CHIRALINA 2

7/24/2019 CHIRALINA 2

http://slidepdf.com/reader/full/chiralina-2 1/14

aprinse, cei doi amici văzură din profil că figura lui devenisede nerecunoscut. Gura şi nasul i se lungiseră, mustaţase zbârlise. Faţa-i era ca un spectru. Cu ochii nfundaţi,el nu-i privea. !u se uită la ei nici când aceştia, la rândullor, făcură ţigări şi le aprinseră. "fară, lătratul câinilor şi cântecul cocoşilor umpleau

aerul şi noaptea.

# $a, ncepu %tavru ntr-un târziu, când &ihail numai aştepta răspuns. $a, am să cer iertare lui "drian...%incer, dar nu cu umilinţă. 'i nu ndată, ci după ce măveţi fi ascultat.$-ta zici (perversiune), (violenţă(, (viciu). 'i crezi cămă turteşti de ruşine. Cu toate astea, eu v-am spus căsunt necinstit. 'i asta-i mult mai vinovat, fiindcă prinasta nţeleg* a face rău n chip conştient. $ar perversiune+$ar violenţă+ unul meu &ihail "sta se ntâmplăzilnic n urul nostru şi nimeni nu se revoltă. " intrat nlegi, n obiceiuri/ e regula vieţii. 'i eu, eu sunt unul dinstâlciţii acestei vieţi perverse/ totul n viaţa mea a fostperversiune, violenţă şi viciu. "m crescut sub răsuflareaacestor calamităţi. 0otuşi, n-aveam pentru ele nici o nclinare.1 neplăcut să fii silit să vorbeşti fără voia ta, dar măfolosesc că suntem ncă n puterea nopţii ca ntr-o mpărăţiea cârtiţelor. 'i vorbesc nu pentru a mă apăra* o cât despreasta, nu-mi pasă 2orbesc pentru a vă da, eu, omulimoral, o lecţie de viaţă, vouă care sunteţi persoane morale,mai ales d-tale, &ihail, care poate nu cunoşti toatăviaţa, aşa cum ţi nchipui%unt un om imoral şi necinstit. 3n ce priveşte necinstea,mă nvinuiesc eu nsumi/ cât despre imoralitate, euam drept să fiu udecător. 4udecătorul cui+ 5 să vedeţi.

5 mpreurare din viaţa mea o să vă lămurească. 3mpreurareaasta e povestea nsurătorii mele. 'i acum ascultaţi*6rin anul 789:, puţin după intrarea prinţului Carol n6rincipate, intram şi eu n ţară, dar nu ca un prinţ. 2eneamprăpădit de pierderea năprasnică a surorii mele maimari şi viciat de viaţa aventuroasă pe care o dusesem,colindând timp de doisprezece ani prin "natolia, "rmeniaşi 0urcia europeană. 6ăcat pentru dv. că nu pot să ncepprin a vă povesti copilăria mea, tristul destin al suroriimele şi mpreurările pervertirii. "r ţine prea mult. 6oatecă am s-o fac ntr-o zi, dacă o să mai vreţi să-mi ntindeţimâna/ iar dacă n-o să mai vreţi, atâta pagubă "veam pe-atunci cam vreo duăzeci şi cinci de ani,

posedam câţiva bani şi trei limbi orientale, dar uitasemaproape de tot româneasca. 5amenii care copilăriseră cumine nu m-au recunoscut şi asta-mi convenea/ nu voiam,pentru nimic n lume, să fiu recunoscut. $e altminteri,chiar hârtiile mele dovedeau că sunt supus otoman.2orbind prost limba mea, am fost luat drept străin.;<$e ce reveneam n ţară+ 6entru nimic şi pentru unlucru mare. 6entru nimic, fiindcă mă simţeam foarte bine n străinătate. 0otuşi, binele ăsta nu era decât aparent.



$uceam o viaţă liberă, pribeagă, dar păcătoasă. !u cunoş-team femeia decât ca soră şi ca mamă* soţia sau amantami-erau necunoscute. 'i ce dor mi-era să le cunosc $ar şice teamă aveam să m-apropii de ele =ată un lucru pe cared-ta nu-l ştii, &ihaile ", câtă nedreptate e n viaţă >nui om schilod de un

picior sau de o mână, nimeni nu-i aruncă dispreţul lui,toată lumea l priveşte cu milă/ dar fiecare se dă napoi,nimeni nu simte milă naintea unui schilod al sufletului'i totuşi, acestuia i lipseşte nsuşi pivotul vieţii. 1l milipsea mie. 3ntorcându-mă n ?omânia, veneam să cer acestspriin celor care nu erau nişte nenorociţi ca mine, ci oameni,cu viaţă se@uală firească. 1i mi l-au dat, dar pentruun moment/ şi mi l-au retras ndată, ruşinos, pentru a măazvârli din nou n viciu. =ată cum*5dată auns, mi-am reluat meseria de salepgiu, bătândtârgurile şi bâlciurile, dar afară din răila, prin mpreurimişi chiar mai departe. 3n oraş, nimeni nu ştia care eocupaţia mea. %alepul l cumpăram pe furiş de la un turc,faţă de care mă dam drept compatriot şi lăsându-l să vadă

numai ceea ce voiam eu. "stfel, munceam puţin şi câştigambine, mai ales că mă spriineam pe rezerva din chimirulmeu. 3n vremea asta, ncepui să fac cunoştinţe. 3mbrăcat ca un chiabur şi plătind fără a mă uita ocalede vin, pe ici, pe colo, am dat ntr-o zi, n uliţa Calimerească,peste un vin şi peste ceea ce căutam de când mă napoiasem Aaproape un anB* vinul era servit uneori de ofrumoasă crâşmăriţă, fata negustorului. 'i devenii deodatămuşteriul credincios al acestui vin straşnic ca şi pra-da flăcărilor pe care le aruncau ochii negri ai vrăitoarei.$ar am fost cuminte, casa era cinstită şi bogată. 6e deasupra,nu-i plăceau străinii, deşi ei i făcuseră bogăţia. "tunci, primul lucru pe care-l făcui, a fost să-mi procur

