Ilustralii coperti qi interior: ZGUBYTehnoredactare: Mirela Negoifd

Pentru comenzi qi informa(i i:034L188I.647www.edituraeduard.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RomAnieiLONDON, JACK

Co[ALb I Jack London; trad.:Florin Savu;il.: Zgu.by.'

Ed. a4-a. - Constanfa: Editura Eduard,2DI7rsBN 978-6 06-57 l -517 -2

I. Saw, Florin (trad.)II. Zeuby (i1.)

087.5

Tipar: ARTPRINT

Email: office@artprint.ro

@ S.C. Eduard Publishing S.R.L. Toate drepturile rezervate.

,ACK LONDON

COLTALB

CUPRINS

PARTEA I

CAPITOLUL I-PE URMELE PRAZII......

CAPITOLU L III-URLETU L FOAMEI.......

PARTEA A II-ACAPITOLUL I .LUPTA COLTILOR......

CAPITOLU L IV-STRANSOAREA MORTI I

cAprroLU L v -N EiM BLATZIrU 1...............

184

.199CAPITO LU L VI.STAPAN U L I U BI RI I.............. 206PARTEA a V-aCAPITOLUL |-URMA CEA 1UNCA..................... ....224CAPITOLUL II;TINUTUL DIN SUD..

cAPTTOLUL ill-M05lA 2EU1Ut..............

cAPtTOLUL lV-CHEMAREA SEMENt1OR.............. .....................2s3

CAPITOLUL V-LUPUL ADORMIT

231

240

272

..........260

PARTEA I

Capitolul I

PE URMELE PRAZII

e-o parte gi de alta a malurilor inghetate,posomorAti, sihla fremita in intuneric. Nudemult, vAntul despuiase copacii de vestmAntul

loral b de promoroaci, iaracum,in I um i naasfi n gitul ui, pireaci stau aplecagi unul citre celilalt, negri gi ameningitori.Peste tot ginutul domnea o ticere nemirginiti. Jinutul'insugi era de fapt dezolant la vedere, mort, incremenitin nemigcare, un pustiu atit de inghe;at incAt stArnea

ceva dincolo de tristege. Parci simgeai o urmi de rAset

in acele locuri, un hohot mai inspiimAntitor decAt oricetristege - lipsit de fericire precum surAsul sfinxului, rece

precum gheaga gi ingAnAnd neindurarea providengei. '

ingelepciunea extraordinari gi de neingeles a vegniciei

igi rAdea de zidirnicia viegii, igi bdtea joc de stridaniileviegii. Era, intr-un cuvint, Silbiticia puri, ginutul cu inimaingh€gati de la Miazinoapte.

insi undeva, sfidAnd parci natura, exista totugiviagi. De-a lungul rnalurilor gribeau in aval cAgiva cAini

lupi. Blana ciufuliti le era acoperiti de chiciuri, iar inaerul rece, risuflarea le inghega gi ea imediat,.fAgnind sub

formi de nor.igori care ajungeau la urmi pe blani cristalede gheagi. Ciinii, legagi cu hamuri gi gleauri de piele,

tregeau in urmi o sanie. Sania era din scoarga groasi de

mesteacin, gi, cum nu avea tilpici, luneca direct pe zipadi.Partea din fagi ii era risuciti in sus precum un sul, pentru a

putea stipAni troienele de zipadi proaspiti care se ridicau

precum valurile. Pe sanie statea, legati zdravin, o cutie

alungiti gi ingusti. Mai erau gi alte obiecte acolo - pituri,un topor,precum gi un ibric de cafea gi o tigaie; dar cutia cea

lungi gi ingusti iegea in evidengi gi ocupa cel mai mult.loc.

