Capitolul 1Înainte de a se cr pa de ziu , Dillon ieşi din alee şi se opri la col . Ploaia aducea peste Senaă ă ţ fulgi de zăpad , amestecat cu lapovi , şi era frig, chiar şi pentru luna ianuarie la Paris.ă ă ţă Dillon purta un veston marin resc; chipiu cu cozoroc, blugi şi bocanci, ca un matelot oareă -care de pe una dintre barjele care pluteau pe râu, ceea ce, în tot cazul, nu era.îşi aprinse o igar în mâinile strânse c uş şi st tu un moment în umbr , privind pesteţ ă ă ă ă caldarâmul scuarului spre luminile micii cafenele de vizavi. Dup un timp, arunc igara, îşiă ă ţ înfund mâinile adânc în buzunare şi începu s traverseze.ă ăÎn întunericul intr rii îl aşteptau doi oameni, privindu-l cum se apropia. Unul dintre ei şopti:ă- El trebuie s fie. ~ F cu un gest. Cel lalt îl re inu.ă ă ă ţ- Nu, aşteapt s intre.ă ăDillon, cu sim urile ascu ite de anii în şir când tr ise complet pe partea întunecat a vie ii, leţ ţ ă ă ţ observ prezen a, dar nu se tr da prin nici un semn. Se opri la intrare, îşi strecur mânâă ţ ă ă stâng sub veston pentru a se convinge c pistolul Walther PPK era la loc sigur, înfipt înă ă centur , la spate, apoi deschise uşa şi intr .ă ăEra genul tipic de local care se g sea în partea aceea a râului; o jum tate de duzin deă ă ă mese cu scaune, un bar cu t blie de zinc, sticle aliniate în fa a oglinzii cr pate din spateleă ţ ă acestuia. Intrarea spre fund era mascat cu o perdea de m rgele.ă ăBarmanul, un om foarte b trân, cu musta sur , purta o hain de alpaca, destr mat laă ţă ă ă ă ă manşete, şi cămaş f r guler. Puse jos revista pe care o citea şi se ridic de pe taburet.ă ă ă ă- Monsieur?Dillon îşi descheie vestonul marin resc şi-şi puse şapca pe tejghea - scund, nu mai înalt deă un metru şaizeci şi cinci, cu p r blond şi ochi care barmanului îi p reau a nu avea nici oă ă culoare anume, cu excep ia faptului c erau cei mai reci pe care- i-v zuse vreodat . b trânulţ ă ă ă ă Se cutremur , înfiorat în chip inexplicabil, iar apoi Dillon zâmbi. Schimbarea fu uimitoare, peă fa a lui ap rând dintr-o dat numai c ldur şi un imens farmec. Vorbi într-o francezţ ă ă ă ă ă perfect :ă- S-ar g si în cas ceva ca o jum tate, de sticl de şampanie?ă ă ă ăB trânul îl privi cu uimire.ă- Şampanie? Pesemne glumi i, monsieur. Nu am decât dou soiuri de vin. Unul roşu, cel laltţ ă ă alb.Puse câte o sticl din fiecare pe bar. Era o b utur atât de proast , încât sticlele aveauă ă ă ă capace cu filet, în loc de dopuri.- în regul , r spunse Dillon. Albul s fie. D mi un pahar.ă ă ă ă Îşi puse şapca la loc pe cap, apoi merse şi se aşez la o mas de lâng perete, astfel încâtă ă ă s poat vedea atât intrarea, cât şi uşa cu perdea. Destup sticla, îşi lu vin în pahar şi îlă ă ă ă gust . ă- Şi din ce recolt e, îl întreb el pe barman, de s pt mâna trecut ?ă ă ă ă ă Monsieur? se ar t nedumerit b trânul.ă ă ă- Nu conteaz .ăDillon îşi mai aprinse o igar , se rezem de sp tar şi r mase în aşteptare.ţ ă ă ă ăOmul care st tea cel mai aproape de perdea, privind prin aceasta, avea cam cincizeci şiă cinci de ani, în l ime medie şi o înf işare destul de decadent , cu gulerul de blan ală ţ ăţ ă ă mantalei închise ridicat s -l apere de frig. Ar ta ca un prosper om de afaceri, pân la ceasulă ă ă „Rolex" de aur de la mâna stânga, ceea ce într-un fel şi era, ca ataşat comercial superior al ambasadei sovietice de la Paris. Mai era şi colonel K.G.B. şi se numea Josef Makeev. '-B rbatul mai tân r, brunet, într-un mantou scump, care privea peste um rul lui, se numă ă ă èa Michael Aroun. îi şopti în francez :ă- E ridicol. Nu poate fi omul nostru. Arat ca un nimic.ă- O eroare grav , pe care au comis-o mul i oameni, ă ţ Michael, spuse Makeev. Acum aşteaptă şi-ai s vezi.ăClopo elul uşii sun , când aceasta se deschise, l sând s intre ploaia, şi ap rur cei doi careţ ă ă ă ă ă aşteptaser în uş când Dillon traversase pia a. Unul dintre ei avea peste un metru optzeciă ă ţ în l ime, barb şi o cicatrice urât care-i ajungea pân în ochiul drept. Cel lalt era mult maiă ţ ă ă ă ă

scund şi amândoi purtau pantaloni de doc şi vestoane de marinari. Ar tau exact a ceea ceă erau - aduc tori de belele.ăSe oprir la bar, iar b trânul p ru îngrijorat. Nici un necaz, spuse tân rul. Vrem doar s bemă ă ă ă ă un-pahar.Individul cel înalt se întoarse şi privi spre Dillon.- Se pare c-avem unu' uite-aici.Merse la mas , lu paharul lui Dillon şi b u din el.ă ă ă- Amicu' nu se sup r , nu-i aşa?ă ăF r a se ridica de pe scaun, Dillon ridic piciorul stâng şi d du o lovitur în jos cu tocul,ă ă ă ă ă peste rotula b rbosului. Individul se pr buşi cu un strig t înecat, ag ându-se de mas , înă ă ă ăţ ă timp ce Dillon se ridica. în-cercând s se ridice şi el, b rbosul c zu pe un scaun. Prietenulă ă ă s u scoase mâna din buzunar, f când s ias lama unui cu it cu arc, iar mâna stă ă ă ă ţ ânga a lui Dillon ap ru înarmat cu pistolul Walther PPK.ă ă- Pe bar. Christoase, nu v mai înv a i odat minte, ştia ca voi, aşa-i? Acum pune-l peă ăţ ţ ă ă b legarul sta pe picioare şi c ra i-v de-aici cât mai sunt bine dispus. A propos, ave iă ă ă ţ ă ţ treab la camera de urgen a celui mai apropiat spital. Cred c i-am dislocat ă ţă ă rotula.Omul cel scund se duse la cel lalt şi încerc s -l ridice în picioare. Statur un moment peă ă ă ă loc, b rbosul cu chipul schimonosit de durere. Dillon se duse şi deschise uşa, spre ploaiaă care şiroia necontenit.În timp ce se chinuiau s treac pe lâng el, le mai ur :ă ă ă ă- Noapte bun . Şi închise uşa.ăContinuând s in Walther-ul în mâna stă ţ ă ânga, îşi aprinse o igar cu un chibrit din suportulţ ă de pe bar şi îi zâmbi b trânului barman, care îl privea îngrozit.ă- Nici o grij , t ticule, nu-i problema matale.ă ăApoi se rezem de tejghea şi strig în englez : ă ă ă - Gata, Makeev, ştiu c eşti acolo, aşa c hai s te vedem.ă ă ăPerdeaua se desp r i, iar Makeev şi Aroun ap rur .ă ţ ă ă- Dragul meu Sean, ce bine-mi pare c te rev d.ă ă- Şi n-oi fi tu minunea lumii? replic Dillon, cu doar o urm de accent ulsterian în glas. încerciă ă hodoronc-tronc s m înfunzi, şi imediat eşti numai lapte şi miere.ă ă- A fost necesar, Sean, r spunse Makeev, Trebuia s -l conving pe prietenul meu aci de fa .ă ă ţă D -mi voie s fac prezent rile.ă ă ă - Nu e nevoie, îl opri Dillon. I-am v zut fotografia destul de des. Dac nu apare în paginileă ă financiare, de obicei se g seşte în -revistele mondene. Michael Aroun, nu-i aşa? Omul cuă cea mai mare avere din lume. - Nu chiar cea mai mare, domnule Dillon, îi întinse Aroun mâna. Dillon nu i-o lu în seam .ă ă- Trecem peste polite uri, fiule, numai spune-i luia de dup perdea s ias . ţ ă ă ă ă. - Rashid, f ce-a zis,-strig Aroun, ad ugându-i lui Dillon: E doar ajutorul meu.ă ă ăTân rul care ap ru avea un chip negricios şi atent, purta o hain de piele cu gulerul ridicată ă ă şi-şi inea mâinile înfundate adânc în buzunare.ţDillon ştia s recunoasc un profesionist din primul moment.ă ă- La vedere, îi f cu el semn cu Walther-ul.ăRashid zâmbi cu toat fa a şi-şi scoase mâinile din buzunare.ă ţBine, spuse Dillon. Atunci, eu m duc. Se întoarse şi deschise uşa. Makeev interveni:ă- Sean, fii rezonabil. Vrem doar s vorbim. O misiune, Sean.ă- Regret, Makeev, dar nu-mi place stilul t u de afaă ceri. - Nici chiar pentru un milion, domnule Dillon? întreb Michael Aroun.ăDillon seintoarse spre el calm, apoi surâse, cu acelaşi farmec enorm.- Lire sterline sau dolari, domnule Aroun? întreb el, ieşind în ploaie.ăCând uşa şe trânti, Aroun spuse:- L-am pierdut.-Ba deloc, r spunse Makeev. sta-i ciudat, crede-m . Se întoarse spre Rashid:ă Ă ă- Ai telefonul portativ la tine? - Da, domnule colonel. .

- Bine. Ia-te dup el. Scai s te ii. Când se opreşte, telefoneaz -mi. Vom fi în Avenue Victoră ă ţ ă Hugo.Rashid nu scoase o vorb , ieşind imediat. Aroun lu din portofel o hârtie de o mie de franci,ă ă pe care o puse pe bar. Îi spuse b trânului care-l privea cu o uimire f r margini: ă ă ă- Suntem foarte recunosc tori. ăApoi se întoarse şi îl urm pe Makeev afar , în timp ce se aşeza la volanul Mercedes-uluiă ă salon negru, Aroun îi spuse rusului:- O clip n-a ezitat.ă- Un om remarcabil, Sean Dillon, r spunse Makeev, pe când porneau. Prima oar a luat armaă ă în mân pentru I.R.A., în 1971. Dou zeci de ani, Michael, dou zeci de ani şi nici m car o dată ă ă ă ă n-a v zut o celul pe din untru. A fost implicat în afacerea Mountbatten. Apoi, a devenită ă ă prea incomod pentru ai lui, aşa c s-a mutat în Europa.ăI i spuneam, a lucrat pentru toat lumea. O.E.P., zile Roşii, pe vremuri în Germania. Mişcareaţ ă na-Hst basc , E.T.A. A omorât pentru ei un general iriiol.ă ă- Şi pentru K.G.B.? - Da, fireşte. A lucrat pentru noi cu multe ocazii: totdeauna îi folosim pe cei mai buni, iar Sean Dillon acesta este. Vorbeşte engleza şi irlandeza, nu c ar deranja, ştie fluent francezaă şi germana, rezonabil 'araba, italiana şi rusa.- Şi în dou zeci de ani nu l-a prins nimeni. Cum poate fi un om atât de norocos?ă- Fiindc are cel mai extraordinar talent la actorie, prietene. Un geniu, s-ar putea spune. înă copil rie, tat l lui l-a luat cu el de la Belfast lâ Londra, unde i s-a decernat o burs laă ă ă Academia Regal de Art Dramatic . Chiar şi la Teatrul. Na ional a lucrat, când aveaă ă ă ţ nou sprezece, dou zeci de ani. în via a mea n-am cunoscut pe cineva care~ s -şi schimbeă ă ţ ă atât de mult înf işarea şi personalitatea, numai prin limbajul trupului. Foloseşte rareoriăţ machiajul, deşi recunosc c îi e de folos, când vrea. E o legend despre care serviciile deă ă securitate ale celor mai multe ri p streaz t cerea, fiindc nu-i pot stabili fizionomia, aşaţă ă ă ă ă c nu ştiu pe cine s caute. ă ă- Dar britanicii? în fond, ei trebuie s fie exper i în materie de I.R.A.ă ţ- Nu, nici chiar britanicii. Cum spuneam, n-a fost arestat nici m car o dat şi, spre deosebireă ă de mul i prieteni de-ai lui din I.R.A., n-a c utat niciodat s -şi fac reclam . M îndoiesc cţ ă ă ă ă ă ă ă exist pe undeva vreo fotografie de-a lui, cu excep ia câtorva poze din copil rie.ă ţ ă- Dar din perioada când a fost actor?- Poate, dar de-atunci au trecut dou zeci de ani, Michael.ă- Şi crezi c s-ar putea s accepte misiunea asta dac -i ofer destui bani?ă ă ă - Nu, banul în sine n-a fost niciodat de ajuns pentru omul sta. în ce-l priveşte pe Dillon,ă ă întotdeauna e vorba de misiunea propriu-zis . Cum s spun? Cât de intereă ă sant e. Este ună om pentru care actoria a însemnat totul. Ceea ce-i oferim noi & un nou rol. Pe scena str ziiă poate, dar tot teatru este.Zâmbi, în timp ce Mercedes-ul se înscria pe giratoriul din jurul Arcului de Triumf.- S vedem. Aştept m o veste de la Rashid.ă ăîn acel moment, c pitanul Aii Rashid se afla pe malul Senei, în cap tul unui mic dig care seă ă întindea peste râu. Ploua toren ial, cu mult zloat . Proiectoarele sc ldau în lumin catedralaţ ă ă ă ă Notre Dame, dând un efect ca de imagine privit printr-o perdea de plas . îl v zu pe Dillonă ă ă cotind de-a lungul digului îngust, spre cl direa construit pe stâlpi din cap t, aştept s intreă ă ă ă ă şi îl urm .ăEra o construc ie din lemn, destul de veche, cu barje şi ambarca iuni de diverse feluriţ ţ amarate de jur împrejur. Deasupra uşii avea inscrip ia „Le Chat Noir". Rashid privi prudentţ pe fereastr . în untru era un bar şi câteva mese, la fel ca în cel lalt local. Singura deosebireă ă ă consta în faptul c aici oamenii mâncau. Ba chiar, pe un taburet de lâng perete, st teaă ă ă aşezat un om care cânta la acordeon. O atmosfer cât se poate de parizian . Dillon stă ă ătea de vorb cu o tân r femeie, la bar.ă ă ăRashid se retrase, merse pân în cap tul digului, se opri lâng balustrad , la ad postul uneiă ă ă ă ă mici terase, şi form la telefonul portativ num rul casei lui Aroun de pe Victor Hugo. Auziă ă uşorul declic al Walther-ului armat, iar Dillon dureros eava în urechea dreapt a lui Rashid. ţ ăIa s-auzim, fiule, câteva explica ii, ceru el. Cineţ

M numesc Rashid, spuse tân rul. Aii Rashid. ă ăŞi de unde eşti? Din O.E.P.? Nu, domnule Dillon. Sunt c pitan în armata ira-n , cu misiunea de a-l proteja pe domnulă ă Aroun.- Dar Makeev şi K.G.B.-ul?- S zicem doar c sunt al turi de noi.ă ă ă- Dup cum merge treaba în Golf, ave i nevoie de cineva al turi de voi, fiule. ă ţ ăDin telefonul portabil se auzi sunetul slab al unui glas.- Hai, r spunde-i, îl îndemn Dillon. -Makeev întreb :ă ă ă-Rashid, unde e?- Aici, lâng o cafenea de pe râu, în apropiere de Notre Dame. Cu eava Walther-ului înfiptă ţ ă aproape întreag în urechea mea. ă- D -mi-l la telefon, ordon Makeev.ă ăRashid îi întinse telefonul lui Dillon, care spuse: Te-ascult, bulangiu b trân.ă- Un milion, Sean. Lire sterline, dac preferi moneda asta. ă- Şi ce-ar trebui s fac pentru atâ ia bani? ă ţ- Misiunea ta de-o via . Las -l pe Rashid s te aduc aici şi discut m.ţă ă ă ă ă- N-aş crede, r spunse Dillon. Cred c aş dori mult de tot s v b ga i fundurile în vitez şi să ă ă ă ă ţ ă ă veni i s ne lua i personal.ţ ă ţ- Sigur c da, accept Makeev. Unde sunte i?ă ă ţ- Pe malul stâng, în fa la Notre Dame. O cârciumioar pe un dig, numit „Le Chat Noir".ţă ă ă Aştept m.ăB g Wâlther-ul în buzunar şi îi d du telefonul lui Rashid, care întreb :ă ă ă ă- Deci, vine?- Normal c vine, zâmbi Dillon. Acum, hai s intr m şi s ne înc lzim cu un p h rel.ă ă ă ă ă ă ăîn salonul de la parterul casei din Avenue Victor Hugo, cu vedere spre Bois de Boulogne, Josef Makeev închise telefonul şi se îndrept spre canapeaua unde îşi l sase mantoul.ă ă- Rashid era? întreb Aroun.ă, - Da. E cu Dillon, într-un local de pe râu. M duc s -i aduc.ă ă- Vin- şi eu.Makeev îmbr c pardesiul.ă ă- Nu e nevoie, Michael. Stai aici. Nu vom întârzia-mult.Şi ieşi. Aroun lu o igar dintr-o tabacher de argint şi şi-o aprinse, apoi deschiseă ţ ă ă televizorul. Nimeri la jum tatea emisiunii de actualit i. Se transmitea un reporă ăţ taj de la Bagdad, cu bombardierele de lupt Tornado ale avia iei regale britanice atacând la joasă ţ ă altitudine. îl înfuria amarnic. închise aparatul, îşi turn un brandy şi se aşez lâng fereastr .ă ă ă ăMichael Aroun avea patruzeci de ani şi era un om remarcabil din toate punctele de vedere. N scut la Bagdad, dintr-o mam fran uzoaic şi un tat irakian ofi er de armat , avusese oă ă ţ ă ă ţ ă bunic dup mam care era americanc . Prin intermediul ei, mama lui moşteă ă ă ă nise zece milioane de dolari şi un num r de concesiuni petrolifere în exass.ă ŢMurise în anul când Aroun absolvise facultatea de drept la Harvard, l sându-i totul fiului s u,ă ă fiindc tat l lui, pensionat din armata irakian cu gradul de general, era bucuros s -şiă ă ă ă petreac anii b trâne ii în vechea cas de la Bagdad a familiei, cu c r ile sale.ă ă ţ ă ă ţLa fel ca majoritatea marilor oameni de afaceri, Aroun nu urmase studii universitare în domeniu. Nu avea idee de planificarea financiar sau de adminisă trarea afacerilor. Zicala lui favorit , citat de mul i, era: „Când am nevoie de un contabil nou, îmi cump r un contabilă ă ţ ă nou."Prietenia sa cu Saddam Hussein evoluase, firesc din faptul c preşedintele irakian fusese înă mare m sur sprijinit, la începuturile carierei sale politice, de c tre tat l lui Aroun, care eraă ă ă ă de asemenea un membru important al partidului Baath. Acest lucru îl plasase pe Aroun într-o pozi ie privilegiat cu privire la dezvoltarea bazinelor petrolifere ale rii, aducându-iţ ă ţă bog ii incalculabile.ăţ„Dup primul miliard încetezi s mai numeri", spunea alta dintre zicalele lui favorite. Iară ă acum, avea în fa dezastrul. Nu numai c -i erau smulse averile promise ale pu urilorţă ă ţ petrolifere din Kuweit, dar acea parte a avu iei lui care provenea din Irak secase, lichidat înţ ă

urma masivelor atacuri aeriene ale coali iei care îi devastau ara începând cu data de 17ţ ţ ianuarie.Nu era prost. Ştia c jocul se terminase, probabil nici n-ar fi trebuit s înceap , iar visul luiă ă ă Saddam Hussein luase deja sfârşit. Ca om de afaceri, calcula procentajele, iar acestea nu-i ofereau Irakului prea multe şanse în r zboiul la sol care trebuia s înceap în cele din urm .ă ă ă ăîn termeni personali, era departe de a fi ruinat. înc mai avea ac iuni petroliere în S.U.A., iară ţ faptul c era atât cet ean irakian, cât şi francez, crea probleme la Waă ăţ shington. Mai avea apoi imperiul de vapoare şi vastele cantit i de propriet i imobiliare în diverse ăţ ăţ capitate ale lumii. Dar nu asta era problema. Când deschisese televizorul şi v zuse ce se întâmpla laă Bagdad în fiecare noapte, se înfuriase fiindc , lucru surprinz tor pentru un om atât deă ă egocentric, era patriot. De asemenea, fapt incomparabil mai important, tat l lui fusese ucisă într-un bombardament, în cea de-a treia noapte a r zboiului aerian.ăIar în via a lui exista un mare secret, c ci, în august, la scurt timp dup invazia Kuweitului deţ ă ă c tre for ele irakiene, Aroun fusese chemat de însuşi Saddam Husă ţ sein. Aşezat lângă glasswand, cu un pahar de brandy în mân , privea prin ploaia ce c dea pieziş pe teras ,ă ă ă spre Bois de Boulogne, în lumina înser rii, amintindu-şi acea întâlnire.ăUn exerci iu de alarm aerian era în curs de desţ ă ă f şurare, pe când Aroun era dus cu ună Land-Rover al armatei pe str zile complet întunecate ale Bagdadului. Şoferul era un tân ră ă c pitan de informa ii numit Rashid, pe care îl mai cunoscuse, un ofi er din noua genera ie,ă ţ ţ ţ instruit de britanici la Sandhurst. Aroun îi d du o igar englezeasc şi-şi aprinse şi el una.ă ţ ă ă- Ce crezi, vor lua vreo m sur ?ă ă- Americanii şi englezii? întreb prudent Rashid. Cine ştie? E clar c reac ioneaz .ă ă ţ ă Preşedintele Bush pare s adopte o linie dur .ă ă- Nu, te înşeli. L-am întâlnit personal de dou ori pân acum, la ceremonii ale Casei Albe. Eă ă ceea ce americanii numesc un tip de treab . Nu are nici o mân de o el.ă ă ţRashid ridic din umeri:ă- Sunt un om simplu, domnule Aroun, un soldat, şi poate c v d şi lucrurile într-un modă ă simplu. Avem de-a face cu un om care a fost pilot combatant în marin la dou zeci de ani, aă ă avut un lung serviciu activ, a fost doborât deasupra M rii Japoniei şi a supravie uit pentru a iă ţ se decerna Crucea de Merit pentru Zbor. N-aş subestima un asemenea om.Aroun se încrunt : - Fii serios, prietene, doar n-au s fac americanii ocolul lumii peă ă ă jum tate, cu ditamai armata, ca s apere un st tule arab.ă ă ă ţ- Nu exact acelaşi lucru l-au f cut britanicii în r ză ă boiul din Malvine? îi aminti Rashid. Argentinienii nu s-au aşteptat nici în ruptul capului la o asemenea reac ie. Fireşte, îi animaţ îndârjirea lui Thatcher, pe englezi vreau s spun.ă- Afurisit femeie, coment Aroun, rezemându-se de sp tar, în timp ce intrau pe poartaă ă ă palatului preziden ial, cu un neaşteptat sentiment de deprimare.ţîl urm pe Rashid de-a lungul splendidelor coridoare de marmur , condus de tân rul ofi eră ă ă ţ cu o lantern . Era o experien stranie, cam lugubr , s urm reasc acel mic cerc de lumină ţă ă ă ă ă ă pe duşumele, în ecourile paşilor. în sfârşit, se oprir în fa a unei uşi ornamentale încadrateă ţ de santinele. Rashid o deschise şi intrar .ăSaddam Hussein era singur, în uniform , aşezat la un birou mare, având aprins doar oă ă lamp cu abajur. Scria, încet şi cu grij . Ridic privirea şi zâmbi, l sând jos stiloul. ă ă ă ă- Michael, ieşi el de dup birou, pentru a-l îmbr işa fr eşte pe Aroun. Tat l t u? E bine?ă ăţ ăţ ă ă- St excelent cu s n tatea, domnule preşedinte.ă ă ă- Transmite-i salut rile mele. Ar i bine, Michael. Paă ăţ risul î i prieşte.ţZâmbi din nou:- Fumeaz , dac vrei. Ştiu c - i place. Din p cate, mie medicii mi-au spus s m las, c deă ă ă ţ ă ă ă ă nu...Se aşez din nou la birou, iar Aroun lu loc în fa a lui, conştient de prezen a lui Rashid înă ă ţ ţ întuneric, la perete.- A fost pl cut la Paris, dar locul meu e aici, în aceste vremuri grele.ăSaddam Hussein cl tin din cap:ă ă- Nu-i adev rat, Michael. Am destui solda i, dar oameni ca tine, foarte pu ini. Eşti bogat,ă ţ ţ vestit, primit la cele mai înalte niveluri ale societ ii şi în conducerile de stat din toat lumea.ăţ ă

Mai mult de-atât. Datorit iubitei tale mame, binecuvântat fie-i amintirea, nu eşti doară ă irakian, ci şi cet ean francez. Nu, Michael, la Paris te vreau.ăţ- Dar de ce, domnule preşedinte?- Fiindc s-ar putea ca, într-o zi, s - i cer s ne faci rii şi mie un serviciu de care numai tuă ă ţ ă ţă eşti capabil.- V pute i baza complet pe mine, r spunse Aroun, şti i doar.ă ţ ă ţSaddam Hussein se ridic şi merse pân la cea mai apropiat fereastr , unde deschiseă ă ă ă obloanele şi ieşi pe teras . Sirena de încetare a alarmei suna a jale peste oraş, iar ici şi coloă începeau s se aprind lumini.ă ă- înc mai sper ca prietenii noştri din America şi Marea Britanie s stea în ograda lor, dară ă dac nu...ăRidic din umeri.ă- Atunci, s-ar putea s trebuiasc s -i înfrunt m la ei în ograd . Adu- i aminte, Michael, cumă ă ă ă ă ţ ne înva Profeţă tul în „Coran", într-o spad e mai mult adev r decât înă ămii de cuvinte. Se opri, apoi relu , continuând s priveasc peste oraş:ă ă ăVrem Un singur puşcaş în întuneric, Michael, israelian Sau din S.A.S.-ul britanic, nici nu prea conteaz , dar ce mai lovitur - moartea lui Saddam Hussein.ă ă- Dumnezeu s ne p zeasc , r spunse Michael Aroun.ă ă ă ăSaddam se întoarse spre el:- Cum vrea Dumnezeu, Michael, în toate, dar în elegi ce vreau s spun? Acelaşi lucru ar fiţ ă valabil şi pentru Bush sau acea Thatcher. Dovada c bra ul meu ajunge oriunde. Lovituraă ţ suprem .ăSe întoarse.- Ai fi capabil s aranjezi aşa ceva, la nevoie? Aroun nu se mai sim ise niciodat în via a luiă ţ ă ţ atât deemo ionat.ţ- Cred c da, domnule preşedinte. Orice este posibil, mai ales când sunt la mijloc baniă suficien i. Ar fi darul meu pentru dumneavoastr .ţ ă- Bine, d du din cap Saddam. Te întorci imediat la Paris. C pitanul Rashid te va înso i. Vaă ă ţ cunoaşte detalii despre anumite coduri pe care le vom folosi în transmisiunile radio, lucruri din astea. S-ar putea ca ziua aceea s nu vin niciodat , Michael, dar dac soseşte...ă ă ă ăIar şi ridic din umeri.ă ă- Avem prieteni în toate locurile potrivite. Şi din nou se întoarse spre Rashid.- Colonelul acela K.G.B. de la ambasada sovietic din Paris?ă- Colonelul Josef Makeev, domnule preşedinte.- Da. La fel ca mul i dintre ai lui, nu e deloc mul umit de schimb rile care au loc acum laţ ţ ă Moscova. Ne va ajuta în orice fel poate. Şi-a exprimat deja bun voin a, îl îmbr işa peă ţ ăţ Rashid, tot ca pe un frate.- Acum, du-te. Am de lucru.Luminile din palat înc nu se aprinseser , iar Aroun ieşi pe orbec ite în coridorul întunecat,ă ă ă urmând raza lanternei lui Rashid.De când se întorsese la Paris, ajunsese s -l cuă noasc bine pe Makeev, men inându-şiă ţ rela iile, conform planului, strict la nivel monden, cu întâlniri mai mult pe la diverseţ solemnit i ale ambasadei. Iar Saddam Hussein avusese dreptate. Rusul era categoric deăţ partea lor, perfect dispus s fac orice care le-ar fi cauzat probleme Statelor Unite sau Mariiă ă Britanii.Veştile de acas , desigur, fuseser proaste. Întruă ă nirea unei armate atât de gigantice. Cine s-ar fi aşteptat? Iar apoi, în primele ore ale zilei de 17 ianuarie, începuse r zboiul aerian. Oă pacoste dup alta, când atacul la sol înc nici nu se produsese.ă ăîşi mai turn un brandy, amintindu-'şi turbarea dezn d jduit pe care i-o provocase vesteaă ă ă ă mor ii tat lui s u. Niciodat nu avusese înclina ii religioase, dar g sise o moschee pe oţ ă ă ă ţ ă strad l turalnic din Paris şi intrase s se roage. Nu-i folosise la nimic. Sentimentul deă ă ă ă neputin p rea o fiin vie înl untrul lui, iar"apoi urmase diminea a când Aii Rashid n v liseţă ă ţă ă ţ ă ă în marele salon ornamentat, cu un bloc-notes într-o mân şi chipul palid de emo ie.ă ţ

- A sosit, domnule Aroun. Semnalul pe care îl aşteptam. Tocmai l-am auzit într-o transmisiune radio de la Bagdad.„Vânturile paradisului sufl . Implementa i tot ce e pe mas . Dumnezeu fie cu voi."ă ţ ăAroun privise cu mirare bloc-notesut, inându-l într-o mân care îi tremura, dup careţ ă ă spusese cu glas r guşit: ă- Preşedintele a avut dreptate. Sosit-a ziua. - Exact, r spunsese Rashid. „Implementa i tot ce e pe mas . începem treaba. Iau leg tura cuă ţ ă ă Makeev şi stabilesc o întâlnire cât de curând posibil.- Dillon st tea lâng glasswand, privind peste Avenue etor ă ă Hugo, spre Bois-de Boulogne." Fluiera încet pentru he o melodioar stranie, sinistr .ă ă- Asta trebuie s fie ceea ce agen ii imobiliari numesc pozi ie privilegiat .ă ţ ţ ă. V pot oferi ceva de b ut, domnule Dillon? ă ă - Un pahar de şampanie nu mi-ar prinde r u.ă - Ave i vreo preferin ? întreb Aroun.ţ ţă ă- - Aha, omul care are de toate. în regul , un „Krug" ar merge perfect, dar nu de soi ales.ă Prefer amestecul de Struguri.Ave i gust, v d. ţ ă Arourr d du din cap spre Rashid, care deschise o uş lateral şi ieşi.ă ă ăDillon, descheindu-şi haina marin reasc , scoase o igar şi o aprinse.ă ă ţ ă- Deci, vulpoiul sta b trân îmi spune c ave i nevoie de serviciile mele, ar t el cu capulă ă ă ţ ă ă spre Makeev, care st tea rezemat lâng şemineu, înc lzindu-se. Misiunea de-o via , a spus,ă ă ă ţă pentru un milion de lire. Ei, ce trebuie s fac cas le câştig?ă ăRashid intr gr bit cu şampania într-o frapier şi trei pahare pe o tav . Le puse pe mas şiă ă ă ă ă începu s desă tupe sticla.- Nu sunt sigur, spuse Aroun, dar va trebui s fie ceva cu totul deosebit. Ceva care să ă demonstreze lumii c Saddam Hussein poate lovi oriunde.ă- Are nevoie de ceva, bietul bulangiu! exclam vesel Dillon. Nu merge prea bine treaba.ăÎn timp ce Rashid termina de turnat în trei pahare, irlandezul ad ug :ă ă- Şi ce problem ai, fiule? Tu nu bei cu noi? Rashid zâmbi, iar Aroun spuse:ă- Chiar dac a trecut pe la Winchester şi Sandhurst, domnule Dillon, c pitanul Rashid r mâneă ă ă un musulman foarte musulman. Nu se atinge de alcool.- Ei, în s n tatea ta, ridic Dillon paharul. Respect oamenii cu principii.ă ă ă- Va trebui s fie una mare, Sean, m run işurile nu au rost. Nu e vorba de aruncarea în aer aă ă ţ unor solda i din trupele britanice aeropurtate în Belfast, spuse Makeev. ţ- A, pe Bush îl vre i, aşa-i? zâmbi Dillon. Preşedintele Statelor Unite z când lat pe spate, cuţ ă un glon în inim ?ţ ă- Ar fi o nebunie chiar atât de mare? întreb Aroun..ă- Ar fi, de data asta-, fiule, r spunse Dillon. George Bush nu s-a luat numai de Saddamă Hussein, ci de arabi, ca popor. A, astea-s baliverne curate, desigur, dar aşa v d mul i arabiă ţ lucrurile. Grup rile ca Hezbollah, O.E.P. sau organiza iile imprevizibile ca Mânia lui Allah.ă ţ Genul care şi-ar lega încânta i o bomb pe talie şi ar detona-o în timp ce preşedintele seţ ă întinde s stră ìnga înc o mân din mul ime. îi cunosc eu pe ştia. Ştiu cum le merge mintea.ă ă ţ ă Am ajutat la instruirea membrilor Hezbollah, în Beirut. Şi pentru O.E.P. am lucrat.- Vrei s spui c în momentul de fa nimeni nu se poate apropia de Bush? .ă ă ţă- Mai citi i şi voi ziarele. în zilele-astea, la New York şi Washington, oricine pare m car vagţ ă arab, e oprit pe str zi.ădumneata, domnule Dillon, nu ar i deloc a arab, observ Aroun. în primul rând, eşti blond. ăţ ăLa fel de blond era şi Lawrence al Arabiei, şi obişnuia s treâc drept arab, cl tin din capă ă ă ă Dillon. Preşedintele fiush are cea mai bun securitate din lume, crede i-m .. Un cerc de o elă ţ ă ţ şi, în situa ia actual , va sta acas , cât timp se desf şoar toat povestea asta din Golf.ţ ă ă ă ă ă asculta i ce v spun eu.ţ ăDar secretarul de stat, James Baker? întreb Aroun.Face naveta diplomatic prin toată ă ă Europa. -Da, dar mai trebuie s ştim şi când, asta-i problema. Afli c a trecut prin Londra sauă ă Paris când a plecat deja şi îl arat la televizor. Nu, în situa ia asta, îi pute i da uit rii peă ţ ţ ă americani.

Se l s liniştea, iar Aroun f cu o mutr posomorât . Makeev vorbi primul:ă ă ă ă ă-Atunci, acord -ne beneficiul experien ei tale.profesionale, Sean. Unde se g seşte cea maiă ţ ă slab paz , în materie de lideri na ionali? Dillon râse sonor: ă ă ţ- A, la asta cred c v poate r spunde omul vostru aci de fa , de la Winqhester şiă ă ă ţă Sandhurst.Rashid zâmbi:- Are dreptate. Britanicii sunt probabil cei mai buni din lume la opera iuni sub acoperire.ţ Succesul Regimentului Special Air Service1 vorbeşte de la sine," dar în alte privin e... ţCl tin din cap.ă ă- Principala lor problem este birocra ia, îi informă ţ ă1. -CelebrulS.A.S.(n.tr.)Dillon. Serviciul de Securitate britanic ac ioneaz pe dou mari sec iuni. Cele pe careţ ă ă ţ majoritatea oamenilor înc le mai numesc MI5 şi MI6. MI5 sau DI5, ca s fim pedan i, eă ă ţ specializat în contraspionajul din Marea Bri-tanie. Cealalt opereaz peste hotare. Apoi, maiă ă ă este Branşa Special de la Scotland Yard, care trebuie s fie antrenat în ac iune pentru aă ă ă ţ face arest ri propriu-zise. De asemenea, Yârd-ul are şi o grup antiterorist . Pe urm , suntă ă ă ă unit i militare de informa ii, cât cuprinde. Toate forfotesc de via , îşi sar unele altora laăţ ţ ţă beregat şi, în acel moment, domnilor, încep s se strecoare greşelile. - / Rashid îi mai turnă ă ă şampanie în pahar.- Şi vrei s spui c asta afecteaz paza liderilor? A reginei, de exemplu?ă ă ă- Ei, haide i. N-au trecut prea mul i ani de când regina s-a trezit din somn, în Palatulţ ţ Buckingham, ca s g seasc un intrus aşezat pe patul ei. Cât e, şase ani, de când I.R.A. aă ă ă fost cât pe ce s o lichideze pe Margaret Thatcher cu tot guvernul într-un hotel din Brighton,ă în timpul Conferin ei Partidului Tory?ţL s jos paharul şi-şi mai aprinse o igar .ă ă ţ ă- Britanicii sunt foarte anacronici. Le place ca poli isţ tul s poarte uniform , pentru a şti cineă ă e, şi nu le place s li se spun ce s fac , lucru valabil şi pentru miniştrii de cabinet, careă ă ă ă g sesc c e cel mai firesc lucru s se plimbe pe strad , de la casele lor din Westminsteră ă ă ă pân la Parlament.ă- Din fericire pentru noi, ceilal i, replic Makeev.ţ ă- Exact. Trebuie chiar s ac ioneze blând - cu teroă ţ riştii - cel pu in pân la un punct, spreţ ă deosebire de informa iile franceze, Iisuse, dac b ie ii din Action Serţ ă ă ţ vice ar pune mâna pe mine, m- ar întinde pe mas şi mi-ă ar cupla electrozi înc înainte de a şti ce se întâmpl .ă ă Dac nu v e cu sup rare, pân şi ei mai greşesc din când în când.ă ă ă ă> - Ce vrei s spui? întreb Makeev. - Ave i la îndemân un ziar de sear ?ă ă ţ ă ă- Fireşte, l-am citit, r spunse Aroun. Aii, pe biroul meu.ăRashid reveni cu un num r din „Paris Soir".ă- Pagina a doua, indic Dillon. Citeşte cu voce tare. O s-o g si i interesant .ă ă ţ ăSe mai servi cu şampanie, în timp ce Rashid citea articolul: .- „Doamna Margaret Thatcher, pân nu demult primul ministru al Marii Britanii, st înă ă aceast noapte la Choisy, invitat de preşedintele Mitterand. Mâine diminea , ură ă ţă meaz să ă mai poarte convorbiri. Va pleca la orele paisprezece, spre un aerodrom de urgen dinţă Valenton, de unde un avion R.A.F. o va duce înapoi în Anglia.”- Incredibil, nu-i aşa, c au putut da un asemenea comunicat de pres , dar v garantez că ă ă ă principalele ziare de la Londra vor publica şi ele articolul.Se l s o t cere grea, dup care Aroun spuse:ă ă ă ă- Nu cumva propui...?Dillon se întoarse spre Rashid:- Trebuie s am la îndemân câteva h r i rutiere. Adu-le.ă ă ă ţRashid ieşi gr bit. Makeev începu:ă- Dumnezeule mare, Sean, nici chiar tu...- De ce nu? îl întrerupse calm Dillon, întorcându-se spre Aroun. Am în eles .c vre i cevaţ ă ţ mare, o lovitur important . V-ar conveni Margaret Thatcher, sau ne iă ă ţ nem de jocuri?înainte ca Aroun s r spund , Rashid reveni cuă ă ă

dou -trei h r i rutiere. Desf cu una pe mas şi o privir to i, cu excep ia lui Makeev, careă ă ţ ă ă ă ţ ţ r mase lâng foc.ă ă- Aici este Choisy, ar t Rashid. Treizeci de mile distan de Paris, iar aici este aerodromulă ă ţă militar din Valenton, la doar şapte mile dep rtare.ă- Ai o hart la scar mai mare?ă ă- Da, desp turi Rashid una dintre celelalte.ă- Bine, spuse Dillon. E absolut clar c între Choisy şi Valenton e doar un drum de ar , iară ţ ă aici, cam la trei mile înainte de aerodrom, este o trecere peste calea ferat . Perfect .ă ă- Pentru ce? întreb Aroun.ă- O ambuscad . Asculta i, ştiu cum se procedeaz în situa ii din astea. Vor avea o maşin ,ă ţ ă ţ ă dou cel mult, şi o escort . Eventual o jum tate de duzin de poli işti pe motociclete.ă ă ă ă ţ- Dumnezeule! şopti Aroun.- Mda, m rog. El nu prea are nici un amestec. S-ar putea s mearg /Rapid, foarte simplu.ă ă ă Cum zic englezii, floare la ureche.Aroun se întoarse rug tor spre Makeev, care ridic din umeri:ă ă- Vorbeşte serios, Michael. Ai spus c asta vrei, aşa c hot r şte-te.ă ă ă ăTr gând adânc aer în piept, Arourweveni spre Dillon:ă- în regul .ă- Bine, spuse Dillon calm; lu un bloc-notes şi un creion de pe mas şi începu s scrieă ă ă repede. Astea sunt detaliile contului meu de banc numerotat din Zurich. Ve i transfera în elă ţ un milion de lire sterline, mâine diminea la prima ora.ţă- în avans? întreb Rashid. Nu pretinzi cam mult? ă-Nu, fiule, voisunte i cei care pretinde i cam mult, iar regulile ţ ţs-au schimbat. La îndeplinirea cu succes a misiunii aştept înc un milion.ăIa ascult , începu Rashid, dar Aroun ridic mâna:ă ă. Perfect, domnule Dillon, şi nici nu te scumpeşti la pre . Acum/ ce putem face pentruţ dumneata? Îmi trebuie bani de operare. Presupun c un om ca dumneata ine cantit iă ţ ăţ mari de ochi ai dracului în cas ? ă-Foarte mari, zâmbi Aroun. Cât? -Ai dolari? Dou zeci de mii, s zicem?ă ă- Fireşte, d du din cap Aroun spre-Rashid, care se duse în cap tul opus l camerei, întoarseă ă ă un tablou mare în'ulei pe dou balamale, dezv luind un seif în rrete, şi începu s -l deschid .ă ă ă ă- Şi eu ce pot face? întreb Makeev.ă- Vechea magazie din Rue de Helier, cea pe care am folosit-o şi alt dat . Mai ai cheia?ă ă-Bineîn eles.ţ- Perfect. Majoritatea lucrurilor de care am nevoie sunt depozitate acolo, dar pentru misiunea asta aş vrea un pistol- mitralier uşor. Cu afet. Un Heckler &»Koch sau un M60.ă Orice de soiul sta ar merge.ăSe uit la ceas:ă- E opt. Aş vrea s fie acolo la zece. în regul ?ă ă- Bineîn eles, spuse din nou Makeev. Rashid reveni cu o mic serviet :ţ ă ă- Dou zeci de mii. în hârtii de o sut de dolari, team mi-e… ă ă ă- Li se poate da cumva de urm ?ă- Imposibil, r spunse Aroun. ă- Bine. Şi iau şi h r ile. ă ţSe duse la uş , o deschise şi porni pe scara arcuit , spre hol.-Aroun, Rashid şi Makeev îlă ă urmar .ă- Şi asta e tot, domnule Dillon? se interes Aroun.ăAltceva nu mai putem face pentru dumneata? Nu vei avea nevoie de ajutor?- Când am nevoie, îl g sesc în rândurile infractorilor, r spunse Dillon. Escrocii cinsti i careă ă ţ lucreaz pentru bani sunt de obicei mai de n dejde decât zeloşii cu moă ă tiva ii politice. Nuţ întotdeauna, dar de cele mai multe ori. Nici o grij ,-ve i mai auzi de mine, într-un fel sauă ţ altul. Deci, am plecat.Rashid deschise uşa. Ploaia şi lapovi a intrar în cas , iar Dillon îşi puse şapca. ţ ă ă

- - O vreme de câine, pentru treaba asta.- înc un lucru, domnule Dillon, interveni Rashid. Ce se va întâmpla dac nu reuşeşti? Vreauă ă s spun, î i priă ţ meşti milionul în avans, iar noi...- Ramâne i cu buzele umflate? Nici s nu te gândeşti, fiule. V voi oferi o int alternativ .ţ ă ă ţ ă ă Exist noul prim ministru al Marii Britanii, acest John Major. Presupun c şeful vostru de laă ă Bagdad ar fi la fel de mul umit cu capul' lui pe tav .ţ ă Zâmbi scurt, apoi ieşi în ploaie şi închise uşa dup el.ăCapitolul 2Dillon se opri în fa la „Le Chat Noir", în cap tul micului dig, pentru a doua oar în aceaţă ă ă noapte. Localul era aproape pustiu, doar doi tineri st teau la o mas din col , inându-se deă ă ţ ţ mân , cu o sticl de vin între ei. Acoră ă deonul cânta încet, iar instrumentistul conversa în acelaşi timp cu omul de la Iter. Erau fra ii Jobert, gangsteri de rangul al doilea în lumeaţ interlop parizian . Activit ile li se restrânseser drastic în ultimii trei ani când Pierre, cel deă ă ăţ ă la tejghea, îşi pierduse piciorul stâng într-un accident de maşin , dup un jaf cu mână ă ă armat .ăCând uşa se deschise şi Dillon intr , cel lalt frate, Gaston, se opri din cântat.ă ă- A, monsieur Rocard. V-a i şi întors.ţ - Gaston,'îi d du Dillon mâna, apoi se întoarse spre bar. Pierre.ă- Uite, mai in minte şi-acum cântecelul acela al dumitale, cel irlandez, cânt Gaston câtevaţ ă note la acordeon.- Bravo. Un adev rat artist.ăîn spatele lor, tân ra pereche se ridic şi ieşi. Pierreă ăscoase o sticl de şampanie din frigiderul barului.ă- Şampanie ca de obicei, presupun, prietene? Nimic special, doar suntem oameni s raci.ă. - M faci s - i umplu barul de lacrimi, replic Dillon.ă ă ţ ă- Şi cu ce te putem ajuta? se interes Pierre.ă - A, vreau doar s împing o mic afacere spre voi, ar t Dillon cu capul spre uş . Cred c-ar fiă ă ă ă ă bine s înă chide i.ţGaston îşi duse acordeonul pe bar, merse la uş şi puse z vorul, apoi trase oblonul. Reveni şiă ă se aşez pe taburet.ă- Ei, prietene?- Ar putea fi o zi mare pentru voi, b ie i.ă ţDillon deschise servieta, "scoase una dintre h r ile rutiere şi l s s e vad teancurile deă ţ ă ă ă ă dolari.-Dou zeci de mii, americani. Zece acum, zece dup ce reuşi i.ă ă ţ- Dumnezeule! exclam Gaston uimit, dar Pierre se ar t posomorât.ă ă ă- Şi ce aştep i de la noi pentru banii ştia?ţ ă Dillon, care constatase dintotdeauna c renta s se in cât mai aproape posibil de adev r,ă ă ţ ă ă întinse harta pe bar. - Am fost angajat de Uniunea Corsican , spuse el, pomenind cea mai temut organiza ieă ă ţ criminal din Fran a, ca s rezolv o mic problem . Ceva ce s-ar putea numi rivalitate înă ţ ă ă ă afaceri.- Aha, în eleg, zise Pierre. Iar problema asta trebuie s-o elimini?ţ- Exact. Persoanele în cauz vor trece pe acest drum, spre Valenton, mâine la scurt timpă dup ora dou . Inten ionez s -i lichidez aici, la trecerea de cale ferat .ă ă ţ ă ă- Şi cum vei proceda? întreb Gaston.ă- - O foarte simpl ambuscad . Voi doi mai lucra i în transporturi, nu? Maşini furate,ă ă ţ camioane? « - Ar fi cazul s ştii. Ai cump rat de la noi cu numeă ă roase ocazii, r spunseă Pierre.- Dou furgonete, nu am preten ii prea mari, nu? -Şi pe urm ?ă ţ ă: - La noapte, facem un drum pân acolo. Se uit la ceas. ă ă - Ora unsprezece, plecarea de-aici. Nu va dura decât o or .ăPierre cl tin din cap:ă ă- Ascult , s-ar putea s fie greu. Am îmb trânit prea mult pentru jocuri cu pistoalele.ă ă ă- Minunat, spuse Dillon. Câ i i omorât când erai în O.A.S.?ţ ă

- Pe-atunci eram mai tân r.ă- Ei, ni se întâmpl tuturor, cred. F r pistoale. Voi doi intra i şi ieşi i atât de repede, încâtă ă ă ţ ţ nici nu ve i şti ce se întâmpl . Floare la ureche.ţ ăLu câteva teancuri de dolari din serviet şi le puse pe tejghea.ă ă-Zecemii. Batem palma?Iar l comia, ca de obicei, avu câştig de"cauza, când Pierre îşi trecu mâinile peste bani. -Da,ă prietene, cred c o batem.ă- Bine. Atunci, m întorc la unsprezece. ăDillon închise se'rvieta, Gaston veni s -i descuie uşa, iar irlandezul plec .ă ăDup ce închise uşa, Gaston se întoarse.ă-Ce p rere ai? ăPierre turn dou coniacuri.ă ă-Cred c prietenul nostru Rocârd e un foarte mare mincinos.ă- Dar şi un om foarte periculos, preciza Gaston. Deci, ce facem?- St m s vedem, ridic Pierre paharul. Salut.ă ă ăDillon merse pe jos pân la magazia din Rue de Helier, cotind de pe o strad pe alta,ă ă pierzându-se ocazional în întuneric pentru a verifica dac nu era urm rit, înv ase cu multă ă ăţ timp în urm c problema tuturor gruă ă p rilor politice revolu ionare consta în fragmentarea loră ţ în fac iuni şi informatori, un mare adev r în privin a I.R.A. Din acest motiv, aşa cum îiţ ă ţ atr sese aten ia lui Aroun, prefera s recurg la delincven i profesionişti ori de câte ori eraă ţ ă ă ţ posibil, când avea nevoie de ajutor. Escroci cinsti i care lucreaz pentru bani, aşa spusese.ţ ă Din p cate, nu se aplica întotdeauna, iar în comportamentul lui Pierre se sim ise cevaă ţ suspect.În por ile mari duble ale magaziei era practicat o uş individual . O descuie şi intr . V zuţ ă ă ă ă ă dou maşini, un Renault salon şi un Ford Escort, iar lâng ele o motociă ă clet B.M-W. deă poli ie, acoperit cu o hus . Verific dac era în stare de func ionare, apoi urc scara deţ ă ă ă ă ţ ă lemn spre apartamentul din pod. Nu era singurul lui domiciliu. Mai avea o barj pe râu, dar şiă acesta îi era de folos cu unele ocazii.Pe masa din micul living era o geant de prelat cu un bilet deasupra pe care scria simplu:ă ă „Conform comenzii". Zâmbi şi deschise fermoarul. G si un pistol-mi-traîier Kalaşnikov PK,ă ă ultimul tip. Avea afetul strâns, eava demontat pentru uşurarea mânuirii, o cutie mare cuţ ă cartuşe pe band şi înc una similar al turi. Deschise un sertar.al gheridonului, scoase ună ă ă ă cearşaf împ turit şi îl puse în geant . închise fermoarul la loc,. controla Walther-ul de laă ă centur şi coborî scara, cu geamantanul În mân .ă ăÎncuie uşa şi porni pe strad , cuprins de emo ie, ca intotdeauna. Când începea jocul, aveaă ţ cel mai pl cut sentiment din lume. Ieşi pe o strad mai mare şi, peste câteva minute, opri ună ă taxi şi-i ceru şoferului s -l duc la ChatNoir".ă ă- Ieşir din Paris cu dou furgoane Renault, aproape identice, cu excep ia faptului c unulă ă ţ ă era negru, iar cel lalt alb. Gaston îl conducea pe primul, cu Dillon pe scaunul al turat, iară ă Pierre îi urma. Era foarte frig, dar nu t ios; doar z pad amestecat cu ploaie. Vorbeauă ă ă ă foarte pu in, Dillon stând rezemat de sp tar cu ochii închişi, astfel c francezul îl credeaţ ă ă adormit.Nu departe de Choisy, furgonul derapa, iar Gaston smuci de volan: Christoase atotputernice!- Uşurel, r spunse Dillon, nu e momentul s intr m în şan . Unde suntem?ă ă ă ţ- Tocmai am trecut de intersec ia spre Chotsy. Nu mai e multţDillon se îndrept în scaun. Tufişurile erau acoperite de z pad , dar drumul înc nu.ă ă ă ă- Ce noapte infect , coment Gaston. Uit -te numai.ă ă ă- Gândeşte-te la hârtiile alea frumoase de-o sut de dolari, replic Dillon. Ar trebui s teă ă ă scoat la cap t.ă ăNinsoarea se oprise, iar cerul se însenina, dezvăluind o semilun , când mai jos, la poaleleă colinei, ap ru lumina roşie a trecerii de nivel. într-o parte era o cl dire veche, dezafectat ,ă ă ă cu ferestrele b tute în scânduri şi o alee pietruit , pudrat sub ire cu z pad .ă ă ă ţ ă ă- Opreşte aici, spuse Dillon.

Gaston se conform , frânând, şi închise motorul. Pierre veni din urm cu Renault-ul alb,ă ă coborî de la volan, stân-jenit de protez , şi li se al tur .ă ă ăDillon r m sese cu privirea spre trecerea de cale ferat , la câ iva metri în fa a lor, şi d duă ă ă ţ ţ ă din cap: : -perfect. Da i-mi cheile. ţGaston i le d du. Irlandezul descuie portiera din spate, unde avea geanta. Sub privirile lor,ă deschise fermoarul, scoase Kalaşnikov-ul, îi mont eava cu priceă ţ pere, apoi îl pozi iona cuţ gura spre înapoi. încarc arma, trecând prin locaşartuşiera din cutie. — - P c tos mai arat ,ă ă ă ă remarc Pierre.ă- Cartuşe de 7,2 milimetri, combinate cu trasoare şi perforante, preciza Dillon. Omoar cuă vârf şi îndesat. Kalaşnikov. Am v zut unul din sta f când buc i un Land-Rover plin cu trupeă ă ă ăţ aeropurtate britanice.- Nu z u, spuse Pierre şi, cum Gaston se preg tea s vorbeasc , îi puse o mân pe bra ,ă ă ă ă ă ţ prevenitor. Şi în cealalt cutie ce e? ă- Tot muni ie.ţDillon scoase cearşaful din geant , acoperi automaă tul, apoi încuie portiera. Se aşez laă volan, porni motorul şi deplas maşina cu câ iva metri, amplasând-o cu coada în unghi oblică ţ spre intersec ie. Apoi coborî şi încuie porţ tiera din fa , în timp ce norii acopereau din nouţă luna şi ploaia reîncepea, cu şi mai mult z pad .ă ă ă- Deci, pe-asta o laşi aici? întreb Pierre. Dac -şi bag cineva nasul?ă ă ă- Şi ce? îngenunche Dillon lâng cauciucul din spate. Scoase un cu it din buzunar, îi extraseă ţ lama şi împunse marginea pneuluh Cu un fîsîit, cauciucul se dezumfl rapid.ă- Bine gândit, d du Gaston din cap. Care e curios va crede c a r mas în pan .... ă ă ă ăDar noi? se interes Pierre. Ce ne ceri?ă- Ceva simplu. Gaston vine cu Renautt-ul alb, dup -amiaz la ora dou şi ceva. Blocheziă ă ă drumul la barier , nu calea ferat , doar şoseaua, cobori, încui şi pleci. Şi te duci naibii câtă ă mai departe.Se întoarse spre Pierre:- Tu îl urmezi cu o maşin , îl iei şi v întoarce i la Paris.ă ă ţ- Dar tu? întreb individul cel înalt.ă- Eu voi fi deja aici, aşteptând în furgon. Ajung singur. Şi acum, înapoi la Paris. M pute i l saă ţ ă la „Le Chat Noir şi cu asta, am terminat. N-o s m mai vede i.ă ă ţŞi restul de bani? întreb Pierre, în timp ce se aşeza la volanul Renault-ului, urmat-de Gastonă şi de Jian.:Îi ve i primi, nici o grij . M in întotdeauna de cuvânt la fel cum le pretind şi altora.ţ ă ă ţ Chestiune de onoare, prietene. Şi- acum, s mergem. '; 'ăÎnchise din nou ochii şi se rezem în fotoliu. Pierre îşi privi fratele, porni motorul şi demar .ă ăEra ora unu şi jum tate, când ajunser la „Le Chat Noir". în fa , era un garaj încuiat. Gastonă ă ţă deschise uşile, iar Pierre introduse maşina în untru.ă- Atunci, eu m-am dus, spuse Dillon.- Nu intri? îl întreb fratele cel înalt. Atunci, te poate duce Gaston acas .ă ăDillon zâmbi:- în via a mea nu m-a condus nimeni acas .ţ ăŞi porni, cotind pe o strad l turalnic , iar Pierre îi spuse fratelui s u: ă ă ă ă- Dup el şi s nu-l pierzi din ochi.ă ă- Dar de ce? întreb Gaston.ăFiindc vreau s ştiu unde st , de-aia. Toat poă ă ă ă vestea asta pute, Gaston, pute ca peştele stricat,,aşa c mişc -te. ă ăDillon trecu rapid de pe o strad pe alta, conform sistemului s u obişnuit, dar Gaston, hoă ă ţ din copil rie şi expert în asemenea ac iuni, reuşi s i se in pe urme, niciodat preaă ţ ă ţ ă ă aproape. Dillon inten ionase s se înţ ă toarc la magazia din Rue de Helier, dar, oprindu-se laă col ul unei alei pentru -şi aprinde o igar , privi în urm şi putu s jure c z rise o mişcare.ţ ă ţ ă ă ă ă ă Nu se înşela, c ci era Gaston, care se ascundea în umbra unei uşi. - Pentru Dillon, cea maiă mic suspiciune era de ajuns. Toat noaptea avusese un presentiment în leg tur cu Pierre,ă ă ă ă un presentiment de r u augur. Coti la stânga, reveni spre. râu şi str b tu trotuarul pe lângă ă ă ă un şir de » camioane cu parbrizele acoperite de z pad . Ajunse la un mic hotel, de ceaă ă

maiieftin categorie, genul folosit de prostituate sau camionagii care tr geau peste noapte,ă ă şi intr . ăRecep ionerul era foarte b trân şi se ap ra de frig cu un palton şi un fular. Avea ochii umezi.ţ ă ă îşi l s cartea jos şi se frec la ochi.ă ă ă- Monsieur? - Am adus marf de la Dijon acum dou ore. Voiam s m -ntorc în noaptea asta, da'ă ă ă ă afurisitul de camion îmi face probleme. Am nevoie de un pat.- Treizeci de franci, monsieur.- Glumeşti, f cu Dillon. Plec de-aici în zori. B trânul ridic din umeri: ă ă ă- Bine, pute i lua num rul optişpe de la etajul întîi, pe-un pol, dar n-a fost schimbatţ ă aşternutul.- Şi asta când se face, o dat pe lun ? ă ălu cheia, îi d du cei dou zeci de franci şi urc . ă ă ă ăCamera era atât de dezgust toare pe cât se aşteptase, chiar şi în lumina slab de pe palier.ă ă închise uşa, merse cu grij prin întuneric şi privi prudent afar . Sub un copac de pe parteaă ă cu râul a str zii, se mişc Imperceptibil ceva. Gaston Jobert ieşi la vedere şi porni gr bit înă ă ă lungul trotuarului.Vai de mine, şopti Dillon, apoi îşi aprinse o igar . Se culc pe pat şi începu s mediteze, cuţ ă ă ă privirea în tavan. "Fierre, care îşi aştepta fratele-la barul din „Le Chat Noir”, r sfoia „Paris Soir" în lips deă ă altceva, când observ articolul despre întâlnirea lui Margaret Thatcher cu ierand. Sim i ună ţ gol în stomac şi citi înc o dat textul, cu groaz . În acel moment, uşa se deschise şi Gastonă ă ă intr gr bit.ă ă- Ce noapte. Am înghe at pân -n m duva oaselor, d -mi un coniac.ţ ă ă ăPoftim, îi turn Pierre în pahar. Şi cât îl bei, po i citi buc ica asta interesant din „Parisă ţ ăţ ă Soir". Gaston se supuse şi deodat se înec .ă ă- Dumnezeule, st la Choisy.ă - Şi decoleaz de pe aerodromul la vechi de la Valenton. Pleac din Choisy la dou . Câtă ă ă ă face pâna la calea aia ferat ? Zece minute?ă- O, Doamne, nu. Ne-am nenorocit. Chestia asta' iese din categoria noastr , Pierre. Dac seă ă întâmpl , ies pe str zi to i sticle ii din Fran a.ă ă ţ ţ ţ- Da' n-o s se întâmple. Ştiam eu c tic losul sta nu mirosea a bine. Mereu era ceva ciudată ă ă ă cu el. Ai reuşit s -l urm reşti? ă ă- Da, s-a învârtit pe str zi un timp, apoi a ajuns la d r p n tura aia a lui Frangois, pe malulă ă ă ă ă râului. L-am v zut pe fereastr când şi-a luat camera.ă ăSe înfiora. - Dar ce facem? aproape c suspin el. sta-i sfâr-şitul, Pierre. Au s ne-nchid şi-or s-arunceă ă Ă ă ă cheia.- Ba n-or s ne închid . Dac -l. oprim, nu ne fac nimic. Ne vor fi recunosc tori. Cine ştie,-ă ă ă ăpoate chiar s pice de-o recompens . Care-i num rul de-acas al ină ă ă ă spectorului Savary?- Doarme la ora asta.- Normal c -doarme, idiotule, vârât sub pl pumioar cu nevast - sa, cum se cade la to iă ă ă ă ţ detectivii de treab . Trebuie s -l scul m.ă ă ăInspectorul Jules Savary se trezi înjurând, când sun telefonul de pe noptier . Era singur,ă ă So ia lui fiind plecat pentru o s pt mân la mama ei, la Lyon. Se culcase târziu. Dou jafuriţ ă ă ă ă ă cu mân armat şi un viol. Abia reuşise s adoarm .ă ă ă ăRidic receptorul.ă- Savary la telefon.- Eu sunt, domnule inspector, Pierre Jobert. Savary se uit la ceasul de lâng pat.ă ă- Pentru Dumnezeu, Jobert, e dou jumate noaptea.ă- Ştiu, domnule inspector, dar am ceva deosebit pentru dumneavoastr .ă- Tu pe astea le ai mereu, aşa c po i s-aştep i pân mâine diminea .ă ţ ţ ă ţă- N-aş crede, domnule inspector. M ofer s v fac cel mai celebru poli ist din Fran a.ă ă ă ţ ţ Lovitura de-o via .ţă- Treci la subiect.

- Margaret hatcher. în noaptea asta st la Choisy şiŢ ăPleac la Valenton mâine la dou ? V pot spune totul despre omul care vrea s-o împiedice să ă ă ă mai ajung vreodat acolo. ă ă:. Jules Savary nu se mai dezmeticise în via a lui atât de repede.ţ - Unde eşti, la „Le Chat Noir"? - Da. - în juma' de or . -Savary trânti receptorul, s ri din pat şi începu s se îmbrace.ă ă ăExact în acel moment, Dillon se hot rî s ac ioneze, faptul c Gaston îl urm rise nu însemnaă ă ţ ă ă neap rat mai mult decât c fra ii doreau s ştie mai multe despre el. Pe de alt parte, ă ă ţ ă ăIeşi, încuind uşa, g si scara de serviciu şi coborî cu pruden . în cap tul de jos era o uş careă ţă ă ă se deschidea destul de uşor, dând într-o curte dosnic . Pe o alee, ajunse în strad . Travers ,ă ă ă merse pe lâng şirul de Camioane parcate şi alese unul aflat cam la cincizeci de metriă distan de hotel, dar de unde avea vedere clar .ţă ăTrase cu itul şi începu s for eze partea de sus a ferestrei din dreapta. Dup un timp,ţ ă ţ ă geamul ced , iar Dillon îşi putu strecura degetele în untru, ap sând. Peste un minut, eraă ă ă în untru. Era preferabil s nu fumeze, aşa c , se rezem de sp tar, cu gulerul ridicat şiă ă ă ă ă mâihile în buzunare, aşteptând. La ora trei şi jum tate, patru maşini f r însemne ă ă ă se apropiara încet de hotel. Coborâr opt oameni, nici unul în uniform , ceea ce era cu atât maiă ă interesant.- Serviciul de Ac iune, sau s m fac eu uiteatâta, murmur încet Dillon.ţ ă ă ăGaston Jobert coborî din ultima maşin şi vorbi unămoment cu ei, apoi intrar cu to ii în hotel. Dillon nu era sup rat, doar mul umit c ghicise.ă ţ ă ţ ă Coborî din camion, travers strada pân la ad postul celui mai apropiat gang şi porni spreă ă ă magazia din Rue de Heliér.Serviciul secret francez, cunoscut de ani de zile sub notoriul acronim 'S.D.E.C.E., îşi preschimbase sub guvernarea Mitterand denumirea în Direction Générale de la Sécurité Extérieure, D.G.S.E., într-o tentativ ă de a-şi îmbun t i imaginea ă ăţ de organiza ie tenebroasţ ă şi necru toare, cu reputa ia de a nu se da înapoi de la nimic. Aşa încât, apreciate dupţă ţ ă rezultate, pu ine organiza ii de informa ii din lume sunt la fel de eficiente.ţ ţ ţServiciul, ca pe vremuri, continua s fie împ r it în cinci sec iuni şi numeroaseă ă ţ ţ departamente, cea mai mare faim (sau trist faim , în func ie de punctul de vedere)ă ă ă ţ având-o Sec ia 5, mai cunoscut ca Serviciul de Ac iune, departamentul responsabil pentruţ ă ţ zdrobirea O.A.S.Colonelul Max Hernu participase la respectiva ac iune, vânând f r mil O AS., în pofidaţ ă ă ă faptului de a fi luptat în trupele aeropurtate din Indochina şi Algeria. Avea şaizeci şi unu de ani, un om elegant, cu p rul alb, care st tea acum la birou "în cabinetul s u de la parterulă ă ă cartierului general al D.G.S.E., pe Boulevard Mortier. Era ora cinci f r câteva minute, iară ă Hernu, având pe nas ochelarii de citit cu rame de baga, studia raportul din fa a lui. îşiţ petrecuse noaptea în casa de la ar , la şaizeci de kilometri dep rtare de Paris, şi tocmaiţ ă ă sosise. Inspectorul Savary îl privea cu respect.Hernu îşi scoase ochelarii.--Nu pot suferi ora asta din diminea . M duce cu gândul la Dien Bien Phu, când aşteptamţă ă sfârşitulv. Mai toarn -mi o cafea, bine?ăSavary îi lu ceaşca, se duse la filtrul electric de pe suport şi turn cafeaua, tare şi neagr .ă ă ă- Ce p rere ave i, domnule?ă ţ- Aceşti fra i Jobert, crezi c ne spun totul?ţ ă- Categoric, domnule, îi cunosc de ani de zile. Cel mare, Pierre, a fost în O.A.S., ceea ce după p rerea lui îi d o anumit clas , dar de fapt sunt nişte gangsteri de mâna a doua. Scot baniă ă ă ă buni din maşini furate.- Deci, aşa ceva ar fi în afara sectorului lor?- Cu siguran . Au recunoscut fa de mine c , în trecut, i-au vândut acestui Rocard maşini.ţă ţă ă-De furat? -Da, domnule. '- E clar c spun adev rul. Cei zece mii de dolari vorbesc de la sine. Dar acest Rocard...ă ă dumneata eşti copoi cu experien , inspectore. De câ i ani lucrezi în domeniu?ţă ţ- De cincisprezece, domnule.