hârtii româneşti, treabă uşoară n ările %fântului acşiş.$intr-o zi pe alta, ngrop pe ( %tavru salepgiul) şi devindomnul =svoranu, (negustor de arămuri de $amasc).!umele şi calitatea plac. %unt privit cu consideraţie şiatenţie. Casa n-avea o mamă. 0atăl era bătrân, aspru şibolnav de picioare.$upă trei luni de venire zilnică, mă văd ntr-o searăreţinut la masă n familie. Găsesc aci o mătuşă care ţinealoc de mamă şi care nu lăsa din ochi pe nepoată. $ar bagde seamă mai ales că e totdeauna bine să nu minţi decâtpe umătate. Da masă se aflau doi fraţi voinici, care eraustabiliţi la Galaţi ca negustori de covoare şi arămărie de$amasc. $in fericire, cunoşteam $amascul şi meşteşugul

lor mai bine ca ei/ vândusem deseori covoare şi arămuricizelate din acea ţară. 3n timpul mesei vorbesc, povestesc istorioare şi scenetrăite n "natolia şi stăruiesc mai ales asupra tristeţiicare nvăluie covoarele şi arămurile de $amasc, la a cărorfabricare, n totul manuală, se văd lucrând copii de cinciani şi bătrâni aproape orbi, cei dintâi câştigând aproapedoi mitilici pe zi Azece baniB, neştiind aproape ce estecopilăria şi intrând n viaţă pe poarta supliciilor/ ceilalţi sleindu-se de foame şi neavând dreptul nici la odihnă, nici la



liniştea bătrâneţii.6oveştile mele interesează pe domnişoară şi cu tristeţealor i smulg lacrimi, dar ceilalţi au inima ursuză/ ei nureţin decât partea anecdotică. "sta mi displace aşa demult, că sunt gata să bat n retragere, dar mi-aduc amintela vreme că nu veneam n casa asta pentru a mă nsura cu

toată lumea. Fata era după gustul meu şi numai pe ea ovoiam.Cu ea, legăturile mele se mărginiră la snoave şi poveşti.$ouă luni după această primă masă, puteam să măsocot ca un membru al familiei. 3n casa asta, aproape fărăprieteni, domnea o atmosferă năbuşitoare, dar singuracare se asfi@ia de-a binelea era minunata făptură ce iubeam.2eneam n fiecare seară să petrec două-trei orelângă ea, să-i povestesc, să-i spun glume şi câteodată să-icânt arii orientale, melodioase şi alnice. &ătuşa şi bătrânulerau mulţumiţi, dar fata era ncântată. 1a nu se maisătura...0atăl gonise din prăvălie toţi muşterii zurbagii, tot ceputea fi zarvă/ şi rari erau cei care i mai deschideau uşa

pentru a-i cere o consumaţie. ?etraşi cu toţii n cămăruţadin dos, mătuşa, care era gospodina casei, cârpea rufele şisupraveghea prin perdelele uşilor cu geamuri prăvălia puţinluminată. $omnişoara broda sau făcea dantele, n vremece tatăl, ntins pe patul cu baldachin, moţăia, gemea cândşi când şi m-asculta. 1ra mai prost ca oaia. %tând pe sofa,lângă el, i nşiram tot ce era potrivit planului meu şi el nghiţea totul. "stfel, am putut cu uşurinţă să-i prind slăbiciunea* elavea nevoie de un om dezgheţat pentru a-i continua negoţulşi văzuse n mine pe omul acesta. %e ştie că românul nu eprea negustor/ el nu e decât sclavul pământului. 'i cumbătrânul voia să-şi dea fata după cineva priceput n negoţ,

iar pe de altă parte, cum numai străinii pe vremea aceease pricepeau la afaceri uşoare şi bănoase, el a fost mulţumitsă se găsească n faţa unuia de-ai lui, care nvârtise multe,care cunoştea limbi străine şi care putea să dea sfaturicelor doi fii, tot aşa de neghiobi ca tatăl lor. Căci, tot ntrebându-mă cum asemenea animale putuseră face o avereatât de mare, aflasem că răposata mamă fusese de o priceperenegustorească nentrecută. Fata avea temperamentulei, dar, după moartea mamei, casa lâncezea. "pariţia mea adusese aer proaspăt, dar fiecare din celecinci fiinţe l respira n felul ei. 0atăl şi cei doi fii ai lui,care veneau la fiecare cincisprezece zile să petreacă duminica n familie, râneau ca nişte idioţi şi mă sufocau cu

ntrebările lor de afaceri, mereu de afaceri. 6entru a punela ncercare mintea mea, moşul nu găsi nimic mai nţeleptdecât să-mi ceară o dată o sumă de bani/ altă dată să-mi ncredinţeze una. 3l mpăcai n amândouă mpreurările,zicându-mi că, desigur, prostia şi banii trebuie să fie fraţigemeni. $eci, aceştia trei nu se deosebeau prea mult unulde altul.ătrâna, sora răposatei, nici nu râdea, nici nu plângea. 3n schimb, mă descosea adesea asupra afacerilor mele.Câtva timp i-am ocolit ntrebările şi ea m-a suspectat. 6e



urmă, tare pe ncrederea celor trei nătângi, i răspunsei ndelung că afacerile mele merg rău de doi ani, din lipsăde capital mai mare. 'i asupra acestui lucru nu minţeamdecât pe umătate, căci era adevărat/ dacă aş fi avut la ndemână o sumă mai importantă, cel mai bun negoţ dinvremea aceea era arămăria străină. ?ăspunsul meu prinse,

dat fiind că nu spusesem niciodată că sunt bogat.$ar bucuria inimii mele era dragostea frumoasei 0incuţa. 1a era singura care m-a făcut să stăruiesc şi sănădăduiesc n această casă a deznădedii.