in faga cAinilor, in picioare cu rachete de zipadi, se

trudea si inainteze un birbat. lar in spate un altul. Pe sanie,

in cutie, se affa un al treilea birbat pentru care truda luase

sfArgit, un birbat invins de Silbiticie, doborit gi ripus ca sinu se mai poate migca sau lupta vreodati. Cici nemigcarea

domnegte in Silbiticie. Viaga o jignegte fiindci viaga

inseamni migcare; iar scopul Silbiticiei este se distrugimigcarea. ingheagi apa pentru a'i bloca drumul citremare; alungi seva din copaci pAni ce inimile lor mirege

se inconjoari de gheafi; dar cel mai violent gi mai teribil

Silbiticiail chinuiegte gi'l pune sub porunci pe om - omul,

fiinga cea mai firi de odihni, mereu revoltat impotriva legii

dupi care migcarea va trebui si inceteze pini la urmi.Dar in fagi gi in spate, inci firi frici gi incipiginagi,

trudeau cei doi birbagi care nu muriseri. iqi puseseri pe

ei blinuri gi piei moi, tibicite. Cu chipurile greu de ghicit

de sub pleoapele, obrajii gi buzele acoperite cu cristale

din risuflarea lor de ghea;i, aveau aparenta unor figurifantomatice, ciocli dintr-o lume spectrali asistAnd lainmormAntarea unei stafii. Dar sub aceast; aparenge erau

de fapt oameni care stribiteau ginutul dezolirii, batjocuriigi ticerii, biegi temerari intr-o aventuri uriagi, infruntind

miregia unei lumi indepirtate, striine gi incremeniteprecum gen unea vizduh ului.

Cilitoreau firi si-gi vorbeasci, economisindu-qirisuflarea pentru truda trupului. Din toate direcgiile,ticerea ii apisa ca o prezengi palpabili. Le afecta cugetulla fel cum presiunea incredibile din adAncul mirilorafecteaza trupul scafandrilor. ii strivea cu greutateaintinderilor nesfArgite gi a legilor imuabile. ii nimicea,trimigAndu-i in cele mai ascunse unghere ale propriilormingi, storcind din ele precum mustul din struguri, toatepatimile, infliciririle degarte gi moralitatea vanitoasi a

sufletului uman, pini ce ei ingigi se vedeau neinsemnagigi muritori, fire de nisip qi praf, ce se migci firi prea

multi indemAnare sau intelepciune in viltoarea joculuimiregelor elemente gi forge oarbe.

Trecu o ori, apo i in ci una. Pal ida stril uci re a zi lei I i psitede soare incepea si se estompeze, cind din nemigcare se

auzi slab un strigit indepirtat. Urci repede in intensitate,pAni ajunse la cea mai inalti noti, unde stirui, vibrAndincordat, apoi.incepu si se stingi gi dispiru. Ar fi pututfi foarte bine vaietul unui suflet riticit, daci nu ar fi avutun accent trist gi violent, gi nu i s-ar fi ghicit inflicirareaincredibili. Omul din fagi igi intoarse capul, pAni cAndintAlni ochii celui ce mergea in spate. Atunci, peste cutiacea lungi gi ingusti, amAndoi incuviingari.

Un alt urlet stripunse t;cerea cu ascuntimea unui ac.

Cei doi birbagiigi diduri seama de unde venea. Se auzea

din spate, de undeva din intinderea de zipad| pe care

tocmai o stribituseri. Apoi un al treilea apiru, un urletde rispuns, tot din spate gi de la stAnga celui dinainte.

- Ne urmeresc, Bill, zise cel din fagi.

Clasul ii suna rigugit gi ireal, gi parci se trudise din

greu si vorbeasci.

- Prada e rard, ii rispunse tovarigul siu. N-am vizutpicior de iepure de zile intregi.

Dupi aceea nu mai vorbiri, dar ciuleau urechile la

auzul urletelor de vAnitoare care continuau si se audidin spatele lor.

Cind se lisi noaptea, lisari ciinii intre nigte molizi

de pe malul apei, iar ei aprinseri un foc de tabiri. LAngi

vAlvitaie cogciugul servea atat ca scaun cAt gi ca masi.

