JACK LONDON

ffiXffi

&

t:

i:ci*3

6S:*'*

!!J

EDITURACARTEX 2OOO

JACK LONDON

CoIy u,IbTraducere de Monica Manolachi

Prefald de Lucian pricop

EDITURA CARTEX 2OOO

Bucuregti,2016

CUPRINS

Tlr6.mu1 zeului """" 201

Chemarea strflbunilor ......-.."""' 217

Lupul t[cut......... ""' 217

CARARS,A PRAZII

De fiecare parte a fluviului inghefat se ?ntindea ameninfl-toare'intunecoasa pidure de molid. Cu puEin timp in urm5., vis-colul despuiase copacii de vegminnrl lor alb de gheap qi, inlumina tot mai palidS a asfir4itului, brmchiurile negre gi r[uprevestitoare parcl se aplecau unul spre celdlalt. T[cerea nesfAr-

qiti domnea cit vedeai cu ochii. Jinutul insuqi era un pustiuincremenit, fhr[ margini, lipsit de orice urm[ de viaEi. Pirea aqa

de nelocuit qi rece, incAt nici tristegea nu qi-ar fi glsit vreunculcuq pe-acolo. Avea ceva care te fbcea s[ rizi, dar era un rAs

mai cutremurltor decdt jalea, nu un rAs vesel, ci unul ca de sfinx,rece ca gheaga, ca gi cum ai fi luat parte la cruzimea perfecti. Eraacea infelepciune etern5, impunitoare qi de nedescris, care rAde

in faga vremelniciei viefii gi a strldaniei omului de a trii. Era

inima shlbatici qi inghefat[ a finutului din nord cdruia oamenii iispureau wild'.

Dar viafd totugi era, undeva in adAncul acestui ginut - o vial[sfiditoare. in josul riului inghefat se vedea o sanie trasi de

cAini-lupi, a c[ror blani zbArliti prinsese promoroacd. RIsu-flarea le inghega in aer imediat ce le ieqea din gur5, pufhind ca ospum[ de aburi care li se a;eza in cristale de ghea![ pe blan[.Erau pringi in hamuri de piele qi legagi cu qleauri' de sania la care

I Wild - re-eiune de la periferia zdpezrlor veqnice, str[bituti de cercul polarnordic (n.t.)

l1

Iriigcau din greu. Era o sanie dil scoarg5 groasd de mesteacdn,

t'irrii tirlpici, cu fundul de-a dreptul pe zdpadd. Avea botul rXsucit

irr sus, anurne ca sd impingd sub sanie creasta de zdpad1' afdnatl

cc sc inilfa in valuri inaintea lor. In sanie se afla o ladd lung[ qi

ingustd, bine legatS. Mai erau qi alte obiecte, p[turi' un topor' un

ibric ca de cafea, o tigaie, dar prirnui lucm pe care-l vedeai era

lacla cea lungl qi ingust5, care ocupa aproape tot locul.

in faga cAinilor, ftegea la sanie un birbat cu rachete mari inpicioar"e, ca sf, nu se afunde prea tare in zdpadl'. in partea din

spate a saniei era un altul care impingea qi eI. Pe sanie. in lad5,

zdcea intins un al treilea. Pentnr el truda luase sfdrqit. Era un om

pe care wild-ul il invinsese qi-l doborAse, ca sh nu se mai poatX

urni sau lupta vreodat6. Prin natura sa, wild-ul nu iubeqte rniq-

carea. Peutru el viala e un afront, cici viala inseamn[ rniqcare,

iar wild-ul cautb mereu sd nimiceasch miqcarea. El ingheag6

rAurile ca s[ nu rnai ajungb in mare, alungl seva din ar-bori ca s6-i

fac[ sd le inghe{e pdnb qi inima-n ei, dar cel rnai s[lbatic qi mai

grozav il hiituieqte gi-l doboar5 wild-ul pe om - omul, fbptura

cea mai flrb de odihnh, lnereu tdzvtdtitb. impotriva vorbei din

bdtrini potrivit cireia tot ce miqc[ in lume fiebuie sI ajungd pAni

la urmd la nemiqcare.

