necesitatea instituirii unei legaturi performante între profesor si scolar (subiect? obiect al educatiei);b) discursul didactic are un pronuntat caracter explicativ, deoarece prioritar el vizeaza învatarea prin întelegere, de unde si întrebarea profesorului: “deci, ati înteles?!” axata pe antrenarea potentialitatii cognitive a scolarului;c) comunicarea didactica – este structurata conform logicii pedagogice a stiintei care se preda.d) profesorul – în dubla sa calitate de emitator si receptor – are un rol activ în comunicarea continuturilor stiintifice.e) comunicarea didactica este expusa pericolului de a fi supusa transferului de autoritate asupra continuturilor.f) în actul comunicational profesorul are posibilitatea de a accentua una sau alte dintre dimensiunile comunicariig) comunicarea didactica se preteaza la ritualizareh) domina comunicarea verbala initiata si sustinuta de catre profesori (60-70%) precum si tutelarea de catre profesor a actului de comunicare.i) calitatea comunicarii didactice depinde de strategia folositaj) este evaluativa si autoevaluativa

Comunicarea profesor – școlarÎn cazurile în care subiectii educatiei se comporta diferit

de adevaratele lor conduite, opinii, sentimente, convingeri,

decizia de schimbare îi apartine destinatarului chiar daca el nu poate sa tina cont de:

a) aspectele cantitative si calitative ale mesajelor de receptat – învatat;

b) codurile si repertoriile de comunicare;

c) contextul situational

d) feed-back-urile anterioare si posterioare

e) continutul si forma verbala sau nonverbala;

f) caracteristicile psihosociale ale partenerilor;

g) situatiile concrete în care acestia interactioneaza;

h) efectele preconizate.

Elementele structurale ale comunicarii didactice

I. Cel putin doi parteneri , între care se stabileste o

relatie.

Mentiune: în învatamântul modern, profesorul nu mai

este considerat emitator de drept si de fapt.

II. Mesajul – informatie structurata dupa anumite

reguli.

III. Canalul de comunicare – mijloc prin care trece

mesajul.

IV. Factori perturbatori care apar de regula la emitator.

Sunt bariere de comunicare de diverse naturi.

V. Contextul comunicarii – mediul în care se

comunica

VI. Feed-back-ul – componenta foarte importanta

pentru ca determina masura în care mesajul a fost

înteles, crezut si acceptat

Nive luri ale comunicarii didacticeÎn principiu, comunicarea umana opereaza: la nivel intrapersonal la nivel interpersonal

Punctele ancora pentru o comunicare sincrona ar fi: existenta a cel putin 2 interlocutori, orientati

intentionat unul catre altul (cu mintea si cu sufletul) limbajul folosit sa fie cunoscut de ambii amândoi interlocutorii sa fie subiect si obiect actiunile lor sa întruchipeze perspectivele

amândurora asupra sinelui si asupra celuilalt (sa tina

cont unul de altul)

Bariere în comunicareBariere de limbaj:

· aceleasi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane (cod diferit = comportament diferit);

· cel ce vorbeste si cel ce asculta se pot deosebi ca pregatire si experienta; determina inadecvarea comunicarii;

· starea emotionala a receptorului poate deforma ceea ce acesta aude;

· ideile preconcepute si rutina influenteaza receptivitatea;

· dificultati de exprimare;

· utilizarea unor cuvinte sau expresii confuze.

Bariere de mediu sunt reprezentate de:

· climat de munca necorespunzator (poluare fonica ridicata);

· folosirea de suporti informationali necorespunzatori;

· climatul locului de munca poate determina membrii grupului sa-si ascunda gândurile adevarate pentru ca le este frica sa spuna ceea ce gândesc;

Pozitia emitatorului si receptorului în comunicare poate, de asemenea, constitui o bariera datorita:

· imaginii pe care o are emitatorul sau receptorul despre sine (conservarea imaginii de sine) si despre interlocutor (egocentrism, tendinte polemice, rezistenta la schimbare, lipsa de interes, idei preconcepute);

· caracterizarii diferite de catre emitator si receptor a situatiei în care are loc comunicarea;

· sentimentelor si intentiilor cu care interlocutorii participa la comunicare.