Ciinii lupi, adunagi ceva mai incolo, se tot ciondineau,

mArAind, firi insi si arate vreo pornire de a se aventura

in intuneric.

- Henry, parci stau prea aproape de tabiri, observi

Bill.

Henry, care, ghemuit, se plecase deasupra focului

incercAnd si domoleasci ibricul de cafea cu o bucati de

gheagi, incuviingi. lar pAni nu lui loc pe cogciug gi nu se

apuci de mincat nici nu scoase vreun cuvint.

- $tiu ei unde stau mai la adipost, zise el. Le e mai bine

situi decAt in burta altora. CAinii igtia nu-s protti deloc.

Bill scuturi neincrezitor din cap.

- E, nu prea cred.

Tovarigul siu il privi cu mirare.

- Nu te-am mai auzit pini acuma si zici de ciini cin-ar fi degtepgi.

- Henry, zise celilalt, mestecind dinadins la boabele

pe care le minca, ai observat cum se dideau gi cum litraucAnd le'am dat si minince?

9

- Da, parca erau mai agresivi ca de obicei, accept;

Henry.

- CAgiciini avem, Henry?

- $ase.

- Pei, Henry. . . Bill se opri o clipa, pentru ca spusele

lui si capete mai multi greutate. Decicum ziceam, Henry,

avem gase cAini. Am scos tase petti din traista. La fiecare

cAine i'am dat cAte unul gi, pe onoarea mea, Henry, am

rimas cu un pette.

- N'ai numirat tu bine.

- Pei, avem gase cAini, repete celilalt, imperturbabil.

Am scos gase pegti in traisti. Ureche Tiiati n-a primitpette. Dar dupi aia i-am adus gi lui un pette din traisti."

- Dar n-avem decAt gase cAini, zise Henry.

- Henry, continue Bill. Nu gtiu daci erau tofi cAini,

dar eu am dat tapte bucigi de pegte.

Henry se opri din mAncat gi-gi arunci privirea peste

foc pentru a numira cAinii.

- Acum sunt doar gase, zise el.

- Lam vazutpe celalalt ci a luat-o la fugi prin zipadi,anunge Bill cu o sigurangi nestrimutati. Am vizut tapte.

Henry il privi compatimitor gi zise:

- CAnd s-o mai termina gi drumul asta ?

- Ce vrei si spui cu asta? intrebi Bill.

- Pii vid ci povara asta a noastri incepe si i;i puninervii la incercare, gi ai vedenii.

-$i eu m'am gAndit la asta,rispunse Bill, sobru. Dar

cAnd am vizut ci se indepirteazi prin zipadl, m-am

uitat gi i-am vizut gi urmele. Apoi am numirat ciinii gi

10 11

erau tase. Urmele sunt gi acum in zipadi. Vrei si re uigi?

Hai si gi le arit.Henry nu zise nimic, doar mesteca in ticere, pAni

ce, dupi terminarea mesei, biu o ultimi ceagci de cafea.Apoi se tterse la guri cu dosul rnAnecii gi zise:

- Adici, o fi fost...De undeva din intuneric, un urletprelung, tAnguitor; gi plin de o tristege insuportabili, ilintrerupsese. Se opri si-l asculte, apoiigi termini vorba, gi

ariti spre locul de unde venea urletul, ...unul din ei?

Bill incuviingi din cap.

- Parci mi-e al dracului de teami ci aga e. Doar ai

observat ce ciondineali i-a apucat pe cAini.Ur:let dupi urlet, iar apoi cele in semn de rispuns,

transformari curAnd ticerea intr-un balamuc. Zgomotelese inilgau din toate direcgiile iar cAinii igi tridau fricaghemuindu-se unul in altul aga de aproape de foc incAtblana li se pArlise. Bill mai agigA focul cu nigte vreascuri,apoiigi aprinse pipa.