Totuqi, inaintea gi in urma saniei, neinfricali qi ddrji' p[qeau

anevoie cei doi oameni care inc6 nu fuseseri r[puqi. iqi puseser[

pe ei bllnuri gi piei moi. Din pricina rbsuflirii inghefate, aveau

gcricle, obrajii qi buzele iuclrcate de mici cristale, de nici nu le

rnai puteai desluqi chipurile, ceea ce ii fhcea s[ par[ ca un fel de

aritdr-i fantomatice, ciocli ?ntr-o lume a spiritelor, ca la ingrop[-ciunea uuei stafii. Dar dincolo de asta, nu erau decdt niqte oameni

care strlblteau fiuutul pustiu al amlgirii 9i al tlcerii' bieli aven-

turieri, pornigi intr -o cxpedigie nemaipomenit[, aflaqi fal[ in fapcu puterea unei lumi la fcl de iudep5.rtate, strbine 5i incremenite

ca hdurile vizduhului.

' $ieau curea din piele, frAnghie pentru tras sania (n.1.)

t2

Inaintau fir[ sI vorbeascS, crufAndu-gi suflarea pentru trurlirtrupurilor. Pretutindeni domnea tdcerea, grea ca o povar5. Osim[eau cum le apas[ creierii, intocmai cum scafandrul simte inaddncuri o presiune de mai multe atmosferer. ii zdrobea sub

greutatea imensitigii nerrS.rginite qi sorgii de nestrdmutat. ii zdro-bea pAn[ in cele mai tainice ascunziquri ale minfii, storcdnd dinei, la fel cum storci must din boabe de stmgure, toate patimile gi

exaltlrile amigitoare qi neinghduita preluire de sine a omului,pAnI ce-qi dideau seama cI sunt pieritori qi mirungi, biegi atomi,

biete fire de praf ce se migc5 cu prea pufin[ viclenie gi fIrX vreun

dram de minte prin vAltoarea dezl[nguitelor stihii qi forge oarbe

ale naturii.Trecu o or[ gi apoi inc[ una. Lumina palidl a zllei scurte, o

lumind fhri soare, incepuse si se rdsfre, cAnd un urlet slab gi

indeplrtat strXpunse atmosfera incremenit[. Urletul se inXlfd cu

gemete repezi, pAn[ ce ajunse la cea mai inalth not5, unde stdr-ui

tremurltor gi incordat, apoi se stinse fiicet. Daci n-ar fi fostincdrcat de o anume furie jalnicd gi o poft[ mistuitoare, ar fiputut fi un suflet r[tIcit tAnguindu-se prin pustiu. Birbatul dinfafn igi intoarse capul pAni cAnd ochii sbi ii intAlnir[ pe ai celuidin spate. Pe urm5, s-au inleles din priviri ficAndu-qi selru1e pe

deasupra tbzii lungi gi inguste.

Se auzi un alt urlet, ce strlpunse liniqtea ca un ac ascufit. De

data asta, cei doi iqi dldurl seama de unde vellea: de undeva

dinspre zdpezTle peste care tocmai trecuserl. Se auzi iuci un

urlet, ca un fel de r[spuns, tot de undeva din spatele lor, clar qi

din stAnga celui de-al doilea urlet.

- Ne-au luat urma, Bill, spuse cel din fag[.

Glasul lui p[ru rlgugit qi dintr-o altd lume ;i parcl ii venise

greu sd vorbeascd.

- Camea e rari, rlspunse camaradul slu. N-am mai v[zutvreo urm[ de iepure de zile ?ntregi.

'Atmosfer6 - unitate de misuri a presiunii, unde I ilt = I kgf/cm' (n.t.)

13

lllrlrn lt('(retr il tlil ill;ti sc()s nici o vorbe, degi rlmiseserl cutncr:ltrlt: t:irrlilc lrr urJctclc clc prad[ care se tot auzeau in urma lor.

( llnd sc liistr intunericul, traseri cAinii intr-un desiq de molidrlc pc rnalul apei gi incropirl tabdra. Sicriul

^$ezat lAngi foc le

slujea qi de scaun, gi de mas[. Cdinii-l"pi, strdngi undeva maideparte de foc, mArAiau qi se ciondlneau intre ei, dar nu prea se

arltau dornici sd se afunde in bezn[.