- Spune-mi opinia dumitale.- Descrierea fizic e interesant , fiindc , dup cum spun b ie ii Jobert, nu o are. E scund, celă ă ă ă ă ţ mult un metru şaizeci şi cinci. Culoare neclar a ochilor, p r blond. Gaston spune c primaă ă ă oar când s-au cunoscut l-a creă zut un nimeni, dup care se zice c l-a l sat pe jum tateă ă ă ă mort, într-un bar, pe un tip de dou ori cât el, în vreo cinci secunde.ă- Continu , îşi aprinse Hernu o igar .ă ţ ă- Pierre spune c vorbeşte impecabil franceza.ă- Ce vrea s spun cu asta?ă ă- Nu ştie nici el. Doar c întotdeauna a mirosit ceva în neregul .ă ă- C nu e francez?ă- Exact. Dou am nunte de interes în acest sens.ă ăMereu fluier un cântecel ciudat. Gaston l-a re inut, el cântând la acordeon. Zice c Rocard i-ă ţ ăa spus odat c e un cântec irlandez.ă ă- Ei, foarte interesant.- Şi mai e ceva. Când a asamblat arma din Renault, la Valenton, le-a spus b ie ilor c era ună ţ ă Kalaşnikov. Nu doar cu cartuşe simple. Trasoare, perforante, toat gama. A afirmat că ă v zuse unul la fel lichidând un Larid-Rover plin cu trupe aeroportate britanice. Pierre aă preferat s nu-l întrebe unde.ă- Deci î i miroase a I.R.A., inspectare? Şi ce m suri ai luat?ţ ă- I-am pus pe oamenii dumneavoastr s scoat ală ă ă bumele cu fotografii, domnule colonel. în acest moment, fra ii Jobert se uit la ele; >ţ ă-Excelent, se ridic Hernu şi, de ast dat , îşi umplu singur ceaşca. Ce p rere ai despreă ă ă ă afacerea cu hotelul? Crezi c a fost alertat? ă- Poate, dar nu neap rat, r spunse Savary. Vreau s zic, cu cine avem de-a face, domnule?ă ă ă Cu un real profesionist, pornit s dea lovitura de-o via . Poate c nu proceda decât pesteă ţă ă m sur de precaut, ca şâ se asigure c nu era urm rit pân la destina ia real . Adic , eu n-ă ă ă ă ă ţ ă ăaş avea încredere în fra ii Jobert nici cât negru sub unghie, aşa c de ce-ar fi avut el?ţ ăRidic din umeri, iar Max Hernu spuse cu perspicaă citate; .- Mai e ceva. Zi tot. - Presimt ceva r u în leg tur cu individul sta, domă ă ă ă nule colonel. Cred c e special. E posibilă s fi folosit trucul cu hotelul fiindc îl credea în stare pe Gas on s -l urm reasc , dar apoiă ă ţ ă ă ă trebuia s afle de ce. Oare fra ii Jobert erau doar curioşi, sau nu numai atât?ă ţ- Deci, crezi c se poate s fi stat pe strad , pândindă ă ă u-i pe oamenii noştri când au sosit? - Foarte posibil. Pe de alt parte, poate nici n-a ştiut c Gaston îl urm rise. Poate c figura cuă ă ă ă hotelul nu era decât o m sur uzual de prevedere. Truc vechi al rezisten ei din r zboi.ă ă ă ţ ă Hernu d du din cap. ăPerfect, s vedem dac au terminat. Cheam -i aici. Savary ieşi, pentru a reveni cu fra iiă ă ă ţ Jobert. Se oprir îngrijora i, iar Hernu întreb ; < -Ei bine?ă ţ ă- N-avem noroc, domnule colonel, nu era în nici un bum. ; -în regul , r spunse Hernu. Aştepta i jos, Ve i fi duşi acas . Venim s v lu m, mai târziu. ă ă ţ ţ ă ă ă ă — Dar pentru ce, domnule colonel? întreb Pierre.ă - Pentru ca fratele dumitale s poat merge ă ă la Valentón cu Renault-ul, iar dumneata s -lă urmezi cu maşina, aşa cum v-a spus Rocard. Şi-acum, pleca i. Ieşir în grab , iar Hernu îiţ ă ă spuse lui Savary:- Lu m m suri ca doamna Thatcher s fie transportat pe alt traseu, dar e mare p cat c -lă ă ă ă ă ă vom dezam gi pe prietenul nostru Rocard.ă- Dac apare, domnule colonel.ă- Nu se ştie niciodat , ă é foarte posibil. Ai f cut o treab bun , inspectore. Cred. c va trebuiă ă ă ă s te rechizi ionez pentru Sec ia 5. Te-ar deranja?ă ţ ţL-ar deranja? Savary aproape se înec de emo ie:ă ţ- Ce onoare, domnule...- Bine. Atunci du-te, f un duş, ia micu dejun. Ne vedem mai târziu.ă ţ- Şi dumneavoastr , domnule colonel?ă

- Eu, inspectoré? râse Hernu, uitându-se la ceas. E cinci şi un sfert. Sun informa iile britanice,ţ la Londra, voi trezi din somn pe un foarte vechi prieten de-al meu Dac ne poate ajutaă cineva cu omul nostru misterios, el e acela.Direc ia General a Serviciului de Securitate Britanic ocup o cl dire mare, alb , cuţ ă ă ă ă c r mid roşie, nu deă ă ă parte de hotelul „Hilton", pe Park Lane, deşi multe dintre departamentele sale se afl în diverse locuri din Londra. Num rul special la care sunase Maxă ă Hernu era al unei sec ii numite Grupul Patru, cu sediul la etajul doi al Miţ nisterului Ap r rii.ă ă Fusese înfiin at în 1972, pentru a rezolva probleme privitoare la terorism şi ac iuni subverţ ă ţ -sive în Arhipelagul Britanic. R spundea numai în fa a primului ministru. înc de la înfiin are,ă ţ ă ţ o condusese unul şi acelaşi om, generalul de Brigad Charles Ferguson. Acesta dormea înă apartamentul s u din Cavendish Square, când îl trezi telefonul de lâng pat.ă ă. - Ferguson, se prezent , imediat complet treaz, ştiă ind c nu putea fi decât ceva important.ă- Parisul, domnule general de Brigad , spuse un glas anonim. Prioritate unu. Colonelulă Hernu.- F -mi leg tura şi codific .ă ă ăFerguson se ridic în capul oaselor. Era un om maă siv şi neîngrijit, de şaizeci şi cinci de ani, cu p r- c runt, ciufulit, şi b rbie dubl . ;.ă ă ă ă- Charles? întreb Hernu în englez .'ă ă—: Dragul meu Max. Ce te aduce pe fir la ora asta dezgust toare? Ai noroc c mai sunt laă ă telefon. Actuala putere încearc s m declare redundant, cu tot cu Grupul Patru.ă ă ă-Ce prostie.- Ştiu, dar în to i anii ştia directorul general n-a fostţ ăniciodat mul umit cu statutul meu de corsar. Ce pot face pentru tine? ă ţ- Doamna Thatcher înnopteaz la Choisy. Avem detalii despre un complot de a fi atacat înă ă drum spre aerodromul de la Valentón, mâine.- Doamne sfinte!- Am luat toate m surile. Doamna va merge acum pe o alt rut spre cas . înc mai sper mă ă ă ă ă ă c respectivul va ap rea, deşi m îndoiesc. îl vom aştepta, totuşi, azi dup -amiaz .ă ă ă ă ă- Cine e? îl cunoaştem?- Din ceea ce-au spus informatorii noştri, b nuim c e irlandez, deşi vorbeşte francezaă ă îndeajuns de bine ca s treac drept localnic. Problema e c oamenii implica i au consultată ă ă ţ toate fotografiile I.R.A. pe care le avem, f r nici un rezultat.ă ă- Îi ai semnalmentele? Hernu i le spuse.- M tem c nu e cine ştie ce.ă ă- Voi cere o verificare pe computer şi te caut. Spune-mi toat povestea.ăCeea ce Hernu şi f cu. La sfârşit, Ferguson spuse:ă- L-ai pierdut, b trâne. Pariez pe o cin la „Savoy Grill", data viitoare când vii pe-aici.ă ă- Am o presim ire, în cazul sta. Cred c e special.ţ ă ă- Şi; totuşi, nu figureaz în registrele voastre, iar voi vi le ine i întotdeauna la zi.ă ţ ţ- Ştiu, r spunse Hernu. Iar tu eşti expertul în I.R.A., aşa c spune ce s facem.ă ă ă- Aici te înşeli. Cel mai mare expert în I.R.A. e chiar acum la Paris, Martin Brosnan, prietenul nostru irlan-dezo-american. în fond, a purtat arm pentru ei pân în 1975. Am auzit c aă ă ă ajuns profesor de filosofía politicăla Sorbona.- Ai dreptate. Uitasem de el.- A ajuns foarte respectabil, în ultimul timp. Scrie c r i şi tr ieşte destul de bine din banii peă ţ ă care i-a l sat maic -sa când a murit, acum cinci ani, la Boston. Dac ai de-a face cu ună ă ă mister, s-ar putea ca el s fie omul care i-l rezolv .ă ţ ă- î i mul umesc pentru sugestie. Dar mai întîi s vedem ce se întâmpl la Valenton. inemţ ţ ă ă Ţ leg tura.ăFerguson închise telefonul, apas un buton de pe perete şi se d du jos din pat. Peste ună ă moment, uşa se deschise şi intr valetul s u, un fost gurkha, punându-şi un halat pesteă ă pijama.- Urgen , Kim. îi dau telefon c pitanului Tanner şi-i spun s vin aici, dup care fac o baie.ţă ă ă ă ă Micul dejun, când soseşte.

Valetul se retrase. Ferguson ridic receptorul şi form un num r.ă ă ă- Mary? Aici Ferguson. Avem un caz important..S fii la Cavendish Square într-o or . A, şi ia- iă ă ţ uniforma" pe tine. La unsprezece avem întâlnirea aia de la Ministerul Ap r rii. întotdeauna îiă ă impresionezi când eşti vopsit în culorile r zboiului.ă ăînchise şi trecu în baie, trezit complet şi foarte vesel.La ora şase şi jum tate, taxiul o lu pe Mary Tanner de pe scara casei sale din Lowndesă ă Square. Şoferul fu impresionat; Dar la fel se întâmpl cu majoritatea oamenilor. Mary purta oă uniform de c pitan în Corpul de Femei al, Armatei Regale, cu aripile de pilot al Corpului deă ă Avia ie în stânga pieptului. Mai jos avea panglica Meţ daliei George, o decora ie deţ considerabil distinc ie, precum şi panglicile de campanie pentru Irlanda şi penă ţ tru serviciul în for ele O.N.U. de men inere a p cii în Cipru. ţ ţ ăEra o tân r în vârst de dou zeci şi nou de ani, scund , cu p rul negru, tuns b ie eşte, şiă ă ă ă ă ă ă ă ţ mult expeă rien la activ. Fiic de medic care îşi luase diploma în limba englez laţă ă ă Universitatea din Londra, încercase pedagogia şi n-o putuse suferi. Dup aceea, urmaseă armata. în mare parte, îşi f cuse serviciul în Poli ia Militar . Un timp în Cipru, dar şi trei stagiiă ţ ă în Utster. Afacerea din Derry îi adusese Medalia George, l sînd-o şi cu cicatricea de peă obrazul stâng, care îi atr sese aten ia lui Ferguson. Era asistenta lui de doi ani.ă ţPl ti taxiul, urc gr bit treptele spre apartamentul de la parter şi intr cu cheia ei proprie.ă ă ă ă ă Ferguson st tea pe canapea, lâng şemineul din elegantul salon, cu un şervet sub b rbie, înă ă ă timp ce Kim îi servea ochiurile fierte în ap .ă-Tocmai la timp, spuse el. Ce iei?- Ceai, v rog. „Earl Grey", Kim, şi pâine pr jit cu miere.ă ă ă- Trebuie s ai grij , la siluet .ă ă ă- Este cam devreme la ora asta pentru bancuri misogine, chiar şi din partea dumneavoastr ,ă domnule general de Brigad . Ei, despre ce e vorba?ăîi relat în timp ce mânca, iar Kim îi aducea pâinea pr jit şi ceaiul. Mary ascult aşezat înă ă ă ă ă fa a lui. Când termin , Mary Tanner spuse:ţ ă- N-am auzit niciodat de acest Brosnan.ă- Nu l-ai apucat, iubito. Acum trebuie s aib vreo patruzeci şi cinci de ani. îi vei g si dosarulă ă ă în cabinetul meu. S-a n scut la Boston. într-o familie din alea ameriă cane putred de bogate. Din foarte înalta societate. Mama lui era dublinez . A f cut tot ce dicteaz buna ă ă ă cuviin , aţă studiat la Princeton, şi-a luat licen a, apoi s-a apucat s strice totul înrolându-se voluntarţ ă înVietnam. Cred c era în 1966. Cavaleria Aeropurtat . A fost l sat la vatr cu gradul deă ă ă ă sergent şi o gr mad de decora ii.ă ă ţ- Şi ce-l face s fie aşa de deosebit?ă- Ar fi putut evita Vietnamul r mânând la universitate, dar n-a f cut-o. Şi s-a mai şi înrolată ă voluntar. Mare lucru, pentru un om la pozi ia lui social .ţ ă- Nu sunte i decât un snob de mod veche. În continuare ce i s-a mai întâmplat?ţ ă- A plecat la Trinity College, Dublin, s -şi pregă ăteasc doctoratul. E protestant, a propos, dară mama lui era catolic devotat . în august '69, îşi vizita un unchi din partea mamei, un preotă ă din Belfast. Mai ii minte ce sa întâmplat? Cum a început totul?ţ- Gloatele din Orange care le d deau foc catolicilor?ă- Iar poli ia nu prea f cea mare lucru. Mul imea a incendiat biserica unchiului lui Brosnan şi aţ ă ţ pornit pe Falls Road. O rriîn de vechi lupt tori I.R.A. cu câteva puşti i-au inut pe loc, iară ă ţ când unul din ei a fost împuşcat, Brosnan i-a luat arma. Instinctiv, cred. Vreau s spun, după ă Vietnam şi toate celelalte.- - Şi de-atunci încolo s-a angajat?- Şi înc foarte mult. Trebuie s - i aminteşti c pe vremurileracelea, la începuturi, în mişcareă ă ţ ă existau mul i oameni-ca el. Credeau în libertatea Irlandezi altele aseţ menea.- Regret, domnule, am v zut prea mult sânge pe str zile din Derry ca s-o mai înghită ă- Da, m rog, nu încerc s -lI disculp. A omorât ceva oameni la via a lui, dar întotdeauna dină ă ţ fa , meritul sta trebuie s i-l recunoaştem. A devenit celebru. Exista o fotograf de r zboiţă ă ă ă ă fran uzoaic , pe nume Anne-Marie Audin. ţ ă

Îi salvase via a în Vietnam, dup o pr buşire de elicopter. Foarte romantic poveste. Aţ ă ă ă ap rut la Belfast, Brosnan a luat-o în lumea subteran pentru o s pt mân . Dup asta, aă ă ă ă ă ă publicat un serial în revista „Life", Vitejeasca lupt irlandez . Ştii genul.ă ă- Şi pe urm ce s-a întâmplat? ă- În 1975, Brosnan s-a dus în Fran a s negocieze o tranzac ie de armament. Dup cum aţ ă ţ ă reieşit, era o capcan şi îl aştepta poli ia. Din p cate, l-a împuşcat mortal pe unul. I-au dată ţ ă închisoare pe via . A evadat în 79, la instigarea mea, aş putea s adaug. ,ţă ăDar de ce?Din cauza altuia pe care nu l-ai apucat, un terorist numit Frank Barry. A început în Ulster cu un grup independent numit Fiii Erinului, apoi a intrat pe circuitul ternului european, un geniu al r ului, dac a existat odat unul. A încercat s -l lichideze pe Lordul Carlenston cu ocaziaă ă ă ă unei c l torii în Fran a, când era ministru de Externe. Francezii au muşamalizat totul, dară ă ţ primul ministru s-a înfuriat. Mi-a dat ordine directe s -l g sesc pe Barry cu orice pre .ă ă ţ- Aha, acum în eleg. Pentru asta a i avut nevoie de Brosnan?ţ ţ- Pui un ho s prind ho ul, vorba aia, iar el ni l-a prins.ţ ă ă ţ- Şi mai departe?- S-a întors în Irlanda şi şi-a luat doctoratul… - Şi s-a însurat cu acea Anne-Marie Audin?- Din câte ştiu eu, nu, dar ea i-a f cut un favor şi mai mare. Familia ei e una dintre cele maiă vechi din Fran a, are o putere politic enorm , iar Brosnan primise Legiunea de Onoareţ ă ă pentru c îi salvase via a în Vietnam. Oricum, presiunile ei de culise au dat roade acumă ţ câ iva ţ ani. Preşedintele Mitterand l-a gra iat. L-a l sat cu trecutul curat.ţ ă - Motiv pentru care acum e la Sorbona? Probabil c este singurul profesor de-acolo care aă omorât un poli ist.ţ- De fapt, vreo doi-trei de dup r zboi au f cut aceă ă ă laşi lucru când luptau în Rezisten .ţă- Îşi schimb lupul n ravul? replic Mary.ă ă ă- Vai ie, necredincioaso. Cum spuneam, îi g seşti dosarul în cabinet, dac vrei s afli maiţ ă ă ă multe. îi d du o hârtie.ă> - Iat descrierea omului misterios. Nu avem prea multe ca baz de pornire, dar ruleaz-oă ă oricum prin computer.Mary ieşi.Intr Kim, cu un num r din „Times". Ferguson pară ă curse pe scurt titlurile, apoi deschise la pagina a doua, unde îi atrase imediat aten ia aceeaşi informa ie despre vizita doamneiţ ţ Thatcher în Fran a care ap ruse în „Paris Soir".ţ ă- Ei bine, Max, spuse el încet, î i doresc succes. Şi-şi turn înc o cafea. ţ ă ăCapitolul 3În diminea a aceea, la Paris era mult mai cald, astfel c z pada se topise aproape completţ ă ă pân la ora prânzului. Nici la ar nu mai era, decât ici şi colo pe bosche i, în p ce Dillonă ţ ă ţ mergea spre Valenton, urmând drumuri l turalnice. Se deplasa cu motocicleta B.M.W. dină garaj şi era deghizat în poli ist C.R.S.: casc , ochelari, un pistol-mitralier MAT49 pesteţ ă ă mantaua de ploaie a unifor-ei închise. .,,Era o nebunie c se ducea acolo, evident, dar nu putea rezista tenta iei unui spectacolă ţ gratuit. Coti pe un drum de ar îngust, pe lâng poarta unei ferme, dup ce îşi consultţ ă ă ă ă harta, urm o c rare printr-o p durice, pe jos, şi ajunse la un zid scund de piatr , pe oă ă ă ă colin . Departe, jos, la-vreo dou sute de metri, era trecerea de nivel, cu Renault-ul negruă ă înc parcat în locul unde îl l sase. Nu se vedea-nici ipenie de om. Peste vreo cinciă ă ţ sprezece minute, trecu un tren.Dillon se uit la ceas. Dou şi un sfert. îşî focaliz din nou binoclul Zeiss spre scena de jos şiă ă ă imediat ap ru pe drum Renault-ul- alb, cotind pe jum tate pentru a bloca intersec ia. îl urmaă ă ţ un Peugeot cu Pierre la volan, care b ga deja în marşarier, întorcând maşina, în timp ceă Gaston alerga spre el. Era un model vechi, vopsit în crem şi stacojiu.- Ce dr gu , spuse încet Dillon, în timp ce Peugeot-ul disp rea pe drum. Şi acum, cavaleria,ă ţ ă ad ug , aprinzându-şi o igar . ă ă ţ ă

Trecuser cam zece minute, când pe drum ap ru un camion masiv, care frân , neputândă ă ă merge mai departe. Avea o copertin de prelat cu inscrip ia „Steiner Elecă ă ţ tronics".- Electronice, vezi s nu, murmur Dillon,ă ăDin camion, o mitralier de calibru greu deschise focul prin partea lateral a prelatei,ă ă ciuruind furgonul Renault. Când rafala încet , Dillon lu din buzunar un detonator electronică ă de plastic negru, îl puse în func iune şi-i scoase antena.ţO duzin de oameni cu salopete negre şi c şti de interven ie s rir din camion, to i înarma iă ă ţ ă ă ţ ţ cu carabine automate. Când se apropiar de Renault, Dillon ap s pe butonul detonatorului.ă ă ă înc rc tur autodistructiv din 'cea de-a doua cutie neagr , despre care îi spusese lui Pierreă ă ă ă ă c avea în untru muni ie de rezerva, explod pe loc, dezintegrând autovehiculul,ă ă ţ ă dincaroseria c ruia îşi luar zborul, parc au ralenti, buc i întregi. Câ iva oaă ă ă ăţ ţ meni se pr buşir la p mânt, iar ceilal i fugir s se adă ă ă ţ ă ă ăposteasc .ă- Pofti i, domnilor, rumega i-o pe-asta/spuse Dillon. Porni înapoi prin p dure, trase criculţ ţ ă motocicleteiB.M.W., o încalec şi demar . –ă ăDeschise uşa magaziei din Rue de Helier, reveni pe motociclet , o conduse în untru şi oă ă parc . în timp ce se întorcea s închid uşa, Makeev strig de sus:ă ă ă ă - A ieşit prost, cred. îşi scoase casca. - M tem c da. Fra ii Jobert m-au denun at, în timp ce urca scara, Makeev coment :ă ă ţ ţ ă - Îmi place travestiul sta. Pentru oameni, un poli ist nu e altceva decât un poli ist. Nici ună ţ ţ semn distinctiv. - Exact. Am lucrat un timp, acum câ iva ani, pentru un mare irlandez, numit Frank Barry. Aiţ auzit vreodat de el? ă - Fireşte. Un veritabil Carlos. - A fost şi mai bun decât Carlos. L-au lichidat în 79. Nu ştiu cine. Folosea mult travestiul poli istului C.R.S. pe motociclet . Şi factorii poştali sunt buni. Nimeni nu bag în seam unţ ă ă ă poştaş. îl Îl urm pe rus în salon.ă- Povesteşte-mi! îi ceru Makeev. .Dillon îl puse la curent.Am mers la risc folosindu-i pe ştia doi şi-a ieşit pe dos, asta-i tot. ă- Şi acum?- - Aşa cum am spus asear , v voi oferi o int alternativ . Vreau s spun, atî ia baniă ă ţ ă ă ă ţ frumoşi. Trebuie s am în vedere şi b trâne ile.ă ă ţ- Aiurea, Sean, pe tine te-doare-n cot de b trâne e. Jocul e cel care te excit .ă ţ ă- S-ar putea s ai dreptate, îşi aprinse Dillon o iă ţ gar . Eu una ştiu. Nu-mi place "s fiu înfrânt.ă ă M voi gândi la ceva pentru voi şi-am s -mi pl tesc datoriile.ă ă ă- Fra ii Jobert? Merit osteneala?ţ ă- A da, îl asigur Dillon. Este vorba de onoare, Josef.ăMakeev oft .ă- M duc la Aroun, s -i dau vestea cea proast . Mai vorbim.ă ă ă- Aici, sau pe barj , zâmbi Dillon. Nu- i face griji, . Josef. Niciodat n-am dat greş, când mi-amă ţ ă pus ceva în minte.Makeev coborî scara. Paşii s i r sunar prin magazie, apoi uşa se trânti în urma lui. Dillon seă ă ă întoarse şi intr în camera cea lung , fluierând încet..ă ă- Dar nu în eleg, spuse Aroun. Nu s-a spus o vorb la televizor.ţ ă- Şi nici n-o s apar nimic, se întoarse Makeev dinspre glasswandul cu vedere peste ă ă Avenue Victor Hugo. Treaba nici nu s-a întâmplat, aşa procedeaz francezii. Ideea c doamnaă ă Thatcher ar fi putut trece prin orice fel de pericol, pe p mântul Fran ei, ar fi considerat ună ţ ă afront na ional. ţAroun era palid de furie. - N-a reuşit omul sta al t u. O gr mad de vorbe, Makeev, dar la sfârşit, nimic. Bine c nu i-ă ă ă ă ăam transferatmilionul în contul bancar din Zürich, azi-diminea .ţă- Dar ai fost de acord, observ Makeev. în orice caz, poate telefona oricând s verifice dacă ă ă au fost transfera i banii. ţ

- Dragul meu Makeev, am un depozit de cinci sute de milioane de dolari la banca aceea. Confruntat cu posibilitatea ca eu s îmi transfer afacerile, directorul administrativ a fost maiă mult decât dispus s accepte o mic inducere în eroare, azi-diminea , când a vorbit Rashidă ă ţă cu el. Dac Dillon telefoneaz s şe intereseze, depunerea va fi confirmat .ă ă ă ă- Ai de-a face cu un om foarte periculos, îi atrase aten ia Makeev. Dac afl … ţ ă ă- Cine-o s -i spun ? Cu siguran , nu tu, şi va fi pl tit în cele din urm , dar numai dacă ă ţă ă ă ă ajunge la un rezultat.Rashid îi turn cafea în ceaşc , spunându-i lui Makeev:ă ă- A promis o int alternativ , l-a men ionat pe primul ministru al Marii Britanii. Ce are deţ ă ă ţ gând?- Când se hot r şte, o s ne caute, r spunse Makeev.ă ă ă ă- Vorbe, se duse Aroun la fereastr , sorbind din cafea. Numai vorbe.ă- Ba nu, Michael, îi spuse Josef Makeev. Nici nu te-ai putea înşela mai amarnic.Apartamentul lui- Martin Brosnan se afla lâng râu, pe Quai de Montebello, în fa a lui de îleă ţ de la Cit, având una dintre cele mai frumoase vederi spre Notre Dame de Paris. Era la câ ivaţ paşi de Sorbona, ceea ce lui Brosnan îi convenea de minune.La ora patru şi câteva minute, mergea spre cas , înalt, cu umeri la i, într-un impermeabil deă ţ mod veche, cu p rul negru înc f r nici un fir alb, în pofida celor patruzeci şi cinci de ani aiă ă ă ă ă s i, f cându-l s arate ca un ucigaş pl tit din secolul al şaisprezecelea. Martin Aodh Brosnan.ă ă ă ă Aodh era corespondentul numelui Hugh, iar originea.irlandez i se vedea în pome ii înal i aiă ţ ţ obrajilor şi ochii cenuşii. Se l sa din nou frigul, iar Brosnan se înfiora când d du col ul pe Quai de Montebello,ă ă ţ gr bindu-se spre blocul s u. Era proprietarul întregii cl diri, ceea ce-i atriă ă ă buia apartamentul de la parter, pe col , pozi ia cea mai avantajoas . La col ul blocului se în l au schele pân laţ ţ ă ţ ă ţ ă etaju patru, unde sef cea o lucrare de zid rie.ă ăîn timp ce se preg tea s urce scara spre intrarea cu ornamenta ii, un glas îl strig :ă ă ţ ă-Martin?Ridicând privirea, o v zu pe Anne-Marie Audin aplecat peste balustrada terasei.ă ă- Tu de unde naiba ai mai ap rut? întreb el, uimit.ă ă- Din Cuba. Tocmai m-am întors.Brosnan urc treptele câte dou , iar când ajunse la uş , Anne- M rie i-o deschise. O ridic înă ă ă ă ă bra e, îm-br işînd-o cu putere, şi o duse în hol. ţ ăţ—Cât m bucur c te v d. Ce-ai c utat în Cuba?ă ă ă ăAnne-Marie îl s rut , ajutându-l s -şi scoat trenă ă ă ă dul,- A, am avut o îns rcinare destul de savuroas din partea revistei „Time". Hai îrtbuc t rie.ă ă ă ă S - i fac ceaiul.ă ţCeaiul era o glum a lor, de ani de zile. Lucru sură prinz tor pentru un american, Brosnan nuă putea suferi cafeaua. Îşi aprinse o igar şi se aşez la-mas , priţ ă ă ă vind-o cum se mişca prin buc t rie, cu p rul ei scurt la fel de negru ca al lui, acea femeie extrem de elegant , deă ă ă ă aceeaşi vârst cu el, dar ar tând cu doisprezece ani mai tân r .ă ă ă ă- Ar i minunat, îi spuse, când Anne-Marie aduse ceaiul; îl gust , dând din cap mul umit.ăţ ă ţ Excelent. Exact cum ai înv at s -l faci îh South Armagh, în 1971, când Liam Devlin şi cuăţ ă mine i-am ar tat pe viu cum lucreaz I.R.A. ,ţ ă ă- Ce mai face b trânul lup?ă- Locuieşte tot în Kilrea, lâng Dublin. Mai ine câte o prelegere la Trinity College. îşi dă ţ ă şaptezeci de ani, dar e o minciun sfruntat .ă ă- sta nu va îmb trâni nicicând.Ă ă- Da, ar i într-adev r minunat, repet Broslan. De ce nu ne-om fi c s torit? ăţ ă ă ă ăEra o întrebare ritual , pe care o pusese ani de zile, ă devenit deja glum . într-o vreme,ă ă fuseser aman i, dar de câ iva ani nu mai erau decât prieteni. Deşi nu aveau în nici un caz oă ţ ţ rela ie oarecare. Şi-ar fi dat via a pentru ea, iar în mlaştina din Vietnam aproape o f cuse,ţ ţ ă prima oar când se întâlniser . ă ă- Şi-acum, c am l murit-o şi pe asta, vorbeşte-mi despre noua ta carte, îi ceru Ânne-Marie.ă ă- O filosofie a terorismului, r spunse el. Foarte plică tisitoare. N-au s-o cumpere prea mul i.ţ- Mare p cat, când îi apar ine unui asemenea expert în domeniu.ă ţ

~ Nici nu prea conteaz , replic Brosnan. Faptul de a cunoaşte ă ă motivéis nu-i va face pe oameni s se comă porte altfel.- Cinicule. Hai s bem ceva adev rat, deschise ea frigiderul, de unde scoase o sticl deă ă ă „Krug".- N-o fi de soi ales?- Evident c nu.ăIntrar în salonul prelung şi elegant. Deasupra şemiă neului de marmur era o oglindă ă decqrativ , pretutindeni plante, un pian mare, canapele comode şi dezordonate şi un mareă num r de c r i. Anne-Marie l sase întreă ă ţ ă deschis glasswandul balconului, Brosnan se duse s -lă închid , în timp ce ea destupa şampania, pe gheridon, şi lua dou pahare. în acelaşiă ă moment, se auzi soneria.Când deschise uşa, Brosnan îi v zu în prag ă pe Max Hernu şi pe Jules Savary, cu fra ii Joberţ ţ în spatele lor.- Domnul profesor Brosnan? întreb Hernu. Sunt colonelul ă Max Hernu.- Ştiu foarte bine cine sunte i, r spunse Brosnan. Serviciul de AG iune, aşa e? Despre ce eţ ă ţ vorba? M ajunge din urm trecutul meu tulbure?ă ă- Nu tocmai, dar avem nevoie de asisten a dumneavoastr .ţ ă Dumnealui e inspectorul Savary, iar aceştia doi, Gaston şi Pierre Jobert.- Atunci, pofti i, îi invit Brosnan, cu interesul stârni împotriva propriei voin e.ţ ă ţ ţFra ii Jobert r maser în vestibul, la ordinul lui Hernu, care împreun cu Savary îl urm peţ ă ă ă ă Brosnan în salon. Anne-Marie se întoarse, uşor încruntat , iar Brosnan f cu prezent rile.ă ă ă- Îmi face mare pl cere, îi s rut Hernu mâna. V admir de mult.ă ă ă ă- Martin? se ar t ea îngrijorat . Sper c nu" te-ai încurcat în nimic?ă ă ă ă- Fireşte c nu, o asigur Brosnan. Deci, ce pot face pentru dumneavoastr , domnuleă ă ă colonel?- E o chestiune de securitate na ional , domnule profesor. Ezit s men ionez acest fapt, darţ ă ă ţ mademoi-selle Audin e o fotoreporter de mare prestigiu.ăAnne-Marie surâse:- Discre ie total , ave i cuvântul meu, domnule colonel. ţ ă ţ- Ne afl m aici la sugestia generalului de-Brigad Charles Ferguson de la Londra.ă ă- Dracul la b trân? Şi de ce v-a sugerat el s m c uta i pe mine?ă ă ă ă ă ţ- Fiindc sunte i expert în problemele legate de I.RA, domnule profesor. Da i-mi voie s vă ţ ţ ă ă explic.Şi începu, descriind întreaga situa ie cât putu de reţ pede.- în elege i, domnule profesor, încheie Hernu, fra ii Jobert ne-au parcurs toate registrele cuţ ţ ţ fotografii din I.RA f r s -l g seasc , iar Ferguson n-a avut nici el succes cu descriereaă ă ă ă ă sumar pe" care i-am putut-o face.ă- Ave i o real problem .ţ ă ă - Prietene, omul acesta nu e un oarecare. Trebuie s fie special, pentru a încerca una caă asta, dar nu ştim nimic mai mult decât c îl presupunem irlandez şi c vorbeşte fluentă ă franceza. - Şi eu ce vre i s fac?ţ ă - Discuta i cu fra ii Jobert. Brosnan o privi pe Anne-Marie, apoi ridic din umeri. ţ ţ ă - În regul , b ga i-i încoace. Se aşez pe marginea mesei, bând şampanie, în timp ceă ă ţ ă Gaston şi Pierre st teau în fa a lui, stânjeni i de situa ie. ă ţ ţ ţ - Ce vârst are? ă - E dificil, monsieur, r spunse Pierre. Se schimb de la o clip la alta. Parc ar fi mai multeă ă ă ă persoane într-una singur . Aş zice c spre patruzeci de ani.ă ă- Semnalmente? - Scund şi blond.- Nu arat cine ştie cum, interveni şi Gaston. Am crezut c era uh nimeni, iar într-o noapte aă ă fost cât pe ce s omoare un ditamai maimu oiul în cafeneaua noastr .ă ţ ă- În regul . E scund, blond, spre patruzeci de ani şi se descurc . Ce v face s crede i c ar fiă ă ă ă ţ ă irlandez?

- Când monta Kalaşnikov-ul, a f cut un banc despre cum a v zut el unul ca la ciuruind ună ă ă Land-Rover plin de solda i aeropurta i englezi.ţ ţ-Atâta tot? Pierre se încrunt . Brosnan lu sticla de „Krug" din frapier , iar Gaston Spuse:ă ă ă- Nu, mai e ceva. Mereu fluier un cântecel ciudat. Cam sinistru; Am reuşit s -l prind laă ă acordeon. Zicea c e irlandez.'ăChipul lui Brosnan r mase absolut nemişcat. St tea cu sticla într- o mân şi paharul înă ă ă cealalt .ă-.Şi-i place b utura asta, monsieur, continu Pierre.ă ă- Şampanie? întreb Brosnan.ă- P i, da, orice şampanie e mai bun ca apa, dar „Krug" e marca lui favorit .ă ă ă- La fel ca asta, nu de soi ales?- Da, monsieur. Ne-a spus c prefer amestecul de struguri, explic Pierre.ă ă ă- Aşa a fost întotdeauna, tic losul. Anne-Marie îi puse o mân pe bra .ă ă ţ- îl cunoşti?- - Aproape sigur. Mi-ai putea reproduce melodia aia la pian? îl întreb el pe Gaston.ă- Voi încerca, monsieur.Gaston deschise capacul, încerc uşor clapele, apoi cânt cu un deget începutul cântecului.ă ă- Ajunge, se întoarse Brosnan spre Hernu şi Savary. Un vechi cântec popular irlandez, „Ciocârlia pe cerul senin", şi ave i probleme, domnilor, fiindc omul pe care-l c uta i esteţ ă ă ţ Sean Dillon.- Dillon? repet Hernu. Sigur c da. „Omul cu o mie de fe e", cum l-a numit odat cineva. ă ă ţ ă- O mic exagerare, replic Brosnan, dar i se potriveşte.ă ăÎi trimiser pe fra ii Jobert acas , iar Brosnan şi Anne-Marie se aşezar pe o canapea, înfa aă ţ ă ă ţ lui Hernu şi Savary. Inspectorul f cea însemn ri, în timp ce americanul vorbea. ă ă- Mama lui a murit la naştere. Cred c s-a întâmplat în 1952. Tat l era electrician. A plecat să ă ă lucreze la Londra, aşa c Dillon a f cut şcoala acolo. Avea un talent incredibil la actorie, ună ă adev rat geniu. Se poate schimba sub ochii dumneavoastr , îşi cocoşeaz umerii,ă ă ă îmb trâneşte cu cincisprezece ani. E uluitor. ă -- Deci, îl cunoaşte i bine? întreb Hernu. ţ ă -- De la Belfast, în vremurile rele, dar înainte de asta a primit o burs la Academia Regal deă ă Art Dramatic . N-a studiat decât un an. Nu-l puteau înv a nimic. A jucat un rol, dou , laă ă ăţ ă Teatrul Na ional. Nu mare lucru. Era foarte tân r, re ine i. Apoi, în 1971, tat l lui, care seţ ă ţ ţ ă întorsese acas la Belfast, a fost omorât de o patrul a armatei britanice. într-un schimb deă ă focuri. A fost un accident.- Iar Dillon suferit? ă- S-ar putea spune c da. Şi-a oferit serviciile celor din I.R.A. Provizoriu. Le-a pl cut. Aveaă ă minte, talent la limbi. L-au trimis dou luni în Libia, într-O tab r din alea de instruc ie pentru terorişti. Ună ă ă ţ curs intensiv de armament. Atâta i-a trebuit. O dat nu s-a uitat în urm . Numai Dumnezeuă ă ştie câ i a omorât.ţ- Deci, înc mai lucreaz pentru I.R.A.? Brosnan cl tin din cap:ă ă ă ă- Nu, de ani de zile. A, înc se mai consider soldat, dar e de p rere c la comand e oă ă ă ă ă adun tur de babe, şi nu pot s se descurce cu el. L-ar fi omorât şi pe Pap , dac g seaă ă ă ă ă ă necesar. Nu mai putea de fericire s fac ac iuni contraproductive. Se vorbeşte c a fostă ă ţ ă implicat în afacerea Mountbatten.- Şi de-atunci încoace? se interes Hernu.ă- Beirut, Palestina. A f cut multe pentru O.E.P. Maă joritatea organiza iilor teroriste i-au folositţ serviciile, cl tin din cap Brosnan. O s ave i necazuri.ă ă ă ţ- De ce, exact? - Faptul c a folosit doi pungaşi ca fra ii Jobert. Mereu face asta. De acord, acum n-a reuşit,ă ţ dar cunoaşte punctele slabe ale tuturor mişc rilor revolu ionare. C sunt pline fie de capeteă ţ ă înfierbântate, fie de informatori. îl numi i „omul f r fa a" şi aşa este, fiindc m îndoiesc c -ţ ă ă ţ ă ă ăi ve i g si fotografia în vreun dosar şi, sincer v spun, nici n-ar conta.ţ ă ă- De ce o face? întreb Anne-Marie. Nu în scopuri politice?ă

- Din pl cere, pentru c s-a prins. S nu uit m c e actor. Acum joac într-o pies real şi areă ă ă ă ă ă ă ă talent.- Am impresia c nu ine i foarte mult la el, coment Hernu. în termeni personali, vreau să ţ ţ ă ă spun.; - M rog, a încercat s m omoare, pe mine şi pe un bun prieten de-al meu, cu ani în urma,ă ă ă îl inform Brosnan. Cu asta, v-am r spuns la întrebare?ă ă- Desigur, e un motiv destul de întemeiat. Hernu se ridic în picioare, urmat de Savary.ă- Trebuie s mergem. Vreau s -i transmit toate astea generalului de Brigad Ferguson, câtă ă ă mai rapid posibil.- Perfect, r spunse Brosnan.ă- Putem conta pe ajutorul dumneavoastr în proă blema asta, sper, domnule profesor?Brosnan privi spre Anne-Marie, a c rei'fa era ho-t rât .ă ţă ă ă- Asculta i, spuse el, nu m deranjeaz s mai st m de vorb dac v pot ajuta, dar nu vreauţ ă ă ă ă ă ă ă s m implic personal. Şti i ce am fost, domnule colonel. Orice s-ar întâmpl , la aşa ceva nuă ă ţ ă m mai în orc. I-am f cut cuiva o promisiune; demult.ă ţ ă- V în eleg perfect, domnule profesor. Hernu se întoarse spre Anne-Marie:ă ţ- Mademoiselle, mi-a f cut o pl cere deosebit .ă ă ă - V conduc, spuse ea, pornind spre uş .ă ăCând reveni, Brosnan deschisese glasswandul şi privea râul, fumând o igar . O cuprinse cuţ ă un bra .ţ - E în regul ? ă - A, da, r spunse ea. E perfect… Şi-şi rezem capul de pieptul lui.ă ăExact în acel moment, Ferguson st tea lâng foc, în apartamentul din Cavendish Square,ă ă când sun telefonul. Mary Tanner r spunse la aparatul din cabinet. Dup câteva momente,ă ă ă ieşi: - V-au sunat din Downing Street. Primul ministru vrea s v vorbeasc . ă ă ă- Când?- Acum, domnule.Ferguson se ridic , sco îndu-şi ochelarii de citit.ă ţ - Cheam maşina. Vii cu mine şi aştep i. Mary ridic receptorul, spuse câteva cuvinte şiă ţ ă închise. - Despre ce crede i c e vorba, domnule general de Brigad ?ţ ă ă - Nu sunt sigur. Despre iminenta mea ieşire la pensie sau despre întoarcerea ta la îndatoriri mai banale. Ori despre afacerea din Fran a. Deja, trebuie s le fi spus totul.ţ ă Oricum, hai s vedem. Şi o conduse afar .ă ăFur primi i prin poarta p zit din cap tul lui Downing Street. Mary Tanner r mase înă ţ ă ă ă ă maşin , când Ferguson fu primit pe cea mai celebr uş din lume. Domnea o atmosferă ă ă ă destul de calm , în compara ie cu ultima ocaă ţ zie când fusese acolo, la o petrecere de Cr ciună organizat de doamna Thatcher pentru personalul intern, în Sala cu Coloane. Oameni deă serviciu, dactilografe, func ionari. Era o fapt tipic pentru ea. Cealalt fa a Doamnei deţ ă ă ă ţă Fier. Îi regreta plecarea, neîndoielnic, şi oft în timp ce urma un aghiotant tân r pe scaraă ă principal , m rginit cu copii dup portretele tuturor acelor mari oameni ai istoriei. Peel,ă ă ă ă Wellington, Disraeli şi mul i al ii. Ajunser pe coridor. Tân rul b tu la o uş şi o deschise.ţ ţ ă ă ă ă- Domnule prim ministru, domnul general de Brigad Ferguson.ăUltima oar când intrase Ferguson în untru, cabinetul fusese camera unei femei, cu accenteă ă feminine inconfundabile, dar era perfect conştient c acum lucrurile st teau altfel, pu in maiă ă ţ auster, într-un mod subtil. Afar se întuneca rapid, iar John Major revedea un raport, cuă stiloul mişcându-i-se considerabil de repede.- Scuzele mele. Mai dureaz doar un moment, zise el.ăFerguson fu uimit de polite ea primului ministru, buna creştere de baz pe care n-oţ ă întâlneşti prea des la şefii de stat. Major semn raportul, îl puse deoparte şi se rezem înă ă fotoliu, agreabil şi c runt, cu ochelari cu rame de baga, cel mai tân r prim ministru dină ă secolul dou zeci. Aproape necunoscut marelui public când îi succedase lui Margaretă Thatcher, totuşi modul cum trata criza din Golf îl consacrase deja ca pe un lider de prestigiu autentic.

- V rog s lua i loc, domnule general de Brigad , am un program foarte înc rcat, aşa c voiă ă ţ ă ă ă trece direct la subiect. Afacerea în leg tur cu doamna Thatcher, în Fran a. Evident, e foarteă ă ţ tulbur toare.ă- într-adev r, domnule prim ministru. Slava Domnuă lui c s-a rezolvat cu bine.ă - Da, dar se pare c a fost mai mult vorba de noroc, decât de altceva. Am vorbit cuă preşedintele Mitterand şi a fost de acord c e în interesul nostru, al tuturor, mai ales inândă ţ seama de actuala situa ie din Golf, s men inem o discre ie total .ţ ă ţ ţ ă - Dar presa, domnule prim ministru? - Presa nu va afla nimic, domnule general de Brigad , r spunse John Major. în eleg că ă ţ ă francezii n-au reuşit s -l captureze pe individul respectiv. ă - M tem c aşa e, conform ultimelor informa ii, dar colonelul Hernu de la Serviciul deă ă ţ Ac iune ine permanent leg tura cu mine. ţ ţ ă - Am vorbit cu doamna Thatcher şi dumneaei este cea care m-a informat despre prezen aţ dumneavoastr , domnule general de Brigad . Din câte în eleg, sec ia de informa iiă ă ţ ţ ţ cunoscut ca Grupul Patru a fost înfiin at în 1972, r spunde numai în fa a primului ministruă ţ ă ă ţ şi are scopul de a rezolva cazuri concrete de terorism şi subversiune? - Aşa este.- Ceea ce înseamn c ai servit cinci prim miniştri, dac e s m includ şi eu însumi.ă ă ă ă ă- De fapt, domnule prim ministru, nu e tocmai exact, replic Ferguson. în momentul de fa ,ă ţă avem o problem .ă- A, ştiu toat povestea. Cei de la securitatea obişă nuit n-au fost niciodat mul umi i deă ă ţ ţ existen a dumneaţ voastr , domnule general de Brigad , sem na i prea mult cu o armată ă ă ţ ă privat a primului ministru. Din acest motiv, s-au gândit c o schimbare la Num rul Zece ară ă ă fi momentul oportun ca s se debaraseze.ă- M tem c da, domnule prim ministru.ă ă- Ei bine, n-ar fi fost şi nici n-a fost. Am vorbit cu directorul general al Serviciilor de Securitate. S-a rezolvat.- Nici nu v pot spune cât m bucur.ă ă- Perfect. Evident, prima dumneavoastr sarcin este s -l g si i pe cel ce se ascunde înă ă ă ă ţ spatele afacerii din Fran a. Dac e din I.RA, atunci ne priveşte pe noi, nu sunte i de acord?ţ ă ţ- Ca egoric.ţ- Bine. Atunci, v las s pleca i şi vede i-v de treab . ine i-m informat despre toateă ă ţ ţ ă ă Ţ ţ ă evolu iile semnificative, cu titlu strict confiden ial.ţ ţ- Desigur, domnule prim-ministru.Uşa din spatele lui Ferguson se deschise ca prin farmec, iar aghiotantul ap ru pentru a-lă conduce pe general afar . Când uşa se închise, primul ministru înceă puse deja s lucreze laă un alt teanc de hârtii, iar Ferguson fu înso it pân jos. ţ ăÎn timp ce limuzina pornea, Mary Tanner întinse mâna s închid geamul desp r itor.ă ă ă ţ- Ce s-a întâmplat? Despre ce era Vorba?- A, povestea din Fran a. : Ferguson p rea ciudat de retras.ţ ă- Ştii, sta are într-adev r ceva aparte.ă ă- Ei, haide i, domnule, spuse Mary. Adic nu crede i, sincer, c ne-ar putea prinde bine oţ ă ţ ă schimbare, dup atâ ia ani de guvernare Tory?ă ţ- Ai fi o excelent purt toare de cuvânt a muncitoă ă rilor. Dragul de tat -t u, Dumnezeu s -lă ă ă odihneasc , a fost profesor de medicin la Oxford, iar,mama ta este proprietara a jum tateă ă ă din Hereforctehire: Apartamentul acela al t u din Lowndes Square, cât zici c face, ună ă milion? Oare de ce copiii celor boga i sunt întotdeauna ţ atât de deprimant de ştângişti, în timp ce insist în continuare s cineze la „Savoy"?ă ă- E o exagerare flagrant . ă-' Serios, draga mea,.am lucrat pentru prim miniştri atât laburişti, cât şi conservatori. Coloratura politic nu conteaz . Marchizul de Salisbury, când a fost prim ministru,ă ă Gladstone, Disraeli au avut probleme foarte âsem n toare cu ale noastre. Fenieni, anarhişti,ă ă bombe în Londra, atâta doar c erau cu dinamit în loc de Semtex, şi câte atentate la via aă ă ţ reginei Victoria au avut loc? Privi afar , la traficul de pe Whitehall, în timp ce mergeau spreă Ministerul Ap r rii. ă ă

- Nimic nu se schimb . ă- În regul , prelegerea s-a terminat, dar ce-a fost cu primul ministru? vru s ştie Mary. >'ă ă- A, lucr m mai departe, asta s-a întâmplat. M tem c v trebui s - i contramand mă ă ă ă ă ţ ă transferul înapoi în Poli ia Militar .ţ ă- Fir-a i al dracului s fi i! exclam Mary, aruncându-şi bra ele pe dup gâtul lui. ţ ă ţ ă ţ ăCabinetul lui Ferguson, aflat la etajul doi al Ministerului Ap r rii, se g sea într-un col dină ă ă ţ spate, cu vedere spre Horse Guards Avenue, Cheiul Victoria şi, în fund, Tamisa. Nici nu se aşezase bine la birou, când Mary intr în grab .ă ă- Un fax codificat de la Hernu. L-am trecut prin decodificator. N-o s v plac deloc.ă ă ăCon inea concluziile întâlnirii lui Hernu cu Martin Brosnan, datele despre Sean Dillon - totul.ţ- Dumnezeule mare, murmur Ferguson. Mai r u nici c se putea. E ca un duh-,Dillon sta.ă ă ă ă Exist sau nu exist ? La fel de r u ca şi Carlos, în materie de terorism interna ional, dară ă ă ţ complet necunoscut presei şi publicului şi f r nici o informa ie de pornire.ă ă ţ- Dar avem totuşi un lucru, domnule.- Ce anume?- Pe Brosnan.- Într-adev r, îns ne va ajuta? se ridic Ferguson, mergând la fereastr . Am încercat s -lă ă ă ă ă conving pe Martin s fac neap rat ceva pentru mine, anul trecut. Nici cu pr jina n-a vrut să ă ă ă ă se ating .ăSe întoarse, zâmbind.- Din cauza prietenei lui, în elegi, Anne-Marie Audin. Are oroare la gândul c ar redeveniţ ă ceea ce-a fost odat .ă- Da, o pot în elege.ţ- Dar s l s m asta. Mai bine s -i trimitem primului ministru un raport despre ultimeleă ă ă ă descoperiri. Cât mai pe scurt.Mary scoase unstilou şi începu s noteze dup dică ă tare. - Altceva, domnule? întreb ea, la sfârşit.ă- N-aş crede. D -I la maşin . Un exemplar pentru dosar, cel lalt pentru primul ministru.ă ă ă Trimite-I direct la Num rul Zece, prin curier. Strict confiden ial.ă ţMary b tu la maşin o ciorn a raportului, apoi o duse pe coridor, spre biroul deă ă ă dactilografiere şi copiere. La fiecare etaj exista câte unul si to i func ionarii aveau acredit riţ ţ ă de securitate complete. Când intr , copiatorul c nea. Omul din fa a lui avea vreo cincizeciă ţă ă ţ şi cinci de ani, p r alb, ochelari militari cu rame metalice şi'c maş cu mânecile suflecate.ă ă ă

Bun , Gordon, îl salut ea. Am o prioritate unu. S fie scris ireproşabil. O copie pentruă ă ă ă dosarul

personal. -- Mi-o faci pe loc?-- Sigur c da, domnişoar c pitan Tanner, privi el scurt foaia. în cincisprezece minute. Oă ă ă aduc eu.Mary ieşi, iar Gordon se aşez la maşina de scris, tr gând aer în piept s se calmeze cândă ă ă citi men iunea „Numai pentru ochii primului ministru". Gordon Brown lucra în Corpulţ Informativ de dou zeci şi cinci de ani, ajungând la gradul de maistru militar. O carieră ă demn , deşi nespectaculoas , culminând cu decernarea unui M.B.E. şi oferta de angajare laă ă Ministerul Ap r rii în momentul pension rii din armat . Şi totul mersese de minune, până ă ă ă ă anul trecut, când so ia lui murise de cancer. Nu aveau copii, ceea ce-l l sa singur într-o lumeţ ă rece, la cincizeci şi cinci de ani, dup care se întâmplase ur lucru miraculos. ăPrin minister circulau tot timpul invita ii la recep ii ale diverselor ambasade din Londra.ţ ţ Re inea şi el adeseori câte una. îi d deau o ocupa ie şir la o expozi ie de art plastic de laţ ă ţ ţ ă ă ambasada german , o cunoscuse pe Tania Novikova, secretar şi dactilograf la» ambasadaă ă ă sovietic . ăSe în eleseser atât de bine împreun . Tania avea treizeci de ani şi nu era deosebit deţ ă ă frumoas , dar, când se culcase cu el, la a doua întâlnire, în apartamentul lui din Camden,ă fusese o adev rat revela ie. Brown nu mai cunoscuse niciodat un asemenea stil sexual şiă ă ţ ă se lipise imediat de ea. Dup care, începuse. întreb ri deă ă spre munca lui, despre tot ce se întâmpla în Ministerul Ap r rii. Şi apoi, r cirea. N-o mai vedea şi era distrus, aproapeă ă ă

înnebunit. îi d duse telefon acas . La început, Tania fusese rece, distant , apoi îl întrebaseă ă ă dac fă ăcuse ceva interesant în ultima vreme.Brown ştia ce se întâmpla, dar nu-i p sa. Prin mâinile ă lui treceau numeroase rapoarte despre schimb rile din armata britanic , având în vedere evenimentele politice din Rusia. îi era uşoră ă s scoat câte o copie în plus. Când ă ă i le ducea la domiciliu, totul se întâmpl la fel ca înainte,ă iar Tania îl purta pe culmi ale pl cerii cum niciodat nu mai tr ise. De-atunci începând, f ceaă ă ă ă orice, procurându-i copii despre tot ce-ar fi putut-o interesa. „Numai pentru ochii primului ministru". Cât de recunosc toare avea s -i fie pentru asta? Termin de scris şi f cu două ă ă ă ă copii în plus, una pentru el însuşi. Adunase un dosar întreg, într-un sertar din dormitor. Cealalt era pentru Tania Novikova care, desigur, nu era secretar -dactilograf la ambasadaă ă ă sovietic , aşa cum îl informase ea pe Brown, ci c pitan K.Q.B. ă ăGaston deschise uşa garajului din fa a lui „Le Chat Noir", iar Pierre se aşez la volanulţ ă vechiului Peugeot roşu cu crem. Fratele s u se instala pe bancheta din spate şi plecar .ă ă- M gândeam; începu Gaston. Vreau s zic, dac nu-l prind? Arputea-veni s se r zbune,ă ă ă ă ă Pierre.- Aiurea. A plecat demult, Gaston. Cine-i tâmpitul care ar mai sta pe-aici, dup tot ce s-aă întâmplat? Nu, aprinde-mi o igar şi ine- i gura. Lu m o cin bun şi dup aia mergem ţ ă ţ ţ ă ă ă ă la Zanzíbar. Înc le mai au pe suroă rile alea suedeze care fac striptease.Era ora opt f r câteva minute, cu str zile t cute şi pustii, oamenii ad postinduse în cas deă ă ă ă ă ă gerul amarnic. Ajunser într-un mic scuar şi, când începur s -l traă ă ă verseze, în spatele lor ap ru un agent C.R.S. pe motoă ciclet , semnalizând cu farul. ă- Avem un sticlete pe coad , observ ă ă Gaston. Poli istul intr în dep şire, anonim sub casc şi ocheţ ă ă ă lari, şi le f cu semn s opreasc .ă ă ă- Un mesaj de la Savary, cred, presupuse Pierre, tr gând pe dreapta.ă- L-or fi prins, spuse surescitat Gaston.Agentul C.R.S. opri în spatele lor, îşi propti motocicleta pe cric şi se apropie. Gaston deschise portiera din spate şi se aplec în afar :ă ă- L-au prins pe tic los?ăScotând un Walther cu amortizor Carswell de sub pulpana mantalei, Dillon îi trase două gloan e în inim , îşi ridic ochelarii şi se întoarse. Pierre îşi f cu cruce.ţ ă ă ă- Tu erai… - Da, Pierre. O chestiune de onoare.Walther-ul mai tuşi de dou ori, apoi Dillon îl b g la loc sub manta, încalec pe B.M.W. şiă ă ă ă plec . începuse s fulguiasc , iar scuarul era foarte liniştit. Peste vreo juă ă ă m tate de or , ună ă poli ist care patrula pe jos, înfofolit împotriva frigului, îi g si.ţ ăApartamentul Taniei Novikova se afla lâng Bayswater Road, nu departe de ambasadaă sovietic . Avusese o zi grea şi se preg tea s se culce devreme. înainte de ora zece şiă ă ă jum tate, auzi soneria de la uş . Tocmai se ştergea dup o baie pl cut şi relaxant . Lu peă ă ă ă ă ă ă ea un halat şi coborî.Gordon Brown ieşise din schimb la zece. Abia aştepta s ajung la ea şi avusese obişnuiteleă ă dificult i de parcare cu Ford-ul s u Eâcort. St tea la uş , sunând ner bd tor şi enorm deăţ ă ă ă ă ă surescitat. Când îi deschise şi v zu cine era, Tania se înfurie imediat şi îl trase în ună ă tru.- i-am spus s nu vii niciodat aici, Gordon, orice s-ar întâmpl .Ţ ă ă ă- Dar este ceva deosebit, se rug el. Uite ce i-am adus.ă ţÎn living room, Tania lu din mâna lui plicul-mare, îl deschise şi scoase raportul. „Numaiă pentru ochii primului ministru". îl citi cu o emo ie intens . Incredibil c prostul la îi putuseţ ă ă ă livra o asemenea bomb . O inea cu bra ele pe dup mijloc, urcând spre sâni, iar Tania îiă ţ ţ ă sim ea exciţ ta ia.ţ-E un material bun, nu-i aşa? întreb el.ă- Excelent, Gordon. Ai fost într-adev r b iat siliă ă tor. - Serios? o strânse Gordon şi mai tare. Atunci; pot s r mân?ă ăVai, Gordon, ce r u îmi pare. Sunt în schimbul de noapte. ă- Te rog, iubito, insist el, tremurând ca o frunz . Doar câteva minute, m car.ă ă ăTrebuia s -l satisfac , o ştia, aşa c puse raportul pe mas şi îl lu de mân .ă ă ă ă ă ă- Un sfert de or , Gordon, nu mai mult, iar pe urm va trebui s pleci.ă ă ă

Şi îl conduse în dormitor.Dup ce sc p de el, se îmbr c în grab , întrebân-du-se ce s fac . Era o comunistă ă ă ă ă ă ă ă ă convins , înveterat . Aşa fusese crescut şi aşa avea s moar . Mai mult, servise K.G.B.-ulă ă ă ă ă cu deplin loialitate. Acesta o cultivase, o educase, îi oferise statutul pe care îl avea înă lumea" lor. Pentru-o femeie tân r , era surprinz tor de demodat . Nu avea timpă ă ă ă deGorbaciov sau de nesocoti ii din Glasnost care-l înconjurau: Din p cate, mul i ofi eri K.G.B.ţ ă ţ ţ îl sus ineau, iar unul dintre aceştia era şeful ei dinţambasad din Londra, Iuri Gatov.ăCe atitudine ar fi avut fa de un asemenea raport? se întreb Tania, în timp ce ieşea,ţă ă pornind pe strad . Care avea s fie atitudinea lui Gorbaciov fa de tentaă ă ţă tiva nereuşit )deă atentat la via a doamnei Thateher? Probabil aceeaşi indignare pe care desigur o sim ea priţ ţ -mul ministru al Marii Britanii, iar dac Gorbaciov reac iona astfel, atunci era valabil şiă ţ pentru"Gatov. Deci, înc o dat , ce s fac ?ă ă ă ăÎi trecu prin minte, în timp-ce str b tea trotuarul înghe at de pe Bayswater Road, c existaă ă ţ ă cineva care ar fi putut s fie foarte interesat, şi nu numai fiindc gândea la fel ca ea, ci şiă ă pentru c el însuşi se afla exact în centrul ac iuni - la Paris. Fostul ei şef, colonelul Josefă ţ Makeev. Asta era. Makeev ştia cel mai bine, cum s foloseasc o asemenea informa ie. O luă ă ţ ă prin Kensington Palace Gardens şi intr în ambasada sovietic .ă ăÎntâmpl tor, în seara aceea Makeev întârziase la biă rou, când secretara b g capul pe uş şiă ă ă spuse:- Un apel de la Londra pe codificator. C pitan Novikova.ăMakeev r spunse la telefonul roşu.ă- Tania, o întâmpin el, cu o anumit afec iune în glas, c ci tr iser împreun în cei trei aniă ă ţ ă ă ă ă cât lucrase cu el la Paris. Ce pot face pentru tine? - În eleg c azi a avut loc acolo un incident afectând Imperiul? ţ ăEra o veche expresie de cod K.G.B., folosit ani de-a rândul, întotdeauna cu referire laă tentativele de asasinat de price fel la înalt nivel de stat, în privin a-Marii Britanii.ţMakeev intr imediat în alert .ă ă- Corect. Genul obişnuit, nu s-a întâmplat nimic;- Te intereseaz ?ă- Foarte mult.- Î i trimit un fax codificat. Aştept în birou, dac vrei s vorbim.ţ ă ăTania Novikova închise telefonul. Avea propriul ei fax cu codificator, pe un al doilea birou. Şe duse la el, unde tast rapid detaliile necesare, verificând pe dîsplay dac în elesese bine.ă ă ţ Ad ug num rul personal al lui Makeev, introduse raportul şi aştept . Peste câtevaă ă ă ă momente, ap ru semnalul de recep ionare a mesajului. Tania se ridic , îşi aprinse o igar şiă ţ ă ţ ă se duse la fereastr , unde r mase în aşteptare.ă ăMesajul cifrat fu primit în camera de radio şi coduri a ambasadei din Paris. Makeev aştepta cu ner bdare s ias . Operatoarea i-l d du, iar colonelul îl introduse în decodificator şi îşiă ă ă ă tast num rul personal. Abia aştepta s vad con inutul şi începu s -l citeasc înc de peă ă ă ă ţ ă ă ă culoar, la fel de surescitat ca Tania Novikova când v zu men iunea „Numai pentru ochiiă ţ primului ministru". Aşezându-se la birou, îl mai citi o dat . St tu un timp pe gânduri, apoiă ă întinse mâna spre telefonul roşu.'- Ai lucrat excelent, Tania. Aşa te vreau! - Cât m bucur! ă - Gatov ştie? - Nu, colonele.- Bine, aşa s r mân .ă ă ă- Mai pot face ceva?- Foarte'multe. Cultiv - i omul de leg tur . Anun -m pe loc despre orice altceva. S-ară ţ ă ă ţă ă putea s ai o surpriz . Un prieten de-al meu vine la Londra. Acel prieten anume, despre careă ă ai citit.- Abia aştept.Tania închise telefonul, plin de însufle ire, şi se duse la bufet.ă ţ

În Paris, Makeev st tu un moment încruntat, apoi lu receptorul ,şi-l sun pe Dillon. Dup oă ă ă ă scurt întârziere, irlandezul r spunse.ă ă- Cine e?-Josef, Sean. Vin spre tine. Extrem urgen . . închise telefonul, îşi lu mantaua şi ieşi.ă ţă ă

Capitolul 4În seara aceea, Brosnan o luase pe Anne-Marie ,la cinema, iar dup aceea la un mică restaurant din Mont-martre, numit „La Place Anglaise". Era un vechi favorit de-al s u fiindc ,ă ă în ciuda numelui, printre specialit ile casei se num ra şi tocana irlandez . Nu era deosebităţ ă ă de frecventat şi, tocmai terminaser felul întîi, când ap ru ă ă Max Hernu, cü Savary al turi.ă- Ninsoare la Londra, ninsoare la Bruxelles şi ninsoare la Paris, îşi scutur Hernu mâneca deă z pad şi seă ădescheie la palton.- S deduc din apari ia dumneavoastr aici c m-a i urm rit? întreb Brosnan.ă ţ ă ă ţ ă ă- Câtuşi de pu in, domnule profesor. Am telefonat la dumneavoastr acas , unde portarulţ ă ă ne-a spus c a i plecat la cinema. De asemenea, a fost destul de amabil s men ioneze treiă ţ ă ţ sau patru restaurante în care putea i fi g sit. Acesta e al doilea.ţ ă- Atunci, lua i loc şi servi i-v cu un coniac şi cafea, îi invit Anne-Marie. Amândoi p re iţ ţ ă ă ă ţ înghe a i.ţ ţîşi scoaser paltoanele, iar Brosnan îl chem din cap pe chelnerul şef, care veni gr bit şi luă ă ă ă comanda,«Regret, mademoiselle, c v stric seara, dar e ceva de maxim importan , începu Hernu.ă ă ă ţă Un eveniment nefericit. Brosnan îşi aprinse o igar . ţ ă - S-auzim nenorocirea. . Savary îi r spunse:ă.. - Acum vreo dou ore, un poli ist de strad a g sit cadavrele fra ilor Jobert în maşina lor,ă ţ ă ă ţ într-un mic scuar, nu departe de „Le Chat Noir",- Asasina i, asta vre i s spune i? se interes An-ne-Marieţ ţ ă ţ ă- O, da, mademoiselle. împuşca i mortal.ţ- Câte dou în inima fiec ruia? întreb Brosnan.ă ă ă- Ei bine, da, domnule profesor, medicul legist ne-a putut-o spune înc de la începutulă examin rii. N-am mai r mas în continuare. De unde a i ştiut?ă ă ţ- Dillon, f r îndoial . E o lovitur de real profeă ă ă ă sionist, domnule colonel, ar fi trebuit s-o şti i.ţ Niciodat un singur foc, întotdeauna dou , pentru eventualitatea c adversarul reuşeşte să ă ă ă riposteze, într-un gest reflex.Hernu amestec în cafea cu linguri a.ă ţ- V aştepta i, domnule profesor?ă ţ - Sigur c ' da. Avea s se întoarc la ei, mai deă ă ă vreme sau mai târziu. Un om ciudat. întotdeauna se ine de cuvânt, niciodat nu încalc un contract şi are aceţ ă ă leaşi preten ii de laţ cei cu care trateaz . E ceea ce numeşte el „chestiune de onoare". Cel pu in, aşa f cea peă ţ ă vremuri. - V pot întreba ceva? interveni Savary. Lucrez pe teren de cincisprezece ani. Am cunoscută nu numai destui asasini şi gangsteri care consider crima o parte din meserie, ci şi câte ună biet nenorocit care-şi omoar so ia; fiindc l-a înşelat. Dillon mi se pare cu totul altceva.ă ţ ă Vreau s spun, tat l lui a fost omorât de militarii britanici, aşa c s-a înrolat în I.RA Astaă ă ă în eleg, dar tot ceea ce s-a întâmplat în continuare, nu. Dou zeci de ani înţ ă cheia i. Atâteaţ lovituri, şi nici m car în ara lui. De ce?ă ţ- Nu sunt psihiatru, r spunse Brosnan. Un specialist v-ar înşira o serie întreag de denumiriă ă fanteziste, începând cu „psihopat" şi mergând tot mai departe. Am cunoscut oameni ca el în armat , în Vietnam, în For ele Speciale, oameni de calitate, unii, dar, dup ce au înă ţ ă ceput, la ucideri m refer, ajung s pun st pânire pe ei ca un drog. Devin ca nişte poseda i. Etapaă ă ă ă ţ urm toare e s ucid întotdeauna, chiar şi când nu e necesar. S-o fac f r nici un pic deă ă ă ă ă ă emo ie. Pe vremuri, în Nam, ceilal i oameni parc deveniser , cum s spun, nişte simpleţ ţ ă ă ă obiecte.