5m liber şi care nu preţuiam deloc banul, obişnuit sărespir marile vielii ale vieţii, care mătură miasmele naturii,nu ntârziam n casa asta # unde totul era viciat deegoism şi de prostie # decât pentru aceea care năzuia dintoate puterile ei către libertate.$eseori rămâneam singuri. Cum cădea seara, prăvăliase nchidea.&ătuşa se ducea să se culce, fiindcă se sculade cu noapte. 'i atunci # lângă tatăl Ade care nu ştiamcând doarme şi când e treaz decât după gemeteB # 0incuţa,

plecată pe ghergheful ei, mi zicea, cu o ocheadă care-mi ngheţa sângele*# 6ovesteşte-mi ceva, domnule =svoranu/ ceva trist...0atăl sărea n sus*# !u, nu trist &ă plictiseşte# ine, atunci ceva vesel adăuga ea, melancolică.# 2ă voi povesti ceva care să mpace pe toată lumea,le zisei. "nul trecut mă găseam cu marfă ntr-un bâlci pe=alomiţa. 'tiţi că, la bâlci, a fi bine cu toată lumea, e unlucru foarte nţelept. Faci repede cunoştinţe şi le desfacitot atât de repede, dar un negustor se poate ntâlni cualtul ceva mai des decât un mort cu popa care l-a ngropat. — $race, asta-i bună mormăia bătrânul.

— 1u aşa hotărâsem să mă port, când iată ce mi se ntâmplă ntr-o zi. Cunoşteam de câtăva vreme pe un nelipsit al iarma-roacelor, numit 0randafir,un ţigan care pretindea că vinde salbede mărgele, dar care n realitate alerga după ageamii buni de umulit cu (uite popa, nu e popa). Cu alte cuvinte, 0randafir eraun pungaş. $ar pungaşul ăsta mă interesa. Cu salbele sale pebraţ, el se spriinea de baraca mea, fuma din lulea fără săspună nimic şi scuipa n aşa fel, că dezgustat, trebuia să-lgonesc. "tunci se amesteca n mulţime, strigând* (%albe,salbe) $ar ochii lui scotoceau capetele ţăranilor n staresă devină clienţi ai ocului său, şi cel ce-i cădea pradăieşea cu buzunarele goale. 2oind să-l fac să câştige viaţamai onest, i propusesem odată să-şi schimbe meseria.

# Ce+ mi-a răspuns el, vrei să mă faci tovarăşul tău+# !u, zisei eu, nu pot să te fac tovarăşul meu, dar potsă te fac salepgiu. %e câştigă bine.# 5, făcu el/ se câştigă bine %alepul tău n-o să măfacă niciodată să câştig destul pentru ca să pot, la fiecareşase luni, să adaug un nou galben la salba de galbeni imperialia frumoasei mele &iranda/ şi atunci, dragul meu,ea se va duce cu altul, căci, vezi tu, dragostea e schimbătoare "şa era, avea dreptate* salepul nu produce galbeni, n



vreme ce (uite popa, nu e popa)... 1i bine, (uite popa, nue popa), i adusese, n ziua aceea, cinci galbeni n maipuţin timp decât ţi-ar trebui ca să faci o mămăligă. $ariată că galbenii aceştia i veniră nsoţiţi de-o poveste hazlie*tânărul ţăran care fusese despuiat de avutul său, nu-lmai slăbea pe 0randafir şi amândoi, după ce se fugăriră

peste câmpuri, se nfăţişară naintea mea, pentru a mălua ca arbitru. ăranul zicea*# $acă nu vrea să-mi dea napoi banii, atunci să mă nveţe meşteşugul lui/ da, meşteşugul lui/ am să fac ca el.0randafir ridică din umeri.# ăranul ăsta e nebun, zău e nebun. Ce belea, cebelea# !u, băiete, zicea celălalt, banii, banii mei, ori meş-teşugul tău !u e bine să fii cinstit/ am să fiu ca tine# $ar nici tu nu eşti mai cinstit decât mine, striga0randafir/ tu ai vrut să-mi iei banii mei/ am fost maişmecher şi ţi-am luat eu pe ai tăi, asta-i tot.# $a, conveni ţăranul, n-am fost mai cinstit ca tine/pentru aceea ţi las un galben/ dă-mi napoi pe ceilalţi

patru. $acă nu, mă arunc n =alomiţa şi e păcat. "m acasăo nevastă tânără şi singurică. !e-am luat din dragoste. 'icei cinci galbeni erau toată podoaba salbei ei. 3i luasempentru ca să-mi cumpăr doi cai şi să-mi pot munci pă-mântul.0randafir sări ca ars cu fierul roşu.# Cum, tâmpitule, iei galbenii nevestei ca să cumpericai+ " nu eşti vrednic să ai femeie frumoasă cu salbă lagât# $ar ce să fac+ se elui ţăranul.# Ce să faci+ ei bine, să te duci să furi caii la treipoşte departe de satul tău, dar de galbenii de la gâtul nevestiisă nu te-atingi

'i ntorcându-se spre mine, 0randafir mă ntrebă* "imai văzut un român aşa de prost ca ăsta+Eicând acestea, el căzu pe gânduri, trase din lulea şiscuipă. ăranul plângea, acoperindu-şi faţa cu mâinile. "tunci, iată ce-mi văzură ochii. 0randafir se ntoarse cătretânăr, i descoperi faţa şi, repede ca fulgerul, i arse douăpalme.# 6entru ce mă baţi+ i strigă pălmuitul.# 6entru că eşti prost !u-mi plac bărbăţii care plâng,răspunse ţiganul, rotindu-şi ochii de cărbune ca un drac. "cum, na-ţi cei cinci galbeni şi cară-te, dar la noapte săte ţii la o bătaie de puşcă de satul tău, pe drumul mare* nzori am să-ţi aduc caii şi am să-ţi mai dau două palme, ca

să te-nvăţ minte să nu te mai atingi altă dată de salbaunei femei frumoase decât ca să adaugi noi galbeni.'ase luni după această ntâmplare, ntâlnesc pe 0randafirpe drumul !azârului. 1ra călare/ eu cu trăsura. 3ncrucişându-ne, l ntrebai*;# 0e-ai ţinut de cuvânt, 0randafire+# $a, mi răspunse el, i-am dat cei doi cai şi cele douăpalme 3n timp ce povesteam, tatăl adormise, dar 0incuţa era