Bariere de conceptie, acestea fiind reprezentate de:

· existenta presupunerilor;

· exprimarea cu stângacie a mesajului de catre emitator;

· lipsa de atentie în receptarea mesajului;

· concluzii grabite asupra mesajului (nu asculta activ);

· lipsa de interes a receptorului fata de mesaj;

· rutina în procesul de comunicare.

FORME ALE COMUNICARII DIDACTICE SI COMPORTAMENTALE ADECVATE

Comunicarea didactica este prin specificul sau, o forma de comunicare preponderent verbala ce domina activitatea de predare – învatare si care reflecta în egala masura : calitatile programelor scolare calitatile statutare ale emitatorului (de obicei cadrul didactic) calitatile receptorului (scolar)

În acelasi timp, comunicarea verbala: este specific umana are forma orala/scrisautilizeaza canalul auditiv si/sau vizual apeleaza la cuvânt pentru a codifica si transmite informatiapermite formularea, înmagazinarea si transmiterea unor

continuturi diverse si complexe.

Comunicarea orala

Pentru o comunicare orala adecvata si eficienta trebuie adoptate atitudini pozitive si însusite comportamente verbale functionale :

1. Placerea de a vorbi – efortul de a avea un ton prietenos, politicos, cuplat cu priviri agreabile

2. Naturaletea – exprimare fireasca, fara afectare, fara cautarea fortata a cuvintelor sau expresiilor rare (pentru a epata, a uimi, a soca)

3. Claritatea – expunere sistematizata, concisa si usor de înteles, fara efort, apelând la respiratia controlata, miscarea lejera a buzelor; ajuta la receptarea si întelegerea fara efort

4. Corectitudinea – respectarea regulilor gramaticale

5. Precizia – utilizarea acelor cuvinte si expresii necesare pentru întelegerea si facilitarea comunicarii

6. Armonia – recurgerea la cuvinte/expresii care sa provoace auditoriului reprezentari conforme cu intentia vorbitorului, astfel încât sa încânte auditoriul (scolari) si sa sustina motivatia învatarii

7. Finetea – folosirea unor cuvinte/expresii prin care se pot exprima indirect gânduri, sentimente, idei

8. Concizia – exprimarea concentrata pe subiectul de comunicat, fara divagatii inutile si neavenite.

Comportamente nefunctionale agresivitatea verbala, manifestata prin atitudini critice ale profesorului, afisarea ostilitatii acestuia (sau chiar a scolarului) fata de clasa sau anumiti scolari, ceea ce genereaza conflicte cu grade diferite de acuitate si care streseaza si uzeaza relatia profesor -scolar;

discontinuitatea discursului didactic, respectiv pauzele frecvente si lungi (lipsite de semnificatie) care desemneaza un tonus neuropsihic scazut, concretizat înoboseala precoce, reactivitate emotionala, teama, stima de sine scazuta, conceptualizare defectuoasa;

vorbirea în salve/în asalt, caracterizata prin rostirea precipitata, incoerenta de multe ori, a frazelor si care marcheaza lipsa de fluenta a vorbirii (ce se poatemanifesta uneori pe un fond patologic);

pronuntie defectuoasa, neclara, neglijenta – soldata prin rostirea trunchiata a cuvintelor, sau neterminarea propozitiei sau contopirea într-un sunet confuz a sfârsitului unor cuvinte; toate acestea afecteaza sever receptarea mesajului si decodarea. De regula, colericii si melancolicii resimt mai acut defectele de pronuntie;

cautarea ostentativa a simpatiei, are ca rezultatîncercarea de a-i face pe ceilalti sa accepte propriile judecati; se concretizeaza prin rostirea mieroasa, complice si evident nesincera;

cautarea recunostintei, marcata prin fraze cu substrat, sugestive, ce sunt destinate atragerii atentiei ascultatorului asupra propriei persoane; de regula se apeleaza la vorbirea excesiv de tare / expunerea unor idei extreme nu fabulatorii;

intonatia plata, monotona care oboseste ascultatorul si care denota un fond afectiv sarac, inhibitie în comportamentul social, lipsa de încredere, timiditate excesiva, lipsa de exercitiu în materie de vorbire în public.