- Şi crede i c asta i s-a întâmplat şi lui Dillon? întreb Hernu.ţ ă ă - Mi s-a întâmplat şi mie, domnule colonel, r spunse sumbru Martin Brosnan. ăSe l s t cerea. Dup un timp, Hernu spuse:ă ă ă ă- Trebuie s -l prindem, domnule profesor.ă - Ştiu. - Atunci, participa i al turi de noi la urm rire? Anne-Marie-îi puse o mân pe bra , cu oţ ă ă ă ţ expresiedezn d jduit , şi se întoarse spre cei doi, furioas şi oarecum disperat .ă ă ă ă ă- Asta e datoria dumneavoastr , nu a lui Martin. ă- Nu-i nimic, o linişti el. Nu te îngrijora. . Lui Hernu îi spuse:- V dau orice sfat pot, orice informa ie care v-ar putea fi de folos, dar nu m implică ţ ă personal. Regret, domnule colonel, dar altfel nu se poate. - Ne-a i spus c , odat , a încercat s v omoare, îi aminti Savary. Pe dumneavoastr şi peţ ă ă ă ă ă un prieten.- Asta s-a întâmplât în 74. Amândoi lucram pentru acel prieten al meu, un om. numit Devlin, Liam Devlin. Era ceea ce se poate numi un revolu ionar de mod veche. Credea c înc seţ ă ă ă mai putea lupta ca pe vremuri, cu o armat de gheril împotriva trupelor. Cam ca Rezisă ă ten aţ Francez din timpul r zboiului. Nu-i pl ceau bomă ă ă bele, atacurile asupra unor obiective slabe, ac iunile de acest fel.ţ- Şi ce s-a întâmplât? întreb inspectorul.ă- Dillon a înc lcat ordinele, iar bomba destinat paă ă trulei de poli ie a omorît o jum tate deţ ă duzin de copii. Devlin şi cu mine l-am urm rit. A încercat s ne lichiă ă ă deze. -- F r succes, evident?ă ă- Ei, nici noi nu eram nişte puşti ai str zii.ăGlasul i se schimbase într-un mod subtil. Era mai dur, mai cinic.- M-a l sat cu o gaur în um r, iar eu i-am f cut lui una în bra . Atunci a disp rut prima oară ă ă ă ţ ă ă în Europa.- Şi nu l-a i mai rev zut?ţ ă- Am fost în închisoare patru ani, începând din 1975, domnule inspector. La Belle Isle. Uita iţ propria dumneavoastr istorie. A lucrat o vreme cu un om numit Frank Berry, alt refugiat dină I.R.A. care a ap rut pe scena euroă pean . R u de tot, acest Barry. îl mai ine i minte?ă ă ţ ţ- Ba bine c nu, domnule profesor, r spunse Hernu. Din câte-mi amintesc, a încercat s -lă ă ă asasineze pe Lordul Carrington, ministrul de Externe al Marii Britanii, în 1979, cu ocazia unei vizite în Fran a, în condi ii foarte asem n toare cu afacerea asta recent .ţ ţ ă ă ă- Probabil c Dillon a reprodus opera iunea. îl adora pe Barry.ă ţ- Pe care dumneavoastr l-a i omorât, din partea ină ţ forma iilor britanice, în eleg.ţ ţAnne-Marie spuse:- Pe mine v rog s m scuza i. Se ridic şi plec la toalet .ă ă ă ţ ă ă ă- Am sup rat-o, remarc Hernu.ă ă- E îngrijorat pentru mine, domnule colonel, îngrijoă rat ca nu cumva anumite împrejur ri să ă ă m fac s iau din nou arma în mân şi s revin de unde-am pornit.ă ă ă ă ă- Da, îmi dau seama, prietene, se ridic Hernu, încheindu-se la hain . V-am r pit destul timp.ă ă ă Scuzele mele pentru mademoiselle Audin.Savary ad ug :ă ă- În leg tur cu cursurile dumneavoastr la Sorbona, domnule profesor, cred c v iubesc laă ă ă ă ă nebunie studen ii. Pun pariu c preda i cu s li pline.ţ ă ţ ă- Întotdeauna, confirm Brosnan.ăÎi privi plecând, apoi Anne-Marie reveni la mas .ă- Îmi pare r u, iubito, îi spuse el.ă- N-a fost vina ta. P rea obosit .ă ă- Cred c m duc acas .ă ă ă- Nu te întorci la mine?- Ast sear nu. Mâine, poate.ă ă

Chelnerul şef aduse nota de plat , pe care Brosnan o semn , apoi îi ajut s se îmbrace şi îiă ă ă ă înso i pân la uş . Afar , caldarâmul era pres rat cu z pad . Anne-Marie se înfiora,ţ ă ă ă ă ă ă întorcându-se spre Brosnan:- Te schimbaseşi, Martin, adineaori când vorbeai cu ei. începuseşi s devii din nou cel lalt.ă ă- Serios? întreb el, ştiind c era adev rat. ă ă ă— Iau un taxi.- S vin şi eu cu tine? ă- Nu, mai bine nu.O privi cum se îndep rta în lungul str zii, apoi se întoarse şi porni în direc ia opus ,ă ă ţ ă întrebându-se unde era Dillon şi ce f cea.ăBarja lui Dillon era amarat într-un mic doc pe Quai ISt.Bernard. Acolo costau mai multă ă ambarca iuni cu motor, de croazier , vaporaşe de agrement acoperite cu «huse pe timpulţ ă iernii. Interiorul barjei era surprinz tor de luxos, un salon cu lambriuri de mahon, două ă canapele confortabile, un televizor. Dormitorul se afla într-o cabin învecinat /cu un divan şiă ă un mic duş al turi. Dincolo de culoar era buc t ria, mic , dar foarte modern . Tot ce şi-ar fiă ă ă ă ă putut dori un maestru culinar. Acolo se g sea acum Dillon, aşteptând ca ibricul s dea înă ă clocot, când auzi paşi pe punte. Deschise un sertar, scoase pistolul Walther, îl arm şi şi-lă înfipse la centur , în spate. Apoi, ieşi.ăMakeev coborî scara şi intr în salon. îşi scutur mantaua de z pad şi şi-o scoase.ă ă ă ă- Ce noapte. Scârboas vreme.ă- La Moscova este şi mai r u, îi aminti Dillon. O cafea?ă- De ce nu?Makeev se servi cu un coniac din sticla de pe gheridon, iar irlandezul reveni cu dou c ni deă ă por elan.ţ- Eî, ce s-a întâmplat?- Înainte de toate, sursele mele mi-au spus c fra ii Jobert au ap rut într-adev r mor i de-aă ţ ă ă ţ binelea. A fost în elept?ţ- Ca s folosesc o replic nemuritoare dintr-un film vechi cu James Cagney, au c utat-o cuă ă ă luminarea. Altceva?- A, a ieşit la suprafa un vechi prieten din trecutul t u tulbure. Unul, Martin Brosnan.ţă ă- Sfînt Maic a Domnului! p ru Dillon încremenit un moment. Martin? Martin Brosnan? staă ă ă Ă de unde naiba a mai ap rut? ă- Locuieşte aici, la Paris, mai sus de tine, pe Quai de Montebello, în, blocul de pe col , m'faţ ţă la Notre Dame. O intrare cu multe decora iuni. La doi paşi de-aici. N-are cum s - i scape dinţ ă ţ vedere. Mai sunt şi nişte schele în fa . Se lucreaz ceva la cl dire.ţă ă ă- Totul, foarte am nun it, scoase Dillon o sticl de „Bushmills" din dulap şi-şi turn un pahar.ă ţ ă ă De ce?- Am aruncat o privire, pe drum încoace.- Ce leg tur au toate astea cu mine?ă ăAşa c Makeev îi spuse - despre Max Hernu, Sa-vary, Tania Novikova din Londra, totul.ă- Deci, încheie el, cel pu in ştim de ce se in amicii noştri.ţ ţ- Novikova asta mi-ar putea fi de mare folos. O s joace cum cânt m noi?ă ă- F r discu ie. A lucrat câ iva ani pentru mine. O tân r foarte deşteapt . La fel ca mine, nuă ă ţ ţ ă ă ă e mul umit cu actualele schimb ri de-acas . Cu şeful ei e alt poveste. Colonelul Iuri Gatov.ţ ă ă ă ă Din toat inima pentru schimbare. Unul din ia.ă ă- Da, ar putea fi important , repet Dillon.ă ă- S în eleg c vrei s te duci la Londra?ă ţ ă ă- Când ştiu, te voi anun .ţă- Şi Brosnan?- Aş putea trece pe lâng el pe strad şi nu m-ar recunoaşte.ă ă- Eşti sigur?- Josef, nici tu nu m-ai recunoaşte. Nu m-ai v zut niciodat schimbându-m , nu-i şa? Aiă ă ă ă venit cu maşina?- Fireşte c nu. Cu un taxi. Sper s g sesc unul şi înapoi.ă ă ă- Îmi iau haina şi vin o bucat 'de drum cu tine.ă

Ieşi, iar Makeev se încheie la nasturi şi-şi mai turn un coniac. Auzi în spatele s u un uşoră ă sunet şi, când se întoarse, îl v zu pe Dillon cu haina şi chipiul marin resc, cocoşat în chipă ă straniu. Pân şi forma fe ei p rea s i se fi schimbat. Ar ta cu cincisprezece ani mai b trân.ă ţ ă ă ă ă Modificarea de limbaj corporal era incredibil .ă- Dumnezeule, e uluitor, coment Makeev. Dillon se îndrept , zîmbind.ă ă- Josef, fiule, dac m ineam de scen , pân acum aş fi ajuns un prin al teatrului. Hai să ă ţ ă ă ţ ă mergem.Z pada pudra uşor solul, pe râu treceau barje; iar Notre Dame, luminat de reflectoare,ă ă plutea în noapte. Ajunser pe Quai de Montebello, f r s vad nici un taxi.ă ă ă ă ăMakeev zise:- Am ajuns, aici st Brosnan. E proprietarul blocului. Se pare c maic -sa l-a l sat aranjată ă ă ă destul de bine.- Ştii sigur? Dillon privi spre schele, iar Makeev spuse:- Apartamentul patru, pe col , la parter.ţ- Locuieşte singur? - Nu e c s torit. Are o prieten , Anne-Marie Audin...ă ă ă- Fotografa de r zboi? Am v zut-o odat în 71, la BelfastrBrosnan şi Liam Devlin, şeful meuă ă ă de-atunci, au ajutat-o s fac un reportaj privilegiat despre I.R.A.ă ă- Ai cunoscut-o?- Personal, nu. Locuiesc împreun ?ă- Se pare c nu. De dup col ap ru un taxi, venind spre ei, iar Makeev ridic bra ul.ă ă ţ ă ă ţ- Mai vorbim mâine.Taxiul plec şi, chiar când Dillon se preg tea s se întoarc , pe strad ap ru Brosnan. Dillonă ă ă ă ă ă îl recunoscu imediat.- Ia te uit , Martin, tic los b trân, spuse el încet. Brosnan urc treptele şi intr . Dillon seă ă ă ă ă r suci, zâm-bind, şi se îndep rt , fluierând încet de unul singur.ă ă ăÎn apartamentul s u' din Cavendish Square, Ferguă son tocmai se preg tea de culcare, cândă sun telefonul. Hernu îl anun :ă ţă-Veşti proaste, I-a eliminat pe fra ii Jobert.ţ-Aoleu! exclam Ferguson. sta nu se-ncurc , aşa-i?ă Ă ă- Am fost la Brosnan ca s -i cer s vin al turi de noi. Din p cate, a refuzat. S-a oferit s neă ă ă ă ă ă dea sfaturi şi aşa mai departe, dar nu vrea s se implice activ.ă- Prostii, spuse Ferguson. Nu putem accepta. Când vasul se scufund , tot echipajul trece laă pompe, iar vasul sta se scufund cu toat viteza. ă ă ă- Ce propui?- S-ar putea s fie o idee bun , dac aş trece eu pe la el. Nu sunt -sigur când. Am de aranjată ă ă unele lucruri. Poate dup -amiaz . Te-anun .ă ă ţ- Excelent. Nici n- ş putea fi mai încântat. Ferguson r mase un timp pe gânduri, apoi o sună ă ă peMâry Tanner acas .ă- Cred c , la fel ca mine, speraseşi o sear rela iv liniştit , dup ce azi-diminea te-ai sculată ă ţ ă ă ţă cu noaptea-n cap.- Îmi trecuse prin minte. S-a întâmplat ceva? îi relat totul.ă- Am putea merge eventual mâine, s st m de vorb cu Hernu, apoi cu Brosnan. Trebuieă ă ă f cut s -şi dea seama cât de grav e totul.ă ă- Vre i s vin şi eu?ţ ă- Evident. Nu pot în elege nici un meniu acolo, în vreme ce cu to ii ştim c unul dintreţ ţ ă beneficiile costisitoarelor tale studii este st pânirea limbii franceze la perfec ie. Ia leg turaă ţ ă cu ofi erul de transporturi de la Minister şi spune-i c vreau ca mâine s fie preg tit Learjet-ţ ă ă ăul.- O rezolv eu. Altceva?- Nu, ne vedem la birou mâine diminea , şi s nu- i ui i paşaportul.ţă ă ţ ţFerguson închise telefonul, se vârî în pâ şi stinse lumina. .ţ

Pe barj , Dillon aştept ca ibricul s dea în fiert, apoi turn pu in whisky „Busimills" într-oă ă ă ă ţ can , ad ug suc de l mâie, zah r şi apa clocotit , dup care reveni în salon, sorbind grogulă ă ă ă ă ă ă fierbinte. Dumnezeule, Martin Brosnan, dup atî ia ani! Reveni cu gândul la vechile vremuriă ţ împreun cu americanul şi Liam Devlin, fostul s u coă ă mandant. Devlin, legenda vie a I.R.A. Vremuri palpitante şi nebuneşti, când ineau piept armatelor britanice, fa în fa . Nimic n-ţ ţă ţăavea s se compare vreodat cu asta.ă ăPe mas era un teanc de ziare londoneze. Le cumă p rase pe toate din Gare de Lyon. Aveaă „Daily MaN", „Express", „Times" şi „telegraph". Cel mai mult îl interesau rubricile politice şi toate articolele erau similare. Criza din Golf, atacurile aeriene asupra Bagdadului, specula iiţ despre momentul când avea s înceap r ză ă ă boiul. Şi fotografii, desigur. Primul ministru John Major în fa a casei cu num rul 10 de pe Downing Street. Presa englez era minunat .ţ ă ă ă Con inea discu ii pe teme de seţ ţ curitate, presupuneri despre posibilitatea atacurilor teroriste arabe şi articole care includeau chiar şi h r i şi planuri ale str zilor din imediata apropiere aă ţ ă Downing Street-ului. Şi alte fotografii ale primului ministru şi ale miniştrilor din guvern sosind la întrunirile zilnice ale Cabinetului de r zboi. Londra, acolo se desf şura grosul ac iunii, nuă ă ţ înc pea nici o îndoial . Puse ziarele la loc în ordine, îşi termin grogul şi se culc .ă ă ă ăUnul dintre primele lucruri pe care le f cu Ferguson dup sosirea la birou, fu s dicteze ună ă ă nou raport pe scurt c tre primul ministru, cu informa iile la zi şi inten ia sa de a se deplasaă ţ ţ la Paris. Mary lu ciorna în camera de copiere. Func ionara de serviciu care tocmai ieşea dină ţ schimbul de noapte era o anume doamn Alice Johnson, v duv de r zboi al c rei so muriseă ă ă ă ă ţ în Malvine. începu imediat s bat raportul la maşin şi tocmai terminase s -l treac prină ă ă ă ă copiator, când sósi Gordon Brown... Lucra în dou jum t i de schimb. Prima de la zece laă ă ăţ unu, iar a doua de la şase pân la zece seara. îşi l s servieta jos şi-şi scoase sacoul.ă ă ă- Po i s pleci când vrei, Alice. Ceva deosebit?ţ ă- Doar raportul sta de la domnişoara c pitan Tanner. Pentru Num rul Zece. Ziceam s i-lă ă ă ă duc.- I-l duc eu. Tu pleac acas .ă ă- Alice îi d du ambele copii ale raportului şi începu s -şi stră ă ìnga lucrurile de pe birou. Nu mai avea nici o şans de a face vreo copie în pluş, dar cel pu in putea s -l parcurg , ceea ce f cuă ţ ă ă ă în timp ce mergea pe coridor spre cabinetul lui Mary Tanner. Când intr , o g si aşezat laă ă ă birou.- Raportul de care avea i nevoie, domnişoar c piţ ă ă tan Tanner. S preg tesc un curier?ă ă- Nu, mul umesc, Gordon. M ocup eu.ţ ă- Altceva, domnişoar c pitan?ă ă- Nu, tocmai plecam. Generalul de Brigad Ferguă son şi cu mine mergem la Paris.Se uit la ceas.ă- Trebuie s-o pornesc. Avem decolarea de pe Gatwick la unsprezece.- Ei, sper s v sim i i bine.ă ă ţ ţRevenind în camera de copiere, o v zu pe Alice Johnson înc acolo. ă ă- Auzi, Alice, începu el, ai putea s mai stai pu in? Mi s-a ivit o problem . N-am s - i r mân-ă ţ ă ă ţ ădator.- În regul , r spunse ea. Du-te.ă ăBrown îşi lu haina, coborî gr bit la bufet şi intr într-una din cabinele telefonice. Taniaă ă ă Novikova mai era acas numai datorit orei târzii la care plecase din ambaă ă sad în searaă trecut .ă- i-am spus s nu m suni aici, îi spuse ea. Te cautŢ ă ăeu.- Trebuie s ne vedem. Ies la unu.ă- Imposibil.- Am v zut înc un raport. Aceeaşi problem , ă ă ă- În eleg. Ai f cut o copie?ţ ă- Nu, n-am putut, dar l-am citit.- Şi ce scria?- î i spun la prânz.ţ

Tania îşi d du seama c era necesar s -şi p streze cât mai strict controlul. Cu o voce rece şiă ă ă ă dur , spuse:"ă- Nu m face s -mi pierd timpul, Gordon. Sunt ocuă ă pat . Cred c e mai bine s punem cap tă ă ă ă acestei conversa ii. S-ar putea,s te sun la un moment dat, sau nu.ţ ăBrown intr imediat în panic .ă ă- Nu, stai s - i spun. Nu era prea mult. Doar c ambii infractori francezi implica i au fostă ţ ă ţ omorî i, probabil de numitul Dillon. A, şi mai e ceva, generalul de Brigad Ferguson şiţ ă domnişoara c pitan Tanner pleac la Paris cu Learjet-ul, la amiaz .ă ă ă- De ce? - Sper s -l conving pe acel Martin Brosnan s -i ajute.ă ă ă ă- Bine, r spunse Tania. Ai f cut o treab bun , Gor-don. Ne vedem disear , la tine acas . Laă ă ă ă ă ă ora şase, şi adu- i şi programul de lucru pe urm toarele dou s pt mâni.ţ ă ă ă ăŞi închise. Brown reveni la etaj, înviorat 'Ferguson şi Mary Tanner zburar în condi ii exceă ţ lente şi aterizar pe aeroportul Charles deă Gaulle la ora unu şi câteva minute. Pe la dou , erau introduşi în cabiă netul lui Hernu din cartierul general al D.G.S.E., pe Boulevard Mortier.Hernu îl îmbr işa scurt pe Ferguson.ăţ- Charles, golan b trân, de prea mult timp nu ne-am v zut. .ă ă- Hai, gata, f r fran uzismele tale sucite, îl potoli Ferguson. Nu mai lipseşte decât s mă ă ţ ă ă pupi pe amândoi obrajii. Mary Tanner, asistenta mea.Mary purta un frumos costum „Armâni" cu pantaloni, maron închis, şi o pereche de botine elegante „Manolo Blahnik". Cerceii cu diamante şi un mic ceas oiox" antiacvatic, de aur, completau tabloul. Pentru o fat care nu s-ar fi zis c era deosebit de dr gu , ar taă ă ă ţă ă fermecător. Hernu, care ştia s recunoasc dintro ochire calitatea,ă ă89Îi s rut mâna. 'ă ă- Domnişoar c pitan Tanner, reputa ia v-a luat-o înainte.ă ă ţ-Numai în sens bun, sper, replic ea, într-o francez fluent .ă ă ă- Bine, îi întrerupse Ferguson. Deci, acum c am terminat şi cu fleacurile, s trecem laă ă problema de baz . Ce-i cu Brosnan?ă- Am vorbit cu el azi-diminea şi a acceptat S ne primeasc acas la ora trei. Avem timp sţă ă ă ă ă lu m un prânz tardiv. Cantina noastr de-aici e excelent . To i angaja ii se întâlnesc între ei,ă ă ă ţ ţ de la director în jos.Le deschise uşa: - Urma i-m . N-o fi cea mai aleas mâncare din Paris dar este, cu siguran , cea mâi ieftin . .ţ ă ă ţă ăîn salonul barjei, Dillon îşi turna un pahar de „Krug", studiind o hart la scar mare aă ă Londrei. în jurul lui, prinse pe lambriurile de mahon, erau articole şi reportaje din toate ziarele cu referiri concrete la Num rul Zece, r zboiul din Golf şi cât de bine se descurca Johnă ă Major. Existau şi câteva fotografii ale celui mai tân r prim miă nistru din secolul dou zeci.ă Ochii acestuia p reau s -l urm reasc peste tot. Parc Major l-ar fi pândit.ă ă ă ă ă- Am pus şi eu "ochii pe tine, b iete, spuse încet Dillon.ăCel mai mult îl intrigau întrunirile zilnice constante ale Cabinetului de r zboi la Num rulă ă Zece. Atî ia tic loşi, to i împreun în acelaşi loc. Ce mai int . Din nou ca la Brighton, iarţ ă ţ ă ţ ă afacerea aceea fusese la un pas de a lichida tot Guvernul britanic. Dar Num rul Zece caă int ? Nu p rea posibil. „Fort rea a Thatcher", aşa o porecliţ ă ă ă ţ ser unii, dup adaosurile deă ă

securitate ale redutabilei doamne. Deasupra, pe punte, se auzir paşi. Dillon desă chise un sertar al mesei, sco înd nep s tor un revolver Smith & Wesson 38 şi, când închise sertarul laţ ă ă loc, intr Makeev.ă- i-aş fi putut telefona, dar m-am gânditc e mai bine s - i vorbesc personal, spuse rusul.Ţ ă ă ţ- Ce mai e?- i-am adus nişte fotografii pe care i le-am f cut lui Brosnan, aşa cum arat acum. A, şiŢ ă ă prietena lui, Anne-Ma-rieAudin.- Bine. Altceva?

- Am primit din nou veşti de la Tania Novikova. Se pare c generalul de Brigad Ferguson şiă ă asistenta lui, o anume c pitan Mary Tanner, au venit încoace. Trebuia s decoleze de peă ă Gatwick la unsprezece.îşi consult ceasul.ă- Aş zice c în acest moment sunt cu Hernu. -în ce scop?ă- Adev ratul scop al c l toriei e de a se întâlni cu Brosnan. încearc s -l conving s -i ajuteă ă ă ă ă ă ă activ la c utarea ta.ă- Z u? zâmbi rece Dillon. Martin începe s devin un impediment serios. Poate va trebui să ă ă ă iau m suri.ăMakeev d du din cap spre t ieturile prinse pe pere i:ă ă ţ- Galeria ta personal ?ă- Abia încep s fac cunoştin cu individul. Bei ceva? ă ţă- Nu, mul umesc.Dintr-o dat , Makeev se sim ea stânjenit.ţ ă ţ- Am de lucru. Mai vorbim.Urc scara. Dillon îşi mai turn pu in şampanie, lu o înghi itur , apoi se opri, intr înă ă ţ ă ă ţ ă ă buc t rie şi turn toat sticla în chiuvet . Mare pagub , dar aşa avea chef. Reă ă ă ă ă ă veni în salon, îşi aprinse o igar şi privi din nou decupajele, dar nu se putea gândi decât la Martinţ ă Brosnan. Lu fotografiile pe care i le adusese Makeev şi le prinse lâng -t ieturile din ziare. ă ă ăAnne-Marie era în buc t ria apartamentului de pe Quai de Montebello, iar Brosnană ă parcurgea textul unei prelegeri lâ mas , când se auzi soneria. Anne-Marie ieşi gr bit ,ă ă ă ştergându-şi mâinile cu o cârp .ă- Ei trebuie s fie, spuse. Deschid eu. S nu- i ui i promisiunea.ă ă ţ ţîl atinse un moment pe ceaf şi ieşi. Din vestibul se auzir voci, apoi Anne-Marie reveniă ă înso it de Ferguson, Hernu şi Mary Tanner.ţ ă- Fac cafele, spuse ea, intrând în buc t rie.ă ă- Dragul meu Martin, întinse Ferguson mâna. Mult e de când nu ne- am v zut.ă- Uimitor, replic Brosnan. Nu ne întâlnim decât a-tunci când vrei ceva de la mine. ă- Pe ea n-ai cunoscut-o, e asistenta mea, c pitan Mary Tanner.ăBrosnan o m sur scurt cu privirea pe tân ra scund şi brunet , cu cicatricea pe obrazulă ă ă ă ă stâng, şi-i pl cu. - N-ai g sit alt categorie de munc mai bun decât ce-a avut s i ofereă ă ă ă ă ăţ bulangiul sta b trân? întreb el.ă ă ăCurios, Mary se sim ea cam sufocat în fa a acelui b rbat de patruzeci şi cinci de ani, cuţ ă ţ ă p rul ridicol de lung şi un chip care v zuse prea mult din p r ile cele mai rele ale vie ii.ă ă ă ţ ţ- E recesiune. în vremurile astea, iei ce se g seşte, r spunse ea, l sîndu-şi mâna uşoar într-ă ă ă ăa lui.- Perfect. Ne-am f cut şi num rul de cabaret, aşa c ia s ne apuc m noi de treab , propuseă ă ă ă ă ă Ferguson.Hernu se duse la fereastr , iar Ferguson şi Mary se aşezar pe canapea, în fa a lui Brosnan.ă ă ţ- Max mi-a spus c a i vorbit asear , dup asasinaă ţ ă ă rea fra ilor Jobert.ţAnne-Marie intr cu cafetiera şi ceştile pe o tav . Brosnan r spunse: ă ă ă - Exact.- Şi m-a mai informat c ai refuzat s ne aju i.ă ă ţ- E cam mult spus. Am zis c fac tot ce pot f r s m implic activ, iar dac ai venit pentru aă ă ă ă ă ă încerca s -mi mu i gândul, î i pierzi vremea.ă ţ ţAnne-Marie turn cafeaua. Ferguson spuse: ă- Sunte i de acord cu el, domnişoar Audin?ţ ă- Martin s-a desp r it demult de acea via , r spunse ea cu grij . N-aş vrea s -l v dă ţ ţă ă ă ă ă reluându-şi-o, indiferent din ce motiv.- Dar, cu siguran , v da i seama c un om ca Dillon trebuie oprit?ţă ă ţ ă- Atunci s -l opreasc al ii. De ce Martin, pentru numele lui Dumnezeu? .ă ă ţAcum era dezn d jduit şi revoltat .ă ă ă ă- E meseria dumneavoastr , a celor de acest gen. Din munca asta v câştiga i existen a.. ă ă ţ ţMax Hernu veni şi lu o ceaşc de cafea.ă ă

- Dar profesorul Brosnan se afl într-o pozi ie speă ţ cial cu privire la acest caz,, nu se poate să ă nu în elege i, mademoiselle. La cunoscut pe Dillon intim, au colaborat ani de zile. Ne-arţ ţ putea fi de un imens ajutor.- Nu vreau s -l v d cu arma în mân , insist Anne-Maă ă ă ă rie, şi numai acolo se va ajunge. Dacă mai pune o dat piciorul pe drumul sta, sfârşitul nu poate fi decât unul singur.ă ăFoarte nec jit , se întoarse şi trecu în buc t rie. Mary Tanner merse dup ea şi închise uşa.ă ă ă ă ă Anne-Mariest tea rezemat de chiuvet , cu bra ele împrejurul trupului, cuprinzîndu-se strâns. Pe fa iă ă ă ţ ţă se citea suferin a.ţ- Nu-şi dau seama, nu-i aşa? N-au în eles ce voiam " s spun.ţ ă- Eu, da, r spunse simplu Mary. în eleg exact despre ce e vorba.ă ţŞi, când Ahne-Marie începu s suspine încet, se apropie şi o lu pe dup umeri.ă ă ăBrosnan deschise glasswandul şi ieşi pe teras , lâng schele, inspirând adînc, repetat.ă ă Ferguson i se al tur . ă ă- îmi pare r u c am sup rat-o.ă ă ă- Ba nu- i pare r u deloc, tu nu vezi decât scopul imediat. întotdeauna af fost aşa.ţ ă- E grav, Martin.- Ştiu, d du din cap Brosnan. De data asta, tic losul' a deschis o cutie cu viermi în toată ă ă regula. Trebuie s -mi iau o igar .ă ţ ăIntr . Hernu st tea aşezat lâng foc. Brosnan g si un pachet de ig ri, ezit , apoi deschiseă ă ă ă ţ ă ă uşa buc t riei. An-ne-Marie şi Mary st teau la mas , fa în fa , inându-se de mâini.ă ă ă ă ţă ţă ţMary se întoarse spre el:- O s -şi revin . Doar pu in las -ne.ă ă ţ ăBrosnan reveni pe teras . îşi aprinse igara şi se rezem de balustrad . ă ţ ă ă- Pare o adev rat lady - asistenta asta a ta. Şi cicatricea de pe obraz. Schij . Care-iă ă ă povestea ei?- Era la datorie ca locotenent, în Poli ia Militar , din Londonderry. Un b iat din I.R.A.ţ ă ă transporta o maşin -capcan , când i sa stricat motorul. A l sat-o lâng boră ă ă ă dur şi a luat-o laă goan . Din nefericire, era în fa a casei unor b trâni. Mary trecea pe-acolo cu un Land-Roy-ă ţ ăcând a alertat-o un civil. S-a urcat în maşin , a tras frâna de mân şi a reuşit s-o coboare înă ă pant , spre un teren viran. A explodat în timp ce ea se îndep rta în fug .ă ă ă- Doamne sfinte! - Da, sunt de acord, cu ocazia asta. Când a ieşit din spital, a primit o mustrare sever pentruă înc lcarea regulamentelor şi Medalia George pentru actul de eroism. Dup aia, am preluat-oă ă eu. - Multe ape st t toare pe-aici, oft Brosnan, arun-cându-şi igara în gol, când Mary Tanner liă ă ă ţ se al tur şi ea. ă ă- S-a dus s se întind în dormitor.ă ă- Bine, spuse Brosnan. S intr m în cas .ă ă ăSe aşezar din nou, iar Martin Brosnan îşi aprinse înc o igar . . - S termin m odat . Ceă ă ţ ă ă ă ă voia i s -mi spune i? Ferguson se întoarse spre Mary:ţ ă ţ- E rândul t u, draga mea. ă- Am parcurs dosarele, consultând tot ce nea putut spune computerul, îşi deschise ea poşeta maron, sco- înd o fotografie. Singura imagine a lui Dillon pe care am putut-o g si. E dintr-oţ ă poz de grup, f cut la RAD.A.1. Am pus un expert din departament s-o m reasc .ă ă ă ă ăîi lipsea defini ia, textura era granular , iar chipul, complet anonim. Un tân r ca oricare altul.ţ ă ă Brosnan i-o înaqoie:- Inutil . Nici chiar eu nu l-am recunoscut.ă- Royal Academy of Dramatic Art Dramatic ; (n.tr.) . 'ă= Academia Regal de Artă ă- A, el e, ba bine c nu..Cel din dreapta lui a ajuns s aib mare succes la televiziune. Acumă ă ă a murit.- Nu cumva „ajutat" de Dillon?- Nu, de cancer la stomac, dar în 1981 a fost abordat de un om de-al nostru şi a confirmat că b rbatul de lâng el, în fotografie, e Dillon.ă ă

- Este singura imagine pe care o avem, spuse Ferguson. Şi nu ne foloseşte la nimic,- Ştia i c şi-a luat brevet de pilot, şi înc la categoria comercial ? întreb Mary.ţ ă ă ă ă- Nu, r spunse Brosnan, n-am ştiut asta. ă- Conform unuia dintre informatorii noştri, şi l-a f cutăîn Liban, acum câ iva ani.ţ- De ce îl urm rea i în '81? întreb Brosnan.ă ţ ă- Da, m rog, e interesant, îi spuse Mary. I-a i spus domnului colonel Hernu c se certase cuă ţ ă cei din I.R.A., ieşise din activitate~~şi intrase în circuitul interna ional teţ rorist.- Întocmai. .- Se pare c l-au luat înapoi în 1981. Aveau proă bleme cu unit ile de serviciu activ din Anglia.ăţ Prea multe arest ri, chestii de-astea. Am aflat de la un inforă mator din Ulster c o vreme aă operat în Londra. Cel pu in trei-patru incidente i s-au atribuit lui. Dou ' maşini-capcan şiţ ă ă asasinarea unui informator al poli iei din Ulster, care se mutase cu familia în Maida Vale.ţ- Şi n-am ajuns nici la o poşt de a-l prinde, comă plet Ferguson. ă- Ei, nici n-avea i cum, replic Brosnan. S-o mai lu m o dat de la început. E un actor deţ ă ă ă geniu. Se poate preschimba literalmente sub ochii voştri, doar folosindu-şi limbajul corporal. Trebuie s -l vede i ca s crede i. Imagina i-v ce poate face şi cu ajutorul machiajului, cuă ţ ă ţ ţ ă vopseaua de p r. Are dpar cinci picioare şi cinci inci, uita i: L-am v zut deghizându-se înă ţ ă femeie şi p c li solda ii din patrule, în Ulster.ă ă ţMary Tanner se aplec înainte, concentrat .ă ă- Continua i, spuse ea încet.ţ- Vre i s mai afla i un motiv pentru care nu l-a i prins? Lucreaz sub o serie de aliasuri. îşiţ ă ţ ţ ă schimb culoarea p rului, aplic procedeele de machiaj necesare, apoi se fotografiaz .ă ă ă ă Pozele astea şi le pune pe paşaport sau pe celelalte acte de identitate false. Are o colec ieţ întreag şi, când trebuie s sedeplaseze, se transform în omul din fotografie.ă ă ă- Ingenios, spuse Hernu.- Exact, aşa c nu pute i avea nici o speran de la publicitatea în pres sau la televiziune,ă ţ ţă ă de genul cine-l-a v zut-pe-acest-om. Oriunde merge, se d la fund. Dac lucra în Londra şiă ă ă avea nevoie de ceva - ajutor, arme, orice - se d dea doar drept infractor de rând şi apela laă lumea interlop . ă- Adic nu s-ar apropia de nici o rela ie a I.R.A.? întreb Mary. ă ţ ă- M îndoiesc. Poate de cineva care a stat sub acoă perire ani de zile, un om de mare încredere, iar cei de genul sta nu se prea g sesc sub soare.ă ă- În toat situa ia exist un aspect pe care nu l-a abordat nimeni, interveni Hernu. Pentruă ţ ă cine lucreaz ?ă- Ei, cu siguran c nu pentru I.R.A., r spunse Mary. Am f cut un control instant peţă ă ă ă computer şi avem leg turi atât cu computerul R.U.C, cât şi cu cel al Inforă ma iilor Armateiţ Britanice, din Lisburn. Nic ieri, nici un semn despre atentatul asupra doamnei Thatcher.ă- Şi pe-asta o cred, spuse Brosnan. Deşi nu se ştie niciodat .ă- Mai sunt irakienii, desigur, ad ug Ferguson. în momentul de fa , Saddam i-ar arunca înă ă ţă aer pe to i, cu drag inim . ţ ă ă- Într-adev r, dar s nu uit m Hezbollahul, O.E.P., Mânia lui Allah şi alte câteva. A lucrată ă ă pentru to i, îi reţ aminti Brosnan.- Da, confirm şi Ferguson. Iar ca s ne consult m sursele din zona aia, ar fi nevoie de timpă ă ă şi nu cred c -l avem.ă- B nui i c va mai încerca? îl întreb Mary.ă ţ ă ă- N-am nimic concret, draga mea, dar fac de-o via meseria asta. îmi urmez întotdeaunaţă instinctele, iar de ast dat ele îmi spun c se mai coace ceva.ă ă ă- Ei bine, aici n-am cum s v ajut, se ridic Brosnan. Am f cut tot ce pot.ă ă ă ă- Tot ce eşti dispus, adic ? preciza Ferguson. Ieşir în vestibul, iar Brosnan deschise uşa.ă ă- Cred c v întoarce i la Londra, nu?ă ă ţ- P i, nu ştiu. M gândeam s r mânem peste noapte, ca s gust m din pl cerile Parisului.ă ă ă ă ă ă ă N-am mai locuit la „Ritz" de dinainte de a-l fi renovat.- Asta o s -i fac pe cei de la deconturi s turbeze, coment Mary Tanner, întinzîndu-i mâna.ă ă ă ă La revedere, domnule profesor Brosnan, m bucur c i-am putut lipi numelui şi o fa .ă ă ţă

- Şi numelui dumitale, replic Martin Brosnan. Domă nule colonel, îl salut el din cap pe Hernu,ă şi închise uşa.Când intra în salon, Anne-Marie ieşi din dormitor. Avea fa a tras şi palid .ţ ă ă- Ai luat vreo hot râre? îl întreb ea.ă ă- i-am dat cuvântul meu. I-am ajutat atâta cât am putut. Acum au plecat şi cu asta s-aŢ terminat totul.Anne-Marie deschise sertarul mesei. în untru era un sortiment întreg de pixuri, plicuri, coliă de scris, timbre. Mai exista şi un pistol Browning High Power de 9 milimetri, una dintre cele mai ucig toare arme din lume, preferat de S.A.S. înaintea tuturor celorlalte.ă ăNu scoase o vorb , ci doar închise sertarul şi îl privi calm .ă ă- Fac un ceai, spuse ea, ducându-se la buc t rie.ă ăîn limuzin , Hernu spuse:ă- L-a i pierdut. Nu mai lucreaz . ţ ă- N-aş fi prea sigur. Mai discut m la „Ritz", în timpul cinei. Vii şi tu, sper? La opt î i convine?ă ţ- Cu pl cere. Grupul Patru probabil c e mult mai generos cu cheltuielile decât bietul meuă ă departament.- A, face cinste draga de Mary, replic Ferguson. Mai deun zi mi-a ar tat bucata aiaă ă ă minunat de plastic pe care i-a trimis-o American Express. Cartela de Plaă tin . î i vine să ţ ă crezi, colonele?- Fir-a i s fi i! se enerv Mary.ţ ă ţ ăHernu se l s pe Spate, izbucnind într-un râs neputină ă cios. Tania Novikova ieşi din baia apartamentului din Camden al lui Gordon Brown, piept nându-ăse. Gordon lu pe el un halat. ă- Trebuie s pleci? o întreb .ă ă- N-am încotro. Vino în living.îşi îmbr c mantoul şi se întoarse spre el:ă ă- Nu mai vii la mine în Bayswater, nu-mi mai dai telefon. Programul de lucru pe care mi l-ai ar tat... luna viitoare ai numai schimburi împ r ite în dou . De ce?ă ă ţ ă - Nu prea au popularitate, mai ales la familişti. Pentru mine nu e o problem , aşa c le-amă ă acceptat, pe moment. Şi se pl tesc mai bine.ă- Deci, de obicei termini la unu şi reîncepi seara lăsase?-Da.- Ai robot telefonic, ca s te pot suna acas şi s - i las mesaje?ă ă ă ţ- Da.- Bine. Aşa vom ine leg tura.ţ ăPorni spre uş , înş Brown o prinse de bra .ă ă ţ- Dar când te voi vedea?- E dificil deocamdat , Gordon, trebuie s fim aten i. Dac n-ai altceva mai bun de f cut, du-ă ă ţ ă ăte acas zilnic între schimburi. Voi face tot ce pot.ăO s rut fl mând:ă ă ă- Iubita mea.- Acum trebuie ş plec, Gordon, îl împinse Tania. Deschise uşa, coborî şi ieşi în strad . Eraă ă înc foarte ăfrig şi- şi ridic gulerul.ă- Dumnezeule, ce chestii mai fac pentru Maica Rusia, murmur ea, pornind spre col , undeă ţ opri un taxi.Capitolul 5Era o sear mai geroas ca oricând, cu Europa str b tut de un front atmosferic din Siberia,ă ă ă ă ă prea rece chiar şi pentru z pad . Cu pu in înainte de ora şapte, Brosnan mai puse câtevaă ă ţ lemne pe foc.Anne-Marie, culcat pe canapea, se'anim , ridicân-du-se în capul oaselor.-ă ă- Deci, mânc m acas ?ă ă- Cred c da, r spunse el. E o vreme câineasc .ă ă ă- Bine. Merg la buc t rie s v d ce pot face.ă ă ă ă

Brosnan deschise televizorul, la actualit i. Noi raiăţ duri aeriene asupra Bagdadului, dar încă nici un semn de r zboi terestru. închise aparatul, iar Anne-Marie ieşi din buc t rie şi-şi luă ă ă ă mantoul de pe scaunul unde îl l sase.ă- Ca de obicei, frigiderul e aproape gol. Dac nu vrei s - i fac o mâncare bazat pe nişteă ă ţ ă brânz cam veche, un ou şi o jum tate de cutie de lapte, trebuie s m duc dup col , laă ă ă ă ă ţ delicatese.- Vin şi eu cu tine.. - Prostii. De ce s suferim amândoi? M întorc imediat.ă ăÎi sufl o s rutare şi ieşi. Brosnan se duse s desă ă ă chid glasswandul. Ieşi pe teras , înfiorîhdu-ă ăse de frig, şi-şi aprinse o igar , cu privirea dup ea. Peste unmoţ ă ă ment, Anne-Marie ieşi din bloc şi porni pe trotuar.- La revedere, iubirea mea, Strig el dramatic. Dulce durere e desp r irea.ă ă ţ- Idiotule! r spunse Anne-Marie. Intr -n cas pân nu faci o pneumonie.ă ă ă ăŞi se îndep rt , atent la polei, pentru a disp rea dup col .ă ă ă ă ă ţîn acelaşi moment, telefonul sun . Brosnan se înă toarse şi intr gr bit, l sînd glasswandulă ă ă deschis,Dillon mâncase mai devreme, lâ o cafenea mic pe care o frecventa adesea. Nu era cuă maşina, iar drumul înapoi spre barj trecea pe lâng blocul lui Brosnan. Se opri pe cealaltă ă ă parte a str zii, înfrigurat, în ciuda vesă tonului de marinar şi a fesului croşetat, tras peste urechi. R mase acolo, mişcându-şi viguros bra ele, cu ochii spre ferestrele luminate aleă ţ apartamentului.Când Anne-Marie ieşi, o recunoscu imediat şi se retrase în umbr . Strada era t cut , nuă ă ă trecea nici o maşin , iar când Brosnan se aplec peste balustrad şi o strig , Dillon auziă ă ă ă fiecare cuvânt. Schimbul de replici îi crea o impresie complet fals . Crezu c Anne-Marieă ă pleca definitiv pentru seara aceea-. Dup ce femeia disă p ru la col ul str zii, Dillon traversă ţ ă ă repede. Îşi verific Walther-ul de la spate, privi gr bit într-o parte şi alta ca s se asigure că ă ă ă nu venea nimeni, apoi începu s se ca re pe schele.ă ţăLa telefon era Mary Tanner.- Domnul general de Brigad Ferguson se întreba dac v-a i putea întâlni mâine diminea ,ă ă ţ ţă înainte de pleca înapoi.- Nu va folosi la nimic, r spunse Brosnan.ă- Asta înseamn da sau nu?ă- în regul , spuse el f r tragere de inim . Dac trebuie neap rat.ă ă ă ă ă ă- În eleg, crede i-m . Anne-Marie şi-a revenit?ţ ţ ă- E o femeie dur . A trecut prin r zboaie mai multe decât cinele calde pe care le-am avută ă împreun . De-asta i-am g sit întotdeauna stranie atitudinea fa de asemeă ă ţă nea lucruri, în privin a mea.ţ- Vai, replic Mary, dumneavoastr , b rba ii, pute i fi incredibil de naivi cu unele ocazii. Vă ă ă ţ ţ ă iubeşte, domnule profesor, nimic mai simplu; Ne vedem mâine diminea .ţăBrosnan închise telefonul. Sim i un curent de aer, iar focul din c min se înv p ie.ţ ă ă ă întorcându-se, îl g si pe Sean Dillon stând în glasswandul deschis, cu Walther-ul în mânaă stâng .ă- Dumnezeu s -i binecuvânteze pe to i cei de-aici, spuse el.ă ţMagazinul de delicatese de pe strada al turat , la fel ca atâtea asemenea pr v lii din ultimiiă ă ă ă ani, era al unui indian, un anume domn Patel. Când îl vizita Anne-Marie, o primea plin de solicitudine, ducându-i coşul în timp ce parcurgeau rafturile. Franzelu e delicioase, lapte,ţ ou , brânz Brie, o quiche minunat .ă ă ă- Cu mâinile ei a copt-o nevast -mea, o asigur domnul Patel. Dou minute la microunde, şiă ă ă iese o mâncare perfect .ăAnne-Marie râse:- Atunci, nu ne mai trebuie decât o cutie mare de caviar şi pu in somon, ca s-o complet m.ţ ăPatel îi împacheta cu grij cump r turile.ă ă ă- Le trec în contul domnului profesor Brosnan, ca de obicei.- V mul umesc, r spunse ea. îi deschise uşa:ă ţ ă- Mi-a f cut pl cere, mademoiselle.ă ă

Anne-Marie porni înapoi pe trotuarul înghe at, sim- indu-se dintro dat inexplicabil deţ ţ ă vesel .ă- Iisuse, Martin, generoşi au fost anii cu tine.Dillon îşi scoase cu din ii m nuşa de pe mâna dreapţ ă t şi lu din buzunar un pachet de ig ri.ă ă ţ ă Brosnan, la un metru de sertarul mesei unde avea Browning-ul High Power, schi precaut oţă mişcare.- Ştrengarule, gesticula Dillon cu Walther-ul. Stai pe bra ul canapelei şi pune imâinile laţ ceaf .ăBrowning se supuse.- Te distrezi, Sean.- într-adev r. Ce mai face bulangiul la b trân de Liam Devlin?ă ă ă- Viu şi nev t mnat. Tot în Kilrea e, lâng Dublin, dar în fond ştii. ă ă ă- La fel de adev rat.ă - Misiunea de la Vatenton, cu doamna Thatcher, spuse Brosnan. Foarte neglijent, Sean. Vreau s spun, s te încurci cu doi pungaşi ca fra ii Jobert. E clar c - i pierzi mâna.ă ă ţ ă ţ- Aşa crezi?- Presupun c ieşeau bani frumoşi?ă- Foarte.- Sper c i i-ai luat în avans.ă ţ- Ce-am mai râs.Dillon începea s se enerveze.ă- Un lucru m intrig , continu Brosnan. Ce vrei de ] la mine, dup atî ia ani?ă ă ă ă ţ- A, ştiu totul despre tine, r spunse Dillon. Cum te-au stors de informa ii privitoare la mine.ă ţ Hernu, colonelul de la Serviciul de Ac iune, tic losul la b trân de Ferguson şi tinicheaua aiaţ ă ă ă a lui, acea c pitan Tanner. Nu e nimic ce s nu ştiu. Am prieteni în locurile potrivite, în elegi,ă ă ţ Martin, genul de oameni care pot avea acces la orice.- Nu z u, şi au fost încânta i când ai ratat-o pe doamna Thatcher? "ă ţ- Aia a fost doar o prob , o încercare. Le-am promis o int alternativ . Ştii regulile jocului.ă ţ ă ă- Cu siguran , iar un lucru pe care îl mai ştiu e c I.R.A. nu pl teşte niciodat misiunile.ţă ă ă ă Niciodat n-a f -cut-o.ă ă- Cine zice c lucrez pentru I.R.A.? zâmbi Dillon. în vremurile astea, mai sunt destui oameniă care au toate motivele s loveasc în britanici.ă ăBrosnan în elese, sau cel pu in aşa crezu.ţ ţ- Bagdadul?- Regret, Martin, cu enigma asta te po i întoarce la Creator s-o rumegi o veşnicie.ţ- F -mi hatârul, fi ceru Brosnan. O mare Jovitur penă ă tru Saddam. Vreau s zic, r zboiul sta îiă ă ă pute r u. Tare mai are nevoie de ceva.ă- Christoase, întotdeauna te-ai repezit.- Preşedintele Bush st pe pozi ie la Washington, aşa c nu- i mai r mân decât britanicii. Peă ţ ă ţ ă cea mai cunoscut femeie din lume ai ratat-o, aşa c cine urmeaz ? Primul ministru?ă ă ă- Nu conteaz încotro te îndrep i, fiule.ă ţ- Dar am dreptate, nu-i aşa?105- Lua-te-ar dracu', Brosnan, mereu ai fost cel" mai deştept dintre tic loşi! explod furiosă ă Dillon.- în veci n-o s - i mearg , insist Brosnan.ă ţ ă ă- Aşa crezi tu? Atunci, va trebui s dovedesc c te înşeli.ă ă- Cum spuneam, se vede c - i pierzi forma, Sean. Tentativa asta rasojit de a o lichida peă ţ ă doamna Thatcher. îmi aminteşte de o misiune a dragului de Frank Barry, în 79, când a încercat s -l loveasc pe ministrul britanic de Externe, Lordul Carrington, la trecerea prină ă Saint-Etienne. M cam mir c ai folosit acelaşi plan de baz , dar tu, în fond, l-ai g sită ă ă ă întotdeauna pe Barry aparte, nu?- Era cel mai bun.- Şi, în final, foarte mort.- Da, bine, cel care i-a f cut-o trebuie s -l fi atacat pe la spate, declar Dillon.ă ă ă

- Nu-i adev rat, îi spuse Brosnan. Din câte mi amină tesc, eram fa în fa .ţă ţă-Tu l-ai omorît pe Frank Barry? şopti Dillon.- Ei, cineva tot trebuia s-o fac . Aşa p esc de obicei câinii turba i. A propos, lucram pentruă ăţ ţ Ferguson.- Tic losule.ăRidic Walther-ulr ochi cu grij , iar uşa se deschise şi Anne- M rie intr cu pungile deă ă ă ă cump r turi. Dillon se r suci spre ea.ă ă ă- Aten ie! strig Brosnan, trântindu-se la podea, iar Dillon trase dou focuri spre canapea.ţ ă ăAnne-Marie ip , nu cu groaz , ci de furie, l s sacoşele s cad şi se repezi la el. Dillonţ ă ă ă ă ă ă încerc s-o evite,, retr gându-se cl tinat prin glasswand. în cas , Brosnan se târî spre mas ,ă ă ă ă ă întinzînd mâna spre sertar. Anne-Marie îl zgîrie pe Dillon pe fa . O împinse de lâng el,ţă ă înjurând. Femeia c zu peste balustrad şi se rostogoli pe deasupra, în gol.ă ăBrosnan, care deschisese sertarul, trânti într-o parte lampa de pe mas , cufundând cameraă în întuneric, şi d du s ia Browning- ul. Dillon trase de trei ori în sucă ă cesiune rapid şi s riă ă c tre uş . Brosnan trase şi el, prea târziu. Uşa se trânti. Se ridic în picioare, alerg peă ă ă ă teras şi privi în jos. Anne-Marie z cea pe trotuar. Se întoarse, fugind prin salon pân înă ă ă vestibul, deschise uşa şi porni s rind treptele câte dou . Când ajunse afar , ningea. Nu seă ă ă vedea nici urm de Dillon, dar portarul de noapte îngenunchease lâng Anne-Marie.ă ăîşi ridic privirea spre el:ă- A fugit un om, domnule profesor, cu un pistol. A traversat strada.- Nu conteaz , se aşez Brosnan pe trotuar, luînd-o în bra e. O ambulan , repede.ă ă ţ ţăNingea din ce în ce mai tare. O strânse la piept, aşteptând.Ferguson, Mary şi Max Hernu se distrau-de minune în magnificul salon de la „Ritz". Ajunseser deja la a doua sticl de şampanie „Louis Roederer Crystal", iar generalul deă ă Brigad era în plin form .ă ă ă- Cine a spus c un om care se satur de şampanie s-a s turat de via ? întreb el.ă ă ă ţă ă- Trebuie s fi fost un francez, cu siguran , r să ţă ă punse Hernu.- Foarte posibil, dar cred c a sosit timpul s înă ă chin m în s n tatea cui ne-a oferit acestă ă ă festin, ridic el paharul. Pentru tine, Mary, iubita mea.ăMary se preg tea s r spund când, în oglinda de pe perete, îl v zu pe inspectorul Savary laă ă ă ă ă intrare, vorbind cu şeful de sal .ă- Cred c sunte i c utat, domnule colonel, îi spuse ea lui Hernu.ă ţ ăAcesta întoarse capul:- Ce s-a mai întâmplât?Se ridic , porni printre mese şi ajunse la Savary. Vorbir câteva momente, privind din cândă ă în când spre mas .ă- De dumneavoastr nu ştiu, domnule, dar eu am un presentiment r u, spuse Mary.ă ăÎnainte ca Ferguson s r spund , Hernu reveni, cu o expresie grav . ă ă ă ă- M tem câ-am s v dau o veste foarte proast .ă ă ă ă- Dillon? întreb Ferguson.ă- I-a f cut o vizit lui Brosnan, nu demult.ă ă- Ce s-a întâmplât? Brosnan e bine?- A, da. S-au jucat pu in cu pistoalele. Dillon a scţ ăpat. Oft greu.ă- Dar Mademoiselle Âudin e Ia spitalul St. Louis. Din ce-mi spune Savary, nu prea-are şanse.Când sosir , Brosnan era în sala de aşteptare de la etajul doi, plimbându-se încoace şiă încolo, cu igara aprins . Avea ochii s lbatici, cu o turbare în expresie cum Mary Tanner nuţ ă ă mai v zuse în via a ei. ă ţAjunse prima la el:- Îmi pare atât de r u.-ă- Cum s-a întâmplât? întreb Ferguson.ăBrosnan le povesti; scurt, rece. Când termin , intr un b rbat înalt şi c runt, în halată ă ă ă chirurgical. Brosnan se întoarse rapid spre el. - Ce face, Henri? Li-l prezent celorlal i:ă ţ- Profesorul Henri Dubois, un coleg de-al meu de la Sorbona.

- Nu e bine, prietene, îi spuse Dubois. R nile de la piciorul stâng şi de la coloana vertebrală ă sunt destul de grave, dar şi mai mult m îngrijoreaz fractura cranian . Tocmai o preg tescă ă ă ă pentru interven ia chirurgical . O operez imediat. ţ ăIeşi. Hernu îl cuprinse pe Brosnan cu un bra pe dup umeri.ţ ă- S mergem şi s bem o cafea, prietene. Cred c ne aşteapt o noapte grea.ă ă ă ă- Eu beau numai ceai, r spunse Brosnan, alb la fa şi cu ochii neguroşi. N-am suportată ţă niciodat cafeaua. Nu vi se pare cel mai ciudat lucru?ăLa parter era o cafenea mic , pentru vizitatori. Nu avea mul i clien i, la ora aceea dină ţ ţ noapte. Savary plecase s rezolve aspectele poli ieneşti ale incidentului; ceilal i st teau la oă ţ ţ ă mas din col .ă ţFerguson spuse:- Ştiu c ai altele pe cap, dar ne-ai mai putea spune şi altceva? Ceva ce i-a spus el?ă ţ- A, da - destule. Lucreaz pentru cineva şi, cateă goric, nu e I.R.A. E o misiune pl tit şi, după ă ă cum s-a l udat, cu o gr mad de bani.ă ă ă- Ai idee despre cine e vorba?- Când am f cut o aluzie la Saddam Hussein, s-a înfuriat. Cred c nu mai ave i mult deă ă ţ c utat. Un am nunt interesant. Ştia totul despre dumneavoastr .ă ă ă- Despre noi? repet Hernu. Sunte i sigur?ă ţ- Categoric, s-a l udat cu asta, se întoarse el spre Ferguson. Ştia chiar şi c a i venit în oraş,ă ă ţ cu domnişoara c pitan Tanner, ca s m stoarce i de informa ii, ă ă ă ţ ţ cum s-a exprimat el. A spus c are prieteni în locurile potrivite.ă- Auzi acolo, arunc Ferguson o privire spre Hernu. Destul de îngrijor tor, nu? ă ă- Şi mai ave i o problem . A vorbit despre afacerea Thatcher ca despre o prob doar,ţ ă ă spunând c are o int ă ţ ă alternativ .ă- Continu , îl îndemn Ferguson.ă ă- Am reuşit s -l enervez, împungându-l despre penibilul eşecului de la Valenton. Cred c ve iă ă ţ descoperi c ină ten ioneaz s se dea la primul ministru al Marii Britanii.ţ ă ă- Sunte i sigur? întreb Mary.ţ ă-F r îndoial , d du el din cap. L-am ademenit, i-am spus c n-o s -i mearg . Şi-a pierdută ă ă ă ă ă ă calmul. A spus c va trebui s -mi dovedeasc unde greşesc.ă ă ăFerguson îl privi pe Hernu şi oft .ă- Deci, acum ştim. Ar fi bine s merg la ambasad ca s -i anun pe oamenii noştri dină ă ă ţ Londra.- Voi proceda şi eu la fel aici, r spunse Hernu. în fond, trebuie s plece lâ un moment dat dină ă ar . Vom pune în alert toate aeroporturile şi liniile de ţ ă ă ferryboat. Procedura obişnuit , dară

discret, desigur.Se ridicar , iar Brosnan le spuse:ă- V pierde i timpul. Nu-l ve i prinde, nu pe c ile normale. Nici m car nu şti i pe cine c uta i.ă ţ ţ ă ă ţ ă ţ- Poate, Martin, r spunse Ferguson. Dar trebuie totuşi s ne str duim, nu?ă ă ăMary Tanner îi urm pân la uş :ă ă ă- Domnule general de Brigad , dac nu ave i nevoie de mine, aş dori s mai r mân.ă ă ţ ă ă- Sigur c da, draga mea. Ne vedem mai târziu: Mary se duse lâ tejghea şi lu dou ceşti deă ă ă ceai.- Francezii sunt minuna i, spuse ea. întotdeauna cred ţ c suntem atât de nebuni, încât să ă vrem lapte în ceai.- Tot felul de obiceiuri, replic el, oferindu-i o igar . Ferguson mi-a spus de unde aiă ţ ă cicatricea.- Amintire din b trâna Irland , ridic ea din umeri. Brosnan c uta cu disperare ceva de spus.ă ă ă ă- Ce e cu familia ta? Locuiesc la Londra?- Tat l meu a fost profesor de medicin la Oxford. A murit acum câtva timp. De cancer.ă ă Mama mai tr ieşte. Are o proprietate în Herefordshire.ă- Fra i, surori?ţ- Am avut un frate. Cu zece ani mai mare decât mine. A fost împuşcat mortal la Belfast, în 1980. A tras în el un ochitor din Divis Flats. Era c pitan de comando în infanteria marin .ă ă- îmi pare r u. ă

- E mult de-atunci.- Nu te poate face s fii foarte binevoitoare fa de un om ca mine.ă ţă- Ferguson mi-a explicat cum ai ajuns s te implici în I.R.A., dup Vietnam. ă ă- Un afurisit de yankeu care-şi bag nasul, asta crezi? oft el. Atunci, mi s-a p rut că ă ă ă procedez bine, serios, şi n-are rost s ne prefacem. M-am b gat pân la gât, timp de cinciă ă ă ani lungi şi sângeroşi.- Şi acum cum o vezi?- Irlanda? râse el aspru. Dup ceea ce simt, aş vedea-o cu pl cere scufundându-se în mare. ă ăSe ridic .ă- Hai s ne dezmor im picioarele, o chem el, conducând-o afar .ă ţ ă ăDillon se afla în buc t ria barjei, înc lzind apa, când sun telefonul. Makeev îi spuse:ă ă ă ă- E în spitalul St. Louis. A trebuit s ne interes m cu discre ie, dar din ce poate deduceă ă ţ informatorul meu, e pe lista critic .ă- Futu-i, înjur Dillon. Numai de şi-ar fi inut mâinile acas . ă ţ ă- Ar putea ieşi un t r boi ca to i dracii. Mai bine s trec pe la tine.ă ă ţ ă- M g seşti aici. ă ăDillon turn apa fierbinte întrun lighean şi trecu în baie. Mai întîi îşi scoase c maşa, apoi luă ă ă o serviet din dulapul de sub chiuvet . Era exact aşa cum prev zuse Brosnan. în untru aveaă ă ă ă o gam întreag de paşapoarte, toate pe numele lui, deghizat corespunz tor. Mai avea şi oă ă ă trus de machiaj, calitatea întîi.ăDe-a lungul anilor, f cuse de multe ori naveta în Ană glia, de obicei prin Jersey, în Channel Islands. Insula Jersey era teritoriu englez. Odat ajuns acolo, un ceă t ean britanic nu maiăţ avea nevoie de paşaport pentru a zbura pe insula mare a Marii Britanii. Deci, un turist francez f cându-şi vacan a în Jersey. Alese un paşaport pe numele Henry Jacaud, comis-ă ţvoiajor de maşini din Rennes.. Pe lâng paşaport, mai gâSi un permis de conducere emis în Jersey, pe numele Peteră Hilton, cu adresa în oraşul principal al insulei, Saint Helier. Permisele de conducere din Jersey, spre deosebire de cele britanice obişnuite, au şi fotografie. întotdeauna era util să aib asupra lui acte de identitate clare, lucru pe care îl înă v ase cu ani în urm . Nimic nu eraăţ ă mai favorabil decât ca oamenii s poat confrunta fa a cu fotografia, iar cele de pe permisulă ă ţ de conducere şi paşaportul francez erau identice. sta era tot rostul.ĂDizolv pu in vopsea de p r neagr în apa cald şi ă ţ ă ă ă ă începu s şi- o aplice pe p rul blond. Eraă ă uimitor cât îl schimba simpla modificare a culorii p rului. Porni foenul şi se usc , apoi îşi fixă ă ă p rul cu briantin şi alese, dintr-o serie întreag aflat în serviet , o pereche de ochelari cuă ă ă ă ă rame de baga şi lentile slab colorate. închise ochii, gândindu-se la rol, iar când îi deschise iar şi, din oglind îl privea Henry Jacaud. Era un efect extraordinar. înă ă chise servieta, o puse la loc în dulap, lu c maşa pe el şi trecu în salon, cu paşaportul şi permisul de conducere.ă ăÎn acelaşi moment, pe scar ap ru Makeev.ă ă- Doamne sfinte! exclam el. O clip , am crezut c altcineva. ă ă ă- Dar aşa şi este, r spunse Dillon. Henry Jacaud, vânz tor de maşini din Rennes, în drumă ă spre o vacan de iarn în ţă ă Jersey. Cu bacul pe pern de aer, dirr ă Saint-Malo. îi ar t permisul de conducere.ă ă- Care mai éste şi cet eanul ăţ din Jersey Peter Hilton, contabil în Saint Helier.- N-ai nevoie de paşaport ca s ajungi la Londra?ă- Dac locuieşti în ă Jersey, nu, e teritoriu britanic. Permisul de conducere îmi atribuie o fizionomie. îi face mereu pe oameni s fie mai mul umi i. Au senza ia c ştiu cine eşti, chiară ţ ţ ţ ă şi poli iştii.ţ- Ce s-a întâmplat ast sear , Sean? Ce s-a întâm-plat cu adev rat? ă ă ă- Am hot rât c sosise momentul s m ocup de Brosnan. Haide, Josef, m cunoaşte ală ă ă ă ă dracului de bine. M cunoaşte ca nimeni altul, ceea ce ar putea fi pericuă los. - V d şi eu. Deştept b iat, profesorul. ă ă- Nu e numai atât, Josef. în elege cum ac ionez, cum gândesc. E un animal de acelaşi soi cuţ ţ mine. Am locuit în aceeaşi lume, iar oamenii nu se schimb . Oricât de mult crede el c s-aă ă schimbat, pe dedesubt e acelaşi, unul şi acelaşi om care a fost cel mai temut agent I.R.A. pe vremuri.

- Şi-atunci, te-ai hot rât s -l elimini?ă ă- A fost un impuls. Treceam prin fa a casei, am v zut femeia plecând. El a strigat-o. Dupţ ă ă cum vorbeau, am crezut c n-avea s se mai întoarc în aceeaşi noapte, aşa c am riscat şiă ă ă ă m-am c rat pe schele.ăţă- Şi ce s-a întâmplat?- A, l-am luat prin surprindere. - Dar nu l-ai omorât?Dillon râse, ieşi în buc t rie şi reveni cu o sticl de „Krucf şi dou pahare. în timp ce-i scoteaă ă ă ă dopul, spuse:- Gândeşte-te şi tu, Josef, fa în fa , dup atâ ia ani. Aveam s ne spunem destule lucruri. ţă ţă ă ţ ă- Nu i-ai spus pentru cine lucrezi?- Bineîn eles c nu, min i vesel Dillon, turnând şamţ ă ţ pania. Drept cine m iei?ăînchin în s n tatea lui Makeev, care spuse: ă ă ă - Vreau s zic, dac ştie c ai o int alternativ , c inten ionezi s -l ataci pe Major... Ridică ă ă ţ ă ă ă ţ ă ă din umeri.- Asta ar însemna c ştie şi Ferguson. i-ar face imposibil misiunea la Londra. Aroun, suntă Ţ ă convins, ar vrea s abandon m toat ac iunea.ă ă ă ţ- Ei bine, nu ştie, replic Dillon, mai turnând o înghiă itur de şampanie. Deci Aroun poate staţ ă liniştit, in fond, vreau şi milionul la al doilea. A propos, am întrebat la Zurich. Primul milionă a fost depus. „Makeev se foi stingherit. - Fireşte. Deci, când inten ionezi s pleci? ţ ă- Mâine sau poimâine. Mai v d eu. Pân atunci, îmi po i organiza ceva. Acea Tania Novikova,ă ă ţ din Londra. Voi avea nevoie de ajutorul ei.- Nici o problem .ă- Mai întîi, tat l meu a avut un v r de-al doilea, din Belfast, care locuia la Londra, pe numeă ă Danny Fahy.- I.R.A.?- Da, dar nu activ. Lucra sub acoperire, în industria uşoar . Foarte dibaci cu mâinile. Seă pricepea la orice. L-am folosit în 1981, când am f cut câteva treburi pentru organiza ia dină ţ Londra. Pe vremea aia, locuia la num rul 10, în Tithe Street, Kilbum. Vreau ca Novikova s -lă ă găseasc … ă-Altceva?- Da, voi avea nevoie de un loc unde s stau. Mi-o poate organiza şi pe asta. Nu locuieşte înă ambasad , cred? ă- Nu, are un apartament pe Bayswater Road. - N-aş vrea s stau acolo, cel pu in nu cu regulariă ţ tate. Ar putea fi urm rit . Branşa Specială ă ă de la Scotland Yard are obiceiul s in sub supraveghere angaja ii ambasadei sovietice, nu-iă ţ ă ţ aşa?- A, nu mai e ca pe vremuri, zâmbi Makeev. Gra ie dobitocului luia de Gorbaciov, acum cicţ ă ă to i suntem prieteni. ţ- Eu aş prefera totuşi s locuiesc în alt parte. în apartamentul ei ne vom întâlni şi atâta tot.ă ă- E o problem : în privin a materialelor, a exploziă ţ vilor, armelor, orice de genul sta ce î-ară ţ putea trebui. Cu aşa ceva, m tem c nu va putea s te ajute. Cu un pistol, poate, dar nuă ă ă mai mult. Dup cum am men ionat prima oar când i-am vorbit despre ea, şeful ei,ă ţ ă ţ colonelul Iuri G toy, comandantul sec iei K.G.B. din Londra, e omul lui Gorbaciov şi îiă ţ priveşte cu ochi foarte buni pe prietenii noştri englezi.E-n regul , r spunse Dillon. Am propriile mele rela ii pentru aşa ceva, dar îmi va trebui maiă ă ţ mult capital de lucru. Dac sunt controlat la vama din Jersey, în drum spre Londra, nu-mi potă permite s fiu prins cu sume mari de bani în serviet . ă ă- Sunt sigur c Aroun i-o poate aranja. ă ţ- Atunci ne-am în eles. Aş dori s -l mai rev d înainte de plecare. Mâine diminea , cred.ţ ă ă ţă Stabileşte o întâlnire, bine? - Perfect, îşi încheie Makeev mantaua. Te in la curent cu situa ia din spital. Când ajunse laţ ţ baza sc rii, se întoarse: ă

- Mai e ceva. S zicem c o sco i la cap t. Ar deă ă ţ ă clanşa cea mai feroce vân toare de oameni.ă Cum inten ionezi s ieşi din Anglia? Dillon zâmbi:ţ ă- Exact la asta urma s m gândesc acum. Ne veă ă dem mâine diminea .ţăMakeev urc scara. Dillon îşi mai turn un pahar de „Krug", aprinse o igar şi se aşez laă ă ţ ă ă mas , privind decupajele de pe pere i. întinse mâna spre teancul de ziare, c ut printre eleă ţ ă ă şi în sfârşit g si ceea ce dorea. Un num r vechi din revista „Paris Match" de anul trecut.ă ă Michael Aroun era prezentat pe copert . .în untru se gă ă ăsea un articol pe şapte pagini despre stilul de via şi obiceiurile sale. Dillon îşi aprinse o nou igar şi începu s -l citeasc . ţă ă ţ ă ă ăEra ora unu noaptea, iar Mary Tanner st tea singur în sala de aşteptare, când intră ă ă profesorul Henri Dubois. Era frânt de oboseal , cu umerii c zu i, şi se aşez istovit într-ună ă ţ ă fotoliu, aprinzându-şi o igar .ţ ă- Unde-i Martin? o întreb .ă- Se pare c singura rud apropiat a lui Anne-Marie e bunicul ei. Martin încearc s -lă ă ă ă ă g seasc . îl cunoaşte i?ă ă ţ- Cine nu-l cunoaşte, mademoiselle? Unul dintre cei mai boga i şi mai puternici industriaşiţ din Fran a. Mi-a fost cândva pacient. Anul trecut a suferit un atac de apo-plexie. Nu cred cţ ă Martin va rezolva mare lucru. Locuieşte pe domeniul familiei, Château Vercorsr E cam la treizeci de kilometri de Raris.Brosnan intr , incredibil de ostenit, dar când îl v zu pe Dubois întreb ner bd tor: -Ce face?ă ă ă ă ă- N-am s te mint, prietene. Nu e ă bine Deloc. Am f cut tot ce era omeneşte posibil. Acum,ă aştept m.ă - Pot s-o v d? ă- Mai aşteapt un timp. Te anun eu.ă ţ- Mai r mâi?ă- A, da. Voi dormi vreo dou ore pe canapeaua din cabinet. Cum te-ai în eles cu Pierreă ţ Audin?- Nu. A trebuit s discut cu secretarul lui, Fournier. B trânul e imobilizat într-un scaun rulant.ă ă Nu ştie nici ce or e. ăDubois oft :ă- B nuisem. Ne vedem mai târziu. Dup ce plec , Mary spuse:ă ă ă- i-ar prinde bine şi ie un pui de somn'. Brosnan reuşi s afişeze un zâmbet sumbru. Ţ ţ ă- Dup cum m simt acum, cred c niciodat nu voi mai putea dormi. Totul a fost din vinaă ă ă ă mea, într-un fel. Pe chip i se citea dezn dejdea.ă- Cum po i spune aşa ceva?ţ- Cine sunt sau, cu alte cuvinte; ce am fost. Dac nu era asta, nimic nu s-ar fi întâmplat.ă- Nu se poate s vorbeşti aşa. Nu aşa e via a. Telefonul de pe mas sun , iar Mary r spunse,ă ţ ă ă ă vorbicâteva momente şi îl închise.- Ferguson, m controla. ă îi puse o mân pe um r;ă ă- Hai, culc -te pe canapea. închide ochii, atât. Sunt aici. T& trezesc în clipa când primim oă veste.F r tragere de inim , Brosnan se supuse şi, în chip surprinz tor, îl fur un somn adînc, f ră ă ă ă ă ă ă vise. Mary Tanner r mase al turi, pe gânduri, ascultându-i respira ia regulat .ă ă ţ ăLa trei şi ceva, Dubois ap ru. Parc sim indu-i preă ă ţ zen a, Brosnan se trezi cu o tres rire şi seţ ă ridic . -Ce e?ă- Şi-a rec p tat cunoştin a.ă ă ţ- O pot vedea? se scul el în picioare.ă- Da, desigur.în timp ce pornea spre uş , Dubois îi puse o mân pe bra .ă ă ţ- Martin, nu e bine. Cred c trebuie s te preg teşti pentru tot ce poate fi mai r u.ă ă ă ă - Nu, aproape se înec Brosnan. Nu e posibil. . O lu la fug pe coridor, deschise uşaă ă ă salonului şi intr . Lâng pat st tea aşezat o sor tân r . Anne-Marie era foarte palid , cuă ă ă ă ă ă ă ă capul atât de bandajat, încât p rea o tân r c lug ri . ă ă ă ă ă ţă

- Eu aştept afar , monsieur, spuse sora şi ieşi. -Brosnan se aşez . O lu de mân , iară ă ă ă Anne-Mariedeschise ochii. Privi în gol spre el.dup care îl recuă noscu şi zîmbi.- Martin, tu eşti?- Cine altul? îi s rut el mâna.ă ăîn spatele lor, uşa se întredeschise uşor şi Dubois arunc o privire în untru.ă ă- P rul. E prea lung. Ridicol de lung, întinse ea mâna s -l ating . în Vietnam, în mlaştin ,ă ă ă ă când vietcongii voiau s m împuşte... Ai ieşit din trestii ca un r zboinic meă ă ă dieval. Şi pe-atunci aveai p rul lung şi purtai o banderol pe cap. ă ăÎnchise ochii, iar Brosnan spuse:- Acum odihneşte-te, nu încerca s vorbeşti. ă- Dar trebuie, îi deschise ea din nou. Las -I în pace, Martin. Promite-mi. Nu merit . Nu vreauă ă s redevii ce-ai fost.ăîl strânse de mân , cu surprinz toare putere.ă ă- Promite-mi. - Pe cuvântul meu. Anne-Marie r mase cu privirea în tavan. ă- Minunatul meu b iat irlandez s lbatic. întotdeauna te-am iubit, Martin, numai pe tine.ă ăOchii i se închiser încet, iar aparatul de monitorizare de lâng pat îşi schimb tonulă ă ă sunetului. Henri Dubois intr într-o clip .ă ă- Afar , Martin, aşteapt .ă ă.îl împinse pe uş şi o închise. Mary era pe culoar.ă- Martin? întreb ea.ăO privi f r expresie, apoi uşa se deschise şi ap ru Dubois.ă ă ă- îmi pare atât de r u, prietene. M tem c s-a pră ă ă ăp dit.ăPe barj , Dillorf se trezi în clipa când sun telefonul. Makeev spuse:ă ă- A murit, din p cate.ăCe nenorocire. N-a fost cu inten ie.ţ- Acum ce faci? îl întreb Makeev.ă- Cred c plec azi dup -amiaz . în situa ia dat , ei bine. Cum a r mas cu Aroun?ă ă ă ţ ă ă - Ne vedem la unsprezece.- Perfect. Ştie ce s-a întâmplat?- Nu.- Aşa s r mân . Ne vedem în fa , înainte de unsprezece. ă ă ă ţăÎnchise telefonul şi se rezem de pern . Anne-Marie udin. Mare p cat. Niciodat nu-i pl cuseă ă ă ă ă s omoare femei. O informatoare din DeYry, odat , dar o meritase. Acum.fusese ună ă accident, dar mirosea a ghinion şi-l [neliniştea. Stinse igara şi încerc s adoarm la loc.ţ ă ă ăLa ora zece şi ceva, Mary Tanner îi primi pe Ferguson şi pe Hernu în apartamentul lui Brosnan.- Ce face? întreb Ferguson.ă- Şi-a f cut de lucru. Bunicul lui Anne-Marie nu st bine cu s n tatea, aşa c Martin aă ă ă ă ă preg tit totul pentru înmormântare cu secretarul lui.ă- Atât de curând?- Mâine, la locul de veci al familiei, din Vercors.Îi conduse în cas . Brosnan st tea în picioare la fereastr , privind afar . Se întoarse spre ei,ă ă ă ă cu mâinile în buzunare şi chipul palid şi tras.-Ei? întreb .ă- Nimic de raportat, r spunse Hernu. Am anun at toate porturile şi aeroporturile, discret,ă ţ desigur.Ezit : ă- Consider m c este mai bine s nu d m nimic publicit ii, domnule profesor. La tragicaă ă ă ă ăţ moarte a luimademoiselle Audin m refer.ăBrosnan p rea de o curioas indiferen .ă ă ţă

- Nu-l ve i prinde. La Londra trebuie c utat, şi preţ ă ferabil mai devreme, nu mai târziu. Probabil e pe drum, iar în Londra ve i avea nevoie de mine.ţ- Vrei s spui c ne aju i? Participi la ac iunea asta? întreb Ferguson.ă ă ţ ţ ă-/Da.îşi aprinse o igar , deschise glasswandul şi ieşi pe teras , urmat de Mary.ţ ă ă- Dar nu po i, Martin, mi-ai spus c i-ai promis.ţ ă- Am min it, r spunse el calm. Ca s moar împ cat . Dincolo nu e nimic. Numai întuneric.ţ ă ă ă ă ăAvea chipul dur ca piatra şi ochii tenebroşi. Era fa a unui str in.ţ ă- O, Doamne, şopti Mary.- Pun eu mâna pe el, spuse Brosnan. Fie şi de va fi ultimul lucru pe care-l fac pe lumea asta, am s -l omor.ăCapitolul 6La ora unsprezece f r ceva, Makeev ajunse în fa a casei lui Michâel Aroun de pe Avenueă ă ţ Victor Hugo. Şoferul opri lâ bordur şi, în timp ce închidea motorul, portiera se deschise şiă Dillon se aşez pe bancheta din spate.ă - E mai bine s nu por i haine de la casa de mod , spuse el. Peste tot e mocirl . Zâmbi, iară ţ ă ă Makeev închise geamul desp r itor.ă ţ- Pari în form bun , dac inem seama de siă ă ă ţ tua ie.ţ- Şi de ce n:aş fi? Voiam doar s m asigur c nu i-ai spus lui Aroun despre acea Audin.ă ă ă- Nu, fireşte c nu i-am "spus.ă- Bine, zâmbi Dillon. N-aş vrea s ne strice nimic cheful. Acum, hai la el..ăRashid le deschise uşa. O servitoare le lu mană talele. Aroun aştepta în salonul elegant.- Valenton, domnule Dillon. O dezam gire consideraă bil . ă- Nimic nu e perfect în via , ar trebui s-o şti i, r sţă ţ ă punse Dillon. V-am promis o intţ ă alternativ şi inten ionez s-o atac. ă ţ- Primul ministru al Marii Britanii? întreb Rashid.ă- Exact, d du din cap Dillon. Azi m duc la Londra. M gândeam s st m de vorb înainte deă ă ă ă ă ă a pleca.Rashid arunc o privire c tre Aroun, care spuse:ă ă- Fireşte, domnule Dillon. Acum, cu ce v putem ajuta?ă- Mai întîi, îmi trebuie din nou bani de operare. Treizeci de mii de dolari. Vreau s aranja iă ţ procurarea lor de la cineva din Londra.- Cash, evident. Colonelul Makeev poate finaliza detaliile.- Nici o problem , spuse Aroun.ă- În al doilea rând, se pune întrebarea cum plec naibii din Anglia dup îndeplinirea cu succesă a misiunii.- Pari plin de încredere, domnule Dillon, remarc Rashid.ă - Ei, trebuie s ne p str m speran , fiule, replic Dillon. Problema oric rei misiuniă ă ă ţă ă ă importante, dup cum am descoperit de-a lungul anilor, nu const atât în a o duce laă ă îndeplinire, cât în a- i vedea apoi de drum cu pielea întreag . Vreau s spun, dac vi-lţ ă ă ă lichidez pe primul ministru al Marii Britanii, pentru mine principala problem va fi ieşirea dină Anglia, iar aici interveni i dumneavoastr , domnule Aroun.ţ ăServitoarea intr cu cafeaua pe o tav . Aroun aşă ă tept pân puse ceştile pe mas şi turn .ă ă ă ă Când femeia se. retrase, îi ceru lui Dillon:- Explic -mi, te rog. ă- Unul dintre talentele mele minore este pilotajul. îlst pânim în comun, din câte am în eles. Am citit într-un vechi articol din „Paris Match" c a iă ţ ă ţ cump rat în Normandia o proprietate numit Château Saint Denis, la vreo dou zeci de mileă ă ă la sud de Cherbourg, pe Coast .ă- Aşa este.- Articolul men iona cât de mult îndr gi i acel loc, cât de retras şi de neumblat e. O capsul aţ ă ţ ă timpului din secolul al optsprezecelea.- Unde ba i, mai exact, domnule Dillon? întreb Rashid.ţ ă- Mai scria şi c are o pist de aterizare proprie şi c foarte des domnul Aroun zboar deă ă ă ă acolo la Paris, când doreşte, pilotându-şi propriul avion.