mai mişcată ca de obicei. 6entru ntâia oară n viaţa meam-am aflat atunci singur naintea unei fete frumoase caremă privea cu ochi iubitori, umezi, scânteietori. "plecându-secătre mine, ea mă luă de mână şi zise cu o voce melodioasăca sunetele viorii*# %pune-mi, domule =svoranu, ai fi n stare să iubeşti

ca ţiganul 0randafir+!-aş putea să vă spun dacă mâna ei mă arse ori mă-ngheţă, dar ştiu că am fost cuprins de-o spaimă nemaipomenită,capul mi se nvârti de parcă aş fi căzut de peacoperiş şi, fără să zic o vorbă, mi luai pălăria şi plecai.1a luase asta drept o glumă din parte-mi şi râse mult,când mă văzu a doua zi. $ar eu eram nenorocit* frica de amă găsi singur cu o femeie mă stăpânea mai puternic caoricând. 0oată nădedea că voi putea fi salvat prin milocireaunei intimităţi de mai multe luni, se risipise/ rămă-sesem pe de-a-ntregul omul cu sufletul schilodit.0otuşi, aşa cum se face cu caii care se sperie de foc, mă ncăpăţânai să cred că, tot plimbându-mi flacăra pe subnas, voi aunge să nu-mi mai fie teamă de ea. 'i cine ştie+

Ce cunoaştem noi din firea omului+ &ai puţin ca animalele$acă aş fi avut răgazul să-mi stăpânesc, să-mi mblânzesc simţurile pervertite, instinctele nsălbăticite,poate că aş fi reuşit să-mi găsesc echilibrul ce-mi lipsea...$ar pentru aceasta mi-ar fi trebuit bunăvoinţa oamenilorşi autorul mpreurărilor. !ici ei, nici ele nu au vrut săsalveze un om. 3mpreurările au făcut din mine un omsărac, n vreme ce oamenii aceştia nu vedeau n mine altcevadecât ceea ce egoismul lor le comanda. ?ezultatul afost că ne-am sfărâmat capul de un zid/ dar dintre toţi,cel mai de plâns am fost eu.!-aş fi vrut să cer mâna 0incuţei, nainte de a fi fostsigur că un nceput de vindecare se simte n apucăturile

mele/ dar un alt pretendent mi-o luă nainte şi-mi pusesituaţia n pericol. Fata strigă tare că nu vrea să se măritecu altul decât cu mine. 0atăl mă ntrebă atunci ce planuriaveam.Ce planuri 2ai de capul meu %ingur gândul nsurătoriimă zvârlea n toate chinurile iadului !u putui răspundenimic. &ă arătai şovăitor, ncurcat. 0incuţa, ignită nmândria ei, plânse cu lacrimi care mi smulseră inima.ătrânul tălmăci ncurcătura mea, atribuind-o faptuluică nu sunt un om bogat şi mă mângâie zicându-mi* (5 săfii şi bogat ntr-o zi, muncind aici) "ţi auzit+ 1i credeau că eu caut bogăţie n casa lor. "stfel prăpastia se apropia şi eu mergeam drept spre ea*

cerui mâna 0incuţei. Copila săltă de bucurie, casa se trezidin amorţeală, iar eu # mă simţeam pierdut. Eilele careurmară, după ce făcui cererea mea de căsătorie, semănarăcu ultimele minute ale unui condamnat la moarte. 0incuţaera ncântată.# 1moţia te zăpăceşte aşa+ mă ntrebă ea ntr-o zi.Cât sunt de fericităiata fată6entru a-mi da cura, glumeam de dimineaţă până seara,dar se băgă de seamă că nu era ca nainte vreme, şi n



seara logodnei am fost gata-gata să leşin. ?ubedeniile furăfoarte nedumerite şi, ca şi logodnica mea, ele mi puserătulburarea pe seama emoţiei. &ă ndemnară să vorbesc,am fost rugat să povestesc. 3mi scormonii mintea şi nugăsii nimic. $ar preotul care ne schimbase inelele, dupăce rosti rugăciunile bisericeşti, mi nlesni o anecdotă.

1ra vorba de munca câmpului şi popa se plângea cămuncitorii şi băteau oc de el, lucrând prea ncet.Eisei, pentru a pregăti istorioara mea*# $acă vrei să-i faci să lucreze mai repede, nu e decâtun miloc, părinte.# Care, fiule+# %ă nuri, să nuri ca un surugiu# " noi preoţii nu putem nura, e păcat.# $a, e păcat, desigur, am aprobat eu, dar a fostdezlegat de mitropolitul din ucureşti pentru orice mpreurare n care nu se poate face altfel.6opa făcu o mutră nencrezătoare, dar asistenţii strigară*# Cum, spune-ne cum+ =storiseşte — 1i bine, iată cum. 3ntr-o zi, mitropolitul din ucu-

reşti trebuia să se ducă ntr-un oraş n care prezenţa saera necesară la o ceremonie oficială. = se aduse cea maibună diligenţă şi sfinţia-sa se sui n ea. $ar surugiultrăsurii a fost foarte nedumerit, cu tot bacşişul gras ce-laştepta şi asta pentru că, după cum ştim cu toţii, unsurugiu nu poate conduce caii fără să nure. 6entru el, a nvârti biciul n aer şi a nura, este ceva mai necesardecât bacşişul. %urugiul mitropolitului nu-şi dezminţeanumele. 0emându-se nsă de mânia naltului prelat, bietulom şi muşcă buzele şi mână cum putu timp de trei ore dedrum, dar aungând la un vad, el se opri brusc. ?oşu demânie, ca un rac fiert, lăsă hăţurile celor patru cai şiaşteptă, hotărât să-şi ceară dreptul lui cu orice preţ. &itro-

politul pierdu răbdarea, şi după o vreme scoţând capul peferestruica diligenţei, ntrebă pe surugiu de ce s-a oprit.%urugiul şi scoase căciula şi zise cu umilinţă*# 6ăi să vedeţi, 3nalt 6rea %finte/ caii sunt obişnuiţicu nurăturile surugiului şi cum nu pot să nur din pricina 3nalt 6rea %finţiei 2oastre, ei nu mă mai recunosc şinu mai vor să treacă vadul.&itropolitul l sfătui*# %tigă-le şi tu, fiule* hi, hi, bravi căişori%urugiul şiret repetă din vârful buzelor*# i, hi, căişorilor$ar caii nu mişcară.# !u e alt chip decât nurăturile ca să-i faci să meargă+

ntrebă %finţia %a, pierzându-şi răbdarea.# !u, 3nalt 6rea %finte, vă spun* caii nu merg decâtcu ovăz şi cu nurături# 1i bine, răspunse mitropolitul, nură atunci şi tevoi dezlega de păcat%urugiul sări n picioare, apucă hăţurile, pocni dinnesfârşitul lui bici şi strigă cu glas, să sperie morţii*# i hi hi 6apucii maicii $omnului =coanele şicele patruzeci de evanghelii 'aizeci de taine $oisprezeceapostoli şi patruzeci de mucenici i, hi, hi, căişorilor,