- Heruy, mi se pare c[ se apropie cam mult de tablr6,observ[ Bill.

Aplec6ndu-se deasupra focului qi potrivind cana de cafea cuo bucatl de gheafi, Henry nu flcu decAt sI dea din cap qi nici nuse gribi si scoati vreul cuvAnt pdnl ce nu-qi relul locul pe sicriuca sI mInAnce.

- $tiu ei unde sb stea, s5-gi plzeasci pielea, spuse. Dac-or sIminAnce omiz| or s-ajungi qi ei ca omizile. CAinii Sqtia nu-sprosti deloc.

Bill cl[tind din cap:

- Eh, nu qtiu ce sd zic.Prietenul sdu il privi mirat.

- E prima dat[ cdnd te aud indoindu-te de deqteptlciunealor.

- Henry, spuse cel5lalt, mestecAndu-qi fasolea tacticos, n-aiauzit ce t[rIboi au fbcut cind le-am dat haleali?

- S-au b[tut pe ea mai mult ca de obicei, recunoscu Henry.

- CeF cdini avem, Henry?

- $ase.

- Ia sI vedem, Henry..., qi Bill se opri o clip[ ca si dea maimulti greutate cuvintelor sale. Cum ziceam, avem qase cAini.Am scos din sac $ase pe$ti. Am dat fiec[rui cdine cAte unu', da'unu' tot a rlmas fbr[ pegte.

- Ai numdrat grefit.

- Avem qase cAini, o lu5 cel5lalt de la capdt, cu calm. Amscos $ase peqti. Cioncu a rimas fbri pegte. Dup-aia m-am dus lasac qi i-am dat gi lui un pe$te.

t4

- N-avem decAt qase cAini, spuse Henry.

- Henry, continub Bill, nu vreau s[ zic c6.toqi erau c6.ini, da'Sapte au primit peqte.

Henry se opri din mestecat qi, arunc6nd o privire pe deasu-pra focului, lu5 cAinii la num5rdtoare.

- Acu-s doar qase, spuse el.

- L-am vlzut pe ilelalt rupdnd-o la fugb prin n5meEi, ziseBill fer5 si-i pese prea mult. Am vlzut qapte.

Henry il privi compbtirnitor qi spuse:

- Abia aqtept s[ se termine odatl drumul Ista!

- Da' ce vrei sd spui? intreb[ Bill.- Vreau s[ spun ci povara asta de-aici igi cam zdruncinl

creierii qi-a inceput sI gi se ndzard.-

- M-am gAndit gi io la asra, rdspulse Bill serios. Cum ifispuneam, cdn' l-am vilzut c-o tulegte prin nlmefi, m-am uitat pezhpadd qi i-am vlzut urmele. Dup-aia am numirat cAinii gi totqase mi-au ieqit la socoteal5. Urmele mai sunt qi acu' pe zdpadd-Vrei si le vezl? Hai s5-[i arht.

Henry nu r[spunse, ci continui sd mestece mai departe, inticere, pAnd ce, terminAnd de mAncat, blu gi o ceaqcd de cafea.Apoi iqi qterse gura cu dosul palmei gi zise:

- Adioi tu crezi ci...Dar un urlet tAnguitor, dc o jalc sllbaticl, venind de undeva

din beznI, ii curm[ vorba. Sc opri sI-l asculte, apoi igi incheiecuvAntul, arbtAnd in direcgia dc unde vcnca urletul:

- ...era vreunul din ei?Bill flcu semn cI da.

- Doar n-am chiorAt. Asta tre' sI fic. Ai vlzut qi tu ce tdrl-boi au fdcut cAinii!

Urlet dupd urlet, urmare de rlspunsuri la ele prefbcurl liniq-tea intr-un adev[rat balamuc. De pretutindeni se inllgau urlete,iar ciinii iqi tr[dau spaima ingrirnddindu-se la nimereali unulintr-altul qi atdt de aproape de fbc, incdt dogoarea le pArliseblana. Bill mai aruncb un lemn pe foc, dup[ care iqi aprinse pipa.

15