- Foarte adev rat, r spunse Aroun.ă ă- Perfect. Atunci, iat cum facem. Când m apropii, s zicem, de deznod mântul misiunii, vă ă ă ă ă anun . Ve i zbura pân în acel loc de la Saint Denis. Eu vin cu avionul din Anglia şi neţ ţ ă întâlnim acolo, dup îndeplinirea misiunii. îmi pute i aranja transportul în continuare.ă ţDar cum? se interes Rashid. De unde vei g si 'avion? ă ă- Sunt o mul ime de cluburi aviatice, fiule, şi avioane de închiriat. Pur şi simplu m voi abateţ ă de la rut . Disă par, zi-i cum vrei. Fiind şi tu pilot, trebuie s ştii c una dintre cele mai mariă ă b t i de- cap ale autorit ilor const în vastele întinderi de spa iu aerian necontrolat. După ă ăţ ă ţ ă ce aterizez la Saint Denis, po i da foc dr ciei.ţ ăPrivi de la Rashid la Aroun:- Ne-am în eles? Aroun r spunse:ţ ă- Categoric, mai putem face şi altceva?- O s v anun e Makeev. Acum m duc. Şi se întoarse spre uş .ă ă ţ ă ăAfar , se opri pe trotuar lâng maşina lui Makeev, în ninsoarea slab .ă ă ă- Deci, asta e. N-o s ne mai vedem, cel pu in pentru un timp.ă ţMakeev îi d du un plic:ă- Adresa şi telefonul de acas al Taniei. Se uit la ceas. ă ă- Azi-diminea n-am g sit-o. I-am l sat un mesaj, spunându-i c vreau s st m de vorb laţă ă ă ă ă ă ă amiaz .ă- Bine. Mai vorbim înainte s iau Hydrofoil-ul de la Saint-Malo spre Jersey, ca s m asigur că ă ă ă totul e în regul .ă- Te duc eu cu maşina, îi propuse Makeev.- Nu, mul umesc. Simt nevoia s fac mişcare, înţ ă tinse-Dillon mâna. Pân la urm toareaă ă noastr vesel întâlnire.ă ă- Succes, Sean. Dillon zâmbi.- A, de sta şi tu ai întotdeauna nevoie. Şi se întoarse, plecând. ăMakeev vorbi cu Tania peTirul cifrat, la amiaz .ă- Vine la tine un prieten de-al meu, o anun el. Probabil pe sear . Cel despre care i-amţă ă ţ vorbit.- M voi ocupa de el, colonele. ă - Niciodat n-ai avut de rezolvat o tranzac ie mai -important crede-m . A propos, îi vaă ţ ă ă trebui o locuin alternativ . F ' preg tirile la tine acas . ţă ă ă ă ă- Desigur.- Şi vreau s 'dai de urma omului stuia.ă ăÎi d du detaliile despre Danny Fahy. Când termin , Tania spuse:ă ă- N-ar trebui s fie nici o problem . Altceva?ă ă- Da, îi plac pistoalele Walther. Ai grij , draga mea, şi mai vorbim.ăCând Mary Tanner intr în apartamentul de la „Ritz", Ferguson îşi bea ceaiul de dup -ă ăamiaz , lâng fereastr .ă ă ă- A, iat -te, o primi el. M întrebam ce te re inea. Trebuie s mergem. ă ă ţ ă- Încotro? -înapoi la Londra. 'Mary trase adînc aer în piept.- Nu şi eu, domnule general de Brigad , r mân aici.ă ă- R mâi? se încrunt el, nedumerit.ă ă- La înmormântarea de la Château Vercors, mâine diminea la ora unsprezece. în fond, vaţă face ceea ce i-a i cerut. Nu-i dator m şi noi un mic sprijin?ţ ăFerguson ridic o mân , în defensiv .ă ă ă- În regul , m-ai convins. Totuşi, acum trebuie s m întorc la Londra. Po i r mâne, dacă ă ă ţ ă ă vrei, şi vii mâine dup -amiaz . Voi aranja s v ia Learjet-ul, pe amândoi. E de ajuns? ă ă ă ă- Nu v d de ce n-ar fi, zîmbi ea înveselit , întinzînd mâna spre ceainic. Mai-vre i o ceaşc ,ă ă ţ ă domnule general de Brigad ?ăSean Dillon lu expresul pân la Rennes şi îl schimb cu trenul de Saint-Malo la ora trei. Nuă ă ă c l toreau prea mul i turişti, fiind o perioad a anului nepotrivit pentru aşa ceva, iară ă ţ ă ă vremea atroce din Europa îi descurajase şi pe pu inii r maşi. Pe bacul cu pern de aer spreţ ă ă

Jersey erau cel mult dou zeci de pasageri. Dillon debarc la Saint Helier, înainte de ora şase,ă ă pe Albert Quay, şi merse cu taxiul pân la aeroport.ăŞtiu c va avea probleme înc ă ă dinainte de a sosi, c ci, cu cât se apropiau, cu atât ira şi cea aă ţ mai deas . Era poveste veche în Jersey, dar nu sfârşitul lumii. Primi confirmarea c ambeleă ă curse de sear spre Londra fuseser anulate, ieşi din cl direa aeroportului, lu un alt #taxiă ă ă ă şi-i ceru şoferului s -l duc la un hotel convenabil.ă ăPeste treizeci de minute, îi telefona lui Makeev la Paris. - Regret c n-am apucat s sun din Saint-Malo. A avut trenul în îrziere. Puteam s pierdă ă ţ ă ferryboat-ul. Ai vorbit cu Novikova? - A, sigur, r spunse Makeev. Totul e-n ordine. Abia aşteapt s te cunoasc . Unde eşti?ă ă ă ă- într-un loc numit „Hotel L'Horizon", în Jersey. Era cea la aeroport. Sper s plec mâineţă ă diminea .ţă Sunt sigur c vei reuşi. Mai sun -m . ă ă ă- Neap rat.ăDillon închise telefonul, apoi îşi lu sacoul şi coborî la bar. Auzise de undeva c restaurantulă ă hotelului era excep ional. Dup un timp, îl acost un italian chipeş şi energic, care seţ ă ă prezent Augusto, chelner şef. ftecu-nosc tor, Dillon lu de la el un menu, comand ă ă ă ă o sticlă de „Krug" şi se relaxa.Cam în acelaşi timp, se auzi soneria apartamentului lui Brosnan de pe Quai de Montebello. Când deschise uş , cu un pahar mare de scotch în mân , o v zu în prag pe Mary Tanner. ă ă ă- Bun , o salut el. Ce vizit neaşteptat .ă ă ă ăMary îi lu paharul şi-l v rs în ghiveciul de flori aflat lâng Uş .ă ă ă ă ă- Asta n-o s - i foloseasc la nimic.ă ţ ăDac zici tu. Cu ce ocazie? ă- M gândeam c eşti singur. Nu mi s-a p rut o idee prea bun . Ferguson a vorbit cu tineă ă ă ă înainte de plecare?- Da, a spus c r mâi pân mâine. Mi-a propus s -l urm m dup -amiaz .ă ă ă ă ă ă ă- Da, m rog, asta nu rezolv problema nop ii de azi. Cred c n- ai mâncat nimic toat ziua,ă ă ţ ă ă aşa c sugerez s ieşim la mas , şi s nu-ncepi s zici nu.ă ă ă ă ă.- Nici n-aş visa, domnişoar c pitan, salut el milit reşte.ă ă ă ă- Nu te prosti. Trebuie s fie prin apropiere vreun local care- i place.ă ţ- Este într-adev r. Aşteapt -m s -mi iau haina şi mergem.ă ă ă ăEra un bistro tipic de pe o strad l turalnic , simplu şi nepreten ios, cu separeuri intime şi,ă ă ă ţ de la buc t rie, nişte mirosuri apetisante, parc de pe alt lume. Brosnan comandă ă ă ă ă şampanie..- ,>Krug"? întreb Mary, când sosi sticla.ă- Sunt cunoscut aici. - Bei întotdeauna numai şampanie?-Am fost împuşcat în stomac, cu ani în urm . Mi-a creat probleme. Medicii au spus s nuă ă beau în nici un caz spirtoase, nici vin roşu. Şampania e okay. Ai obser-Vat cum se numeşte localul?- „La Belle Aurore".- Asemenea cafenelei din Casablanca. Humphrey Bogart? mgrid Bergman?Ridic paharul. ă Statur un timp într-o t cere pl cut , apoi Mary înă ă ă ă treb :ă- Putem discuta profesional?- De ce nu? La ce te gândeş i?ţ-- Ce se va întâmpla în continuare? Vreau s zic, Dillon se pierde în peisaj, chiar tu ai spus.ă Cum Dumnezeu speri s -l g seşti?ă ă- Are o sl biciune, r spunse Brosnan. Nu se va apropia de nici un cunoscut din I.R.A., deă ă team s nu-l tr deze. Asta-i las o singur variant . Cea pe care o alege de obicei. Lumeaă ă ă ă ă ă interlop . Tot ce-i trebuie -arme, explozivi, chiar şi ajutor fizic - va c uta în cel mai evidentă ă loc, şi ştii unde anume?- În East End, Londra?

- Da, e cam la fel de romantic ca în Mica Italie din New York, sau în Bronx. Fra ii Kray, ceiţ mai posibili gangsteri de film pe care i-a avut vreodat Anglia, banda Richardson. Ştii multeă despre East End?- Credeam c toate astea in de domeniul trecutului.ă ţ- Câtuşi de pu in. O mul ime de ştabi, „guvernatorii", cum îşi spun ei, au trecut într-oţ ţ oarecare m sur de partea legii, dar toate delictele de mod veche - spară ă ă geri, b nci, dubeă cu bani - sunt comise cam de acelaşi grup. To i sunt familişti, o privesc ca pe o afacere, dar,ţ dac le stai în drum, te împuşc . ă ă- Ce frumos. - Toat lumea ştie unde sunt, inclusiv poli ia. în acea fraternitate va c uta Dillon ajutor.ă ţ ă- Iart -m , spuse Mary, dar cred c e o comunitate destul de strâns unit .ă ă ă ă- Ai perfect dreptate, îns , întâmpl tor, am ceea ce s-ar putea numi permis de intrare.ă ă ă- Şi cum Dumnezeu l-ai ob inut? Brosnan îi mai turn un pahar de şampanie.ţ ă- În Vietnam, în 1968, în timpul tinere ii mele nebunatice şi prosteşti, am fost în trupeleţ aeropurtate, la Air-borne Rangers. Am f cut parte dintr-un detaşament al For elor Specialeă ţ care ac iona în Cambodgia, complet ilegal, aş putea s adaug. Con inea oameni recruta i dinţ ă ţ ţ toate branşele serviciilor militare. Cu calific ri de specialitate. Aveam chiar şi câ ivaă ţ infanterişti marini, şi aşa l-am cunoscut pe Harry Flood.- Harry Flood? repet Mary, încruntându-se. Nu ştiu de unde, numele mi-e cunoscut.ăS-ar putea. Am s - i explic. Harry are aceeaşi vârst cu mine. N scut în Brooklyn. Mama lui aă ţ ă ă murit la naştere. L-a crescut tat l, care a murit când Harry avea optsprezece ani. S-a înrolată în Infanteria Marin , ca s aib o activitate, şi a venit în Nam, unde l-am cunoscut. Râse. ă ă ă- N-am s uit niciodat prima oar când am fost împreun . Scufunda i pân la gât, într-oă ă ă ă ţ ă mlaştin puturoas din Delta Mekongului.ă ă- Pare s fie un om foarte interesant.ă- A, şi nu numai atât. Steaua de Argint, Crucea Marinei în '69, când eu plecam, Harry mai avea de f cut un an din serviciu. L-au detaşat la Londra. în garda ambasadei. Ajunseseă sergent şi atunci s-a întâmplat. -Ce anume?- A întâlnit o fat la vechea Lyceum Balroom, într-o sear , o fat numit Jean Dark.ă ă ă ă Frumuşic , de dou zeci de ani, în Sarafan de bumbac, numai c era o diferen . Membriiă ă ă ţă familiei Dark erau gangsteri, din cei care în East End se numesc bandi i pe bune. B trânul eiţ ă avea propriul s u mic imperiu pe malul râului, fiind, într-un fel, la fel de faimos ca fra ii Kray.ă ţ A murit în acelaşi an.- Şi pe urm ce s-a întâmplat? întreb Mary, absolut fascinat .ă ă ă~- - Mama lui Jean a încercat s -i ia locul. Ma Dark, cum i se spunea. Existau uneleă disensiuni. Bande rivale, chestii de-astea. Harry şi Jean s-au c s torit, el s-a instalat cuă ă forme legale la Londra, a r mas şi s-a l sat absorbit. A rezolvat rivalit ile şi aşa maiă ă ăţ departe.- Adic a devenit gangster?ă- Nu sun prea elegant, da, dar mai mult decât atât, mult mai mult. A ajuns unul dintre ceiă mai mari „guvernatori" din Cap tul Estic al Londrei.ă- Dumnezeule, acum îmi amintesc. Ale lui sunt toate cazinourile alea. Este omul care a întreprins atâtea construc ii pe malul Tamisei.ţ- Exact. Jean a murit de cancer, acum vreo cinci-şase ani. Mama ei murise mult mai demult. Harry a mers mai departe.- Acum are cet enie britanic ?ăţ ă- Nu, n-a renun at niciodat la cea american . Autoţ ă ă rit ile nu-l pot expulza, fiindc nu areăţ ă cazier. Nici o zi n-a stat în închisoare.- Şi înc mai e gangster?ă- Depinde cum defineşti termenul. A sc pat basma curat cu multe, sau oamenii lui auă ă sc pat, pe vremuri. Ceea ce s-ar putea numi infrac iuni de tip vechi.ă ţ- A, adic f r porc rii ca drogurile sau prostitu ia? Doar jafuri cu mân armat , protec ie,ă ă ă ă ţ ă ă ţ chestii din astea?

- Nu te înverşuna. Are cazinourile, ac iunile din elecţ tronic şi propriet ile în construc ie. Eă ăţ ţ proprietar peste jum tate din Wapping. Aproape tot splaiul râului. Ac ioă ţ neaz extrem deă legal.- Şi totuşi e gangster?- S zicem c e „guvernatorul" multora din East End. Yankeul, aşa-i zice. O s - i plac .ă ă ă ţ ă- Mie? se mir Mary. Şi când ne vom cunoaşte?ă- De îndat ce pot aranja. Harry şi oamenii lui ştiu tot ce mişc în East End. Dac m poateă ă ă ă ajuta cineva s -l prind pe Sean Dillon, el e acela. ăChelnerul sosi şi puse în fa a lor dou farfurii cu sup fran uzeasc de ceap .ţ ă ă ţ ă ă- În regul , spuse Brosnan. Acum, s mânc m, mor de foame.ă ă ăHarry Flood st tea gHernuit într-un col al gropii, cu bra ele strânse pentru a-şi p straă ţ ţ ă c ldura corporal . Era gol pân la mijloc, descul , doar cu o pereche de pantaă ă ă ţ loni de camuflaj pe el. Groapa avea doar câ iva metri p tra i, iar ploaia şiroia necontenit prin grilajulţ ă ţ de bambus aflat deasupra. Uneori, vietcongii se uitau la el, ar tându-i-l vizitatorilor peă câinele yankeu care se t v lea în propria-i spurc ciune, deşi de obişnuise demult cuă ă ă duhoarea. ....P rea s se afle acolo dintotdeauna, iar timpul nu mai avea nici un în eles. Niciodat nu maiă ă ţ ă sim ise o disperare atât de total ..Acum ploua mai tare, apa curgând peste marginea gropiiţ ă ca un soi de cascad , iar nivelul cetei din groap creştea rapid. St tea în picioare, iar dintr-oă ă ă dat apa îi ajunse pân la piept, iar el începu s se zbat . îi şiroia neîntrerupt în cap, nu maiă ă ă ă atingea fundul cu picioarele şi d dea din ele ca s pluteasc , luptând s respire, ag îndu-seă ă ă ă ăţ cu unghiile de marginea gropii. Deodat , îl apuc o mân , o mân puternic , tr gându-l dină ă ă ă ă ă ap , iar Harry reîncepu s respire.ă ăSe trezi cu o tres rire şi se ridic în capul oaselor. Visul îi revenea de ani de zile, cuă ă intermiten e, de când se întorsese din Vietnam, lucru întâmplât cu al dracului de mult timpţ în urm . De obicei, se sfîrşea cu el înecându-se. Mâna care-l scotea afar era ceva nou.ă ăSe uit la ceas. Era aproape zece. în fiecare sear ă ă tr gea câte un pui de somn, înainte de aă vizita câte unul din cluburi, dar de ast dat dormise prea mult. îşi puse ceasul la mân ,ă ă ă intr gr bit în baie şi f cu un duş rapid, în timp ce se b rbierea, observ c în p r îiă ă ă ă ă ă ă ap ruser fire c runte.ă ă ă- Tuturor ni se întâmpl , Harry, spuse el încet, zâm-bind.ăDe fapt, zâmbea în cea mai mare parte a timpului, deşi oricine îl observa îndeaproape ar fi remarcat o anume oboseal de toate ale lumii. Zâmbetul unui om care g sise via a, înă ă ţ ansamblu, o dezam gire. Era desă tul de chipeş, într-un mod mai degrab dur, musculos, cuă umeri la i. Ba chiar nu ar ta deloc r u pentru patruţ ă ă zeci şi şase de ani, lucru pe care obişnuia s şi-l spun cel pu in o dat pe zi, fie şi numai pentru încurajare. Îmbr c o c maş deă ă ţ ă ă ă ă ă m tase neagr , încheiat pân la gât, f r cravat , şi un costum .Armâni" larg, din m taseă ă ă ă ă ă ă ă natural , maron închis. Se studie în oglind .ă ă- O lu m d-a capo, puişor, spuse el şi ieşi. Apartamentul era enorm, facând parte dintr-ună complexde antrepozite pe Cable Wharf. Zidurile de c r mid ale salonului erau zugr vite în alb,ă ă ă ă podelele din lemn l cuite, peste tot st teau împr ştiate covoare indiene. Canapeleă ă ă confortabile, un oar, cu sticle de toate genurile posibile rânduite în spate. Numai-pentru musafiri. Harry nu bea niciodat alcool. în fa a peretelui din fund se afla un birou mare, iară ţ peretele era plin de rafturi cu c r i.ă ţDeschise glasswandul şi ieşi pe balconul cu vedere spre râu; Era foarte frig. Tower Bridge se în l a la stâng , cu Tower of London dincolo de el, luminat de reflecă ţ ă toare. Prin fa a lui trecuţ un vapor din Pool of London, cu luminile str lucind în întuneric, astfel încât se distingeauă membrii echipajului lucrând pe punte. îl bine dispuneaîntotdeauna şi trase cu nesa în pl mâni aerul rece.ţ ăUşa din cap tul salonului se deschise şi intr Morde-cai Fletcher. Era înalt de un metruă ă optzeci, cu p r înc run it şi musta tuns , şi purta un blez r la dou rânduri bine croit şi oă ă ţ ţă ă ă ă cravat din Gard . înf işarea conă ă ăţ ven ional îi era cam atenuat de esuturile cicatrizate dinţ ă ă ţ jurul ochilor şi-de nasul turtit, care îi fusese rupt de mai multe ori.- Te-ai trezit, spuse el sec.

- Nu se vede? replic Flood.ăMordecai era omul de for , mâna lui dreapt , de aproape cincisprezece ani, un util boxer deţă ă categoria grea, care avusese atâta minte s p r seasc ringul înainte de a i se z p ciă ă ă ă ă ă creierii. Se duse dup bar, îşi turn o ap mineral „Perrier", ad uga ghea şi l mâieă ă ă ă ă ţă ăşi i-o aduse. Flood lu paharul f r s -i mul umeasc .ă ă ă ă ţ ă- Dumnezeule, cât mai iubesc râul sta b trân. S-a ivită ăceva?- A telefonat contabilul. Sunt nişte hîrtii de semnat, pentru afacerea aia cu pia a, I-am spusţ s le lase aici mâine diminea .ă ţă- Atât?- Maurice, de la „Embassy". Spune c a trecut Jack Harvey s îmbuce ceva, cu c eaua aiaă ă ăţ de nepoat a lui.ă- Myra? d du din cap Flood. S-a întâmplat ceva?ă- Maurice zicea c Harvey a întrebat dac vii mai încolo. O s se întoarc s -şi încerce mânaă ă ă ă ă la mese.Ezita.- Ştii ce urm reşte tic losul, Harry, şi l-ai evitat.ă ă- Nu vindem, Mordecai, şi cu siguran c nici nu ne asociem. Jack Harvey e cel mai r uţă ă ă bandit din East End. Pe lâng el, fra ii Kray par nişte pici de gr dini . ă ţ ă ţă - Credeam c tu erai la, Harry.ă ă- Eu nu m-am b gat niciodat în droguri, Mordecai, nici fete n-am inut, ştii doar. Okay, amă ă ţ fost un gangster veritabil, câ iva ani, amândoi am fost.ţSe duse la birou şi lu fotografia în ram de argint care st tea acolo dintotdeauna.ă ă ă- Când era Jean pe moarte, în lunile alea nefericite, cl tin el din cap. Nimic nu mai p reaă ă ă important şi ştii ce m-a pus s -i promit, aproape de sfârşit. S încetez.ă ăMordecai închise fereastra.- Ştiu, Harry. Jean a fost o femeie şi jum tate.ă- De-asta am legalizat afacerile şi n-am avut dreptate? Ştii care este valoarea net a firmei?ă Aproape cincizeci de milioane. Cincizeci de milioane, zâmbi el. Aşa c Jack Harvey şi ceilal iă ţ ca el n-au decât s -şi murd reaă ă sc ei mâinile în continuare, dac vor.ă ă-; Da, dar pentru majoritatea oamenilor din East End înc mai eşti Guvernatorul, Harry, încă ă mai eşti Yankeul.- Şi nu m plâng, deschise Flood un dulap, de unde scoase un palton negru. Exist momenteă ă când prinde bine la câte o afacere, ştiu. Acum, s mergem. Cine conduce maşina ast sear ?ă ă ă- Charlie Salter.- Bine.Mordecai ezit .ă- S -mi iau arma, Harry?ă- Pentru numele lui Dumnezeu, Mordecai, acum sân-tem legali, mereu î i spun.ţ-Dar Jack Harvey nu e, asta-i problema. - Pé Jack Harvéy las -l în seama mea. ăCoborâr cu vechiul lift de m rfuri, pân în antrepozit, unde aştepta Mercedes-ul salonă ă ă negru. Charlie Salter st tea rezemat de el, citind un ziar. Era un om mic şi vânos, cuă uniform gri de şofer. împ turi repede ziarul şi deschise portiera din spate.ă ă- încotro, Harry?- La „Embassy", şi condu cu grij . Ast sear e mult polei, iar ziarul d -mi-l mie.ă ă ă ăSalter se aşeza la volan, iar Mordecai intr al turi şi ap s pe butonul telecomenzii. Uşileă ă ă ă magaziei se deschiser , l sînd maşina s ias pe chei. Flood deschise ziarul, se rezem deă ă ă ă ă sp tar şi începu s se informeze despre desf şurarea r zboiului din Golf.ă ă ă ă„Embassy Club" se afla doar la un kilometru şi jum tate distan , lâng Wapping Highă ţă ă Street. Se deschisese doar de şase luni, fiind alta dintre construc iile lui Harry Flood peţ propriet ile vechilor antrepozite. Parcaăţ rea de maşini se g sea pe o strad l turalnic , înă ă ă ă spate, şi era deja aproape plin . O supraveghea un negru b trân, care st tea într-o gheret .ă ă ă ă- V-am inut liber locul, domnule Flood, spuse el, ieşind.ţ

Flood coborî din maşin împreun cu Mordecai şi-şi scoase portofelul, în timp ce Salter seă ă ducea spre locul de parcare. îi d du b trânului o hîrtie de cinci lire sterline. ă ă- S nu înnebuneşti, Freddy.ă- Cu asta, zîmbi b trânul, nu mi-ar ajunge s pl tesc nici m car o femeie în fundul cârciumii.ă ă ă ă Groaznic lucru, infla ia, domnule Flood.ţRîzînd, Flood şi Mordecai pornir pe strada lateral , iar Salter îi ajunse din urm la col , cândă ă ă ţ ajunser la intrare. Interiorul era cald şi luxos, dale albe şi negre pe duşumea, lambriuri deă stejar, picturi în ulei. în timp ce garderobiera le lua paltoanele, un b rbat scund, în inut deă ţ ă sear , le ieşi gr bit în întâmpinare.ă ă- A, domnule Flood, ce pl cere. Lua i cina?ă ţ- Aşa aş crede, Maurice. Dar, mai întîi - arunc o privire în jur-, Harvey a dat vreun semn?ă-înc nu.ăCoborâr scara pân în salonul principal. Atmosfera de club continua, pere i lambrisa i,ă ă ţ ţ tablouri, separeuri cu canapele de piele. Un trio cânta pe o mic estrad , într-un col , şiă ă ţ exista şi un ring de dans,, deşi nu prea mare.Maurice îşi croi drum printre mese şi deschise o uş capitonat cu piele în carouri, careă ă d dea în zona de cazinou a localului. Şi acolo era la fel de aglomerat, oamenii îmbulzindiHseă la rulet , iar majoritatea meselor de joc erau complet ocupate. ă-Pierdem mult? îl întreb Flood pe Maurice.ă~ Fluctua ii şi r sturn ri, domnule Flood. Toate se echilibreaz , ca de obicei.ţ ă ă ă- Oricum, e plin de pontatori. -Şi nici un arab la vedere, coment Mordecai.ă- Stau cu capul la cutie, îi r spunse Maurice. Din cauza poveştii din Golf.ă- Tu n-ai face-o? zâmbi Flood. Hai s mânc m.ă ăAvea propriul lui separeu, într-un col , lâng orchesţ ă tr , cu vedere peste tot salonul.ă Comand somon afumat, ou jum ri şi din nou ap mineral „Pernei. Lu o igar „Camei"ă ă ă ă ă ă ţ ă dintr-o tabacher veche de argint. Cu ig rile englezeşti nu reuşise s se împace niciodat .ă ţ ă ă ă Mordecai îi d du un foc şi se rezem de perete. Flood r mase meditativ, supraveghindă ă ă scena, într-unul din acele momente tenebroase când te întrebi-ce rost are via a.ţCharlie Salter coborî scara de la intrare şi trecu gr bit printre mese.ă- Jack Harvey şi Myra tocmai au sosit, îl anun el.ţăHarvey avea cincizeci de ani, în l ime medie şi greuă ţ tate mult dep şit , fapt pe careă ă costumul „Barathea" bleumarin nu reuşea s -l ascund , în ciuda faptului c avea croială ă ă ă „Savile Row". Era chel, cu capul aproape complet lipsit de p r, şi avea fa a c rnoas şi degeă ţ ă ă -nerat a unui împ rat roman de soi r u.ă ă ăNepoata lui, Myra, avea treizeci de ani şi p rea mai tân r , cu p rul negru ca pana corbuluiă ă ă ă strâns într-un coc şi fixat cu un pieptene b tut în diamante. Era foarte pu in fardat , cuă ţ ă excep ia buzelor roşii ca sîngele. Purta o jachet cu paiete, o fust mini neagr „Gianniţ ă ă ă Versace'' şi pantofi cu tocuri foarte înalte, având doar pu in peste un metru cincizeci. Ar taţ ă imens de atr g toare, iar b ră ă ă ba ii întorceau capetele dup ea. De asemenea, era mânaţ ă dreapt a unchiului ei, avea o diplom în studiul afacerilor, de la London University, şi eraă ă întru totul la fel de nemiloas şi de lipsit de scrupule ca el.ă ăFlood nu se ridic , r mânând la mas , în aşteptare.ă ă ă- Harry, fiule, îl salut Harvey, aşezîndu-se. Nu te superi dac - i inem companie, nu-i aşa? ă ă ţ ţMyra se aplec şi îl s rut pe obraz.ă ă ă- î i place noul meu parfum, Harry? A costat o avere, dar Jack spune c e ca un afrodisiac,ţ ă atât de frumos miroase.- Un cuvânt cam mare pentru tine, nu? replic Flood. Myra se aşez de cealalt parte, iară ă ă Harvey scoaseun trabuc. îi t ie cap tul, întorcând privireaspre Mordeă ă cai:- Hai odat , unde ti-e afurisita aia de brichet ?ă ăMordecai îşi scoase bricheta şi o aprinse, f r nici o -schimbare de expresie, iar Myra spuse:ă ă- E vreo şans s bem ceva? Ştim c tu nu obişă ă ă nuieşti, Harry, dar gândeşte-te şi la noi ceilal i, neferici ii.ţ ţVocea ei avea un uşor accent cockney, nu prea pronun at, şi o atrac ie proprie. îi puse oţ ţ mân pe genunchi, iar Flood spuse:ă

- Cocktail cu şampanie, nu asta î i place?ţ- Merge, pentru început.- Mie nu, nu pot bea poşirca asta, replic Harvey. Scotch şi ap . Unul mare.ă ăMaurice, care aşteptase în apropiere, îi vorbi unui chelner, apoi şopti la urechea lui Flood:-Jum rile dumneavoastr , domnule Flood; .ă ă- Le m nânc acum, r spunse Harry.ă ăMaurice se întoarse şi, peste un moment, ap ru un chelner cu o tav de argint. Scoaseă ă capacul şi puse farfuria în fa a lui Flood, care începu s înfulece imediat.ţ ăHarvey spuse:- înc nu te-am v zut niciodat luînd o mas noră ă ă ă mal , Harry. Ce-icutine?ă- Nimic, crede-m . Mâncarea nu înseamn prea mult pentru mine, Jack. Când eram puşti, înă ă Vietnam, viet-congii m-au inut un timp prizonier. Am înv at c po i supravie ui cu foarteţ ăţ ă ţ ţ pu in. Mai târziu, am fost împuşcat în burt . Mi-am pierdut optsprezece inci din intestine.ţ ă- Va trebui s -mi ar i odat cicatricea, interveni Myra.ă ăţ ă- Exist şi o fa bun a medaliei. Dac nu eram împuşcat, Corpul de Infanterie Marin nu m-ă ţă ă ă ăar fi detaşat în postul la moale şi c ldu din Garda ambasadei de la Londra.ă ă ţ- Şi n-ai fi cunoscut-o pe Jean, ad ug Harvey. in ă ă Ţ minte anul când te-aî însurat cu ea, Harry, anul când a murit b trânul ei tat . Sam Dark. Cl tin din cap.ă ă ă ă- Era ca un rege neîncoronat în East End, dup ce fra ii Kray au ajuns la r coare. Şi Jean...ă ţ ă repet el gestul. Ce femeie. St teau b ie ii la coad pentru ea. Era prină ă ă ţ ă tre ei pân şi ună ofi er din Gard , un lord.ţ ăSe întoarse spre Myra:- Aristocrat autentic.- Şi când colo, s-a m ritat cu mine, spuse Flood.ă- Se putea şi mai r u, Harry. Vreau s zic, ai ajutat-o s in treaba pe roate, mai ales după ă ă ţ ă ă ce a murit maic -sa, ştim cu to ii asta.ă ţFlood îşi împinse farfuria la o parte şi se şterse la gur cu un şervet. ă- Ce-i azi, noaptea complimentelor, Jack? Pentru ce ai venit, de fapt?- Ştii ce vreau, Harry, vreau s intru şi eu. Cazinou-rile, patru la num r deja, şi câte cluburi,ă ă Myra?- Şase.- Şi toate construc iile astea de pe râu, continu Harvey. Trebuie s împ r i tortul.ţ ă ă ă ţ- Nu e decât o singur problem în sensul sta, Jack, spuse Flood. Eu sunt om de afaceriă ă ă legitim, de mult timp, cât vreme tu... cl tin el din cap. Cine-a fost pungaş, pungaş r mâne.ă ă ă ă- Canalie de yankeu, se r sti Harvey. Nu- i permit s -mi vorbeşti aşa.ă ţ ă- Tocmai am f cut-o, Jack.ă - Suntem intra i, Harry, fie C - i place, fie c nu.ţ ă ţ ă- Pune-m la încercare, îl provoc Flood.ă ăSalter se apropiase discret şi st tea rezemat de perete, lâng Mordecai. Omul cel masiv îiă ă şopti ceva, iarSalter plec .ă- Vorbeşte serios, Harry, îl preveni Myra, aşa c fii rezonabil. Nu- i cerem decât o parte dină ţ afacere.- Dac v al tura i mie, intra i în computere, conă ă ă ţ ţ struc ii, cluburi şi cazinouri, îi spuse Flood.ţ Ceea ce înseamn c ajung şi eu al turi de voi, în droguri, peşti, târfe şi protec ii. Fac duş deă ă ă ţ trei ori pe zi, dulcea , şi tot nu mi-ar ajunge ca s m simt cur .ţă ă ă ăţ- Yankeu tic los! ridic ea mâna, iar Flood o apuc de încheietur .ă ă ă ăHarvey se ridic :ă- Las -l în pace, Myra, las -l în pace. Hai s meră ă ă gem. Ne mai vedem noi, Harry.- Sper s nu, replic Flood.ă ăIeşir , iar Mordecai se aplec spre el:ă ă- E o lep d tur dezgust toare. Mereu mi-au întors stomacul pe dos, el şi iubi ii lui.ă ă ă ă ţ- Fiecare cu ce-i place, r spunse Flood. Nu- i tr da prejudec ile, Mordecai, şi adu-mi oă ţ ă ăţ cafea.

- Porcul, morm i Jack Harvey, în timp ce el şi Myra mergeau pe trotuar, spre parcare. în iad îlă trimit, pentru c mi-a vorbit aşa.ă- i-am spus eu c ne pierdem vremea, r spunse ea.Ţ ă ă- Exact, îşi trase Harry m nuşile pe mâinile sale mari. Deci, trebuie s -i ar t m c avemă ă ă ă ă inten ii serioase, nu?ţÎn cap tul str zii era parcat un furgon închis la cuă ă loare. Când se apropiar , luminile deă pozi ie se aprinser . Tân rul care se aplec de la volan avea vreo dou zeci şi cinci de ani şiţ ă ă ă ă o înf işare dur şi primejăţ ă dioas , cu geaca aviatic de piele neagr şi şapca plat ;ă ă ă ă- Domnule Harvey, spuse el.. - Bravo, Billy, tocmai la anc. Se întoarse spre nepoata lui: ţ- Cred c nu l-ai cunoscut pe Billy Watson, Myra.ă- Nu, nici eu n-aş crede, r spunse ea, m surându-l cu privirea.ă ă Câ i ai în spate? întreb Harvey.ţ ă- Patru, domnule Harvey. Am auzit c Mordecai Fletcher e cam fiar .ă ăLu o bât ă ă de baseball. - Asta ar trebui s -l r coreasc .ă ă ă- F r arme de foc, cum v-am spus.ă ă- F r , domnule Harvey.ă ă- Carne pe carne, de-atâta e nevoie, şi poate vreó dou picioare rupte. Da i-i drumul. Vaă ţ trebui s ias , mai devreme sau mai târziu.ă ăHarvey şi Myra îşi continuara drumul pe trotuar.- Cinci? întreb ea. Crezi c sunt de ajuns?ă ă- De-ajuns? râse r guşit Harvey. Cine se crede, Sam Dark? la, da, b rbat, da' yankeul staă Ă ă ă nenorocit... Au s -l schilodeasc . Şase luni o s umble în cârje. Sunt b ie i duri, Myra.ă ă ă ă ţ-Serios?- Hai s sc p m de gerul asta blestemat, o chem el, cotind în parcare.ă ă ă ăPeste o or , Harry Flood se preg ti s plece. în timp ce garderobiera îi ajuta s se îmbrace,ă ă ă ă Harry îl întreba pe Mordecai:- Unde-i Charlie?, - A, i-am dat semnalul acum câteva minute. S-a dus înainte s înc lzeasc maşina. Vreauă ă ă s zic, afar e un ger ă ă dé crap pietrele, nu mai e mult şi înghea ă ţă Tamisa. Flood râse şi coborâr treptele, pornind pe trotuar.ăTotul se întâmpl foarte repede, portierele din spate ale furgonului parcat pe cealalt parteă ă a str zii se deschiă ser , iar oamenii din untru se repezir s traverseze strada în goan . To iă ă ă ă ă ţ aveau bâte de baseball. Primul care ajunse izbi din r sputeri. Mordecai se feri retr gându-seă ă în untru, parând lovitura şi aruncându-l peste şold spre scara din spate a subsolului.ăCeilal i patru se oprir , dispuşi în semicerc, cu cioţ ă megele preg tite. ă- N-o s v foloseasc la nimic, spuse Billy Watson. E timpul s rupem nişte picioare.ă ă ă ăDin spatele lor r sun o împuşc tur , amplificat de aerul înghe at, apoi înc una. Când seă ă ă ă ă ţ ă întoarser , Char-lie Salter ieşi din întuneric, reînc rcând o puşc de vân toare cu eavaă ă ă ă ţ t iat .ă ă- Jos cu ele, ordon el/Dac nu vre i s-ajunge i piftie pe asfalt.ă ă ţ ţSe supuser , aşteptând s vad ce urma. Mordecai se apropie, privindu-i din cap pân -nă ă ă ă picioare,, apoi îl apuc de p r pe cel mai apropiat.ă ă- Pentru cine lucrezi, b ie aş?ă ţ- Nu ştiu, domnu'.Mordecai îl r suci şi-l trânti peste gard, inându-l cu fa a la un deget deasupra epilor.ă ţ ţ ţ- Am întrebat pentru cine lucrezi. Tân rul ced pe loc.ă ă- Jack Harvey. Era doar o treab pe bani. Billy ne-a chemat.ă- Lichea, mîrîi Billy. i-o fac eu, pentru asta. Mordecai arunc o privire spre Flood, care d duŢ ă ă dincap. îi spuse lui Billy: -- Tu r mâi. Restul, roiu'.ăSe r sucir şi o luar la fug . Billy Watson r mase privindu-i, cu o expresie înnebunit . Salteră ă ă ă ă ă spuse:

- stuia-i trebuie un toc de b taie. Deodat , Billy ridic una din bâtele de baseball, inând-oĂ ă ă ă ţ în pozi ie de ap rare.ţ ă- în regul , da i-i drumu'. Harry Flood - mare scul . Nu eşti bun de nimic f r ştia, este,ă ţ ă ă ă ă colega?Mordecai f cu un pas spre el, dar Flood îl opri:ă - -Nu.Şi înainta.- De acord, fiule. .Billy lovi. Flood se l s într-o parte, îi g si încheieă ă ă tura mâinii drepte şi r suci. Billy ip şiă ţ ă sc p ciomagul, şi în acelaşi moment americanul se întoarse pe jum tate, lovindu-l puternică ă ă peste fa cu cotul; de-l f cu s cad într-un genunchi.ţă ă ă ăMordecai lu bâta.ă- Nu, interveni Flood, aprins ideea, hai s mergem, îşi aprinse o igar , în timp ce seă ţ ă îndep rtau în lungul str zii.ă ă- Dar Harvey? întreb Mordecai. îl aranjezi şi pe el?ă- M mai gândesc, r spunse Flood, cotind spre pară ă care.Billy Watson se adun pe picioare, inându-se un timp de gard. Ningea slab, iar Billy seă ţ întoarse şi porni s traverseze şchiop tând strada, spre furgon. Când ocoli spre voian, Myraă ă Harvey ieşi dintr-un gang îngust, inându-şi gulerul hainei de blan strâns în jurul gâtului.ţ ă- Ei, n-a prea mers, aşa-i?- Domnişoar Harvey, horcai el. Credeam c a i pleă ă ţ cat.- Dup ce unchiul meu m-a l sat în fa a casei, am luat un taxi înapoi. Voiam s v dă ă ţ ă ă spectacolul.- Auzi. Adic v aştepta i s ias aşa?ă ă ţ ă ă- M tem c da, frumosule. Uneori, unchiul meu priă ă cepe pe dos. Se las dominat de emo ii.ă ţ Chiar credea i c cinci tineri de nimic ca voi îl pot c lca în picioare pe Harry Flood?ţ ă ăDeschise portiera şi îl împinse în untru.ă- Hai, d -te mai încolo. Conduc eu.ăSe aşez la volan, cu haina de blan deschis şi fusta mini ridicat la maximum.ă ă ă ăîn timp ce pornea motorul, Billy întreb :ă- Dar unde mergem?- La mine acas . Ai nevoie de o baie fierbinte, fruă mosule.îl strìnse tare cu mâna dreapt de coaps şi demar .ă ă ăCapitolul 7Avionul din Jersey ajunse la terminalul unu Heathrow a doua zi diminea dup oreleţă ă unsprezece. Dur o jum tate de or pân când sosi valiza lui Dillon, iar acesta o aşteptă ă ă ă ă fumând şi citind ziarul. Ştirile de r zboi erau favorabile for elor de coali ie. Câ iva pilo iă ţ ţ ţ ţ dobori i în irak, dar atacurile aeriene aveau un efect cumplit.ţBagajul veni, iar Dillon trecu prin filtru. Era aglomera ie destul de mare, dup ce câtevaţ ă avioane aterizaser cam în acelaşi timp. Vameşii nu p reau s opreasc pe nimeni în aceaă ă ă ă diminea , deşi nici asupra lui n-ar fi avut ce g si. Valiza con inea un schimb deţă ă ţ îmbr c minte, articole de toalet şi nimic mai mult, iar în serviet nu erau decât vreo câtevaă ă ă ă ziare. Mai avea dou mii de dolari în portofel - dou zeci de hârtii a câte o sut . Nimic înă ă ă neregul cu asta. Distrusese paşaportul francez în hoă telul din Jersey. Nu mai avea cale de întoarcere. Urma s revin în Fran a pe un -cu totul alt traseu, iar pân atunci, permisul deă ă ţ ă conducere din Jersey pe numele Peter Hilton era singurul act de identitate de care avea nevoie.Lu scara rulant pân la nivelul superior şi se opri la coada unui ghişeu de banc , undeă ă ă ă schimb cinci sute de dolari în lire sterline. Repet manevra la înc trei b nci, apoi coborî să ă ă ă ă ia un taxi, fluierând încet.Îi spuse şoferului s -l lase la Paddington Station, unde l s valiza într-un seif. îi telefonaă ă ă Taniei Novikova la num rul pe care i-l d duse Makeev, mizând pe şansa c era acas , dar îiă ă ă ă r spunse robotul. Nu se deranja s lase un mesaj, ci ieşi, opri un taxi şi ceru s fie dus laă ă ă Covent Garden.

Cu ochelarii fumurii, cravata dungat şi trendul „Bur-berry" bleumarin, ar ta absolută ă respectabil.- Infect vreme, şefu', coment taximetristul. Socot c vom vedea ceva z pad serioas , nuă ă ă ă ă ă peste mult.- Nu m-ar mira.Dillon vorbea cu un impecabil accent de şcoal puă blic englez .ă ă- Locui i în Londra, şefu"?ţ- Nu, am venit doar pentru câteva zile, cu treburi. Am stat un timp în str in tate, explic el,ă ă ă volubil. La New York. N-am mai fost în Londra de ani de zile.- S-au schimbat multe. Nu mai e ca alt dat .ă ă- Cred şi eu. Mai deun zi citeam c pe Downing Street nici nu mai po i s te plimbi.ă ă ţ ă- Aşa e, şefu'. Doamna Thatcher a instalat un nou sistem de paz , cu por i la capetele str zii.ă ţ ă- Serios? Mi-ar pl cea s v d şi eu.ă ă ă- O lu m pe-acolo, dac vre i. Pot s v duc la Whitehall, şi pe urm s-o t iem înapoi spreă ă ţ ă ă ă ă Covent Garden.- De acord.Dillon se rezem de sp tar şi-şi aprinse o igar , privind pe fereastr . Din Trafalgar Square, oă ă ţ ă ă luar pe Whithtehall, prin dreptul G rzii C lare, cu cei doi cavalerişti ai Casei Regale stândă ă ă de gard , în mantale contra gerului, cu s biile scoase.ă ă- Caii ştia cred c rebegesc de frig, coment şoă ă ă ferul, ad ugând apoi: Am ajuns, şefu',ă Downing Street.încetini pu in.ţ- Nu putem opri. Altfel, imediat ar veni copoii s v -ntrebe cu ce treab pe-aici.ă ă ăDillon privi spre cap tul str zii:ă ă- Deci, astea sunt vestitele por i?ţ- Sminteala lui Thatcher, cum le zic unii glume i, da' dac m - ntreba i pe mine, îndeobşteţ ă ă ţ avea dreptate. Afurisi ii din I.R.A. au f cut destule figuri prin Londra, în ultimii câ iva ani. Euţ ă ţ i- aş împuşca pe to i, z u c da. Dac v las în Long Acre e bine, şefu'?ţ ă ă ă ă- Perfect, r spunse Dillon, cu gândul la por ile acelea, de-a dreptul magnifice din cap tulă ţ ă Downing Street-ului.Taxiul trase la bordur , iar Dillon îi d du şoferului o hârtie de zece lire.ă ă- P streaz restul.ă ăÎntorcându-se, porni cu pas vioi pe Langley Street, întreaga zon Covent Garden era agitată ă ca de obicei, oamenii fiind îmbr ca i pentru gerul t ios, mai mult ca la Moscova decât ca laă ţ ă Londra. Dillon se l s dus de val, pentru a g si în sfârşit ceea ce c uta, pe o alee de lângă ă ă ă ă Neal's Yard, un mic magazin teatral, cu vitrina plin de costume vechi, m şti şi materialeă ă pentru machiaj. Când intr , sun un clopo el. Omul care apâru de dup peră ă ţ ă deaua din fund avea vreo şaptezeci de ani, p r alb ca z pad şi chip rotund, c rnos.ă ă ă ă- Cu ce s v servesc?ă ă- Ceva articole de machiaj, aş zice. Ce-ave i în cutii?ţ- Avem aici nişte truse foarte bune, r spunse b trânul; lu una şi o deschise pe tejghea. Peă ă ă astea le folosesc la Teatrul Na ional. Sunte i de meserie?ţ ţ- M tem c -s doar un amator, atâta tot, în trupa bisericii, spuse Dillon, verificând con inutulă ă ţ cutiei. Excelent. Mai vreau un ruj de rezerv , roşu aprins, nişte vopă sea neagr de p r şi pu ină ă ţ dizolvant.- Da' z u c ave i gânduri mari. C tot veni vorba, Clayton e numele meu. V dau- cartea deă ă ţ ă ă vizit , în caz c mai ave i nevoie de ceva.ă ă ţLu articolele cerute, le puse în trus şi o închise.ă ă- Treizeci de lire face şi, nu uita i, dac mai e cazul...ţ ă- Nu va fi, îl întrerupse Dillon şi ieşi, fluierând.În satul Vercors ningea, pe când cortegiul cobora de la castel. în pofida vremii, pe trotuare se aflau s teni, b rba i cu şepcile scoase, petrecând-o pe Anne-Marie Audin pe ultimul drum.ă ă ţ în spatele dricului veneau numai trei maşini, b trânul Pierre Audin şi secretarul s u în prima,ă ă câ iva servitori în celelalte dou . Brosnan şi Mary Tanner, urma i de Max Hernu, merserţ ă ţ ă

printre morminte şi se oprir când b trânul fu scos din maşin şi aşezat în sc unulcu rotile.ă ă ă ă Fotoliul fu împins în untru, iar ceilal i îl urmar .ă ţ ăEra o biseric s teasc tipica, foarte veche, cu pere i v rui i şi imagini ale Drumului Crucii,ă ă ă ţ ă ţ extrem de friguroas . De fapt, lui Brosnan nu-i mai fusese niciodat atât de frig şi st tea jos,ă ă ă tremurând uşor, abia conştient de ceea ce se spunea, ridicându-se şi îngenunchind supus odat cu to i ceilal i. Abia când slujba se încheie şi to i participan ii statur în picioare peă ţ ţ ţ ţ ă când cioclii purtau sicriul prin naos, îşi d du seama c Mary Tanner îl inea de mân .ă ă ţ ăStr b tur cimitirul spre cavoul familiei. Era cât o capel mic , din granit cenuşiu şiă ă ă ă ă marmur , cu acoperiş gotic înalt. Uşile de stejar st teau deschise. Preotul se opri s deaă ă ă binecuvântarea final , iar sicriul fu introdus în untru. Secretarul întoarse fotoliul rulant,ă ă împingându-l pe lâng ei de- a lungul aleii; cu b trânul adus de spate având un pled pesteă ă genunchi.- îmi pare atât de r u pentru el, spuse Mary.ă- N'-ai de ce, nu ştie nici unde se afl , r spunse Brosnan.ă ă- Nu e adev rat întotdeauna.ăSe apropie de maşin şi-i puse o mân pe um r b trânului din scaun. Apoi reveni,ă ă ă ă- Deci, prieteni, înapoi la Paris, spuse Hernu.- Iar de-acolo, la Londra, ad ug Brosnan.ă ă"Mary îl lu de bra în timp ce mergeau spre maşin .ă ţ ă- Mâine, Martin, mâine diminea nu va fi prea târziu şi nu accept nici un refuz.ţă- În regul . Mâine s fie.ă ăŞi se aşez pe canapeaua din spate a maşinii, rezemându-se de sp tar, dintr-o dat sleit deă ă ă puteri, cu ochii închişi şi Mary al turi, în timp ce Hernu pornea.ăLa şase şi ceva, Tania Novikova auzi soneria. Coborî şi deschise uşa. îl v zu pe Dillon, cuă valiza într-o mân şi i servieta în cealalt .ă ă - Josef î i trimite salut ri. ţ ă Tania era uimit . De când vorbise cu Makeev, acceă sase dosarele K.G.B. din Londra pentru a descoperi cât mai mult posibil despre Dillon şi fusese stupefiat de trecutul lui. Se aşteptaseă la un fel de erou tenebros.Când colo, avea în fa un om scund, în trenci, cu ocheţă lari fumurii şi cravat de colegian.ă- Sunte i Sean Dillon? îl întreb .ţ ă -Nimeni altul.- Atunci, pofti i.ţFemeile nu fuseser niciodat prea importante penă ă tru Dillon. Existau pentru a satisface câte o' nevoie ocazional , dar niciodat nu se sim ise deloc atras emo ional de vreuna. Urmând-oă ă ţ ţ pe Tania Novikova pe scar , obă serv c avea siluet armonioas , iar costumul negru cuă ă ă ă pantaloni îi st tea bine. Purta p rul strâns la ceaf cu o fund de catifea, dar, când seă ă ă ă întoarse spre el în lumina puternic din salon, îşi d du seama c era destul de simpl .ă ă ă ă'— A i c l torit bine? se interes ea.ţ ă ă ă- De minune. Asear am fost re inut în Jersey, din cauza cetii.ă ţ- Be i ceva?ţ- Un ceai ar fi perfect.Tania deschise un sertar, scoase un Walther, dou înc rc toare de rezerv şi o surdină ă ă ă ă Carswell.- Arma dumneavoastr preferat , conform lui Josef.ă ă- Categoric. - De asemenea, m-am gândit c v-ar putea fi de folos şi sta, îi d du ea un pachet. Se ziceă ă ă c poate opri un glon de 45 tras de aproape. Nylon şi titan.ă ţDillon o desf cu. Deloc voluminoas , ca scurtele antiglon , era croit în form de vest şi seă ă ţ ă ă ă încheia cu arici Velcro.- Excelent, spuse el, punând-o în serviet , lâng Walther şi amortizor; îşi descheieă ă impermeabilul, aprinse o igar şi se opri în uşa buc t riei privind-o cum f cea ceaiul. Aîciţ ă ă ă ă sunte i aproape de ambasada sovietic ?ţ ă- A, da, la doi paşi, zise Tania punând ceaiul pe o tav . V-am rezervat o camer într-un mică ă hotel, dup col , pe Bayswater Road. Genul unde înnopteaz agen ii comerciali.ă ţ ă ţ

- Perfect, sorbi el din ceai. Deci, la treab . Ce e cu Fahy?ă- Pân acum, n-avem noroc. S-a mutat din Kilburn de câ iva ani, într-o cas din Finchley. N-aă ţ ă stat acolo decât un an şi iar şi s-a mutat. în punctul sta, m-am împotă ă molit. Dar îl vog si eu,ă am pus pe cineva s se ocupe.ă- Trebuie neap rat. Este esen ial. Sec ia K.G.B. din Londra mai are departament de falsuri?ă ţ ţ-Sigur c da.ă- Perfect, îşi scoase el permisul de conducere din Jersey. Vreau un brevet de pilot particular, pe acelaşi nume şi adres . ăV va trebui o fotografie.ăIntroducându-şi un deget în învelitoarea de plastic a permisului, scoase dou pozitiveă identice.- Prinde oricând bine s ai mai multe. Tania lu una dintre fotografii.ă ă- Peter Hilton, Jersey. V pot întreba de ce e neceă sar?- Fiindc , la momentul cuvenit, momentul când va trebui s-o şterg deaici, vreau s zbor cuă ă avionul, iar astea nu i se închiriaz dac nu ai un brevet emis de Autoritatea Avia iei Civile.,ţ ă ă ţîşi mai turn un ceai.ă- Spune i-i expertului c vreau toate categoriile şi bimotor.ţ ă- Am s notez pe-o hîrtie.ăîşi deschise poşeta, scoase un plic, puse fotografia în untru şi f cu o însemnare pe parteaă ă din afar .ă- Altceva?- Da, aş dori detalii complete despre actualul sistem de securitate de la Downing Street, 10.Taniei i se opri respira ia. . - S în eleg c asta e inta?ţ ă ţ ă ţ- Nu ca atare. Omul din untru, dar asta-i alt poă ă veste. Programul zilnic al primului ministru, cât de uşor este de ob inut?ţ- Depinde ce vre i. în fiecare zi are unele puncte fixe. De exemplu, ora de interpel ri înţ ă Camera Comunelor. Desigur, acum lucrurile stau altfel, din cauza Golfului. Cabinetul de r zboi se întruneşte în fiecare diminea la zece. ă ţă-în Downing Street? - Da, în sala Guvernului. Dar mai are şi alte întâlniri pe parcursul zilei. Abia ieri a f cut oă transmisiune pe Re eaua For elor Britanice, adresându-se trupelor din Golf.ţ ţ- De la B.B.C.?-Nu, au un sediu propriu la Bridge House. Asta-i lâng Gara Paddington, nu departe de aici.ă- Interesant. M întreb cum a avut paza.ă-Nu prea grozav ,crede i-m . Câ iva detectivi şi atât. Englezii ştia suntnebuni. ă ţ ă ţ ă- Bravo lor c aşa sunt. Informatorul acela al dumă neavoastr , cel care v-a ob inut toateă ţ informa iile despre Ferguson... Vorbi i-mi despre el.ţ ţTania se conform , iar la sfârşit Dillon d du din cap:ă ă- Deci, l-a i înşf cat zdrav n şi pe bune de fudulit?ţ ă ă- Cred c s-ar putea zice şi aşa.ă- Atunci, aşa s r mân . :? Se ridic şi-şi încheie haina.ă ă ă ă- Ar fi timpul s m cazez la hotel.ă ă- A i mâncat?ţ-Nu. - Am o propunere. Dincolo de hotel e un restaurant italian excelent. „Luigi's". Un local din acelea de familie.V instala i la hotel, iar între timp eu m duc pân la ambasad . Voi consulta tot ce avemă ţ ă ă ă despre dispozitivul de ap rare din Downing Street şi m interesez dac s-a mai aflat cevaă ă ă despre Fahy.- Şi brevetul de zbor? - Îl rezolv şi pe el. - În dou zeci şi patru de ore.ă- Se face.Tania îşi lu mantoul şi o eşarf , coborî împreun cu Dillon şi ieşir împreun . Trotuareleă ă ă ă ă erau înghe ate, iar Tania îi duse servieta, inându-l de bra , pân ajunser la hotel.ţ ţ ţ ă ă

- Ne vedem peste o or , mai spuse ea, plecând. Era genul de local care la sfârşitul epociiă victorienerosperase ca hotel şi cârcium . Actualii patroni îşi dă ăduser toat silin a, ceea ce nuă ă ţ însemna prea mult. Sala de mese din stânga holului era complet neatr g toare, acoloă ă mâncând nu mai mult de o jum tate de duzin de clien i. La recep ie st tea un b trân cuă ă ţ ţ ă ă chip cadaveric şi „uniform cafenie, decolorat . Mişcându-se incalculabil de încet, îlă ă înregistra pe Dillon şi-i d du cheia. Era clar c trebuia ca vizitatorii s -şi duc singuriă ă ă ă bagajele.Camera arata exact aşa cum se aşteptase. Dou paturi, cuverturi ieftine, un duş, ună televizor cu fant pentru monede şi un ibric electric, al turi un coşule cu plicuri de cafea,ă ă ţ ceai şi lapte praf. Totuşi, n-avea s stea mult vreme şi-şi deschise valiza, începând să ă ă despacheteze.Printre afacerile lui Jack Harvey se num ra şi o firm de pompe funebre din Whitechapel. Eraă ă o companieapreciabil şi se descurca bine, c ci, aşa cum îi pl cea lui s glumeasc , „mor ii suntă ă ă ă ă ţ întotdeauna cu noi". Se afla într-o cl dire victorian impozant , cu dou etaje, pe care oă ă ă ă renovase. Myra ocupa mansarda şi se ocupa de coordonarea activit ilor. Harvey avea unăţ birou la parter.îi spuse şoferului s aştepte, urc treptele şi sun . îi deschise portarul de noapte.ă ă ă- Nepoat -mea a venit? Îl întreb Harvey. ă ă- Cred c da, domnule Harvey. ăTrecu prin pr v lia cu sicrie expuse, intrând în pasajul cu micile capele de odihn într-oă ă ă parte şi alta, unde rudele puteau vizita trupurile deceda ilor. Urc dou tronsoane de scarţ ă ă ă şi sun la uşa Myrei.ăîl aştepta, anun at de un telefon discret al portarului; dup ce îl l s s aştepte un moment,ţ ă ă ă ă ă deschise încet uşa.- Unchiule Jack.:- Harvey intr pe lâng ea. Myra purta o rochie mini cu paiete aurii, ciorapi negri şi pantofi.ă ă- Ieşi, sau ce? o întreb .ă- La un disco.- Bine, las asta acum. Ai vorbit cu contabilii? Am vreo cale de a-l ataca pe Flood legal? Cevaă probleme cu loca iile? Orice?ţ- Nici o şans , r spunse Myra. Leam trecut pe toate prin ciur. N-am g sit nimic.ă ă ă- Bine, atunci va trebui s -i elimin m pe calea cea dur .ă ă ă-Asear n-a prea mers nici asta, nu?ă- Am folosit nişte ciurucuri, de-aia n-a mers, o gaşc de ânci care nu merit s fac umbră ţ ă ă ă ă p mântului.ă- Şi ce ai de gând? - G sesc eu ceva.ăîn timp ce se întoarse spre uş , auzi o mişcare în baie.ă- Ia s vedem, cine-i acolo?ăDeschise uşa, pentru a da peste Billy Watson, care aştepta cu o expresie h ituit .ă ă- iisuse! exclam Harvey. Dezgust tor. Numai l îmă ă ă perechere î i st mintea.ţ ă- Dar, cel pu in, noi o facem normal, i-o întoarse Myra.ţ- S te fut!ă- Las'c pe-asta o rezolv el.ă ăHarvey coborî ca o furtun . în urma lui, Billy coă ment : ''"ă- Te doare-n cot de to i, este?ţ - Billy, iubitule, asta-i casa mor ilor, replic ea, luîn-du-şi blana şi poşeta. Ei zac jos înţ ă coşciuge, iar noi suntem vii. Nimic mai simplu, aşa c profit . Şi-acum, s mergem.ă ă ăDillon st tea într-un mic separeu din col , la „Luigi's", bând din singura şampanie care seă ţ g sea, un „Bollinger" foarte rezonabil, nu de soi ales, când intr Tania. B trânul Luigi oă ă ă salut personal, ca pe o client preferat , iar rusoaica se aşez .ă ă ă ă- Şampanie? întreb Dillon. ă- De ce nu? ridic ea capul spre Luigi. Comand m mai târziu.ă ă