$umnezeul şi 6aştele vostru$iligenţa trecu zburând peste vad ca o rândunică. 6emalul celălalt, mitropolitul scoase din nou capul şi zisevizitiului, care-l privea cu un aer victorios*# 1 uimitor cum ţi-ai dresat caii, dar nu te pricepi lacele sfinte* nu patruzeci de evanghelii, ci patru/ nici şaizeci

de taine, ci numai şapte.# "veţi dreptate, părinte, o ştiam şi eu. $ar, vedeţi,patru ori şapte sunt numere prea scurte ca să poţi nuradin rărunchi. 'i apoi noi ăştia, vizitiii, facem şi noi ceputem ca să mpăcăm cele sfinte cu nevoile meşteşugului "necdota aceasta, prin râsul care-l pricinui, puse pepopă n ncurcătură şi mă nvioră şi pe mine. 0incuţa eraveselă nevoie mare şi mândră de mine. "h, pentru ce lucrurile nu s-au oprit aici+ %au pentruce nu m-am hotărât să fug nainte de dramă+ Căci dramalungă, nesfârşită, veni trei săptămâni după aceea, treisăptămâni de chin nemaipomenit şi de necrezut, când fiecaresărutare pe care o primeam de la logodnica mea mi sepărea un ndemn s-o rup la goană, să-mi iau lumea n cap.

$rama asta ncepu odată cu nunta. "m auns acum la ngrozitoarea crimă care sfărâmă

viaţa mea şi a nevinovatei 0incuţa/ am auns, dragul meu&ihail, la perversiunea, la violenţa, la viciul de care vorbeai# am auns la toate nemerniciile pe care bestiimergând n două labe le practică sub formă de obiceiuri,de datini, de tradiţii, otrăvind viaţa şi chinuind pe nevinovaţi.Căci, tot aşa ca şi curata mea logodnică, eu nsumi eram un nevinovat, o victimă a denaturării decare sufeream.$-ta nu ştii, poate, &ihail, de ce e vorba. !u ştii că lanoi, n noaptea nunţii, femeile din familie şi chiar femeistrăine, năvălesc n camera de culcare a tinerilor soţi,

câteva ore după ce s-au culcat, gonindu-i n altă odaie şirăscolind patul pentru a găsi mărturia netăgăduită a feciorieimiresei, pe care o duc câteodată n triumf pentru ao arăta musafirilor, care petrec n odaia de alături. &i s-a ntâmplat să văd şi mai mult decât asta* am văzut aceststeag dus n vârful unei prăini pe şoseaua de la 6etroiula Cazasu, nconurat de o ceată de femei turbate, carehăuiau n urul dezgustătorului trofeu. 3ntovărăşite deun ţigan care scârţâia din diblă, ele mergeau, n zorii zileide luni, ducând (rachiu roşu) fericitei mame şi nefericiteimirese.Cunoşti d-ta, &ihail, ceva mai barbar şi mai oribil+1@istă oare perversiune ori perversitate, viol sau violenţă,

viciu ori sadism care să fie mai inumane, mai crude, mainenchipuite ca bucuria asta, ca spectacolul, obiceiul acestainfam şi ruşinos+...1u l ştiam, l cunoşteam nainte de-a veni ziua nunţii.!u numai că m-a dezgustat totdeauna, dar el n ceasulpericulos n care simţurile mele aveau să mă trădeze nchip atât de trist, era pentru mine o chestiune de viaţă şide moarte să ndepărtez, să trimit la dracu această mascaradăblestemată.Chemai pe tată şi pe mătuşă şi le vorbii. 0atăl, deşi



ţinea la scârbosul obicei, nu a fost prea ndărătnic, darbătrâna susţinea cu ncăpăţânare că trebuia neapărat respectat,fiindcă era o datină a poporului şi o pavăză acinstei.?ămăseserăm nţeleşi, şi nunta porni ntr-o frumoasădupă-amiază, cu alaiul obişnuit, spre biserică* toată lumea

mergea pe os, afară de doi călăreţi care deschideau drumul/venea apoi purtătorul celor două imense lumânări de &oscova,culcate pe o mare tavă de argint cizelat, ncrustatcu aur, iar n urmă, invitaţii. Da ieşirea din biserică,călăreţii o luară nainte, trăgând cu pistoalele, fluturând n aer peşchirele legate de braţele lor şi ucându-şi caiicare aveau coamele mpodobite cu panglici şi beteală deargint. 6e tavă erau acum pâinea şi sarea tradiţională.=mediat după aceştia, veneam eu, de-abia trăgându-mipicioarele, tremurând de frică şi de mizerie, cu lumânarea n mână şi cu 0incuţa de braţ. 1a era fericită sub grămadade podoabe care o acopereau pe de-a-ntregul. 3n urma noastrătoată lumea, asurzită de doisprezece lăutari care cântaudin patru instrumente* vioară, cobză, clarinet şi goarnă.

6e drum, femeile care veneau de la fântână vărsau cofelelor naintea nuntaşilor, drept urare de belşug.'i seara, ceasul blestemat bătu pentru mine. 1rau lamasă vreo duăzeci de invitaţi, cu rubedenii, cu tot. 5raţiilenuntaşilor dezlănţuiră o veselie ameţitoare şi trebui sămă supun şi să răspund şi eu cu istorioare la poveştilecomesenilor. >nul din aceştia, cu capul nfierbântat devin, avu prostul gust să povestească cum odată, ntr-unsat, o mireasă fiind găsită că greşise, a fost bătută demire chiar n noaptea nunţii/ a doua zi el o aruncă ntr-uncar, aşezând-o cu spatele spre boi şi cu faţa spre o prăinăcare avea n vârf o oală de pământ spartă n fund. Cuastfel de alai, el o duse părinţilor ngroziţi.