- Mi se pare ci te-ai cam inconjurat de gAndurinegre, zise Henry.

- Henry...Trase gAnditor din pipi ceva vreme, apoi continue:- Henry, mi gAndeam ci el are un noroc al dracului,

fagi de noi.

Didu de ingeles la cine ficea referire bitAnd cudegetul mare in cutia pe care steteau.

- Noi doi, Henry, cind o si murim, si zicem mersidaci om avea destule lespezi deasupra ca si ne pizimtrupurile de cAini.

- Dar noi n-avem rude sau bani, gi ce mai avea el,

adiugi Henry. Nu e de noi o inmormAntare peste atata

cale.

- Henry, pe mine mi macini ce caute prin pustietigile

astea de la capitul pimintului, uitate de Dumnezeu, un

om ca ista, vreun lord sau ceva asemenea in gara lui, care

nu 9i-a bitut capul niciodati ce si minAnce sau cu ce sise acopere ? Asta nu ingeleg eu.

- Triia pAni la adAnci bitrAnegi daci rimAnea acasi,

aprobi Henry.

Bill deschise gura si zici ceva, dar se rizgindi. inloc de asta, ariti cu degetul spre zidul de intuneric ce se

inilgase in jurul lor. in bezna compacte nu se ghicea nici

o formi; doar doi ochi care striluceau ca jeraticul. Henry

ariti cu capul inca doi, gi algii apoi. Ochii lucitori formau

un cerc in jurul taberei lor. Din cAnd in cAnd unii se roteau,

sau dispireau o clipi pentru a reapirea imediat.

CAinii erau gi mai nelinigtigi, gi se repeziri brusc spre

foc, cupringi de spaim6, tArAndu-se 9i ghemuindu-se

la picioarele oamenilor.. in invilmigeali, unul din cAini

fusese risturnat peste foc, gi acum scheliliia de durere

gi frici, simgind mirosul blinii pArlite cum se inilga in aer.

imbulzeala provoci migcarea tensionati a cercului de

ochi, gi chiar il determini si se lirgeasci pugin, dar apoi

reveni atunci cAnd cAinii se linigtiri.

- Henry, ce ghinionul dracului si rimAnem firigloange.

Bill i9i terminase pipa gi igi ajuta tovarigul si intindiblinuri gi pituri peste patul din ramuri de molid pe care il

aranjase inainte de cini pe zipadi. Henry mormii ceva 9i

incepu si-gi dezlege mocasinii.

12 13

- CAte cartute ziceai ci mai ai? intrebi el.*Trei, veni rispunsul. Da' trei sute vroiam si mai fi

fost. Le-aritam atunci eu, nenorocigii!igi scuturi cu mAnie pumnii citre cercul de ochi

lucitori, gi incepu grijuliu si-gi aranjeze mocasinii in jurulfocului.

-$i si ne mai lase 9i gerul ista, continue. De vreodoui siptimini se invArte la 30 de grade sub 0. $i, dacinu porneam la drumul ista.... Ceva nu miroase a bine.Am o presimtire. $i acum ci tot m-am pornit, si-gi spundrept, ag fi vrut si se termine cu plimbarea asta, iar noi sine incilzim acuma lingi focul din Fortul Mccurry, gi sijucim cir.gi. La asta mi gAndesc."

Henry mormii gi se bigi in pat. CAnd era pe punctulsi adoarmi, se auzi vocea tovarigului siu.

* Auzi, Henry, daci celilalt a venit gi el la petre, de cen-au sirit cAinii pe el ? Treaba asta mi roade.

- Bill, igi bagi capul prea mult, se auzi rispunsul luiHenry, cu glas somnoros. Nu te-am v|zut niciodati aga.

Mai taci-gi gura gi culci-te o dati, o si vezi ci mAinen-o si mai ai nici o griji pe cap. De fapt pe tine te roadestomacul, cred.