- Un lucru care n-a fost men ionat este suma mea de operare. Treizeci de mii de dolari.ţ Trebuia s aranjeze Aroun.ă- S-a rezolvat. Omul în chestiune m v c uta mâine. Un contabil de-al lui Aroun, din Londra.ă ă ă - Okay, deci ce ai pentru mine? o întreb el.ă- Despre Fahy, înc nimic. Am pus ro ile în mişcare cu privire la brevetul de pilotaj.ă ţ- Şi Num rul Zece?ă- Am aruncat o privire prin dosar. Publicul avea tot timpul dreptul s treac pe Downingă ă Street. Anul trecut, faptul c I.R.A. a fost cât pe ce s arunce în aer tot guvernul laă ă Conferin a Partidului Tory din Brighton a determinat o schimbare în opinia despre securitate.ţ Campania de dinamit ri din Londra şi atacurile asupra persoanelor individuale au accelerată lucrurile.- Şi? >'- Ei bine, trec torii puteau sta pe trotuarul de vizavi, privindu-i pe cei mari şi vesti i cum vină ţ şi pleac , dar acum s-a zis. în decembrie '89, doamna Thatcher a oră donat noi m suri deă securitate. Efectiv, locul este o fort rea . Gardurile de o el au trei metri în l ime. Por ileă ţă ţ ă ţ ţ sunt neovictoriene, ceea ce pune un accent potrivit, a propos de Doamna de Fier.Da, le-am v zut azi.ăLuigi se învârtea neliniştit prin apropiere şi se întrerupser pentru a comanda sup deă ă legume cu paste f inoase, tocan de vi el, cartofi saută ă ţ é şi salat verde.ăTania continu : - - Din unele zone, a fost acuzat c a c zut victim iluziilor paranoide.ă ă ă ă ă Aiureli, desigur. Femeia asta n-a avut nici ò iluzie în via a ei. Oricum, de cealalt parte a porţ ă -ilor e un paravan de o el proiectat s se ridice imediat, dac încearc s treac vreunţ ţ ă ă ă ă ă

vehicul neautorizat.- Şi cl direa propriu-zis ?ă ă- Ferestrele au geamuri fortificate special, inclusiv cele georgiene. A, iar perdelele de plasă reprezint un miracol categoric al ştiin ei moderne. Sunt blindate.ă ţ- E clar c de ii multe am nunte.ă ţ ă- Incredibil", tot ce i-am spus a fost publicat în ziarele sau revistele britanice. Presa englezţ ă îşi pune dreptul de a publica mai presus de oricare alte considerente. Refuz pur şi simplu să ă accepte implica iile de securitate. în arhiva de pres cu t ieturi din toate ziarele britaniceţ ă ă importante vei g si detalii despre interiorul casei de la Num rul Zece sau al celei de la ar aă ă ţ ă primului ministru, Chequers, şi chiar despre Palatul Buckingham.- Ce posibilit i sunt de a intra cu personalul de înăţ tre inere?ţ- sta a fost un veritabil paradox. Majoritatea serĂ viciilor le presteaz firme din afar , plus oă ă parte din cur enie, dar sunt foarte stric i cu acredit rile de securiăţ ţ ă tate ale acestor oameni. Desigur, apar oricând sc p ri. Un instalator care lucra în casa ministrului de Finan e, laă ă ţ num rul 11, a deschis o uş şi s-a pomenit r t cind prin cea de la num rul 10, în c utareaă ă ă ă ă ă ieşirii.- Parc-ar fi o fars fran uzeasc .ă ţ ă— Abia recent, personalul de la o firm exterioar angajat pentru cur enie de un fel sauă ă ă ăţ altul, personal care avusese aprob ri de securitate, a fost descoperit ca lucrând subă identit i false. Unii dintre ei aveau aprobare pentru Interne şi alte ministere.ăţ- Da, dar nu spui altceva decât c se produc şi greă şeli. ../- Exact, ezit Tania. Ai în minte ceva anume? ă- Te gândeşti la vreun atentat cu arma cu lunet , de pe un acoperiş de la dou sute de yarziă ă distan , când iese pe uş ? N-aş crede. Nu, de fapt n-am nici o idee ferm pe moment, darţă ă ă sigur voi g si eu ceva. G sesc întotdeauna.ă ăChelnerul le aduse supa.- Miroase destul de pl cut ca s-o putem mânca, coă ment Dillon. Hai s încerc m.ă ă ăDup mas , o conduse pân la uşa ei. Ningea slab şi era foarte frig. Dillon spuse:ă ă ă- Cred c - i aminteşte de-acas vremea asta.ă ţ ă- Acas ? privi un moment Tania în gol, apoi râse. De Moscova, adic ?ă ăRidic din umeri:ă- N-am mai fost demult pe-acolo. Vrei s intri pu in?ă ţ

- Nu, mul umesc. E târziu şi n-am prea dormit. Mâine diminea vot sta în hotel. S zicem,ţ ţă ă pân la amiaz . Din câte-am v zut, nu cred c aş suporta gândul unui prânz luat acolo.ă ă ă ă Revin dup dou , aşa c ştii unde m gă ă ă ă ăseşti.-Perfect.- Atunci, î i urez noapte bun .ţ ăTania închise uşa, iar Dillon se îndep rt . Abia dup ce d du col ul, pe Bayswater Road, dină ă ă ă ţ umbra unei uşi de vizavi ap ru Gordon Brown, privind spre fereastra Taniei. Se aprinseă lumina. Brown mai st tu un timp, dup care se întoarse şi plec .ă ă ăA doua zi diminea , la Paris, temperatura urcase cu trei-patru grade şi începea dezghe ul.ţă ţ Mary şi Hernu, cu Citroen-ul negru al colonelului, îl luar pe Brosnan înainte de amiaz .ă ă Acesta îi aştepta la intrarea blocului s u de pe Quai de Montebello. Era îmbr cat cu imperă ă -meabilul şi o şapc de tweed, iar în mân inea o valiz . Şoferul o puse în portbagaj, după ă ţ ă ă care Brosnan şe aşez în spate, lâng ceilal i doi.ă ă ţ- Vreo veste? întreb el.ă- Nimic, îi r spunse colonelul.ă- Cum spuneam, probabil a ajuns deja acolo. Ce şti i despre Ferguson? Mary se uit la ceas.ţ ă- Urmeaz s intre la primul ministru, pentru a-l alerta despre gravitatea întregii situa ii.ă ă ţ- E cam tot ce poate face,, spuse Brosnan. Asta, şi r spândirea veştii la celelalte ramuri aleă serviciilor de securitate.- Şi cum ai s te descurci, prietene? întreb Hernu.ă ă- Ştim c a lucrat în Londra pentru I.R.A., în 1981. Dup cum i-am spus lui Mary, trebuie s fiă ă ă apelat la lumea interlop pentru aprovizionare. întotdeauna proceă deaz aşa'şi la fel va faceă şi de data asta. De aceea trebuie s m întâlnesc cu vechiul meu prieten, Harry Flood.ă ă- A, da, redutabilul domn Flood. Domnişoara c pitan Tanner mi-a vorbit despre el, dar dacă ă nu te poate ajuta?- Mai este înc o solu ie. Am un prieten în Irlanda, lâng Dublin, la Kilrea - Liam Devlin. Nuă ţ ă exist nimic ce s nu ştie despre istoria I.R.A. din ultimii ani, cine şi ce a f cut. E o idee.ă ă ăîşi aprinse o igar şi se rezem de sp tar.ţ ă ă ă- Dar îl g sesc eu pe tic los, într-un fel sau altul. Pun eu mâna pe el. „ă ăŞoferul îi duse pân în cap tul terminalului Charles de Gaulle, unde erau parcate avioaneleă ă particulare, Lear-ul aştepta pe pist . Nu avu loc nici o formalitate. Toate fuseser stabiliteă ă dinainte. Şoferul le duse valizele la copilot, care aştepta.- Domnişoar c pitan, dac -mi permite i, o s rut el pe Mary uşor pe obraji. Şi dumneata,ă ă ă ţ ă ă prietene, întinse mâna c tre Brosnan. S nu ui i niciodat c , atunci când ă ă ţ ă ă porneşti pe un drum la cap tul c ruia te aşteapt r zbunarea, trebuie s sapi mai întîi dou morminte.ă ă ă ă ă ă- începem cu filosofia? replic Brosnan. La vârsta dumneavoastr ? Cu bine, domnule colonel.ă ăîşi încheiar centurile de siguran , copilotul ridic scara, bloca uşa şi se duse la colegul s u,ă ţă ă ă în carling .ă- Hernu are dreptate, s ştii, spuse Mary.ă- Ştiu c are. Dar nu pot face nimic.ă- în eleg, crede-m c în eleg, mai zise ea, în timp ce avionul pornea spre cap tul pistei.ţ ă ă ţ ăCând Ferguson fu introdus în cabinetul de la Num rul Zece, primul ministru st tea înă ă picioare la fereastr , bând o ceaşc de ceai. Se întoarse, zâmbind:ă ă- Ceaşca de împrosp tare, domnule general de Briă gad .ă- Se spune mereu c precis ceaiul e cel care ne-a f cut s învingem în r zboi, domnule primă ă ă ă ministru.- Numai s m ajute şi pe mine s -mi înving actualul program. Avem o întrunire laă ă ă cabinetului de r zboi în fiecare diminea la ora zece, cum şti i, şi toate celelalte chestiuniă ţă ţ presante în leg tur cu Golful.ă ă- Plus conducerea cotidian a rii, ad ug Ferguă ţă ă ă son.- Da, ei bine, ne d m toat silin a. Nimeni n-a spus vreodat c politica e o treab uşoar ,ă ă ţ ă ă ă ă domnule general de Brigad , l s John Major ceaşca jos. V-am citit ultimul raport. Vi se pareă ă ă probabil ca numitul Dillon sa fie pe undeva pe-aici, prin Londra?-Din cei-a spus lui Brosnan, cred c e de presupus, domnule prim ministru.ă- A i alertat toate ramurile serviciilor de securitate?ţ

- Desigur, dar nu-i putem stabili semnalmentele, în elege i. A, le cunoaştem. Scund, blond şi-ţ ţaşa mai departe,, îns , cum spune Brosnan, acum trebuie s arate cu totul altfel.ă ă- Mi s-a sugerat c ar putea fi de folos o oarecare licitate în pres .ă ă- Ei, da, r spunse Ferguson, este o idee, dar m îndoiesc c va rezolva mare lucru. Ce pot să ă ă ă spun ? în vederea unei anchete, poli ia ar dori s contacteze un om ă ţ ăpe nume Sean Dillon, care nu se mai numeşte aşa? despre descriere, nu ştim cum arat şi,ă chiar dac am şti, oricum nu mai arat aşa. ă ă- Dumnezeule, frumos a i mai zis-o, domnule general de Brigad , hohoti de râs primulţ ă ministru.- Desigur, ar putea ap rea şi titluri mai sinistre. şacalul I.R.A. îl pândeşte pe primul ministru.ăNu, f r prostii din-astea, replic ferm John Major. A propos, cât priveşte sugestia c înă ă ă ă spatele întregii afaceri s-ar putea ascunde Saddam Hussein, trebuie s v spun c şi ceilal iă ă ă ţ colegi ai dumneavoastr din serviciile informa ii nu sunt de aceeaşi p rere. Opinia lor caă ţ ă -tegoric este c e o problem I.R.A. şi vreau s v informez c aşa o abordeaz .ă ă ă ă ă ă ăEi bine, dac ofi erii din Branşa Special cred c -l vor g si vizitând cârciumile irlandeze dină ţ ă ă ă Kilburn, este privilegiul lor.Se auzi o b taie în uş şi intr un aghiotant.ă ă ă- Trebuie s ajungem la Savoy în cincisprezece" miă nute, domnule prim ministru.John Major zâmbi cu mult şarm.- Iar şi un prânz din acelea interminabile, domnule general de Brigad . Pentru început,ă ă cocktail cu creve i… ţ- Urmat de pui cu salat , complet Ferguson.ă ă- G si i-l, domnule general de Brigad , relu primul ministru. G si i-mi-l!ă ţ ă ă ă ţ Iar asistentul îl conduse pe Ferguson afar .ăTania, cu vestea cea bun pentru Dillon, ştia c nu avea nici un rost s -i telefoneze la' hotelă ă ă înainte de ora dou , aşa c se duse acas . în timp ce-şi c uta cheia în poşet , Gordon Brownă ă ă ă ă travers strada.ă- Sperasem s te prind, spuse el.ă- Pentru Dumnezeu, Gordon, se vede c eşti nebun.ă- Şi dac se întâmpl ceva important şi trebuie s afli? Nu pot aştepta pân m cau i tu. S-ară ă ă ă ă ţ putea s fie prea târziu, aşa c e mai bine s vin eu, nu?ă ă ă- Nu se poate. Trebuie s ajung înapoi la ambasad în treizeci de minute. Beau un pahar cuă ă tine şi nimic mai mult.Se întoarse şi porni spre cârciuma de la col ul str zii, înainte ca Brown s-o poat contrazice.ţ ă ă Se aşezar într-un col al salonului gol, auzind zarva de la bar. Gordon lu o bere, iar Tania oă ţ ă vodc şi l mâie.ă ă-Ce ai pentru mine?îl întreb .ă- N-ar trebui s punem întrebarea invers?ăTania se ridic imediat, dar Gordon îi puse o mân pe bra .ă ă ţ- Iart -m . Nu pleca.ă ă- Atunci, potoleşte-te, se aşez ea la loc. Şi treci la subiect.ă- Ferguson a avut o întâlnire cu primul ministru, înainte de ora dou sprezece. S-a întors laă dou spreă zece şi jum tate, înainte ca eu s fi ieşit din prima jumă ă ătate a schimbului, i-a dictat un raport lui Alice Johnson, una dintre dactilografele confiden iale care lucreaz cu mine.ţ ă Raportul era pentru dosar.- Ai f cut o copie?ă- Nu, dar am procedat la fel ca data trecut . I l-am dus la cabinet în locul ei şi l-am citit peă drum. Domnişoara c pitan Tanner a r mas la Paris cu Brosnan, la înmormântarea uneiă ă fran uzoaice.ţ- Anne-Marie Audin? îl îndemn Tania.ă- Repede mai zboar veştile în ziua de azi. Brosnan a promis cooperare total . A, şi toateă ă celelalte branşeAle serviciilor de informa ii au fost anun ate despre Dilon. În pres nu va ap rea nimic, laţ ţ ă ă instruc iunile primului ministru. Am impresia c i-a spus lui Ferguson s mearg înainte.ţ ă ă ă

- Bine, r spunse ea. Foarte bine, dar trebuie s urm reşti cazul în continuare, Gordon. Euă ă ă acum amTreab . ă D du s se ridice, iar Brown o apuc de încheietura mâinii.ă ă ă- Te-am v zut asear , pe la vreo unsprezece, întorcându-te acas cu un b rbat.ă ă ă ăîmi pândeai apartamentul?. - Trec adesea prin fa , în drum spre cas . Furia Taniei era cât se poate de real , dar şi-oţă ă ă st -pâni.ă- Atunci, dac ai fost acolo, ştii c domnul respectiv, un coleg de la ambasad , n-a intrat. M-ă ă ăa condus doar pân acas ; Şi-acum, d -mi drumul, î i ordon.ă ă ă ţSe eliber şi ieşi, iar Brown, cumplit de ab tut, se duse la bar şi mai comand o bere.,ă ă ăCând cioc ni la uşa camerei lui Dillon, imediat dup ora dou , acesta îi deschise imediat,ă ă ă trecu pe lâng el, intrând.ă- Pari mul umit de tine îns i, constat Dillon.ţ ă ăţ ă- Am toate motivele.- Hai, îşi aprinse el o igar , începe.ţ ă- Mai întîi, am vorbit cu cârti a mea de la Grupul Patru. Ferguson tocmai a fost la primulţ ministru. B nuiesc c eşti aici şi toate ramurile informa iilor au fost anun ate. Brosnan şiă ă ţ ţ Tanher vin de la Paris. Brosnan şi-a oferit cooperarea deplin . ă- Şi Ferguson?- Primul ministru a spus s nu fac publicitate în pres . Doar s mearg înainte şi s teă ă ă ă ă ă prind .ă- E pl cut s fii dorit.ă ă- în al doilea rând, deschise ea poşeta, sco înd o broşur gen paşaport. Un brevet de pilot,ţ ă emis de Autoritatea Avia iei Civile, pe numele de Peter Hilton.ţ- Minunat al dracului, coment Dillon, luînd permisul.ă- Da, omul care se ocup cu aşa ceva e foarte scrupulos, i-am transmis toate solicit rile tale:ă ă A spus c - i d un brevet comercial. Se pare c eşti şi instructor.ă ţ ă ăDillon verific fotografia şi r sfoi brevetul.ă ă- Excelent. Nici nu se putea mai bine.- Şi asta nu-i tot. Voiai s ştii unde se g seşte un anume Daniel Maurice Fahy?ă ă-L-ai g sit? - ~ -ă- Da, dar nu locuieşte la Londra. i-am adus o hart rutier , o desp turi ea. Are o ferm aici,Ţ ă ă ă ă într-un loc numit Cadge End, din Sussex. între dou zeci şi cinci şi treizeci de mile distan deă ţă Londra. O iei pe drumul prin Dorkiri, spre Horsham, apoi intri în s lb ticie.ă ă- De unde ştii toate astea?- Agentul operativ c ruia i-am încredin at misiunea a reuşit s -i dea de urm ieri spre sear .ă ţ ă ă ă Pân a studiat terenul şi a trecut prin cârciuma satului s pun câteva întreb ri, s-a f cută ă ă ă ă foarte târziu. N-a mai ajuns la Londra decât dup miezul nop ii. Azi diminea i-am primită ţ ţă raportul.-Şi?- Spune c ferma e foarte departe de drum, lâng un râu numit Arun. în regiunea mlaştinilor.ă ă Satul se cheamăDoxley. Ferma e la o mil în sudul lui. Exist un indicator rutieră ă- Eficient, omul t u.ă- Ei, e tân r şi încearc s se afirme. Din câte-a auzit la cârcium , Fahy are câteva oi şi seă ă ă ă ocup de.maşiniă"agricole.- Se potriveşte, d du din cap Dillon.ă- Un lucru care s:ar putea s te surprind . St cu o fat , nepoat -sa, pare-se. Omul meu aă ă ă ă ă v zut-o.ă.'- Şi ce-a spus? - C fata a venit la cârcium s cumpere câteva sticle de bere. Are vreo dou zeci de ani.ă ă ă ă Angel, aşa-i spuneau, Angel Fahy. A zis c avea înf işare de ranc .ă ăţ ţă ă- Minunat, se ridic el, luîndu-şi haina. Trebuie s ajung acolo imediat. Ai o maşin ?ă ă ă

- Da, dar e una mic , sport. Se parcheaz mai uşor în Londra.ă ă- Nici o problem . Cum spuneai, treizeci de mile maximum. Atunci, o pot lua cu împrumut?ă- Desigur. E în garajul de la cap tul str zii. S - i ar t.ă ă ă ţ ăDillon îmbr c trendul, deschise servieta, scoase Walther-ul, introduse în el un înc rc tor şiă ă ă ă şi-l vârî în buzunarul din stânga. Surdina o puse în dreapta.- Pentru orice eventualitate, explic el, în timp ce ieşeau.ăDe fapt, maşina er un Mini-Cooper,, autoturism de performan , negru cu o band aurie.ă ţă ă- excelent, remarc Dillon. Pornesc. Se aşez la volan, iar Tania întreb :ă ă ă- De ce e atât de important Fahy?- Este un inginer priceput la toate, geniu în fabricarea bombelor şi lucreaz sub acoperire deă ani de zile. M-a ajutat ultima oar când am operat aici, în '81, m-a ajutat mult. Mai are şiă avantajul de a fi v r de-al doilea cu tat l meu. L-am cunoscut pe-aici, în copil rie. A pro-pos,ă ă ă n-ai spus nimic despre banii de la Aroun.- Urmeaz s -i iau disear , la şase. O întâlnire foarte dramatic . Un Mercedes va opri laă ă ă ă col ul dintre Brancaster Street şi Town Drive. Nu e departe de-aici. Eu trebuie s spun: „Eţ ă frig, chiar şi pentru perioada asta a anului," iar şoferul îmi va da o serviet .ă- Dumnezeu s ne-ajute, da' ştiu c sta s-a uitat mult la televizor, coment Dillon. inemă ă ă ă Ţ leg tura, mai spuse el şi plec .ă ăDup întâlnirea din Downing Street, Ferguson se oprise la cabinetul s u din Ministerulă ă Ap r rii pentru a actualiza raportul din dosarul afacerii Dillon şi a-şi face ordine pe birou înă ă general. Ca de obicei, prefera s lucreze acas , aşa c reveni în Câvendish Square, îi ceru luiă ă ă Kim s -i preg teasc un prânz tardiv din jum ri de ou şi şunc şi tocmai parcurgea ziarulă ă ă ă ă ă „Times", cândse auzi soneria. Peste un moment, Kim îi introduse pe Mary Tanner şi pe Martin Brosnan. - Dragul meu Martin, se ridic Ferguson, dând mâna cu el. Iat -ne din nou împreun .ă ă ă- Aşa se pare, r spunse Brosnan.ă- Totul a fost în regul la înmormântare?ă- Ca pentru o înmormântare, da, spuse Brosnan cu glas aspru, aprinzându-şi o igar . Deci,ţ ă cum st m? Ce s-a mai întâmplat? ă- M-am v zut iar şi cu primul ministru. Nu trebuie s se fac publicitate în pres . ă ă ă ă ă - Cu asta sunt şi eu de acord. N-ar avea nici un rost. - Au fost anun ate toate agen iile de informa ii, plus Branşa Special , desigur. Vor face tot ceţ ţ ţ ă pot. - Adic nu mare lucru, preciza Brosnan.ă- Mai e ceva, interveni Mary. Ştiu c l-a amenin at pe primul ministru, dar nu avem habară ţ nici ce inten ioneaz , nici când. Din ce ştim noi, ar putea fi chiar şi pentru seara asta.ţ ă Brosnan cl tin din cap:ă ă- Nu, cred c va fi mult mai târziu. Ac iunile astea au nevoie de timp. Ştiu eu ce spun..ă ţ- Deci, cuce vei începe? se interes Ferguson.ă- Cu vechiul meu prieten Harry Flood. în '81, când era aici, Dillon probabil şi-a folosit rela iileţ din lumeainterlop pentru a-şi procura necesarul. Harry ar putea da câte ceva la iveal .ă ă- Şi dac nu?ă- Atunci, î i iau iar şi cu împrumut Learjet-ul, zbor la Dublin şi vorbesc cu Liam Devlin.ţ ă- Da, încuviin Ferguson. Cine ar putea fi mai bun?ţă- Când Dillon a venit la Londra, în 1981, trebuie s fi ac ionat la ordinul cuiva. Dac Devlină ţ ă poate afla cine a fost, am avea o pist important .ă ă- -Mi se pare logic. Deci, disear te vezi cu Flood?ă- Aşa cred.- Unde stai?- La mine, r spunse Mary.ă- în Lowndeş Square? ridic Ferguson sprâncenele. Serios? ă- Haide i, domnule general de Brigad , nu fi i scorţ ă ţ os. Aminti i-v c am patru dormitoare,ţ ţ ă ă fiecare cu baie proprie, iar profesorul Brosnan îşi poate încuia uşa pe din untru. Brosnană râse:

- Hai, s mergem. Pe curând, domnule general de Brigad .ă ăLuar maşina lui Ferguson. Mary închise fereastra glisant dintre ei şi şofer, apoi întreb :ă ă ă- Nu crezi c ar fi mai bine s - i suni prietenul, s -l anun i c ai dori s -i faci o vizit ?ă ă ţ ă ţ ă ă ă- Ba cred c da. Va trebui s -i aflu num rul. Mary scoase o agend din poşet :ă ă ă ă ă- îl am aici. Nu figureaz în cartea de telefon. Uite-I. Cable Wharf. Asta-i în Wapping.ă- Eşti foarte eficient . ă - Şi iat şi un telefon. ăÎi d du aparatul maşinii. .ă- Tare- i mai place s fii la comand , coment el, formând num rul.ţ ă ă ă ăR spunse Mordecai Fletcher.ă- Cu Harry Flood, v rog, ceru Brosnan. ă- Cine-l caut ?ă- Martin Brosnan.- Profesorul? Mordecai la-telefon. N-am mai primit nici o veste de, cât - trei, patru ani? Christoase, ce-o s se mai bucure.ăPeste câteva momente, un glas spuse:- Martin? - Harry?- Nu pot s cred. Te-ai întors ca s m bântui, tic losule.ă ă ă ă

Capitolul 8Pentru Dillon, cu Mini-Cooper-ul, drumul de la Londra fu relativ uşor. Deşi câmpiile şi tufişurile erau acoperite cu un strat sub ire de z pad , şoselele erau curate şi nu foarteţ ă ă circulate. Ajunse în Dorking într-o jum tate de or . Trecu prin localitate şi-şi continu druă ă ă mul spre Horsham, pentru a opri în sfârşit la o benzin rie, dup vreo opt kilometri.ă ăîn timp ce benzinarul îi f cea plinul, Dillon scoase harta rutier .ă ă- Un loc numit Doxley, îl cunoşti?- Juma' de mil mai încolo, pe dreapta, e o plac pe care scrie Grimethorpe. la-iă ă Ă aerodromul, dar înainte de a ajunge acolo, ve i vedea indicatorul spre Doxley.ţ- Deci, nu e departe de-aici?- Trei mile poate, dar parc-ar fi cap tul lumii, chicoti benzinarul, în timp ce lua banii. Nu eă cine ştie ce pe-a-colo, domnu'.- M gândeam s arunc o privire. Mi-a spus un prieă ă ten c s-ar putea s fie de vânz re o casă ă ă ă de weekend.— Dac-o fi, eu n-am auzit.Dillon plec , ajunse în câteva minute la indicatorul spre Grimthorpe, coti pe drumul strâmt şiă g si t blia de Doxley, aşa cum îi indicase omul de la benzin rie. Druă ă ă mul se îngusta şi mai mult, taluzuri înalte blocând vederea, pân ajunse pe culmea unei mici coline, pentru a priviă peste un peisaj dezolant, aşternut cu z pad . Pe alocuri se z rea câte o p durice, câtevaă ă ă ă tarlale îngr dite, apoi o întindere de mlaştini spre un râu, care trebuia s fie Arunul. Al turi,ă ă ă la vreun kilometru şi jum tate, v zu case, dou sprezece-cincisprezece, cu acoperişuri încliă ă ă -nate de igl roşie, şi o bisericu - satul Doxley, eviţ ă ţă dent. Porni pe pant spre valeaă împ durit de jos şi, când ajunse, v zu o poart cu gratii deschis şi o t blie degradat , cuă ă ă ă ă ă ă inscrip ia Cadge End Farm.ţDrumul îl purt prin p dure, aducându-l aproape imeă ă diat la o gospod rie. Ici şi colo alergauă g ini, casa şi cele dou hambare mari fiind unite împrejurul unei cur i. Toate ar tauă ă ţ ă incredibil de d r p nate, ca şi cum nu s-ar mai fi reparat nimic de ani de zile, dar la urmaă ă ă urmei, cum bine ştia Dillon, mul i oameni de la ar preferau s tr iasc ţ ţ ă ă ă ă asa. Coborî din Mini şi travers curtea spre uşa din fa , unde b tu, apoi încerc s deschid . Era înă ţă ă ă ă ă cuiat . Seă întoarse şi merse la primul hambar. Uşile vechi de lemn ale acestuia erau deschise. în untruă era un furgón Morris şi un Ford pe butuci, f r ro i, iar peste tot se vedeau unelte agricole.ă ă ţ Dillon îşi scoase o igar . în timp ceşi-o aprindea în mâinile puse c uş, o voce din spatele luiţ ă ă întreb :ă- Cine sunte i? Ce dori i?ţ ţ

R sucindu-se, v zu în uş o fat . Purta pantaloni largi, vârâ i în carâmbii unor cizme deă ă ă ă ţ cauciuc, un pullover gros pe gât, sub hanoracul vechi, şi o beret croşetat ca o Tamă ă O'Shanter, genul care se g seşte în satele pesc reşti de pe Coasta de Vest a Irlandei. ineaă ă Ţ o puşc de vân toare cu dou evi, amenin toare. Când Dillon f cu un pas spre ea, fataă ă ă ţ ţă ă trase cocoşul. - Stai pe loc. Vorbea cu un accent irlandez foarte pronun at. ţ - Vei fi fiind cea c reia i se spune Angel Fahy?ă - Angela, dac te intereseaz . Omul Taniei avusese dreptate. Ar ta într-adev r ca oă ă ă ă

r ncu . Pome i la i, nas în vânt şi un soi de ferocitate în expresie.ţă ă ţă ţ ţ- Chiar ai fi în stare s tragi cu chestia aia?ă- Dac trebuie. ă- Mare p cat, şi eu, care nu voiam decât s -l g sesc pe v rul tat lui meu, Danny Fahy.ă ă ă ă ăAngela se încrunt :ă- Da' mata cine naiba oi fi, domnu'?- Dillon m numesc, Sean Dillon. Fata râse r guşit: ă ă- Ce minciun gogonat ! Nici m car irlandez nu eşti, iar Sean Dillon e mort, toat lumea ştie.ă ă ă ăDillon trecu la accentul distinctiv din Belfast.- Ca s fur replica unui mare om, fat drag , tot ce pot zice e c povestirile despre moarteaă ă ă ă mea au fost mult exagerate.Mâinile ce ineau puşca se înmuiar .ţ ă- Maic Precist , chiar eşti Dillon?ă ă- Acelaşi dintotdeauna. Aparen ele pot s înşele.ţ ă- O, Doamne! Unchiul Danny vorbeşte de mata tot timpul, dar erau mereu ca nişte poveşti, nici o boab de adev r şi deodat , iat -te-aici.ă ă ă ă-El unde e?- A reparat maşina jupânului de la crâşma din sat, acu' un ceas i-a dus-o. A zis c se-ntoarceă pe jos, da' nu m-aş mira s mai stea o vreme la b utur .ă ă ă- La ora asta? Cârciuma nu-i închis pân seara?ă ă- Aşa o-fi zicând legea; domnule Dillon, da' nu-n Doxley. ştia nu închid niciodat .Ă ă- Atunci, hai s mergem la el.ăAngela l s puşca pe o banc şi se aşez în Mini, lâng el. în timp ce porneau, o întreb :ă ă ă ă ă ă- Şi care e povestea ta?- Am fost crescut la o ferm , în Galway. Taic -meu era nepotul lui Danny, Michael. A murită ă ă acu' şase ani, când eu aveam paişpe. Dup un an, maic -mea s-a mă ă ăritat din nou.- Las -m s ghicesc, îi ceru Dillon. Nu i-a pl cut tat l t u vitreg, şi nici el pe tine?ă ă ă ţ ă ă ă- Cam aşa ceva. Unchiul Danny a venit la înmormântarea lui taic -meu, aşa c l-am cunoscută ă şi mi-a pl cut de el. Când treaba s-a încurcat prea r u, am plecat de-a-cas şi-am venit aici.ă ă ă S-a purtat grozav. I-a scris, maic -mii şi ea a fost de acord s r mân. Se bucura s scape deă ă ă ă mine. Nu vorbea deloc cu autocompasiune, iar Dillon se înduioşa fa de ea.ţă, - Se spune c din orice întotdeauna se-alege ce-i bun.ă- Am socotit, spuse ea. Dac -eşti v rul de-al doilea al lui Danny, iar eu sunt str nepoat -sa,ă ă ă ă atunci noi doi suntem rude de sânge, nu-i aşa?Dillon râse: .- într-un fel.Cuprins de extaz, fata se rezem în scaun:ă ă- Eu, Angel Fahy, rubedenie cu cel mai mare trăg tor pe care l-a avut vreodat I.R.A.ă ă Provizorie. - Da, în fine, s-ar g si unii care s te contrazic , zise el, în timp ce ajungeau în sat şi opreauă ă ă în fa a cârciumii.ţEra o localitate mic şi mohorât , cu nu mai mult de cincisprezece c su e cam deteriorate şiă ă ă ţ o biseric normand cu turl şi cimitir n p dit de b l rii. Cârcium se numea „Green Mari" şiă ă ă ă ă ă ă ă pân şi un om scund ca Dillon fu nevoit s se aplece pentru a intra pe uş . Avea plafonulă ă ă foarte jos, sprijinit pe grinzi. Pardoseala era din dale masive de piatr tocite de vremuri, iară pere ii v rui i. Omul de la bar, numai în c maş , avea cel pu in optzeci de ani.ţ ă ţ ă ă ţ

îşi ridic privirea, iar Angel îl întreb :ă ă- E aici, domnu' Dalton?- Lâng foc, bea o bere, r spunse b trânul. Într-o vatr larg de piatr ardea focul, iar în fa aă ă ă ă ă ă ţ ei se aflau o mas şi o banc de lemn. Danny Fahy st tea aşezat acolo, citind ziarul, cu ună ă ă pahar în fa a lui. Avea şaizeci şi cinci de ani, o barb c runt neîngrijit şi purta o şapcţ ă ă ă ă ă detpostav şi un costum vechi de tweed Harris.- i-anvadus pe cineva, unchiule Danny, spuse AnŢ gel.Danny îşi ridic privirea spre ea, apoi spre Dillon, nedumerit.ă- Şi cu ce v pot ajuta, domnule?ăDillon îşi scoase ochelarii. - Dumnezeu s -i binecuvânteze pe to i cei de-aici! spuse el, cu accentul din Belfast. Şi maiă ţ ales pe tine, tic los b trân.ă ăFahy deveni foarte palid, atât de şocat era.- Doamne ap r şi p zeşte, tu erai, Sean, şi eu, care credeam c de mult ajunseseşi înă ă ă ă groap ?ă-Ei bine, nu sunt acolo, ci aici, scoase Dillon o hârtie de cinci lire, dându-i-o lui Angel. Două whisky-uri, irlandeze de preferin .ţăFata reveni la bar, iar Dillon se întoarse spre Danny Fahy. Acesta, cu lacrimi în ochi, îşi arunc bra ele pe dup gâtul lui.ă ţ ă- Dumnezeule mare, Sean, da' nici nu- i pot spune cât m bucur c te v d.ţ ă ă ăCamera de zi din casa fermei era aglomerat şi deă zordonat , cu mobila foarte veche. Dillonă se aşez pe o canapea, în timp ce Fahy f cea focul. Angel, în buă ă c t rie, g tea ceva deă ă ă mâncare. Dillon o vedea prin uşa deschis .ă- Şi cum o mai duci cu via a, Sean? îşi umplu Fahy pipa, aprinzându-şi-o apoi. Sunt zece aniţ de când l-ai deşteptat pe Cain din mor i în târgul Londrei. Pe to i sfin ii, b iete, leai dat oţ ţ ţ ă tem de gândire englezilor.ă- N-aş fi putut face nimic f r tine, Danny.ă ă- Ce zile minunate! Şi pe urm ce s-a mai întâmplaf? ăEuropa, Orientul Mijlociu. Am tot umblat. E mult munc pentru O.E.P. Am înv at chiar şi saă ă ăţ zbor.- Nu m -nnebuni!ăAngel veni şi puse pe mas farfuriile cu şunc şi ou .ă ă ă- Mânca i cât e cald.ţReveni cu o tav pe care avea un ceainic, lapte, trei c ni şi o farfurie plin cu pâine cu unt.ă ă ă- îmi pare r u c n-am nimic mai de soi, da' nu aşteptam musafiri.ă ă- Mie mi se pare delicios, r spunse Dillon, aşezân-du-se la mas .ă ă- Deci, te-ai întors, Sean, îmbr cat ca un gentleman englez, se întoarse Fahy spre Angel Nuă i-am spus eu ce actor a fost omul sta? O dat n-au reuşit s pun mâna pe el în to i aniiţ ă ă ă ă ţ ştia, nici m car o dat . Angel d du din cap cu entuziasm, zâmbindu-i lui Dillon;ă ă ă ă

personalitatea i se schimbase odat cu emo ia.ă ţ - Acum eşti în misiune, domnu' Dillon, pentru I.R.A., preau s zic?ă| - O s -nghe e iadul înainte de a mai ieşi eu la b taie pentru adun tura aia de sp l toreseă ţ ă ă ă ă b trâne, replic Dillon.ă ă - Dar lucrezi la ceva, Sean? întreb Fahy. Te miros eu. Haide, s-auzim. Dillon îşi aprinse oă igar .ţ ă

- Dac i-aş spune c lucrez pentru arabi, Danny, pentru Saddam Hussein personal? ă ţ ă - Iisuse, Sean, şi dece nu? Ce vrea s faci? ă - Vrea ceva nou o m re lovitur . Una care s bubuie. America e prea departe. Mai r mână ă ă ă britanicii. - Ce-ar putea fi mai grozav? replic Fahy, cu ochii sticlindu-i.ă- Zilele trecute, Thatcher a fost în Fran a, la o în-tâlnire cu Mitterand. îmi f cusem nişteţ ă planuri cu ea, în drum spre avion. Mizanscen perfect , drum de ar liniştit, iar apoi m-aă ă ţ ă tr dat cineva în care aveam încreă dere.- P i nu aşa se-ntâmpl întotdeauna? Deci, cau i alt int ? Pe cine, Sean?ă ă ţ ă ţ ă- M gândeam la John Major.ă

- Noul prim ministru? întreb uimit Angel. N-ai înă ă dr zni.ă- I-auzi, şi de ce s nu-ndr zneasc ? replic Danny Fahy. N-au fost b ie ii cât pe ce s radă ă ă ă ă ţ ă ă tot blestematul de guvern britanic la Brighton? Zi mai departe", Sean, ce plan ai?- N-am nici unul, Danny, sta-i necazul, dar treaba asta se pl teşte de nu i-ar veni s crezi.ă ă ţ ă- Şi sta-i un motiv la fel de serios ca oricare altul ca s reuşeasc . Vas zic , ai venit laă ă ă ă ă unchiul Danny s te-ajute?ăFahy se duse la un dulap, reveni cu o sticl de Bushmills şi dou pahare şi le umplu.ă ă- N-ai chiar nici o idee?- înc nu, Danny. Mai lucrezi pentru Mişcare?ă- D -te cât mai la fund, ordinul sta l-am primit din Belfast, de-atî ia ani c nici nu mai ştiuă ă ţ ă câ i. Şi de-atunci, nici o vorb şi m plictisesc de-mi ies ochii, aşa c m-am mutat aici. îmiţ ă ă ă convine. îmi place la ar , îmi plac oamenii, îşi v d de ale lor. Mi-am aranjat o afacere bun ,ţ ă ă ă repar maşini agricole şi cresc câteva oi. Suntem ferici i aici, Angel şi cu mine.ţ- Şi totuşi î i mai ies ochii de<plictiseal . A propos, îl mai ii minte pe Martin Brosnan?ţ ă ţ- Ba bine c nu. Cu sta te-ai avut ca şoarecele şi pisica.ă ă- Am avut o ciocnire cu el la Paris, recent. Probabil o s-apar la Londra, s m caute.ă ă ă Lucreaz pentru inforă ma iile britanice.ţ- Canalia, se încrunt Fahy, în timp ce-şi umplea pipa. Nu cumva am auzit eu o povesteă fantezist , acum câ iva ani, cum c Brosnan s-a strecurat la Zece Downing Street deghizată ţ ă în chelner şi n-a f cut nimic?ă- Am auzit şi eu povestea asta. O fandoseal , iar în zilele noastre nu mai intr nimeni, nici caă ă osp tar, nici altfel. Ştii c au blocat strada? E o adev rat fort rea . Nu mai ai cum intraă ă ă ă ă ţă acolo, Danny.- Se g seşte întotdeauna ocale, Sean. Mai deun zi am citit într-o revist cum nişte lupt toriă ă ă ă din Rezisten a francez , în al doilea r zboi mondial, au fost inu i priţ ă ă ţ ţ zonieri la un sediu Gestapo. Aveau celulele la parter, iar kourile Gestapo-ului erau la etajul întîi. R.A.F.-ul a pus un b iat ă cu un Mosquito s zboare ă la cincizeci de picioare în l ime şi s arunce o bomb careă ţ ă ă a ricoşat de pe strad şi-a intrat pe fereastra de la etajul întîi, omorându-i pe to i afurisi ii deă ţ ţ gestapovişti, aşa c b ie ii de jos au sc pat.ă ă ţ ă- Ce naiba vrei s spui? întreb Dillon.ă ă- C sunt un om care crede din toat inima în puterea bombei şi ştiin a balisticii. Po i face oă ă ţ ţ bomb s ajung oriunde, dac ştii cum s procedezi.ă ă ă ă ă- Adic ?ă- Haide, unchiule Danny, spuse Angel, arat -i.ă- Ce s -mi arate? vru s ştie Dillon.ă ăDanny Fahy se ridic , aprinzându-şi pipa cu un chiă brit.- Atunci, haide, îl chem el, pornind spre uş .ă ăFahy deschise uşa celui de-al doilea hambar şi intr primul. Era enorm, cu grinzile de stejară în l îndu-se sub un acoperiş ascu it. Podul era plin cu fîn şi accesibil pe o scar . Se g seauă ţ ţ ă ă diverse maşini agricole, printre care şi un tractor. Mai exista un Land-Rover destul de nou şi o motociclet B.S.A. 500cc veche dar în stare bun , pe cric.ă ă- E o frumuse e, spuse Dillon, cu admira ie sincer .ţ ţ ă- Am cump rat-o la mâna a doua, anul trecut. M gândeam s-o recondi ionez şi s scot ună ă ţ ă profit dar acum, c am terminat, nu m mai pot desp r i de ea. E la fel de bun ca ună ă ă ţ ă B.M.W.în umbrele din fund şe mai z rea un vehicul, iar Fahy aprinse lumina, dezv luind ă ă un furgón Ford Transit alb.- Deci? întreb Dillon. Ce-i atât de deosebit?ă- Aşteapt , domnule Dillon, „îi spuse Angel. Z u c e ceva.ă ă ă- Nu ceea ce pare a fi, ad ug Fahy.ă ăCu o expresie emo ionat , ca un fel de mândrie, desţ ă chise portiera glisant . în maşin se aflaă ă o baterie de evi metalice, trei în total, prinse de podea cu buloarie, îndreptate oblic în sus.ţ- Mortiere, Sean, la fel cum foloseau b ie ii din Ulster.ă ţ- Vrei s zici c dr cia asta merge?ă ă ă- Pe naiba,-n-am explozivi. Ar merge, atâta pot spune. ."

- Explic -mi.ă- Am sudat o platform de o el pe şasiu, ca s abă ţ ă soarb reculul, şi am mai sudat evile la-ună ţ loc. Sunt materiale standard din fier turnat, se g sesc peste tot. Ceasurile electrice suntă extrem de simple. Le po i cumţ p ra de la orice tehnometal.ă- Cum ar merge?- Dup ce o pui în func iune, te aşteapt un minut ca s cobori din maşin şi s fugi.ă ţ ă ă ă ă Acoperişul e t iat Gaura e acoperit doar cu o folie de polietilen . Observi c am vopsit-o înă ă ă ă aceeaşi culoare. Le asigur mortierelor acces liber. Am pus la punct chiar şi un mic dispozitivă suplimentar, legat de ceas, care va autodistruge duba dup ce a tras cu mortierele.ă-Iar proiectilele unde sunt?- Uite-le-acolo, merse Fahy spre un banc de lucru. Cilindri de oxigen standard.Erau câ iva, stivui i laolalt , cu pl cile de la fund desţ ţ ă ă prinse. - Şi pentru astea de-ce ai nevoie, de Semtex? se interes Dillon, referindu-se la explozivulă cehoslovac atâtDe popular printre teroriştii de pretutindeni.- Aş zice c vreo dou şpe livre în fiecare ar da un efect frumos, dar pe-aici nu se preaă ă g seşte.ăDillon aprinse o igar şi ocoli furgonul, cu chipul lipsit de expresie.ţ ă- Nu eşti cuminte, Danny. Mişcarea i-a ordonat s te dai la fund.ţ ă- Cum i-am spus, câ i ani au trecut de-atunci? îşi iese omul din min i.ţ ţ ţ- Aşa c i-ai g sit o ocupa ie?ă ţ ă ţ- A fost uşor, Sean. Ştii c ani de zile am lucrat în industria uşoar .ă ăDillon se opri cu privirea spre instala ie.ţ- Cum i se pare? întreb Angel.ţ ă- Cred c a f cut o treab bun .ă ă ă ă—'La fel de bun ca tot ce s-a f cut în Ulster, ad ug Fahy.ă ă ă ăPoate, dar ori de câte ori au fost folosite, niciodat n-au stat prea bine cu precizia ochirii.ă- în atacul la asupra sec iei de poli ie dirt Newry, acum şase ani, au mers ca un vis. Nouă ţ ţ ă copoi au omorât. - Dar celelalte ocazii, când n-au putut nimeri nici o uş de magazie? Cineva chiar a s rit înă ă aer singur, cu una din astea, în Portadown. A tras pu in pe-al turi.ţ ă- Nu şi aşa cum aş proceda eu. Pot calcula inta cu ajutorul unei h r i pe scar mare,ţ ă ţ ă cercetez zona mergând pe jos, în prealabil, amplasez furgonul în pozi ie şi asta e tot. Dacţ ă nu i-e cu sup rare, m-am gândit c un fel de aripioare sudate pe tuburile de oxigen le-arţ ă ă stabiliza zborul. O curb ampl şi frumoas , apoi în jos, şi totul sare în aer. Nici cea maiă ă ă avansat securitate din lume n-ar fi de nici un folos. Vreau s spun, la ce bun por ile, dacă ă ţ ă treci peste ele? - Vorbeşti despre Downing Street? întreb Dillon.ă- Şî de ce nu?- Se întâlnesc în fiecare diminea la ora zece, în sala guvernului, cabinetul de r zboi, cum îiţă ă zic ei. L-am lichida nu numai pe primul' ministru, ci în principiu tot guvernul.Fahy îşi f cu cruce.ă- Sfînt Maica Domnului, ar fi lovitura unei vie i de om.ă ţ- Vor compune balade despre tine, Danny. Vor cânta despre Dariny Fahy în barurile din toată Irlanda, cincizeci de ani de-acum încolo.Fahy îşi d du un pumn în palm .ă ă- Vorbe-n vânt, Sean, nu înseamn nimic f r Semtex şi, cum spuneam, aici e imposibil să ă ă ă pui mâna pe aşa ceva. - Nu fi aşa de sigur, Danny, replic Dillon. S-ar putea s existe o surs . Acum, hai s bem ună ă ă ă Bushmiils şi s l murim toat povestea.ă ă ăFahy întinsese peste mas o hart a Londrei la scar mare şi o examina cu lupa.ă ă ă-Aici ar fi locul, spuse el. Horse Guards Avenue, cu începere de pe Cheiul Victoria, lângă Ministerul Ap r rii.ă ă- Da, d du din cap Dillon.ă

- Dac l s m Ford-ul la col ul cu Whitehall, atunci, atâta vreme cât am f cut o reperareă ă ă ţ ă prealabil ca s stabilesc direc ia, calculez c bombele ar trece peste acoperişurile astea, peă ă ţ ă o traiectorie curb mare ca to i dracii, şi ar ateriza la fix peste Zece Downing Street!ă ţPuse creionul lâng rigl .ă ă- Aş vrea s arunc o privire, dac n-ai nimic împotriv .ă ă ă- Şi o vei arunca.- O s mearg , domnule Dillon? întreb Angel. ă ă ă - A, da. Cred c se poate într-adev r. La ora zece diminea a, tot afurisitul de cabinet deă ă ţ r zboi, începu s râd .ă ă ă- E minunat, Danny, minunat, îl apuc el pe cel lalt de bra . Vii cu mine în misiunea asta?ă ă ţ - Sigur c da.ă- - Perfect. Bani frumoşi, frumoşi de tot, Danny. î i vor ajunge pentru toat b trâne ea. Luxţ ă ă ţ total. Spania, Grecia, oriunde vrei s te duci.ăFahy f cu harta sul, iar Dillon spuse:ă- Stau aici peste noapte. Mâine, mergem la Londra şi arunc m o privire.ăZâmbi, aprinzându-şi înc o igar .ă ţ ă- Arat bine, Danny. Foarte bine se-arat . Acum, vorbeşte-mi despre aerodromul sta dină ă ă apropiere, la Grimethorpe.- O ruin . E la doar trei mile de-aici. De ce te intereă seaz Grimethorpe?ă- i-am spus c am înv at s pilotez, în Orientul Mijlociu. E cea mai sigur cale ca s scapiŢ ă ăţ ă ă ă rapid din câte-un loc. Deci, care e situa ia la acest Grimethorpe?ţ- Dateaz de demult. Club aviatic în anii '30. Apoi, R.A.F. l-a folosit ca sta ie de alimentare înă ţ timpul B t liei Angliei, aşa c au construit trei hangare. Cineva a înceră ă ă cat s redeschidă ă clubul, acum câ iva ani. Are o pist de asfalt. Oricum, n-a reuşit. Cu trei ani în urm , aţ ă ă ap rut un tip numit Bill Grant. Are acolo dou avioane, asta-i tot ce ştiu. Firma lui seă ă numeşte Grant's Air Taxis. Recent, am auzit c avea probleme. îi plecaser doi mecanici.ă ă Afacerile mergeau prost.Zâmbi:- E perioad de recesiune, Sean, şi-i afecteaz chiar şi pe cei boga i.ă ă ţ- Locuieşte în incint ?ă - Da, r spunse Angel. A avut o prieten , dar a plecat.ă ă- Cred c-aş vrea s -l cunosc, spuse Dillon. Poate ne faci prezent rile, Angel?ă ă- Sigur c da.ă- Bine, da/ mai întîi vreau s dau un telefon.ăO sun pe Tania Novikova acas . îi r spunse imeă ă ă diat.- Eu sunt, spuse Dillon.- A mers bine?- Incredibil. î i povestesc mâine. Ai luat banii?ţ- A, da, nici o problem .ă- Perfect. Ajung la hotel pe la prânz. Stau peste noapte aici. Ne vedem atunci.Brosnan şi Mary Tanner urcar cu liftul de marf , înso i i de Charlie Salter, iar sus îl g sir peă ă ţ ţ ă ă Mordecai Fletcher aşteptându-i. îi scutur mâna lui Brosnan în sus şi-n jos.ă- îmi pare bine c ă té v d, profesore. Nici nu- i pot spune cât m bucur. Harry st ca peă ţ ă ă j ratic.ă- Ea e Mary Tanner, o prezent Brosnan. F bine şi poart -te frumos. ă ă ă E c pitan de armat ,ă ă- Onorat, domnişoar , îi ă strìnse Mordécai mâna. Mi-am f cut serviciul militar în Garda deă grenadieri, dar n-am ajuns mai mult de caporal.îi conduse în salon. Harry Flood st tea la birou, rev zând nişte acte contabile. Ridic privireaă ă ă şi s ri în picioare:ă- Martin!Ieşi în fug de dup birou s -l îmbr işeze pe Brosnan, fiind încântat.ă ă ă ăţ - Mary Tanner, spuse Brosnan. E din armat , Harry, ofi er cu greutate, aşa c vezi cum teă ţ ă por i. Lucrez pentru generalul de Brigad Charles Ferguson de la Informa iile Britanice, iar eaţ ă ţ e asistenta lui.

- Atunci voi fi cuminte, îi d du Flood mâna. Haide i aici s bem ceva şi s -mi spui despre ceă ţ ă ă este vorba, Martin.Se aşezar pe Canapelele din col , iar Brosnan relat totul pân -n cele mai mici am nunte.ă ţ ă ă ă Mordecai st tea rezemat de perete, ascultând, f r nici o expresie. Când Brosnan încheie,ă ă ă Flood întreb :ă- Şi de la mine ce-ai vrea, Martin?- întotdeauna recurge la lumea interlop , Harry, de-acolo îşi procur tot ce-i trebuie. Nuă ă numai ajutor fizic, ci şi explozivi, armament. Şi acum va proceda la fel, o ştiu.- Deci vrei s ştii la cine va apela? ă- Exact.Flood îl privi pe Mordecai:- Ce zici?- Nu ştiu, Harry. Vreau s zic, exist destui comercian i de arme ilegali, dar ai nevoie de unulă ă ţ dispus s aprovizioneze I.R.A. ă- Vreo idee? întreb Flood.ă- Nu prea, şefu'. Vreau s zic, cei mai mul i dintre bandi ii noştri adev ra i din East End moră ţ ţ ă ţ dup Maggie Thatcher şi poart chilo i cu Union Jack1. Nu le placă ă ţ1. - Drapelul M rii Britanii (n.tr.)ădobitocii de irlandezi care dau cu bombe la Harrods. Ne-am putea interesa, bineîn eles.ţ- Atunci f -o, r spunse Flood. Trimite vorb , dar disă ă ă cret.Mordecai ieşi, iar Harry Flood întinse mâna spre sticla de şampanie.- Tot nu bei? îl întreb Brosnan.ă- Nu, b trâne, dar nu e nici un motiv ca s nu be i voi. îmi po i povesti evenimentele dină ă ţ ţ ultimii ani, dup care vom merge la Emb sy, unul dintre cluburile mele cele maiă ă respectabile, s mânc m ceva.ă ăCam prin acelaşi timp, Sean Dillon şi Angel Fahy mergeau prin întuneric pe drumul de arţ ă dintre Cagde End şi Grimethorpe. Farurile maşinii luminau z pada sub ire şi chiciura de peă ţ tufişuri.- E frumos, nu-i aşa? întreb fata. ă- Cred c da.ă- Îmi place aici, via a la ar , una, alta. Şi unchiul Danny îmi place. E foarte bun cu mine.ţ ţ ă- E firesc. Ai crescut la ar , acas la Galway.ţ ă ă- Nu-i acelaşi lucru. Acolo p mânturile erau s race. Munceam din greu ca s avem din ce tr iă ă ă ă şi se vedea, la oameni, mama mea de pild . Parc fuseser la r zboi, pierduser şi nu maiă ă ă ă ă aveau nici o n dejde.ă- Meşteşugeşti bine cuvintele, fato, remarc el.ă- La fel spunea şi profesoara mea de englez . A zis c , dac sunt harnic şi înv , pot faceă ă ă ă ăţ orice.- Ei, trebuie s fi fost o consolare.ăNu mi-a folosit la nimic. Taic -meu vitreg nu m vedea decât ca pe o muncitoare agricolă ă ă nepl tit . De-asta am plecat. ă ăÎn lumina farurilor ap ru o pancart indicând aerodromul Grimethorpe, cu vopseauaă ă coşcovit . Dillon coti un drum asfaltat îngust, plin de gropi. Peste câteva momente, ajunseră ă la aerodrom. Avea trei hangare, un turn de control vechi, dou bar ci Nissen, cu luminaă ă aprinsa la fereastra uneia dintre ele. Al turi era parcat un jeep, iar Dillon opri lâng el. Înă ă timp ce coborau, uşa bar cii Nissen se deschise şi ap ru un b rbat.ă ă ă- Cine e?- Eu sunt, domnule Grant, Angel Fahy. Am adus pe cineva la dumneavoastr . ăGrant, ca majoritatea pilo ilor, era scund şi vânos. P rea s aib vreo patruzeci şi cinci deţ ă ă ă ani, purta blugi şi o jachet de zbor veche, în genul celor folosite de aviatorii americani din ală doilea r zboi mondial.ă- Atunci, intra i.ţîn barac era cald, de la o sob cu cocs al c rei burlan ieşea, prin acoperiş. Se vedea clar că ă ă ă Grant folosea înc perea ca living room. Con inea o mas cu nişte resturi de mâncare, ună ţ ă

fotoliu vechi lâng sob şi în fa a lui, în col , un televizor. Sub fereastra din partea opus eraă ă ţ ţ ă un birou prelung, cu t blia înclinat şi câteva h r i deasupra.ă ă ă ţ- E un prieten de-al unchiului meu, spuse Angel.- Hilton, se prezent Dillon. Peter Hilton. Grant întinse mâna, cu o expresie precaut .ă ă- Bil Grant. Sper c nu v datorez bani, nu?ă ă- Din câte ştiu eu, nu.Dillon revenise la rolul s u de absolvent al şcolii puă blice.- Ei, m car este o noutate pl cut . Cu ce v pot ajuta?ă ă ă ă- Vreau un charter în urm toarele câteva zile. Voiam s m asigur dac pute i face ceva,ă ă ă ă ţ înainte de a încerca în alt parte. ă- Ei, depinde. - De ce anume? Ave i un avion, din câte în eleg?ţ ţ- Am dou . Singura problem e cât timp mi le mai las banca. Vre i s arunca i o privire?ă ă ă ţ ă ţ- De ce nu?Ieşir , traversar asfaltul spre hangarul din cap t, iar Grant le deschise o uş . întorcându-seă ă ă ă într-o parte, ap s un comutator şi aprinse lumina. Ap rur dou avioane, unul lâng altul,ă ă ă ă ă ă ambele bimotoare.Dillon merse spre cel mai apropiat.- Îl ştiu pe puişorul sta, e un Cessna Conquest. Cel lalt ce marc e?ă ă ă- Navajo Chieftain.- Dac situa ia e aşa de delicat cum spune i, ce facem cu carburantul?ă ţ ă ţ- Îmi in întotdeauna avioanele alimentate, domnule Hilton, mereu cu rezervoarele pline.ţ Sunt prea vechi în meserie ca s fac altfel. Niciodat nu ştii când se iveşte o comand .ă ă ăZâmbi cu jale. - Nu v sup ra irvoi fi sincer. Cu recesiunea asta, în ultima vreme nu se prea g sesc oameniă ă ţ ă dornici de zboruri charter. Unde a i dori s v duc?ţ ă ă- De fapt, m gândeam s intru chiar eu în vrie, într-o zi, r spunse Dillon. Nu ştiu sigur când.ă ă ă- Deci, sunte i brevetat? întreb a îndoial Grant.ţ ă ă- Sigur, complet.Dillon scoase permisul de pilotaj şi i-l d du. Dup un examen rapid, Grant i-l înapoie.ă ă- L-a i putea pilota pe oricare din astea dou , dar prefer s vin personal, pentru siguran .ţ ă ă ţă-Nici o problem , r spunse senin Dillon. La vestul rii m gândeam. Cornwall. Este ună ă ţă ă aerodrom la Land's end. - îl cunosc bine. Are pist de iarb .ă ă - Am nişte prieteni în apropiere. Probabil voi dori s înnoptez la ei. ă- N-am nimic împotriv .ăGrant strinse luminile şi revenir la baraca Nissen. -în ce domeniu lucra i, domnule Hilton?ă ţ- Finan e, contabilitate, din-astea, r spunse Dillon.ţ ă- Ave i idee când s-ar putea s merge i? V atrag aten ia c un charter de genul sta va fiţ ă ţ ă ţ ă ă scump. Cam la dou mii cinci sute de lire. împreun cu o jum tate de duzin de al iă ă ă ă ţ pasageri, nu-i chiar atât de r u, dar sină gur… - Perfect, spuse Dillon.- Apoi, vor mai fi cheltuielile mele de deplasare. Un hotel şi aşa mai departe.- Nici o problem .ăDillon scoase din portofel zece hârtii de cincizeci de lire şi le puse pe mas .ă- Cinci sute în mân . E un avans clar pentru peste patru-cinci zile. V voi telefona ca s vă ă ă ă anun exact când… ţGrant se lumin la fa , în timp ce lua bancnotele.ă ţă- Perfect. V pot oferi o cafea, sau altceva, înainte s pleca i?ă ă ţ- De ce nu? replic Dillon.ăGrant intr în buc t ria din cap tul bar cii. îl auzir umplând cu un ibric. Dillon duse ună ă ă ă ă ă deget la buze, cu o expresie gr itoare spre Angel, şi merse la h r ile de pe birou. Leă ă ţ parcurse repede, pân o g si pe cea cu zona Canalului Mânecii şi a coastelor franceze. Angelă ă r mase lâng el, privindu-l în timp ce urm rea cu degetul litoralul Normandiei. G si oraşulă ă ă ă Cherbourg şi continu spre sud. Ajunse la Saint-Denis, cu pista de aterizare însemă nat clar,ă

şi strânse h r ile la loc. Din buc t rie, Grant îl privise prin uşa întredeschis . în acelaşiă ţ ă ă ă moment, apa din ibric d du în clocot. F cu repede cafeaua, o turn în trei ceşti şi le aduseă ă ă în untru.ă- V d mult de furc vremea asta? întreb Dillon. Ninsoarea?ă ă ă ă- Îmi va da, dac începe s se prind . Poate înă ă ă greuna aterizarea pe pista de iarb din Land'să End.- Va trebui s ne rug m s avem noroc. Dillon îşi l s cana jos.ă ă ă ă ă- Acum, e timpul s ne întoarcem.ăGrant îi'conduse la uş . Se urcar în Mini şi pornir . Dup ce le f cu cu mâna, Grant închiseă ă ă ă ă uşa, merse la birou şi examina h r ile. Era a treia sau a patra de sus în jos, nu se îndoia.ă ţ Zona Canalului Mânecii şi coastele franceze.Se încrunt , spunând încet:ă- Ce-oi fi urm rind matale, domnule, tare-aş vrea s ştiu.ă ăîn timp ce mergeau înapoi pe drumurile de ar înţ ă tunecoase, Angel spuse:- Nici vorb de Land's End, domnule Dillon, ci în acel Saint- Denis din Normandia vrei să ă zbori.- Secretul nostru, r spunse el, punându-i o mân peste a ei, în timp ce continua s conduc .ă ă ă ă î i pot cere s -mi promi i un lucru?ţ ă ţ- Orice, domnule Dillon.- S r mân între noi, deocamdat . Nu vreau s ştie Danny. Ai permis de conducere, aşa-i?ă ă ă ă ă - S conduc? Sigur c da. Eu îns mi duc oile la târg, cu furgonul Morris. ă ă ă - Ia spune-mi, cum i-ar pl cea un drum pân la Londra mâine diminea , cu mine şi Danny?ţ ă ă ţă- Mi-ar pl cea de minune.ă- Bine, atunci ne-am în eles, în timp ce-şi continuau drumul prin noapte, fetei începur s -iţ ă ă str luceasc ochii.ă ăCapitolul 9Era o diminea rece şi t ioas , hibernal din toate punctele de vedere, dar drumurile erauţă ă ă ă degajate când Dillon porni spre Londra, cu Angel şi Danny Fahy ur-mându-l în furgonul Morris. Conducea Angel, mai mult decât competent . O vedea în oglinda retrovizoare, iară fata r mase în urma lui pân la Londra, unde merser pe Bayswater Road. îşi formase dejaă ă ă par ial un plan şi, dup ce opri la bordur , coborî din Mini-Cooper şi deschise uşile de laţ ă ă garajul Taniei.Când Angel şi Danny oprir în spatele maşinii lui, le spuse:ă- B ga i Morris-ul în untru.'ă ţ ăAngel se conform . Dup ce ea şi Danny Fahy ieă ă şir , Dillon închise Uşile, întrebându-i:ă- ine i minte strada şi garajul, dac v pierde i de mine? '.Ţ ţ ă ă ţ- Nu Vorbi prostii, domnule Dillon, sigur c le re in, r spunse Angel. »ă ţ ă-Perfect. Efoarte important. Acum, urca i-v în Mini. îrgem s d m o rait .ţ ă ă ă ăHarry Flood st tea la biroul din apartamentul s u, în île Wharf, consultând încas rile dină ă ă noaptea trecut ale cazinoului, când Charlie Salter aduse cafea pe o tav . Telefonul sun ,ă ă ă iar omul cel scund r spunse. Ii d du receptorul lui Flood:ă ă- Profesorul.- Martin, cum e? întreb Flood. M-am sim it minunat asear . Domnişoara Tanner e cu totulă ţ ă deosebit .ă- Vreo ştire? Ai reuşit s afli ceva?ă- Nu înc , Martin, aşteapt un minut. Flood acoperi receptorul cu o mân şi i se adres lui ă ă ă ăSalter:- Unde-i Mordecai?- Face rondul, Harry, cum i-ai cerut, s r spândeasc discret vestea.ă ă ăReveni la Brosnan: - Regret, b trâne, facem tot ce putem, dar o s ia ceva timp.ă ă- Pe care nu-l prea avem, replic Brosnan. În regul , Harry, ştiu c te str duieşti. inemă ă ă ă Ţ leg tura.ăSe afla lâng biroul lui Mary Tanner, în livingul apară tamentului ei din Lowndes Square. închise telefonul, se duse la fereastr şi-şi aprinse o igar . ă ţ ă

- Ceva nou? întreb ea, traversând camera ca s i se al ture. ă ă ă- M tem c nu. Cum spunea şi Harry, e nevoie de timp. Am fost un naiv;s cred altceva.ă ă ă- încearc s ai r bdare, Martin, îi puse Mary o mân pe bra .ă ă ă ă ţ- Dar nu pot. Am un sentiment greu de explicat.Parc aş fi într-o furtun , aşteptând tr snetul la asurziă ă ă ă tor de puternic care ştiu c urmeaz .ă ă îl cunosc pe Dillon, Mary. A pornit cu toat viteza. Sunt convins.ă- Şi ce-ai vrea s faci?ă- În diminea a asta, Ferguson este la Cavendish Square?ţ-Da.- Atunci, hai s mergem la el.ăDillon parc Mini-Cooper-ul lâng Covent Gar'den. Interesându-se întro libr rie din apropiere,ă ă ă fu îndrumat spre un alt magazin, nu departe, specializat în h r i şi atlase de tot felul. Dillonă ţ îşi croi drum prin planurile topografice pe scar mare ale centrului Londrei, pân îl g si peă ă ă cel cu zona Whitehall.- Ai mai v zut ceva atât de detaliat? şopti. Fahy. Po i m sura dimensiunile gr dinii de laă ţ ă ă Num rul Zece cu o precizie de pân la jum tate de inci.ă ă ăDillon cump r harta, pe care vânz toarea o strânse sul şi o introduse într-un tub de carton.ă ă ă O pl ti şi se înapoiar la maşin .ă ă ă- Şi acum? întreb Danny.ă- Facem o tur prin zon . S examin m situa ia.ă ă ă ă ţ- Îmi convine.Angel se aşez în spate, iar unchiul ei lâng Dillon şi pornir spre râu, pentru a coti apoi peă ă ă Horse Guards Avenue. Dillon şe opri un moment la col , înainte de a intra pe Whitehall,ţ luînd-o c tre Downing Street. ă- O mul ime de copoi prin jur, observ Danny.ţ ă- Ca s se asigure c nu parcheaz nimeni.ă ă ăO maşin se oprise la bordur , în stânga lor, şi în timp ce se apropiau s-o dep şeasc v zură ă ă ă ă ă c şoferul consulta o hart .ă ă- Turist, cred; spuse Angel. - Şi uite ce se întâmpl , îi ar t Dillon. întorcându-şi capul, Angel v zu doi poli işti care seă ă ă ă ţapropiau de maşin . Dup un schimb calm de replici, şoferul porni şi se îndep rt . -Nu-şiă ă ă ă pierd timpul, coment Angel.ă- Downing Street, anun Dillon peste un moment.ţă- Ia te uit la por ile astea, remarc Danny cu uimire, ii place accentul gotic. E clar c auă ţ ă ă f cut treab bun .ă ă ă; Dillon merse odat cu celelalte maşini, ocolind Pară lament Square, şi reveni pe Whitehalt, spre Trafalgar Square. - Ne întoarcem la Bayswater, spuse el. Observa i ruta pe care am ales-o.ţÎn Trafalgar Square, ieşi din trafic prin Admiralty rchr de-a lungul Mall-ului, ocoli QueenĂ Victoria Monument; trecu de Buckingham Palace şi Gonstitution HUI pentru a ajunge în cele-din urm laMarble Arch,-prin Park Lane, şi a coti pe Bayswater Road.ă- Şi e destul de simplu, remarc Danny Fahy.ă- Bine. Acum s mergem şi s bem un ceai bun, la hotelul meu cu adev rat îngrozitor.ă ă ă- Devii prea agitat, Martin, observ Ferguson.ă- Din cauza aştept rii. Flood îşi d toat silin a, ştiu, dar nu cred c timpul e de parteaă ă ă ţ ă noastr .ăFerguson se întoarse de la fereastr , sorbind pu in din ceaşca de ceai pe care o avea înă ţ mân .ă- Şi ce-ai vrea s faci? ăEzitând, Brosnan arunc o privire spre Mary, apoi spuse:ă- Aş dori s -l vizitez pe Liam Devin, în Kilrea. S-ar putea sa aib el unele idei.ă ă- Nu duce niciodat lips de aşa ceva. Tu ce p rere ai? se uit Ferguson la Mary.ă ă ă ă- Cred c are sens, domnule. în fond, un drum la Dublin nu e mare lucru. O or şi un sfert deă ă la Heathrow, fie cu Aer Lingus, fie cu BA