6riveam pe 0incuţa* ea asculta liniştită, sigură deinocenţa ei. $ar eu mă ngrozii şi strigai că ceea ce sepetrece ntre cei doi soţi nu priveşte pe nimeni decât pe ei nşişi.# 5 să vedem noi numaidecât, dacă nu priveşte penimeni, răspunseră câţiva intimi. 3n sfârşit, acest (numaidecât) veni repede, căci, cumbătu miezul nopţii, băgai de seamă că mici cocoloaşe depâine ncepură să mă lovească din diferite părţi. Cocoloaşelefură urmate de bucăţi de pâine şi, după câteva minute, defelii ntregi.# Ce nseamnă asta+ ntrebai eu.# 1i bine, asta nseamnă că trebuie să te scoli de aici

şi să te duci să-ţi faci datoria strigă naşa.2ă ur, dragii mei, că nu nţelegeam nimic, dar am nţeles când naşul mă luă la o parte şi-mi spuse de cedatorie e vorba. 3n timp ce-mi vorbea, naşa şi mătuşafăceau toaleta 0incuţei n camera de culcare ce ne eradestinată/ apoi ele veniră să mă mbrăţişeze, ca şi tatăl şi,fără altă introducere, mi deschiseră uşa, mă mpinseră năuntru şi o nchiseră n urma mea. 3n această clipă, una din cele mai tragice din viaţamea, mi-amintesc ncă vag că am văzut capul minunat al



0incuţei odihnindu-se pe albeaţa pernei, părul ei negru,răspândit n uru-i. 'i asta a fost tot ce s-a petrecut nseara aceea. "m căzut leşinat, n milocul camerei!işte friguri puternice mă făcură să delirez douăzecişi patru de ore. %tătui bolnav cincisprezece zile. !u ştiuce am spus n timpul stării mele de inconştienţă, dar ştiu

că foarte puţini numeroşi fură acei care veniră să măviziteze. %culându-mă din boală, mă trezii ntr-o lumevrămaşă. %ocru-meu şi mătuşa mi cerură e@plicaţii asupra(ruşinii) pe care o abătusem asupra casei lor. %căpaideocamdată spunând că sunt (legat). 1i n-au avut nici omilă de mine şi m-au urât tot mai mult.$in această clipă şi timp de zece luni, ura şi duşmăniase asmuţiră mpotrivă-mi. &ă ţinură departe de orice afacere.anii erau mereu nchişi, ca şi cum aş fi fost un hoţ.6rin propriile mele miloace nu puteam nimic ntreprinde,afară doar de-a deveni din nou salepgiu, căci economiilemele le cheltuisem aproape pe toate n cadouri de nuntă.'i atunci ncepu acea viaţă teribilă care mă ngrozeşte ncă azi.

!u pot să povestesc cu de-amănuntul. &i-e prea dureros. 3nchis n această casă de nenorociri, nu ndrăzneam sămai ies pe stradă decât foarte rar şi numai noaptea. 1ram mpiedicat să cobor chiar şi n prăvălie. !ici o vizită...!ici o relaţie... !ici o muncă... 0ot ce spuneam, tot cepropuneam, cădea rău. Da masă parcă aş fi fost ntre surdomuţi.'i eu, n papuci şi n cămaşă, mă plimbam dintr-ocameră n alta ca un parazit, ca un caraghios, ca un fel depensionar.Cei doi cumnaţi veneau n toate duminicile. De-am cerutsă mă ia la Galaţi n afacerea lor n care mă pricepeambinişor. 1i mi vorbiră de divorţ. 2eţi spune, cu dreptcuvânt, că ar fi fost soluţia cea mai inteligentă. $eloc.

Căci după căsătorie, nevastă-mea se răcise de familiaei. 0oată viaţa i era acum nrădăcinată ntr-a mea, naceastă viaţă mizerabilă şi schiloadă. Fără lacrimi şi fărăură, ea acceptase nenorocirea cu un cura nebănuit. Credeacu sinceritate că am fost (legat) de o vrăitoare şi se rugalui $umnezeu cu aprindere ca să nvingă pe diavol şi să sevindece bărbatul pe care-l iubea cu toate lipsurile lui. 3nchişi amândoi, ne petreceam zilele n convorbiri tainice,interminabile, şi de o dragoste fără seamăn. 3i cereamiertare... 1a mi spunea că nu mă vede ntru nimic vinovat.5h, cum aş putea să uit singura fiinţă care m-a nţelesşi a avut milă de mine+ 'i cine ar putea pretinde că, fărăura care ne otrăvea, n-aş fi devenit soţul şi omul normal

spre care năzuisem din toate forţele mele.!u mai eram atât de timid ca la nceput, nu mi-erafrică de nevastă-mea, dispăruse groaza care-mi ngheţasângele la apropierea ei. "veam chiar momente când dorinţivagi, slabe deşteptări, mici impulsuri senzuale mi furnicautrupul şi mă făceau să roşesc când ea mă strângea nbraţe, mă mângâia, mă asigura de dragostea ei.$ar ceea ce dragostea creează cu greutate, ura distruge ntr-o clipă şi iată ce nu voi ierta niciodată oame-nilor. 3n toate dimineţile, de-abia ieşit din cameră, cele



două bufniţe ale nenorocirii noastre se repezeau asuprabietei femei şi o ntrebau dacă s-a (petrecut) ceva. Fiindcăea refuza să vorbească, blestematele coabe i cădeaupe cap cu sfaturile lor de despărţenie şi o torturau până ladisperare. "ceastă ciopârţire şi distrugere sistematică a puţinului