Birbagii adormiri unul lAngi altul, respirAnd greoisub agternut. Focul se stinse, iar ochii sclipitori strAnsericercul pe care-l formaseri in jurul taberei. CAinii se

ghemuiri unul in altul de frici, mArAind ameningitor dincAnd in cind, daci unii din ochi se apropiau prea mult.La un moment dat, zgomotul deveni aga de puternicincAt Bill se trezi. Se didu incetigor jos din pat, ca si nuderanjeze somnul tovarigului siu, gi maiarunci vreascuri

pe foc. Pe misuri ce vilvitaia se mirea, cercul de ochi se

retrigea mai in spate. Arunci o privire la cAinii ghemuigi.

Se freci la ochi gi ii privi din nou mai atent. Apoi se vAri

iar sub pituri.- Henry, zise. Hei, Henry!

Henry scoase un mormiit cAnd trecu de la somn la

veghe, gi intrebi:- Acum ce maie?

- Nimic, veni rispunsul; doar ci iar sunt tapte.Tocmai i-am numirat.

Henry prim! informa;ia cu un alt mormiit care se

transformi in sforiiali cAnd se cufundi din nou in somn.

A doua zi, Henry se trezi primul gi-gi zori tovarigul.Mai erau trei ore pAni la risiritul soarelui, cu toate ci era

deja ceasul gase; in intuneric, Henryincepu si-gi pregiteascimicul dejun, in vreme ce Bill impiturea agternutul 9i

pregitea sania de plecare.

- la zi, Henry, intrebi el deodati, cAgi cAini zici cA

avem?

- $ase.

- GregiC proclami mAndru Bill.

- lar gapte? se interesi Henry.

- Nu, cinci; unul nu mai e.

- La dracu'! izbucni mAnios Henry, lisind gititulpentru a numira cAinii.

- Ai dreptate, Bill, spuse el. Dolofanul nu mai e.

- $icAnd a scipat, s-a dus ca fulgerul. Nici n-am putusi'l urmiresc din cauzafumului.

- N-a avut nici o gansi, zise autoritar Henry. Laumincat de viu. Ce'o mai fi schelilSit, siracul, cAnd se

zbilteain ghearele lor. Nenoroci gi i!

14 15

- N-a fost niciodate un cAine prea degtept, zise Bill.

- Dar nu'i cAine atat de prost si o rupi la fugi cum a

ficut el gi si-gi puni singur capit zilelor. Privi citre ceilalgi

cAini rimagi cu un ochi cercetitor, care extrigea imediatesenta caracterului fieciruia. Pun rimigag ci nici unuln-ar face asta.

- Nici cu ciomagul nu pogi si-i alungi de lAngifoc, accepte Bill. Dar eu unul zot timpul am- crezut ciDolofanul are ceva.

Acesta este epitaful unui cAine mort in Silbiticia dela Miazinoapte - iar multi alti cAini, ba chiar gi oameni,n-au avut parte de unul aga plin de ingelesuri.

Capitolul llLUPOAICA

dati micul dejun terminat gi dupi ce putinelelucruri folosite pentru tabiri furi strAnse dinnou pe sanie, cei doi birbagi lisari in urmi

focul cel vesel gi pitrunseri din nou in intuneric. lmediatre?ncepuri urletele pline de tristegea aceea insuportabili- urlete care se chemau unul pe altul giigi rispundeau prinbezni gi ger. Conversagie nu mai exista. Soarele risiri la oranoui. La amiazi cerul dinspre miazizi didu orizontuluio nuanta trandafirie, narcAnd loul unde pimintul se

interpunea intre ginutul de la miazinoapte gi insoritulsud. Dar trandafiriul pili repede. Rimigiga cenugie delumini ginu pAni la trei dupi-amiaza, cAnd pili gi ea, iarvilul nopgii polare se lisi peste ginutul pustiu gi ticut.