- Iar locuin a din Kilrea a lui Liam e la doar la o jum tate de or distan de oraş, precizaţ ă ă ţă Brosnan.- în regul ,.accept Ferguson. M-a i convins,amân-doi, dar pleca i de la Gatwick, cu Learjet-ă ă ţ ţul, pentru eventualitatea c se iveşte ceva şi trebuie s v întoarce i cât mai repede.ă ă ă ţ- V mul umim, domnule, r spunse Mary. Când ajunser la uş , Ferguson ad ug :ă ţ ă ă ă ă ă- îi dau golanului luia b trân un telefon, ca s -l anun c veni i. ă ă ă ţ ă ţ, în timp ce coborau scara, Brosnan spuse:- Slav Domnului! Cel pu in, am senza ia c facem ceva. ă ţ ţ ă- Iar eu îl voi cunoaşte pe marele Liam Devlin, în ~ sfârşit, ad ug Mary,'conducându-l spreă ă limuzin . ăDillon, Angel şi Fahy se aşezar la o mas din col ul micii cafenele a hotelului, s -şi beaă ă ţ ă ceaiul. Fahy deschise par ial harta topografic pe genunchi.ţ ă- Extraordinar! Câte dau de gol. Toate am nuntele.ă- Se poate face, Danny?- A, da, f r probleme. Mai ii minte col ul sta, Horse Guards Avenue şi Whitehall? Aici ar fiă ă ţ ţ ă locul, pu in oblic. îl v d în minte. Pot calcula exact, dup harta asta, distan a din acest punctţ ă ă ţ pân la Num rul Zece.ă ă- Eşti sigur c evi i cl dirile dintre ele? întreb Dillon.ă ţ ă ă- Nici nu se discut . i-am mai spus, Sean, balistica e o disciplin ştiin ific .ă Ţ ă ţ ă- Dar nu po i opri acolo, interveni Angel. Am v zut ce s-a întâmplat cu omul din maşina aia.ţ ă Poli ia a ajuns la el în câteva secunde. ţDillon se întoarse spre Fahy: -Danny? - Ei, de mai mult nici nu ai nevoie. Totul cronometrat inainte, Angel. Apeşi butonul pentru activarea circuitului, cobori din furgon, iar mortierele deschid focul în mai pu in de un minut,ţ Nici un poli ist n-ar putea ac iona destul de rapid ca s le opreasc .ţ ţ ă ă- Dar ce i se va întâmpla ie? întreb ea. Dillon r spunse:ţ ţ ă ă> - Asculta i aici. Vom veni de la Cadge End într-o iminea devreme, tu, Danny, cu Ford-ulţ ţă Transit, iar Angel şi cu mine în furgonul Morris. în furgon vom avea motocicleta aia B.S.A. Angel va parca Monis-ul, la fel ca azi, în garajul din cap tul str zii. în spate vom avea oă ă ramp , ca s pot scoate din el motocicleta.ă ă- Şi vii dup mine, asta vrei s spui?ă ă- Voi fi imediat în urma ta. Când ajunge, la col ul Horse Guards Avenue cu Whitehall,ţ porneşti ceasul, cobori din Ford, sari pe motociclet în spatele meu şi o-ntindem. Cabinetulă de r zboi se întruneşte în fiecare diminea la zece. Cu un dram de noroc", îi vom puteaă ţă elimina pe to i. ţ- Iisuse, Sean, nici nu vor şti ce le-a c zut în cap.ă- Mergem direct înapoi la Bayswater, unde Angel ne va aştepta în gara} cu Morris-ul, b g mă ă motocicleta în spate şi, la drum. Vom fi în Cadge End când ei înc vor mai încerca s stingă ă ă incendiul. - Genial! domnule Dillon, îl l ud Angel.ă ă- Cu o singur excep ie, interveni Fahy: F r afuă ţ ă ă risi ii de explozivi, nu avem nici o afurisitţ ă de bomb .ă- Las asta în seama mea. Î i fac eu rost de explozivi, > se ridic Dillon. Dar mai am şi alteă ţ ă treburi. Voi doi duce i-v în Cadge End şi aştepta i. V caut eu.ţ ă ţ ă- Şi când va fi asta, Sean?- Curând - foarte curând, zâmbi Dillon, în timp ce ieşeau.Tania b tu la uşa lui exact la ora dou sprezece. De cum deschise, o întreb :.ă ă ă- I-ai adus?Rusoaica deschise pe mas servieta cu care venise, pentru a dezv lui cei treizeci de mii deă ă dolari ceru i.ţBine, spuse Dillon. Acum am nevoie doar de zece mii. - Şi cu restul ce faci? - Îi depun la recep ie. Pot ine servieta în seiful hoţ ţ telului.- Ai ticluit ceva, se observ , constat ea, surescitat . Ce s-a întâmplat la Cadge End?ă ă ăPrin urmare, Dillon îi descrise am nun it tot planul.ă ţ

- Ce zici? o întreb , când sfârşi. .ă- incredibil. O lovitur unic . Dar ce faci cu explozivii? Vei avea nevoie de Semtex.ă ă- Se rezolv . în '81, când operam la Londra, tratam cu un om care avea acces la Semtex.ăRâse:- De fapt, avea acces la orice.- Şi cine este omul sta? Cum po i fi sigur c mai e de g sit?ă ţ ă ă- Un escroc numit Jack Harvey şi e la locul lui, nici vorb . M- am interesat.ă- Dar nu în eleg.ţ- Printre altele, are o antrepriz de pompe funebre în Whitechapel. Am c utat în Paginileă ă Galbene şi tot acolo e. A propos, mai pot folosi Mini-ul t u? ă- Desigur.- Bine. îl voi parca undeva pe strad . Vreau ca garaă jul s fie liber.ăÎşi lu haina.ă- Haide, mergem s mânc m ceva iar apoi m duc s -l caut. ă ă ă ă- Ai citit dosarul lui Devlin, cred? o întreb Brosnan pe Mary Tanner, în timp ce treceau prină centrul Dublinului, traversând râul Liffey pe lâng St. George's Quay, pentru a ajunge înă cealalt parte a oraşului, cu o limuă zin cu şofer, de la ambasad . ă ă- - Da, r spunse ea. Dar e adev rat totul? Povestea despre implicarea lui în atentatulă ă german-asupra lui Churchill, în timpul r zboiului?ă- A, sigur.- E acelaşi care te-a ajutat s evadezi din închiă soarea aia francez , în 1969? ă- sta-i Devlin.Ă- Dar, Martin, ai spus c -şi d dea şaptezeci de ani. Trebuie s fie mai b trân de-atât.ă ă ă ă- Câ iva ani sunt un detaliu minor, când e vorba de Liam Devlin. S zicem aşa, urmeaz s -lţ ă ă ă cunoşti pe cel mai extraordinar om din câ i ai întâlnit în via a ta. C rţ ţ ă turar, poet şi tr g toră ă I.R.A.- Ultima parte nu înseamn o recomandare, pentru mine.ă- Ştiu. Dar s nu faci niciodat greşeala de a-l arunca pe Devlirvla gr mad cu scursurile peă ă ă ă care le foloseşte I.R.A. în prezent.Şi se retrase în el însuşi, dintr-o dat sumbru, în timp ce maşina îşi continua drumul prină peisajul irlandez de ar , l sând oraşul în urm .ţ ă ă ăKilrea Cottage, cum se numea locul, era la marginea satului,-lâng o mân stire. Era o casă ă ă de epoc , f r etaj, cu streşini gotice şi ferestre plumbuite în ambele laturi ale verandei. Seă ă ă ad postir acolo de ploaia uşoar , în timp ce Brosnan tr gea şnurul unui clopo el de tipă ă ă ă ţ vechi. Sé auzi sunet de paşi, apoi uşa se deschise. - Cead mile flite, spuse Liam Devlin în irlandez . O sut de mii de ur ri de bun venit, traduseă ă ă el, cuprin-zându-l pe Brosnan cu bra ele. ţInteriorul casei era foarte victorian. Cea mai mare parte a mobilierului era din mahon, tapetul consta într-o copie dup ă William Morris, dar tablourile de pe pere i, toate de Atkinsonţ Grimshaw, erau originale.Liâm Devlin ieşi din buc t rie, cu serviciul de ceai pe o tav .ă ă ă- Servitoarea mea vine numai diminea a. Una dintre bunele surori de la mân stirea dinţ ă vecini. Au nevoie de bani. Mary Tanner era complet uluit . Se aşteptase la un b trân şi se pomenise în fa a acelei fiin eă ă ţ ţ f r vârst , cu c maş italieneasc de m tase neagr , pullover negru, pantaloni marin reştiă ă ă ă ă ă ă ă ă gri la ultima mod . P rulcândva negru mai con inea înc destul culoare, iar fa a era palid ,ă ă ţ ă ă ţ ă îns Mary sim ea c dintotdeauna fusese astfel. .Ochii albaştri erau extraordinari, precum şiă ţ ă perpetuul surâs ironic cu care p rea s -şi râd , atât de sine însuşi, cât şi de lume. ă ă ă- Deci, lucrezi pentru Ferguson? o întreb el pe ă Mary, în timp ce turna ceaiul. - Exact. .- Afacerea aia din Derry, anul trecut, când ai mutat maşina cu bomba. A fost ceva.Mary sim i c roşea. ţ ă -Nu cine ştie ce, domnule Devlin, mi s-a p rut doar cel mai necesar lucru în acel moment. ă- A, cu to ii gândim la fel, cu diverse ocazii; fapta conteaz . Se întoarse spre Brosnan: ţ ă- Anne-Marie. Urât treab , fiule. ă ă

- Vreau s pun mâna pe el, Liam, spuse Brosnan. ă - Pentru tine, sau pentru cauz în general? cl tin din cap Devlin. Las interesul personală ă ă ă deoparte, Martin, altfel vei comite greşeli-şi nu- i po i permite aşa ceva când ai de-a face cuţ ţ Sean Dillon. - Da, ştiu, r spunse Brosnan. Ştiu.ă- Deci, are de gând s -i dea una acelui John Major, noul prim ministru?.ă- Şi cum crede i c e de aşteptat s procedeze, domnule Devlin? se interes Mary.ţ ă ă ă - Ei, din câte-am auzit despre securitatea din ultimul timp la Zece Downing Street, nu i-aş da şanse prea mari.Îl privi pe Brosnan, zâmbind.- Dac nu i-e cu sup rare, Mary, iubito, îmi amintesc un tânâr cunoscut de-al meu, numită ţ ă Martin Brosnan, care a intrat la Num rul Zece dându-se drept chelner la o petrecere, cu niciă zeceani în urm , A l sat un trandafir pe biroul primului ministru. Sigur, pe-atunci func ia eraă ă ţ de inut de o femeie. ţ ăBrosnan spuse:-Toate astea in de trecut, Liam, ce facem acum?ţ- P i, va lucra ca întotdeauna, folosindu-şi rela iile din lumea crimei.ă ţ- Nu şi din I.R.A?- M îndoiesc c I.RA. are cât de cât vreo leg tur cu povestea asta.ă ă ă ă- Dar au avut, acum zece ani, când Dillon a lucrat ultima oar în Londra.ă-Şi?- M întrebam. Dac am şti cine l-a recrutat atunci, ne-ar putea fi de folos. ă ă- În eleg ce vrei s zici, c i-ar da o pist spre cei cu care a cooperat la Londra?ţ ă ă ţ ă- De acord, nu prea sunt şanse, da este singura posibilitate pe care o avem, Liam.- Mai este prietenul t u Flood de la Londra.ă- Ştiu, si va trage toate sforile, dar pentru ast e nevoie de timp şi nu prea avem de prisos.ă Devlin d du din cap:ă- Just, fiule, las totul în seama mea şi-am s v d ce pot face. ă ă ăSe uit la ceas:ă- E unu. Lu m un sandviş şi poate un Bushmilsîmpreun , apoi propun s v duce i la Leârjetă ă ă ă ţ şi s-o tuli i înapoi la Londra. Am s v caut, crede i-m , în clipa când aflu ceva. ţ ă ă ţ ăDillon opri maşina dup col , aproape de salonul fuă ţ nerar al lui Jack Harvey din Whitechapef, şi îşi continu drumul pe jos, cu servieta în mân . Totul era de o fruă ă moas discre ie, pân laă ţ ă soneria care-l chem pe poră tarul de zi s deschid uşa.ă ă- Cu domnul Harvey. M aşteapt , min i vesel Dillon.ă ă ţ- Prin holul acela, dincolo de capetele de odihn ; urca i scara. Biroul dumnealui el la etajulă ţ întâi. Cum vănumi i, domnule? >ţ- Hilton.Dillon privi în jur, la sicriele şi florile expuse. - Nu prea merge.- Vânzarea, vre i s spune i, ridic din umeri portarul. Toate bat pasul pe loc. ţ ă ţ ă- -În eleg.ţDillon porni pe culoar, oprindu-se s priveasc într-o capel , unde observ florile din vaze şiă ă ă ă lumân rile. Intr , pentru a privi trupul neînsufle it al unui b rbat între dou vârste, îmbr cată ă ţ ă ă ă cu îngrijire într-un costum de culoare închis , cu mâinile împreunate pe piept şi chipul uşoră fardat.- S racu' de tine, murmur Dillon, ieşind. ă ăLa biroul de primire, portarul ridic recep orul unui telefon:ă ţ- Miss Myra? Un vizitator. Un anume domn Hilton, a spus c are întâlnire.ăDillon deschise uşa antecamerei lui Harvey şi intr . Nu con inea mobilier de birou, numaiă ţ dou jardiniere cu plante şi câteva fotolii comode. Uşa cabinetului se deschise şi ap ru Myra.ă ă Purta colan i negri, cizme negre şi un caftan trei-sferturi stacojiu. Ar ta foarte atr g toare.ţ ă ă ă- Domnul Hilton? - Exact.

- Sunt Myra Harvey. A i spus c ave i întâlnire cu unchiul meu.ţ ă ţ- Aşa am spus?Îl m sur cu o privire nep s toare, iar uşa din spaă ă ă ă tele lui se deschise şi intr Billy Watson.ă Era clar c premeditaser manevra. Se rezem de uş , potrivit de amenin tor, într-rună ă ă ă ţă costum negru, cu bra ele încruciţ şate.- Ce urm ri i? întreb ea.ă ţ ă- Îi spun domnului Harvey.- D -l afar , Billy, ordon Myra şi se întoarse spre uş .ă ă ă ăBilly puse o mân aspr pe um rul lui Dillon. Piciorul acestuia se ab tu în spate, lovindu-l înă ă ă ă partea interioar a labei; r sucindu-se, izbi lateral cu pumnul strâns, nodurile degeteloră ă nimerindu-l pe Billy în tâmpl . Tân rul strig de durere şi c zu pe spate într-un fotoliu.ă ă ă ă- Nu-i prea grozav, aşa e? coment Dillon. Deschise servieta şi scoase zece hârtii de o sută ă dedolari, legate cu un elastic, pe care i le arunc Myrei. Fata nu le prinse şi trebui s se apleceă ă pentru a le lua.- Ia te uit , spuse. Noi nou e.ă ţ- Da, banii au întotdeauna un miros atât de pl cut, coment Dillon. Acum, spune-i lui Jack, că ă ă un vechi prieten ar dori s -l vad , cu al ii la fel. ă ă ţMyra îl privi un moment, cu ochii îngusta i, apoi se întoarse şi deschise uşa cabinetului luiţ Harvey. Billy încerc s se ridice, iar Dillon zise: ă ă- Nu te-aş sf tui.ăTân rul se supuse, în timp ce uşa se deschise şi Myra ap ru din nou.ă ă- În regul , te primeşte. ăCamera era surprinz tor de practic amenajat , cu lambriuri de stejar, un covor verde deă ă m tase georgian şi un foc cu gaze care p rea aproape veritabil, arzând într-un coş de o elă ă ă ţ pe vatr . Harvey st tea în spatele unui birou masiv de stejar., fumând o igar . ă ă ţ ăAvea mia de dolari în fa a lui şi îl m sur pe Dillon cu o privire calm .ţ ă ă ă- N-am prea mult timp, aşa c nu lungi vorba, fiule. Lu bancnotele.ă ă- Mai ai din-astea? - Exact. - Nu te cunosc, i-ai spus Myrei c eşti un vechi prieten, dar nu te-am mai v zut niciodat .ă ă ă- Demult, Jack, acum zece ani, mai exact. Pe-atunci, eram altfel. Venisem de la Belfast cu o treab . Amăf cut afaceri împreun , noi doi. Te-ai aranjat bine, din câte-mi amintesc. To i dolarii iaă ă ţ ă minuna i, strânşi de simpatizan ii I.RA. din America.ţ ţ- Coogan, spuse Harvey. Michael Coogan. Dillon îşi scoase ochelarii. - Ca întotdeauna, Jack. Dând încet din cap, Harvey îi spuse nepoatei sale:- Myra, un vechi prieten, domnul Coogan din Belfast. -În eleg, zise ea. Unul din ia.ţ ăDillon îşi aprinse o igar şi se aşez , punând servieta -pe jos lâng el, iar Harvey spuse:ţ ă ă ă- Pe atunci, ai trecut prin Londra ca afurisitul de Attila Hunul. Ar fi trebuit s te taxez maiă mult pentru toate chestiile alea. - Mi-ai fixat un pre , l-am pl tit, replic Dillon. Ce-ar putea fi mai cinstit de-atât?ţ ă ă- Iar de data asta, ce e? - Am nevoie de pu in Semtex, Jack. Mi-ar fi de folos patruzeci de livre, dar mai pu in, nu.ţ ţ Cincizeci ar fi şi mai bine. : - Nu vrei mult, zici? Materialul sta e ca aurul. Sub cel mai strict control de stat.ăGogoşi. Vine din Cehoslovacia, prin Italia, Grecia, pân în Libia. Se g seşte pretutindeni,ă ă Jack, o ştim şi tu şi eu, aşa c nu-mi toca timpul. Dou zeci de mii de dolari. ă ăDeschise servieta pe genunchi şi arunc restul de zece mii, pachet cu pachet, peste birou.ă- Zece acum şi zece la livrare. Walther-ul cu surdina Carswell înşurubat la gura evii st tea în serviet gata preg tit.ă ţ ă ă ă Aştept , cu capacul acesteia ridicat, apoi Harvey zâmbi.ă- în regul , dar o s te coste treizeci. Dillon închise servieta.ă ă

- Nu ine, Jack. Dou zeci şi cinci de mii îmi pot permite, dar nu mai mult.ţ ăHarvey d du din cap-:ă- Perfect. Când îl vrei?—În dou zeci şi patru de ore. Cred c se poate rezolva. Unde te g sim? ă ă ă- Ai în eles pe dos, Jack. Eu am s te caut pe tine. Dillon se ridic , iar Harvey spuse afabil:ţ ă ă- Mai putem face ceva pentru tine?- De fapt, da. Un semn de bun voin , s-ar putea spune. Nu mi-ar strica un pistol în plus.ă ţă- Fii invitatul meu, fiule, îşi împinse Harvey scaunul înapoi şi deschise al doilea sertar de sus, în dreapta. Alege. În sertar se g seau un revolver Smith & Wesson .38, un Cesca cehesc şi un Beretta italian,ă pe care îl alese Dillon. Verific îng rc torul şi introduse pistolul în buzuă ă ă nar.- O s -mi prind bine.ă ă- E un pistol de cucoane, remarc Harvey, dar asta-i treaba ta. Atunci, ne vedem mâine.ăMyra deschise uşa.- Mi-a f cut pl cere, domnişoar Harvey, o salut Dillon şi ieşi, trecând pe lâng Billy.ă ă ă ă ă Tân rul spuse:ă- Tare mi-ar mai pl cea s -i rup picioarele nenorociă ă tului stuia.ăMyra îl b tu pe obraz:ă- Las , frumosule, tu nici pe ambele picioare nu eşti bun de nimic. Abia lâ orizontal î i intriă ă ţ în elementul t u. Acum du-te şi joac -te cu motocicleta, sau vezi tu. Şi reveni în cabinetulă ă unchiului ei. La baza sc rii, Dillon se opri şi introduse Beretta în serviet . Nimic nu era maiă ă bun decât un pistol - decât dou . Î i oferea întotdeauna un as în mânec . Porni cu pas vioiă ţ ă spre Mini. Myra spuse:- în sta, n-aş avea încredere nici atâtica.ă- O mic lichea dur , replic Harvey. Când a fost aici pentru I.R.A., în 1981, i-am pus laă ă ă dispozi ie arme, explozivi.'de toate. Tu pe-atunci erai în colegiu, nu lucrai, aşa c probabilţ ă nu- i mai aduci aminte.ţ- Coogan e numele lui adev rat?ă- Fireşte c nu, d du el din cap. Da, e un infern ambulant. Pe vremea aia, m h r uia Georgeă ă ă ă ţ Montoya din Bermondsey, cel c ruia i se zice George Spaniolul, într-o noapte, Coogan mi l-aă l sat rece, pe el şi pe frate-s u, în fa a unui bar numit „Flamenco". M-a servit pe gratis.ă ă ţ- Serios? întreb Myra. Şi de unde-i facem rost de Semtex? ăHarvey râse, deschise sertarul de sus şi scoase un inel de chei.- Am s - i ar t.ă ţ ăO conduse pe coridor şi descuie o uş .ă- Un lucru pe care nici chiar tu nu-l ştiai, iubito, înc perea era plin de rafturi cu dosare.ă ă Harvey puse mâna pe raftul de la mijlocul peretelui din fund, iar acesta se deschise. Ap s ună ă comutator şi aprinse lumina, dezv luind un arsenal cu arme de toate tipurile.ă- Dumnezeule! exclam Myra.ă- Orice vrei, g seşti aici. Pistoale, puşti de asalt AK, M15-uri.ăChicoti:- Şi Semtex?Pe o mas erau trei cutii de carton.ă- în fiecare din astea sunt câte cincizeci de livre.- Dar de ce i-ai spus c s-ar putea s dureze?ă ă- Ca s -l in în suspensie, r spunse Harvey ieşind şi închizând uşa la loc. Poate-l mai storc deă ţ ă câ iva gologani.ţîn timp ce reveneau în cabinetul lui, Myra îl întreb :ă- Ce crezi c urzeşte?ă- Pu in îmi pas . Oricum, de ce te-ar interesa? Ai devenit aşa, brusc, o-mpu it de patrioat ,ţ ă ţ ă ă sau ce?- Nu de-asta» sunt doar curioas . Harvey t iecapâtui unui nou trabuc.ă ă- Dac nu i-e cu sup rare, mi-a venit o idee. Ar fi foarte convenabil dac l-aş pune pe miculă ţ ă ă labagiu s mi-l lichideze pe Harry Flood, spuse el şi izbucni în râs. ă

Era trecut de şase, iar Ferguson se preg tea s plece de la biroul s u din Ministerul Ap r rii,ă ă ă ă ă când sun telefonul. Era Devlin.ă- Ascult, bul hgiu b trân, am veşti pentru tine. ă ă- Zi, atunci.- Superiorul lui Dillon în '81, la Belfaşt, era un om numit Tommy McGuire. îl mai ii minte?ţ- Ba bine c nu. N-a fost împuşcat acum câ iva ani? într-un sol de feud intern a I.R.A.?-ă ţ ă ă- Aşa s-a zvonit, dar tot pe-acolo e, sub alt identiă tate. - Şi care s fie aia? ă- R mâne s-o aflu. Am de vorbit cu nişte oameni din Belfast. Ast sear plec într-acolo. Aă ă ă propos, în eleg c iplicarea mea în afacerea asta face din mine un agent oficial al Grupuluiţ ă Patru? Vreau s zic, nu mi-ar pl cea s ajung în puşc rie, la vârsta mea. ă ă ă ă- Ai acoperire complet î i dau cuvântul meu. Acum, ce vrei s facem?ă ţ ă- M gândeam c dac Brosnan şi domnişoara c pitan Tanner a ta vor s participe laă ă ă ă ă ac iune, ar putea veni diminea cu Learjet- ul la al vostru, la Belfast adic , şi s mţ ţă ă ă ă ă aştepte la Hotel Europa, în bar. Spune-i lui Brosnan ~s i se prezinte portarului şef. Probabilă voi lua leg tura cu el pe la amiaz . ă ă-Am eu grij . ă- Şi mai e ceva. Nu crezi c noi doi am ajuns ni el cam geriatrici pentru jocurile de soiul sta?ă ţ ă- Vorbeşte în numele t u, replic Ferguson şi înă ă chise telefonul.St tu un timp pe gânduri, apoi sun dup o secretar , îi mai telefona şi lui Mary Tanner, laă ă ă ă apartamentul ei din Lowndes Square. în timp ce vorbeau, intr Alice Johnson, cu blocul deă scris şi creionul. Ferguson îi f cu semn s se aşeze, continuînd convorbirea cu Mary.ă ă- Deci, porni i în zorii zilei, Tot de la Gatwick, cred. Ve i fi acolo într-o or , cu Lear-ul. Astţ ţ ă ă sear lua i cina" în oraş?ă ţ- Harry Flood ne-a sugerat River Room, la „Savoy", îi pla ce orchestra de dans.- Pare distractiv.-Vre i s veni i şi dumneavoastr , domnule? ţ ă ţ ă - De fapt, aş cam vrea.- Atunci, ne vedem acolo. La ora opt.Ferguson închise telefonul şi se întoarse spre Alice Johnson:- O not scurt , numai pentru ochii primului ministru, dosarul special. ă ăÎi dict rapid un raport de actualizare a tuturor ină forma iilor, inclusiv conversa ia avut cuţ ţ ă Devlin.- Un exemplar pentru prim ministru şi cheam un curier. Copiile obişnuite pentru mine şiă dosar. F -le repede şi adu-mi-le la semnat. Vreau s plec. ă ăAlice se duse gr bit în birou. Gordon Brown st tea în picioare lâng copiator; Alice se aşeză ă ă ă ă la maşina de scris.- Parc plecase? întreb el. ă ă- Aşa'credeam şi eu, dar tocmai mi-a dat un supliment. Iar şi numai pentru ochii primuluiă ministru.-Nu z u!ăÎncepu s dactilografieze cu furie, terminând în dou minute. Se ridic .ă ă ă- Va mai avea de aşteptat. Trebuie s merg pân la toalet . ă ă ă- i le copiez eu. Ţ - Î i mul umesc, Gordon.ţ ţAlice ieşi pe coridor şi tocmai deschidea uşa toaletei, când observ c îşi l sase poşeta peă ă ă birou. Se întoarse gr bit . Uşa era întredeschis şi îl v zu pe Gordon la copiator, citind oă ă ă ă copie a raportului. Spre uimirea ei, o împ turi, o strecur în buzunar şi f cu rapid înc una.ă ă ă ăAlice r mase complet descump nit , neavând idee ce s fac . Reveni pe culoar spre toalet ,ă ă ă ă ă ă intr şi încerc s 'Şi adune gândurile. Dup un timp, se înapoie.ă ă ă ăRaportul şi copia pentru dosar erau pe birou.- S-a f cut, îi spuse Gordon Brown. Şi am cerut un curier. ă.- Alice reuşi s surâd crispat . ă ă ă- Le ducla semnat.80

- Bine, eu cobor pân la bufet. Ne vedem pe urm . Alice se duse la uşa lui Ferguson, cioc niă ă ă şi intr .ăGeneralul scria la birou şi-şi ridic ochii.ă- A, bine. Le semnez pe astea şi po i trimite imediat în Downing Street exemplarul pentruţ Primul Ministru.V zând-o c tremura, se încrunt .ă ă ă- Draga mea doamn Johnson, ce este? Aşa c îi expliq .ă ă ăFerguson o ascult cu o expresie sumbr şi, când termin , ridic receptorul telefonului:ă ă ă ă- Branşa Special , detectiv inspector Lane, s vin la generalul de Brigad Ferguson, Grupulă ă ă ă Patru. Prioritate Excep ional , f r nici o amânare. în biroul meu imediat!ţ ă ă ăÎnchise telefonul;- Acum, uite ce ai de f cut. Te întorci în birou şi te compor i ca şi cum nu s-ar fi întâmplată ţ nimic.- Dar nu e acolo, domnule general de Brigad , s-a dus la bufet.ă- Serios? întreb Ferguson. Şi oare de ce-o fi f cut-o?ă ăCând Tania auzi glasul lui Gordon Brown, se înfurie imediat. - i-am mai spus o dat , Gordon.Ţ ă- Da, dar e urgent.- Unde eşti?- În bufetul de la minister. Am un nou raport.- E important? - Foarte. - Citeşte-mi-l!- Nu, i-l aduc dup ce ies din schimb, la zece.ţ ă- Ne vedem acas la tine, Gordon, î î promit, dar vreau s ştiu ce ai g sit şi-dac refuzi,ă ţ ă ă ă atunci nici nu temai osteni s m cau i. ă ă ţ- Nu, e-n regul , i-l citesc. Ceea ce şi f cu, iar când termin , Tania spuse:ă ţ ă ă- Bravo, Gordon, pe curând.Brown închise telefonul şi se întoarse, împ turind copia raportului. Uşa cabinei telefonice seă deschise cu o smucitur , iar Ferguson îi smulse hârtia dintre degete.ăCapitolul 10Dillon era în camera lui de la hotel, când îl sun Tania.ă- Am veşti destul de importante, zise ea. C utarea unei piste spre tine se îndreapt c treă ă ă Belfast.-Ascult.Tania îi explic . La sfârşit, îl întreb :ă ă- În elegi ceva din toate astea?ţ- Da, r spunse el. Amicul McGuire era mare printre Provizori, pe vremuri.ă- Şi a murit, nu, sau înc mai e printre noi?ă:- În sensul sta, Devlin are dreptate. I s-a declarat moartea, chipurile din cauza unor lupteă intestine în Mişcare, dar n-a fost decât un vicleşug pentru a-l ajuta s se dea la fund.ă- Dac -l g sesc, i-ar putea crea probleme?ă ă ţ- Poate, dar nu şi dac -l g sesc eu primul.ă ă- Şi cum ai putea s-o faci?- îl cunosc pe fratele lui dup mam , un b iat numit Macey. El trebuie s ştie unde e.ă ă ă ă- Dar asta ar însemna s te duci şi tu la Belfast.ă- N-ar fi mare lucru. O or şi un sfert, cu British Airways. Nu ştiu la ce or ajunge ultimulă ă avion din seara asta. Trebuie s m interesez.ă ă- O clip , am aici un BA. Worldwide Timetable, spuse ea, deschizând sertarul biroului; îl g siă ă şi c ut cursele spre Belfast. Ultimul avion pleac la opt treizeci. N-ai cum s -l mai prinzi.ă ă ă ă Acum e şapte f r un sfert. E o crim s ajungi l Heathrow cu traficul sta de sear , iară ă ă ă ă ă ă vremea proast te-ar întârzia şi mai mult. Cel pu in o or , probabil, sau una şi jum tate.ă ţ ă ă- Ştiu, spuse Dillon. Dar diminea ?ţă- La aceeaşi or , opt treizeci. ă

- Va trebui s m scol cu noaptea-n cap. ă ă- E în elept oare?ţ- Este în elept ceva în via a asta? M descurc eu, nici o grij . Te mai caut.ţ ţ ă ăÎnchise telefonul, st tu un timp pe gânduri, apoi sun la British Airways şi-şi rezerv un loc laă ă ă cursa de diminea , tur-retur. îşi aprinse o igar şi merse la fereastr , îl întrebase dac eraţă ţ ă ă ă în elept, iar Dillon încerc s -şi aduc aminte ce ştiuse Tommy McGuire despre el, în 81.ţ ă ă ă Nimic în leg tur cu Danny Fahy, atâta lucru era sigur, c ci în acea perioad se ştia c Fahyă ă ă ă ă nu era implicat. Fusese o chestiune personal . Jack Harvey, îns , era altceva. în fond,ă ă McGuire îi f cuse cel dintîi leg tura cu Harvey, ca furnizor de arme.ă ăÎmbr c sacoul, îşi lu trencîul de pe cuier şi ieşi. Peste cinci minute, oprea un taxi la col .ă ă ă ţ Intr şi-i ceru şoferului s -l duc în Covent Garden.ă ă ăGordon Brown st tea aşezat de cealalt parte a biă ă roului lui Ferguson, în lumina sc zut . înă ă via a lui nu mai fusese atât de speriat.ţ- N-am vrut s fac nici un r u, domnule general de Brigad , jur.ă ă ă -: Atunci de ce ai luat o copie a raportului?- A fost doar un capriciu. O prostie, ştiu, dar m intriga atât de mult, fiind pentru primulă ministru.- Î i dai seama ce-ai f cut, Gordon, un om cu slujba ta? Dup atî ia ani în armat ? Ar puteaţ ă ă ţ ă s te lase f r pensie.ă ă ăDetectivul inspector Lane din Branşa Special avea aproape patruzeci de ani şi, cuă costumul'de tweed şifonat şi ochelari, ar ta ca un director de şcoal .ă ă- Te mai întreb înc o dat , domnule Brown, spuse el, rezemându-se de cap tul biroului, Aiă ă ă mai luat înainte asemenea copii?- Categoric, nu, v jur.ă- Niciodat nu i-a cerut vreo alt persoan s faci aşa ceva?ă ţ ă ă ăGordon reuşi s se arate convenabil de şocat:ă- Doamne fereşte, domnule inspector, una ca asta ar însemna tr dare. Am fost sergent-ămajor în Corpul de Informa ii.ţ- Da, domnule Brown, ştim toate astea, zise Lane. Telefonul interior sun , iar Fergusonă r spunse. Eraăsergentul lui Lane, Mackie.- Sunt afar , domnule general de Brigad , tocmai m-am întors de la apartamentul dină ă Camden. Cred c dumneavoastr şi inspectorul ar fi bine s veni i pân aici.ă ă ă ţ ă- Mul umesc, închise Ferguson telefonul. Perfect, cred c - i vom da timp s te mai gândeşti,ţ ă ţ ă Gordon. Inspectore?Îl chem din cap pe Lane, se ridic şi merse la uş , urmat de detectiv. Mackie st tea înă ă ă ă anticamer , cu trenă dul şi p l ria trilby, având în mân o pung de plastic.ă ă ă ă- Ai g sit ceva, sergent? întreb Lane.ă ă- Aşa S-ar zice, domnule, scoase Mackie din pung un dosar de carton şi îl deschise. Oă colec ie destul de interesant .ţ ăCopiile rapoartelor erau puse într-un teanc ordonat, cu cele din urm , adresate primuluiă ministru, deasupra.- Christoase, domnule general de Brigad , murmur Lane, da'o ine de câtva timp. ă ă ţ- Se pare c da. Dar în ce scop?ă-Vre i s spune i c lucreaz pentru cineva, domnule? ţ ă ţ ă ă- F r nici o îndoial . Opera iunea în care sunt ană ă ă ţ grenat actualmente e dintre cele mai delicate. A avut loc un atac asupra omului care lucra pentru mine la Paris. A murit o femeie. Ne-am întrebat cum ştia despre ei personajul negativ al piesei, dac în elegi ce vreau să ţ ă spun. Acum ştim. Detalii din aceste rapoarte i-au fost transmise unei ter e p r i. Altţ ă ţ ă explica ie nu exist .ţ ăLane d du din cap: :ă- înseamn c trebuie s mai lucr m la el. ă ă ă ă- Nu, n-avem timp. S încerc m altfel. îi d m druă ă ă mul. E un om simplu. Cred c va face lucrulă cel mai simplu.

- Perfect, domnule, se întoarse Lane spre Mackie. Dac -l pierzi, te întorci la dirijat circula iaă ţ în Brixton, şi eu la fel, fiindc vin cu tine.ăIeşir gr bi i, iar Ferguson reintr în cabinet. Se aşez la birou.ă ă ţ ă ă- Nepl cut situa ie, Gordon.ă ă ţ- Ce se va întâmpla cu mine, domnule general de Brigad ? ă- Trebuie s m gândesc, lu Ferguson copia raporă ă ă tului. Ce prostie incredibil ai f cut.ă ăOft . ă- Du-te acas , Gordon, du-te-acas . Ne vedem diă ă minea .ţă Lui Gordon Brown nu-i venea s -şi cread norocului. Cum, necum, deschise uşa şi ieşi,ă ă pornind gr bit pe coridor spre garderoba salaria ilor. Cea mai riscant sală ţ ă vare din via a lui.ţ Ar fi putut însemna sfârşitul. Nu numai al carierei şi al pensiei, ci şi închisoarea. Dar asta era: se terminase, iar Tania, trebuia s-o accepte. Coborî în parking, îmbr cându-se cu paltonul, îşiă g si maşina şi, peste câteva momente, cotea pe Whitehall, cu Mackie şi Lane dup el, înă ă maşina Ford Capri f r însemne a sergentului. ă ăDillon ştia c în zona Covent Garden se practicau cump r turile de sear . Continuau să ă ă ă ă circule destui oameni, în ciuda frigului de iarn , iar Dillon merse gr bit pân ajunse laă ă ă magazinul cu recuzite de teatru, Clayton's, lâng Neat's Yard. Lumina din vitrin era aprins ,ă ă ă iar uşa se deschise la atingerea lui, în sunetul de clopo el.ţClayton ieşi prin perdeaua de m rgele, zâmbind:ă- A, dumneavoastr era i? Cu ce v pot servi? ă ţ ă-Peruci, r spunse Dillon.ă- Avem un sortiment frumos.Nu min ea. Se g seau de toate - scurte, lungi, perţ ă manente, blonde, roşcovane. Dillon alese una c runt , lung pân la umeri.ă ă ă ă- În eleg observ Clayton. Tipul bunicu ?ţ ă ţă- Cam aşa ceva. Ce costume ave i? Nu vreau nimic elegant Second- hand? ţ - Pe-aici. Clayton reintr prin perdeaua de m rgele, urmat de Dillon. Hainele se îngr m deau peă ă ă ă nenum rate rafturi, iar în col era o gr mad întreag . Dillon începu s se mişte foarteă ţ ă ă ă ă repede, c utând, pentru a alege o fust ma-ron lung cu elastic pe mijloc şi un impermeabilă ă ă jerpelit, lung aproape pân la glezne.ă- Pe cine ve i juca, întreb Clayton, pe maica Riley,. sau o cerşetoare.ţ ă- V-a i mira dac v spun.ţ ă ăDillon v zuse o pereche de blugi deasupra mald ruă ă lui din col . îi lu şi c ut prin mormanulţ ă ă ă de pantofi de-al turi, alegând o pereche de tenişi care cunoscuser vremuri mâi bune.ă ă- Astea merg, spuse el. A, şi asta, ad ug , luînd o basma veche de pe un raft. B g -mi-le înă ă ă ă dou pungi de plastic. Cât cost ?ă ăClayton începu s le împacheteze.ă- La drept vorbind, ar trebui s v mul umesc c m sc pa i de ele, dar to i trebuie s mai şiă ă ţ ă ă ă ţ ţ ă tr im. Zece lire pentru dumneavoastr .ă ăDillon pl tişi lu pungile.ă ă - Mul umesc mult. ţ- Succes la spectacol, colega, f ce i-i s moar , îi deschise Clayton uşa. ă ţ ă ă- A, cu siguran , r spunse Dillon şi porni gr bit spre col , unde opri un taxi şi-i spuseţă ă ă ţ şoferului s -l duc înapoi la hotel.ă ăCând Tania Novikova se duse s r spund la sonerie şi îl v zu pe Gordon Brown în prag, ştiuă ă ă ă instinctiv c era ceva în neregul .ă ă- — Ce-i asta, Gordon? i-am spus c vin eu la tine.Ţ ă- Trebuie s vorbim, Tania, esen ial. S-a întâmplat ceva îngrozitor. ă ţ-Te rog, calmeaz -te. Nu te repezi. Hai sus şi explic -mi.ă ăLane şi Mackie parcaser în cap tul str zii, iar inspectorul vorbea deja la telefonul dină ă ă maşin cu Ferguson, dându-i adresa.ă - Sergentul Mackie a verificat deja uşa, domnule. Pe pl cu scrie Miss Tania Novikova. ă ţă- Auleo, exclam Ferguson.ă- O cunoaşte i, domnule?ţ

- Se zice c ar fi secretar la ambasada sovietic , inspectore.De fapt,e c pitân K.G.B.ă ă ă ă- Înseamn c face parte dintre subordona ii colonelului Iuri Gatov, domnule. El conduceă ă ţ Sec ia din Londra.ţ- N-aş fi aşa de sigur. Gatov este om de-al lui Gorbaciov, foarte prooccidental. Pe de altă parte, am în eles dintotdeauna c aceast Novikova st în dreapta lui Gingis Han. M-aş miraţ ă ă ă ca Gatov s ştie despre povestea asta.ă- îl ve i anun a? ţ ţ- înc nu. S vedem mai întîi ce are de spus. Informa iile ne intereseaz .ă ă ţ ă- S intr m, domnule?ă ă- Nu, aştepta i-m . Ajung în dou zeci de minute.ţ ă ăTania privi prudent prin cr p tura draperiilor. îl v zu pe Mackie stând lâng maşin , înă ă ă ă ă ă cap tul str zii, şi mai mult nu-i trebui. Putea mirosi poli iştii oriunde în lume, la Moscova,ă ă ţ Paris, Londra - peste"tot erau aceiaşi.- Gordon, mai spune-mi o dat exact ce s-a întâmplat.ăGordon Brown se conform , iar Tania îl ascult cu r bdare. Când încheie, d du din cap:ă ă ă ă- Am avut noroc, Gordon, mare noroc. Du-te în buc t rie şi f câte o cafea. Eu am de dată ă ă câteva telefoane.Îl strânse de mân .ă- Dup aceea, ne vom sim i foarte bine împreun .ă ţ ă- Serios? se lumin el la fa , apoi ieşi.ă ţăTania ridic receptorul şi form num rul lui Makeev, la apartamentul din Paris. Sun un timpă ă ă ă şi tocmai se preg tea s închid , când auzi declicul. ă ă ă- Josef, Tania sunt. - Eram sub duş, r spunse el. Fac numai ap pe covor. ă ă- e re in doar câteva secunde, Josef. Voiam doar s -mi iau r mas bun. Sunt deconspirat .Ţ ţ ă ă ă Mi-au prins cârti a. Vor bate la uş din clip -n clip .ţ ă ă ă- Dumnezeule! exclam Makeev. Şi Dillon? ă- E în siguran . Totul merge ca pe roate. Ceea ce-a pl nuit omul sta va da foc lumii întregi.ţă ă ă- Dar tu, Tania?- Nici o grij , nu-i voi l sa s m ia. Cu bine, Josef.ă ă ă ăÎnchise telefonul, îşi aprinse o igar , apoi sun la hotel şi ceru camera lui Dillon. îi r spunseţ ă ă ă imediat. .- Tania sunt. Avem necazuri. Dillon r mase perfect calm. ă- Cât de mari? - Mi-au demascat cârti a, i-au dat drumul, iar idiotul sta nenorocit a venit direct aici. Simtţ ă mirosul Branşei Speciale în cap tul str zii. ă ă- În eleg. Ce vei face? ţ- Nici o grij , nu m vor g si s le spun nimic. Un singur lucru: au aflat c Gordon mi-aă ă ă ă ă transmis con inutul raportului de ast sear . Era în cabina telefonic de la bufetulţ ă ă ă ministerului, când l-a arestat Ferguson. - În eleg.ţ- Promite-mi ceva, îi ceru Tania.- Şi anume?- Arunc -i în aer pe to i. » Se auzi soneria. Tania mai spuse:ă ţ- Trebuie s te las. Succes, Dillon. ăÎn timp ce închidea telefonul, Gordon Brown intr cu cafelele.ă ~-A sunat la uş ? ă- Da. Fii bun, Gordon, şi vezi cine e.Gordon deschise uşa şi porni pe scar . Tania trase adânc aer în piept. Moartea nu era grea.ă Cauza în care credea fusese întotdeauna cel mai important lucru din via a ei. Stinse igara,ţ ţ deschise un sertar al biroului, scoase un pistol Makarov şi se împuşc în tâmpla dreapt .ă ăGordon Brown, ajuns la jum tatea sc rii, se r suci şi o lu la fug înapoi, n v lind în camer .ă ă ă ă ă ă ă ă La vederea Taniei c zut lâng pat, cu pistolul înc în mâna dreapt , scoase un ip t cumplită ă ă ă ă ţ ă şi c zu în genunchi.ă- Tania, iubita mea, gemu el.

Şi ştiu ce avea de f cut, când auzi o bufnitur în uşa de jos. îi desprinse Makarov-ul dină ă mân şi, cu propria-i mân tremurând,'îl ridic . Trase adânc aer în piept ca s se calmeze şiă ă ă ă ap s pe tr gaci în acelaşi moment în care uşa din fa se d du de perete, iar Lane şiă ă ă ţă ă Mackie pornir în sus, urma i de Ferguson. ă ţÎn cap tul str zii se adunase o mic mul ime, manifestând obişnuita i curiozitate public .ă ă ă ţ ă Dillon se al tur oamenilor, cu gulerul ridicat şi mâinile în buzunare. înă ă cepuse s ning uşor,ă ă când deschiser portierele din spate ale ambulan ei. Dillon se uit cum erau înc rcate celeă ţ ă ă dou t rgi acoperite cu p turi. Ambulan a plec . Ferguson r mase câteva momente peă ă ă ţ ă ă trotuar, vorbind cu Lane şi Mackie. Dillon îl recunoscu imediat pe generalul de Brigad »ă c ruia îi v zuse cu mul i ani în urm fotografia. Se vedea clar c Lane şi Mackie erau poliă ă ţ ă ă işti.ţDup un timp, Ferguson se urc în maşin şi porni, Mackie intr în apartament, iar Laneă ă ă ă plec şi el. Strataă gema era evident . Mackie trebuia s aştepte, în evenă ă tualitatea c soseaă cineva. Un lucru era sigur. Tania Novikova murise şi prietenul s u la fel, iar-Dillon ştia c ,ă ă gra ie sacrificiului ei, era în siguran .ţ ţăReveni la hotel şi-i telefona lui Makeev la Paris.-Am veşti proaste, Josef.-Tania?- De unde ştiai?- Mi-a dat telefon. Ce s-a întâmplat?- A fost deconspirat , sau mai bine zis, cârti a ei a fost. S-a sinucis, Josef, ca s nu se laseă ţ ă prins . O feă meie devotat .ă-Şi cârti a? Iubitul?ţ - La fel. Tocmai am v zut cadavrele duse în ambuă lan . Era şi Ferguson acolo.ţă- Cum te va afecta asta?- Nici cum. Plec la Belfast diminea , ca s le tai singura pist pe care au şansa s-o g seasc .ţă ă ă ă ă- Şi pe urm ?ă- Vei fi uimit, Josef, şi prietenul t u arab. Ce zici de întregul cabinet de r zboi britanic?ă ă- Doamne sfinte, doar nu vorbeşti serios? - A, ba cum s nu. Te mai caut eu, foarte curând.ăînchise telefonul, îmbr c haina şi coborî la bar, fluierând. ă ăFerguson st tea într-un separeu al barului din cârciu-ma de vizavi de Kensington Palaceă Gardens şi ambasada sovietic , aşteptându-l pe colonelul Iuri Gatov. Când ap ru, înalt şi cuă ă p rul alb, într-un palton din p r de c mil , rusul p rea agitat. îl v zu pe Ferguson şi seă ă ă ă ă ă apropie în grab .ă- Charles, nu-mi vine s cred. Tania Novikova moart . ; De ce?ă ă - Iuri, noi doi,ne cunoaştem de peste dou zeci şi cinci de ani, adesea am fost adversari, dară acum merg la risc cu tine şi te asigur c nu vei vrea ca în timpul vie ii noastre s seă ţ ă compromit şansa asta şi sfârşitul conflică tului dintre Est şi Vest.- Dar ştii bine c aşa e.ă- Din p cate, nu to i cei din K.G.B. ar fi de acord cu tine, iar Tania era una dintre ei.ă ţ- Era adept a liniei dure, într-adev r, dar ce vrei s spui, Charles?ă ă ăFerguson îi explic - despre Dillon, despre atentatul la via a doamnei Thatcher, Gordonă ţ Brown, Brosnan, totul. Gatov r spunse:ă- Imprevizibilul sta din I.R.A. inten ioneaz s -l asasineze pe primul ministru, asta vrei s -miă ţ ă ă ă spui, iar Tania era implicat ? ă- A, în cel mai direct mod. - Dar, Charles, n-am ştiut nimic, jur.- Şi te cred, b trâne, dar trebuie s fi fost în leg tur cu cineva. Mai exact spus,< a reuşit s -ă ă ă ă ăi transmit informa ii vitale lui Dillon, la Paris. Aşa a aflat despre Brosă ţ nan şi celelalte.- La Paris, repet Gatov. E o idee. Ştiai c a stat la Paris trei ani, înainte de a fi transferat laă ă ă Londra? Şi ştii cine e şeful Sec iei K.G.B. de la Paris?ţ- Sigur, Josef Makéev.- Orice, numai gorbaciovist nu. Reprezentant tipic al vechii g rzi.ă- Asta ar explica multe, coment Ferguson. Numai c n-o vom dovedi niciodat .ă ă ă

- Adev rat, d du Gatov din cap. îns îl sun totuşi, doar ca s -l îngrijorez.ă ă ă ăMakeev nu se îndep rtase prea mult de telefon şi r spunse imediat ce sun . ă ă ă- Makeev la aparat.-Josef? Iuri Gatov. Te sun din Londra.- Iuri. Ce surpriz , replic Makeev, devenind de înă ă dat prudent.ă- Am o veste cam nepl cut , Josef. Tania, Tania Novikova.ă ă- Ce-i cu ea?- S-a sinucis ast sear , împreun cu un iubit de-al ei, func ionar în Ministerul Ap r rii.ă ă ă ţ ă ă- Doamne fereşte, încerc Makeev s sune convină ă g tor.ă- O alimenta cu informa ii confiden iale. Tocmai am avut o discu ie cu Charles Ferguson deţ ţ ţ la Grupul Patru. îl ştii pe Charles? -- Fireşte. - Am fost foarte şocat. Trebuie s - i spun c nu aveam cunoştin despre activit ile Taniei.ă ţ ă ţă ăţ A lucrat pentru tine trei ani, Josef, aşa c o cunoşti mai bine ca mine. Ai vreo explica ie înă ţ leg tur cu povestea asta?ă ă- M tem c nici una. ă ă- -Mda, bine, dac - i vine vreo idee, s m anun i.ă ţ ă ă ţ.- Makeev îşi turn un scotch şi se duse s priveasc afar , spre strada înghe at a Parisului.ă ă ă ă ţ ă Pre de-un nebunesc moment, sim i impulsul de a-i telefona lui Michael Aroun, dar n-ar fiţ ţ avut nici un rost, iar Tania p ruse atât de sigur . „Va da foc lumii întregi”, fuseser cuvinteleă ă ă ei. Ridic paharul. .'.ă- în cinstea ta, Dillon, spuse el încet. S vedem dac reuşeşti.ă ăEra aproape unsprezece în River Room de la „Savoy" forma ia continua s cânte, iar Harryţ ă Flood, Brosnan şi Mary se gândeau s sparg petrecerea, când în sfârşit ap ru şi Ferguson.ă ă ă- Dac am' avut vreodat -n via a mea nevoie de un pahar, acum e momentul. Un scotch, şiă ă ţ s fie foarte mare. ăFlood chem un chelner şi-i d du comanda, iar Mary întreb :ă ă ă- Ce Dumnezeu s-a întâmplat?-Ferguson le relat pe scurt evenimentele serii. Când termin , Brosnan spuse:ă ă-Asta explic multe, dar cel mai enervant e c nu ne apropie nici c-un pas de Dillon.ă ă- Trebuie s subliniez un lucru, continu Ferguson. Când l-am arestat pe Brown la bufetulă ă ministerului, vorbise la telefon şi avea raportul în mân . Cred c e foarte probabil ca atunciă ă s fi vorbit cu Novikova.ă~ în eleg unde bate i, r spunse Mary. Crede i c e posibil ca ea, la rândul ei, s -i fi transmisţ ţ ă ţ ă ă informa ia lui Dillon?ţ- Posibil, spuse Ferguson.- Şi ce sugerezi? întreb Brosnan. C Dillon se va duce şi el la Belfast?ă ă- Poate. Dac e destul de important.ă- Atunci, va trebui s risc m, se întoarse Brosnan spre Mary. Mâine pornim devreme. Ar fiă ă timpul s mergem. ăÎn timp ce treceau prin salon spre intrare, Brosnan şi Ferguson o luar înainte şi se oprir să ă ă mai discute. Mary îl întreb pe Flood: ă- Ave i o p rere foarte bun despre el, nu-i aşa?ţ ă ă- Despre Martin? Flood d du din cap. Vietcongii m inuser s pt mâni întregi într-o groap .ă ă ţ ă ă ă ă Când veneau ploile, se umplea cu ap şi trebuia s stau tot timpul în picioare ca s nu mă ă ă ă înec. Lipitori, viermi, tot ce vrei, şi pe urm , într-o zi, când era cum nu se putea mai r u, miă ă s-a întins o mân care m-a tras afar , şi era Martin, cu o banderol pe cap, cu p rul lungă ă ă ă pân la umeri şi cu fa a vopsit ca a unui apaş. E un om deosebit.ă ţ ăMary privi spre Brosnan.- Da, încuviin ea. Cred c asta spune cam totul despre el.ţă ăDillon comandase un taxi care s -l ia de la hotel la ora şase. îl aştept pe trepte, cu valizaă ă într-o mân şi o serviet în cealalt . Purta trendul, costumul, cravata cu dungi şi ochelarii,ă ă ă conform personalit ii lui Peter Hilton, având asupra lui ca acte de identitate, permisul deăţ conducere din Jersey şi brevetul de pilotaj. în valiz avea o trus de toalet şi articolele peă ă ă care le ob inuse de la Clayton, în Covent Garden, toate împ turite ordonat. Mai ad ugase unţ ă ă

prosop de la hotel, şosete şi chilo i. Toate ar tau absolut normal, iar prezen a perucii eraţ ă ţ uşor de explicat.Drumul spre Heathrow se desf şur rapid, la orele dimine ii. îşi lu biletul de la ghişeul deă ă ţ ă rezerv ri, apoi trimise valiza la bagaje şi-şi ob inu locul. Nu avea arm asupra lui. N-ar fiă ţ ă putut-în nici un caz, cu securitatea maxim care se aplic la avioanele spre Belfast.ă ăLu mai multe ziare, se duse la restaurantul din galerie şi comand un mic dejun englezescă ă complet, dup care începu sa citeasc , dornic s vad cum mergea R zboiul din Golf. ă ă ă ă ăLa Gatwick, când Learjet-ul decola, pe marginile pistei se aşternuse un strat sub ire deţ z pad . în timp ce se înscriau pe orizontal , Mary întreb :ă ă ă ă- Cum te sim i?ţ- Nu sunt sigur, r spunse Brosnan. De mult n-am mai fost în Belfast. Liam Devlin, Anne-ăMarie... A trecut atâta vreme.- Şi Sean Dillon? - Nu- i face griji, nu l-am uitat, niciodat n-aş putea face asta.ţ ăÎntoarse capul, privind în dep rtare, pe când-avionul ieşea deasupra norilor şi cotea spreă nord-vest.Deşi Dillon nu ştia, Brosnan şi Mary aterizaser deja şi erau în drum spre Hotel Europa, cândă avionul lui atinse pista aeroportului Aldergrove, lâng Belfast. Aştept o jum tate de oră ă ă ă bagajele, iar când îşi lu valiza, porni spre linia verde şi urm un şir de pasageri prin filtru.ă ă Vameşii îi oprir pe câ iva, dar nu şi pe Dillon, care în cinci minute ajunse afar şi lu ună ţ ă ă taxi.- Englez, aşa-i? întreb şoferul.ăDillon trecu imediat la accentul din Belfast:- Şi ce v face s-o crede i? ă ţ- Iisuse, scuza i-m . Merge i într-un loc anume?ţ ă ţ- Aş dori la un hotel de pe Falte Road, r spunse Dillon. Undeva pe lâng Craig Street.ă ă- Pe-acolo nu se g seşte cine ştie ce. ă- Amintiri din tinere e. Lucrez la Londra de ani de zile. Am venit în oraş doar pân mâine, cuţ ă treburi. M gândeam s rev d unele din vechile locuri. ă ă ă- Cum pofti i. Este „Deepdene", dar nu-i mare lucru de capul lui, v spun eu. ţ ăO maşin blindat Saracen îi dep şi şi, când cotir pe o arter principal , v zur o patrulă ă ă ă ă ă ă ă ă militar .ă- Nu s-a schimbat nimic, coment Dillon.ăSigur, şi cei mai'mul i din puştii ştia nici nu erau n scu i când s-a pornit toat t r şenia;ţ ă ă ţ ă ă ă r spunse şoferul. Vreau s zic, ce vrem? înc un r zboi de-o sut de ani?ă ă ă ă ă- Dumnezeu ştie, spuse cucernic Dillonr desf cându-şi ziarul. ăTaximetristul avusese dreptate. Hotelul „Deepdene" nu era deloc grozav. O cl direă victorian înalt , pe o strad l turalnic s r c cioas , lâng Falls Road. Pl ti cursa, intr şiă ă ă ă ă ă ă ă ă ă ă ă se pomeni într-un hol r pciugos, cu moă chet uzat . Când b tu în clopo elul de la recep ie,ă ă ă ţ ţ ap ru o femeie voinic şi m moas . ă ă ă ă- Pot s te-ajut, drag ?ă ă- O camer , spuse Dillon. Doarpentru o noapte.ă- De minune, îi împinse recep ionera un registru şi lu o cheie din cui. Num rul nou , la unu. ţ ă ă ă- S pl tesc acum?ă ă- Da’ şe poate? Nu cunosc eu un gentleman când îl v d?ăUrc scara, g si uşa şi descuie. Camera era atât de sordid pe cât se aşteptase, cu un pată ă ă strâmt de alam şi un dulap. Puse valiza pe mas şi ieşi din nou, încuind uşa, pentru a porniă ă în sens opus pe coridor, pân g si scara de serviciu. Uşa de jos se deschidea într-o curteă ă neîngrijit . Aleea de al turi d dea printre nişte case ină ă ă credibil de degradate, dar nu-l deprima câtuşi de pu in. Era o zon pe care o cunoştea ca-n palm , unde le d duseţ ă ă ă îngrozitor de furc militarilor britanici, la vremea lui. Porni pe alee, amintindu-şi, cu ună zâmbet pe buze, şi ieşi pe Falls Road.Capitolul 11- Îmi amintesc c au deschis localul sta în 71, îi spuse Brosnan lui Mary; st tea la fereastraă ă ă camerei de la etajul şase al hotelului Europa, pe Great Victoria Street, lâng gar . Un timp, aă ă

fost principala int a sabotorilor I.R.A., genul care prefer s arunce în aer orice decâtţ ă ă ă nimic.- Nu ca tine, desigur.În vocea ei se sim ea o uşoar und sarcastic , pe care Brosnan n-o lu în seam .ţ ă ă ă ă ă- Categoric, nu. Devlin şi cu mine apreciam' prea mult barul. Tot timpul veneam.Mary rìse cu uimire:- Ce prostie! îmi ceri serios s cred c , urm rit de armata britanic prin tot Belfastul, tu şiă ă ă ă Devlin st tea i în barul de la Europa? ă ţ - Şi în restaurant, uneori. Haide, am s - i ar t. Mai bine s ne lu m hainele, în caz c primimă ţ ă ă ă ă mesajul cât timp suntem jos.În timp ce coborau cu liftul, Mary îl întreb :ă- Nu eşti înarmat? - Nu.- Bine, prefer s r mân aşa.ă ă ă - Dar tu?- Da, r spunse ea calm . Dar asta-i altceva. Eu sunt ofi er combatant al For elor Coroanei,ă ă ţ ţ într-o zon de seră viciu activ. - Ce arm ai? ăMary îşi deschise poşeta, l sându-l s vad un moă ă ă ment arma. Era un mic pistol automat, nu mult mai mare decât podul palmei ei.- Ce e? întreb Brosnan.ă - O raritate. Colt .25 vechi. îl am din Africa. - Nu prea merge la vân toarea de elefan i… ă ţ- Nu, dar îşi face bine datoria, zâmbi ea sumbru. Dac ştii s tragi, mai bine zis.ă ăUşile ascensorului se deschiser şi ieşir în hol.ă ăDillon mergea cu pas vioi pe Falls Road. Nimic nu se schimbase, absolut nimic. Era exact ca pe vremuri. V zu de dou ori patrule R.U.C. înt rite cu solda i şi, o dat , trecu un transportoră ă ă ţ ă de trupe blindat dar nimeni nu-i d du aten ie. în sfârşit, g si ceea ce dorea, pe Craig Street,ă ţ ă cam la un kilometru şi jum tate de hotel. Era un mic magazin cu dou vitrine şi obloane deă ă o el la feţ restre. Deasupra intr rii atârnau cele trei bile de alam ale unui c m tar, cuă ă ă ă inscrip ia Patrick Macey.ţDeschise uşa şi intr în t cerea cu miros de muă ă cegai. Pr v lia slab luminat era doldora deă ă ă articole diverse. Televizoare, videorecordere, ceasuri. Exista chiar şi un aragaz şi un urs împ iat, într-un col .ă ţUn paravan de plas str b tea tejgheaua, iar omul aşezat în spate pe un taburet repara ună ă ă ceas, cu un monoclu de bijutier la ochi. Ridic privirea; era un individ de vreo şaizeci de ani,ă cu înf işare consumat şi chip cenuşiu, palid. ăţ ă- Cu ce v pot ajuta? ă- Nimic nu se schimb , Patrick, r spunse Dillon. Aici miroase exact la fel ca înainte.ă ăMacey îşi lu monoclul de la ochi şi se încrunt :ă ă- V cunosc? ă- Cum s nu m cunoşti, Patrick? î i mai aminteşti noaptea aia fierbinte din iunie, '62, cândă ă ţ am dat foc la magazia omului luia din Orange, Stewart, şi l-am îmă puşcat pe el şi pe-cei doi nepo i ai lui, în timp ce alergau afar ? Ia s vedem, eram to i trei, îşi puse Dillon o igar înţ ă ă ţ ţ ă gur , aprinzând-o cu grij . Tu şi fratele t u dup mam , Tommy McGuire, şi cu mine.ă ă ă ă ă- Maic Precist , Sean Dillon, tu eşti? exclam Maă ă ă cey. - Eu şi nu altul, Patrick.- Iisuse, Sean, nu credeam s te mai v d vreodat în Belfast. Credeam c erai...ă ă ă ăSe opri, iar Dillon îl îndemn : Unde credeai c eram, Patrick? ă ă - La Londra. Sau cam aşa ceva, ad ug moale Paă ă trick Macey. - Şi de unde i-a venit ideea asta? ţDillon se duse la uş , o încuie şi trase storul.ă- Ce faci? întreb Macey, alarmat.ă- Vreau s st m frumos de vorb , nederanja i de nimeni, Patrick b trâne.ă ă ă ţ ă- Nu, Sean, nici nu m gândesc. Nu mai lucrez cu I.R.A., s-a terminat. ă

- Ştii vorba aia, Patrick, cine intr , nu mai iese. A propos, Tommy ce mai face?ă- P i, Sean, credeam c ştii. Bietul Tommy a murit de cinci ani. împuşcat de unul de-ai lui. Oă ă ceart prosteasc între Provizorii şi o grupare desprins . S-a suspectat I.N.L.A.ă ă ă- Eşti sigur? d du din cap Dillon. Te-ai mai v zut în ultima vreme cu vreunul din cei deă ă demult? Cu Liam Devlin, de pild ? ăŞi cu asta îl prinse, c ci Macey nu-şi putu ascunde expresia alarmat . ă ă- Cu Liam? Nu l-am mai v zut din anii 70. ă- Z u? ridic Dillon t blia rabatabil din cap tul tejghelei, treci în spate. Habar n-ai s min i.ă ă ă ă ă ă ţîl p lmui peste obraz.ă/- Acum, treci acolo, îl împinse el prin perdea, spre biroul din spate. Macey era îngrozit. - Nu ştiu nimic.- Despre ce? înc nu i-am pus nici o întrebare, dar am s - i spun câteva lucruri. Tommyă ţ ă ţ McGuire n-a murit. Tr ieşte undeva în acest frumos oraş, sub un alt nume, şi ai s -mi spuiă ă unde. Al doilea, Liam Devlin a trecut pe la tine. Am dreptate în ambele privin e, nu?ţPatrick Macey înghe ase de fric , iar Dillon îi mai d du un dos de palm . -Nu? ţ ă ă ă- Te rog, Seân, ced cel lalt te rog. Suf r cu inima. Pot face un atac.ă ă ă- O s faci, dac nu vorbeşti, î i promit.ă ă ţ- În regul , Devlin a fost pe-aici azi diminea s se intereseze despre Tommy.ă ţă ă- Şi vrei s - i spun eu ce-a zis?ă ţ- Te rog, Sean...Macey dârdâia de-a binelea.- Sunt bolnav.- A zis c Sean Dillon cel r u umbl brambura prin Londra şi c vrea s ajute la prinderea lui,ă ă ă ă ă şi ce surs de informa ii mai bun s-ar g si decât vechiul amic al lui Dillon: Tom MeGoir. ;Amă ţ ă ă dreptate?- Da, d du din cap Macey.ă- Bine, începem s ajungem undeva.ăDillon îşi mai aprinse o igar , ar tând cu capul spre seiful mare,.de tip vechi, din col .ţ ă ă ţ- Acolo sunt armele?- Ce arme, Sean? - Haide, nu m mai duce cu vorba. Ani de zile ai f cut tranzac ii cu pistoale. Deschide-l!ă ă ţMacey scoase o cheie din sertarul biroului, se duse şi descuie seiful. Dillon îi trase la o parte. în untru se g seau câteva arme. Un Webley vechi, dou revolvere Smith & Wesson. Celă ă ă care-i atrase aten ia fu un pistol automat Colt .45 din armataamerican .îl cânt ri în mân şiţ ă ă ă verific înc rc torul.ă ă ă- Minunat, Patrick, .Ştiam eu c m pot baza pe tine.ă ăPuse pistolul pe birou şi se aşez în fa a lui Macey.ă ţ- Deci, ce s-a întâmplat?Chipul lui Macey dobândise o culoare Stranie.- Nu m simt bine.ă- Ai s te sim i mai bine dup ce-mi spui. Voră ţ ă beşte-Tommy locuieşte de unul singur, la vreo jum tate de mil de- aici, pe Canal Street. Şi-aă ă amenajat vechea magazie din cap t. Îşi zice Kelly, George Kelly. ă- Cunosc bine zona,- fiecare col işor şi ungher. ţ- Devlin a cerut num rul de telefon al lui Tommy şi l-a sunat pe loc. A spus c era esen ială ă ţ s -l vad . C avea leg tur cu tine. Tommy a fost de acord s -l primeasc la ora dou .ă ă ă ă ă ă ă ă» - Perfect, r spunse Dillon. Vezi ce uşor a fost? Acum pot s m duc eu însumi la el, înainteaă ă ă lui Devlin, ca s discut m despre vechile vremuri, numai c n-am s m deranjez cuă ă ă ă ă telefonul. Cred c -i voi face o surpriz . E mult mai amuzant.ă ă - Nu vei ajunge în veci la el, spuse Macey. Po i intra numai prin fa , toate celelalte uşiţ ţă sunt sudate. De ani de zile l-a apucat paranoia. Îi e fric s nu-l atace cineva. Iar de uşa dină ă fa n-ai s treci. Peste tot sunt camere f.v. de securitate şi tot felul de din-astea.ţă ă- Se g seşte oricând ocale, spuse Dillon.ă- Tu ai g sit, întotdeauna.ă