bine pe care natura ncerca să-l reclădească, dură zeceluni. !e năbuşeam. Cei doi călăi de la Galaţi ncepură sădevină ameninţători, m-au insultat şi m-au somat să-midecid nevasta pentru divorţ. !u mai era chip să rezist.%trânşi unul lângă altul, refuzam de multe ori să coborâmla masă, trăiam zile ntregi mâncând o singură dată. "poipe neaşteptate, mi se născu n minte ideea de a fugi.1a mă ntrebă dacă aş putea câştiga ce ne trebuie cupuţinii bani ce-mi rămăsese, şi la răspunsul meu nflăcăratasupra viitorului de libertate şi de iubire pe care eram nstare să i-l deschid departe de casa asta blestemată, lacrimide fericire ţâşniră din ochii ei. 3mbrăţişaţi ca doi fraţi,pierduţi ntr-o lume vrămaşă, aveam obraii şi haineleudate de propriile noastre lacrimi/ şi am trăit aşa orele

celei mai curate fericiri ce se putea gusta pe pământ.$ar orele acestea fură şi cele din urmă ce ne-au fostdate să trăim. &arele val al urii oamenilor se apropia.1ra la sfârşitul lui februarie. "veam planul nostrubine fi@at* să aşteptăm ncă o lună şi, către sfârşitul luimartie, să fugim pe o corabie la %tambul.$ar, de câteva zile, băgarăm de seamă o schimbareciudată n atitudinea celor doi tirani ai noştri* ei ncetaserădeodată să mai vină dimineaţa la nevastă-mea, n-o maiterorizau şi, cât despre mine, bătrânul mi spuse ntr-oseară că pot să ies şi să vin când oi vrea. ?ămăsei uluit "lergai la 0incuţa, dar ea izbucni n lacrimi*# Cred că o nenorocire ne pândeşte mi zise ea. 2isez

urât, te văd noaptea nconurat de copii care plâng şi eu mpodobită cu aur şi cu pietre scumpe... 1 foarte rău. !umai ieşi Cine ştie ce ţi se poate ntâmpla+ %uferim nchisoareaasta de zece luni. %-o mai răbdăm câteva săptămâniDa aceste cuvinte, simţii că un pumnal mi intră ninimă şi am nceput să tremur. $ar, dragii mei, soartaomului e scrisă dinainte. " doua zi, era o dimineaţă strălucitoare de iarnă liniş-tită. Eăpada, groasă de trei palme, acoperea lumea culinţoliul ei curat şi clopoţeii săniilor umpleau aerul cuzăngănitul lor nostalgic. %tam la o fereastră şi mi se păreacă zidurile se dărâmă peste mine. 3nnebuneam 5 puterede nestăpânit mă chema afară, către acel afară care era

mişcarea, viaţa, năvalnicul mister al e@istenţei libere, pecare n-o mai cunoşteam de aproape un an. &ă aruncai lapicioarele soţiei mele şi o implorai să mă lase să ies unceas, o umătate de ceas, cinci minute, n afara zidurilor,de sub acoperişuri, din mizerie1a se ndură şi-mi dădu ngăduinţa, sfătuindu-mă săiau cu mine cuţitul şi două pistoale şi recomandându-misă nu intru n vorbă cu nimeni. 3i sărutai papucii, miluai coocul, căciula de astrahan şi coborâi n prăvălie. "h, ieşirea asta a fost nenorocirea mea şi a bietei



0incuţa " fost nenorocirea noastră # fără a fi numaidecât,fiindcă nimic nu mi se ntâmplă n dimineaţa aceeaşi tot nimic nici când ieşii după-amiază, nici a doua zi.$ar desigur că n timpul unei astfel de treceri prin prăvălieam fost recunoscut de ochiul trădător pe care bătrânul lascunsese n dreptul vreunei uşi, şi care mă demască

3n seara ultimei duminici pe care am trăit-o n aceastăcasă, venind cu ochii plini de măreţia $unării ce-şi duceaenormele sloiuri de gheaţă # mbrăţişam pentru ultimaoară femeia care a fost vreme de zece luni, cea mai drăgă-stoasă dintre soţii şi cea mai curată dintre fecioare.1ram liniştit... $ar coborând pentru a cina, o tragică mpovărare ne lungea figurile şi ne ţinea la limita lacrimilor.1a ntrebă către sfârşitul mesei*# 6entru ce n-au venit fraţii+# 0rebuie să vină numaidecât, răspunse tatăl.!e aprinserăm narghilele şi băurăm cafeaua turcească. "fară, noapte şi linişte. 1ra târziu. $eodată, surprinzândo privire semnificativă ntre bătrân şi mătuşă, 0incuţaizbucni n suspine.

3n momentul acela, uşa se dădu de perete şi cei doifraţi, ntunecaţi ca nişte călăi, apărură aducând un om lavederea căruia pălii.1ra un grec care fusese pe vremuri prietenul meu şicare venea ca delator şi ca ucigaş. 3n picioare toţi trei, naintea uşii rămasă deschisă, primavorbă, drept bună seara, a fost cea a trădătorului. 3ntinzând braţul şi arătându-mă, el zise n româneşte*# Hsta e domnul =svoranu al vostru+ inenţeles că e(legat)* ăsta e %tavru, salepgiul şi pederastul.Da această ultimă vorbă, care denumea viciul meu şi allui, 0incuţa dădu un strigăt şi căzu la pământ, n vremece eu...

3nşfăcat cu cruzimea şi setea de răzbunare a cumnaţilormei, fusei dus n prăvălie şi călcat n picioare, lovit ncap, pe faţă, pe piept, până am leşinat. 6e urmă...6e urmă mă trezii afară n zăpadă, naintea porţiizăvorâte a unei curţi ce da spre un gang nchis. 1ram ngheţat. &âinile şi picioarele, pieptul, capul, zdrobite.'i, drept mbrăcăminte de iarnă, mă găseam n cămaşăşi cu capul gol. 3mi adunai puterile şi mă dusei să cer ospitalitate unuiturc, care mi furniza salepul nainte vreme. &ă primicreştineşte şi mă ngrii ca un frate.6atru zile după aceea, omul acesta cumsecade, fără săştie cui vorbeşte, mi-aduse la patul meu de suferinţă ştirea

