Clasificare aptitudini

4
Clasificarea aptitudinilor Clasificarea aptitudinilor se realizeaza in general dupa gradul de complexitate. A.Cosmovici clasifică aptitudinile în: 1. aptitudini simple : sunt cele care opereaza omogen,influentand un singur aspect al activitatii(proprietati ale simturilor: auzul muzical, finetea simtului gustative; ale perceptiei si reprezentarii: fidelitatea memorie, concentrarea atentiei, etc) 2. aptitudini complexe: acele aptitudini care permit realizarea unei activităţi mai ample, de tip profesional ( aptitudinea tehnică, aptitudinea muzicală etc.). Aptitudinile simple pot fi împărţite în : a) aptitudini generale - prezente în aproape toate domeniile; b) aptitudini de grup - permit realizarea cu succes a unui grup de activităţi; c) aptitudini specifice - caracteristice unui domeniu restrâns de activitate. Singura aptitudine generală admisă actualmente este reprezentată de inteligenţă. Putem defini inteligenţa ca fiind capacitatea de a rezolva rapid şi eficient o anumită sarcină, problemă, care în cea mai mare măsură are un caracter inedit. În cadrul activităţilor didactice, această capacitate s-ar exprima prin uşurinţa rezolvării unor situaţii, printr-un spirit de observaţie dezvoltat, prin uşurinţa memorării şi reproducerii, prin posibilitatea realizării unor asociaţii şi a implicării altor operaţii mentale în cadrul prelucrării informaţiilor şi valorizării lor superioare. Inteligenţa este decisivă în performanţa şi succesul şcolar al fiecărui elev. Ea se dezvoltă şi se conservă prin intermediul educaţiei

Transcript of Clasificare aptitudini

Clasificarea aptitudinilor

Clasificarea aptitudinilor se realizeaza in general dupa gradul de complexitate.

A.Cosmovici clasifică aptitudinile în:

1. aptitudini simple : sunt cele care opereaza omogen,influentand un singur aspect al activitatii(proprietati ale simturilor: auzul muzical, finetea simtului gustative; ale perceptiei si reprezentarii: fidelitatea memorie, concentrarea atentiei, etc)

2. aptitudini complexe: acele aptitudini care permit realizarea unei activităţi mai ample, de tip profesional ( aptitudinea tehnică, aptitudinea muzicală etc.).

Aptitudinile simple pot fi împărţite în :

a) aptitudini generale - prezente în aproape toate domeniile;b) aptitudini de grup - permit realizarea cu succes a unui grup de activităţi;c) aptitudini specifice - caracteristice unui domeniu restrâns de activitate.

Singura aptitudine generală admisă actualmente este reprezentată de inteligenţă. Putem defini inteligenţa ca fiind capacitatea de a rezolva rapid şi eficient o anumită sarcină, problemă, care în cea mai mare măsură are un caracter inedit. În cadrul activităţilor didactice, această capacitate s-ar exprima prin uşurinţa rezolvării unor situaţii, printr-un spirit de observaţie dezvoltat, prin uşurinţa memorării şi reproducerii, prin posibilitatea realizării unor asociaţii şi a implicării altor operaţii mentale în cadrul prelucrării informaţiilor şi valorizării lor superioare. Inteligenţa este decisivă în performanţa şi succesul şcolar al fiecărui elev. Ea se dezvoltă şi se conservă prin intermediul educaţiei intelectuale, un rol deosebit revenind educaţiei formale realizate în cadrul instituţiilor de învăţământ. Pentru măsurarea acestei aptitudini este utilizat conceptul de coeficient de inteligenţă, calculat după formula:

QI = Vârsta mentală / Vârsta cronologică × 100 , ambele vârste fiind exprimate în luni.

Se admite existenţa a şase aptitudini de grup:

1. factorul verbal,notat cu V, se referă la capacitatea individului de a înţelege rapid sensul cuvintelor, al frazelor;

2. factorul de fluiditate verbală, notat cu W, se referă la capacitatea de expresie a limbajului;

3. factorul numeric, notat cu N, reprezintă capacitatea de a lucra uşor cu cifrele;

4. factorul perceptiv, notat cu P, exprimă capacitatea de a percepe obiectele în mod rapid şi detaliat;

5. factorul de reprezentare spaţială, notat cu S, se referă la posibilitatea de a imagina obiecte în coordonate bi- sau tridimensionale;

6. factorul de dexteritate manuală, notat cu M, exprimă aptitudinea de a utiliza obiectele, de a mânui diverse instrumente sau unelte.

Structura aptitudinilor complexe o urmează pe cea a domeniilor de activitate, unde se pot diferenţia :

A. Aptitudini specialeSunt cele care asigura eficienta activitatii intr-un anumit domeniu.

a)aptitudini tehnice, cele care se referă la posibilitatea de a utiliza instrumentele, maşinile şi aparatele, de a înţelege modul de alcătuire şi de a le construi;

b) aptitudinile ştiinţifice reprezintă o categorie mai complexă de aptitudini, datorită complexităţii şi varietăţii ştiinţelor. În acest caz este absolut necesară existenţa unei inteligenţe de un nivel deasupra mediei sau cel puţin normală, ca şi existenţa creativităţii.

c) aptitudinile artistice , reprezintă unul dintre cele mai interesante aspecte ale teoriilor aptitudinilor.În domeniul artistic, aspectul înnăscut al aptitudinilor este cel mai vizibil.

Exemple de aptitudini simple:

Aptitudineamuzicala

Componentasenzoriala

Capacitatea de a discrimina inaltimea, intensitatea si durata sunetelor musicale.

Componentamnezica

Intiparirea si reproducerea fidela a sunetelor.

Componentasintetica

Realizarea si perceperea combinatiilor musicale,melodiilor si structurilor ritmice.

Componentamotrica

Permite realizarea sunetului auzit prin voce sau cu ajutorul instrumentului.

Componenta ideativa

Asocierea dintre configuratiile de sunete si continutul de idei.

Aptitudinea pedagogica

Capacitatea de a face accesibil continutul invatarii, communicative si capacitatea de relationare, spirit de observatie si atentie distributiva,tact pedagogic.

B.Aptitudini generale

Sunt cele care se dovedesc utile in toate domeniile de activitate(spiritual de observatie, capacitatea e invatare,anumite calitati ale memoriei, inteligenta).

Exemple de aptitudini generale:

Aptitudinea DescriereIntelegere verbala a intelege mesajul verbal scris sau oral.

Exprimarea verbala a utiliza in chip reusit limbajul oral sau scris pentru a comunica celorlalti idei/informatii.

Fluenta ideilor a produce un numar de idei pe o tema data.

Originalitate a propune raspunsuri/solutii neuzuale intr`o tema sau situatie data.

Memorie buna a retine informative noua, dintr-o activitate, fara effort.

În ceea ce priveşte aptitudinea şcolară, sarcina educatorului constă în cunoaşterea individualizată a nivelului de dezvoltare a aptitudinilor fiecărui elev, iar apoi în adaptarea conţinutului şi a metodelor didactice în funcţie de acestea pentru a asigura eficienţa acţiunii educative.

Componentele structurale ale personalităţii se îmbină într-un ansamblu unic, propriu fiecărei individualităţi, într-o configuraţie originală distinctă, ceea ce face ca fiecare persoană să fie unică. În cunoaşterea personalităţii elevilor trebuie avute în vedere toate aceste componente şi interrelaţiile dintre ele.