Macey se trase de gulerul c m şii, sufocat. ă ă Pastilele, gemu el şi deschise sertarul din fa . Scoase un flacon, care-i c zu din mâini.ţă ăRâmase aplecat pe spate în scaun, iar Dillon îl ocoli şi ridic flaconul.ă- Problema e, Patrick, c în momentul când ies pe uş ai s te repezi la telefon s vorbeşti cuă ă ă ă Tommy, ceea ce nu se poate, nu-i aşa?Merse la şemineu şi arunc sticlu a cu pastile în j raticul aprins. Din spatele lui se auzi oă ţ ă bufnitur şi, când se întoarse, îl v zu pe Macey c zut cu scaunul pe jos. St tu un moment înă ă ă ă picioare lâng el. Chipul lui Macey se învine ise r u, iar picioarele îi zvîcneau spasmodic.ă ţ ă Deodat , scoase un gîfîit prelung, ca şi cum i s-ar fi rev rsat tot aerul din piept, întoarseă ă capul într-o parte şi r mase complet nemişcat.ăDillon b g Colt-ul în buzunar, trecu prin magazin şi deschise uşa, dup care o încuie cuă ă ă broasca Yale,l sând storul tras. Peste câteva momente, d du col ul pe Falls Road şi porni înapoi spreă ă ţ hotel cât putea de repede.Întinse con inutul valizei pe patul din camera s r cţ ă ă ăcioas de hotel şi se dezbr c . înainteă ă ă de toate, lu pe el blugii, tenişii vechi şi untricou gros. Urm peruca. Se aşez la m su a deă ă ă ă ţ toalet cu oglind , piept nându-şi p rul c runt pân ajunse s arate dezordonat şi neînă ă ă ă ă ă ă grijit. Leg pe deasupra basmaua şi se studie. Apoi, îmbr c fusta lung pân la glezne.ă ă ă ă ă Impermeabilul vechi, mult prea mare pentru m sura lui, întregi costuma ia.ă ţSe ridic în fa a dulapului, examinându-se în oglind , închise ochii, gândindu-şi rolul, iară ţ ă când îi deschise din nou nu mai era Sean Dillon, ci o b trân cerşetoare decrepit şiă ă ă cocârjat . ăNu prea avea nevoie de machiaj, doar de un fond de ten m sliniu şi o dâr de ruj pebuze.ă ă Ştrâmb , desigur, dar absolut potrivit cu personajul. Scoase o sticl de whisky dintr-ună ă ă buzunar al servietei şi-şi turn pu in în palme, frecându-se apoi peste fa , dup care îşiă ţ ţă ă stropi şi pieptarul impermeabilului. Puse într-o pung de plastic Colt-ul, dou ziare şi sticlaă ă de whisky şi fu gata de plecare.O privi în oglind pe b trâna cea ciudat , de coşmar.ă ă ă- Începe spectacolul, şopti el şi ieşi.Când coborî scara şi ieşi în curte, domnea liniştea; închise încet uşa în urma lui şi merse c tre poarta dinspre alee. Când ajunse, uşa hotelului se deschise în spaă tele lui. -.. —Alo, strig un glas, da' ce cau i aici?ă ţÎntorcându-se, Dillon v zu un rândaş de la buc t rie, cu şor alb şi murdar, punând o cutieă ă ă ţ de carton în lada de gunoi.- Du-te-n m -ta, horcai Dillon.ă- Ia car -te de-aici, baborni o! r cni rândaşul. Dillon închise uşa în urma lui.ă ţ ă- Drept la int , Sean, spuse el încet, pornind pe alee.ţ ăIeşi pe Falls Road şi începu sâ-şi târşeasc picioarele pe trotuar, cu mişc ri atât de anormaleă ă încât oamenii se d deau la o parte din calea lui.ăEra aproape ora unu, iar Brosnan şi Mary Tanner se aflau în barul hotelului Europa, cu gândul la masa de prânz, când se apropie un tân r liftier: ă- Domnul Brosnan? .- Eu sunt. - V-a venit taxiul, domnule. - Taxi? întreb Mary. Dar n-am comandat.ă- Ba da, îi spuse Brosnan.O ajut s -şi ia haina şi îl urmar pe liftier prin hol, coborând treptele de la intrare spre taxiulă ă ă negru care aştepta la bordur . Brosnan îi-d du liftierului o lir şi intrar în maşin . Dincoloă ă ă ă ă de geamul desp r itor, şoferul purta o şapc de tweed şi un veston marin resc vechi. Maryă ţ ă ă Tanner trase geamul într-o parte.- Presupun c şti i unde mergem? întreb ea.ă ţ ă- A. cum s nu scumpo, îi zâmbi peste um r Liam Devlin, b gând în vitez şi demarând.ă ă ă ăDup unu şi jum tate, Devlin intr cu taxiul pe Canal Street.ă ă ă- În cap t e, spuse el. Parc m în curtea de-al turi. Coborâr şi se întoarser în strad ,ă ă ă ă ă ă apropiindu-se de

intrare... - Purta i-v frumos, ne filmeaz televiziunea, îi preveni el şi ap s butonul unei sonerii,ţ ă ă ă ă lâng uşa masiv , cu benzi din fier.ă ă- Nu arat prea primitor, coment Mary.ă ă- Da, m rog, cu un trecut ca al lui, Tommy McGuire are nevoie de o fort rea , nu de oă ă ţă c su comod pe cine ştie ce proprietate frumoas , se întoarse Devlin spre Brosnan. Aiă ţă ă ă arm , fiule?ă- Nu, r spunse Brosnan. Ea, îns , da. Şi tu, cred?ă ă- Zi-i pruden a mea înn scut , sau poate relele n raţ ă ă ă vuri de-o via . ţăDin difuzorul de lâng uş se auzi un glas:ă ă- Tu eşti, Devlin?- Da' cine s fie, poponar b trân? îi am cu mine pe Martin Brosnan şi o prieten de-a lui şiă ă ă deger m în gerul sta nenorocit, aşa c deschide odat .ă ă ă ă- A i ajuns mai devreme. Era vorb c la dou . Auzir paşi de cealalt parte a uşii, care seţ ă ă ă ă ă deschisepentru a dezv lui un b rbat înalt şi cadaveric, la vreo şaizeci şi cinci de ani. Purta ună ă pullover Arran gros, blugi largi şi un pistol-mitralier Sterling.ăDevlin se îndes pe lâng el, intrând primul,ă ă- Ce-ai de gând cu chestia asta, vrei s -ncepi un nou r zboi?ă ăMcGuire închise uşa şi o z vorî.ă- Numai dac n-am încotro, îi m sur el b nuitor cu privirea. Martin? ă ă ă ăîi întinse mâna.- Nu ne-am v zut de mult. Cât despre tine, golan b trân, îi spuse el lui Devlin, nu ştiu ce te-oă ă fi inând departe de mormânt, da' ai putea-o scoate la vânzare. Am câştiga o avere.ţO studie lung pe Mary. - Şi dumneata cine s fii?ă- O prieten , îi spuse Devlin. Aşa c hai s ne-apu-c m de treab .ă ă ă ă ă- în regul , veni i pe-aici.ă ţInteriorul magaziei era complet gol, cu excep ia unui furgon parcat într-o parte. O scar deţ ă o el ducea la o pasarel , deasupra unui fost birou îngr dit cu geamuri. McGuire urc primulţ ă ă ă şi intr în prima înc pere de pe palier. Con inea un birou şi un pupitru cu echipamente deă ă ţ televiziune, un ecran reprezentând strada, cel lalt ină trarea. Puse automatul Sterling pe birou. - Aici locuieşti? întreb Devlin.ă- Sus." Am transformat în apartament depozitul din pod. Şi-acum, s începem, Devlin. Ceă vrei? L-ai pomenit pe Sean Dillon.- Iar şi a luat-o razna, spuse Brosnan.ă- Credeam c a sfârşit-o r u. Vreau s zic, a trecut atâta vreme, îşi aprinse McGuire o igar .ă ă ă ţ ă Oricum, ce leg tur are cu mine? ă ă- A încercat s -l lichideze, pe Martin aci de fa la Paris. Când colo, i-a omorât iubita.ă ţă- Iisuse! murmur McGuire. ă- Acum umbl creanga prin Londra şi vreau s pun mâna pe el, ad ug Brosnan.ă ă ă ăMcGuire o privi din nou pe Mary Tanner:- Şi ea ce rol are? - Sunt c pitan în armata britanic , r spunse Mary cu voce seac . Tanner m numesc.ă ă ă ă ă- Pentru Dumnezeu, Devlin, ce-nseamn asta? înă treb ostil McGuire.ă E în regul , îi r spunse Liam Devlin. N-a venit s te aresteze, deşi ştim cu to ii c , dacă ă ă ţ ă ă armai fi printre cei vii, Tommy McGuire ar încasa vreo dou zeci şi cinci de ani.ă- Tic losule!ă- Fii rezonabil, insist Devlin. R spunde doar la câteva întreb ri şi vei putea fi în continuareă ă ă George Kelly.McGuire ridic mâna, într-un gest defensiv. ă- În regul , am prins ideea. Ce vre i s şti i? ă ţ ă ţ- În 1981, campania de dinamit ri din Londra, spuse Brosnan. Ai fost superiorul lui Dillon.ă- Exact, confirm McGuire, cu o privire spre Mary. ă

- Ştim c Dillon trebuie s fi avut obişnuitele proă ă bleme în privin a armelor şi a explozivilor,ţ domnule McGuire, spuse Mary. Şi mi s-a dat de în eles c , întotţ ă deauna în asemenea situa ii,ţ prefer rela iile din lumea interlop . E adev rat?ă ţ ă ă- Da, de obicei aşa lucra, r spunse f r tragere de inim McGuire, aşezându-se.ă ă ă ă- Ave i idee de cine s-a folosit la Londra.în 1981? continu Mary.ţ ă- De unde s ştiu eu? replic McGuire, cu o expresie h ituit . Putea s fi fost oricine.ă ă ă ă ă- Tic los mincinos, ştii tu ceva, sunt sigur, interveni Devlin; scoase din buzunarul vestonului-ă mâna dreapt , înarmat cu un pistol Luger vechi, pe care i-l propti între ochi. Hai repede,ă ă spune-ne, c de nu...ăMcGuire împinse pistolul la o parte.- în regul , Devlin, ai câştigat. îşi aprinse înc o igar .ă ă ţ ă- A tratat cu un om din Londra numit Jack Harvey,. mare operator, gangster în toat regula.ă- Ei, n-a fost chiar aşa de greu, nu? replic Devlin.ă> La uşa de jos se auzi un cioc nit bubuitor şi privir cu to ii spre ecranul televizorului,ă ă ţ pentru a vediâo b trân cerşetoare pe treapt . Vocea se auzi clar din difuzor. ă ă ă - Om de treab ce eşti, domnu' Kelly. Te po i milostivi cu o lir de-un s rman suflet?ă ţ ă ă McGuirer spunse m microfon: ă - Valea, babo.; - Vai, Doamne, domnu' Kelly, o s mor aciia pe pragu' matale, îngerul sta amarnic, şi-o să ă ă vaz toat lumea. ă ăMcGuire se ridic .ă- M duc s scap de ea. Vin-într-un minut. Coborî gr bit scara, sco înd dintr-un portofel vecbiă ă ă ţ ohârtie de cinci lire, în timp ce se apropia de uş . O desă chise şi întinse banii.- Ia-i şi-ntinde-o. Mâna lui Dillon ieşi din sacoşa de plastic, înarmat cu Colt-ul.ă- Una de cinci, Tommy b iatule. Te-a g sit generoziă ă tatea la b trâne e. în untru.ă ţ ăîl împinse în antrepozit şi închise uşa.- Ia stai, ce-i asta? întreb îngrozit McGuire.ă- Nemesis. î i pl teşti p catele în via a asta, Tommy, to i ni le pl tim. Mai ii minte noapteaţ ă ă ţ ţ ă ţ aia din 71, când tu, eu şi Patrick i-am împuşcat pe ai lui Stewart în timp ce fugeau din foc?- Dillon? şopti McGuire. Tu eşti?D du s se întoarc , ridicând glasul pentru a striga: ă ă ă -Devlin…Dillon trase dou gloan e în spate, frângându-i coă ţ loana şi doborându-l pe burt . în timp ceă deschidea uşa din spatele lui, pe palier ap ru Devlin, cu Luger-ul în mân , tr gând deja.ă ă ă Dillon trase de trei ori în succesiune rapid , sp rgând geamul biroului, şi ieşi trântind uşa înă ă urma lui.în timp ce o lua la fug pe strad , de pe artera principal ap rur dou Land-Rovet-uri f ră ă ă ă ă ă ă ă accesorii, cu câte patru solda i în fiecare, atrase de zgomotul împuşcţ ăturilor, venind spre el. Cel mai nenorocit ghinion, dar Dillon nu ezit . Ajungând la o gur de scurgere, se preă ă f cu că ă aluneca şi l s Colt-ul s cad printre gratii. Când se ridic , cineva strig : 'ă ă ă ă ă ă- Stai pe loc!Erau militari din trupele aeropurtate, în uniforme de camuflaj, cu veste antiglon şi bereteţ roşii, fiecare cu puşca preg tit , iar Dillon le oferi spectacolul vie ii lui. Porni cl tinat înainte,ă ă ţ ă gemând, plângând şi ag îndu-se de tân rul locotenent de la comand .ăţ ă ă- Iisuse, domnu', ce groz vii se-ntâmpl în magazia aia. Io m-ad posteam de frig şi-a ieşită ă ă nişte b ie i tr gând unii-ntr-al ii.ă ţ ă ţSim ind mirosul de whisky, tân rul ofi er îl împinse la o parte.ţ ă ţ- Vezi ce-are-n sacoş , sergent. Sergentul se uit rapid.ă ă- O sticl de pileal şi nişte ziare, domnule.ă ă- Bine, du-te şi-aşteapt acolo, îl împinse ofi erul pe Dillon de-a lungul trotuarului, în spateleă ţ patrulei, şi scoase o portavoce dintr-un Land-Rover.- Voi, cei din untru, strig . Arunca i armele pe uş afar şi ieşi i dup ele, cu mâinile sus.ă ă ţ ă ă ţ ă Ave i dou minute, altfel intr m dup voi.ţ ă ă ă

To i membrii patrulei erau în pozi ii de tragere, aten i numai la intrare. .Dillon se strecurţ ţ ţ ă înapoi în curte, se întoarse şi trecu gr bit pe lâng taxiul lui Devlin, pentru a g si în câtevaă ă ă secunde ceea ce c uta, o gur de canal cu capac. îl ridic şi coborî pe scara metalic ,ă ă ă ă tr gând capacul la loc dup el. De multe ori, în trecut, sc pase de militarii britanici în acestă ă ă fel şi cunoştea perfect sistemul de drenaj din zona Falls Road.Tunelul era foarte întunecos, cu tavanul scund. Porni târîş, auzind sunetul apei care curgea, şi ieşi pe panta unui tunel mai larg, canalul principal. Ştia c avea conă ducte de scurgere care ajungeau pân în Belfast Lough. îşi scoase fusta şi peruca, aruncându-le în ap , şi-şi şterseă ă viguros fa a şi buzele cu basmaua, dup care porni gr bit pe marginea canalului pânţ ă ă ă ajunse la o alt scar . Porni în sus, spre razele de lumin care intrau prin g urile capacului,ă ă ă ă aştept un moment şi îl ridic . Ieşise pe o alee pietruit de lâng canal, în spatele unor caseă ă ă ă vechi, b tute în scânduri. Puse capacul la loc şi porni cu toat viteza spre Falls Road.ă ăÎn magazie, tân rul ofi er st tea lâng trupul lui McGuire, examinând legitima ia deă ţ ă ă ţ identitate a lui Mary Tanner.- E perfect valabil , spuse ea. Pute i verifica.ă ţ- Şi ştia doi?ă- Sunt cu mine. Asculta i, domnule locotenent, pute i primi explica ii complete de laţ ţ ţ comandantul meu. Este generalul de Brigad Charles Ferguson, de la Ministerul Ap r rii.ă ă ă- E-n regul , doamn c pitan, spuse el în defensiv . Nu-mi fac decât datoria. Aici nu mai e caă ă ă ă pe vremuri, s şti i. îi avem pe cei din R.U.C.1 pe cap. Fiecare deces trebuie anchetat până ţ ă la cap t, altfel pl tim scump.ă ăSergentul intr :ă- Ave i leg tura cu colonelul, şefule.ţ ă- Perfect, r spunse locotenentul, ieşind. Brosnan îl întreb pe Devlin: ..ă ă- Crezi c era Dillon?ă- Ar fi o coinciden al dracului de mare s nu fi fost. O cerşetoare? cl tin din cap Devlin.ţă ă ă ă Cine-ar fi crezut?- Numai Dillon ar fi capabil.- Vrei s spui c a venit special de la Londra? înă ă treb Mary.ă- Ştia c eram aici, gra ie lui Gordon Brown, iar zboă ţ rul de la Londra la Belfast cât dureaz ? Oă or şi un sfert?ă- Ceea ce înseamn c trebuie s se întoarc .ă ă ă ă- Poate, d du din cap Liam Devlin. Dar nimic nu e absolut sigur în via a asta, feti o, ai s-o-ă ţ ţnve i, şi ai de-a face cu un om care a ocolit mâinile poli iei timp de douţ ţ ăzeci de ani şi mai bine, prin toat Europa.ă- Ei, e timpul s -l prindem pe tic losul sta îşi coborî ea privirea spre McGuire. N-arat preaă ă ă ă frumos, nu-i aşa?- Violen a, omorurile. F -te frate cu dracul şi uite unde ajungi, replic Devlin.ţ ă ăDillon intr pe uşa de serviciu a hotelului exact la ora dou şi un sfert şi urc gr bit înă ă ă ă camera lui. îşi scoase blugii şi tricoul, îi puse în valiz şi împinse totul pe raftul de sus ală dulapului. Se sp l repede pe fa ,~apoi îmă ă ţă br c o c maş alb cu cravat , un costumă ă ă ă ă ă închis la culoare şi un Burberry albastru. Ieşi din camer şi coborî scara din spate, cuă servieta în mân , la cinci minute dup ce intrase. Ieşi pe alee, coti pe Falls Road şi porni cuă ă pas vioi. în cinci minute,reuşi s opreasc un taxi şi-i ceru şoferului s -l duc la aeroport.ă ă ă ăOfi erul de la serviciul de informa ii al armatei r sţ ţ ă punz tor cu zona oraşului Belfast era ună anume colonelMcLeod şi nu fu încântat deloc cu situa ia care i se preţ zent .ă- Nu e deloc bine, doamn c pitan Tanner, spuse el. Nu putem permite s veni i aici ca nişteă ă ă ţ cowboys şi s ac iona i din proprie ini iativ .ă ţ ţ ţ ăÎntoarse capul spre Devlin şi Brosnan.- Şi mai implica i şi nişte oameni cu un trecut foarte dubios. în zilele astea, avem aici oţ situa ie foarte delicat şi trebuie s mul umim Comisariatul Regal din Ulşter. îl considerţ ă ă ţ ă terenul lor.- Da, m rog, se poate, r spunse Marie. Dar sergenă ă tul dumneavoastr de-afar a fost destulă ă de amabil s se intereseze pentru mine de zborurile spre Londra. Este unul la patru şiă

jum tate şi altul la şase treizeci. Nu crede i c ar fi o idee bun s controla i cât maiă ţ ă ă ă ţ minu ios pasagerii?ţ- Nu suntem chiar b tu i în cap, doamn c pitan, am şi dat ordin, dar sunt convins c nuă ţ ă ă ă trebuie s v amină ă tesc c nu suntem o armat de ocupa ie. Aici nu e în vigoare legeaă ă ţ mar ial . Mi-e imposibil s închid aeroporţ ă ă tul, nu am autoritatea necesar . Tot ce pot face eă s anun poli ia şi securitatea aeroportului, pe c ile noră ţ ţ ă male, şi dup cum v-a i str duit s -miă ţ ă ă explica i, în priţ vin a acestui Dillon nu prea avem ce s le spunem.ţ ăSun telefonul. Ridic şi spuse:ă ă- Domnul general de Brigad Ferguson? Scuza i-m c v deranjez, domnule. Colonelă ţ ă ă ă McLeod, Belfast H.Q. Se pare c avem o problem .ă ăDillon, îns , la aeroport, nu inten iona s ia avionul de Londra. Poate ar fi reuşit s scapeă ţ ă ă nedepistat, dar era o nebunie s încerce, când avea şi alte variante. La ora trei şi câtevaă minute, consult tabela de plec ri.ă ăTocmai pierduse cursa de Manchester, dar la trei şi un sfert decola un avion spre Glasgow, care avea întârziere. Se duse la ghişeu.- Speram s prind cursa de Glasgow, îi spuse el tinerei casieri e, dar am ajuns cu întârziere.ă ţ Acum v d c plecarea s-a amânat.ă ăFata tast datele pe computer.ă- Da, are o jum tate de or întârziere, domnule, şi sunt locuri destule. Dori i s încerca i?ă ă ţ ă ţ- Cu siguran , r spunse el recunosc tor, sco înd banii din portofel, în timp ce casiera îiţă ă ă ţ completa biletul.Nu avu nici o problem cu paza, iar con inutul servietei era destul de inofensiv. Pasageriiă ţ fuseser deja chema i la avion, iar Dillon se îmbarc şi ocup un foă ţ ă ă toliu din spate. Foarte satisf c tor. Un singur lucru ieşise prost. Devlin, Brosnan şi femeia ajunseser înaintea lui laă ă ă McGuire. Mare p cat, fiindc se punea întrebarea ce apucase s le spun . Despre Harvey, deă ă ă ă exemplu. Trebuia s ac ioneze rapid, pentru orice eventualitate.ă ţSurâse fermec tor, când stewardesa îl întreb ' dac dorea ceva de b ut.ă ă ă ă- O ceaşc de ceai ar fi minunat , r spunse el, scoă ă ă înd un ziar din serviet .ţ ăMcLeod ordon ca Brosnan, Mary şi Devlin s fie duşi la aeroport, unde ajunser chiară ă ă înainte de a fi chema i pasagerii-pentru zborul spre Londra de-la patru şi jum tate. Unţ ă inspector de poli ie R.U.C. îi conduse în sala de plec ri.ţ ă- Numai treizeci de pasageri, dup cum vede i, şi i-am verificat pe to i am nun it.ă ţ ţ ă ţ- Am b nuiala c umbl m dup cai verzi pe pere i, comenta McLeod.ă ă ă ă ţPasagerii fur chema i la avion, iar Brosnan şi Devlin se postar lâng uş , privindu-i pe to iă ţ ă ă ă ţ când treceau. La sfârşit, Devlin întreb :ă- C lug ri a aia b trân , Martin, nu i-ar pl cea o perchezi ie la piele?ă ă ţ ă ă ţ ă ţMcLeod interveni nervos:- Pentru numele lui Dumnezeu, haide i s mergem.ţ ă- Un om furios, coment Devlin, în timp ce colonelul lua înainte. Probabil îi b teau cu vargaă ă pentru orice, la şcoala public unde a înv at el. Deci, voi doi v întoarce i la Londra?ă ăţ ă ţ—Da, ar fi cazul s mergem, spuse Brosnan.ă- Şi dumneavoastr , domnule Devlin? întreb Mary. nu ve i p i nimic?ă ă ţ ăţ - A, Ferguson, ca s fiu cinstit, mi-a asigurat un bilet deă s n tate curat, cu ani în urm ,ă ă ă pentru serviciile f cute informa iilor britanice. N-o s am nici o problem . O s rut pe obraz.ă ţ ă ă ă ă- Mi-a f cut mare pl cere, iubito.ă ă- Şi mie.Ai grij de b iatul sta. Dillon ă ă ă é cel mai alunecos din lume.Ajunseser la pist . Devlin zîmbi şi deodat disp ru, absorbit în mul ime.ă ă ă ă ţBrosnan trase adînc aer în piept.- Gata, atunci, spre Londra. Şi o lu de bra , pornind printre oameni.ă ţ- Zborul pân la Glasgow dur doar patruzeci şi cinci de minute. Dillon ateriza la patru şiă ă jum tate. La cinci şi >un sfert, avea un avion de navet pentru Londra. îşi lu bilet şi trecuă ă ă gr bit în sala de plec ri, unde primul lucru pe care-l f cu fu s -i telefoneze lui Danny Fahy; laă ă ă ă Cadge End. R spunse Angel.ă- D -mi-l pe unchiu-t u Danny, Dillon sunt, îi zise el. Danny întreb :ă ă ă

- Tu eşti, Sean? - Nimeni altul. Sunt la Glasgow, aştept avionul. Voi sosi la Heathrow Terminal One la şase jumate. Po i veni s m aştep i? Ai timp exact la limit .ţ ă ă ţ ă- Nici o problem , Sean. O aduc şi pe Angel, s ne in companie.ă ă ţ ă- Perfect şi, Danny, preg teşte-te s lucrezi la noapte. Mâine s-ar putea s fie ziua cea mare.ă ă ă- Iisuse, Sean...Dar Dillon închise telefonul înainte ca Fahy s mai poat spune ceva.ă ăApoi, sun la biroul lui Harvey, de la antrepriza din Whitechapel. R spunse Myra.ă ă- Aici Peter Hilton, ne-am cunoscut ieri. Aş vrea s vorbesc cu unchiul t u.ă ă- Nu-i aici. Ş-a'dus în Manchester, la o ceremonie. Vine abia mâine diminea .ţă- Nu-mi convine, r spunse Dillon. Mi-a promis mateă rialul în dou zeci şi patru de ore.ă- A, e aici, spuse Myra. Dar vreau b nii în mân ,ă ă- îi ai.Se uit la ceas, calculând timpul necesar pentru a ajunge de la Heathrow la Bayswater s iaă ă banii. Ajung pe la opt f r un sfert.ă ă- Aştept.În timp ce Dillon închidea telefonul, pasagerii fur chema i la avion şi se al tur mul imiiă ţ ă ă ţ gr bite.ăMyra, stând în picioare lâng foc, în cabinetul unchiului ei, lu o hot râre. Scoase dină ă ă sertarul birou cheiacamerei secrete şi se duse în capul sc rii.ă- Billy, eşti Jos?Tân rul ap ru peste un moment: ~ă ă- Uite-m . ă- Iar erai în camera sicrielor? Vino> am nevoie de tine.Merse pe coridor spre uşa din spate, o deschise şi trase în l turi peretele fals. îi ar t o cutieă ă ă de Semtex:- Du-o în birou.Când veni şi ea, Billy pusese cutia pe mas .ă- Grea a naibii. Ce-are în untru?ă- E rost de bani, Billy, altceva nu te priveşte. Acum, ascult -m , şi ascult bine. Tipul laă ă ă ă scund, cel care te-a smotocit ieri. - Ce-i cu el?- Vine aici la opt f r un sfert ca s -mi pl teasc o gr mad de bani pentru con inutul cutiei.ă ă ă ă ă ă ă ţ- Şi? - Vreau s aştep i afar , începând de la şapte jumate, în hainele alea dichisite ale tale deă ţ ă piele neagr , cu B.M.W.-ul preg tit. Când pleac , îl urm reşti, Billy, şi pân la dracu-nă ă ă ă ă praznic în Cardiff dac e nevoie.ăÎl b tu pe obraz:ă- Şi dac -l pierzi, frumosule, nu te osteni s te mai întorci.ă ăLa Heatorow ningea uşor, când Dillon sosi la Terminalul Unu. Angel, care îl aştepta, îi f cu cuă mâna, emo ionat .ţ ă- De la Glasgow, observ ea. Ce-ai f cut acolo? ă ă- Am aflat ce-ascund sco ienii sub kilturi.ţ~ Rîzînd, Angel i se ag de bra . ăţă ţ- Eşti îngrozitor.Ieşir prin z pad , g sindu-l pe Fahy în furgonul Morris. ă ă ă ă- M bucur c te v d, Sean. încotro?ă ă ă- La hotelul meu din Bayswater. Vreau sa predau camera.- Vii la noi? întreb Angel.ă-Da, d du din cap Dillon, dar mai întîi am de luat un cadou pentru Danny, de la ună antreprenor de pompe funebre din Whitechapel. - Şi despre ce e vorba, Sean? se interes Fahy.ă- A, de vreo cincizeci de livre de Semtex.Maşina coti şi derapa uşor, Fahy chinuindu-se s-o in sub control.ţ ă

- Sfînt Maic a Domnului!ă ăLa salonul funerar, portarul de sear îi deschise lui Dillon uşa din fa .ă ţă- Domnul Hilton, aşa e? Domnişoara Myra v aşă teapt , domnule.ă- Ştiu unde s-o g sesc.ăDillon urc scara, merse pe coridor şi deschise uşa antecamerei. Myra îl aştepta.ă- Intr , îl pofti ea.ă Purta un costum negru cu pantaloni şi fuma o igar .ţ ăSe aşez la birou, b tând cu palma în cutie.ă ă- Aici e. Unde-s banii?Dillon puse deasupra cutiei o serviet şi o deschise. Scoase cincisprezece mii, teanc cuă teanc, şi le l s s cad în fa a ei. în serviet mai r m seser cinci mii de dolari, Walther-ulă ă ă ă ţ ă ă ă ă cu amortizor Carswell şi Beretta. închise servieta, zâmbind. - îmi place s fac afaceri cu tine.ăLu cutia cu tot cu serviet , iar Myra se duse s -i deschid uşa.ă ă ă ă- Ce-ai s faci cu sta, arunci în aer Camerele Parlaă ă mentului? - la a fost Guy Fawkes, spuse el, mergând pe coridor şi scar pân la parter.Ă ă ăPe trotuar era polei. Dillon porni în lungul str zii, iar la col coti spre furgon. Billy, aşteptândă ţ ner bd tor în umbr , îşi conduse încet B.M.W.-ul pe lâng maşinile parcate, pân îl v zu peă ă ă ă ă ă Dillon oprindu-se la furgonul Morris. Angel îi deschise portiera din spate, iar Dillon puse cutia în untru. Fata o închise şi, ocolind maşina, se aşezar lâng Fahy. ă ă ă-Gata, Sean? - Gata, Danny, o cutie cu cincizeci de livre de Sem-tex, cu ştampila fabricii, venit direct deă la Praga. Acum,, hai s plec m de-aici, ne aşteapt o noapte lung .ă ă ă ăFahy str b tu câteva str zi laterale şi ieşi la drumul principal, iar când se înscrise în trafic,ă ă ă Billy îl urm cu -B.M.W.-ul. ăCapitolul 12Din motive tehnice, Learjet-ul nu putuse ob ine culoar de zbor de la aeroportul Aldergroveţ pân la ora cinci şi -jum tate. La şapte f r uh sfert, Brosnan şi Mary ateriă ă ă ă zar la Gatwick,ă unde îi aştepta o limuzin de la minister. Mary sun de la telefonul maşinii şi îl g si peă ă ă Ferguson în apartamentul din Cavendish Square. Când Kim îi introduse în untru, st teaă ă lâng foc, înc lzindu-se.ă ă- Câinoas vreme şi se mai anun z pad , m tem, sorbi el din ceai. Ei, m car v-a i întorsă ţă ă ă ă ă ţ întregi, dragii mei, trebuie s fi fost o experien învior toare.ă ţă ă- E şi sta un punct de vedere.ă- Sunte i absolut siguri c era Dillon?ţ ă- Ei, s zicem aşa, spuse Brosnan, dac nu era, a fost o coinciden a dracului de mare c s-aă ă ţă ă hot rât ciă neva s aleag tocmai momentul la ca s -l împuşte pe Tommy McGuire. Şi peă ă ă ă urm , mai e num rul cu cerşetoarea. Tipic pentru Dillon.ă ă- Da, absolut remarcabil.- Categoric, nu era în avionul de Londra, la întoarcere, domnule, spuse Mary.- Vrei s spui, crede i c nu era în avion, o corect Ferguson. Din ce ştiu eu, afurisitul staă ţ ă ă ă putea s se dea "şi drept pilot. Pare capabil de orice.ă- Mai urmeaz s decoleze un avion spre Londra, la opt şi jum tate, domnule. Colonelulă ă ă McLeod a spus c îl va verifica minu ios.ă ţ- O pierdere de timp, se întoarse Ferguson spre Brosnan. Cred c eşti de acord, Martin?ă- M tem c da.ă ă- Acum,"haide i s mai recapitul m o dat totul. Poţ ă ă ă vesti i-mi ce s-a întâmplat.ţCând Mary încheie, Ferguson spuse:- Am consultat adineaori decol rile de la Aldergrove. Erau avioane pentru Manchester,ă Birmingham, Glasgow. Chiar şi o curs de Paris, la şase jumate. N-ar fi fost mare lucru să ă vin de-acolo la Londra. Ar ajunge aici mâine.ă- Şi r mâne-oricând şi drumul pe mare, îi aminti Brosnan. Ferry- ul de la Larne la Stranraer,ă în Sco ia, iar de-acolo un tren rapid pân la Londra.ţ ă- Plus faptul c putea s treac grani a în Irlanda, s se duc la Dublin şi s -şi continueă ă ă ţ ă ă ă drumul de-acolo, pe zeci de c i diferite, complet Mary, ceea ce nu ne duce nic ieri. ă ă ă

- Cel mai interesant e motivul c l toriei, interveni Ferguson. N-a ştiut despre inten ia voastră ă ţ ă de a-l c uta pe McGuire pân asear , când Brown i-a dezv luit lui Novikova, con inutulă ă ă ă ţ raportului şi totuşi, s-a repezit la Belfast cu prima ocazie. De ce s fi f cut asta?ă ă- Ca sâ-i închid gura lui McGuire, r spunse Mary. E interesant c întâlnirea noastr cuă ă ă ă McGuire a fost stabilit la ora dou , dar am sosit cu aproape o jum tate de or maiă ă ă ă devreme. Dac n-o f ceam, Dillon ar fi ajuns primul la el.ă ă- Chiar şi aşa, nu poate fi sigur dac McGuire v-a spus ceva, şi ce anume.ă- Dar problema e, domnule, c Dillon ştia c McGuire îl avea la mân cu ceva, de-asta şi-aă ă ă dat atâta osteneal ca s ajung la el şi e vorba în mod clar de informa ia c acel Jackă ă ă ţ ă Harvey a fost furnizorul lui de arme la Londra, în campania din '81. - Da, bine, când a i vorbit cu mine de la Aldergrove, înainte de plecare, am f cut un control.ţ ă Detectivul inspector Lane din Branşa Special mi-a spus c Harvey e un gangster notoriu, peă ă scar mare. Droguri, prostitu ie, obişnuitele. Poli ia îl urm reşte de ani de zile, f r nici ună ţ ţ ă ă ă rezultat. Din p cate, acum este şi un om de afaceri respectabil. Propriet i, cluburi, agen iiă ăţ ţ de pariuri şi aşa mai departe.- Ce încerca i s spune i, domnule? întreb Mary.ţ ă ţ ă- C nu e atât de uşor pe cât a i crede. Nu-l putem lua pe Harvey la interogatoriu, fiindc ună ţ ă mort l-a acuzat de nişte lucruri întâmplate cu zece ani în urm . Fii ra ional , draga mea. Vaă ţ ă sta cuminte, îşi va ine gura, iar o echip din cei mai buni avoca i ai Londrei îl vor scoate laţ ă ţ lumin în timp record.ă- Cu alte cuvinte, va fi disculpat în instan ? coţă ment Brosnan.ă - Exact, oft Ferguson. întotdeauna am privit cu mult simpatie ideea c , în privin a claseloră ă ă ţ criminale, singura cale de a face dreptate e s -i scoatem pe to i avoca ii în cea maiă ţ ţ apropiat pia public şi s -i împuşc m.ă ţă ă ă ăBrosnan privi pe fereastr , spre ninsoarea slab .ă ă- Mai e şi o alt cale.ă- Presupun c te referi la prietenul t u Flood? zâmbi strâns Ferguson. Nu te opreşte nimic s -ă ă ăi ceri sfatul, dar asigur -te c r mâi în limitele legii.ă ă ă-A,-cu siguran , domnule general de Brigad , pe cuvântul meu, îşi lu Brosnan haina. Haide,ţă ă ă Mary, s mergem la Harry.ăUrm rirea Morris-ului nu era prea dificil pentru Billy, -cu B.M.W.-ul. Z pada nu se depuseseă ă ă decât pe marginea drumului, iar asfaltul era ud. O mul ime "de maşini ieşeau din Londra,ţ trecând prin Dorking. Pe drumul de Horsham nu mai erau atât de multe, dar tot suficiente pentru a-i asigura acoperirea.Când Morris-ul coti la indicatorul spre Grimethorpe avu noroc, c ci ninsoarea încetase şi peă cerul înseninat se vedea o semilun . Billy stinse plafoniera şi continu s urm rească ă ă ă ă furgonul de la distan , ascuns în întuţă neric. La cotitura din Doxley, îl urm prudent, oprindu-ăse pe culmea colinei, de unde v zu farurile intrând/fe poarta fermei. ăOpri motorul şi coborî în pant , oprind lâng poart , sub firma de lemn pe care scria Cadgeă ă ă End Farm. O lu pe jos pe drumul dintre copaci şi privi în hambarul lumiă nat din partea opusă a cur ii. Dillon, Fahy şi Angel st teau lâng Morris. Dillon se întoarse, ieşi şi travers curtea.ţ ă ă ă'. Billy se retrase gr bit, reveni la B.M.W. şi continu coborârea pantei, pornind din nouă ă motorul numai când ajunse la o oarecare distan de ferm . Peste cinci miţă ă nute, era pe drumul mare, înapoindu-se spre Londra.Din salon, Dillon-îi telefona lui Makeev la domiciliul s u din Paris.ă- Eu sunt, spuse.- Eram îngrijorat, r spunse Makeev. Povestea cu Tania… ă- Tania s-a descurcat în felul ei. i-am spus, A fost solu ia sa de a se asigura c nu scoteauŢ ţ ă nimic de la ea.- Şi treaba aia pe care o men ionaseşi, drumul la Belfast?ţ- S-a rezolvat. Toate sunt în regul , Josef. ă- Când?- Cabinetul de r zboi se întruneşte la zece dimiă nea a, în Downing Street. Atunci vom ataca.ţ- Dar cum?

- Vei citi în ziare. Acum, lucrul cel mai important e s -i spui lui Michael Aroun s zboare laă ă casa lui din Saint-Denis, diminea . Sper s aterizez şi eu, la un moment dat în timpul dup -ţă ă ăamiezei.- Atât de repede?- P i n-o s m mai prea învârt pe-aici, nu? Tu ce faci, Josef?ă ă ă- M gândeam c aş putea zbura şi eu cu Aroun şi Rashid, de la Paris la Saint-Denis.ă ă- Bine. Atunci, r mâne pe data viitoare şi aminteşte-i lui Aroun de al doilea milion.ăDillon închise telefonul, îşi aprinse o igar , apoi ridic din nou receptorul şi telefona laţ ă ă aerodromul Grimethorpe. Dup un timp, i se r spunse:ă ă- Bill Grant. P rea cam beat. ă- Peter Hilton, domnule Grant. - A, da, şi cu ce v pot servi?ă. - Zborul acela pe care voiam s -l fac pân la Land's End, e mâine, cred.ă ă-La ce or ? ă- Dac a i putea fi gata cu începere de la amiaz . E totul în regul ?ă ţ ă ă- Cu condi ia s nu ning . Cu înc pu in z pad din asta, am putea avea probleme.ţ ă ă ă ţ ă ă ăGrant închise încet telefonul, lu sticla de scotch de al turi şi-şi turn o por ie generoas ,ă ă ă ţ ă apoi deschise sertarul mesei. În untru era un vechi revolver de serviciu Webley şi o cutie cuă cartuşe de calibrul 38. Inc rc arma, apoi o puse la loc în sertar. ă ă-- Perfect, domnule Hilton, va trebui s vedem ce ticluieşti, nu-i aşa?ă- Dac -l cunosc pe Jack Harvey? Harry Flood izbucni în râs aşezat la birou, şi-şi ridic ă ăivirea spre Mordecai Fietcher. -îl cunosc, Mordecai? Namila le zâmbi lui Brosnan şi lui Mary, care st teau n picioare, cu mantourile înc pe ei.ă ă- Da, cred c s-ar putea spune c -l cunoaştem desă ă tul de bine pe domnul Harvey.- Sta i jos, pentru Dumnezeu, şi spune i-mi ce s-a întâmplat la Belfast, le spuse Flood.ţ ţSe conformar , Mary relatându-i pe scurt toat poă ă vestea, încheie cu cuvintele:Crede i c e posibil ca Harvey s fi fost furnizorul de arme al lui Dillon în '81?ţ ă ă- Din partea lui Jack Harvey nu m-ar surprinde nimic. El şi nepoat -şa, Myra, st pânesp ună ă mic imperiu care include toate genurile de infrac iuni. Femei, droguri, proţ tec ii, jaf cu mânţ ă armat pe scar mare, tot ce vre i, dar arme pentru I.R A?ă ă ţSe uit la Mordecai: ă- Ce crezi?-. Şi-ar dezgropa-o şi pe mama-mare şi ar vinde-o, dac ar scoate un profit, r spunseă ă ajutorul s u.ă- Bine zis.Flood se întoarse spre Mary. - Iat r spunsul.ă ă- Perfect, spuse Brosnan, iar dac Dillon s-a folosit de Harvey în "81, exist toate şansele să ă ă apeleze la el şi acum.- Poli ia n-ar ajunge nic ieri cu Harvey, pe baza povestirii voastre, trebuie s-o şti i. Ar sc paţ ă ţ ă liber.- Presupun c profesorul se gândeşte la o abordare mai subtil , ca de pild , s scoat totulă ă ă ă ă de la tic losul la cu b taia, îşi trânti Mordecai un pumn în palm .ă ă ă ăMary se întoarse spre Brosnan, care ridic din umeri:ă- Alt solu ie care ar mai fi? Cu unul ca Harvey, nimeni nu rezolv nimic cu binele.ă ţ ă-Am o idee, interveni Harry Flood. în ultima vreme, Harvey m-a supus multor presiuni pentru o asociere în afaceri. Dac l-aş chema la o întâlnire ca s discut m?ă ă ă- Perfect, r spunse Brosnan, dar cât mai curând posiă bil. N-avem timp de pierdut, Harry.Myra st tea la biroul unchiului ei, rev zând registrele contabile ale clubului, când o sună ă ă Flood.- Harry, r spunse ea, ce surpriz pl cut .ă ă ă ă- Speram s am o vorb cu Jack.ă ă- Nu se poate, Harry e în Manchester, la ceremonia unui club sportiv din Midland.- Când se întoarce?

- La prima or . Mai spre prânz are nişte treburi, aşa c se scoal devreme şi vine cu navetaă ă ă de micul dejun din Manchester, la şapte jumate.- Deci, ar trebui s fie cu tine pe la nou ?ă ă- Mai degrab la nou jumate, cu traficul de diminea din Londra. Dar despre ce e vorba,ă ă ţă Harry? - M gândeam, Myra, poate am f cut o prostie. în leg tur cu parteneriatul, vreau s spun.ă ă ă ă ă S-ar putea ca Jack s aib dreptate. Putem face multe dac ne asoă ă ă ciem.- Ei, sunt sigur c va fi mul umit s aud .ă ă ţ ă ă- Atunci ne vedem la nou treizeci punct diminea , cu contabilul meu, mai spuse Flood şiă ţă închise.Myra st tu o vreme cu privirea spre telefon, apoi ridic receptorul, sun la M nchesterşi ceruă ă ă ă cu unchiul ei. Jack Harvey, plin de şampanie şi nu pu in brandy, era excelent de bine:dispusţ când r spunse la telefonul de la recep ia hotelului. ă ţ- Myra, iubita mea, ce e? Arde ceva, sau a venit un val neaşteptat de cadavre? - Şi mai interesant. M-a sunat Harry Flood la telefon.Îi spuse ce se întâmplase, iar Harvey se dezmetici pe loc- Deci vrea s ne întâlnim la nou treizeci?ă ă- Exact. Ce crezi?- Cred c ne vinde gogoşi. De ce s se fi r zgândit aşa, deodat ? Nu, nu-mi place.ă ă ă ă- S -l sun şi s contramandez?ă ă- Nu, deloc, îl primesc. Ne vom lua doar m suri de prevedere, atâta tot.ă- Ascult , spuse ea, Hilton, sau cum l-o fi chemând, a telefonat ca s -mi spun c -vrea-ă ă ă ămaterialul. A venit, a pl tit cash şi s-a dus cu ale lui. E bine aşa?ă- Bravo, feti o.Acum, în ce-l priveşte pe Flood, nu spun decât s fim gata de a-l primi cum seţ ă cuvine, pentru orice eventualitate. în elegi la ce m refer? ţ ă - Cred c da, Jack. Cred c da.ă ăHarry Flood spuse:- Deci, ne întâlnim în fa a magazinului funerar al lui Harvey, diminea înainte de nou şiţ ţă ă jum tate. Eu îl aduc pe Mordecai, iar tu te po i da drept contabilul meu, îi zise el lui Brosnan.ă ţ - Dar eu? întreb Mary.ă- Mai vedem. Brosnan se ridic şi merse la glasswand, privind spre râu.ă- Aş vrea s ştiu ce face tic losul la în clipa asta.ă ă ă- Mâine, Martin, r spunse Flood. Cine ştie s aşă ă tepte, primeşte de toate. Pe la miezul nop ii, Billy introduse B.M.W.-ul în curtea din Whitechapel şi intr . Urc obositţ ă ă scara pân la apară tamentul Myrei. îl auzi venind, deschise uşa şi îl aştept cu luminaă infiltrându-i-se din spate prin c maşa de noapte scurt .ă ă- Salut, frumosule, te-ai întors. - Am rebegit naibii, r spunse Billy.ăîl lu în camer , îl puse s se aşeze şi începu s -i deschid fermoarele hainelor de piele.ă ă ă ă ă -Undes-a dus?Billy lu o sticl de brandy, îşi turn un pahar mare şi îl d du pe gât. ă ă ă ă, -. Doar la o or distan de Londra, Myra, da' tocma-n fundul celei mai negre pustiet i.ă ţă ăţîi povesti totul, despre Dorking, Horsham Road, Doxley şi Cadge End Farm. - Excelent, frumosule. Ce- i trebuie ie acum e o baie bun şi fierbinte. ţ ţ ăIntr în baie şi deschise robinetele; Când reveni în living, Billy adormise pe canapea, cuă picioarele desf cute.ă- Vai de tine, murmur ea.ă- Îl acoperi cu o p tur şi se culc .ă ă ă Când Makeev cioc ni la uş , în Avenue Victor Hugo, I îi deschise Rashid.ă ă - Ai veşti pentru noi? întreb tân rul irakian. Makeev d du din cap: ă ă ă - Unde-i Michael? - Te aşteapt .ă Rashid îl conduse în salon, unde Aroun st tea lâng foc. Purta un sacou negru de sear c ci,ă ă ă ă tocmai se întorsese de la oper .ă

- Ce este? întreb el. S-a întâmplat ceva? ă- Mi-a telefonat Dillon din Anglia. Vrea s zbori la Saint-Denis diminea . Inten ioneaz să ţă ţ ă ă vin şi el cu avionul, în timpul dup amiezei.ă ăAroun p li de emo ie.ă ţ- Ce e? Ce are de gând?Îi turn rusului un coniac, iar Rashid îi d du paharul.ă ă- Mi-a spus c preg teşte nu ştiu ce atac asupra cabinetului de r zboi britanic, în Downingă ă ă Sfreet.Se l s o t cere total , Aroun privindu-l încremenit de uimire. Rashid vorbi primul:ă ă ă ă- Cabinetul de r zboi? To i la un loc? Aşa ceva e imposibil. Cum ar putea m car încerca unaă ţ ă ca asta?- N-am idee, r spunse Makeev. Nu v spun decât ce-am auzit de la el, c la zece diminea aă ă ă ţ se reuneşte cabinetul de r zboi, iar atunci va ac iona.ă ţ- Mare e Dumnezeu, se rug Aroun, Dac poate face figura asta, acum, în plin r zboi, înainteă ă ă de a începe ofensiva la sol, efectul asupra întregii lumi arabe va fi incredibil.- îmi dau seama.Aroun f cu un pas înainte şi îl apuc pe Makeev de rever:ă ă- Poate, Josef, poate s-o fac ?ă- Pare convins, se desprinse Makeev din strânsoare. Ce mi-a spus el, aia v spun şi eu vou .ă ăîntorcându-se, Aroun r mase cu privirea spre foc, apoi îi spuse lui Rashid:ă- Plec m la nou , de pe Charles de Gaulle, cu avionul Citation. Vom ajunge acolo în cel multă ă o or .ă- La ordin, r spunse Rashid.ă- Îl po i suna acum pe b trânul Alphonse, la Château. Vreau s plece de-acolo la ora miculuiţ ă ă dejun, îşi poate lua câteva-zile libere. N-am chef de el prin preajm .ăRashid d du din cap şi trecu în cabinet. Makeev înă treb :ă- Alphonse?- Omul de serviciu. La vremea asta din an, e singur, dac nu-i spun s aduc servitori localiă ă ă din sat. To i lucreaz pe la casele mari.ţ ă- Aş vrea s vin şi eu, dac n-ai nimic împotriv , spuse Makeev. ă ă ă- Sigur c da, Josef, mai turn Aroun dou pahare de coniac. Dumnezeu s m ierte) ştiu caă ă ă ă ă beau când n-ar trebui, dar cu ocazia asta…Ridic paharul: ă- Pentru Dillon, şi fie ca totul s mearg cum vrea el.ă ăEra ora unu noaptea, iar Fahy lucra la unul dintre tuburile de oxigen, pe toane, când Dillon intr în hambar.ă- Cum merge? - Perfect. E aproape gata. Asta şi mai am unul. Cum e vremea? Dillon se duse la uşa deschis .ă- Ninsoarea a stat, dar se mai anun . M-am uitat pe teletext, la televizorul t u.ţă ăFahy duse cilindrul la Ford-ul Transit, intr şi îl potrivi cu mare grij într-unul din tuburi, privită ă de Dillon. Angel veni cu un termos şi dou c ni.ă ă - Cafea?- Excelent, lu unchiul ei o can ; i-o umplu şi f cu la fel pentru Dillon.ă ă ă- M gândeam, spuse Dillon. Garajul unde voiam s aştep i cu furgonul, Angel, cred c acumă ă ţ ă nu mai e o idee prea bun .ăFahy se opri, cu o cheie de piuli e în mân , ridicându-şi pnvirea.ţ ă- De ce?- Acolo îşi inea maşina femeia mea de leg tur , rusoaica. Probabil c poli ia ştie. Dac îiţ ă ă ă ţ ă supravegheaz apartamentul, s-ar putea s fie aten i şi la garaj.ă ă ţ- Şi ce propui?- Mai ine i minte unde am stat, la hotelul de pe Bayswater Road? Al turi e un supermarketţ ţ ă cu un parching mare în spate. îl vom folosi pe ala. Nu va prea conta, îi spuse el lui Angel. Am s - i ar t când ajungem.ă ţ ă

- Cum spui dumneata, domnule Dillon.Fata r mase privind în timp ce Fahy termina instaă larea brandului improvizat şi revenea la bancul de lucru.- Domnule Dillon, m gândeam la locul acela din Fran a, Saint-Denis...ă ţ-Ce-i cu el?- Dup aceea, zbori direct acolo?ă- Exact. .Cu pruden , Angel întreb :ţă ă- Şi cu noi cum r mâne?ă- Are dreptate, Sean, spuse Fahy, oprindu-se s se ştearg pe mâini.ă ă- Nu ve i avea nici o problem , nici unul dintre voi. E o lovitur curat , Danny, cea maiţ ă ă ă curat pe care am dat-o în via a mea. Nici o leg tur cu tine sau cu locul sta. Dac mâineă ţ ă ă ă ă reuşeşte) şi va reuşi, o s fim înapoi aici la unsprezece treizeci cel mai târziu, şi cu asta seă va termina totul.- Dac zici tu... murmur Fahy.ă ă- Dar aşa e, Danny, şi banii sunt cei care te preocup , nu-i aşa? î i vei primi partea. Omulă ţ pentru care lucrez poate aranja ramburs ri financiare oriunde. îi po i primi aici dac vrei, sauă ţ ă dac preferi în Europa, - Sigur, iar banii nu vor fi niciodat principalul, Sean. Doar ştii asta.ă ă Numai c , dac exist vreun risc s ias ceva prost, cel mai mic risc...ă ă ă ă ăRidic din umeri.ă- La Angel m gândesc.ă- N-ai de ce. Dac ar exista vreun risc, eu aş fi primul care s v chem cu mine, dar nu va fiă ă ă cazul.O cuprinse pe fat cu un bra : ă ţ- Eşti emo ionat , nu-i aşa?ţ ă- Mi se întoarce stomacul pe dos s nu se întâmple ceva îngrozitor, domnule Dillon.ă- -Du-te la culcare! o împinse el spre uş . Plec m la opt.ă ă- N-am s pun pleoap pe pleoap .ă ă ă- Încearc . Şi-acum, du-te, e un ordin.ăAngel ieşi, f r tragere de inim . Dillon îşi mai a-prinse o igar şi se întoarse spre Fahy. ă ă ă ţ ăPot face ceva? Nimic, într-o jum tate de or ar trebui s fiu gata. Du-te şi pune şi tu capul pe pern , Sean.ă ă ă ă Câ despre mine, eu sunt la fel de r u ca Angel. Nu cred c-aş putea. A propos, i-am g sitţ ă ţ ă nişte piei vechi de motociclist, ad ug Fahy. Sunt acolo, lâng B.S.A.ă ă ăG si o geac , pantaloni de piele şi cizme. Toate treă ă cuser prin multe, iar Dillon zîmbi.ă- îmi aduc aminte de tinere e. Merg s le probez. Fahy se opri, trecându-şi o mân pesteţ ă ă ochi, ca şicum ar fi obosit.- Ascult , Sean, trebuie neap rat s fie mâine?ă ă ă- Ai vreo problem ?ă- i-am spus c voiam s sudez nişte aripioare pe tuburile de oxigen, ca s le dea mai multŢ ă ă ă ă stabilitate în zbor. Acum nu mai am timp s le fac.ăîşi arunc pe bancul de lucru cheia.ă- Toat treaba e prea pripit , Sean.ă ă- Acuz -l pe Martin Brosnan şi pe amicii lui, nu pe mine, Danny, replic Dillon. îmi sufl înă ă ă ceaf . La Bel-fast, au fost cât pe ce s pun mâna pe mine. Dumnezeu ştie când au s maiă ă ă ă apar . Nu, Danny, acum ori nicioă dat .ăSe întoarse şi ieşi, iar Fahy lu cheia şi, nehot rît, se reapuc de lucru.ă ă ăHainele de piele nu-i st teau deloc r u, iar Dillon se studie în oglinda dulapului, pe când îşiă ă încheia fermoarul jachetei. - Ce zici de asta? se întreb el încet. Din nou la optsprezece ani, când lumea era tân r şiă ă ă totul p rea posibil.ă

Descheie din nou fermoarul, îşi scoase geaca, apoi deschise servieta şi desp turi vestaă antiglon pe care i-o d duse Tania la prima întâlnire. Şi-o puse-strâns, încheie aricii Velcro şiţ ă îmbr c din nou jacheta.ă ăAşezîndu-se pe marginea patului, scoase Walther-ul din serviet , îl examina şi-i înşurubaă surdina Carswell. Apoi, verific Beretta şi îl puse pe.noptier , la îndemân . B g servieta înă ă ă ă ă dulap, stinse lumina şi se întinse pe pat, privind spre tavan prin întuneric»Nu avea niciodat emo ii, indiferent de motiv, iar acum se întâmpla exact la fel, în ajunulă ţ celei mai mari lovituri din via a lui. ţ-Cu asta,faci istorie, Sean, spuse el încet. Istorie.închise ochii şi, dup o vreme adormi.ăÎn timpul nop ii începuse din nou s ning şi, la ora şapte şi câteva minute, Fahy «nerse peţ ă ă drum s controleze şoseaua. Când reveni, îl g si pe Dillon în uşa fermei, mâncând ună ă sandviş cu şunc şi în cealalt mân cu o can de ceai.ă ă ă ă- Nu ştiu cum po i, îi spuse Fahy. Eu n-am putut mânca nimic. O aduc imediat.ţ- i-e fric , Danny? Ţ ă - De moarte.- Bine aşa. Te învioreaz , î i d acel imbold care poate fi decisiv. ă ţ ăMerser în hambar, unde se oprir lâng Ford. ă ă ă- Ei, mai gata de-atât, nu se poate, spuse Fahy. Dillon îi puse o mân pe um r:ă ă- Ai f cut minuni, Danny, minuni.ăLâng ei ap ru Angel. Era îmbr cat , gata de pleă ă ă ă care, cu-pantalonii şi cizmele, hanoracul, puloverul şi Tam O'Shanter-ul.- Plec m? ă- Curând, r spunse Dillon. Acum merg s bag motoă ă cicleta în Morris. Deschiser portierele din spate ale furgonului, propă tir rampa şi urcar B.SA-ul în untru.ă ă ă Dillon o rezem pe cric, iar Fahy împinse rampa la loc. îi d du prin uş o casc .ă ă ă ă- Asta-i pentru tine. Am şiu una, în Ford. Ezit .ă Eşti înarmat, Sean?Dillon scoase Beretta din buzunarul interior al scurtei de piele. - Dar tu?- Iisuse, Sean, niciodat n-am suportat pistoalele, ştii doar.ăDup ce b g Beretta la loc, Dillon îşi încheie feră ă ă moarul. închise portierele, apoi se întoarse:- Toat lumea e mul umit ?ă ţ ă- Deci, suntem gata de plecare? întreb Angel. Dillon se uit la ceas.ă ă- înc nu. Am spus c plec m la opt. Nu este bine s ajungem prea devreme. Avem timp să ă ă ă ă mai bem un ceai.Intrar în buc t ria fermei, iar Angel puse ibricul pe foc. Dillon îşi aprinse o igar , rezemată ă ă ţ ă de chiuvet , privind-o. ă- N-ai nervi chiar deloc? întreb ea. Eu simt cum îmi bubuie inima.ă- Vino s vezi ceva, Sean, îl chem Fahy, din living.ă ăTelevizorul era deschis, într-un col , iar la emisiunea de diminea se vorbea despre z padaţ ţă ă care c zuse în Londra peste noapte. Copacii din pie ele oraşului, statuile, monumentele,ă ţ toate erau acoperite, precum şi o mare parte din trotuare. - Nu e bine, spuse Fahy.- Nu- i mai face griji, şoselele sunt curate, spuse Dilţ lon, în timp ce Angel intra cu o tav . Ună ceai bun, Danny, cu cât mai mult zah r, pentru energie, şi am pornit.ăîn apartamentul din Lowndes Square, Brosnan fierbea ou în buc t rie, supraveghind pâineaă ă ă care se pr jea, când sun telefonul. O auzi pe Mary r spunzînd. Dup un timp, Mary veni înă ă ă ă uş . ă- Harry la telefon; vrea s - i spun ceva. Brosnan lu receptorul.ă ţ ă ă- Care-i treaba?- Okay, b trâne, voiam doar s - i amintesc c plecam curând.ă ă ţ ă- Cum ai de gând s procedezi?ă Va trebui s mergem pe libera inspira ie, dar mai cred şi c v fi necesar s juc m dur.ă ţ ă ă ă ă- De acord.

Am dreptate s presupun c asta i-ar crea lui Mary unele probleme? ă ă- M tem c da.ă ă- Atunci e clar c ea nu poate veni. Las totul în seama mea. O rezolv când ajungem. Peă ă curând.Brosnan încnise telefonul şi reveni în buc t rie, unde Mary pusese ou le şi pâinea pe masă ă ă ă şi turna ceaiul.- Ce-a avut s - i spun ? întreb ea.ă ţ ă ă Nimic deosebit. Se întreba doar care ar fi cea mai bun tactic . ă ă- Şi cred c a i ales-o pe aceea de a-l pocni pe Harvey în cap cu o bât cât toate zilele?ă ţ ă- Cam aşa ceva.-De ce nu-i b ga i şi degetele în menghin , Martin?ă ţ ă- De ce nu, într-adev r? întinse el mâna spre pâinea pr jit . Dac e nevoie...ă ă ă ăTraficul din zorii zilei pe drumul Horsham, spre Dorking şi mai departe, la Londra, era mai greoi ca de obicei, din cauza vremii. Angel şi Dillon mergeau în fa cu furgonul Morris,ţă urma i îndeaproape de Fahy, în Ford-ul Transit. Fata era vizibil încordat , cu degetele albite,ţ ă strângând prea tare volanul, dar conducea extrem de bine. Trecur prin Epsom, apoi prină Kingstpn, continuîndu-şi drumul spre râu, pentru a traversa Tamisa pe Putney Bridge. Era deja nou şi un sfert, când intrar pe Bayswater Road, îndreptându-se spre hotel.ă ă- Acolo, ar t Dillon. la e supermarketul. Intrarea în parcare e al turi. ă ă Ă ăAngel coti, trecând în Viteza întâi; şi intr ca melcul în parking, care era deja aproape plin.ă- în cap t, spuse Dillon, e locul cel mai potrivit. Al turi era parcat un trailer enorm, protejată ă cu o foliede plastic acoperit de z pad . Angel parc de cealalt parte, iar Fahy opri în apropiere.ă ă ă ă ă Dillon s ri jos, îşi puse casca de motociclist, ocoli pân în spate şi deschise poră ă tierele. Potrivi rampa, într şi scoase motocicleta B.S.A., cu ajutorul lui Angel. în timp ce înc leca, fataă ă împinse rampa înapoi în furgon şi închise uşile. Dillon porni motorul, iar motocicleta r spunse cuminte, înşufle indu-se. îşi consult ceasul. Era nou şi dou zeci. O propti pe crică ţ ă ă ă şi se duse la Fahy, în Ford.- Nu uita, sincronizarea e decisiv şi nu ne putem învârti în cerc pe Whitehall; am putea treziă b nuielr. Dac ajungem prea devreme, încerc m s mai întârziem pe cheiul Victoria. Prefâ-ă ă ă ăte c ai o pan ; iar eu m opresc ca şi cum teaş ajuta dar de pe chei pân la col ul dintreă ă ă ă ţ Horse Guards Avenue şi Whitehall facem doar un minut, ine minte.ţ- Iisuse, Sean, murmur Fahy, înfricoşat.ă- Calm, Danny, calm. O s fie bine, ai s vezi. Şi acum, d -i drumul.ă ă ăÎşi arunc din nou un picior peste B.S.A., iar Angel spuse:ă- Azi-noâpte m-am rugat pentru dumneata, domnule Dillon.- Ei, atunci e bine. Pe curând.Şi porni, înscriindu-se în urma Ford-ului.Capitolul 13Harry Flood şi Mordecai aşteptau în Mercedes, cu Salter la volan, când un taxi opri în fa aţ salonului de pompe funebre din Whitechapel, iar Brosnan şi Mary coborâr . îşi croir cu grijă ă ă drum prin z pada de pe troă tuar, iar Flood le deschise portiera s intre. Se uit la ceas.ă ă- Tocmai sa f cut de nou treizeci. E timpul s intr m. ă ă ă ăScoase un Walther din buzunarul de la piepf şi verific chiulasa.ă- Vrei ceva, Martin? îl întreb . Brosnan d du din cap:ă ă- E o idee.Mordecai deschise torpedoul, scoase un Browning şi i-l d du, peste sp tarul fotoliului.ă ă- î i convine, profesore?ţ- Pentru numele lui Dumnezeu, interveni Mary, s-ar zice c încerca i s porni i al treileaă ţ ă ţ r zboi mondial!ă- Sau s -i împiedic m declanşarea, replic Brosnan. La asta nu te-ai gândit?ă ă ă- S mergem, spuse Flood.ăBrosnan îl urm afar , iar Mordecai ieşi pe ceaă ă lalt parte. Când Mary încerc s -i înso easc ,ă ă ă ţ ă Flood spuse:

- De data asta nu, iubito, I-am comunicat Myrei c -mi aduc contabilul, ceea ce explică ă prezen a lui Martin, iar Mordecai merge cu mine peste tot. Numai pe noi trei ne aşteapt .ţ ă-Ascult aici, spuse ea. Eu sunt ofi erul îns rcinat cu cazul sta,reprezentantul oficiala)ă ţ ă ă rninisterului.- Ei, cu atât mai r u. Ai grij de ea, Charlie, îi ordon el lui Salter şi se întoarse spre intrare,ă ă ă unde Mordecai ap sa deja pe butonul soneriei.ăPortarul care le deschise zâmbi cucernic.- 'nea a, domnule Flood. DomnulHarvey v prezint complimentele lui şi se întreab dac a iţ ă ă ă ă ţ avea ceva împotriv s trece i pentru câteva minute în sala de aştepă ă ţ tare. Abia a sosit de la Heathrow.- Perfect, r spunse Flood, urmându-l în untru. Sala de aşteptare era convenabil de discreta,ă ăcu fotolii din piele neagr , pere i ruginii şi mochet la culoare. Lumina provenea mai mult deă ţ ă la lumân ri false, iar din difuzoare se auzea o muzic pe m sura instituă ă ă iei. ţ- Ce crezi? întreb Brosnan.ă- Cred c abia s-a întors de la Heathrow, r spunse Flood. Nici o grij .ă ă ăMordecai privi c tre uş , spre o capel de odihn .ă ă ă ă- Florile astea mi se par mie ciudate în asemenea locuri. întotdeauna asociez moartea cu florile.- Voi ine minte când î i vine rândul, replic Brosnan. „F r flori, la cererea defunctului".ţ ţ ă ă ăEra aproximativ nou şi patruzeci de minute, când Ford-ul Transit intr într-un spa iu virană ă ţ de pe cheiul Victoria. Lui Fahy îi transpirau palmele. în oglinda retrovizoare, îl v zu pe Dillonă proptind motocicleta pe cric şi pornind spre el. Se aplec la fereastr . ă ă- Eşti okay? -perfect, Sean.- Vom sta aici atât-cât trebuie ca s ne încadr m în timp. Un sfert de or ar fi ideal. Dacă ă ă ă vine vreun agent de circula ie, porneşte, iar eu vin dup tine. Vom merge pe chei o jum tateţ ă ă de mil , apoi întoarcem şi venim înapoi.ă- Perfect, Sean. Acum îi cl n neau şi din ii.ă ţă ţDillon scoase un pachet de ig ri, îşi puse dou în gur , le aprinse şi îi d du una lui Fahy.ţ ă ă ă ă- Doar ca s - i ar t ce neghiob romantic sunt, spuse el, începând s râd .ă ţ ă ă ăCând HarFy Flood, Brosnan şi Mordecai intrar în antecamer , Myra îi aştepta. Purtaă ă costumul negru cu pantaloni şi cizmele, iar într-o mân inea un teanc de documente. ă ţ- Pari o femeie foarte ocupat , Myra, remarc Flood.ă ă- E şi cazul, Harry, cu cât munc fac pe-aici.ă ăÎl s rut pe obraz, apoi d du din cap spre Mordeă ă ă cai: - Salut, muşchi.Dup aceea, îl m sur pe Brosnan cu privirea:ă ă ă- Iar dumnealui e...?- Noul meu contabil, domnùl Smith. - Z u? d du Myra din cap. Jack v aşteapt . Deschise uşa şi îi conduse în cabinet.ă ă ă ăFocul ardea în c min, cu fl c ri vii; era cald şi pl cut. La birou, Harvey îşi fuma nelipsitaă ă ă ă havan . Billy st tea pe bra ul canapelei ă ă ţ din stânga, cu impermeabilul petrecut neglijent peste genunchi.- Jack, salut ă Harry Flood. M bucur c te v d.ă ă ă- Serios? îl studie Harvey pe Brosnan. sta cine-i?Ă- Contabilul cel nou al lui Harry, unchiule Jack, ocoli Myra biroul, oprindu-se lâng el: Domnulă Smith.Harvey cl tin din cap:ă ă- Eu n-am v zut niciodat un contabil cares arate ca domnul ă ă ă Smith, ce zici, Myra?Reveni spre Flood: — Timpul meu e pre ios, ţ Harry, ce doreşti? - Pe Dillon, r spunse ă Harry Flood. Pe Sean Dillon.- Dillon? se ar t Harvey complet nedumerit. Şi cine Dumnezeu ă ă e Dillon?- Scund, îl descrise Brosnan. Irlandez, deşi se poate da drept orice doreşte, i-ai vândut arme şi explozivi în 1981.

- Foarte urât din partea ta, Jack, îl-dojeni Harry Flood. A aruncat în aer p r i mari din Londra,ă ţ iar acum credem c din nou l-a apucat.ă- Şi la cine s caute echipamente, dac nu la vechiul s u amic, Jack Harvey? comentă ă ă ă Brosnan. Vreau s spun, e logic, nu?ăMâna Myrei se strinse pe um rul unchiului ei, iar Hară vey, roşu la fa , ordon : ~ţă ă- Billy!Flood ridic o mân :ă ă- Aş dori doar s spun c , dac are sub trenci o ă ă ă arm cu eava t iat , sper c e şi armat .ă ţ ă ă ă ăBiily trase imediat, prin impermeabil, nimerindu-l pe Mordecai în coapsa sting ; în timp ceă acesta scotea pistolul. Walther-ul Iul Flood ieşi din buzunar, cu o mişcare lin , şi trase înă pieptul lui Biily, doborându-l pe spate peste canapea, în timp ce se desc rca şi eava a doua,ă ţ o parte din alice nimerindu-l pe Flood în bra ul stâng.ţJack Harvey deschisese sertarul biroului şi scoase un Smith & Wesson, iar Brosnan îl împuşcă foarte calm în um r. Un moment domni haosul, camera fiind plin de fum şi miros deă ă pulbere ars .ăMyra se aplec spre unchiul care z cea pr buşit în fotoliu, gemând, Aveatfa a încordat deă ă ă ţ ă furie.-Tic loşilor! ăFlood se întoarse spre Mordecai: - Eşti bine?- Voi fi când termin cu mine doctorul Aziz, Harry. Jegul la mic s-a mişcat rapid. ă ăCu Walther-ul în mân , Flood se apuc de bra ul stâng, f când sîngele s i se prelingă ă ţ ă ă ă printre degete. Privi spre Brosnan:- Okay, hai s termin m. F cu doi paşi c tre birou şi ridic pistolul drept spreă ă ă ă ăHarvey. - Te împuşc fix între ochi; dac nu ne spui ceea ce vrem s ş im. Ce e cu Sean Dillon?ă ă ţ- S te fut! mârâi Jack Harvey.ăFlood coborî Waltherrul un moment, apoi ochi calculat, iar Myra ip :ţ ă- Nu, pentru Dumnezeu, las -l în pace. Omul pe care-l c uta i îşi spune Peter Hilton. Este celă ă ţ cu care unchiul Jack a f cut afaceri în '81. Pe-atunci folosea alt nume: Michael Coogan.ă- Şi mai recent?- A cump rat cincizeci de livre de Semtex.L-a ridicat asear , pl tind cash. L-am pus pe Billyă ă ă s -l urm reasc pân acas , cu B.M.W.-ul. ă ă ă ă ă- Şi unde st tea?ă- Aici, lu ea o hrrtie de pe birou. Am notat totul, pentru Jack.ăFlood privi foaia şi i-o d du lui Brosnan; reuşind s zâmbeasc , în ciuda durerii.ă ă ă- Cadge End Farm, Martin. Pare promi tor. Hai s ieşim de-aici.ţă ăPorni spre uş , cu Mordecai şchiop tând în urma lui, însângerat. Myra se dusese la Billy, careă ă începu s geam sonor. ă ăR sucindu-se, le spuse cu voce aspr :ă ă- Pe-asta am s v-o pl tesc eu, la to i.ă ă ţ- Ba mut - i gândul, Myra, i-o întoarse Harry Flood. Dac ai pu in minte, o treci la capitolulă ţ ă ţ ă experien şi-i dai un telefon medicului t u personal. ţă ăŞi ieşi, urmat de Brosnan.Mai erau câteva minute pân la ora zece,"când intrar în Mercedes. Charlie Salter spuse:ă ă-Iisuse, Harry, îmi faci numai sânge pe mochete.Taci şi condu, Charlie, ştii unde. Mary îi privea mohorrt :ă- Ce s-a întâmplat acolo?- Asta s-a întâmplat, îi întinse Brosnan coala cu îndrum rile spre Cadge End Farm.ă- Dumnezeule, murmur ea, citind. Ar fi cazul s -l sun pe generalul de Brigad .ă ă ă- S-o crezi tu, o opri Flood. Presupun c e privilegiul nostru, având în vedere cât ne-amă ostenit; hu eşti de aceeaşi p rere, Martin?ă - Categoric.