care umpluse tot oraşul* 0incuţa fusese pescuită pe malulstâng al $unării de către lipoveni.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .$e atunci au trecut treizeci şi cinci de ani şi n fiecarean, la data fatală, mă duc pe malul $unării ce-şi poartăsloiurile, ca să cer iertare 0incuţei de ignirea ce i-amadus-o...Iie, de asemeni, "drian, ţi cer iertare pentru ignireace ţi-am adus-o.6e drumul către %lobozia, ntre două lanuri de orz,



căruţa cu trei oameni mergea la trap. 3naintea ochilorcalului care se scutura n răcoarea dimineţii, luceafărulscânteia pe bolta purpurie a ?ăsăritului.5 ciocârlie ţâşni dintr-un lan şi se nâlţă către cer. %tavruo urmări cu privirile, până ce o văzu căzând ca o piatră.Cu ochii ficşi spre locul unde o văzuse căzând, el cântă #

n acea limbă universală cunoscută oamenilor care n-aupatrie şi pe acea melodie ce nu se poate prinde pe hârtie*$ac-aş fi o ciocârlie,Ca ea aş săgeta văzduhul,$ar n-aş mai veni pe pământ,>nde oamenii seamănă grâu,>nde oamenii seceră grâu,>nde se seamănă şi se seceră fără nici un rost

==C=?" C=?"D=!"

3n crângul n care căruţa celor trei se oprise n sfârşitpentru masa de amiază, %tavru se lăsă rugat de tovarăşiilui, care, de o oră, cereau să le istorisească copilăria sa şia surorii sale, pe care o evocase la nceputul povestirii luidin pod. !u-i lipsea pofta de a istorisi, căci sufletul i eraacum dispus să evoce această depărtată amintire, dar aşase ntâmplă când vrei să te atingi de zăgazurile ruginitece opresc trecerea apelor trecutului* ţi place să te laşirugat. 3ntinşi pe iarba moale, cei trei fumau tăcuţi, n vremece calul păştea iarba şi strănuta, mişcându-se cu paşimărunţi n uru-le. %tavru se sculă, adună câteva crengiuscate şi aprinse focul, şi când eratecul a fost gata, căută

n căruţă sculele pentru preparat cafeaua, fierse apa şi aruncă n ibricul de aramă zahărul şi cafeaua necesară. $upăcare, cu un talent de cafegiu, turnă caimacul,aromat ntrei filigene, le puse n faţa fiecăruia şi, aşezându-se turceşte ncepu*# !u-mi amitesc nici data, nici vârsta e@actă ce aveam n momentul acela. $ar ştiu că evenimentul cel mai apropiatcare urmă dramei ce o să vă povestesc a fost războiulCrimeii.Copil, mi-aduc aminte de asprimea unui tată, care băteape mama n toate zilele, fără să nţeleg de ce. &ama lipseadeseori de-acasă, se ntorcea şi iar era bătută, nainte deplecare şi după sosire. !u ştiam dacă era schingiuită

nainte, pentru a o face să plece sau pentru a o reţine, nicidacă la sosire era din pricina lipsei ori fiindcă se ntorsese.&i-amintesc apoi că, n vremea aceea tulbure, lângă tatase afla totdeauna fratele meu mai mare, tot aşa de aspruca şi el, iar lângă mama se tânguia soru-mea, Chira, cupatru ani mai n vârstă decât mine şi către care mă simţeamatras. 3ncet-ncet, ceaţa se risipeşte, cresc şi ncep să nţeleg.'i nţeleg lucruri ciudate... %ă tot fi avut opt-nouă ani/soru-mea ntre doisprezece şi treisprezece şi era aşa de



frumoasă că mă ţineam toată ziua lângă ea, pentru a oprivi din cap până n picioare. 1a se gătea de dimineaţăpână seara şi mama făcea la fel, căci şi ea era tot atât defrumoasă. $intr-o cutie de fildeş, amândouă naintea oglinzii, şi făceau genele cu chinoroz nmuiat n untdelemn,sprâncenele cu un tăciune de lemn de busuioc, iar pe buze,

pe obrai, ca şi pe unghii dădeau cu roşu de cârmâz. 'icând această lungă operaţie era sfârşită, ele se sărutau, şispuneau cuvinte de dragoste şi ncepeau a-mi face şi mietoaleta. "poi, toţi trei, luându-ne de mână, dănţuiam dupămoda turcească ori grecească, şi ne mbrăţişam. "stfel,formam o familie aparte... "cum tatăl şi fiul mai mare nu mai veneau n toateserile acasă. 1rau amândoi caretaşi, cei mai mari şi maicăutaţi meşteri din tot ţinutul/ şi atelierul lor se găsea npartea opusă a oraşului, n cartierul JaraKioi, n vremece noi locuiam n Cetăţuie. 3ntre noi şi ei se ntindea totoraşul. Casa din JaraKioi era a tatălui meu. 1l avea acolodoi lucrători şi doi ucenici cărora le da mâncare şi casă.&ai avea o servitoare bătrână, care se ocupa de gospodărie.

1rau şapte. !oi nu mergeam acolo niciodată şi eu de-abiacunoşteam atelierul tatei, care mă nspăimânta. 3n Cetăţuieeram la mama. !u ne păsa de nimic, toată ziua petreceam,iarna beam ceai, vara siropuri şi tot anul mâncambaclavale, sarailii, beam cafea, fumam din narghilea, negăteam şi dănţuiam. 1ra o viaţă frumoasă...$a, era o viaţă frumoasă, afară de zilele n care tataori fiu-său, sau amândoi deodată, năvăleau n miloculpetrecerii şi zvântau n bătaie pe mama, snopeau cu lovituride pumni pe Chira şi rupeau bastoanele n capul meu,fiindcă acum făceam şi eu parte din horă. Cum vorbeamcurent limba turcă, ei ziceau femeilor (paceauri) iar mie*(chiciuc pezevenghi). Cele două nenorocite se aruncau la

picioarele zbirilor, le nlănţuiau genunchii şi-i rugau să lecruţe cel puţin faţa*# !u obraii strigau ele. 6entru numele lui $umnezeuşi al %fintei Fecioare, nu loviţi faţa !u vă atingeţi de

CHIRALINA 2

Documents

Transcript of CHIRALINA 2