Comunicarea didactica este prin specificul sau o forma de comunicare preponderent verbala, care reflecta calitatile celor doi parteneri (profesor si elevi), precum si calitatile curriculei scolare. În acelasi timp, comunicarea didactica depinde si de ansamblul componentelor para si nonverbale, care vin sa sustina interactiunea formativa dintre profesorul-emitator traditional si scolarul-receptor, interactiune care vizeaza planurile : cognitiv, afectiv, caracterial, motivational.

RETROACTIUNI ALE COMUNICARII DIDACTICERetroactiunea= drumul invers de la EFECTE la CAUZE, de la REZULATE spre PLANURILE INITIALE.

feed-back = reglare a cauzei prin efectul obtinut (Gaston Mialaret)

= o interactiune circulara între subiect si actiunea sa (I. Cerghit)

Rolul si functiile feed-back-ului comunicational:

• cel de comanda sau dirijare continua a procesului paideutic;

· cel de control a actiunii în derulare

· cel de ameliorare a actului didactic, respectiv schimbari directe la nivel de mod de desfasurare si rezultat al actiunii.

Se concretizeaza in: provocarea scolarilor de catre profesor pentru a se manifesta, a reactiona, a da replica (profesorul formuleaza solicitari de tip scolar, avanseaza situatii – problema, pune întrebari etc.); interventia profesorului, pe parcursul lectiei, pentru a corecta raspunsurile scolarilor, încercând sa-l faca pe scolar sa înteleaga cât si unde a gresit si care-i raspunsul corect; aprecierea raspunsului scolarului, prin raportare imediata la raspunsul standard.

FUNCTIILE FEED-BACK-ULUI

1. functia de confirmare /întarire imediata a rezultatelor

pozitive si de intensificare a învatarii;

2. functia de semnalare, identificare si depasire a unor

dificultati obiective (logice) sau subiective (psihologice);

3. functia de diagnoza, în scopul evaluarii care urmeaza;

4. functia de depistare si corectare a erorilor curente, pentru

a le evita pe cele cumulative;

5. functia de prevenire a greselilor, procedând la remaniere

actionala;

6. functie stimulatorie, de întarire a motivatiei învatarii.

Lauda si critica sunt doua modalitati de feed-back care apar în comunicarea didactica.

Ce importanta credeti ca are lauda în relatia profesor -elev?

Feed-back-ul si relatia profesor – școlar

Rezultatele cognitive:achizitii de cunostinte, idei, metode si strategii rezolutive, modificari pe planul opiniilor, conceptiilor si mentalitatilor, judecatilor, notiunilor stiintifice si operatiilor intelectuale, întelegerea si exprimarea continutului si semnificatiilor mesajelor informationale etc.

Rezultatele afective – sunt evidentiate prin: acceptareaimpersonala a interventiilor mediului social, dezvoltarea unor sentimente si pasiuni, schimbarea dinamicii starilor emotionale si motivationale începând de la simple dispozitii, dorinti, interese si afirmatii si pâna la atitudini, credinte, convingeri, în acelasi timp cu schimbarea viziunii asupra nivelurilor de valorizare, diminuarea starilor anxioase, frustrarea si cresterea sentimentului de satisfactie.

Rezultatele comportamentale – iau forma unor noi modalitati si maniere/stiluri de învatare si raspuns, a unor conduite verbale, nonverbale, de participare constienta si responsabila, competenta si performanta, cooperanta a unor comportamente de rol perfectionate. Sunt reactii specifice de raspuns, de implicare în învatare, decizie, rezolvare etc.