- Atunci, primul lucru pe care-l facem e s trecem pe mica şi liniştita clinic din Wapping,ă ă condus de bunul lui prieten doctorul Aziz, ca s se ocupe de Mordecai şi de bra ul meu. Iară ă ţ de-acolo, la Cadge End.Când ieşi din traficul pe cheiul Victoria, cotind pe Horse Guards Avenue, pe lâng Ministerulă Ap r rii, Fahy transpira în pofida frigului. Strada era liber şi umed , la circula ia continu ,ă ă ă ă ţ ă dar pe trotuare se vedea z pad , precum şi pe copacii şi cl dirile din ambele p r i. Îl observaă ă ă ă ţ pe Dillon în oglinda retrovizoare, un personaj sinistru cu hainele de piele neagr şi casca,ă dup care -sosi momentul adev rului şi toate p rur ş se întâmple în acelaşi timp.ă ă ă ă ăOpri la intersec ia dintre Horşe Guards Avenue şi WhitehalLân unghiul stabilit. Pe cealaltţ ă parte a str zii, la Horse Guards Parade, erau dou santinele din Cavaă ă leria Regal , c lare caă ă de obicei, cu s biile scoase.ăLa o oarecare distan , un poli ist întoarse capul şi v zu furgonul. Fahy opri motorul, d duţă ţ ă ă drumul ceasurilor şi-şi puse casca. în timp ce cobora şi încuia portierele poli istul îl strig ,ţ ă începând s se apropie gr bit. Dillon veni din urm cu motocicleta, Fahy se aşez în spateleă ă ă ă lui şi plecar , trecând în vitez pe lâng poli istul uimit, descriind un semicerc şiă ă ă ţ îndep rtându-se rapid spre Tra-falgar Square. Când Dillon intr pe sensul giratoriu din pia ,ă ă ţă se auzi prima explozie. Urm înc una, poate dou , dup care toate p rur s seă ă ă ă ă ă ă contopeasc în detona ia de autodistrugere a furgonului Ford Transit.ă ţDillon merse mai departe, nu prea repede, pe lâng Admirality Arch şi prin Mall. Ajunse laă Marble Arch şi qoti pe Bayswater Road în zece minute, iar nu peste mult, intr în parkingulă supermarketului. De cum îi v zu, Angel coborî din maşin . Deschise portierele şi aşeză ă ă rampa în pozi ie. Dillon şi Fahy introduser motocicleta în unţ ă ă tru, apoi trântir portierele.ă- A mers? întreb Angel. Totul a fost în regul ? ă ă- Las acum. Urc şi d -i drumul, îi ordon Dillon. Fata se supuse, iar Dillon şi Fahy urcară ă ă ă ă lâng ea.ăPeste un moment, ieşeau pe Bayswater Road.- Ia-o pe unde-am venit, nu prea repede, spuse Dillon Fahy deschise radioul, c utând printre diversele caă nale B.B.C.- Nimic, spuse el. Muzic aiurit şi vorb rie.ă ă ă- Las -l deschis. Şi ai r bdare. Vei auzi totul, destul de curând.ă ăîşi aprinse o igar şi se rezem de sp tar, fluierând încet.ţ ă ă ă- În mica sal chirurgical a clinicii de lâng Wapping High Street, Mordecai Fletcher z ceaă ă ă ă pe masa de opera ie, în timp ce doctorul Aziz, un indian c runt cu ocheţ ă lari rotunzi cu rame metalice, îi examina coapsa.- Harry, prietene, credeam c te-ai l sat de poznele astea, spuse el. Dar uite c iar începem,ă ă ă ca o sîmb t noapte nenorocit în Bombay.ă ă ăFlood st tea pe un scaun,„cu sacoul scos, în timp ce o tân r sor indianc îi trata bra ul.ă ă ă ă ă ţ T iase mâneca de la c maş şi sp la rana cu alcool. Brosnan şi Mary priă ă ă ă veau.- Cum e? îl întreb flood pe Aziz.ă- Va trebui s r mân aici dou , trei zile. Unele dintre alicele astea nu le pot scoate decâtă ă ă ă sub anestezie şi are o arter sec ionat . Acum, s ne uit m şi la tine.ă ţ ă ă ăÎntinse bra ul lui Flood şi ap s uşor cu o pens mic . Sora aduse un vas sm l uit. Azizţ ă ă ă ă ă ţ arunc în el o alic , apoi dou . Flood se strâmb de durere. Indianul mai g si una.ă ă ă ă ă- S-ar putea ca asta s fie toate, Harry, dar trebuie s - i facem o radiografie.ă ă ţ- Deocamdat bandajeaz -l şi d -mi o eşarf , îi ceru Flood. Am s revin mai târziu.ă ă ă ă ă- Dac aşa vrei...ăîi pansa cu pricepere bra ul, asistat de sor , apoi deschise un dulap şi lu o cutie cu fiole deţ ă ă morfin . îi injecta lui Flood una în bra .ă ţ- Exactca în Vietnam, Harry, îi aminti Brosnan.- î i va calma durerea, ad ug şi Aziz, în timp ce sora îl ajuta pe Flood s -şi îmbraceţ ă ă ă vestonul. Totuşi, te sf tuiesc s revii cel mai târziu disear .ă ă ăSora îi leg o eşarf pe dup gât. în timp ce-i punea mantoul peste umeri, uşa se d du deă ă ă ă perete şi n v li Charlie Salter.ă ă- E iadul pe p mânt, acum am auzit la radio. Atac cu mortiere la Zece Downing Street.ă

- O, Doamne Dumnezeule! exclam Mary Tanner. Flood o împinse pe uş , iar Mary seă ă întoarse spre Brosnan:- Haide, Martin, cel pu in ştim unde s-a dus tic losul.ţ ăîn diminea a aceea, cabinetul de r zboi fusese mai numeros decât de obicei, cincisprezeceţ ă participan i, inclusiv primul ministru. Tocmai îşi începuse şedin a în sala cabinetului dinţ ţ partea din spate a casei de la Num rul Zece, Downing Street, când primul brand, zburând peă o traiectorie arcuit pe distan a de circ dou sute de metri de la furgonul Ford Transîfă ţ ă ă parcat în col ul dintre Horse Guards Avenue şi Whitehall, ajunse la int . Avu loc o explozieţ ţ ă enorm , atât de puternic încât se auzi clar în cabinetul generalului de Brigad Charlesă ă ă Ferguson din Ministerul Ap r rii, cu vedere spre Horse Guards Avenue.ă ă- Christoase! strig Ferguson şi, la fel ca majoritatea oamenilor din minister, alerg la ceaă ă mai apropiat feă reastr .ăPe Downing Street, în sala cabinetului, geamurile fortificate special se Gr par , dar cea maiă ă mare parte a undei fu absorbit de c tre perdelele de plast antişoc. Prima bomb l s ună ă ă ă ă ă crater în gr din , smulgând din r d cini un cireş. Celelalte dou aterizar m i departe deă ă ă ă ă ă ă int , în Mountbatten Green, unde erau parcate nişte care de reportaj. Numai una dintreţ ă

acestea explod , dar în acelaşi moment s ri în aerr furgonul, autodistrus de dispozitivul luiă ă Fahy. în sala cabinetului se produse surprinz tor de pu in panic . To i se ghemuir , uniiă ţ ă ă ţ ă ad -postindu-se sub mas . Prin ferestrele sparte se stârni un curent de aer rece şi se auziră ă ă glasuri din dep rtare/ăPrimul ministru se ridic şi reuşi chiar s zâmbeasc . Cu un calm incredibil, spuse:ă ă ă- Domnilor, cred c e cazul s-o lu m de la început, într-un alt loc.ă ăŞi îi conduse afar din înc pere.ă ăMary şi Brosnan st teau pe bancheta din spate a Mercedes-ului, iar Harry Flood pe fotoliulă de lâng Chară lie Salter, care îşi d dea toat silin a prin traficul agloă ă ţ merat. - Asculta i, spuse Mary, trebuie s 'vorbesc cu geţ ă neralul de Brigad Ferguson. E esen ial.ă ţTreceau peste Putney Bridge. Flood întoarse capul, privindu-l pe Brosnan, care încuviin .ţă -Okay, spuse Flood. F ce vrei. Mary telefona de la aparatul din maşin , la Ministerulă ă Ap r rii, dar Ferguson nu era acolo. Nu se prea ştia unde se dusese. L s la sala de controlă ă ă ă num rul telefonului din maşin şi îl închise. - Alearg ca scos din min i, cu to i ceilal i, spuseă ă ă ţ ţ ţ Brosnan, aprinzându-şi o igar . Flood îi spuse lui Salter:ţ ă- Okay, Charlie, la Epsom, apoi prin Dorking şi pe sbarrf Road, şi calc-o pe coad . ăBuletinul de ştiri B.B.C: care fu auzit la radioul din Morris, era transmis pe obişnuitul ton calm şi lipsit de emo ie. Avusese loc un atac cu bombe asupra casei de la Num rul Zece, Downingţ ă Street, în jurul orei zece diminea . Cl direa suferise unele avarii, dar primul ministru şiţă ă membrii cabinetului de r zboi care se întruniser în acele momente erau cu to ii înă ă ţ siguran . : Furgonul pendul pe şosea, când Angel începu s suspine:ţă ă ă- O, Doamne, nu!.-. Dillon puse o mân pe volan.ă - Fii calm , feti o, spuse el liniştit. Tu vezi- i de condus. ă ţ ţ- Fahy p rea gata s i se fac râu.ă ă ă- Dac aveam timp s aplic aripioarele alea pe cilindru, alta ar fi fost situa ia. Te-ai gr bită ă ţ ă prea mult, Sean. L-ai l sat pe Brosnan s te preseze şi asta i-a fost fatal.ă ă ţ- Poate, replic Dillon,-dar în final nu conteaz decât c am ratat.ă ă ăScoase o igar , o aprinse şi deodat izbucni într-un râs neputincios. ţ ă ăAroun plecase din Paris la nou şi jum tate, pilotând chiar el turboreactorul Citation, întrucâtă ă Rashid avea calificativul de copilot, necesar conform regulamentelor de zbor. Makeev, în cabina din spatele lor, citea ziarul de diminea , când Aroun intr în leg tur cu turnul deţă ă ă ă control al aeroportului Maupertus din Cherbourg pentru a ob ine autoriza ia de aterizare peţ ţ pista sa privat de la Saint-Denis.ăControlorul de zbor îi d du aprobarea, apoi spuse:ă- Tocmai am primit un flash de ştiri/Atac cu bombe asupra guvernului britanic pe Downing Street, la Londra. - Ce s-a în împlat? vru s ştie Aroun.ţ ă- Pe moment, n-au spus mai mult.

Aroun îi zâmbi surescitat lui Rashid, care auzise şi el mesajul.'- Treci la manş şi execut aterizarea.ă ă Se retrase în cabin , aşezându-se în fa a lui Makeev.ă ţ- S-a transmis un buletin de ştiri. Atac cu bombe la Zece Downing Street.Makeev arunc ziarul. ă- Şi altceva? - Atâta, deocamdat .ăAroun îşi ridic privirea spre cer, desf când mâinile:ă ă- Dumnezeu fie l udat!ăFerguson st tea lâng carele de reportaj din Mountbată ă ten Green, cu detectivul inspector Lane şi sergentul Mackie. Ningea uşor, iar o echip de expertiz criminalistic de la poli ieă ă ă ţ inspecta cu aten ie al treilea brand al lui Fahy, cel care nu explodase. ţUrât treab , domnule, spuse lane. Ca s folosesc o fraz de mod veche, drept în inimaă ă ă ă ă Imperiului. Vreau s zic, cum poate s le mearg cu aşa ceva? ă ă ă- Fiindc tr im într-o democra ie, inspectore, fiindc oamenii trebuie s -şi vad înainteă ă ţ ă ă ă devie ile lor, ceea ce înseamn c , nu putem transforma Londra într-o for area înarmat ,ţ ă ă ţ ţă ă stil est-european. Un comisar tân r se apropie cu un telefon mobil şi-i sopti ceva lui Mackie.ă Sergentul r spunse: ă- Scuza i-m , domnule general de Brigad , e urgent, sun de la birou. Domnişoara c pitanţ ă ă ă ă Tanner v-aC utat acolo. ăD telefonul încoace, ceru «generalul. Aici Ferguson... în eleg... Spune-mi num rul, îi f cuă ţ ă ă semn lui Mackie, care scoase un carnet şi un creion şi îl not dup dictare. ă ăMercedes-ul tocmai trecea prin Porking, când sun ă télefonul. Mary r spunse imediat:ă- Domnule general de Brigad ?ă- Ce se întâmpl ?ă- Atacul cu mortiere de la Num rul Zece. Numai Dillon poate s fi fost. Am aflat c aă ă ă cump rat cincizeci de livre ă dé Semtex din Londra, asear , de la Jack Hară vey. - Unde sunte i acum? ţ- Tocmai ieşim din Dorking, domnule, pe Horsham Road, Martin, eu şi Harry Flood. Avem o adres a lui Dillon.ă- D mi-o. ăÎi indic din nou lui Mackie cu capul şi o repet cu glas tare, pentru ca sergentul s-o scrie înă ă carnet. - Drumuleste prost, domnule, spuse Mary, plin de z pad , dar ar trebui s ajungem la aceaă ă ă ferm Cadge End într-o jum tate de or .ă ă ă- Perfect. Nu te pripi, Mary, iubita mea, dar nici nu-l l sa pe tic los s scape. V trimitemă ă ă ă înt riri cât mai rapid posibil. Voi fi în maşina mea, aşa c ai num rul.ă ă ă- Am în eles, domnule.ţînchise telefonul, iar Flood se întoarse spre ea: -Okay?- înt ririle sunt pe drum, dar nu trebuie s -l l s m s fug . ă ă ă ă ă ăBrosnan scoase Browning-ul din buzunar şi îl verific .ă - Nu va sc pa, spuse el, înverşunat. De data asta, nu. ăFerguson îl inform calm pe" Lane despre cele în-tâmplate.ă- Ce crezi c face Harvey, inspectore?ă- Se trateaz la vreun medic corupt, undeva într-o clinic privat dişpret , domnule.ă ă ă ă-Perfect, cerceteaz şi, dac e cum spui, nu te amesteca.. Pune-l doar sub supraveghere, dară ă acum mergem la acel Cadge End, şi repede. Du-te şi preg teşte maşinile. ăLane şi Mackie plecar gr bi i şi, în timp ce Feră ă ţ guson d dea s -i urmeze, primul ministruă ă ap ru de dup col ul cl dirii. Purta un palton închis la culoare şi îl înă ă ţ ă so eau ministrul deţ interne şi câ iva asisten i. V zându-l pe Ferguson, şe apropie. ţ ţ ă- Opera lui Dillon, domnule general de Brigad ?ă- Aşa cred, domnule prim ministru.

- A fost pe-aproape, zâmbi John Major. Prea aproape ca s ne Sim im bine. Remarcabil om,ă ţ acest Dillon. – Nu pentru mult timp, domnule prim ministru, tocmai i-am aflat în sfârşit o adres .ă - Atunci, nu te re in, domnule general de Brigad , înainte, cu toate mijloacele! ţ ăFerguson se întoarse şi plec gr bit.ă ăDrumul printre copaci, la Cadge End, era acoperit cu mai mult z pad decât la plecare.ă ă ă Angel se hurduc de-a lungul drumului cu maşina, spre ferm , şi intr în hambar. Opriă ă ă motorul, l sându-se o t cere ap s toare. ă ă ă ă- Şi acum? întreb Fahy. Un ceai bun, cred.ăDillon cobori, ocoli pân în spate s deschid por ile şi scoase rampa.ă ă ă ţ-Ajut -m , Danny.ă ăScoaser motocicleta, iar Dillon o rezem pe cric.ă ă- A lucrat excelent. Bun treab ai f cut cu ea, Danny.ă ă ăAngel o luase înainte şi, în timp ce mergeau dup ea, Fahy întreb :ă ă- N-ai nici un nerv în trup, nu-i aşa, Sean? - N-am v zut niciodat rostul. ă ă- Ei bine, eu am, Sean, şi nu de-un ceai împu it am nevoie, ci de-un whisky.ţIntr în living, iar Dillon urc în dormitorul lui. G si o geant mare veche şi b g repede în eaă ă ă ă ă ă costumul, trendul, c m şile pantofii şi celelalte obiecte m runte. îşi controla portofelul. îiă ă ă mai r m seser cam patru sute de lire sterline. Deschise servieta, unde erau cei cinci mii deă ă ă dolari ramaşi din banii de cheltuial , precum şi Walther-ul cu surdina Carswell la gura evii.ă ţ Arm pistolul, preg -tindu-l de ac iune; şi-l puse la loc înserviet , împreun cu permisul deă ă ţ ă ă conducere din Jersey şi brevetul de pilot. Descheie fermoarul scurtei, scoase Beretta şi îl verific , apoi şi-l înfipse la spate, sub cureaua pantalonilor de piele, ascunzând patul subă geac .ăCând coborî cu geanta şi servieta, Fahy se uita la televizor, în picioare. Se transmiteau imagini cu Whitehall sub z pad , Downing Street şi Mountbatten Green.ă ă- Tocmai l-au dat pe primul ministru inspectând pagubele. P rea s n-aib nici o grij peă ă ă ă lumea asta. - Da, are noroc cu carul, coment Dillon. Angel veni şi-i d du o ceaşc de ceai.ă ă ă- Acum ce se va întâmpla, domnule Dillon?Ştii foarte bine ce, Angel. îmi iau zborul, în nem rginirile albastre.ă- Spre acel Saint-Denis?- Exact. »- ie- i convine, Sean, iar pe noi ne laşi aici, s ducem greul, spuse Fahy.Ţ ţ ă- Şi ce-ar putea fi atât de greu?- Ştii ce vreau s spun.ă- Nimeni nu are nici o informa ie despre tine, Danny. Eşti în siguran pân la Ziua de Apoi.ţ ţă ă Eu sunt cel dup care umbl dobitocii ia. Brosnan şi gagic -sa şi geă ă ă ă neralul de Brigadă Ferguson, pe seama mea vor pune totul.Fahy se întoarse în alt parte, iar Angel întreb :ă ă- N-am putea veni şi noi, domnule Dillon? Lâsând ceaşca jos, Dillon îi puse mâinile pe umeri:- Nu e nevoie, Angel. Fugarul sunt eu, nu tu sau Danny. ia nici m car nu ştiu c exista i.Ă ă ă ţSe duse la telefon, ridic receptorul şi sun la aeroă ă dromul Grimethorpe. Grant r spunseă imediat:Da, cine e?Peter Hilton, b trâne, reveni Dillon la personajul de absolvent al şcolii publice. Zborul meu eă okay? Nu-i prea z pad ?ă ăE degajat pân la cel lalt cap t, în West Country, r spunse Grant. Totuşi, decolarea de-aiciă ă ă ă ar putea fi complicat . Când vrei s mergem? ă ă- Ajung în jum tate de or . î i convine aşa? ă ă ţ-Te aştept.Când Dillon închise telefonul, Angel strig : ă- Nu, unchiule Danny! Întorcându-se, Dillon îl v zu pe Fahy în uş , inând cu ambele mâini oă ă ţ puşc de vân toare.ă ă

- Dar nu-mi convine mie, Sean, spuse el, tr gând cocoasele.ă- Danhy, b iatule, îşi desf cu Dillon bra ele. Nu face asta.ă ă ţ- Mergem cu tine, Sean, şi aşa r mâne.ă- i-e de bani, Danny? Nu i-am spus c omul pentru care lucrez poate aranja pl i oriunde?Ţ ţ ă ăţFahy tremura, cu puşca leg nându-i-se în mâini.ă- Nu, nu de bani e vorba. P ru s se mai înmoaie.ă ă- Mi-e fric , Sean. Iisuse, când am v zut la televiă ă zor... Dac m prind, am s -mi petrec totă ă ă restuf zilelor în puşc rie, Sunt prea b trân, Sean.ă ă- Atunci, de ce-ai acceptat de la început s fii al turi de mine?ă ă- Aş vrea şi eu s ştiu. Atî ia ani am stat aici, ie-şindu-mi din min i de plictiseal . Furgonul,ă ţ ţ ă mortierele, erau doar ca s am o ocupa ie, o fantezie, iar pe urm ai ap rut tu şi totul aă ţ ă ă devenit realitate.-în eleg, spuse Dillon.ţFahy ridic puşca. ă- Deci, asta e, Sean. Daca noi nu mergem, nu pleci nici tu.Mâna lui Dillon g si la spate patul pistolului Beretta, bra ul i se r suci în fa şi-i trase luiă ţ ă ţă Danny dou gloan e în inim , f cându-l s -se clatine de-a-nd ratelea pân în vestibul. Loviă ţ ă ă ă ă ă peretele opus şi- alunec în jos.ăAngel zbier , alergând s îngenuncheze lâng el. Se ridic încet, privindu-l fix pe Dillon.ă ă ă ă- L-ai omorât.- Nu mi-a dat de ales.Fata se r suci, deschise uşa din fa , iar Dillon alerg dup ea. Fugind prin curte, Angelă ţă ă ă disp ru într-unul dintre hambare. Intrând un pas, Dillon se opri s asculte. De undeva dină ă pod se auzea un fream t şi c deau paie.ă ă- Angel, ascult -m . Te iau cu mine.ă ă- Ba n-ai s m iei. Ai s m omori ca pe unchiul Danny, Eşti un asasin blestemat, r sună ă ă ă ă ă înfundat voă cea ei.Un moment, Dillon întinse bra ul stâng, cu pistolul Beretta îndreptat spre pod.ţ- Şi la ce te-ai fi aşteptat? Despre ce crezi c era vorba?ăT cere. Se întoarse, str b tu gr bit curtea şi intr în cas , trecând peste trupul lui Fahy. îşiă ă ă ă ă ă b g Beretta la loc în cing toare, lu servieta şi geanta cu hainele, reveni la hambar şi leă ă ă ă puse pe fotoliul de lâng volan al furgonului Morris. ăMai încerc o dat :ă ă- Vino cu mine, Angel. N-am s - i fac nici cel mai mic r u, jur.ă ţ ăNici un r spuns. ăAtunci, s te ia dracu'. Se aşez la volan şi porni.ă ăPeste câtva timp, când se l s liniştea, Angel coborî şi merse în cas . Se aşez lâng trupulă ă ă ă ă unchiului cu spatele rezemat de perete şi o expresie goal pe fa , f r s se mişte, niciă ţă ă ă ă chiar când auzi sunetul unei maşini sosind în curte.Capitolul 14Pista de decolare din Grimethorpe era acoperit complet cu z pad . Uşile hangarului erauă ă ă închise şi nu se z rea nici unul dintre cele dou avioane. Prin hornul de tabl ieşea fum,ă ă ă singurul semn de via , când Dillon veni cu maşina spre vechiul turn şi frân . Coborî, cuţă ă geanta şi servieta, şi merse pân la uş . Când intr , îl v zu pe Bill Grant în picioare lângă ă ă ă ă sob , bându-şi caă feaua.- A, aici erai, b trâne, spuse Dillon. P rea pustiu, începusem s m îngrijorez.ă ă ă ă- Nu era nevoie.Grant, care purta o salopet neagr de zbor veche şi o scurt aviatic din piele, lu o sticlă ă ă ă ă ă de scotch şi-şi turn pu in în cana cu cafea.ă ţDillon l s geanta jos, r mânând îns cu servieta în mâna dreapt . ă ă ă ă ă- M întreb dac e în elept ce faci, b trâne? remarc el, pe cel mai tipic ton de şcoală ă ţ ă ă ă public . ă- N-am fost niciodat deosebit de în elept, b trâne.ă ţ ăGrant p rea s -l ironizeze.ă ă- Aşa am ajuns în fund tura asta.ă

Merse la birou şi se aşez . Dillon v zu c avea desă ă ă f cut o hart , cu zona Canalului Mânecii,ă ă ă coastele Nor-mandiei şi împrejurimile oraşului Cherbourg, harta pe care o consultase el cu Angel, în prima sear .ă- Ascult , tare aş mai vrea s mergem, b trâne, spuse el. Dac eşti îngrijorat pentru restulă ă ă ă taxei, î i pot pl ti cash.ţ ăRidic servieta.ă- Sunt sigur c nu ai nimic împotriva dolarilor ameriă cani.- Nu, dar am împotriv s fiu luat de prost, ar t Grant harta. Land's End, vezi s nu. Te-amă ă ă ă ă v zut ui-tându-te la asta atunci, când ai venit cu fata. Canalul englez şi coasta Fran ei. Ce-aşă ţ vrea eu s ştiu, e în ce încerci s m bagi.ă ă ă- Z u c eşti prost de dai în gropi, r spunse Dillon. Grant deschise un sertar al biroului şi-şiă ă ă scoase vechiul revolver Webley.- Vom vedea, nu-i aşa? Acum, pune servieta pe birou şi d -te mai înapoi, pân v d eu ce-ă ă ăavem aici.- Sigur, b trâne, nu e nevoie de violen .ă ţăDillon se apropie şi-i puse servieta în fa . în acelaşi moment, scoase Beretta de laţă cing toare, întinse mâna peste mas şi îl împuşc pe Grant de la câ iva centimetri.ă ă ă ţGrant'c zu pe spate cu scaunul. Dillon b g Beretta la loc, împ turi harta, o lu sub bra , îşiă ă ă ă ă ţ ridic geanta şi servieta şi ieşi, mergând cu paşi grei prin z pad , spre hangar. Intr pe uşaă ă ă ă mîc , trase z vorul por ii glisante şi d du la iveal cele dou aeronave. Alese avionul Cessnaă ă ţ ă ă ă Conquest, din simplul motiv c se afla cel mai aproape. Scara uşii era coborât . Aruncă ă ă în untru geanta şi seră vieta, urc şi închise uşa dup el.ă ăSe aşez pe scaunul din stânga şi studie harta. .Aproximativ o sut patruzeci de mile pân laă ă ă Sâint-Denis. Dac nu avea probleme cu vânturile din fa , un asemeă ţă nea avion putea ajunge în patruzeci şi cinci de minute. Nu depusese nici un plan de zbor, aşa c avea s apar ca ună ă ă punct neidentificat pe radarul cuiva, dar nu conta. Dac zbura drept peste mare pe laă Brighton, urma s se piard la jum tatea Canalului înainte de a în elege ciă ă ă ţ neva ce se întâmpla. Se punea problema apropierii de Saint-Denis, dar, dac aborda coasta la dou suteă ă de metri altitudine, cu un dram de noroc avea s treac pe sub radarul aeroportuluiă ă Maupertus din Cherbourg.Puse harta pe scaunul al turat, s-o poat vedea, şi porni motoarele, ac ionându-l mai întîi peă ă ţ cel din stânga, apoi şi pe dreptul. Scoase Conquest-ul din hangar şi se opri s fac un controlă ă complet al carlingii. Aşa cum se l udase Gran , rezervoarele de combustibil erau pline. Dillonă ţ îşr încheie centura şi rul pe bretea; apoi pân în cap tul pistei. Întoarse spre vânt şi porniă ă ă înainte. Sim i imediat tracţ iunea z pezii, m ri puterea şi for la maximum, tr gând înapoiţ ă ă ţă ă manşa. Avionul decola şi începu s urce. Se înă clin pentru a coti spre Brighton şi v zu jos oă ă limuzin neagr ieşind dintre copaci, spre hangare.ă ă- Ei, nu ştiu cine naiba o i fi, spuse el încet, dar dac dup mine venea i, a i întârziat.ţ ă ă ţ ţŞi întoarse Conquest-ul într-un arc larg, îndreptându-se spre coasta. Angel st tea la masa din buc t rie, inând în mân cana de cafea pe care i-o d duse Mary.ă ă ă ţ ă ă Brosnan şi Harry Flood, cu bra ul suspendat în eşarf , ascultau în picioare, iar Charlie Saiterţ ă st tea rezemat de uş .ă ă- Dillon şi unchiul t u au fost pe Downing Street, vrei s spui? întreb Mary.ă ă ăAngel d du din cap:ă- Eu am condus Morris-ul cu motocicleta domnului în untru. A mers dup unchiul Danny,ă ă care era cuford-ul Transit. P rea ame it .ă ţ ă- L-am adus înapoi de la Bayswater, iar unchiul Danny se temea, îi era fric de ceea ce seă putea întâmpla.-Şi Dillon?- El trebuia s decoleze de la aerodromul din Gri-thorpe. S-a în eles cu domnul Grant care îlă ţ ine. A zis c voia s zboare la Land's End, dar min ea. Strânse cana în mâini, cu privireaţ ă ă ţ

în gol. Brosnan întreb cu blânde e:ă ţ- Unde voia s ajung , Angel, ştii cumva?ă ă

- Mi-a ar tat pe hart . în Fran a. Era în josul coastei, "e la Cherbourg. Avea însemnata o pistă ă ţ ă de aterizare,un loc numit Saint-Denis. - Eşti sigur ? insist Brosnan.ă ă- A, da. Unchiul Danny i-a cerut s ne ia şi pe noi, dar n-a vrut şi atunci unchiul Danny s-aă sup rat. A venit cu puşca şi pe urm ...ă ăÎncepu s suspine. Mary o cuprinse cu bra ele:ă ţ- Nu-i nimic, gata, nu face nimic. - Mai era şi altceva? întreb Brosnan.ă- Nu cred, r spunse fata, cu aceeaşi expresie n uă ă cit . I-a oferit unchiului Danny bani. A spusă c omul pentru care lucreaz poate aranja pl i oriunde în lume.ă ă ăţ- N-a spus cine era acel om?- Nu, n-a spus niciodat .ăSe lumin la fa .ă ţă- Prima oar , când a venit, a zis ceva în sensul c lucreaz pentru arabi.ă ă ăMary îl privi pe Brosnan: -Irak?- Întotdeauna am considerat-o o posibilitate.- Perfect, s mergem, interveni Flood. S cercet m acel Grimethorpe. u stai aici cuă ă ă Ţ puştoaica, Charlie, îi spuse el lui Salter, pân soseşte cavaleria. Lu m Mer-cedes-ul.ă ăŞi ieşi primul din cas .ăÎn Marea Sal de la Saint-Denis, Rashid, Aroun şi Makeev st teau în picioare, bândă ă şampanie, în aşteptarea ştirilor de la televiziune.- O zi de s rb toare la Bagdad, spuse Aroun. Poă ă porul va şti cât de puternic e preşedintele s u.ăPe ecran ap ru crainicul, care rosti o scurt introduă ă cere, dup care urmar imaginileă ă Whitehall sub z pad , garda de la Cavaleria Regal , curtea din spate de la Num rul Zeceă ă ă ă Downing Street, perdele atârnând lâ ferestrele sparte, Mountbatten Green şi primul ministru inspectând avariile. Cei trei r maser într-o t cere şoă ă ă cat .ă, Aroun vorbi cel dintîi.- A dat greş, şopti el. Totul, degeaba. Câteva ferestre sparte, o groap în gr din .ă ă ă- Atentatul a avut loc, protest Makeev. Cel mai senă za ional atac asupra guvernului britanicţ organizat vreodat , în plin sediu al puterii.ă- Cui îi pas ? îşi arunc Aroun paharul de şampanie în şemineu. Aveam nevoie de un rezultată ă şi nu ne-a ob inut nici unul. N-a reuşit nici cu Thatcher, nici cu ţ primul ministru britanic. în ciuda vorbelor lui umflate, Josef, nimic decât eşecuri.Se aşez într-unul din scaunele cu sp tar înalt din jurul mesei de sufragerie, iar Rashidă ă spuse:- Bine c nu i-am pl tit milionul de dolari.ă ă- Adev rat, r spunse Aroun, dar banii conteaz cel mai pu in. Pozi ia mea personal fa deă ă ă ţ ţ ă ţă preşedinte e în joc.- Şi ce facem? întreb Makeev.ă- Ce facem? îşi ridic Aroun privirea spre Rashid. îl vom primi pe prietenul nostru Dillon cuă mult c ldur , într-o zi foarte friguroas , nu-i aşa, Ali?ă ă ă ă- La ordinele dumitale, domnule Aroun, r spunse Rashid.ă- Şi tu, Josef, eşti al turi de noi în treaba asta? întreb Aroun.ă ă- Fireşte, îl asigur Makeev, întrucât altceva nu prea avea ce spune. Fireşte.ăCând turn înc un pahar de şampanie, mâinile îi treă ă murau.în timp ce Mercedes-ul ieşea dintre copaci, la Gri-methorpe, avionul Conquest se îndep rta,ă înclinat pe o parte. Conducea Brosnan, cu Mary al turi şi Harry Flood pe bancheta din spate.ăMary se aplec pe fereastr :ă ă-Crezi c ele?ă- Poate, r spunse Brosnan. Vom afla curând. Trecur pe lâng hangarul deschis, cu aparatulă ă ă Na-vajo Chieftain-în untru, şi se oprir la bar ci. Brosnan, intrând primul pe uş , îl g si peă ă ă ă ă Grant.- Aici, îi chem el.ă

Mary şi Flood i se al turar .ă ă- Deci, Dillon era în avion, coment ea.ă- Evident, r spunse mohorât Brosnan.ă- Ceea ce înseamn c tic losul ne-a tras clapa, ad ug Flood.ă ă ă ă ă- Nu fi chiar aşa de sigur, îi spuse Mary. M i-er un avion în hangar.ă ăŞi seîntoarse, ieşind în fug .ă- Ce se întâmpl ? întreb Flood, în timp ce-l urma pe Brosnan afar .ă ă ă- Printre altele, domnişoara asta e întâmpl tor şi pilot în Army Air Corps.ăCând ajunser la hangar, uşa Airstair a Navajo-ului era deschis , iar Mary se afla în carling .ă ă ă Se ridic şi ieşi.ă- Are plinul f cut.ă-Vrei s -l urm rim? o întreb Brosnan.ă ă ă- De ce nu? Cu pu in noroc, vom zbura drept în coada lui.ţAr ta feroce şi hot rât ; deschise poşeta şi scoase telefonul Cellnar. ă ă ă- Nu-l las pe omul sta s scape cu ce-a f cut. Trebuie sa fie pus la punct odat pentruă ă ă ă totdeauna.Ieşi, scoase antena telefonului Şi form num rul din maşina lui Ferguson.ă ăLimuzina, în fruntea unui convoi de şase maşini ale Branşei Speciale f r însemne, tocmaiă ă intra în Dorking, când Ferguson primi apelul. Detectivul inspector Lane st tea al turi; iară ă sergentul Mackie în fa , lâng şofer. ţă ăFerguson ascult raportullui Mary şi se hot rî:ă ă- Sunt complet de acord. Trebuie s -l urm ri i pe Dillon cu toat viteza spre locul acela de laă ă ţ ă Saint-Denis. Ce îmi cere i? ţ - Vorbi i cu colonelul Hernu de la Serviciul Cinci; Cere i-i s afle a cui e pista de la Saint-ţ ţ ăDenis, ca s ştim |: ce ne aşteapt . Va dori s vin personal, evident, dar asta va lua timp.ă ă ă ă Ruga i-I s aranjeze cu autorit ile de la aeroportul Maupertus din Cherbourg. Pot ac iona caţ ă ăţ ţ verig de leg tur pentru noi când ne apropiem de coasta francez .ă ă ă ă- M ocup imediat, iar voi folosi i frecven a asta radio, îi d du el rapid detaliile. V va puneă ţ ţ ă ă în contactdirect cu mine la Ministerul Ap r rii. Dac nu ajung între timp la Londra, v vor face eiă ă ă ă leg tura.ă -Am în eles. ţ- Şi, Mary, iubito, ai grij . Ai mare grij .ă ă- M voi str dui, domnule.ă ăMâry închise telefonul celular, îl puse în poşet şi reveni în hangar.ă- Deci, plec m? întreb Brosnan.ă ă - Va vorbi cu Max Hernu, la Paris. O s ne aranjeze leg tur cu aeroportul Maupertus dină ă ă Cherbourg, ca săne anun e în ce ne b g m. Zâmbi sub ire:ţ ă ă ţ; - Aşadar, s mergem. Ar fi mare p cat s ajungem acolo pentru a constata c s-a dusă ă ă ă mai departe. Urc în Navajo şi se aşez în carling . Harry Flood intr urm torul, instalându-ă ă ă ă ăse pe un fotoliu din cabin . îl urm Brosnan, care ridic uşa Airstair şi se aşez pe fotoliulă ă ă ă copilotului, lâng ea. Mary porni primul motor, apoi pe al doilea, termin verificarea carlingiiă ă şi scoase aparatul din hangar. începuse s ning , un vânt slab suflând z pada peste pist înă ă ă ă perdele dese, pe când Mary rul pân în cap t şi întoarse.ă ă ă- Gata? întreb .ăBrosnan d du din cap. Mary ambala motoarele, avionul porni vuind pe pist şi-şi lu zborulă ă ă spre cerul plumburiu, în timp ce Mary tr gea demanş .ă ăMax Hem» st tea la birou; în cabinetul s u din sediul D.G.S.E., ă ă peváTd nişte hârtii cu inspectorul Savary, când i se f cu leg tura cu Ferguson.ă ă- Charles, a i avut nişte momente interesante la Londra în diminea a asta.ţ ţ- Nu râde, b trâne prieten, fiindc toat încurc tura î i poate ateriza foarte bine ie în bra e.ă ă ă ă ţ ţ ţ Num rul, unu, este o pist privat de decolare într-un loc numit Saint-Denis, mai în jos peă ă ă coast de la Cherbourg. A cui e? ă

Hernu acoperi receptorul cu o mân şi-i spuse lui Savary:ă- întreab la computer. Cine e proprietarul pistei de decolare private de la Saint-Denis, peă coasta normand ?ăSavary ieşi gr bit, iar Hernu continu : ă ă- Spune-mi despre cee-vorba, Charles. Ferguson îi explic . în încheiere, zise:ă- De data asta, trebuie s -l prindem pe tic los, ă ă Max, s -l termin m odat pentru totdeauna.ă ă ă- De acord, prietene. Savary reveni repede, cu o hârtie pe care i-o d du lui Hernu. Acesta o citi şi fluier uşor.ă ă— Pista respectiv face parte din proprietatea casă telului Saint-Denis, care îi apar ine luiţ Michael Aroun.- Miliardarul irakian? râse aspru Ferguson. Toate se explic . Vrei s aranjezi autorizareaă ă pentru Mary Tanner la Cherbourg şi s te îngrijeşti s -i parvin informa ia asta? ă ă ă ţ- Desigur, prietene. Voi preg ti şi un avion, neîîntârziă at, şi m duc acolo personal, cu oă echip de la Serviciul Cinci.ă - Succes la vân toare, nou tuturor, mai spuse Charlie Ferguson şi închise.ă ăPeste coasta Normandiei pluteau nori groşi la mic în l ime. Dillon, aflat înc la câ ivaă ă ţ ă ţ kilometri în larg, ieşi cam la trei sute de metri altitudine şi coborî mai mult, apropiindu-se de litoral la vreo sut cincizeci de metri, asupra unei m ri furtunoase, cu valuri înspumate.ă ă «Zborul decursese ca un vis, f r nicio problem , naviga ia fusese dintotdeauna punctul luiă ă ă ţ forte şi când ajunse deasupra uscatului, v zu castelul Saint-Denis cocoă tat pe marginea falezei, cu pista la câteva sute de metri mai în spate. Era cât de cât z pad , dar nu atât deă ă mult ca în Anglia. Exista un mic hangar de prefabricate, cu turboreactorul Citation parcată afar . F cu un singur rând pe deasupra castelului, coti în vânt şi coborî profundoarele,ă ă executând o aterizare perfect .ăAroun şi Makeev st teau aşeza i lâng -foc, în sala mare, când auzir sunetul avionuluiă ţ ă ă deasupra. Rashid se 'gr bi s deschid glasswandul. Ieşir cu to ii pe terasa înz pezit ,ă ă ă ă ţ ă ă Aroun privind printr-un binoclu. La trei sute de metri distan ,; pe pist , avionul Cessnaţă ă Conquest ateriza şi rul spre hangar, cotind pentru a se alinia lâng ă ă Citation. -Deci, a venit, observ Aroun. Focaliza binoclul spre avion, v zând c uşa se desă ă ă chidea şi ap rea Dillon. Îi d du binoclul lui Rashid, care arunc o privire, apoi şi lui Makeev.ă ă ă- Merg s -i iau eu Land-Rover-ul, spuse Rashid. ă - Ba nu te duci nic ieri, cl tin din cap Aroun. Las -l ă ă ă ă pe afurisitul sta s mearg prină ă ă z pad , cum i se cuvine, iar când ajunge aici, îl vom aştepta.ă ăCând coborî, Dillon l s geanta şi servieta în Conă ă quest. Merse spre Citation şi-şi aprinse o igar , privind avionul. Era un model cu care zburase de multe ori în Orientul Mijlociu;ţ ă

favoritut lui personal, îşi termin igara şi m i aprinse una. Domnea un ger amarnic şi oă ţ ă linişte desvârşit ; trecuser cincisprezece minute şi înc nu ap rea nici un mijloc deă ă ă ă transport. Deci, aşa st treaba? murmur el încet şi reveni la ă ă Conquest.Deschise servieta, inspecta Walther-ul şi surdina Carswell, îşi potrivi Beretta la spate, apoi lu geanta într-o mân , servieta în cealalt , travers pista şi porni pe c rarea printre copaci. ă ă ă ă ăLa optzeci de kilometri în larg, Mary se identific pentru turnul de control al aeroportuluiă Maupertus. Primi r spunsul imediat.ă- V aşteptam. ă- Am autorizare s aterizez pe pista de la Saint-Deă nis?- Vremea se înr ut eşte rapid. Ni s-a raportat cea la trei sute de metri, acum doară ăţ ţă dou zeci de minute. Trebuie s fi ajuns la dou sute cel mult. V recomană ă ă ă d m s încerca iă ă ţ aici.Brosnan, care asculta la cealalt pereche de c şti, întoarse capul spre ea, alarmat: ă ă- Nu se poate, nu tocmai acum. Mary transmise la Maupertus:- E extrem de urgent s ajung acolo. ~ -> Avem un mesaj pentru dumneavoastr de laă ă colonelul Hernu. - Citi i-l, ceru ea. ţ- Pista de la Saint-Denis apar ine de Chateau Saint-his, care e proprietatea domnului Michaelţ Aroun. – V mul umesc, r spunse ea calm . Terminat convorbirea.ă ţ ă ă

Se întoarse spre Brosnan:- Ai auzit? Michael Aroun.- Unul dintre cei mai boga i oameni din lume, conţ firm Brosnan. Şi irakian pe deasupra.ă- Totul se leag .ăBrosnan îşi descheie centura. -Merg s -i spun lui Harry.ăDillon se trudea prin z pad spre terasa din fa a casă ă ţ telului, privit de cei trei. Aroun spuse:- Ştii ce ai de f cut, Josef.ă- Fireşte.Makeev scoase un pistol automat Makarov din buzunar, se asigur c era gata de lupt şi îlă ă ă puse la loc.- Du-te şi deschide-i Ali, îi ordon Aroun lui Rashid. Rashid ieşi. Aroun se duse la canapeauaă de lâng focăşi lu un ziar. Când merse la mas s se aşeze, puse ziarul în fa a lui, scoase din buzunar ună ă ă ţ revolver Smith & Wesson şi îl ascunse dedesubt.Rashid deschise uşa, în timp ce Dillon urca treptele acoperite de z pad .ă ăDomnule Dillon, îl salut tân rul c pitan. Deci, a i ajuns?ă ă ă ţ- Aş fi apreciat o maşin , r spunse Dillon.ă ă- Domnul Aroun v aşteapt în untru. S v iau bagajul.ă ă ă ă ăDillon puse geanta jos, r mânând cu servieta în mân .ă ă- Pe asta o in la mine, zâmbi el. Ce-a mai r mas din bani.ţ ăÎl urm pe Rashid peste enorma întindere de dale albe şi negre, intrând în marea sal , undeă ă Aroun aştepta la mas .ă- Intr , domnule Dillon, îl pofti irakianul.ă- Dumnezeu s -i binecuvânteze pe to i de-aici, r să ţ ă punse Dillon, mergând spre mas , pentruă a se opri în fa a ei, cu servieta în mâna dreapt .ţ ă- Nu te-ai descurcat prea bine, remarc Aroun. Dillon ridic din umeri:ă ă- Mai câştigi, mai şi pierzi.- Mi s-au promis fapte mari. Trebuia s dai foc lumii.ă- Alt dat , poate, puse Dillon servieta pe mas .ă ă ă- Alt dat .ă ăDintr-o dat , chipul lui Aroun se schimonosi de furie.ă- Alt dat ? Las -m s - i spun ce-ai f cut. Nu nuă ă ă ă ă ţ ă mai pe mine m-ai dezam git, ci şi peă Saddam Hussein, preşedintele rii mele. I-am dat cuvântul, cuvântul meu de onoare şi, dinţă cauza dumitale, de onoarea mea s-a ales praful.- Şi ce vrei s fac, s spun c -mi pare r u? Rashid st tea aşezat pe marginea mesei,ă ă ă ă ă leg nându-şiăun picior. îi spuse lui Aroun:- În situa ia de fa , a fost o decizie în eleapt s nu-l pl tim pe acest om.ţ ţă ţ ă ă ă- Despre ce vorbeşte? întreb Dillon.ă- Despre „milionul avans" pe care mi-ai cerut s -l deă pun la Ziirich.-Am vorbit cu administratorul b ncii, replic Dillon. Mi-a confirmat c fusese depus în contulă ă ă meu.- La instruc iunile mele, n t r ule! Am un depozit de milioane la banca aia. Era de ajuns sţ ă ă ă ă amenin cuţtransferul altundeva, ca s -i pun s fac sluj.ă ă ă- Nu trebuia s faci asta, spuse calm Dillon. Eu m in întotdeauna de cuvânt, domnuleă ă ţ Aroun. Pretind ca şi ceilal i s fac la fel. O chestiune de onoare.ţ ă ă- Onoare? Mie îmi vorbeşti de onoare? râse zgomotos Aroun. Ce zici de asta Josef?Makeev, care st tusedup uş , ieşi cu Makarov-ul în mân . Dillon se întoarse pe jum tate,ă ă ă ă ă iar rusul spuse:- Uşor, Sean, uşor.- Nu merge cu mine întotdeauna uşor, Josef? i-o întoarse Dillon.- Mâinile pe cap, domnule Dillon, îi comand Rashid. Dillon se supuse. Rashid îi descheieă geaca de motociclist, îl c ut de arme, nu g si nimic. Ocolindu-i talia cu mâinile, descoperiă ă ă Beretta.

- Ce şmecher, coment el, punând pistolul pe mas .ă ă- Pot s -mi aprind o igar ?ă ţ ăDillon duse o mân la buzunar, iar Aroun arunc ziaă ă rul într-o parte, ridicând pistolul Smith & Wesson. Dillon scoase un pachet de ig ri.ţ ă- E-n regul ?ăîşi puse una în gur , iar Rashid îi d du foc. Irlană ă dezul r mase cu igara în col ul gurii.ă ţ ţ- Şi acum, ce urmeaz ? îmi va zbura Josef creierii?ă- Nu, îmi rezervau pl cerea asta, r spunse Aroun"ă ă- Domnule Aroun, hai s fim rezonabili, desf cu Dillon cataramele servietei şi începu s-oă ă deschid . î i dau înapoi ce- mai r mas din banii de operare şi ne declar m achita i. Ce zici?ă ţ ă ă ă ţ- Crezi case poate îndrepta totul cu bani?- Nu tocmai, replic Dillon şi scoase din serviet Walther-ul gu amortizor Garswell,ă ă îfnpuşcându-l între ochi. Aroun se r sturn cu scaunul, iar Dillon, r sucindu-se, se l s într-ă ă ă ă ăun genunchi şi scuip dou gloan e în Makeev, care tr gea în gol.ă ă ţ ăDin nou în picioare, Dillon se întoarse cu Walther-ul întins, iar Rashid ridic mâinile la nivelulă umerilor.- Nu e nevoie, domnule Dillon, pot fi de folos. - Al dracului de mult dreptate ai.ăPe deasupra vui brusc un avion. Dillon îl apuc pe Rashid de um r şi îl împinse spreă ă glasswand.- Deschide, ordon el.ă - În regul .ăRashid se conform şi ieşir pe teras , de unde v zur avionul Navajo aterizând, în pofidaă ă ă ă ă cetii care se îndesea.- Cine s fie? întreb Dillon. Nişte prieteni de-ai voştri?ă ă- Nu aşteptam pe nimeni, jur, r spunse Rashid. Dillon îl împinse înapoi în untru şi-i aplic peă ă ă gât gurasurdinei Carsweil. - Aroun avea un seif privat dr gu ,, ascuns la loc sigur în apartamentul de pe Avenue Victoră ţ Hugo, la Paris. S nu-mi spui c nu are unul la fel şi aici.ă ăRashid nu ezit .ă- E în cabinet, am s i-l ar t.ă ţ ă- Sigur c mi-l ar i, r spunse Dillon, împingându-l spre uş .ă ăţ ă ăMary rul cu Navajo-ul de-a lungul pistei, amplasându-l în rând cu aparatele Conquest şiă Citat ion. Opri motorul. Brosnan era deja în cabin şi deschisese uşa. Coborî repede şi seă întoarse s -l ajute pe Flood, Mary îi urm . Era o linişte dez vârşit , doar vântul ridicând rotoă ă ă ă -coale de z pad .ă ă- Citation-ul? întreb ea. Nu poate fi al lui Hernu, n-a avut destul timp.ăTrebuie s fie al lui Aroun, presupuse Brosnan. ăFlood ar t spre urmele paşilor lui Dillon, perfect vizibile în z pad , care duceau spreă ă ă ă c rarea dintre copaci şiăcastelul ce se în l a mândru de cealalt parte.ă ţ ă- Pe-aici, spuse el şi porni înainte, urmat de Brosnan şi Mary.Capitolul 15Cabinetul era surprinz tor de mic, lambrisat cu stejar albit şi având pe pere i obişnuiteleă ţ portrete în ulei ale unor aristocra i din trecut. Con inea un birou antic cu un scaun, unţ ţ şemineu gol, un televizor cu fax şi câteva rafturi pline cu c r i, pe un perete.ă ţ- Mai repede, ordon Dillon, aşezându-se pe cap tul biroului, s -şi aprind o igar . ~ !ă ă ă ă ţ ăRashid se duse la şemineu Şi ap s cu mâna lambriul din dreapta. Ascundea, evident, ună ă arc. Un panou se deschise în afar , dezv luind un mic seif. Rashid r suci tamburul din centruă ă ă înainte şi înapoi, apoi trase de mî-ner. Uşa refuz s se deschid . —ă ă ă- Te sf tuiesc s te gr beşti, îi spuse Dillon.ă ă ă- Las -mi pu in timp.ă ţPe Rashid îl treceau sudorile.

- Trebuie c-am re inut greşit cifrul. S mai încerc. Repet manevra, oprindu-se doar ca s -şiţ ă ă ă şteargătranspira ia din ochi, apoi se produse un declic pe care-l auzi chiar şi Dillon.ţ- Asta e, spuse Rashid.- Perfect. S termin m odat , întinse bra ul stâng, cu Walther-ul îndreptat spre spaă ă ă ţ tele lui Rashid.Irakianul deschise seiful, vârî mâna în untru şi se înă toarse, cu un Browning. Dillon îl împuşcă în um r, f cându-l s se r suceasc în loc, şi-i mai trase un glon în spate. Tân rul ofi eră ă ă ă ă ţ ă ţ ricoşa din perete, c zu l podea şi se rostogoli pe burt .ă ă ăDillon st tu un moment lâng el.ă ă- Voi, ştia, nu v înv a i minte niciodat , şopti. Privi în seif. Con inea teancuri ordonate, cuă ă ăţ ţ ă ţ hârtii a osut de dolari, franci francezi, bancnote englezeşti de cincizeci de lire sterline. Se întoarse înă marea sal şi-şi lu servieta. Revenind, o deschise pe birou şi o umplu cu bani din seif câ iă ă ţ înc peau, fluierând încet de unul singur. Când nu mai înc pur , închise capacul. în acelaşiă ă ă moment, auzi uşa din fa deschizându-se.ţăBrosnan urc primul pe treptele înz pezite, inând în mâna dreapt Browning-ul pe care îlă ă ţ ă primise de la Mordecai. Ezit un moment, apoi ap s uşor uşa din fa . Se deschise la primaă ă ă ţă atingere.- Aten ie, spuse Flood.ţBrosnan privi prudent în untru, observând întinderea vast de dale negre şi albe, apoi scaraă ă arcuit .ă- Linişte de mormânt. Eu intru.În timp ce pornea, Flood îi spuse lui Mary:- Stai aici, pentru moment. -Şi se duse dup el.ăUşile duble ale s lii mari st teau deschise complet, iar Brosnan v zu imediat cadavrul luiă ă ă Makeev. Se opri o clip , apoi intr , cu Browning-ul preg tit.ă ă ă- A fost pe-aici, nu încape vorb . M întreb cine-i sta.ă ă ă- Mai e unul, dincolo de mas , îl inform Flood.ă ăO ocolir , iar Brosnan se l s într-un genunchi şi întoarse cadavrul cu fa a în sus.ă ă ă ţ- Ei, ei, murmur Harry Flood, sta chiar şi eu ştiu cine e. Michael Aroun. ă ăMary înainta în holul de la intrare, închizând uşa dup ea, şi îi privi pe cei doi cum intrau înă marea sal . Din stânga se auzi un uşor scâr îit lugubru, iar Mary se înă ţ toarse, pentru a vedea uşa deschis a cabinetului. Scoase din poşet Colt-ul 25 şi se îndrept într-acolo.ă ă ăÎn timp ce se apropia de uş , ap ru la vedere biroul şi trupul lui Rashid, c zut al turi peă ă ă ă duşumea. F cu un pas rapid înainte, împins de un reflex, iar Dillon ieşi de dup uş , îiă ă ă ă smulse Colt-ul şi îl b g în buzunar.ă ă- Ia te uit , spuse el, ce pl cere neaşteptat ! Şi îi înfipse eava Walther-ului în coast .ă ă ă ţ ă- Dar de ce l-a omorât? îl întreb Flood pe Brosnan. Nu în eleg.ă ţ- Fiindc tic losul l-a înşelat. Fiindc nu şi-a achitat datoriile. ă ă ăSe întoarser şi o v zur pe Mary în uş , cu Dillon dup ea, inând Walther-ul în mânaă ă ă ă ă ţ stâng şi servieta în dreapta. Brosnan ridic Browning-ul.ă ă- Arunc -l şi d -i cu piciorul, Martin, altfel o omor, spuse Dillon. Ştii c nu glumesc. ă ă ăBrosnan puse cu grij pistolul jos, apoi îl impinse dintr-un şut pe parchet. ă- în regul , Aşa e mult mai bine.ăDillon o împinse pe Mary spre ei şi trimise Browning-ul pe uş afar , cu vârful-piciorului.ă ă- Pe Aroun l-am recunoscut dar, pentru informarea noastr , sta cine era? ar t Brosnană ă ă ă spre Makeev.- Colonel Josef Makeev, K.G.B., Sec ia din Paris. El m-a atras în afacerea asta. Un om de linieţ dur care nu-l pl cea pe Gorbaciov, nici ceea ce încearc el s fac .ă ă ă ă ă- Mai este un mort, în cabinet, îi spuse Mary lui Brosnan.- Un c pitan de informa ii irakian, numit Ali Rashid, omul lui Aroun, explic Dillon.ă ţ ă- Ucigaş pl tit, la asta te-ai coborât, Sean? d du Brosnan din cap spre Aroun. De ce l-aiă ă omorât, de fapt?

- i-am spus, fiindc n-a vrut s -şi pl teasc datoria. O chestiune de onoare. Martin. Eu mŢ ă ă ă ă ă in întotdeauna de cuvânt, ştii asta. El, nu. Cum naiba m-a i g sit?ţ ţ ă

- O domnişoar numit Myra Harvey a pus s fii urm rit asear . Aşa am ajuns la Cadge End.ă ă ă ă ă Devii neglijent, Sean. - Se pare c da. Dac te consoleaz cu ceva, singuă ă ă rul motiv pentru care n-am spulberat tot cabinetul de r zboi britanic e c tu şi prietenii t i ajunseser i prea aproape. Asta m-aă ă ă ăţ determinat s m gr besc, lucru înă ă ă totdeauna fatal. Danny voia s monteze stabilizatoare peă cilindrii ia de oxigen pe care i-am folosit drept brană duri. Le-ar fi influen at decisiv precizia,ţ dar n-am avut timp. gra ie ie.ţ ţ- Sunt încântat s aud, r spunse Brosnan.ă ă- Şi aici cum m-ai g sit?ă- Tân ra aceea nefericit ne-a spus, îl înştiin a Mary. - Angel? îmi pare r u pentru ea. Era oă ă ţ ă fat dr gu .ă ă ţă- Şi Danny Fahy, şi Grant", la aerodrom? Şi pentru ei î i pare r u? vru s ştie Brosnan.ţ ă ă- N-ar fi trebuit s se amestece.ă- La Belfast, tu l-ai împuşcat pfe Tommy McGuire? întreb Mary.ă- Unul din cele mai bune roluri ale mele.- Şi nu te-ai întors la avionul de Londra, ad ug ea. Am dreptate?ă ă- Am zburat la Glasgow, de unde am luat naveta de Londra. - Şi acum ce se întâmpl ? se interes Brosnan.ă ă- Cu mine? ridic Dillon servieta. Am aici o sum m ricic din seiful lui Aroun, cash, şi câtevaă ă ă ă avioane din care s aleg. A mea e lumea. Oriunde, numai în irak nu.ă- Şi noi? Harry Flood p rea bolnav, cu chipul descompus de durere şi bra ul stâng în eşarf .ă ţ ă- Da, cu noi cum r mâne? întreb şi Mary. Pe to i ceilal i i-ai omorât, ce mai conteaz încă ă ţ ţ ă ă trei?- N-am de ales, r spunse Dillon cu r bdare.ă ă- Nu, dar eu am, tic losule.ăMâna dreapt a lui Harry Flood se strecur în eşarf , scoase Walther-ul ascuns acolo şi îiă ă ă trase dou focuri în inim . Dillon se cl tin pe spate pân în lambriu, sc p servieta şiă ă ă ă ă ă ă alunec la podea, r sucindu-se într-un fel de convulsie. Deodat , r mase nemişcat, cu fa aă ă ă ă ţ în jos şi Walther-ul cu amortizor Carswell înc strâns în mâna stânga.ăFerguson era în maşin , la jum tatea drumului înapoi spre Londra, când Mary îl sun de laă ă ă telefonul din cabinetul lui Aroun.- L-am prins, domnule, spuse ea simplu, când îi r să punse. - Povesteşte-mi.îi relat totul, despre Michael Aroun, Makeev, Aii Rashid, ce se mai întâmplase. Termin cuă ă cuvintele:- Deci, asta a fost tot.- Aşa şe pare. M întorc la Londra, tocmai am trecut prin Epsom. L-am l sat pe detectivulă ă inspector Lane s fac ordine la Cadge End.ă ă- Şi acum ce facem, domnule general de Brigad ?ă- Merge i înapoi la avion şi pleca i imediat. Sunte i pe teritoriu francez, nu uita i. Vorbescţ ţ ţ ţ imediat cu Hernu. O s aib el grij de toate. Şi-acum, la avion cu voi. Suna i-m din timpulă ă ă ţ ă zborului, ca s v dau informa iile de aterizare.ă ă ţÎn momentul când leg tura cu Mary se întrerupse, Ferguson îi telefona lui Hernu, l sediulă ă D.G.S.E. R spunse Savary.ă- Ferguson la telefon, ai o or de sosire pentru colonelul Hernu la Saint-Denis?ă- Vremea nu-i prea favorabil pe-acolo; domnule general de Brigad . Aterizeaz peă ă ă aeroportul Maupertus, la Cherbourg, şi-şi vor continua drumul cu maşina.- Ei bine, ceea ce vor g si acolo rivalizeaz cu ultimul act din „Macbeth, aşa c stai s - iă ă ă ă ţ explic, ca s -i transmi i informa iile.ă ţ ţVizibilitatea era sub o sut de metri, prin cea a ce se îndesea dinspre mare, în timp ce Maryă ţ Tanner rul cu avionul Navajo spre cap tul pistei. Brosnan st tea aşeă ă ă zat lâng ea, iar Floodă se aplec de pe fotoliul lui s priveasc în carling .ă ă ă ă

- Sunte i siguri c ajungem? întreb el.ţ ă ă- în mizeria asta, aterizarea e problema, nu decolarea, r spunse ea şi porni cu Navajo-ulă înainte, spre zidul cenuşiu. Trase de manş începând ascensiunea şi treptat l s cea a înă ă ă ţ urm şi coti spre mare, înscriindu-se pe orizontal la trei mii de metri. Dup un timp, activă ă ă ă pilotul automat şi se rezem în scaun.ă- Te sim i bine? întreb Brosnan.ţ ă- Perfect. Cam obosit , atâta tot. Era atât de... atât de primordial. Nu-mi vine s cred c s-aă ă ă dus.- S-a dus, nici pomeneal , replic vesel Flood, cu o sticl de scotch în mân şi un pă ă ă ă àhar de plastic inut stţ ìngaci în cealalt , c ci descoperise barul din Navajo.ă ă- Credeam c nu bei niciodat , coment Brosnan.ă ă ă- Numai cu ocazii speciale, ridic Flood paharul. Pentru Dillon. S se pr jeasc în iad.ă ă ă ăDillon auzi glasuri, uşa din fa închizându-se. Când îşi reveni, parc s-ar fi trezit din moarteţă ă la via . Durerea din piept era sfîşietoare, dar nu se mira deloc. De la o distan atât deţă ţă mic , şocul avea un efect considerabil. Examina cele dou g uri cu margini zdren uite dină ă ă ţ geaca de motociclist şi descheie fermoarul, punând pistolul Walther pe jos. Gloan ele traseţ de Flood erau înfipte în vésta de nailon şi titan pe care i-o d duse Tania în prima sear .ă ă Desprinse aricii Velcro, îşi scoase vesta şi o arunc , dup care lu Walther-ul, ridicându-se.ă ă ăFusese leşinat de-a binelea un timp, dar aşa ceva se întâmpla frecvent când era împuşcat de aproape, indiferent ce gen de blindaj purta. Se duse la bar şi-şi turn un brandy, privind prină camer , spre cadavre, spre servieta lui aflat înc pe jos, unde o sc pase, iar-când auziă ă ă ă motorul Navajo-ului pornind, în elese. Toate erau l sate în grija francezilor, lucru perfectţ ă logic. în fond, se afla pe terenul lor, ceea ce însemna c probabil Hernu şi b ie ii de laă ă ţ Serviciul de Ac iune erau pe drum.ţEra timpul s plece, dar cum? Îşi mai turn ă ă un brandy, gândindu-se. Avea la dispozi ieţ turboreactorul Citation al lui Michael Aroun, dar unde ar fi putut zbura f r s lase urme? Nu, cel maiă ă ă potrivit r spuns, ca de obicei, era Parisul. Acolo, se putuse pierde întotdeauna în peisaj.ă Avea barja şi apartamentul de deasupra magaziei, în Rue de Helier. Altceva nu-i trebuia.Termin brandy-ul, lu servieta şi ezit , cu'privirea la vesta de titan şi cele dou proiectileă ă ă ă încastrate în ea. Zîmbind, spuse încet:- S ai la ce te gândi, Martin.ăDeschise larg glasswandul şi st tu un moment pe teras , inspirând adînc aerul rece, după ă ă care coborî scara spre gazon şi porni rapid printre copaci, fluierând încet.Mary îşi potrivi aparatul de radio pe frecven a aflat de la Ferguson. Camera deţ ă telecomunica ii din Miţ nisterul Ap r rii o prinse imediat pe recep ie, un dispoziă ă ţ tiv de codificare sofisticat intr în func iune, apoi i se f cu leg tura cu generalul de Brigad .ă ţ ă ă ă- Suntem deasupra Canalului, domnule, în drum spre cas .ă- S fie la Gatwick, spuse el. V aşteapt . Hernu tocmai mi-a telefonat din maşin , seă ă ă ă apropie de Saint-De-nis. Exact cum m aşteptam. Francezii nu vor încurcă ături din-astea în ograda lor. Aroun, Rashid şi Makeev au murit într-un accident de maşin , iar Dillon se duceă direct la cimitirul s racilor. F r nici un nume, doar cu un num r de ordine. La fel proced mă ă ă ă ă şi aici, cu acel Grant.- Dar cum, domnule?- Unul dintre medicii noştri a fost anun at deja s certifice c a murit de inim . Avem propriaţ ă ă ă noastr instiă tu ie pentru rezolvarea unor asemenea probleme, de la ţ al doilea r zboi mondială încoace. Pe o strad liniştit , în nordul Londrei. Cu crematoriu propriu. Pân mâine, din Grantă ă ă nu vor mai r mâne decât cinci livre de cenuş , Nici o autopsie. ă ă- Şi Jack Harvey?- Asta-i pu in cam altfel. El şi tân rul Billy Watson sunt înc printre noi, z când la pat într-oţ ă ă ă clinica privat din Hampstead. Branşa Special st cu ochii pe ei.ă ă ă- Am cumva impresia c nu vom face nimic?ă- Nu este nevoie. Harvey,n-are chef s stea două ăzeci de ani în puşc rie pentru colaborare cuă I.R.A. El şi gaşca lui pestri au s -şi in gura. Cum va face, c tot veni vorba, şi K.G.B.-ul.ţă ă ţ ă ă-Şi Angel?

- M gândeam c ar putea locui la tine un timp. Sunt sigur c po i s te descurci cu ea, dragaă ă ă ţ ă mea. Spirit femeiesc şi aşa mai departe.T cu un moment, apoi ad ug ;ă ă ă- Nu în elegi, Mary, nu s-a întâmplat nimic, absolut nimic.ţ- Deci, asta e tot, domnule? -.Asta e, Mary. Pe Curând.- - Ce-a avut de spus bulangiul la b trân? se interes Brosnan.ă ă ăMary le relat . La sfârşit, Flood râse sonor:ă- Deci, nici nu s-a întâmplat? Excelent. - Şi acum, Martin? întreb Mary. ă- Dumnezeu ştie, se rezem el de sp tar, închizând ochii. ă ăMary se întoarse spre Harry Flood, care închin şi goli paharul. ă- Pe mine nu m -ntreba, îi spuse el.ăOftând, Mary închise pilotul automat, lu comanda avionului şi continu zborul spre litoralulă ă englez.Ferguson, scriind cu repeziciune, îşi termin raportul şi închise dosarul. Se ridic pentru aă ă merge la fereastr . Ningea din nou, iar generalul privi la stânga, spre intersec ia dintreă ţ Horse Guards Avenue şi Whitehall unde se întâmplase totul. Era frânt, obosit cum de mult nu mai fusese, dar mai avea un lucru de f cut. Reveni la birou şi tocmai întindea mâna spreă telefonul cifrat, când acesta sun .ă- Charles, spuse Hernu, sunt la Saint-Denis şi avem probleme.- Ascult, r spunse Ferguson, sim ind deja un gol în stomac. ă ţ-Suntnumai trei cadavre. Makeev, Rashid şi Michael Aroun.-Şi Dillon?-Nici urm , doar o vest antiglon , foarte sofisticat , pe jos, cu dou gloan e de Waltheră ă ţ ă ă ţ înfipte în ea.- O, Doamne, murmur Ferguson, tic losul a sc pat.ă ă ă- M tem c da, Charles. Am anun at poli ia, evident, şi toate agen iile obişnuite, dar î i potă ă ţ ţ ţ ţ spune c nu prea am speran e.ă ţ- De ce-ai avea? replic Ferguson. Dou zeci de ani n-am reuşit s punem mâna pe Dillon,ă ă ă aşa c de ce ar fi acum altfel?ăTrase adânc aer în piept.- E-n regul , Max, inem leg tura.ă ţ ăSe înapoie la fereastr şi r mase privind ninsoarea. N-avea nici un rost s telefoneze laă ă ă Navajo. Mary, Brosnan şi Flood urmau s afle vestea proast destul de curând, dar tot maiă ă era de f cut ceva. Se întoarse f r tragere de inim la birou, lu receptorul şi nu st tu peă ă ă ă ă ă gânduri decât un moment/înainte de a telefona în Downing Street, cerând cu primul ministru.Spre sear , prin ninsoarea deas , Pierre Savigny, un fermier din satul St. Just de lângă ă ă Bayeux, îşi conducea cu aten ie vechiul camion Citroen pe şoseaua spre Caen. Aproape cţ ă nu-l v zu pe omul în haine de piele care ieşi pe drum, cu bra ul ridicat.ă ţCamionul frân derapând, iar Dillon deschise portiera din dreapta, cu un surâs.ă- V rog s m scuza i, spuse el într-o francez impecabil , dar merg pe jos de-o bună ă ă ţ ă ă ă bucat de vreme.ă- Şi încotro v-o i duce într-o sear nesuferit ca asta? întreb Savigny, în timp ce Dillon seţ ă ă ă aşeza al turi.ă- La Caen. Sper s prind trenul de noapte spre Paris. Mi s-a stricat motocicleta. A trebuit s-oă las într-un garaj, la Bayeux,- Atunci ave i noroc, mon ami, c ci tocmai la Caen m duceam. Cu cartofi pentru mâine, laţ ă ă pia .ţă Ambreie şi porni.- Excelent.~ Dillon lu o igar în gur , aprinse bricheta şi începu s fumeze, cu servieta pe genunchi.ă ţ ă ă ă - Şi sunte i turist, monsieur? se interes Sâvigny, accelerând. ţ ăSean Dillon zâmbi vag.

- Nu tocmai, r spunse el. Eram doar în trecere; Şi se rezem de sp tar, închizând ochii.ă ă ăSfârşit